Comert International. Curs 1. 09.02.2012 Examen analog dip. Notiunea de comert international Aceasta este susceptibila de doua acceptiuni: una restransa, stricto sensu si una mai larga, lato sensu. Stricto sensu, comertul international reprezinta totalitatea operaiunilor de export si import, de mrfuri, lucrri si de servici care se desfasoara intre subiecte ale dreptului comertului international, care isi au sediile in state dierite, sau care implica tranzitul peste frontiera al respectivei marfi lucrari sau serviciu. In aceasta acceptiune comertul international e strict legat de notiunea de marfa. Marfa este un produs destinat schimbului, iar notiunea de comert porneste etimologic tocmai de la notiunea de marfa. Specific este ca operatiunile cu marfa se desfasoara la nivel international, adica se intruneste sau trebuie sa fie intrunite unul din cele 2 criterii esentiale, ambele definind notiunea de internationalitate din punctul de vedere al comertului international. Din acest punct de vedere, nu orice element de extraneitate face ca un raport juridic sa devina international in sensul dreptului comertului international. In sensul dip, orice element de extraneitate face ca raportul sa devina international si sa se nasca un conflict de legi. Doua sunt elementele de extraneitate relevante care fac ca un raport juridic sa devina international in sensul dreptului comertului international: -primul element este ca partile sa isi aiba sediile in state diferite. Poate fi vorba despre domiciliu profesional sau despre resedinta obisnuita. -cel de-al doilea element este ca marfa care face obiectul contractului trebuie sa fie in tranzit international. Adica in drumul ei de la vanzator la cumparator, marfa trebuie sa treaca cel putin o frontiera. Aceste doua criterii, nu sunt cumulative ci alternative. In vremurile moderne, notiunea de comert s-a extins, intrand si operatiuni care nu implica in mod direct operatiuni cu marfa. Aceastea sunt operatiuni specifice si acestea se subsumeaza ideei de cooperare economica internatonala (aceasta din urma este acel ansamblu de raporturi, de relatii de conlucrare intre doua sau mai multe subiecte ale dreptului comertului international, care nu implica in mod direct o relatie cu o marfa si care au ca obiect punerea de catre participanti in comun a unor valori economice in vederea efectuarii unor operatiuni juridice comune, al caror scop il constituie obtinerea de profit). Un exemplu de cooperare economica internationala il constituie constituirea de societati comerciale cu element de extraneitate. Principiile actuale care guverneaza relatiile comerciale internationale ale Romaniei sunt guvernate de principiul libertatii comertului international. Inainte, pe vremea comunistilor principiul era principiul monopolului de stat, astfel ca operatiunile comerciale internationale erau efectuate numai de intreprinderile de stat. Acest principiu a fost abrogat dupa Revolutie, prin Deecretul Lege 54/1990. Continutul principiului libertatii comertului international presupune doua idei majore: -posibilitatea subiecilor de drept romani ai comertului international de a participa la operatiuni de comert in relatie cu teritoriul altor state (ne referim la intreprinderile din NCCIV, cele care desfasoara o activitate comerciala, cele inscrise in registrul comertului). Astfel ca, orice intreprindere comerciala romana care indeplineste conditiile de inregistrare legala sa efectueze operatiuni de comert international. (fluxul interior-> exterior) - posibilitatea subiectelor straine de drept alte comertului international de a participa la operatiuni de comert pe teritoriul Romaniei. (fluxul exterior->interior)

Principiul libertatii comertului nu este un principiu absolut, avand limite ce constau in mai multe aspecte. O limita o reprezinta autorizatiile de export si import, anumite operatiuni comerciale internationale trebuind autorizate, ce presupune o modalitate de control sau de supraveghere a statului asupra acelor activitati. Regimul juridic al investitiilor straine in Romania. Investitiile straine s-au conturat ca fiind clasificabile in doua categorii: -investitii directe. Sunt reglementate explicit de OUG 92/1997 care se numeste OUG privind stimularea investitiilor directe. Aceasta este definita in OUG, prin faptul ca exista mai multe forme de investitie straina directa: a) participarea unei investitor strain la constituirea sau la extinderea unei societati comerciale pe teritoriul Romaniei. b) dobandirea de catre un investitor strain de titluri de valoare participative, actiuni sau parti sociale la o SC romaneasca. c) constituirea de catre un investitor strain a unei filiale sau sucursale pe teritoriul tarii. Banca Nationala defineste investitia straina directa. Regulamentul 4/2005 al BNR da o definitie a investitiei directe prin prisma conceptului de legatura economica durabila. Acest Regulament prevede ca o investitie straina directa este acea investitie care are ca scop crearea unei legaturi economice durabile intre investitorul strain si entitatea romaneasca pe care o constituie sau la care participa. Este acea investitie in care investitorul strain participa in mod efectiv cu minimum 10 % din capitalul social al societatii si tot odata el participa efectiv la conducerea si administrarea acelei societati. Prin prisma acestui concept de legatura economica durabila, Regulamentul BNR introduce in conceptul de investitie straina directa si investitiile straine in forma nesocietara. Astfel, am putea spune ca investitiile straine directe se subclasifica in doua categorii: in forma societara (constituie regula) sau in forma exclusiv contractuala (este investitie straina directa si acordarea de imprumuturi si credite pe termen mai mare de 5 ani, de catre un investitor strain, unei societati romanesti, in vederea stabilirii si mentinerii unei legaturi economice durabile). Investitia in forma societara are doua laturi: una contractuala si una institutionala. -investitii de portofoliu. Aceasta notiune este intalnita si in OUG 92/1997. OUG spune ca investitia de portofoliu consta in dobandirea de valori mobiliare pe pietele de capital organizate si reglementate si care nu implica participarea directa a investitorului strain la administrarea societatii comerciale respective. Regulamentul 4/2005 al BNR, intr-o reglementare per a contrario fata de investitia directa spune ca investitia de portofoliu este cea care implica participarea investitorului strain la o SC romaneasca dar care nu are ca scop crearea unei legaturi economice durabile. Investitia de portofoliu este cea care implica piata de capital (L 297/2004 privind piata de capital), si este cea care implica investitia speculativa pe care o face cel care cumpara actiuni la o SC romaneasca nu pentru a participa la administrarea ei ci pentru a le revinde dupa o perioada de timp si pentru a obtine un castig. Pentru investitiile de portofoliu actul normativ de baza il constituie legea pietei de capital dar exista si o multitudine de legi speciale, care se refera la diferite domenii (ex: domeniul cumpararii titlurilor de stat. Acestea sunt emise de autoritatea publica care presupun de obicei un contract de imprumut, de finantare in care investitorul strain cumpara acele titluri de stat, isi finanteaza institutia publica cu o anumita dobanda, care trebuie platita de institutia publica; marimea dobanzii este rezultatul stabilitatii si rating-ului) Investitorul strain. Notiunea aceasta este definita in O 2/1996 ca fiind orice persoana fizica sau juridica nerezidenta care investeste in tara printr-o investitie directa sau de portofoliu. Este mai mult o norma de trimitere, pentru ca trimite la notiunea de rezident. Persoana fizica nerezident, este

persoana fizica care isi are domiciliul in strainatate iar persoana juridica nerezidenta, este cea care are sediul in strainatate. Elementele caracteristici astfel sunt sediul sau domiciliul si nu cetateania. Principiile care guverneaza regimul investitiilor straine. a) Principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in tara. Exista doua aspecte. In ceea ce priveste principiul libertatii formelor, un investitor strain poate investi in tara in orice forma juridica permisa de legea romana. Referitor la principiul libertatii modalitatii, se pune problema formelor de aport. Aporturile pot fi in numerar (valuta care poate proveni din strainatate sau chiar din valuta existenta in tara sau in lei, care pot proveni din surse interne sau din venituri obtinute in strainatate), in natura (in bunuri corporale, bunuri mobile si imobile), in drepturi (adica in bunuri incorporale in special in drepturi de proprietate intelectuala, in creane), in alte valori economice (aportul in servicii-aportul in management, in obligatii de a face sau de nu face, in reputatie). b) Principiul liberului acces al investitorului strain in toate domeniile vietii economice in Romania. Astfel, nu exista restrictii pentru capitalul strain in niciun domeniu de activitate din tara. In alte state exista restrictii mai ales in sfera bancara si al asigurarii. Astfel, el poate investi in industrie, in agricultura, in exploatarea si explorarea resurselor naturale, in trasnporturi. c) Principiul egalitatii de tratament, nediscriminarii aplicabil investitorilor straini. Acest principiu presupune doua aspecte: principiul nediscriminarii intre investitorii romani si straini si principiul nediscriminarii intre investitorii straini. Raportat la principiul nediscriminarii intre investitorii romani si straini, OUG 92/1997 a postulat acest principiu. Referitor la cel de-al doilea aspect, principiul nediscriminarii intre investitorii straini, este posibil ca prin acorduri bilaterale sa se acorde un regim mai favorabil investitorilor dintr-o anumita tara, investitorilor din alta tara. Garantiile acordate investitorilor straini Sunt doua garantii importante : garantia impotriva indisponibilizarii investitiei straine si garantia stabilitatii.

