Curs_ID_Drept_bancar-Dr3_ID_15-16.pdf

8/16/2019 Curs_ID_Drept_bancar-Dr3_ID_15-16.pdf

1/93

1

Departamentul de Învăţă mânt laDistanţă şi Formare Continuă

Facultatea de Dreptşi ŞtiinţeAdministrative

Coordonator de disciplină:Conf. univ. dr. Rada Postolache


2/93

2

2015-2016

Suport de curs – învăţământ la distanţă

UVT

DREPT BANCAR


3/93

3

SEMNIFICA Ţ IA PICTOGRAMELOR

= INFORMAŢII DE REFERINŢĂ /CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TEMĂ DE REFLECŢIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNUI MODUL

= INFORMAŢII SUPLIMENTARE PUTEŢI GĂSI PE PAGINAWEB A U.V.T. LA ADRESA www.didfc.valahia.ro SAU www.id.valahia.ro .


4/93

4

Tematica cursului

Modulul I. Noţiuni introductive privind dreptul bancar

Modulul II. Banca Naţională a României

Modulul III. Instituţiile de credit. Băncile

Modulul IV. Operaţiuni şi contracte bancare


5/93

5

MODULUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVINDDREPTUL BANCAR

1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Timpul necesar studiului capitolului5. Dezvoltarea temei6. Bibliografie selectivă 7. Temă de reflecţie8. Întrebări

Cuprins:

Conceptul dreptului bancar Izvoarele dreptului bancar Domeniul legii bancare

= 2 ore

Obiectiv general: poziţionarea dreptului bancar în cadrulsistemului de drept şi stabilirea elementelor care îl particularizează înraport cu celelalte ramuri de drept

Obiective operaţionale: Cunoaşterea particularităţilor domeniului bancar; Cunoaşterea noţiunii şi obiectului dreptului bancar; Identificarea caracteristicilor specifice dreptului bancar; Stabilirea participanţilor la raporturile juridice bancare; Alcătuirea tabloului izvoarelor dreptului financiar.


6/93

6

U.I. 1. Conceptul dreptului bancar1. Obiectul reglementării juridice bancareşi conceptul dreptului bancar Dreptul bancar esteo ramur ă a dreptului privat , desprinsă din dreptul

comercial. Operaţiunile de bancă şi de schimb sunt enunţate în Codul comercialromân în categoria faptelor obiective de comerţ, în prima grupă a acestora, intitulată opera ţ iuni de interpunere în schimb sau circula ţ ie, alături de cumpărareaşi vânzareacomercială.

Dreptul bancar esteun drept profesional; este dreptul care conţine reguliprivind statutul entităţ ilor care se ocupă cu „comercializarea banilor”şi reguli

aplicabile activităţii lor. Operaţiunile deinterpunere în schimb sau circula ţ ie suntreputate acte de comerţ, iar persoanele care realizează cu titlu obişnuit astfel de acteau calitatea de comercianţi.

Dreptul bancar are numeroaseinterferen ţ e cu alte discipline juridice, înspecial cu dreptul obligaţiilor şi dreptul contractelor speciale; activitatea bancară serealizează, în mare parte, prin încheierea de contracte, ce poartă amprentatradiţionalului şi a modernului. Băncile sunt veritabiliintermediari financiari,domeniul bancar poziţionându-se la confluenţa unor domeniişi interese diferite.

Dreptul bancar este o disciplină dinamică , într-o perpetuă evoluţie, care împrumută şi adaptează permanent operaţiuni din alte domenii, testându-leeficacitatea, ex. leasingul financiarşi factoringul; este domeniul în care creaţia este

evidentă, ex. garanţiile la cerere. Operaţiunile bancare suntrepetitive, caracterizateprin dinamism, standardizareşi tehnicizare.Activitatea economică de interes public desf ăşurată de bănci face ca dreptul

bancar să aibă puternice legături cudreptul public, „publicizarea dreptului bancar”fiind o trăsătură fundamentală a acestuia, alături de standardizareşi tehnicizare.

Terminologic, opiniem pentru denumirea de Drept bancar , şi nu de Drept alcreditului, nici Drept bancar şi valutar .

Dreptul bancar esteramura de drept care con ţ ine ansamblul normelor juridice ce reglementează statutul institu ţ iilor de credit şi regulile aplicabileactivit ăţ ii lor, de specialitate bancar ă , prin care sunt atra şi, exploata ţ i, plasa ţ i baniiori alte lichidit ăţ i, mai succint, „dreptul bancar cuprinde ansamblul normelor carereglementează sistemul bancarşi activitatea bancară”.

2. Raporturile juridice bancareRaporturile de drept bancar sunt raporturi dedrept privat , stabilite, pe de o

parte, între instituţiile de credit autorizate pentru activitatea bancară, între acesteaşiclienţii lor, pe de altă parte.

În cadrul acestora, participanţii se află pe o poziţie de egalitate juridică.Raporturile juridice bancare la care participă Banca Naţională a României

sunt de drept publicşi vor face obiectul prezentei lucrări atât cât să îi confere

Identitateadreptuluibancar

Raportul dedrept bancar


7/93

7

integralitate. „Activitatea bancară în România se realizează prin instituţii de credit,autorizate în condiţiile legii”, Banca Naţională a României nefiind inclusă încategoria acestora.

Acestea sunt raporturi de subordonare, BNR acţionând frecvent ca autoritatede controlşi suprveghere.

U.I. 2. Izvoarele dreptului bancar

Izvoarele dreptului bancarIzvoarele dreptului bancar se particularizează datorită specificităţ ii

domeniului. Este domeniul în care practica, cutumele au un rol esenţial, în careprevalează libertatea de a întreprinde.Vom diferenţia între izvoare comuneţi izvoare specifice.

2.1. Izvoare comune 2.1.1. InterneUnificarea dreptului privat a condus la includerea domeniului bancar în aria

de regelementare a Codului civil – Legea nr. 287/2009, constituind dreptul comun aldomeniului, instituţionalşi contractual. Sunt incidente, de asemenea, ca drept comun,Legea nr. 31/1990 cu privire la societăţile comerciale1 şi Legea nr. 85/2014 privindprocedura insolvenţei.

Codul civil însă acoperă doar elementele comune.

2.1.2. InternaţionaleDintre izvoarele internaţionalecomune sau generale, rezultat al eforturilor de

unificare a reglementărilor, pot fi menţionate: Convenţia de la Roma din anul 1980 cuprivire la legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, Convenţia de la Geneva din anul1930 cu privire la cambieşi la biletul la ordin, Convenţia de la Geneva din anul 1931cu privire la cec, Convenţia de la Otawa cu privire la leasingulşi la factoringulinternaţional din anul 1988.

2.2. Izvoare specifice2.2.1. Interne

LegeaDreptul bancar nu a f ăcut obiectul unei codificări, aşa cum avem în altedomenii reglementate juridic sau în alte sisteme de drept. Reglementarea de bază oconstituieOrdonan ţ a de Urgen ţă a Guvernului nr. 99/2006 cu privire la instituţiilede creditşi adecvarea capitalului, aliniată cerintelor dreptului Uniunii Europene.

Dispoziţiile acesteia reglementează, prioritar, statutul juridic al băncilor şioperaţiunile de bancă.

Adăugăm aicişi Legea nr. 312/2015 privind redresareaşi rezoluţia instituţiilorde creditşi a firmelor de investiţii, precumşi pentru modificareaşi completarea unor

1 Republicată, M. Of., Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998.

Izvoareledreptuluibancar

Izvoarecomune

Izvoarespecifice


8/93

8

acte normative în domeniul financiar, ca reglementare specifică, aflată în conexiunecu Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă .

In categoria izvoarelor interne intereseazaşi Legea nr. 312/2004 privind

statutul Bă ncii Na ţ ionale a României2

, în special, sub aspectul identităţ ii acesteia -organizarea, conducereaşi prerogativele ceţin de obiectivul său fundamental -asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, împreună cu OUG. nr. 99/2006constituinddreptul substan ţ ial pentru domeniul bancar.

Sub aspectinstitutional, legea specială conţine doar câteva norme particulare, în completare aplicându-se dispoziţiile Legii nr. 31/1990 cu privire la societăţ i3 şi celeale Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei.

Sub aspect operational, Legea privind activitatea bancară nu este oreglementaretotală , dreptul bancar fiind construit, înainte de orice, peteoriagenerală a obliga ţ iilor .

Jurispruden ţaAlături de uzurile bancare, jurisprudenţa a jucat un rol fundamental în creaţiabancară. Prezintă importanţă şi trebuie cunoscută ca atare, dată fiindinternaţionalizarea activităţ ii bancare. Potrivit sistemului nostrum de drept, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept.

CutumaPractica bancară, cutuma constituie izvorul de bază al dreptului bancar, fiind

mai veche decât orice reglementare din domeniu. Anumite instituţii şi operaţiuni s-audezvoltat în exclusivitate în afara oricărei reglementări şi au fost acceptate inclusiv de jurisprudenţă . Exemplificativ,garan ţ iile bancare independente sunt rodul practicii,născute din nevoia unui instrument care să ofere certitudineşi operativitate îndespăgubirea creditorului dintr-un contract fundamental, aici beneficiar al garanţieisaucontul curent 4, practicate de secole; acestea, abia acum sunt reglementate juridic,prin Codul civil.

Cutumele bancare sunt cele care au creat tehnicaşi mecanismul activităţ iibancare. Operaţiunile bancare sunt extrem de dinamice, deservesc celelalte domeniide activitateşi trebuie să ofere soluţiile căutate de clientela bancară - persoane fizicesau juridice, în special, societăţ i comerciale.

Invocate în soluţionarea situaţiilor litigioase, trebuie verificată existenţa lor.Opozabilitatea acestora necesită informarea clienţilor cu privire la existenţa şiaplicarea lor.

Reglementările profesionale O parte a izvoarelor dreptului bancar este creată de însăş i profesia de bancă –

textele profesionale, acceptateşi clasificate în doctrina bancară pe categorii, cu întrebuinţări diferite. Potrivit sistemuluişi practicii noastre bancare, acestea sunt:

- izvoarele create deinstitu ţ iile de credit . Avem în vedere aicinormele proprii emise, obligatoriu, de către fiecare instituţie de credit; ele însă sunt secrete, clienţilor

2 M. Of. Partea I, nr. 582 din 30 iunie 2004, denumită, în continuare, Legea nr. 312/2004 sau Legea privind statutul BNR.

3 Republicată, M. Of., Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998.4 Diferit de contractul de cont curent reglementat de Codul comercial român, art. 370-373.