Curs 2 16.02.2012 REGIMUL JURIDIC AL INVESTITIILOR STRAINE IN TARA

Garantiile acordate investitorilor straini 1. Garantia impotriva indisponibilizarii investitiei Temei juridic: Constitutia- art 44. In aplicarea acestui text s-au adoptat si reglementari ulterioare-art4- care prevede ca investitiile straine in tara nu pot fi nationalizate, expropriate sau supuse altor masuri cu efect echivalent, exceptand cazul in care aceste masuri indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: -sunt necesare pt. o cauza de utilitate publica -sunt nediscriminatorii -se fac cu plata unei despagubiri prealabile adecvate si efective Aceste conditii care sunt explicite sunt de stricta interpretare. Principiul pe care legea il stabileste= dezdaunarea integrala, iar modalitatile de aplicare a acestui text sunt prevazute prin coroborare cu legea privind exproprierea pt. cauza de utilitate publica potrivit careia

despagubirea se stabileste prin acordul partilor, iar in cazul in care nu s-au inteles, pe cale judecatoareasca. OG 92/1997 prevede si posibilitatea ca despagubirea sa fie stabilita si prin arbitraj potrivit conventiilor internationale la care Romania este parte. 2. Garantia stabilitii regimului juridic al investiiei Aceasta este o expresie a principiului tempus regit actum; ideea e ca o investitie a fost efectuata sub incidenta unei anumite legi care i-a prevazut un anumit regim juridic (ex: o facilitate=scutirea de impozit pe profit pt. o anumita perioada de timp). Daca investitia s-a nascut sub incidenta acelei legi, i se va aplica acea facilitate chiar daca legea se modifica. Politica statului roman privind facilitarea investitiilor straine a fost din ce in ce mai restrictiva. O exceptie de la principiul tempus regit actum: melior lex = legea mai favorabila; daca legea noua prevede o varianta mai favorabila, se va aplica imediat. Drepturi specifice de care beneficiaza investitorii straini in Romania Reglementare: OG 92/1997 + alte prevederi legale. 1. Dreptul de a primi asistenta privind parcurgerea formalitatilor administrative, asistenta care poate fi acordata la cerere de catre o agentie de stat specializata (Agentia romana pentru investitii -> agentie guvernamentala, aflata in subordinea Guvernului, in obiectul sau de activitate intra sprijinirea investitorilor straini; este afiliata unei asociatii cu sediul la Geneva: Asociatia mondiala a agentiilor de promovare a investitiilor) 2. Dreptul la conversie in valuta a profiturilor pe care le obtin pe teritoriul tarii si dreptul la liber transfer in strainatate. OG 92/1997 enumera categoriile de profituri pe care investitorii straini au dreptul sa le converteasca/transfere: - Dividende pe care le obtin de la societatile comerciale romane - Veniturile obtinute din vanzarea actiunilor/partilor sociale - Beneficiul/ activul de lichidare - Alte asemenea venituri (dupa plata impozitelor si taxelor RO - venitul net) 3. Dreptul de proprietate asupra bunurilor din tara O distinctie trebuie facuta intre bunurile mobile si bunurile imobile Pt. bunurile mobile: li se aplica regimul national: pot dobandi dreptul asupra bunurilor mobile din tara ca si romanii; acelasi lucru se intampla asupra constructiilor (imobile). O problema este cea referitoare la dreptul asupra terenurilor din tara: Constitutia Romaniei, astfel cum a fost modif. si completata in 2003, a prevazut o schimbare majora de politica legislativa asupra dreptului de proprietate asupra terenurilor de catre straini; spre deosebire de Constitutia anterioara(care prevedea o incapacitate de folosinta), Constitutia din 2003: cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor in anumite conditii. Conditiile rezulta din aderarea Romaniei la UE si alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica si prin mostenire legala (art 44 alin2). A avut loc modificarea la nivelul capacitatii de folosinta a strainilor de a dobandi dr. de proprietate asupra terenurilor in tara; au dobandit vocatia de a dobandi aceste bunuri. Regimul dobandirii Pentru persoanele fizice se face distinctie dupa cum dobandirea se face prin mostenire legala, pentru care nu exista nicio condintie speciala, sau altfel, prin acte juridice inter vivos sau mortis causa (exclusiv prin testament). Pentru a 2-a ipoteza sunt 3 conditii care trebuie indeplinite:

a. In conditiile care rezulta din aderarea Romaniei la UE sau alte conventii la care Romania este parte b. Pe baza de reciprocitate Reciprocitatea poate fi legislativa, diplomatica sau de fapt. c. In conditiile rezultate din lege organica (Legea 312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de cetatenii straini si apatrizi si persoanele juridice straine; Legea 312/2005 a intrat in vigoare la data aderarii Romaniei la UE, face o distinctie intre statele membre si statele terte). Pt. statele membre exista 3 categorii de situatii pe care legea le prevede: - O prevedere generala (si 2 reglementari special): Art.3 din lege= persoanele fizice (investitorii) sau persoanele juridice din celelalte state membre pot dobandi dr. de proprietate asupra terenurilor din tara in aceleasi conditii ca si romanii, potrivit regimului national. - O reglememtare speciala: pentru terenurile avand drept scop constituirea de resedinte /sedii secundare a fost un moratoriu de 5 ani. - Pt. paduri, terenuri forestiere, terenuri agricole- moratoriul e de 7 ani. In ceea ce priveste statele terte, textul prevede ca strainii(perso fizice si pers jur) pot dobandi dr. de proprietate asupra terenurilor in tara in conditiile prevazute de conventiile internationale la care Romania este parte pe baza de reciprocitate. Nu pot dobandi dr. de proprietate in conditii mai favorabile decat cele acordate persoanelor dintr-un stat membru. - Efectuarea operatiunilor valutare La nivelul anului 1997, cand OG 92/1997 s-a adoptat, problema operatiunilor valutare era extrem de importanta pentru ca existau o serie de restrictii. Odata cu aderarea Ro la UE s-au eliminate aceste restrictii in privina statelor membre: () - Pot achizitiona instrumente financiare pe piata de capital; astfel s-a instituit o liberalizare completa. - Angajarea personalului strain: OG 92/97 a liberalizat aceasta posibilitate. S-a permis investitorilor straini sa angajeze personal strain. Pentru anumite categorii de functii, inainte, nu se putea angaja decat personal roman. Actualmente, nu exista niciun fel de restrictie. - Jurisdictia (solutionarea litigiilor); e vorba mai ales de litigiile cu statul roman care decurg din cumpararea de actiuni care au apartinut statului roman (au facut obiectul privatizarii). OG 92/97 prevede 3 posibilitati majore la care investitorii straini pot apela (e la alegerea lor sa opteze): a. Pot apela la o procedura interna = contencios administrativ (Legea 554/2004 coroborata cu dispozitiile din Noul Cod Civil referitoare la dr. international privat) b. Procedura de conciliere si arbitraj institutional desfasurata sub egida Centrului international privind reglementarea diferendelor referitoare la investitii. Centrul international a fost constituit prin Conventia internationala pt. reglementarea diferendelor referitoare la investitii de la Washington din 1965. La Washington e un tribunal arbitral unde arbitrii sunt numiti de state. Romania are 4 arbitriunul dintre ei e cel care va vorbeste ) c. Procedura de arbitraj ad-hoc potrivit Regulamentului de arbitraj al UNCITRAL= comisia Natiunilor Unite pentru dreptul comertului international; organ specializat al ONU, se ocupa cu promovarea comertului internaional, sub egida

acestei comisii s-au adoptat numeroase si foarte importante conventii internationale, e principalul for international de legiferare ex: Conventiile de la Viena, New York Mai exista, insa, si posibilitatile pe care ti le pot conferi tratatele internationale la care Ro este parte. Facilitatile acordate investitorilor straini Acestea se clasifica in 2 categorii: 1. facilitati cu caracter normativ 2. facilitati cu caracter individual 1. sunt prevazute fie in acte normative generale fie in diferite legi special Legea generala e Legea 85/2008 privind stimularea investitiilor (adoptata dupa aderarea Ro la UE)- practic se refera la ajutoarele de stat care intra sub controlul strict al Comisiei Europene. Legi speciale: Lg 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate 2. nu se mai acorda astazi, s-au acordat si au fost esentiale (ex: invest. Coca-Cola din anii 90, Dacia Pitesti ) Pe principiul tempus regit actum se beneficiaza de aceste investitii pe timpul cat s-au acordat.

Garantarea investitiilor straine in Romania prin Agentia multilaterala de garantare a investitiilor Agentia a fost constituita in temeiul conventiei de la Seul (1985) la care Romania a aderat in 1992; are sediul la Washington ; a jucat un rol major in garantarea investitiilor straine in statele din est pana la caderea comunismului. Era agentia la care apelau toti cei care investeau in statele din est pentru ca aceasta acorda garantii privind indisponibilizarea investitiilor. Aceasta agentie si-a inversat actualmente rolul, fiind utilizata de investitorii romani care investesc in tari cu risc in strainatate (statele nemembre UE). Ce riscuri acopera? In principiu, riscul de transfer valutar (situatia in care esti impiedicat sa-ti repatriezi profitul), riscul de expropriere sau alte masuri echivalente, riscul de incalcare a contractului de catre statul unde investesti, riscul de razboi/ tulburari civile majore in tarile respective.

Problema regimului general al importului/exportului in/din Romania Problema autorizatiilor de import/export -Caracterul exceptional al autorizatiei de import/export Autorizatiile constituie exceptii, sunt prev. de lege(in sens larg, inclusiv ordine ale ministrilor), dar sunt de stricta interpretare. In trecut, mecanismul juridic prin care statul supraveghea comertul international

era reprezentat de licentele emise de Ministerul pentru economie si comert. Actualmente, competenta ministerului de a emite licente s-a redus major, foarte putine au ramas in competenta Ministerului de resort. E vorba mai ales de arme, munitii si marfuri contingentate la import, adica marfuri a caror intrare in tara e limitata cantitativ. In vest au aparut alte agentii guvernamentale care administreaza regimul autorizatiilor de import/export. Aceste agentii actioneaza in domeniul strict al competentei. Exista o serie de marfuri supuse autorizarii: ex: prod. periculoase pt. sanatatea populatiei, mediului, prod. alimentare, prod. Modif. genetic, prod. chimice etc. Ex.: Agentia nationala de control al exportului (ANCEX)- functioneaza din 2005 in subordinea MAE

Toate marfurile care fac obiectul comertului international sint incluse intr-un sistem armonizat de denumire si codificare a marfurilor. Aceste sistem a fost adoptat printr-o conventie vamala din 1983. In aplicarea acestei conventii s-au adoptat rglementari la nivelul UE (Regulam. 2658/1987 priv. nomenclatura tarifara si tariful vamal comun ). Ori de cate ori se inscrie o marfa intr-un document trebuie sa se indice numarul ei si, daca esti din afara UE, si numarul din sistemul armonizat.

Refuzul eliberarii autorizatiei Autorizatia - indiferent de cine ar fi refuzata, refuzul trebuie motivat. Se poate produce cand nu esti un agent economic autorizat sa efectuezi operatiuni de comert international, cand marfa e contingentanta si contingentul s-a epuizat, marfa e interzisa la import/export etc.

Caile de atac in cazul refuzului:

Legea 554/2004 ofera calea legala de contestare a refuzului (refuz implicit/ explicit, inclusiv cand nu se raspunde la solicitare). In principal, avem plangerea prealabila. Apoi, instanta de judecataCurtea de Apel (ca prima instanta), ICCJ (recursul). Instanta de judecata are drepturi depline de decizie, poate sa dispuna obligarea la oblig. de a face (agentia/ ministerul sa emita autorizatia) si /sau obligarea la despagubiri pt neemitere, intarziere la emitere a autorizatiei respective. Exista o serie intreaga de conventii internationale care reglementeaza regimul autorizarii anumitor categorii de marfuri. Principii: a. principiul egalitatii de tratament intre solicitantii de licente b. principiul potrivit caruia procedurile de autorizare trebuie simplificate a. i. sa nu deregleze () c. procedurile trebuie administrate in mod just si echitabil

d. procedurile trebuie sa fie publice si intrarea lor in vigoare sa se produca la un timp rezonabil dupa publicare a.i. destinatarul sa poata lua act de aceasta procedura e. competent sa apartina, de regula, unei singure autoritati administrative f. in cazul in care se prevad sanctiuni pt. o eroare in documentatie, aceasta sanctiune sa nu depaseasca nivelul care sa aiba efectul unei simple atentionari cu exceptia ipotezei in care e vb. de intentie frauduloasa sau culpa grava.

Ca natura juridica, autorizatia de import/export e un act administrativ cu caracter individual. Regimul ei juridic dpdv al dr international privat: norma de aplicatie imediata, se aplica prioritar fata de orice conflict de legi.

Natura juridica a obligatiei de a obtine autorizatia de import/export Autorizatia de import/export din Romania incumba de principiu partii romane din contract; daca se aplica o regula INCOTERM, care plaseaza obligatia in sarcina partii straine, cocontractantul local are obligatia de a-l ajuta sa o obtina. Obligatia poate fi de 2 feluri, dupa cum se prevede in contract sau in caietul de sarcini (licitatiile internationale): 1. de rezultat= daca partea obligata sa obtina autorizatia n-o obtine, din orice motiv, e raspunzatoare de daune 2. de mijloace= cand partea careia ii revine obligatia va fi exonerata de raspundere, daca demonstreaza ca a depus toate diligentele (nu exista culpa) - e exonerata de raspundere - si autorizatia nu e emisa. In sarcina acestei parti se considera ca refuzul autorizatiei e asimilat unui caz de forta majora care e exoneratoare de raspundere. Curs 3 23.02.2012

Izvoarele DCI Exista atat izvoare interne, cat si izvoare internationale. Izvoare specifice : uzante. Principiile contractelor comerciale internationale: o lucrare elaborata sub egida Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT cu sediul la Roma). Acesta este doar unul din organismele internationale de codificare: Comisia ONU UNICITRAL. Principiile au fost adoptate in 1994 si in 2004. Aceste principii sunt un cod al contractelor din comertul international (185 articole in 2004 sistematizate pe toate problemele

principale pe care le ridica un contract). Scopul acestor principii este acela de a stabili un sistem de reguli aplicabile contractelor comerciale internationale la care partile sau instanta de judecata ori de arbitraj pot face trimitere. Principiile nu sunt o lege, nu sunt o conventie internationale, nu sunt ratificate de state. Ele se impun numai prin vointa partilor (prin referirea la ele printr-o clauza contractuala respectivele principii sunt incorporate contractului, modalitatea receptiunii contractuale per relationem prin raportare). Aceste principii dobandesc forta juridica contractuala daca partile se raporteaza la ele. Un al doilea mod de aplicare a principiilor :lex mercatoria ansamblul de uzante ce reglementeaza comertul international si care sunt produsul comerciantilor insusi. Trimiterea la aceste norme poate fi facuta nu numai de parti, ci si de judecator / instanta. Atunci cand sunt probleme cu privire la care partile nu au convenit. Pentru a completa / rezolva problema, judecatorul poate face uz de principiile contractelor comerciale internationale. Aceste principii joaca rolul de substitut al legilor nationale si rolul de interpretare si completare a legilor nationale. Se recunoaste rolul de model legislativ a acestor principii. Si la nivelul UE s-a adoptat o codificare de uzante in materia contractelor: principiile dreptului european al contractelor (1998,2002, in acest moment o comisie de lucru este intr-o faza relativ avansata). Uzantele comerciale internationale sunt practici sociale ale persoanelor, prin natura lor, nescrise, practici care prezinta un anumit grad de vechime, repetabilitate si stabilitate, aplicabil intre un numar nedefinit de parteneri comerciali si care, in functie de natura lor, pot fi sau nu izvor de drept. Elementele definitorii: Uzantele sunt o practica sociala (acte si fapte materiale) ale participantilor la comertul internationa (elementul obiectiv) care au un anumit grad de vechime, stabilitate si repetabilitate (ele trebuie sa se desfasoare pe o anumita perioada de timp, trebuie sa nu fie fluctuante major in continutul lor si sa nu fie vorba de un singur act, ci de acte repetate). Caracterul lor de colectivitate, generalitate si impersonalitate (se aplica intre un numar nedefinit de parteneri comerciali); prin acest caracter, uzantele se apropie de lege; pe de alta parte se deosebesc de alte institutii (a obisnuitelor stabilite intre parti); Forta lor juridica (uzantele sunt de 2 feluri: unele au caracterul de izvor de drept cutumele -, altele nu au caracter de izvor de drept uzante conventionale a caror forta rezida in vointa partilor);

Uzantele se deosebesc de obisnuite (care sunt tot practici, dar ele nu au un caracter de colectivitate, nu sunt generale si impersonale, ci se aplica numai intre 2 sau un numar redus si definit de parteneri comerciali). Codul comercial uniform al USA distinge intre usages of trade (uzante) si course of dealing (comportamentele de comert care se desfasoara intre 2 parti contractante si care au rolul de a completa si interpreta expresiile si actele partilor in mod rezonabil). Referiri la uzante si obisnuite se gasesc si in Conventia de la Viena (1980), in principiile UNIDROIT, etc. Clasificarea uzantelor:

Din punct de vedere al sferei lor de aplicare: locale, speciale sau universale. Uzantele locale se aplica pe o anumite zona geografica sau regiune (uzantele porturilor care trebuie sa fie cunoscute de cei care sunt in raza). Uzantele speciale se aplica intr-un anumit domeniu al activitatii comerciale (intr-o anumita specie de comert) si uzantele diferitelor profesii comerciale (ex. brokeri). Uzantele universale (generale) sunt anticamera legilor, pentru ca legiutorii preiau din aceste uzante pentru a le transpune in acte normative.

Dupa forta juridica: uzante normative si uzante conventionale. Uzantele normative (uzante legale, uzante de drept, cutume) longa invederata diuturna consuetudo (caracteristicile oricaror uzante). Ceea ce caracterizeaza in mod esential cutuma este elemntul subiectiv: ideea/constiinta pe care participantii o au in sensul ca acea regula de comportament li se impune intocmai ca si legea. Participantii aplica uzantele normative cu convingerea ca ele li se impun ca si lege opinio iuris sive necessitatis. Pentru ca o uzanta sa aiba caracter de izvor de drept, trebuie ca sistemul de drept sa admita acest lucru. Atitudinile legiuitorilor sunt diferite. Uzantele normative au rolul: a) De a acoperi lacunele legislative. Consuetudo praeter legem (in locul legii); b) De a completa / interpreta legea. Consuetudo secundum legem (pe langa lege); - rolul de a interpreta dispozitiile legale in anumite situatii particulare; c) De a inlatura anumite dispozitii legale atunci cand ele nu sunt de ordine publica in dreptul international privat. Consuetudo contra legem. Uzantele normative (cutumele) au forta juridica a unei legi supletive speciale. Consecinte: ele pot fi inlaturate de parti prin vointa lor expresa, iar caracterul de lege speciala face ca ele sa se aplice ca exceptii (stricta interpretare) numai in domeniul la care se refera in mod direct. Din caracterul de lege decurg o serie de consecinte: ele sunt prezumate a fi cunoscute de judecator/arbitru; daca se incalca, este o problema de drept (cauza de nelegalitate a unei hot judecatoresti, nu de netemeinicie) poate beneficia de maximum de protectie procesuala pana la instanta suprema a statului; Uzantele conventionale nu au elementul subiectiv specific cutumelor, ci ele se impun partilor pentru ca partile au dorit acest lucru. Forta juridica a unei uzante conventionale este aceea a unei clauze contractuale (se intemeiaza pe vointa partilor). Vointa partilor privind o uzanta ocnventionala poate fi de 2 feluri: partile pot exprima o vointa expresa de a li se aplica uzantele (clauza contractuala explicita) art 9 din Conventia de la Viena : partile sunt legate prin uzantele la care ele au consimtit; SAU poate exista o vointa tacita

(implicita) a partilor; in aceasta ipoteza, rolul judecatorul este mult mai mare si trebuie sa tina seama de mai multe indicii; Conventia: partile sunt considerate ca s-au referit in mod implicit la orice uzanta pe care o cunosteau (sau trebuiau sa o cunoasca) si care este larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contractele de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere. Rolul: de a interpreta si completa contractul, de a da un sens rational actelor si faptelor partilor. Cauzele care explica rolul uzantelor: ele suplinesc uneori lipsa de reactie (lentoarea) cu care legiuitorii nationali reglementeaza raporturile din comertul international (caracterul dinamic al uzantelor); ele au si un caracter de specificitate, gradul inalt de specializare. Uzantele sunt prin natura lor, nescris. Se pune intrebarea cum se face proba si cum se fixeaza uzantele? In practica internationale, uzantele se fixeaza prin conditii generale, contracte tip, contracte de adeziune, clauze prestabilite. Ele pot fi intocmite de organisme internationale (UNICITRAL, Camera de Comert Intentional din Paris, UNIDROIT, etc.) care au comisii de lucru specializate, de asociatii profesionale (conditiile generale FIDIC). Uzantele se mai fixeaza si prin certificatele de cumuta/uzanta. Aceste certificate sunt documente emise, atestate (de regula de catre camerele de comert si industrie) care atesta cum sunt uzantele intr-un anumit domeniu de activitate. Camera de Comert si Industrie are si ea, prin statut, aceasta atributiune. Uzantele se fixeaza si prin hotararile judecatoresti si arbitrale. Uzantele pot fi probate prin orice mijloc de proba. In dreptul romanesc, in mod traditional (Codul comercial 1886) nu recunostea uzantele normative. In principiu, cat codul comercial a fost in vigoare, uzantele nu aveau caracter de izvor de drept (acest lucru rezulta chiar si art. 1: daca codul nu dispune, se aplica codicele civil). Totusi, legiuitorul roman, prin legi speciale, a derogat de la aceasta reticenta globala vis--vis de uzantele normative (uzantele conventionale n-au pus niciodata probleme pentru ca ele reprezinta vointa partilor). Prin legi speciale, s-a recunoscut forta juridica uzantelor porturilor, uzantelor burselor si uzantele titlutilor de valoare. Noul cod civil are o atitudine transanta in art. 1: sunt izvoare ale codului civil legea, uzantele si principiile generale ale dreptului. In cazurile neprevazute de lege, se aplica uzantele (o reglementare subsidiara). In materiile reglementate de lege, uzantele se aplica numai in masura in care legea trimite in mod expres la ele. Numai uzantele conforme ordinii publice si bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept. Partea interesata trebuie sa faca dovada existentei si a continutului uzantelor. Uzantele publicare in culegeri elaborate de entitatile sau organismele autorizate in domeniu se prezuma ca exista pana la proba contrara. Prin uzante se inteleg obiceiul, cutuma si uzurile profesionale. In regulile de procedura ale Curtii de Arbitraj Intenational exista o prevedere explicita privind obligatia arbitrilor de a judeca potrivit legii, contractului si uzantelor comerciale internationale. De asemenea, trimiteri la uzante se fac si in diferite conventii internationale, mai ales in materia arbitrajului comercial international.