9/93

9

prezentându-li-se atât cât să-şi exprime un consimţământ valabil. Sunt detaliateşiconţin elementele necesare operaţiunilor bancare, în special, cu privire lacontracarareariscurilor bancare. Ele nu reprezintă însă mai mult decât „condi ţ ii proprii de lucru”;

- izvoarele create deautoritatea bancar ă în domeniu, la noi, Banca Naţională a României. Deşi nu pot reprezenta mai multdecât aplicarea legii, acestea sunt,neîndoielnic, izvoare ale dreptului bancar. În calitatea sa de “autoritate desupraveghere, autorizareşi reglementare a instituţiilor de credit”, BNR este abilitată să edicteze norme, numite de lege „reglement ări”, obligatoriişi de o importanţă delocneglijabilă pentru activitatea bancară; sunt imperativeşi reglementează toate celepatru resorturi - monetar, valutar, credit, plăţi.

2.2.2. Izvoare internaţionale LegeaNu există o reglementare interstatală specifică domeniului bancar. Pentru o

operaţiune, de strictă specialitate, avem Convenţia Comisiei Naţiunilor Unite pentruDreptul Comerţului Internaţional cu privire la garanţiile independenteşi acreditivulstand-by de la New York din anul 1995, în vigoare din anul 2000.

Uzurile internaţionaleÎn domeniu,uzurile interna ţ ionale sau practicile bancare vor constitui, în

continuare, izvoare de bază ale activităţ ii bancare, prioritar, celecodificate de CameraInternaţională de Comerţ de la Paris cu privire la acreditivul documentar, incasou,garanţiile la cerere. Reprezintă un cadru uniform de aplicare facultativă, aplicabilşicu o forţă obligatorie dacă într-un caz concret părţile au f ăcut referire la ele.

Dreptul Uniunii EuropeneIzvoarele aparţinând dreptului Uniunii Europene sunt numeroase, cuprinzând întregul domeniu bancar, reglementând mai mult sub aspect instituţional decâtoperaţional.

Reglementarea de bază – OUG. nr. 99/2006 transpune dispozi ţ iile directivelor Uniunii Europene din domeniul instituţiilor de creditşi al firmelor deinvestiţii, în principal, Directiva nr. 2013/36/CE a Parlamentului Europeanşi aConsiliului privind accesul la activitateşi desf ăşurarea activităţii de către instituţiilede credit. Un rol de bază îl areşi Regulamentul Consiliuluişi al Comisiei Europenenr. 575/2013 edictat înaplicarea acestei directive.

U.I. 3. Domeniul legii bancae Legea specială reglementează : condiţiile de acces la activitatea bancară;

condiţiile de desf ăşurare a activităţ ii bancare pe teritoriul României; supraveghereaprudenţială a instituţiilor de creditşi a societăţ ilor de servicii de investiţii financiare;supravegherea sistemelor de plăţi şi a sistemelor de decontare a operaţiunilor cuinstrumente financiare [art. 1 alin. (1)].

Legea bancară (O.U.G. nr. 99/2006)se aplică , total sau parţial, după caz:

Izvoareinternaţ.

DreptulUniunii

Europene


10/93

10

a) instituţiilor de credit, persoane juridice române5, inclusiv sucursalelor dinstrăinătate ale acestoraşi instituţiilor de credit din alte state membre, respectiv dinstate terţe, în ceea ce priveşte activitatea acestora desf ăşurată în România;

b) societăţ ilor de servicii de investiţii financiareşi societăţ ilor de administrarea investiţiilor care au în obiectul lor de activitate administrarea portofoliilorindividuale de investiţii. Aplicabilitatea este parţială, potrivit prevederilor CapitoluluiX „Dispoziţii aplicabile societăţilor de servicii de investiţii financiare” (art. 278-284),Titlul III „Supraveghereaşi cerinţe de publicare pentru Banca Naţională a României”,Partea I „Dispoziţii comune aplicabile instituţiilor de credit”şi reglementărilor BănciiNaţionale a României;

c) sistemelor de plăţ i, sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumentefinanciare, participanţilor la aceste sistemeşi administratorilor sistemelorşi aiserviciilor de infrastructură utilizate în cadrul acestor sisteme. Incidenţa, deasemenea, este parţială, potrivit dispoziţiilor Titlului VI „Sistemele de plăţ i” (art.404-409), Partea a II „Dispoziţii specifice”şi reglementărilor Băncii Naţionale aRomâniei.

În scopul realizării supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit,dispoziţiile O.U.G. nr. 99/2006se aplică şi altor categorii de persoane, după cumurmează (art. 2):

a) societăţ ilor financiare holdingşi societăţ ilor holding cu activitate mixtă [Capitolul II „Supravegherea pe bază consolidată” (art. 176-211) din Titlul III„Supraveghereaşi cerinţe de publicare pentru Banca Naţională a României, Partea I„Dispoziţii comune aplicabile instituţiilor de credit”];

b) instituţiilor financiare cu sediul în alte statele membre, care îndeplinesccondiţiile prevăzute la art. 54 (art. 54-58);

c) instituţiilor financiare cu sediul în România, care îndeplinesc condiţiileprevăzute la art. 89 (art. 89-90);d) auditorilor financiari ai institu ţ iei de credit şi, potrivit art. 197,auditorilor financiari ai societ ăţ ilor financiare holding [Capitolul IV „Situaţii financiareşiaudit” (art. 152-158), din Titlul II „Cerinţe operaţionale”, Partea I „Dispoziţii comuneaplicabile instituţiilor de credit”].

Nu intr ă sub incidenţa O.U.G. nr. 99/2006 băncile centrale din statele membreale Uniunii Europene. Alte instituţii permanent excluse de la aplicarea Directivei2006/48/CE, prevăzute la art. 2 din acest act normativ, nu beneficiază de regimulinstituţiilor de credit din alte state membre instituit potrivit O.U.G. nr. 99/2006.Aceste instituţii, cu excepţia băncilor centrale din statele membre, pentruscopurile dispoziţiilor cuprinse în Cap. II „Supravegherea pe bază consolidată” din Titlul III„Supraveghereaşi cerinţe de publicare pentru Banca Naţională a României”, Partea I„Dispoziţii comune aplicabile instituţiilor de credit”, sunt considerateinstitu ţ ii financiare.

Dispoziţiile legii speciale denotă, realmente, inseparabilitatea domeniuluibancar în raport cu domeniile de interes financiar, înrudite.

5 Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, „societ ăţ ile comercialecu sediul în România sunt persoane juridice române”. Intră aici inclusiv cele cu participaţie străină.Sediul este numai unul, cel de bază, agreat de legea română, în raport cu care se stabileştenaţionalitatea societăţii comerciale.


11/93

11

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Tratate, cursuri, manualeşi monografiiPostolache Rada, Drept bancar , Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012Turcu Ion,Opera ţ iuni şi contracte bancare. Tratat de drept bancar, vol. 1şi 2,

ediţia a V-a, actualizată şi completată, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004Piedelièvre Stephan, Droit bancaire, PUF, 2003Gavalda Christian, Stoufflet Jean, Droit Bancaire-Institutions-Comptes,

Opérations-Services, 4e édition, Litec, 2000

II. Acte normativeOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 cu privire la instituţiile de credit

şi adecvarea capitaluluiCodul civil – Legea nr. 287/2009

TEST DE AUTOEVALUARE

Precizați care sunt izvoarele dreptului bancar

TEME DE REFLECŢIE

„Libertate şi control – factori indispensabili ai domeniuluibancar”. „Publicizarea domeniului bancar”.

ÎNTREBĂRI

1. Definiţi dreptul bancar.2. Stabiliţi conexiunile dreptului bancar cu dreptul comercial, dreptul

civilşi dreptul economic.


12/93

12

3. Cutuma ca izvor de drept.4. Explicaţi sintagma: “deregularea, internaţionalizarea şi informatizarea

domeniului bancar”.5. Reglementările profesionale în domeniul bancar.

MODULUL IIBANCA NAŢIONALĂ A ROMANIEI

1. Cuprins

2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Timpul necesar studiului capitolului5. Dezvoltarea temei6. Bibliografie selectivă 7. Temă de reflecţie8. Intrebari

Cuprins:

Evoluţii ale sistemului bancar românesc Statutul Băncii Naţionale a României Funcţiileşi conducerea Băncii Naţionale a României

Obiectiv general: poziţionarea Băncii Naţionale a României în cadrulsistemului bancarşi stabilirea identităţii sale.

Obiective operaţionale:


13/93

13

= 2 ore

U.I.4. Evoluţii ale sistemului bancar românesc

Reglementările care s-au succedat începând cu anul 1990 sunt expresia vădită a evoluţiilor domeniului bancar, a nevoii de echilibruşi armonizare a sistemelorbancare din statele membre ale Uniunii Europene.

Institu ţ ional, începând cu anul 1990, sistemul bancar românesc, organizat peun singur nivel, a fost supus unui amplu proces de reformare; cele trei entităţ iexistente – Banca Română de Comerţ Exterior, Banca pentru Agricultură şi Industrie

Alimentară, Banca de Investiţii, cât şi Casa de Economiişi Consemnaţiuni s-autransformat în bănci comerciale, potrivit Legii nr. 15/1990 privind organizarea întreprinderilor economice de stat ca societăţ i comerciale sau regii autonome; încontrabalans, au fost constituite noi entităţ i bancare, potrivit actelor normativebancare specialeşi dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,actualmente sistemul bancar românesc însumând 39 instituţii de credit6.

De asemenea, Banca Naţională a Românieişi-a redobândit statutul juridic –banca centrală a statului, instituţie de drept public, de reglementare, autorizareşisupraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, cu statuarea unicităţ ii obiectului săude activitate – asigurareaşi menţinerea stabilităţ ii preţurilor, în realizarea acestuiarăspunzând de politica monetară, valutară, de credit, de plăţ i a statului; funcţia sa

6 Statistic, numărul instituţiilor de credit din principalele state europene se prezintă astfel: înAustria, aproximativ 800 de bănci; Belgia, aproximativ 100 de bănci; Cipru, aproximativ 300 de bănci;Republica Cehă, aproximativ 60 de bănci, majoritatea în Praga; Danemarca, aproximativ 200 de bănci;Estonia, aproximativ 12 bănci, cele mai multe în Tallin; Finlanda, aproximativ 200 de bănci; Franţa,aproximativ 850 de bănci; Germania, aproximativ 2.000 de bănci; Grecia, aproximativ 60 de bănci,cele mai multe în Atena; Ungaria, aproximativ 200 de bănci; Irlanda, aproximativ 60 de bănci, celemai multe în Dublin; Italia, aproximativ 800 de bănci; Letonia, aproximativ 25 de bănci; Luxemburg,aproximativ 150 de bănci; Malta, aproximativ 20 de bănci; Polonia, aproximativ 700 de bănci;Portugalia, aproximativ 180 de bănci; Slovacia, aproximativ 25 de bănci; Slovenia, aproximativ 25 debănci; Spania, aproximativ 350 de bănci; Suedia, aproximativ 200 de bănci; Marea Britanie,aproximativ 400 de bănci; Elveţia, aproximativ 3.000 de bănci.

Sursa: http://www.europebanks.info/centralbanks.htm

Abordarea Băncii Naţionale a României sub aspectinstituţional;

Abordarea Băncii Naţionale a României sub aspectoperaţional, prin analiza funcţiilor acesteia;

Înţelegerea misiunii Băncii Naţionale a României în contextulactual.


14/93

14

comercială a fost atribuită unei entităţi noi, constituite în acest scop, BancaComercială Română.

Funcţiile Băncii Naţionale a României au fost, de asemenea, reformate, înprincipal, supraveghereaşi refinanţarea sistemului bancar.

Opera ţ ional, instituţiile de credit s-au transformat, din simpli executanţi, înveritabili operatori pe piaţa financiar – bancară, cu capacitate juridică deplină,realizând, în esenţă , operaţiuni de atragere de fondurişi de alte lichidităţi de la public,de acordare de credite în cont propriuşi de gestionare a instrumentelor de plată.

În acest context, se impune a analiza noţiunile de aparat bancarşi de sistembancar, întrebuinţate frecvent în literatura de specialitate. Prin aparat bancar se înţelege „ansamblul coerent al diferitelor categorii de bănci care funcţionează într-oţară, răspunzând cerinţelor unui anumit mod de producţie şi unei anumite etape dedezvoltare social - economică”.

În spiritul acestei concepţii, s-a considerat că aparatul bancar este organizatpe două nivele: banca centrală (la noi – Banca Naţională a României)şi celelaltebănci. De altfel,a fost şi concepţia legiuitorului, specifică începutului reformeibancare în România. Potrivit Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară7, art. 1,„activitatea bancară în România se desf ăşoară prin Banca Naţională a Românieişiprin societăţ ile bancare constituite, în baza Legii nr. 31/1990, ca societăţ icomerciale”. Potrivit Legii nr. 34/1991 privind statutul Băncii Naţionale a României8,art. 1 alin. 1, Banca Naţională a României „este organ al statului”, „stabileşte şiconduce politica monetară şi de credit, în cadrul politicii economiceşi financiare astatului, cu scopul de a menţine stabilitatea monedei naţionale”.

Considerăm că noţiunile de aparatşi sistem bancar suntsinonime. Includem inaparatul bancar doar instituţiile de credit nuşi Banca Naţională a României, care esteo entitate publică de autorizare, supraveghereşi control al domeniului.

Drept urmare, definim sistemul bancar ca ansamblulinstituţiilor de credit, înaccepţiunea legii bancare, abilitate să realizezeopera ţ iunile şi tranzac ţ iile activeşipasive cu specific bancar câtşi operaţiunile conexe acestora, aşa cum sunt delimitatede legea bancară.

U.I.5. Statutul Băncii Naţionale a României

Banca Naţională a României a fost înfiinţată prin Legea din 17 aprilie 1880care prevedea „înfiinţarea unei bănci de scomptşi circulaţiune”9. S-a înfiinţat începând cu 1 iulie 1880, iniţial, pentru o perioadă de 20 de ani, având dreptul de aemite, în exclusivitate, bilete de bancă la purtător. Capitalul social iniţial (30 milioanede lei) a fost mixt, de statşi privat.

Banca Naţională a României este supusă uneireglement ă ri speciale, Legea nr.312/2004 privind statutul Băncii Naţionale a României. Are un statut legalşi oidentitate bine caracterizate, ce o detaşează net de instituţiile de credit.

Conform Legii nr. 312/2004, art. 1 alin. 1, Banca Naţională a României este banca central ă a României, având personalitate juridică. Este organizată cu un sediu

7 M. Of., Partea I, nr. 70 din 30 aprilie 1991, abrogată.8 Idem, abrogată.9 În acea perioadă, BNR realiza: scontarea sau cumpărarea de poliţe, bilete la ordin sau alte

efecte; scontarea bonurilor de tezaur în limita a 20% din nivelul capitalului vărsat; tranzacţii cu metalepreţioase; primirea de sume în cont curentşi în depozit, a titlurilor, a metalelor preţioase.

Aparat şi

sistem bancar

Statutul BNR


15/93

15

central în Bucureşti şi poate avea sucursaleşi agenţii în capitală, cât şi în altelocalităţi dinţară.

Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României îl constituie asigurarea şi men ţ inerea stabilit ăţ ii pre ţ urilor, în final, a stabilităţ ii financiare.

Este o persoană juridică de drept public, oinstitu ţ ie public ă independent ă10, în realizarea atribuţiunilor sale Banca Naţională a Românieişi membrii organelor salede conducere nesolicitândşi neprimind instrucţiuni de la autorităţ ile publice sau de laorice altă instituţie sau autoritate11. Este o instituţie cu capital de stat12, patrimoniul eiaparţinând domeniului public al proprietăţ ii de stat.

Independenţa nu exclude colaborareaşi nici cooperarea, reglementate la art. 3şi 4 din Legea nr. 312/2004 precitată.

U.I.6. Funcţiileşi conducerea Băncii Naţionale a României

A. Funcţiile Băncii Naţionale României. Banca Naţională a României este oinstituţie de reglementare, supraveghere, controlşi susţinere a sistemului bancar înansamblul său. Sarcinile principale ale acesteia sunt de a normaşi influenţacomportamentul economic al instituţiilor de credit, în concordanţă cu obiectivelepoliticii monetare, valutare, de creditşi plăţ i, de a le autorizaşi supraveghea,urmărind funcţionarea normală a sistemului bancarşi promovarea unui sistem bancarspecific economiei de piaţă .

Potrivit dispoziţiilor celor două legi speciale, configurăm următoareleprerogative, învederate drept veritabile func ţ ii ale BNR:

- emisiunea monetară;- elaborareaşi aplicarea politicii monetareşi valutare;- funcţia normativă;- refinanţareaşi asigurarea de lichidităţ i sistemului bancar;- supravegherea activităţ ii bancare;- funcţia de bancă a statului român.Acestea îi conferă identitatea, îi susţin statutul său legal şi o detaşează de

instituţiile de credit, în special băncile, activitatea bancară propriu-zisă fiind rezervată prin lege celor din urmă.

6.1. Funcţia de emisiune monetară

Banca Naţională a României deţine monopolul emisiunii monetare, fiindunica instituţie autorizată să emită însemne monetare sub formă de bancnoteşimonede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. Privilegiul emisiuniimonetare a fost încredinţat BNR prin legea de înfiinţare a acesteia din 17 aprilie1880, art. 4, iniţial pe termen limitat, de 20 de ani, fiind apoi extins.

În strânsă legătură cu exercitarea privilegiului dreptului de emisiune,banca deemisiune devine de ţ ină toarea stocului de aur monetar şi titulara rezervelor valutareale ţării.

10 Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 312/2004.11 Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 312/2004.12 Există şi bănci centrale cu capital mixt sau chiar integral privat, majoritatea lor însă fiind cu

capital integral de stat.

Funcţiile

BNR

Emisiuneamonetară


16/93

16

Unificarea monetar ă . În perspectivă, funcţia de emisiune monetară va suportamodificări structurale o dată cu trecerea la moneda euro. Tipărirea şi emitereamonedei euro va fi subordonată politicii monetare realizate de Banca Centrală Europeană.

6.2. Funcţia de elaborareşi aplicare a politicii monetareşi valutare6.2.1. Politica monetară

Reprezintă prima dimensiune a acestei funcţii, are ca obiectivstabilitateainternă a monedei naţionale, asigurându-se o creştere economică neinflaţionistă şimenţinerea echilibrului macroeconomic, în final, stabilitatea preţurilor la nivelmacroeconomicşi se realizează prin utilizarea procedurilorşi instrumentelor specificepentru:

a. operaţiuni de piaţă monetară, pe piaţa secundară;b. operaţiuni de creditare. Sunt creditate doar instituţiile de credit, inclusivcele cu capital majoritar de stat, eligibile în condiţii care se stabilesc prin reglementări

proprii, fiind excluse, inclusiv pe descoperit de cont, statul, UAT, autorităţ ile publicecentraleşi locale, regiile autonome, societăţ ile naţionale, companiile naţionaleşi altesocietăţ i cu capital majoritar de stat.

În cadrul acestora intră acordarea de credite, în condiţii de rambursare,garantareşi dobândă ce se stabilesc prin reglementări propriişi care nu intră subincidenţa regimului stabilit de OUG. nr. 99/2006 pentru instituţiile de credit;

c. controlul lichidităţii, prin mecanismulrezervelor minime obligatorii, pecare băncile trebuie să le constituieşi să le menţină în conturi deschise la BNR. BNRstabileşte regimul acestoraşi bonifică dobânzi cel puţin la nivelul ratei dobânzii mediipentru depunerile la vedere practicate de instituţiile de credit. Rezervele minimeobligatorii au rolul de a asigura olichiditate minimă a băncilor în raporturile ce sestabilesc cu deponenţii lor.

Ca instrument de politică monetară, ele acţionează în direcţia limităriicapacităţii băncilor de a multiplica depozitele clienţilor în cadrul mecanismului decreaţie monetară.

6.2.2. Politica valutară

Este numită şi „funcţia de centru valutar”, cea de-a doua dimensiune a acesteifuncţii, are ca obiectivstabilitatea pe plan extern a monedei naţionaleşi se realizează

prin: a. elaborareaşi aplicarea politicii privindcursul de schimb. b. stabilireaşi urmărirea respectării regimului valutar pe teritoriul României,

inclusiv statutul convertibilităţ ii monedei naţionale. BNR elaborează reglementăriprivind monitorizareaşi controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriulţării, emiteautorizaţii pentru operaţiunile valutare de capital, tranzacţii pe pieţele valutareşi alteoperaţiuni specifice.

6.3. Funcţia normativă BNR are prerogative largi de reglementare, în realizarea politicii monetare,

valutare, de credit, de plăţ i.