Curs 4 01.03.2012

Societatile comerciale de nationalitate romana constituite cu participare straina

= in orice domeniu de activitate economice. Obiectul de activitate exprimat in actul constitutiv trebuie sa se incadreze in clasificarea din Codul CAEN. In prezent acesta este uniformizat cu reglementarile UE. Problema: in actul constitutiv ar fi obligatoriu sa se mentioneze ca aceasa societate comerciala poate sa faca acte de comert international? Codul CAEN nu contine reglementari separate pentru operatiunile de comert international si o societate care isi declara un obiect de activitate poate sa faca acele operatiuni fie in plan intern fie in plan international. Totusi, recomandarea este aceea ca in actul constitutiv ca acea societate intentioneaza sa efectueze acele operatiuni si in plan international pentru ca se pune si o problema de specializare a capacitatii de folosinta. - Constituirea acestor societati sunt supuse dispozitiilor generale privind constituirea societatilor romane in general => urmeaza aceleasi etape, dar apar si specificitati: Etapa 1. intocmirea documentelor constitutive elemente ce trebuie specificate neaparat: atribute de identificare, cetatenia, domiciliul/sediul/ nationalitatea asociatilor, la obiectul de activitate comert international, subscrierea si varsarea capitalului, functionarea Etapa 2. inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii societatii dispozitii din: legea 359/2005, legea 31/1990, legea 26/1990, ordinul 2594/2008 privind aprobarea normelor metodologice pentru abrobarea normelor metodologice privind normele de tinere a registrelor de la registrul comertului. Pentru persoanele juridice straine, care nu sunt inregistrate fiscal in Romania si care doresc sa descida sucursala in Ro, sunt obligate sa depuna o declaratie pe propria raspundere privin situatia fiscala in strainatate (sa => ca nu are restante fiscale) + un certificat de bonitate emis de o banca din care sa rezulte ca societatea nu e in stare de faliment si nici in stare de incetare a platilor. Aceste societati cu participare straina sunt persoane juridice romane. Denumirea lor prevederi speciale in legea 26/1990 privind anumite restrictii. Ex: sa nu foloseasca cuvanntul

roman sau derivate ale acestuia in denumirea societatii (se cere aprobare speciala de la Guvern). Sediul si nationalitatea criteriul de drept comun (prevazut de legea 31/1990) e criteriul sediului social; acesta e prevazut si in NCC. In NCC exista si o prevedere privind resedinta obisnuita a persoanei juridice drept criteriu de determinare a nationalitatii. Resedinta obisnuita insa neavand nicio aplicatie practica in NCC, insa se poate ca o alta reglementare sa o utilizeze drept criteriu. In afara de aceste criterii, in reglementari speciale, exista si criterii speciale de detereminarea nationalitatii criteriul controlului, care este prevazut de Conventia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state. Problema schimbarii nationalitatii -> mutarea sediului din strainatate in Romanaia sau invers. NCC prevede ca trebuie indeplinite conditiile cumulative din cele doua legi nationale pentru a se putea produce acest lucru. Capitalul social al societatilor cu participare straina probleme: subscriptia si varsarea capitalului social. Subscriptia legea contabilitatii 82/1991 prevede ca in tara contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala => subscriptia capitalului social trebuie facuta in moneda nationala. Anumite societati cu capiotal strain exprima capitalul si in lei si in moneda straina, insa opozabile pentru autoritatile romane sunt cifrele in lei. Varsarea capitalului social -> distinctie intre actionarii romani si cei straini. Cel starin poate varsa acordulul lui la societate in moneda straina sau lei, cel roman (regulamentul BNR 4/2005- platile intre rezidenti pot fi facute numai in moneda nationala) cum si asociatul e roman si societatea e romaneasca => el poate varsa capitalul social (=o plata!) numai in lei. Marimea aporturilor aportul asociatului straina poate varia de la un procent mic la 100%. Felurile aporturilor asociatului strain pot fi de orice fel (natura, bunuri, numerar, alte valori economice...) Patrimoniul societatilor cu participare straina acestea urmeaza regimul celorllate persoane juridice romana => pot dobandi drepturi asupra bunurilor in aceleasi conditii ca si romanii. O prevedere care ridica anumite probleme de interpretare art 6 din ordonanta 92/1997 face distinctia intre societatile rezidente si cele nerezindente (am vazut deja cum se poate obtine dr de proprietate). Art 6: o persoana juridica rezidenta poate dobandi orice drepturi reale asupra bunurilor imobile in masura necesara derularii activitatii sale potrivit obiectului social. Aceste doua precizari au nascut anumite controverse concluzia primara ar fi ca o societate cu participare straina nu ar putea dobandi dreptul de pror asupra unui imobil din tara, teren, daca ar depasi obiectul social si daca ar depasi masura necesara realizarii activitatii declarata la registrul comertului. E o reminescenta legislativa a ceea ce prevedea legea 35/1991 asimila societatile romane cu participare straina cu societatile straine => erau impedimente majore la dobandire dreptului de proprietate asupra terenurilor. Functionarea societatilor romane cu participare straine organizare (una dintre cele doua forme la SA). Operatiunile valutare Regulamentul BNR 4/2005 operatiunile valutare sunt definite in rem (= orice operatiune care se efectueaza cu valuta, valuta= moneda unui alt stat/uniune monetara si monede compozite - DST) si in personam (=si cea care s-ar desfasura in lei, dar intre un rezident si un nerezident). Operatiunile valutare sunt de doua feluri: curente si de capital. Cele curente sunt cele care implica o contraprestaie imediata. Acestea au libertate totala. Operatiunile valutare de capital sunt de mai multe feluri: investitiile directe ale nerezidentilor in Romania si ale romanilor in strainatate, invetsitiile imobiliare ale nerezidentilor in Romania, operatiunile cu instrumente financiare tranzactionate pe piata de capital (actiuni, obligatiuni), operatiuni cu instrumnete financiare tranzactionate pe piata monetara (titluri de stat), etc. Aceste operatiuni sunt supuse unui regim juridic special prevazut prin diferite reglementari ale BNR.

Aceste societati pot deschide in mod liber conturi in valuta in tara sau strainatate, inclusiv pentru depunderea capitalului social si pot efectua in mod liber operatiuni din acele conturi. Problemele de munca si de personal distinctie majora intre salariati din alte tari membre UE sau din state terte. In legatura cu salariatii din alte tari membre UE dupa modificarea OUG 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, modificare efectuata in 2007, notiunea de strain a fost modificata radical. Nu se mai foloseste aceasta notiune pentru cetatenii din alte state membre UE. Strain e asadar numai un cetatean dintr-un stat tert. Tot in acelasi sens, ordonanta 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei se prevede ca cetatenii din celelalte state membre UE au acces neingradit pe piata muncii din Romania si ordonanta 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre UE, SEE si Confederatiei Elvetiene. Cetatenii statelor terte ordonanta 56/2007 prevede obligatia autorizatiei de munca. Este emisa de un Oficiu roman pentru imigrari, nr de persoane care pot acceda anual la autorizatii de munca pe teritoriul tarii e stabilit prin HG. Salarizarea personalului distinctie intre personalul roman si personalul din alte state decat Romania. Pentru personalul roman, salariile se platesc in moneda nationala (e o plata!). Exceptii de la aceasta regula: 1.in zonele libere (legea 84/1992 privind regimul zonelor libere) unde plata salariului poate fi facuta si in valuta sau sin valuta si in lei, 2. personalul reprezentantelor societatilor comerciale straine in Romania HG 1922/1990 posibilitatea platii salariului si in valuta sau numai in valuta. Pentru personalul strain nu exista restrictii, pentru ca nu e o plata intre rezidenti. Curs 5 08.03.2012 Lichidarea si dizolvarea societatilor cu capital strain Se face distinctie intre dizolvarea voluntara si cea falimentara. Cu privire la dizolvarea voluntara se aplica legea 31/1990 iar dizolvarii falimentare i se aplica legea 85/2006 privind procedura insolventei. Potrivit OUG 92/1997 pt stimularea investitiilor directe s-a prevazut in mod expres posibilitatea de transfer liber in strainatate a beneficiului de lichidare dupa plata impozitelor si taxelor prevazute de legea romana. Insolventa transfrontaliera vizeaza 2 situatii: 1. in care insolventa se realizeaza intre state membre ale UE adica sediile societatilor care se dizolva se afla pe teritoriul mai multor state membre la UE care este supusa Regulamentului 1346/2000 cu privire la insolventa. 2. insolventa care vizeaza societatile cu sedii pe teritoriul mai multor state terte UE este supusa legii 637/2002 privind reglementarea raporturilor de DIP in domeniul insolventei. Aceasta lege este o copie a legii elaborate de UNCITRAL. Solutionarea litigiilor in cazul societatilor comerciale romane cu participare straina la capital Daca se nasc litigii in care una din parti este societate comerciala romana cu participare straina la capital exista 2 posibilitati de solutionare: 1. pe calea dreptului comun se apeleaza la jurisdictia instantelor ordinare. Daca este vorba despre o hotarare pronuntata pe teritoriul UE pt recunoasterea acestei hotarari se aplica regulamentul 44/2001 privind recunoasterea si executarea hotararilor in materie

civila si comerciala. Daca hotararile cu privire la societatile romanesti sunt pronuntate de state terte UE se aplica regulile de competenta jurisdictionala prin art. 148- 157 din legea 105. 2. apelarea la arbitrajul comercial international. Pt solutionarea litigiilor la care una dintre parti este o societate comerciala cu participare straina exista fie posibilitatea de a apela la un arbitraj institutionalizat fie posibilitatea de a apela la un arbitraj ad-hoc. Arbitrajul institutionalizat se realizeaza pe baza unor clauze de arbitraj fiind folosite in principal regulile Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, aceasta curte de arbitraj desfasurandu-si activitatea in baza legii 335/2007, pe baza unui regulament si a unor reguli de procedura arbitrala. Aceste reguli de procedura arbitrala au suferit mai multe modificari. Functioneaza si Curtea de Arbitraj International de pe langa Camera de Comert Paris. Arbitrajul ad-hoc este desfasurat pe baza regulilor UNCITRAL adica a regulamentului de arbitraj al Comisiei Natiunilor Unite pt dreptul comercial international.

Activitatea desfasurata de subiectele straine de drept la comertul international din Romania Pt desfasurarea de activitati comerciale in Romania, subiectele straine de drept apeleaza la anumite entitati create pe teritoriul statului Roman. In acest sens L 31/1990 statueaza in art. 44 un principiu conform caruia societatile comerciale straine pot infiinta in Romania cu respectarea legii romane, filiale, sucursale, agentii, reprezentante sau alte sedii secundare daca acest drept le este cunoscut de legea statutului organic. Pt ca societatile comerciale straine sa desfasoare activitati prin entitati stabilite in Ro, 2 conditii trebuie indeplinite: legea statutului organic sa ii permita infiintarea de astfel de entitati in Romania si ca legea romana sa admita aceasta posibilitate a deschiderii de sedii secundare in Romania si ca prevederile legii romane sa fie respectate. In concluzie exista 3 tipuri de entitati ce pot fi constituite de o societate comerciala straina: filiale, sucursale si reprezentante. Filialele - art. 42 din Legea 31 stabileste ca soc com straine pot infiinta filiale in Romania care sunt la randul lor soc com cu personalitate juridica constituite intr-una din formele de societate prevazute de legea romana. Filiala este acea soc com cu personalitate juridica romana distincta de societatea-mama din strainatate dar care se afla sub controlul acesteia. Din aceasta definitie pot fi extrase elementele definitorii: filiala are personalitate juridica proprie care ii confera caracter de subiect de drept distinct de nationalitate romana (consecinta este ca filiala actioneaza in raporturile cu tertii in nume propriu si actioneaza pe seama ei insesi), pe planul DIP consecinta personalitaii juridice proprii a filialei consta in aceea ca lex societatis este legea romana ca lege a statutului organic al filialei, filiala se afla sub controlul societatii mama (acest control se exercita la nivelul capitalului social in sensul ca societatea mama are capital social majoritar la filiala, putand sa mearga chiar pana la 100% ), controlul societatii mama asupra filialei se exercita de regula prin intermediul organelor de administrare, de conducere sau prin cenzori (societatea mama poate sa numeasca chiar administratorii filialei). Relatia dintre filiala si societatea mama Se face distinctie intre relatia pe plan juridic si economic.

1. Pe plan juridic, relatia dintre ele este una complexa si se rezuma la faptul ca desi filiala are pers jur proprie, controlul asupra ei se exercita de societatea mama. 2. Pe plan economic filiala beneficiaza de o autonomie relativa fata de societatea mama (relativa, pt ca activitatea filialei este si independenta dar si dependenta de societatea mama). Ea este independenta sub aspectul capitalului, sub aspectul personalitatii juridice proprii, prin faptul ca isi intocmeste documente financiare si contabile proprii, ca se intocmeste un buget propriu, precum si un bilant contabl propriu care se inregistreaza obligatoriu la autoritatile romane. Elementele de dependenta se manifesta prin aceea ca societatea mama stabileste atat obiectul de activitate cat si limitele in care filiala functioneaza adica limitele in care filiala poate sa incheie raporturi juridice si sa participe la comertul international. Avand in vedere ca filialele sunt persoanele juridice romane ele se pot constitui in orice forma prevazuta de legea romana. Ca o particularitate, in actul constitutiv al filialei trebuie sa se mentioneze caracterul acestei societati de filiala, precum si formele concrete in care societatea mama isi exercita controlul.

Functionarea filialei Filialei ii este aplicabil regimul juridic national. Dpdv valutar potrivit Regulamentului BNR 4/2005, filiala este incadrata in categoria rezidentior. Consecinta acestei calificari consta in faptul ca platile catre persoanlul rezident din structura filialei trebuie facute in moneda natioanala. Faptul ca filiala are un capital social propriu face ca aceasta sa fie o forma de investitite straina in Romania.

Sucursalele Potrivit legii 31/1990 se prevede in art. 43. ca sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale soc com straine care sunt supuse inmatricularii in Registrul comertului din Romania. Potrivit art. 44 sucursala este incadrata in categoria sediilor secundare. Sucursala este acel sediu secundar al societatii mama din strainatate lipsit de personalitate juridica proprie dar care beneficiaza de un capital ce este afectat in exclusivitate si care beneficiaza de o autonomie juridica si economica fata de societatea mama. Elemente definitorii: sucursala nu are personalitate juridica proprie, deci nu este subiect de drept distinct de societatea mama, si deci nu are nici capital (patrimoniu) propriu ci o masa de bunuri afectata in exclusivitate desfasurarii activitatii sale. Dpdv al raporturilor juridice pe care sucursala poate sa le incheie, ia incheie acte juridice pe seama societatii mama si fie in numele societatii mama fie in nume propriu, ceea ce inseamna ca sucursala actioneaza in raporturile cu tertii fie in calitate de mandatar fie in calitate de comisionar, pe planul DIP statutul organic al sucursalei este supus legii nationale a societatii mama din strainatate (pt ca nu are personalitate juridica), sucursala manifesta o autonimie juridica si economica din anumite puncte de vedere fata de societatea mama desi se afla in stare de dependeta fata de aceasta.

Relatia dintre sucursala si socieatea mama

Relatia dintre ele poate fi analizata: 1. Dpdv al unui aspect de dependenta de sucursala fata de societatea mama dar si dependenta fata de aceasta. Element de dependenta: sucursala este constituita 100% cu capitalul societatii mama, obiectul de activitate si limitele de a efectua operatiuni de comert international precum si regulile de organizare si functionare a sucursalei sunt impuse de societatea mama, din faptul ca sucursala nu are patrimoniu propriu distinct de cel al societatii mama rezulta si ca aceasta nu are debitori si creditori proprii (sucursala actioneaza in numele societatii mama fie in calitate de mandatar fie de comisionar). Elemente de autonomie: dpdv economic si juridic, aceasta autonomie limitata rezida din faptul ca acesta beneficiaza de o masa de bunuri afectata desfasurarii sale. (Autonomia presupune 2 elemente: 1.se remarca capacitatea de subiect de drept limitata a sucursalei, ceea ce face ca sucursala sa poata fi actionata in justitie pt operatiunile incheiate in statul de resedinta in instanta din statul de resedinta.Din legea 105/1992: o persoana juridica straina este socotita ca avand sediul in Romania daca are deschisa pe teriotriul Romaniei o filiala, sucursala sau reprezentanta. Sucursala poate fi supusa unei proceduri proprii de lichidare si dizolvare in mod independent de societatea mama si fara a o afecta pe aceasta. 2.Daca insa societatea mama din strainatate intra in faliment si intra in lichidare, toate sucursalele sale vor intra in lichidare.)

Constituirea sucursalei Art. 44 din L31/1990 prevede ca pt ca o soc com sa deschida o sucursala in Romania este necesar ca legea sa organica sa ii permita acest lucru. Dpdv al legii romane, sucursalele trebuie inregistrate in Romania potrivit acestei legi, deci se aplica regimul national. Potrivit art. 36 din L31/1990 firma sucursalei din Romania trebuie sa cuprinda si mentiunea sediului principal din strainatate al societatii mama.

Continutul capcitatiui de folosinta al sucursalei si conditia juridica a sucursalei ca persoana straina in Romania Capaciatea de folosinta a sucursalei pt ca discutam despre un subiect de drept fara personalitate juridica dar care beneficiaza de o masa de drept in Romania si isi desfasoara activitatea in Romania, pe capul sucursalei sunt intalnite 2 sisteme de drept: cel strain al statului pe teritoriul caruia societatea mama isi are sediul si sistemul de drept roman unde sucursala isi desfasoara activitatea. Sucursala are nationalitate straina ceea ce inseamna ca statutul ei organic este supus legii nationale a societatii mama. Consecinta consta in aceea ca si capacitatea de folosinta si actele pe care le poate incheia sucursala in Romania sunt determinate de legea societatii mama. In concluzie: sucursala nu poate face in Romania mai multe acte juridice decat societatea mama in tara de origine (sucursala nu poate depasi obiectul de activitate al societatii mama), iar a doua consecinta este ca activitatea din Romania a sucursalei inceteaza in cazul in care si activitatea societatii mama inceteaza. Dpdv a sucursalei ca persoana juridica in Romania, conditia juridica a strainului se refera la ideea ca strainului persoana fizica sau juridica i se aplica o serie de reglementari care il urmaresc oriunde s-ar afla intocmai apartenentei sale.

Regula este in sensul ca sucursala beneficiaza de regimul national aplicabil societatilor comerciale romanesti pt ca isi desfasoara activitatea in Romania cu toate ca dpdv juridic este considerat persoana juridica straina. Particularitati: - subunitatile societatilor juridice straine au obligatia sa isi conduca contabilitatea proprie potrivit legii romane avand totusi dreptul sa tina o contabilitate pt evidenta personala si in valuta. Regulamentul BNR considera dpdv valutar sucursala ca fiind rezident. Platile facute catre alti rezidenti inclusiv catre salariatii din sucursala trebuie facute in moneda nationala. Dpdv al dobandirii proprietatii asupra terenurilor in Romania, sucursala poate sa dobandeasca dreptul de proprietate in aceleasi conditii ca si societatea mama din strainatate. Dpdv fiscal, sucursalele sunt considerate ca avand un sediu permanent in Romania. Sucursalele trebuie intregistrate fiscal in Romania si are obligatia de a plati impozitele si taxele aferente activitatii desfasurate in Romania si veniturilor obtinute in Romania.