Temeiul competenţei de reglementare îl constituie:

Instrumentede politică monetară

Instrumentede politică

valutară

Reglementar

eadomeniului

bancar


17/93

17

1. dispoziţiile OUG. nr. 99/2006 (în Capitolul XVIII – „Dispoziţii finale”),potrivit căruia „reglementările emise de Banca Naţională a României pot include:

a. regulamente, norme, circulare şi alte acte cu caracter general emise înaplicarea legii, obligatorii pentru una sau mai multe categorii de instituţii de credit;

b. ordine emise în aplicarea legii sau a unei reglementări, obligatorii pentruuna sau mai multe instituţii de credit”;

2. dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 312/2004 (în Capitolul X – „Dispoziţiifinale”), potrivit căruia BNR reglementează pentru punerea în aplicare şi impunerea

respect ă rii dispozi ţ iilor legale , textul incluzând în categoria reglementărilor: regulamente, ordine, norme, circulare.

Reglementările Băncii Naţionale a României, în oricare dintre formele susmenţionate, vizează relaţiile sociale din domeniul bancar sau strâns legate de acestaşiau caracter obligatoriu pentru persoanele juridice, publiceşi private, precumşi pentrupersoanele fizice.

Orice reglementare a Băncii Naţionale a României trebuie să se raporteze lalegeşi nu poate reprezenta mai mult decât executarea legiişi se publică în MonitorulOficial al României, Partea I.

6.4. Funcţia de refinanţare a sistemului bancar

În etapa actuală, recreditarea se realizează prin:- rescontare, modalitatea de a procura resurse noi, prin cedarea portofoliului

de efecte comerciale, provenit din scontare, unei alte bănci, băncii de scont sau, deregulă, Băncii de emisiune a unui stat. Banca are aici un profit, rezultat din diferenţadintre dobânda încasată la scontareşi cea plătită la rescontare (taxa scontului,practicată de banca de emisiune);

- lombardare, operaţiune de împrumut a unei bănci de la Banca centrală, pegaranţii cu efecte publice (obligaţiuni, bonuri de tezaur), banca împrumutată valorificându-şi astfel hârtiile de valoare pe care le deţine. Este un credit pentruacoperirea nevoilor temporare de lichiditate ale băncilor, cel mai oneros, ratadobânzii atingând cote maxime,şi trebuie susţinut prin garanţii solide; este acordatpentru termene foarte scurteşi este singurul care se mai practică dintre formele13 creditului de refinanţare.

BNR acţionează ca împrumut ă tor de ultimă instan ţă , pentru salvarea sistemului bancar, prin aceasta netransformându-se într-o instituţie de credit înaccepţiunea OUG nr. 99/2006.

6.4.1. Creditarea instituţiilor de creditCreditul este reglementat ca posibilitate la art. 7şi 19 din Legea nr. 312/2004privind statutul BNR. Operaţiunile de creditareşi contractul prin care se realizează autrăsături care le particularizează în raport cu creditele acordate de celelalte bănci.

13 Creditele de refinanţare sunt reglementateşi detaliate prin normele BNR, fiind createadevărate specii:

- creditulstructural, pentru susţinerea activităţii din anumite sectoare de activitate, tendinţafiind de scădere (ex. în agricultură);

- creditullombard , singurul care se mai practică;- creditespeciale, pentru băncile aflate în dificultate, ce necesită un plan de redresare a băncii,

o durată scurtă şi garanţii colaterale.- creditul delicita ţ ie.

Refinanţarea

sistemuluibancar

Creditareainstituţiilorde credit


18/93

18

6.4.1.1. Durata

Durata este foarte scurtă, de cel mult 90 de zile, în raport cu durata celorconsimţite de bănci: pe termenscurt , a căror durată de rambursare nu depăşeşte 12luni; pe termenmediu, a căror durată de rambursare este cuprinsă între 1şi 5 ani; petermenlung, a căror durată de rambursare depăşeşte 5 ani.

6.4.1.2. Garantii

Creditele BNR trebuie să fiecolateralizate, însoţite de garanţii având un maregrad de lichiditateşi anume:

a. titluri de stat. Acestea trebuie să provină din emisiuni publice şi să fieremise în portofoliul BNR; în situaţia în care banca creditată nu rambursează creditul,ele trec în proprietatea BNR f ără nici o formalitate, urmând a fi valorificate în bazaunei simple somaţii extrajudiciare, în maxim 3 zile;

b. depozitele constituite la Banca Naţională a României sau la alte persoane juridice agreate de BNR. În absenţa unor precizări, credem că sunt avute în vedereaici depozitele de fonduri, în accepţiunea legii privind activitatea bancară, pe temeiulposibilităţii de valorificare rapidă a acestora, atunci când situaţia o impune.

Garanţiile menţionate nu sunt limitative, sfera acestora extinzându-se la celedouă categorii definite de Banca Centrală Europeană, o dată cu aderarea României laUE.

Trebuie observat că în situaţii de excepţie, BNR poate acorda băncilor creditenegarantate sau garantate cualte garan ţ ii decât cele sus menţionate, BNR dispunândde un drept de apreciere „de la caz la caz”, scopul declarat fiind de „ protejare contrariscului sistemic” (art. 26).Potrivit art. 20 din Legea nr. 312/2004,condi ţ iile de creditare, nivelul minimal ratei dobânzii la creditele care se acordă instituţiilor de creditşi criteriile ce trebuie îndeplinite de instituţiile de credit pentru a putea solicita credite pebaze competitive trebuie să fie stabiliteşi să fie f ăcute f ă cute publice de BNR, potrivit prerogativelornormative de care dispune, spre deosebire de creditul acordat de celelalte bănci, ceare la bază normele proprii de creditare, secrete, integrate documentelor care intră subincidenţa secretului bancar.

Pentru operaţiunile efectuate, Banca Naţională a României stabileşte şi încasează dobânzi şi comisioane.

6.4.1.3. Garantii “speciale”Pentrurecuperarea sumelor, BNR are la îndemână drepturile instituite la art.

50 din Legea nr. 312/2004, numite „garan ţ ii speciale”.Intră aici, în primul rând , calificarea catitluri executorii, pentru întregul sold

al creanţei de plătit, inclusiv dobânzile sau alte costuri aferente, a convenţiilor,contractelor sau a oricăror alte aranjamente de creditare încheiate de Banca Naţională a României, aceasta având posibilitatea să obţină executarea creanţei sale pe bazaunei simplenotifică ri extrajudiciare.

Intră, în al doilea rând , dreptul Băncii Naţionale a României de a proceda larecuperarea creanţelor prinexecutarea garan ţ iilor aduse de banca refinanţată. Fiindtitluri uşor de transformat în lichidităţ i, valorificarea garanţiilor se face prinvânzare,

Garanţiispeciale derambursare


19/93

19

pe contul debitorului, în termen de maxim 3 zile, după o simplă soma ţ ie printr-unactextrajudiciar ; din venitul rezultat din vânzare se recuperează creanţele, avansurile,dobânzileşi orice alte cheltuieli efectuate de Banca Naţională a României, surplusulfiind remis debitorului.

În afara creditelor de refinanţare, legea oferă şi posibilitatea de asigurare delichidităţi prin cump ă rarea de titluri eligibile, în conformitate cu reglementărileproprii [art. 22 alin. (3)].

6.5. Funcţia de supraveghere prudenţială a sistemului bancaSupravegherea instituţiilor de credit este strâns legată de gestionarea riscului

sistemului bancarşi amplureglementat ă în cele două reglementări speciale.Banca Naţională a României are calitatea de autoritate de supraveghere

pruden ţ ial ă bancar ă putând să exercite, în concret,controlul efectiv al unei bănci,instituţional şi operaţional. BNR are competenţa exclusivă de autorizare,reglementează şi răspunde de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit pecare le-a autorizat să funcţioneze în România.

6.5.1. Scopul supravegherii Intitulată în lege supraveghere pruden ţ ială , este o funcţie complexă, ce are

dreptscop:- realizarea unui sistem bancar eficient, competitiv, viabil, stabil;- funcţionarea normală a sistemului bancarşi participarea la promovarea unui

sistem financiar specific economiei de piaţă;- menţinerea încrederii publicului în sistemul bancar;- protejarea fondurilor deponenţilor, prin prevenirea riscurilorşi limitarea lor;- asigurarea respectării legiişi a reglementărilor în domeniul bancar.Supravegherea vizează atât constituirea unei bănci, câtşi funcţionarea acesteia

şi se realizează prin stabilirea unornorme şi indicatori de pruden ţă bancar ă 14 şiurmărirea respectării acestoraşi a altor cerinţe prevăzute de legeşi de reglementărileaplicabile (intitulate, în general, „cerinţe prudenţiale”), impunereamă surilor necesareşi aplicarea desanc ţ iuni, în scopul preveniriişi limitării riscurilor specifice activităţ iibancare.

6.5.2. Modalităţi de urmărire a respectării acestora.Avem:a. raportările de prudenţă bancară, f ăcute potrivit Legii privind activitatea

bancară şi reglementărilor Băncii Naţionale a României edictate în aplicarea acesteia;b. inspecţii la sediul băncilor, al sucursalelorşi al altor sedii secundare din

ţară şi din străinătate, la sediul sucursalelor instituţiilor de credit străine care

14 Limitele acestora sunt stabilite prin normele BNR, aproape identice celor din dreptulcomunitar, nerespectarea lor putând conduce inclusiv la declanşarea procedurii falimentului băncii.

Supravegherea sistemului

bancar


20/93

20

desf ăşoară activitate în România, de către personalul împuternicit sau de cătreauditorii financiari numiţi de BNR.

Băncile au obligaţia de a permite personalului BNRşi auditorilor financiari

care efectuează inspecţia accesul la evidenţele, conturile, operaţiunile lor, spre a fiexaminateşi de a le furniza toate documenteleşi informaţiile legate de administrarea,controlul internşi operaţiunile băncii, astfel cum vor fi solicitate de aceştia.

6.5.3. Reguli de exercitare Din reglementările aplicabile se desprind următoarele reguli de exercitarea

supravegherii prudenţiale:a. supraveghereadirect ă , de către autoritatea competentă, a actelor,

operaţiunilor, situaţiilor instituţiei de credit supravegheate;

b. supravegherea pe bază individuală sau pe bază consolidat ă , atunci cândbanca controlată se află în una din circumstanţele legale (art. 95);c. principiulcolabor ă rii BNRcu autorităţ ile competente din statele membreşi

străine, pentru supravegherea instituţiilor de credit;d. regula schimbului de informa ţ ii cu autorităţ ile competente din statele

membreşi străine, pentru supravegherea instituţiilor de credit, în condiţiile legii, subcondiţia reciprocit ăţ ii până la aderarea României la UE.

6.5.4. Măsuri

În urma desf ăşurării supravegherii prudenţiale, în situaţia constatării săvârşiriiabaterilor de la normele bancare (încălcări ale disciplinei bancare) prevăzute la art. 99alin. 1 din Legea privind activitatea bancară, BNR poate lua următoarelemă suri:

a. de remediere (propriu-zise – n. ns.);b. instituirea supravegherii speciale;c. administrarea specială a băncii controlate.Banca Naţională a României poate stabilişi sanc ţ iuni, în condiţiile art. OUG.

nr. 99/2006, acestea, câtşi măsurile de remediere fiind analizate în cadrul tratamentului juridic al dificult ăţ ilor b ă ncii , pentru o abordare unitară a acestuia.

6.6. Funcţia de bancă a statului Funcţia de bancă a statului nu se suprapune integral statutului său legal de

bancă centrală a României şi include:a. Operaţiunile cu trezoreria statuluiBNR esteadministratorul contului curent general al Trezoreriei statului, pe

care îlţine în evidenţele sale, deschis pe numele Ministerului Finanţelor Publice.Funcţionareaşi înregistrarea operaţiunilor în acest cont se fac pe baza unei

conven ţ ii încheiate între BNRşi MFP. Prin acest cont se primesc încasările pentru

BNR – Banca

a statului


21/93

21

contul curent al Trezoreriei statuluişi se efectuează plăţ i în limita disponibilităţilorexistente.

BNR primeşte comisioane la decontarea operaţiunilor prin acest cont, după

cum plăteşte dobânzi pentru disponibilităţ ile din acest cont.BNR poate acţiona ca agent al statului în stabilirea instituţiilor de crediteligibile a primi depozite ale Trezoreriei statului, în condiţiile care vor fi stabilite împreună cu Ministerul Finanţelor Publice.

b. Operaţiuni cu titluri de statTitlurile de stat sunt instrumente juridice ale contractării datoriei publiceşi au

regimul juridic stabilit de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 64/2006, în măsura în care Legea nr. 312/2004 nu conţine reglementări diferite. Din dispoziţiile Legii nr.312/2004 se desprind următoarelereguli:

a. Banca Naţională a Românieinu poate achiziţiona titluri de stat de pe pia ţ a primar ă 15;

b. împrumuturile statului pe bază de titluri de stat au la bază conven ţ iile încheiate între Banca Naţională a Românieişi Ministerul Finanţelor Publice, prin carese stabilesc, cel puţin: valoarea împrumutului, data scadenţei, rata dobânzii pe toată durata creditului, costurile serviciului datoriei, alte date privind titlurile de statnegociabile, emise pentru fiecare împrumut;

c. pe baza uneiconven ţ ii încheiate cu Ministerul Finanţelor Publiceşi înconformitate cu reglementările proprii, Banca Naţională a României poate acţiona caagent pe contul statului, în ceea ce priveşte:

- plasarea către terţi a emisiunilor de titluri de statşi alte instrumentenegociabile de îndatorare a statului român;- exercitarea funcţiilor de agent deînregistrare, depozitare şi transfer al

titlurilor de stat;- plata capitalurilor, dobânzilor, comisioanelor şi a spezelor aferente;- executareadecont ă rilor în contul curent general al trezoreriei statului;- alte opera ţ iuni în conformitate cu obiectiveleşi responsabilităţ ile principale

ale băncii centrale;- efectuarea de plăţ i aferente celor de mai sus prin conturi deschise în

evidenţele sale, inclusiv a celor aferente serviciului datoriei emitenţilor şi altor costuride tranzacţionareşi operare.c. Reprezentarea statului în relaţiile financiare internaţionale şi în

organismele financiare internaţionale Banca Naţională a României poate participa, în nume propriu sau în numele

statului, la tratativeşi negocieri externe în probleme financiare, monetare, de curs deschimbşi de plăţi, precumşi în domeniul autorizării, reglementării şi supravegheriiprudenţiale a instituţiilor de credit.

15 Reprezintă finanţarea directă a trezoreriei statului, neagreată de reglementarea privinddatoria publică.


22/93

22

Banca Naţională a României poate încheia, în nume propriu sau în numelestatului, acorduri de decontareşi de plăţi sau orice alte convenţii de decontareşi plăţ icu instituţii publice sau private care î şi au sediul în străinătate.

Alte prerogative:Trebuie să menţionăm şi alte prerogative ale BNR, la fel de importante:a. deschidereaşi operarea de conturi pentru instituţiile de credit, trezoreria

statului, casele de compensaţii şi alte entităţi rezidenteşi nerezidente, stabilite prinreglementările BNR;

b. operaţiuni privind sistemele de plăţi.În lege sunt menţionate:- monitorizarea sistemelor de plăţ i din România, inclusiv instrumentele de

plată utilizate în cadrul acestora, în scopul asigurării securităţ ii şi eficienţei lor şipentru a evita riscul sistemic, prin luareaşi aplicarea măsurilor necesare;

- reglementarea cu privire la sistemul de plăţ i.c. Servicii de compensare, depozitare, decontareşi plată, prin intermediul

conturilor deschise în evidenţele sale, inclusiv aranjamente încheiate în acest scop, încheiate cu instituţii centrale sau cu organizaţii colective de specialitate, publiceşiprivate, având sediul în străinătate.

d. prevenirea şi limitarea riscurilor de plată şi credit –colectarea şidifuzarea, la cerere, contra cost, de date şi informa ţ ii privind incidentele de plăţişi riscurile de creditare în sistemul bancar, în condiţii de asigurare a secretuluioperaţiunilor bancare, numiteşi „servicii comune pentru profesiunea bancară”.

B. Conducerea Băncii Naţionale României. Banca Naţională a Românieieste condusă de un consiliu de administra ţ ie, iar conducerea executivă, în CadrulComitetului de Politică Monetară şi a Comitetului de Supraveghere, se exercită decătre guvernator, prim-viceguvernatorşi de doi viceguvernatori, în condiţiile stabiliteprin regulamentul intern aprobat de consiliul de administraţie.

Administrarea BNRMembrii Consiliului de administraţie, cu nominalizarea conducerii executive,

sunt numiţi de Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate alecelor două camere ale Parlamentului, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoiriimandatului. Fiecare membru are garantată o stabilitate specială ; revocarea dinfuncţie se poate face numai de Parlament, la propunerea comună a comisiilorpermanente ale celor două camereşi numai în condi ţ iile expres prevăzute de lege:

- nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale;- dacă se face vinovat de abateri grave.Incompatibilităţi şi conflicte de interese

Alte

prerogativeale BNR

Conducerea

BNR


23/93

23

Membrii consiliului de administraţie al BNR nu pot fi parlamentari saumembri ai vreunui partid politicşi nu pot face parte din autoritatea judecătorească saudin administraţia publică.

Membrii consiliului de administraţie şi salariaţii cu funcţii de conducere aiBNR sunt supuşi regimului incompatibilităţilor şi conflictelor de interese prevăzut delege. Pe timpul mandatului lor, membrii consiliului de administraţie vor exercita înexclusivitate atribuţiile lor, cu excepţia activităţilor didactice şi de cercetareştiinţifică.

AtribuţiuniÎn condiţiile legii, Consiliul de administraţie hot ă r ăş te:- politicile în domeniul monetarşi al cursului de schimb, urmărind aducerea la

îndeplinire a acestora;- măsurile în domeniul autorizării, reglementării şi supravegherii prudenţiale a

instituţiilor de creditşi monitorizării sistemelor de plăţi pe care le-a autorizat;- direcţiile principale în conducerea operaţiunilorşi răspunderile ce revin

personalului Băncii Naţionale a României;- organizarea internă, indemnizaţiile, salariileşi alte drepturi băneşti ale

personalului;- atribuţiile şi componenţa Comitetului de Politică Monetară, Comitetului de

Supraveghere, Comitetului de Administrare a Rezervelor InternaţionaleşiComitetului de Audit, care funcţionează în cadrul Băncii Naţionale a României;

- delegarea temporară a atribuţiilor sale de către conducerea executivă, atuncicând situaţii speciale pot impune această soluţie.

Guvernatorul Băncii Naţionale a României. Atribuţiile sale sunt:- dispune măsuri pentru executarea dispozi ţ iilor legale, a hotărârilor

consiliului de administraţie şi a altor reglementări privind Banca Naţională aRomâniei, cu posibilitatea delegării unora dintre acestea celorlalţi membri aiconducerii executive (prim-viceguvernatorului, viceguvernatorilor), în condiţiilestabilite de consiliul de administraţie;

- numeşte în funcţie personalul din aparatul central al BNRşi pe directoriisucursalelorşi ai agenţiilor;

- reprezintă BNR în relaţiile cu terţii, semnând, direct sau prin persoane împuternicite de el, toate tratatele sau convenţiile încheiate.- obligaţia de a prezenta Parlamentului, în numele Consiliului de

administraţie, până la data de 30 iunie a anului următor, raportul anual al Băncii Na ţ ionale a României, care cuprinde activităţ ile Băncii Naţionale a României,situaţiile financiare anualeşi raportul de audit.

Absenţa sau imposibilitatea guvernatorului de a acţiona va fi suplinită, dedrept, de prim-viceguvernator.

Guvernatorul

BNR


24/93

24

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

I. Tratate, cursuri, manualeşi monografiiPostolache Rada, Drept bancar , Ed. C:H. Beck, Bucureşti, 2012Turcu Ion,Opera ţ iuni şi contracte bancare. Tratat de drept bancar, vol. 1şi 2,

ediţia a V-a, actualizată şi completată, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004Piedelièvre Stephan, Droit bancaire, PUF, 2003Manea Marinela Daniela, Postolache Rada,Creditul bancar, de la teorie la

practică , Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010Gavalda Christian, Stoufflet Jean, Droit Bancaire-Institutions-Comptes,

Opérations-Services, 4e édition, Litec, 2000

II. Acte normativeOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 cu privire la instituţiile de credit

şi adecvarea capitaluluiLegea nr. 312/2004 cu privire la statutul Bănii Naţionale a RomânieiReglementările BNR din domeniul supus analizei aici.

TEST DE AUTOEVALUARE

1. Precizat i care sunt funcţiile Băncii Naţionale a României

TEME DE REFLECŢIE

Argumentaţi: „Independenţă absolută sau independenţă relativă aBăncii Naţionale a României?