-

Curs 6 15.03.2012 Reprezentantele societatilor straine in Romania E un sediu secundar al societatii mama din strainatate lipsita de personalitate juridica proprie care nu are un capital social distinct de cel al societatii mama si care poate efectua numai operatiuni de reprezentare a societatii mama fata de tertii din tara. Elemente definitorii: 1. nu au personalitate juridica proprie (sunt o prelungire a personalitatii juridice a societatii mame). Reprezentantele se aseamana cu sucursalele si se deosebesc de filiale care au personalitate juridica proprie. 2. reprezentantele nu sunt abilitate sa faca acte si fapte in nume propriu, ci actioneaza in calitate de reprezentant si pe seama ei (nomine alieno), sunt mandatari. Ele se aseamana cu sucursalele desi sucursalele au capital propriu pot actiona si intr-o forma de comision ceea ce la reprezentante nu se intampla si se deosebesc de filiale care actioneaza in numele si pe seama lor insele. 3. nu au capital propriu disctinct de cel al societatii mama dar au o masa de bunuri pe care societatea mama o afecteaza pt desfasurarea activitatii sale (a reprezentantei). Sucursala are capital propriu, iar reprezentanta nu si nu este deci nicaieri mentionata ca o forma de investitie straina. Reprezentantele nu se inregistreaza in registrul comertului, filialele si sucursalele da. Temeiul juridic Art. 44 din L 31/ 1990.( scocietatile comerciale straine pot deschide in tara reprezentante si agentii) D-L 122/1990 priv autorizarea si functionarea in Ro a reprezentantelor societatilor com. HG 1222/1990 priv impozitele si taxele aplicabile reprezentantelor si drepturile si obligatiile legate de salarizarea personalului roman

Cum se constituie Art. 44 conditie pt soc mama: soc mama trebuie sa aiba capacitatea recunoscuta de legea ei nationala pt a deschide reprezentante in strainatate. Societatea mama face o cerere pt obtinerea unei autorizatii de functionare in care trebuie mentionat sediul reprezentantei din tara, obiectul ei de activitate, durata de functionare a reprezentantei, numarul si functiile personalului care se intentioneaza a se incadra. La cerere se anexeaza acte care trebuie sa demonstreze existenta valabila si functionarea normala a scoietatii mama: certificat/ atestare din partea Camerei de Comert si industrie din tara de origine, obiectul de activitate, capitalul social, certificat de bonitate de la banca din care sa rezulte ca nu este in faliment, insolventa sau incetare de fapt a platilor, imputernicire pentru reprezentanti si actele constitutive ale soc mama. Cererea se depunde la Ministerul pt comert care trebuie sa raspunda in 30 de zile. Autorizatia se emite in cele mai multe cazuri. Daca este respinsa, respingerea este motivata si se poate urma calea contenciosului administrativ. In autorizatia trebuie sa se mentioneze elementele de identificare ale societatii mama, sediul reprezentantei din tara, obiectul de activitate al reprezentantei care nu poate depasi obiectul de activitate al societatii mama, conditiile de exercitare ale activitatii, durata reprezentantei. Dupa eliberarea autorizatiei, reprezentanta trebuie sa se inregistreze la autoritatea fiscala din tara (pt ca obtine venituri si trebuie sa plateasca impozit).

Obiectul de activitate Consta in indeplinirea de acte si fapte juridice pe seama societatii mama. Ele primesc oferte si comenzi, incheie si negociaza contracte, fac reclama si publicitate pt soc mama, acorda asistenta tehnica si service, pot face si servicii similare societatii mama (ex companii de transporturi, birouri de presa straine cu reprezentanta in tara).

Capacitatea de folosinta si conditia juridica Capacitatea de folosinta = atitudinea generala si abstracta a reprezentantei de a face acte si fapte jur pe teritoriul Romaniei. Capacitatea lor de folosinta este guvernata de legea societatii mama (lex societatis). => pt a se constitui in Romania reprezentanta, societatea mama trebuie sa aiba capacitate in tara ei de bastina, obiectul de activitate din tara nu poate depasi obiectul de activitate al societatii mama, operatiunile se fac in numele si pe seama societatii mama, incetarea societatii mama atrage automat incetarea reprezentantei, reciproca nefiind valabila. Conditia juridica este de persoana juridica straina care desfasoara o activitate in tara. Functionarea reprezentantelor in tara este supusa legii Romane. Reprezentantele nu pot face decat acele acte juridice permise prin autorizatie. Societatea mama raspunde pt actele si activitatea reprezentantei din tara. Reprezentantele platesc taxe si impozite pe teritoriul Romaniei. Ele trebuie sa tina o contabilitate proprie care este supusa legii Romane (L82/1991 care se refera si la subunitatile fara personalitate juridica - reprezentantele). Activitatea contabila a reprezentantelor este consolidata de societatea mama.

Ele pot efectua operatiuni valutare pe teritoriul tarii, iar d p d v valutar sunt considerate rezidente. O soc com straina cu o sucursala pe teritoriul Romaniei este socotita rezidenta d p d v valutar, cu consecinta ca face plati in lei. Pot aparea consecinte si pe taramul TVA-ului. Ca impozitare reprezentantele platesc un impozit anual de 4000 euro care este fix. Personalul reprezentantei Reprezentantele pot incadra cetateni straini, daca nu sunt din UE trebuie sa aiba permis de munca. OUG 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea pe teritoriul tarii este aplicabila.+ OUG 14/2002. Salarizarea Pt straini nu exista nici un fel de restrictie ca de altfel nici pt romani. Pt romani mai exista o prevedere si anume ca ei trebuie sa isi inregistreze contractele de munca la ITM. Raspunderea civila a reprezentantelor Raspunderea societatii mama pt activitatea reprezentantei din tara si raspunderea societatii mama pt angajatii reprezentantei. Societatea mama raspunde pt actele reprezentantei ca si cum ar fi ale ei insesi, pt ca se actioneaza in numele si pe seama ei. Soc mama raspunde solidar cu angajatii reprezentantei (raspunderea comitentului pt fapta prepusului). Litigiile in care este implicata reprezentanta. Ea are calitate procesuala activa in contractele incheiate. O actiune indreptata impotriva soc mama se poate face la sediul reprezentantei din tara. O prevedere in acest sens se gaseste in L 105/ 1992. Contractele din comerul international Contractele reprezinta cea mai dinamica parte a comertului international. Ele trebuie sa indeplineasca 2 conditii: trebuie sa apara intr-o operatiune de comert international si sa aiba caracter international. Principiile contractelor internationale si principiile dreptului european al contractelor 1. Principiul libertatii contractuale cu unele amendamente implied terms = protectia consumatorului, contractele incheiate la distanta, interdictia anumitor clauze abuzive, aspecte de calitate. care restrang principiul libertatii comertului. Exista un pachet de clauze generale si clauze speciale (pt anumite contracte). 2. Clauzele specifice in contractele comerciale internationale incheiate pe termen mediu si lung Riscurile un contract incheiat intre 3 si 5 ani = contract pe termen mediu - un contract incheiat peste 5 ani = contract pe termen lung Intre momentul incheierii si momentul executarii pune problema riscului care poate sa schimbe echilibrul contractual.

Riscurile sunt acele evenimente posibile de a se produce dupa incheierea contractului independent de culpa uneia dintre parti si care daca se realizeaza poate face sensibil mai oneroasa sau chiar imposibil de executat obligatia uneia sau chiar a ambelor parti. Riscurile sunt de mai multe feluri: 1. riscuri comerciale a) riscuri valutare care constau in fluctuatiile, variatiile cursului de schimb al monedei de plata in care este exprimata prestatia pecuniara intre momentul incheierii si momentul platii efective. b) riscurile nevalutare care sunt evenimente economice si pot fi fluctuatii in pretul materiilor prime, materialelor care fac obiectul contractului, pretul fortei de munca, pretul energiei, tariful de transport, al primelor de asigurare, comisioanelor bancare, etc. 2. riscuri necomerciale sunt atipice cu cun impact mai redus decat cele comerciale a) riscuri politico-administrative cum ar fi conflictele armare, embargoul, blocarea economica, modificarile regimului politic, greve, alte miscari sociale majore, modificari in regimul autorizatiilor de import si export, masuri vamale restrictive. b) calamitatile naturale au un impact redus in comertul international pt ca in general comertul international are ca obiect bunuri fungibile. Ca sa evite consecintele pe care aceste riscuri le produc asupra contractului partile sunt obligate sa insereze in contract clauze asiguratorii impotriva riscurilor. Clauzele se clasifica dupa 3 criterii: 1. dupa riscul la care se refera a) clauze asiguratorii impotriva riscurilor valutare (clauza aur, clauzele valutare, clauza de optiune a monedei liberatorii) b) clauze obligatorii impotriva riscurilor nevalutare (clauzele de revizuire a pretului, clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai favorizat, clauza de impreviziune sau hardship, clauzele preventive impotriva unor masuri de protectie a concurentei) c) clauzele de forta majora acopera riscurile necomerciale, adica riscurile politicoadministrative si calamitatile naturale. 2. dupa obiectul clauzei a) clauze de mentinere a valorii au un obiect restrans si anume pastrarea, mentinerea valorii contractului. (clauza aur, clauzele valutare, cauza de optiune a monedei liberatorii, clauza de mentinere a pretului) b) clauze de adaptare a contractului sunt cele care au un obiect mai larg decat simpla valoare. Ele se refera la intreaga economie a contractului nu numai la pret, ci cantitate, calitate, conditii de intrare a marfii, de plata a pretului (clauza ofertei concurente, lauza clientului celui mai favorizat, clauza de impreviziune, clauza de forta majora) 3. dupa modul de operare a) clauze cu actiune automata sunt cele care pot fi puse in miscare de catre una singura dintre parti. Contractul trebuie sa prevada mecanismul de operare al clauzei.

b) clauze cu actiune prin renegociere a contractului sunt cele care nu opereaza automat ci care contin implicit obligatia partilor de a renegocia. Imprejurarea daca o clauza are actiune automata sau prin renegociere se stabileste prin acordul partilor. Clauza de impreviziune sau hardship nu actioneaza niciodata automat. Clauzele asiguratorii sunt necesare pt ca in dreptul roman principiul fundamental era principiul pacta sunt servanda (969) si pt ca acest principiu spunea ca un contract se aplica in litera legii iar pretul din contract este cel ce trebuie platit, alta solutie legala ca judecatorul sau arbitrul sa intervina nu exista, era doar abuzul de drept. Un contract are 3 parti: reclamantul, paratul si judecatorul. Exista reglementari internationale care nu prevad impreviziunea.(conv. de la Viena de ex) Principiile UNIDROIT s-au adaptat din mers si au inserat clauza de hardship. Clauzele de asigurare impotriva riscurilor raman de utilitate pt ca una este ca partile sa reglementeze regimul altor clauze asiguratorii si alta este sa lasam acest lucru pe seama instantei de judecata, asadar continuam sa sustinem ca aceste clauze trebuie sa existe. Curs 7 22.03.2012 Clauze specifice in contractele comerciale internationale pe termen lung si foarte lung- continuare Clauzele valutare a) Clauza aur Este cea pe care comerciantii au folosit-o cat timp au fost in vigoare prevederile acordulu de la Bretton-Woods (1964), cele care au pus bazele fondului monetar international si care au stabilit doua principii fundamentale: principiul paritatilor fixe in aur ale monedelor tarilor membre ale fondului monetar international si principiul convertibilitatii in aur a monedelor (fiecare moneda a tarilor membre al fondului momentar international au o paritate in aur, astfel ca acele cursuri dintre monede se calculau foarte usor). Aurul era scos din categoria marfurilor, neavand un pret liber pe piata, supus cererii si ofertei, avand un pret fix, rolul sau fiind de denominator comun. In acea perioada, clauza aur din contractele comerciale internationale suna astfel pretul contractului este de 100 de usd, avand in vedere ca la data incheierii contratcului 1 usd= 88 mg aur fin; in cazul in care la momentul executarii contractului paritatea in aur a usd creste sau scade cu un anumit procent, pretul contractului se va modifica in mod corespunzator. In mod corespunzator insemna invers proportional, adica daca in momentul executarii contractului, dolarul se reevalua, pretul contractual scadea cu procentul de majorare a valorii unitatii monetare. Aceasta clauza aur a functionat foarte bine pana la inceputul anilor 70 cand cele doua principii fundamentale au cazut (cel al convertibilitatii in aur a cazut primul, urmat fiind de ce de-al doilea principiu, pana la intervenirea acordului de la Kingston care a schimbat cu totul cele doua principii). Clauza aur revine, aurul fiind un refugiu in cazul in care monedele nu iti ofera stabilitate. b) Clauzele valutare propriu-zise Au luat locul clauzei aur si implicau existenta a doua monede o moneda de plata (mai slaba, care varia) si o moneda de cont (mai stabila). In aceasta clauza, pretul este exprimat in moneda de plata care e raportata la moneda de cont, iar la momentul platii efective se are in vedere cursul monedei de plata in functie de cea de cont. Exista doua tipuri de astfel de clauze: monovalutare si multivalutare (care si ele sunt de doua feluri: clauze bazate pe un cos valutar stabilit de parti si cele bazate pe un cos valutar variat). Clauza monovalutara e cea mai frecvent folosita, conform careia pretul marfii este exprimat prin moneda de cont, iar plata se va face in moneda de plata, la cursul de schimb dintre cele

doua monede din momentul platii. Ea functioneaza numai daca partile stabilesc un curs de schimb si modul in care functioneaza clauza. In practica romaneasca, ea este bazata astazi pe euro si e des folosita. Clauza multivalutara, bazata pe un cos stabilit de parti, mai putin intalnita practic inseamna raportarea monedei de plata la media a trei,cinci monede de cont. Mai de succes a fost clauza multivalutara bazata pe un cos insitutionalizat. Astazi cea mai importanta moneda de cont sunt drepturile speciale de tragere ale fondului monetar international (dst), ele nu sunt o moneda cu circulatie pe piata, ele fiind o moneda fiduciara. Ea este compusa din dolarul american, lira sterlina, euro care a preluat marca germana si francul francez si yenul japonez. Se calculeaza de fondul monetar international. c) Clauzele de optiune a locului de plata, a monedei liberatorii Clauzele asiguratorii a) Clauza de revizuire a pretului Este o clauza de indexare nevalutara. Sunt acele clauze potrivit carora partile stabilesc ca oricare dintre ele este indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractual in cazul in care intre momentul executarii si al incheierii contractului survin riscuri nevalutare care modifica semnificativ echilibrul contractual stabilit initial. Acestte clauze sunt de trei feluri: cu indexare unica, cu indexare cumulativa (complexa) si clauze cu indexare globala. Clauzele cu indexare unica sunt acele clauze prin care partile raporteaza pretul contractual la un singur element nevalutar. Acest lucru se intampla cand prin natura contractului, un anumit produs este esential in ecuatia contractuala respectiva (Daca vand motorina ma indexez cu pretul titeiului, daca vand aluminiu ma indexez cu pretul energiei electrice). Partile precizeaza ca se face o referire la bursa caracteristica (cotatia Rotterdam, pentru pretul titeiului, cotatia New York sau Londra). Clauzele cu indexare complexa sau cumulativa, apar cel mai des in contractele internationale complexe (de constructiimonatj-fabrica, rafinarie). Astfel ca ma voi indexa cu 2-3 elemente- pretul materiei prime, pretul tarifului de transport, pretul muncii, spre exemplu. Clauzele cu indexare globala intervin atunci cand ma indexez cu un indice statistic global. b) Clauza ofertei concurente Este folosita cel mai frecvent in contractele de furnizare de materii prime. Aceasta este clauza prin care o parte contractanta, beneficiarul clauzei, dobandeste dreptul ca in cazul in care pe parcursul executarii contractului un tert ii face o oferta de contractare in conditii mai favorabile decat cel din contractul in curs de executare, acea parte contractanta are dreptul sa obtina adaptarea contractului in curs in spiritul ofertei tertului, sau daca cealalta parte (promitentul clauzei) nu accepta adaptarea contractului, acesta poate fi suspendat sau chiar reziliat fie in mod direct, fie cel mai frecvent prin interventia unui judecator sau al unui arbitru. Elementul esential al acestei clauze este oferta mai favorabila facuta de un tert in timpul executarii contractului(prin oferta mai favorabila se intelege un pret mai bun sau conditii de plata mai favorabile, etc). In momentul in care exista acest element esential se declanseaza efectul clauzei care poate actiona in doua moduri atat automat (eu, cumparator, notific vanzatorul meu intial ca am primit din Turcia o oferta mai buna, si din acel moment aplic acea oferta- rar intalnit) cat si prin renegociere (partea interesata, cumparatorul, va notifica vanzatorului initial faptul ca a primit o oferta mai buna, caz in care partile se vor reintalni pentru a renegocia si sunt doua ipoteze majore- daca concontractantul initial accepta reducerea pretului, in situatia in care in realitate acel pret a scazut sau daca cocontractantul initial nu accepta, se poate apela la un arbitru sau la o organizatie profesinala caracteristica domeniului respectiv, care face un arbitraj specializat asemanator unei expertize GAFTA Grain And Food Trade Association. Acest arbitru poate respinge cererea, poate suspenda contractul o perioada de timp sau poate rezilia contractului).

c) Clauza clientului cel mai favorizat. Prin aceasta clauza, o parte contractanta se obliga ca, in ipoteza in care pe parcursul executarii contractului va incheia cu un tert un contract similar prin care va acorda tertului conditii mai favorabile decat cele din contractul in curs de executare, el, promitentul clauzei, se obliga sa acorde conditii mai favorabile si cocontractantului sau initial, contractul fiind astfel adaptat in mod corespunzator. Clauza clientului cel mai favorizat este o aplicare in dreptul comertului international a clauzei natiunii mai favorizate. Clauza clientului cel mai favorizat se aseamana dar se si deosebeste de clauza ofertei concurente. Se aseamana prin faptul ca amandoua au ca scop adaptarea contractului in cazul producerii unor riscuri nevalutare de naturaa perturba echilibrul contractual iar in ambele cazuri apare un element mai favorabil, decat cel existent in contractul initial. Deosebirea intre ele rezida in faptul ca la clauza ofertei concurente este vorba despre o oferta mai favorabila pe care un tert o face unei parti contractante, pe cand la clauza clientului mai favorizat este vorba de anumite conditii mai favorabile pe care o parte contractanta le face unui tert. Notiunea de mai favorabil este aceeasi ca la oferta concurenta, rationamentul aplicandu-se mutatis mutandis. Ca mod de actionare, clauza clientului cel mai favorizat actioneaza de regula in mod automat, sau cel putin asa ar trebui sa actioneze. In cazul in care clauza nu a functionat automat ci prin renegociere, trebuie sa notific si astfel anunt ca am dat noului meu partener conditii mai favorabile si explic de ce nu e pot acorda si partenerului initial. Daca se intampla acest lucru situatiile sunt identice d) Clauza de impreviziune sau de hardship Este o clauza de sorginte anglo-saxona, ce a aparut in Europa continentala incepand din anii 70-80, din ce in ce mai aplicata, motiv pentru care ea a fost si reglementata in principiile contractelor comerciale internationale ale UNIDROIT, inserata la modificarea din 2004. Exista si o clauza tip de hardship, a clauzei de comert internationale din Paris. In sistemele romaniste, de sorginte franceza, echivalentul hardshipului este teoria impreviziunii. Teoria impreviziunii sau clauza rebus sic standibus, a fost privita cu rezerva, pentru ca ea venea sa contrazica pacta sunt servanda. Astfel ca partile puteau insera in contract o clauza de impreviziune ce permitea judecatorului sa intervina in contract. In NCCiv art 1271 se reglementeaza teoria impreviziunii. In dreptul comertului international, prin clauza de hardship se intelege acea clauza contractuala prin care se prevede obligatia partilor de aproceda la negocieri i vederea adaptarii contractului sau de a recurge in subsidiar la un tert de regula un arbitru daca pe parcursul executarii contractului se produc imprejurari de orice natura independente de culpa vreuneia dintre parti care afecteaza in mod grav echilibrul contractual producand o ingreunare substantiala (substantial hardship) a executarii contractului pentru cel putin una dintre parti. Aceasta ingreunare ale carei efecte ar fi inechitabil sa fie suportate numai de catre o singura parte. Din aceasta definitie rezulta conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca imprejurarea de hardship: - Clauza de hardship are caracter de generalitate- indiferent de tipul riscului (valutare, nevalutare), dar de regula ea este utilizata pentru clauzele nevalutare - Evenimentul de hardship trebuie sa fie independent de culpa vreuneia din parti (sa nu fie previzibil la incheierea contractului, adica raportat la un comerciant rezonabil si prudent aflat in aceeasi situatie-teoria abstracta a reasonable man- , sa nu fi putut sa ptrevada evenimentul de hardship). Raportarea se face in abstracto, raportandu-ne la o figura abstracta. - Evenimentul de hardship sa fi provocat o ingreunare substantiala a executarii contractului de catre cel putin una dintre parti. Nu orice schimbare conteaza, trebuie sa fie substantiala. Aprecierea acesteia se face prin prevederea in contract a ceea ce inseamna substantial hardship, si de regula se apreciaza in functie de profitul partilor (de regula daca profitul meu a scazut cu mai mult de 10%). - Sa fie inechitabil ca efectele negative ale imprejurarii de hardship sa fie suportate doar de catre o singura parte.