„Publicizarea domeniului bancar”. «Banca Naţională a României – autoritate de supraveghereşi


25/93

25

control al sistemului bancar» «Emisiunea monetară din perspectiva adoptării monedei euro». «Banca Naţională a României – împrumutător de ultimă

instanţă».

ÎNTREBĂRI1. Statutul Băncii Naţionale a României.2. Care sunt instrumentele politicii monetareşi valutare.3. Particularizaţi creditul acordat de Banca Naţională a României.4. Explicaţi sintagma: “Banca Naţională a României – bancă a statului”.5. Structurile de conducere ale Băncii Naţionale a României.6. Argumentaţi funcţia «normativă » a Băncii Naţionale a României.


26/93

26

MODULUL IIIINSTITUŢIILE DE CREDIT. BĂNCILE

1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Timpul necesar studiului capitolului5. Dezvoltarea temei6. Bibliografie selectivă 7. Temă de reflecţie8. Întrebări

Cuprins:

Caracterizare generală Constituirea băncilor Organizarea şi conducerea băncilor Obiectul de activitate bancară Capitalul social al băncilor Exerciţiul activităţii bancare

Obiectiv general: Studierea instituţiilor de credit, în varietateaspeciilor acestora, în conformitate cu dispoziţiile reglementării speciale -OUG nr. 99/2006.

Obiective operaţionale: Studierea instituţiilor de credit, prioritar, băncile, sub aspect

instituţional, cu relevarea elementelor care le particularizează – constituire,capital social, acţionariat, incompatibilităţi;

Studierea instituţiilor de credit, prioritar, băncile, sub aspectoperaţionl – interdicţii, limite, activităţi permise, principii ale exerciţiuluiactivităţii bancare, cu relevarea elementelor care le particularizează.


27/93

27

= 4 ore

U.I.7. Caracterizare generală

Integrarea înSistemul Bancar European şi operarea pe Pia ţ a Bancar ă Unic ă European ă presupun un sistem bancar românesc restucturat, apt pentru toată gama deoperaţiuni bancare, în condiţii de siguranţă şi protecţie a consumatorilor.

Conform OUG. nr 99/2006, activitatea bancar ă în România se desf ăş oar ă prin institu ţ ii de credit autorizate, în condi ţ iile legii . Noţiunea de instituţie de credit î şi are originea în dreptul Uniunii Europene, pe care o defineşte ca „o întreprindere acărei activitate constă în primirea de la public de depoziteşi alte fonduri rambursabileşi în acordarea de credite în cont propriu”, preluată şi în reglementarea română.

Potrivit reglementării speciale, instituţia de credit reprezintă „entitatea caredesf ăşoară cu titlu profesional activitate deatragere de depozite sau alte fondurirambursabile de la public16 şi deacordare de credite în cont propriu”.

Potrivit legii speciale, OUG nr. 99/2006, instituţiile de credit se pot constituişi pot funcţiona ca:

- bănci;- organizaţii cooperatiste de credit;

- bănci de credit ipotecar;- bănci de economisireşi creditare pentru domeniul locativ.Drept urmare, banca este învederată ca o specie a instituţiilor de credit,

raportul din ele fiind de la întreg la parte. În practică însă cele două noţiuni sefolosesc cu acelaşi înţeles, fiind sinonime (cu excepţia organizaţiilor cooperatiste decredit, toate au în denumirea lor cuvântul „bancă”).

De altfel, legea specială alocă majoritatea dispoziţiilor sale băncilor,şi câtevanorme speciale, derogatorii, celorlalte specii ale nstituţiilor de credit. Legea operează cu trei noţiuni: bănci române, bănci ale statelor membre, bănci străine, acestea putândopera pe piaţa bancară românească în condiţiile OUG. nr. 99/2006, cu respectareainteresului general.

Literaturaclasifică bă ncile: bănci de depozitşi bănci specializate. În OUG.nr. 99/2006 avem reglementarea unei bănci universale, apte să realizeze toată gamade operaţiuni (chiar şi băncile de credit ipotecar, ce au un mod particular definanţare), tendinţa fiind însă de specializare a acestora, ex. pentru operaţiuni deleasing financiar, băncile de investiţii, băncile de afaceri specializate în operaţiunifinanciare cu privire la participaţii sau în inginerii financiare, orientate, în special,spre operaţiuni cu străinătatea.

16 Prin public – orice persoană fizică, juridică ori entitate f ără personalitate juridică, ce nu arecapacitateaşi experienţa necesare pentruevaluarea riscului de nerambursare a sumelor depuse. Nuintră în categoria de public: statul, autorităţile administraţiei publice centraleşi locale, agenţiileguvernamentale, băncile centrale, instituţiile de credit, instituţiile financiareşi alte instituţii similare.

Caracterizarea generală a

băncilor


28/93

28

Definiţia alocată instituţiilor de credit este valabilă pentru toate speciileacestora, implicit pentru bănci.

Putem conchide că banca este o instituţie de credit, persoană juridică

autorizată să desf ăşoare activităţ ile prevăzute în Legea privind activitatea bancară,prioritar, primirea de la public de depoziteşi alte fonduri rambursabileşi acordarea decredite în cont propriu.

Băncile sunt persoane juridice, societăţ i pe acţiuni, profesionişti „calificaţi” înefectuarea, cu titlu profesional, a comerţului de bancă, supuşi statutului profesiuniibancare, îndeaproape supravegheat de BNR.

Ca persoane juridice, comportă, desigur,elementele constitutive ale acestora -organizarea proprie, patrimoniul propriu, scopul propriu (obiectul de activitate), înacord cu interesul general, însă având un specific accentuat.

U.I.8. Constituirea băncilor 8.1. Libera circulaţie a persoanelorÎn dreptul bancar are semnificaţia libert ăţ ii instituţiilor de credit de a-şi alege

sediul social , de a-l stabilioriunde în spaţiul comunitar.

8.1.1. PrincipiiLibertatea de stabilire are la bază:a. principiul nediscriminării bancare ; băncile române, indiferent de

constituţia participaţiei la capitalul lor social,şi băncile statelor membre (inclusivdesmembrămintele acestora) aucondi ţ ii egale de acces la şi de exercitare a calităţ iide instituţie de credit; ele nu beneficiază de un tratament mai puţin favorabil decât celaplicabil băncilor autohtoneşi desmembrămintelor acestora;

- principiul autoriz ă rii unice - în statul membru în care se află sediul săustatutar (statul de origine) , un fel de “paşaport” atribuit instituţiilor de credit, valabil în spaţiul comunitar, pe bazarecunoa şterii mutuale a instituţiilor de credit astfelconstituite; instituţia de credit care a fost autorizată în unul din statele UE va putea să î şi desf ăş oare activitatea sa bancar ă pe teritoriul orică rui alt stat membru, direct sauprin sucursale.

Autorizarea unică este, potrivit legii, actul administrativ ce emană de laautoritatea competentă din statul de origine (la noi, Banca Naţională a României), curespectarea procedurii, a condiţiilor de fondşi de formă prevăzute de lege (condiţii deacces), conferă calitatea de institu ţ ie de credit şi permite exercitarea activitatilorspecificate in cadrul ei;

b. principiul supravegherii instituţiei de credit de către autoritateacompetentă din statul de origine sau principiulhome country control , ce permitecontrolarea acestora de statele pe al că ror teritoriu î şi au sediul social,dat fiind că nu există posibilitatea armonizării absolute adiverselor practicişi legislaţii bancaredin ţările membre ale UE.

Constituirea

băncilor


29/93

29

Libertatea de stabilire oriunde în spaţiul comunitar nu poate înfrânge dreptulautorităţii din domeniu la supravegherea 17 instituţiilor de creditşi naşte nevoia uneisupravegheri consolidate , ce presupune inclusiv armonizareaşi implementareanormelor privind consolidarea conturilor;

c. principiul cooperării între organismele de supraveghere şi dereglementare din ţările membre, strâns legat de principiul supravegherii instituţieide credit de către autoritatea competentă din statul de origine, cedeplasează centrul preocupărilor de laţara gazdă la ţara deorigine, pentru activităţ ile oricărei bănci dinspaţiul comunitar.

8.1.2. Restricţii ale liberei circulaţii.Restricţiile ţin de ordinea şi de securitatea publică , determinarea lor fiind

lăsată în competenţa statelor membre de origine.Raportat lasucursale, autorităţile statelor membre au posibilitatea de a

menţine cu privire la acestea,măsuri de interes general, aceasta fiindşi soluţia carese desprinde din OUG. nr. 99/2006, principiul nefiind absolut.

Potrivit OUG. nr. 99/2006, libera circulaţie a persoanelor nu are semnificaţiaintrării discreţionare pe piaţa bancară şi f ără costuri, din raţiuni careţin de clientulbănciişi de interesul general.

8.2. Etapele de constituire a băncilorProcedurii de drept comun, instituite prin Legea nr. 31/1990 privind

societăţ ile, i se adaugă condiţia autoriză rii de că tre Banca Na ţ ională a României, încondiţiile legii speciale.

Autorizarea se face îndouă etape succesive, care preced, respectiv succedetapa constituirii potrivit legii nr. 31/1990, astfel: etapa de aprobare a constituiriibăncii ca societate pe acţiunişi etapa autorizării funcţionării băncii constituite.

Banca Naţională a României are ocompeten ţă de reglementare exclusivă ,putând stabili condiţiile de documentare a cererii de constituire, termeneleşiprocedura de autorizare.

Sunt supuse autorizării de către BNR/notificării acesteia, după caz, băncileşi/sau desmembrămintele acestora.

BNR autorizează:a. băncile române, sucursalele acestora din Româniaşi din străinătate;

băncile române pot deschide sucursale înţările străine, condiţionat de aprobareaprealabilă a BNR, pe baza cererii documentate, conform legii speciale.b. sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine; deschiderealor trebuie să fie autorizată de BNR; băncile străine pot opera în Româniaşi prin reprezentan ţ e, a căror competenţă este limitată la actele şi operaţiunile susmenţionate.

BNR i se notifică:a. deschiderea de sucursale ale instituţiilor de credit în statele membre. În

statele membre ale UE, instituţiile de credit române pot opera direct sau prin

17 Aplicarea principiului controlului de către statul membru de origine (motiv 7 din Directiva2000/12/CE).

Etapele de

constituire abăncilor

Entităţisupuse

autorizării decătre BNR


30/93

30

sucursale, deschiderea acestora din urmă trebuind să fie notificată BNR, necesitând,totodată, şi îndeplinirea cerinţelor stabilite de legislaţia statului membru, prin care seurmăreşte protejarea interesului general;

b. deschiderea de sucursale în România ale instituţiilor de credit dinstatele membre; deschiderea lor trebuie doar notificată BNR; dacă este necesar,BNR va comunica instituţiei de credit în cauză condiţiile în care, în scopul protejăriiinteresului general, sucursala acesteia din România urmează să î şi desf ăşoareactivitatea; băncile statelor membre pot opera în Româniaşi prin reprezentan ţ e, acăror deschidere trebuie doar notificată BNR, ele având o competenţă limitată la actede informare, de reprezentare, de cercetare a pieţei, contactare de clienţi;

8.2.1. Autorizarea de constituire a băncii Autorizarea de constituire trebuie obţinută înainte de îndeplinirea

formalităţ ilor prevăzute de Legea nr. 31/1990 pentru constituirea propriu-zisă a bănciica societate pe acţiuni.

Aceasta presupunecontrolul documenta ţ iei cu privire la:a. calificareaşi experienţa profesională a conducătorilor băncii (calitatea

acestora);b. nivelul minim al capitalului social iniţial;c. viabilitatea băncii, apreciată pe baza unui studiu de fezabilitate (tipul de

operaţiuni prevăzute a se desf ăşura, clientelă, segmentul de piaţă , natura resurselorfinanciare utilizate, structura organizatorică, estimarea bilanţului, rezultate financiareetc.);

d. acţionarii semnificativişi fondatorii băncii;e. structura acţionariatului;f . sediile băncii18;g. auditorul financiar.Banca Naţională a României este îndreptăţ ită să ceară orice alt ă informa ţ ie

sau documentaţie suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.Termenul de soluţionare este de maxim 4 luni de la data primirii cererii.Autorizaţia de aprobare este un act formal, ohot ă râre, care trebuie

comunicată în scris solicitantului. În cazul respingerii cererii, împreună cu hotărâreadată, se comunică şi motivele care au stat la baza soluţiei respective.

Efecte. Autorizarea are valenţa permisiunii date fondatorilor de a proceda laconstituirea propriu-zisă a bă ncii, ca societate pe acţiuni, în condiţiile Legii nr.31/1990.

8.2.2. Autorizarea de funcţionare a băncii

18 Băncile, persoane juridice române vor avea sediul socialşi, după caz, sediul real,reprezentând locul unde se desf ăşoară centrul principal de conducereşi de gestiune a activităţiistatutare, pe teritoriul României, fiind consacrat, practic, principiul naţionalităţii române a acestora.Legea obligă ca majoritatea activităţilor să fie realizate pe teritoriul României

Autorizareaconstituirii

băncii

Autorizarea

funcţionăriibăncii


31/93

31

Instituţia de credit care a fost autorizată în unul din statele UE va putea să î şidesf ăş oare activitatea sa bancar ă pe teritoriul oricărui stat membru, interesând maipuţin dacă ea deschide sucursale sau agenţii în cadrul acestora. Este orecunoa şteremutuală , completată de principiulhome country control,ce permitecontrolareaacestora de statele pe al că ror teritoriu î şi au sediul social,dat fiind că nu există posibilitatea armonizării absolute, integrale a diverselor practicişi legislaţii bancaredin ţările membre ale UE.

Potrivit OUG nr. 99/2006, înainte de a începe activitatea, banca trebuie să solicite autorizarea de funcţionare, competenţa exclusivă de acordare aparţinândBNR. Autorizarea trebuie să fie solicitată în 2 luni de la data comunicării aprobării deconstituire, în acest interval solicitantul trebuind să facă şi constituirea propriu-zisă abăncii.

DocumentaţieCererii de autorizare a funcţionării i se vor ataşa documentele care atestă

constituirea legală a băncii:a. copie autentificată a statutuluişi a contractului de societate;b. confirmarea depozitarului (o instituţie de credit) că nivelul minim al

capitalului social subscris a fost vărsat integral;c. informare privind identitatea membrilor consiliului de administraţie,

comitetului de direcţie (curriculum vitae, certificatul de cazier judiciar);d. copie legalizată de pe certificatul de înmatriculare;e. auditorul financiar;

f . comunicare privind existenţa normelor interne de lucru.Dacă apar modificări ale proiectului iniţial, se impuneo nouă evaluare din

partea Băncii Naţionale a României, ce poate duce inclusiv larevocarea hotărârii deautorizare a constituirii băncii, dacă acestea sunt contrare normelor de autorizare.

Actul prin care se rezolvă cererea de autorizare este odecizie, act special,vizând entitatea în cauză, obiectul de activitateşi condiţiile realizării acesteia.Aceasta trebuie adoptată în termen de 4 luni de la depunerea documentaţiei careatestă constituirea legală a băncii, la Banca Naţională a României.

Efectele autorizării de funcţionareDe la data obţinerii autorizării de funcţionare, banca va putea să desf ăşoaretoate activităţ ile pentru care a fost autorizată, deşi a dobândit personalitate juridică dela data înmatriculării la registrul comerţului. BNR poatesă interzică , să restric ţ ioneze sau să condi ţ ionezeanumite activităţ i sau chiar să subordoneze acordarea autorizaţieide îndeplinirea angajamentelor asumate de banca solicitantă. Aprobarea nu estenecesară în cazulactivit ăţ ilor conexe(legate de activităţ ile principale).

În cazul în care BNRnu se pronun ţă asupra cererii de autorizare (deconstituire sau de funcţionare) în termenul prevăzut de lege, solicitantul poate cereconsiliului de administraţie al BNR, în termen de 15 zile de la expirarea termenelorlegale, eliberarea unei decizii.

Autorizareafuncţionării

băncii


32/93

32

8.2.3. Respingerea cererii de autorizareOUG. nr. 99/2006 stabileşte expres cazurile de respingere a cererii de

autorizare, BNR având o mare putere de apreciere a îndeplinirii acestora, f ără a fidiscreţionară:a. documentaţia prezentată este incompletă sau nu este întocmită conform

dispoziţiilor legale;b. capitalul iniţial se situează sub nivelul minim stabilit de BNR;c. alegerea unei alte forme juridice decât cea de societate pe acţiuni;d. banca nu poate realiza obiectivele propuse în condiţii de compatibilitate cu

buna funcţionare a sistemului bancar, cu prudenţa bancară şi cu regulile unei practicibancare prudente;

e. conducătorii şi administratorii bănci nu au calităţile necesare desf ăşurăriiactivităţii băncii în conformitate cu cerinţele legiişi cu regulile unei practici bancareprudenteşi sănătoase;

f . acţionarii, din perspectiva calităţ ii acestora, câtşi a structurii grupului dincare aceştia fac parte, câtşi alte persoane care au legături strânse cu banca nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru o gestiune prudentă şi sănătoasă a băncii şi orealizare a unei supravegheri eficiente;

g. fondatorii au f ăcut comunicări publice asupra înfiinţării sau funcţionăriibăncii, înainte de obţinerea aprobării de constituire;

h. nerespectarea dispoziţiilor OUG. nr. 99/2006 sau a dispoziţiilor date înaplicarea acesteia;

i. BNR constată că dispoziţiile legale, regulamentare sau administrativeexistente înţara de origine, care guvernează statutul persoanelor având legăturistrânse cu banca sau dificultăţile în implementarea acestor dispoziţii împiedică realizarea unei supravegheri prudenţiale eficiente ori că supravegherea dinţara deorigine a unei instituţii de credit străine care a solicitat autorizarea unei sucursale esteinsuficientă;

j. auditorul financiar nu îndeplineşte cerinţele de experienţă , independenţă şialte cerinţe prevăzute de lege.

8.2.4. Retragerea autorizaţieiÎn raport cu dispoziţiile OUG. nr. 99/2006, orice schimbare în structuraşi

existenţa unei bănci (ex. fuziunea unei bănci) care au condiţionat acordarea uneiautorizaţii trebuie supusă autorizării BNR. Banca Naţională a României poate retrageautorizaţia unei bănci române sau unei sucursale din România a unei instituţii decredit cu sediul în străinătate, în următoarelecazuri:

a. la cererea băncii, când acţionarii au decis dizolvareaşi lichidarea acesteia,respectiv, la cererea instituţiei de credit străine, permisă doar în cazul în care bancanu se află în vreuna din situaţiile care permit declanşarea procedurii falimentului; este

Respingereacererii deautorizare

Retragereaautorizaţei.

Cazuri


33/93

33

pusă aici şi condiţia existenţei planului de stingere a activuluişi de lichidare apasivului;

b. ca sancţiune, în condiţiile OUG. nr. 99/2006;

c. pentruurmătoarele motive:- bancanu a început opera ţ iunile pentru care a fost autorizată în termen de un

an de la primirea autorizaţiei sau nu a exercitat, mai mult de 6 luni,activitatea deacceptare de depozite, în fapt, o renunţare tacită din partea băncii;

- autorizaţia a fost obţinută pe baza unordeclara ţ ii false sau prin orice altmijloc ilegal;

- a avut loc o fuziune sau o divizare a băncii, aici fiind necesară şi autorizaţiapentru noua bancă rezultată;

- autoritatea competentă din ţara în care are sediul instituţia de credit străină

ce a înfiinţat o sucursală în România i-a retras acesteia autorizaţia de desf ăşurare aactivităţii bancare;- s-a pronunţat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului, dacă aceasta

mai deţine autorizaţia de funcţionare la data pronunţării hotărârii;- acţionariatul băncii nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru

asigurarea unei gestiuni prudenteşi sănătoase a băncii şi nu mai permite realizareaunei supravegheri eficiente;

- Banca Naţională a României apreciază că menţinerea autorizaţiei bănciipericlitează interesele deponenţilor şi ale altor creditori ai băncii (banca nu maiposedă suficiente fonduri proprii pentru desf ăşurarea în condiţii normale a activităţ iisau există elemente care duc la concluzia că într-un termen scurt banca nu î şi va maiputea îndeplini obligaţiile sale către deponenţi sau către alţi creditori) ori că banca numai justifică prezenţa sa pe piaţă , întrucât activitatea desf ăşurată nu corespundescopului pentru care banca s-a înfiinţat ori această activitate nu mai poate fidesf ăşurată decât prin atragerea de resurse la rate ale dobânzii mult mai mari decâtcele practicate pe piaţă;

- conducerea băncii nu a fost asigurată de cel puţin 2 persoane pe o perioadă de cel mult 3 luni;

- nu mai sunt îndeplinite orice alte condiţii care au stat la baza emiteriiautorizaţiei.

Retragerea autoriza ţ iei nu se confund ă cu respingerea cererii de autorizare, prima situa ţ ie presupunând o autoriza ţ ie deja emisă .

Retragerea se face printr-o hot ă râre, ce se motivează şi comunică în scrisbăncii, filialei sau sucursalei, după caz şi se aduce la cunoştinţa publicului prin publicare în Monitorul Oficial al Românieişi în două publicaţii de circulaţienaţională.

Efectele hotărârii se produc de la data publicării în Monitorul Oficial alRomâniei sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărâre. De la această dată, bănciii se interzice angajarea în orice opera ţ iune financiar ă ; banca nu va putea desf ăşuraalte activităţi decât cele legate de lichidare.


34/93

34

De la această dată, va avea loclichidarea bă ncii.Procedura de autorizare este aceeaşi şi în cazul instituţiilor de credit străine şi

a instituţiilor emitente de monedă electronică, altele decât băncile.

8.2.5. Evidenţa şi publicitatea băncilor.Potrivit OUG. nr. 99/2006, „instituţiile de credit care func ţ ionează în

România în condiţiile acestei reglementări se evidenţiază de către Banca Naţională aRomâniei în registrul institu ţ iilor de credit , accesibil persoanelor interesate”,reglementat prin Norma Băncii Naţionale a României nr. 18/2002 privind registrulbancar şi registrul organizaţiilor cooperatiste de credit19, de inspiraţie bancară europeană. Trebuie observat că este o cerin ţă ce se adaugă celei de drept comun,reglementată prin Legea nr. 26/2000 privind registrul comerţului, ca atare, pe lângă înregistrarea în evidenţa generală a comercianţilor (registrul comercianţilor persoane

juridice), instituţiile de credit vor fi supuseşi înregistr ă rii la registrul bancar (după obţinerea autorizaţiei de funcţionare), ţinut de Banca Naţională a României caautoritate de autorizareşi supraveghere.

Necesitatea sistemului special de evidenţă şi publicitate a instituţiilor decredit, a dublei lor evidenţieri, î şi are temeiul în activitatea de interes public pe care orealizează instituţiile de credit – comerţul cu monedă, ca atare, se impune o evidenţă acomercianţilor – instituţii de credit, care să fie publică, specială şi organizată distinctfaţă de sistemul general de evidenţă a comercianţilor.

Înregistrarea în Registrul bancar arerol exclusiv de publicitate, de la această dată datele menţionate în registru devenindopozabile faţă de terţi. „Evidenţa specială

în discuţie este esenţialmente legată de existenţa posibilităţii de exercitare în modactualşi efectiv de către instituţia de credit a capacităţ ii sale speciale de folosinţă .”

U.I.9. Organizareaşi conducerea băncilor

9.1. Regulamentul propriu de funcţionareOrganizareaşi conducerea băncilor se stabilesc prin actele constitutive ale

băncii, cu respectarea OUG. nr. 99/2006, Legii privind societăţ ile nr. 31/1990şireglementărilor Bănci Naţionale a României. Fiecare bancă are un Regulamentul propriu de func ţ ionare, reglementare internă, obligatorie, aprobată de organele salestatutare, comparabilă cu Regulamentul de organizare şi func ţ ionare adoptat decelelate societăţ i, în domeniul său intrând:

- structura organizatorică a băncii;- atribuţiile şi relaţiile dintre compartimentele băncii;- atribuţiile sucursalelorşi ale altor sedii secundare ale băncii;- atribuţiile unor structuri interne ale băncii (comitetul de audit, comitetul de

administrare a riscurilor, ale căror constituireşi funcţionare se vor stabili prin

19 M. Of., Partea I, nr. 745 din 11 octombrie 2002.

Publicitatea

băncii

Regulamentpropriu defuncţionare


35/93

35

reglementările BNR; comitete de administrare a activelorşi pasivelor, comitete decreditşi alte organe specializate ale băncii, ale căror constituireşi funcţionare se vorstabili în baza deciziei organelor statutare);

- competenţele conducătorilor băncii, ale persoanelor care asigură conducereacompartimentelor din cadrul băncii, a sucursalelorşi a altor sedii secundareşi alealtor salariaţi care efectuează operaţiuni în numeleşi pe contul băncii;

- sistemul de control internşi organizareaşi funcţionarea activităţii de auditintern.

În toate documentele sale oficiale, banca trebuie să menţioneze, cel puţin,datele de identificare la care legea face trimitere: firma, capitalul social, sediul social,codul unic de înregistrare, numărul de ordine din registrul comerţului, numărul şi data înmatriculării în registrul bancar.

9.2. Conducerea băncilor

În spiritul dreptului comunşi respectând dispoziţiile Legii nr. 31/1990, Legeabancară foloseşte noţiunea de sistem de conducere, care poate fi:a) unitar , având castructură de administrare consiliul de administraţie, acesta putând delega conducereala cel puţin 2 directori;b) dualist, cu două structuri: directoratul, alcătuit, cel puţin,din trei membri; consiliului de supraveghere – entitate doar cu prerogative de control.Conservând statutul juridic instituit de Legea nr. 31/1990, legea bancară se ocupă, înspecial, de accesul (selecţia) la calitatea de administrator, director, membru aldirectoratului, conducător al structurilor interne, instituind condiţii restrictive,

particularizându-l prin prisma criteriilor: activitate, reputaţie, integritate morală,experienţă , BNR decizând dacă, atât la nivel individual, câtşi la nivel colectiv,cerinţele prevăzute sunt îndeplinite. Componenţa respectivelor organe ale instituţieide credit trebuie să reflecte în ansamblu o gamă suficient de largă de experienţeprofesionale relevante.

Ei toţi20 trebuie să fie aproba ţ i de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor, potrivit reglementărilor emise în acest sens.

Persoanele desemnate în calitate de administratori, directori, membri aiconsiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să exercite efectiv responsabilităţile de administrareşi/sau de conducere ce le revin.

Exerciţiul acestei calităţ i, de asemenea, este supus unor cerinţe specific

bancare, vizând: secretul profesional în domeniul bancarşi relaţia cu clientela,obligaţiile generale ale instituţiilor de credit, prudenţa bancară.Membrii consiliului de administraţie sau, după caz, ai consiliului de

supraveghere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de calificareşi competenţă adecvate pentru a fi în măsură să se pronunţe în deplină cunoştinţă de cauză cu privirela toate aspectele legate de activitatea desf ăşurată de instituţia de credit, asupra căroratrebuie să decidă potrivit competenţelor lor [art. 108 alin. (4)].

20 Responsabilităţile de conducereşi/sau administrare pot fi exercitatenumai de persoane fizice [art.108 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006].

Organele de

conducere alebăncii


36/93

36

Cu unele excepţii, legea bancară instituie regulaexclusivit ăţ ii de func ţ ie pentru directorii instituţiei de credit sau, după caz, membrii directoratului [art. 107alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006].

Entităţ ile prin care persoana juridică î şi exercită drepturileşi îndeplineşteobligaţiile – consiliul de administraţie şi directorii sau, după caz, comitetul desupraveghereşi directoratul instituţiei de credit – au competenţele şi atribuţiileprevăzute de legislaţia aplicabilă societăţ ilor comercialeşi sunt responsabili deducerea la îndeplinire a tuturor cerinţelor prevăzute de O.U.G. nr. 99/2006şi dereglementările edictate de BNR în aplicarea acesteia (art. 106).

Codul civil, caşi Legea nr. 31/1990, supune raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale de administrare, prin analogie, regulilormandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire ori statut [„să acţioneze, în raporturile cu terţii, în numeleşi pe seama persoanei juridice”, art. 209alin. (1) NCC].

Incompatibilităţi şi decăderiÎn afară de condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la

administratorii sau, după caz, la membrii consiliului de supraveghere, o persoană nupoate fi aleasă în consiliul de administraţie sau, după caz, în consiliul de supraveghereal unei instituţii de credit, iar dacă a fost aleasă, decade din mandatul său înurmătoarele situaţii:

a) persoana îndeplineşte o altă funcţie în cadrul instituţiei de credit în cauză,cu excepţia cazului în care, în cazul sistemului unitar, esteşi director al acesteia;

b) în ultimii 5 ani, persoanei i s-a retras de către autoritatea de supraveghereaprobarea de a exercita responsabilităţ i de administrareşi/sau conducere într-oinstituţie de credit, o instituţie financiară sau o societate de asigurare/reasigurare sau oaltă entitate care desf ăşoară activitate în sectorul financiar ori a fost înlocuită dinfuncţia exercitată în astfel de entităţ i din motive care îi pot fi imputate;

c) îi este interzis, printr-o dispoziţie legală, o hotărâre judecătorească sau odecizie a unei alte autorităţ i, să exercite responsabilităţi de administrareşi/sauconducere într-o entitate de natura celor prevăzute la lit. b) ori să desf ăşoare activitate în unul dintre domeniile specifice acestor entităţ i [art. 110 alin. (1)].

Incompatibilităţ ile şi decăderile menţionate se aplică, în mod corespunzător, şidirectorilor care nu sunt membri ai consiliului de administraţie şi, după caz,membrilor directoratului.

Dintre organele statutare, legea se ocupă de Adunarea generală, organreprezentativ, consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere, conducătorii,administratorii băncii şi de comitetele care trebuie să existe în cadrul unei bănci,clasificate în doctrină, în raport cu actele lor, în organe reprezentativeşi organe alecăror acte nu angajează banca în relaţiile cu clienţii.

U.I.10. Obiectul de activitate bancară Libera circulaţie a serviciilor (art. 59-66 din Tratatul de la Roma din 25

martie 1957, modificat prin Actul Unic European din 17şi 18 februarie 1986şi prinTratatul de la Maastricht din 7 februarie 1992). În domeniu, libera circulaţie aserviciilor este “direct legată de libertatea exercitării activităţilor de bancă şi de

bursă”. Activităţ ile bancare au natura serviciilorşi pot fi prestaterapid şi oriunde în

Obiectul deactivitatebancara


37/93

37

spaţiul comunitar, f ără a necesita existenţa unei prezenţe permanente sau a unui sediu în statul în care se prestează, datorită specificului lor – tehnicitate ridicată,informatizare, standardizare, tradiţie, o anumită omogenitate în domeniu.

Potrivit legii modificate, începând cu data aderării la UE, băncile româneştipot realizadirect sau prinsucursale activităţi bancare în spaţiul comunitar, după cumbăncile statelor membre pot realiza în România activităţ i bancare direct sau prinsucursale, chintesenţă a

Documents

Curs_ID_Drept_bancar-Dr3_ID_15-16.pdf