Curs 8 29.03.2012 Hardship si fortamajora Asemanari: -evenimenteimprevizibile, independente de culpa partilor, surveniteulteriorincheieriicontractului. Deosebiri : -dpdv al continutului : forta majora implica o conditie de insurmontabilitateaevenimentului ; hardship : nu se intampla. scopul, efectelepe care le produc : f. majora are ca efectsuspendareacontractuluisauincetareaefectelorcontr. cuexonerarea de raspundere a partii in situatia de f. majora -> duce la incetareacontr. (cuexceptiaef. Suspensiv) ; hardship nu duce la incetareaef. contr.,ci la readaptarea lui in functie de noileimprejurari(obl. devenise mai oneroasa). Procedura clauzei de hardship -renegociereacontractului ; nu produceefecte automate Incepecu o notificare de a se intalni pt. arenegocia. Rezultatulrenegocierii : parteaadversa sa recunoascaimprej. ca au aparutevenimentenoi si partile sa se intalneasca pt a renegocia. Dacaesueazadepinde de ce partile au prevazut in contract. Exista o clauza tip de hardship (CC, Paris 2003).Partileconving ca parteainteresata sa se adresezeunuiarbitru, expert.Partileprevadlimitelecompetenteiarbitrilor : poate sa respinga/admitacererea,sareadaptezecontr,samodificeorice(pretul,modul de executare,termenele etc.), sa dispunasuspendareacontr. pe o perioadaanume de timp ca in aceaperioadapartea care a suferit sa incheie un contractcompensatoriusau sa evitepierderea, sa dispunarezolutiuneacontr. Clauza de forta majora 2 izvoare : prevazute de lege ; prevazute de parti in contract. Regimullegal : Conventia de la Viena 1980 vz. Internat. de mf., art 79 Conditii : insurmontabilitate,imprevizibilitate,partea sa nu fie pusa in intarziere. Forta majora : ipoteza in care nu se emite o autorizatie de exp-impfara culpa partilor. Cand nu este : diferiteblocajefinanciare,infinantarea de catrebanci, defectiuni in procesul de productie, lipsacapacitatii de productie, lipsaspatiului de depozitare,sosireacuintarziere a pieselor de schimb culpa subfurnizorului. Regimulconventional -apare in cvasi-unanimitateacontr. -3 moduri de definirea de catre parti a f. majore : 1)definitiesintetica ->Conv. De la Viena ,art 79, NCC : fm e defprinelemeiesentiale : imprev, insurm, fara culpa, farapunere in intarziere. 2)definitieanalitica ->specificasist. De dr anglo-saxon. Ex : acte ale puteriipublice, inghet, incendii, conflictesociale,conflicte de munca,calamitatinaturale, refuz de eliberare de autorizatii.

Suntreglementate in contract, desiconceptul nu exista (au hardship). Dacaintervine un ex. neenumerat, nu duce la exonerare si inceteazacontr. 3)definitiemixta ->clauza tip, defsintetica + o insirurire de exemple. Consecinteleef. fm Efectulsuspensivde executrestab de o instanta de judsauarbitrdacaconsidera ca contrpoate fi salvat. Efectultipic : extinctiv ->cuexonerare de raspundere a partii care nu poateexecuta. Fmajpresupune o procedurade anuntare. Partea care a suferitcazul de fmtb sa anuntecealallta parte de indata ce s-aprodussau e posibilaanuntarea. Daca nu anunta, o invocala tribunal direct >imposibilitatea de a mai face uz ? Fm, chiar dc nu a fostanuntata,poate fi invocata.Darpartea care nu a anuntat e obligata sa suporteaceleprejudiciipe care cealalta parte le-ar fi pututevitadacaar fi fostanuntatadintimp. Buna-credinta si loialitatea,uzanta de loialitatecomercialaimpune ca partile sa colaborezedacauna a suferitfm. Cealalta parte tbsa ajute pe co-contractant pt a-si limita paguba : cl. Incoterms fas si fob, undevanzatorul e obligatsaaducamarfapecheiulportului de incarcare, vaporul e adus de cumparator. Daca el intarzie, vzdepunemarfaundeva pt a nu mari prejudiciul. Daca nu o face, consecinte patrimoniale. Probafortei majore : 1) princertificate(atestate) de fmaj de Camera de Comert si Industrie L335/2007. Prezumtierelativade adevar. 2)Expertiza 3)Prin orice alte mijloace de proba. Regimuljuridic al dobanzilor

OG 12/2011 doblegalaremuneratorie si penalizatoareprivindobligbanesti ; aabrogat OG9/2000. Distinctieintredob. pen si remun. Cuantum : posibilitateapartilor de a stabili o dobandaconventionala. Art 1 + 6 dob penaliz ; art 6-> dob sa fie consemnata in act scris, in lipsa se aplicadoblegala. Art 5: in raporturle ce nu decurgdinexpluneiintreprindericuscoplucrativ: dobconv poatedepasidoblegalacu mai mult de 50%. Intreprofesionisticomerciantilimitele nu exista. Dob. Libor dobinterbancarapepiatalondoneza. Daca nu au prevazutnimic -> se aplicadobandalegala. A Art.4 :Comert international exclusiv : s-a stabilitplata in monedastraina,doblegala =6%/an. Singurulcaz in care e dob fixa. Conditii: raport cu elem de extraneitae, lgromana e lexcausae, s-a stability plata in monedastraina. Altfel: dob de referinta a BNR. nu

Contractele special in CI. Vanzareainternationala de marfa(Viena 1980)

Conventia de la Viena(1980) subegida ONU Prevederile au caractersupletiv,partile pot deroga. Domeniulde aplicare -temporal : Romania a aderatprin lg 24/1991 . -personal : se aplicadaca 2 criterii alternative suntintrunite : sediilepartilor in state diferite ; raportuljuridic nu se incheieintrepersoanedin state diferite, dar normaaplicatatrimite la legeaunui stat contractant. Este indiferentdacalegeaconflictualainseamnalexvoluntatis. -material : se aplica pt vz de marfa si pt vz de bunuriviitoare. Conventia nu se aplica in domeniile : -pt cumparaturi de uzfamilial,personalsaucasnic. -pt vz la licitatie -pt vzjudiciare -pt vz de titluri de valoare,cambii,bilete la ordin -pt nave si aeronave -pt vzde electricitate pt ca nu e bun corporal. Interpretareacontr. Conventia are 4 parti : 1)aspectegenerale 2)formareacontr 3)efectele 4)aspecte finale 1)Lainterpretareacontr se va tine seama de caracterulsau international si de necesitatea de a se promovaaplicareauniforma a conventiei. 2)Principiulrespectariibunei-credinte in comertul international. Foartemulteaplicatii. 3)Art. 7 : Problemeprivindmateriilecarmuite de conventie care nu suntreglementateexpres de ea, vor fi reglpotrivitprincipiilorgeneraledin care conventia se inspira sau in lipsa, in conformitateculegeaaplicabila in temeiulnormelor de dip. Principiigenerale si pr. UniDroit(dreptcomun). 4)Art. 8 : Manifestarea de vointaaleunei parti se interpr dupa intentiaacesteiacandcealalta parte cunosteasau nu putea sa ignore aceastaintentie. Potrivitintentiei interne. Dacaintentiacomuna a partilor nu poate fi determinatamanifestarea de vointaaleunoradin parti vor fi interpretateconformseminificatieipe care i-ar fi acordat-o persoanarezonabilacuaceeasipregatire, aflata in aceeasisituatie. 5)Art. 9(1) : Partilesuntlegateprinuzantele la care au consimtit si obisnuintele care saustabilitintreele. (2) : Apl. tacita a uzantelorconventionale partilesuntconsiderate ca s-aureferit in contract la oriceuzantape care o cunosteausauar fi tb sa o cunoasca si in comertul international e largcunoscuta si in inmodregulatrespectata de catrepartile la contr de acelasi tip in ramuracomertuluiavuta in vedere.

Forma si probacontractului Art. 11 : Contr nu tb sa fie incheiat, niciconsemnat in scris si nu e supusniciuneiconditii de forma. Principiulconsensualismului : modif. sirezilierea lui : contrpoate fi mod/rezprinacordulamiabil al partilor. Proba e libera : art. 11 : prinoricemijloc, inclusivprinmartori.

Curs 9 05.04.2012

Formarea contractului: Conventia de la Viena. Oferta de a contracta (art 14) propunerea de incheiere a unui contract care trebuie: a) Sa fie adresata unei persoane determinata; public offer e doar o invitatie la oferta, nu oferta; b) Sa fie suficient de precisa (denumirea marfurilor, cantitatea si pretul sau modalitatea de determinare a acestuia); c) Sa denote vointa ofertantului de a se angaja din punct de vedere juridice (animo contrahendi negoti); Retractarea oferetei: distinctie intre retractare si revocarea. Retractarea opereaza inainte ca oferta sa ajunga la destinatar. In acest caz, oferta poate fi retractata fara probleme. Dupa ce oferta a ajuns la destinatar, se pune problema revocarii ofertei. S-a adoptat solutia revocabilitatii ofertei (regula) pana la incheierea contractului daca revocarea soseste la destinatar inainte ca acesta sa fi expediat acceptarea sa. Prin exceptie, oferta nu poate fi revocata in unul din cele 2 cazuri alternative: Daca oferta prevede un termen (e irevocabila in cadrul termenului); Daca este rezonabil pentru destinatar sa considere oferta ca fiind irevocabila, iar el sa fi actionat in consecinta; pentru determinarea rezonabilitatii se va tine seama de negocierile dintre partie, de obisnuitele dintre acestea si de uzante.

Acceptarea ofertei (art. 18) este definita ca o declaratie sau o alta manifestare a destinatarului ofertei care exprima acordul sau cu privire la oferta. Tacerea sau inactiunea, prin ele insele, nu pot constitui acceptare. Momentul cand acceptarea produce efecte. Sunt 2 situatii cu privire la aceasta problema, in functie de felul acceptarii. 1) Acceptarea expresa a. Inter abserves (absenti); acceptarea produce efecte cand ea parvine ofertantului; prin exceptie, acceptarea nu produce efecte daca ea nu parvine ofertantului in termenul stabilit in oferta sau intr-un termen rezonabil de la data primirii ofertei;

b. Inter presentes; oferta verbala intre persoane aflata fata in fata (inclusiv prin telefon); oferta trebuie acceptata imediat in acest caz, daca nu rezulta contrariul din imprejurari; 2) Acceptarea tacita; destinatarul ofertei indeplineste un act prin care arata ca accepta oferta, fara a comunica acest act ofertantului; ce acte pot fi socotite ca acceptare tacita rezulta din interpretarea ofertei, din uzante sau obisnuinte; ex. expedierea marfurilor / plata pretului valoreaza acceptare tacita; Continutul acceptarii. Regula: acceptarea trebuie sa fie pura si simpla, adica sa nu contina completari, limitari sau alte modificari fata de continutul ofertei (mirror image rule). In caz contrar, este o contraoferta. Prin exceptie, acceptarea produce efecte juridice daca elementele complementare pe care le contine nu altereaza in mod sunstantial continutul ofertei. A altera in mod substantial continutul ofertei modificarea pretului, platii, cantitatii si calitatii marfii, locului si momentului predarii, responsabilitatile uneia dintre parti si solutionarea litigiilor (enumerarea este exemplificativa). Exceptia de la exceptie (se revine la regula). Acceptarea ce contine modificari poate fi totusi socotita ca valabila daca ofertantul releva acceptantului faptul ca o accepta ca atare, fara intarziere nejustificata. Regimul acceptarii tardive = cea care parvine ofertantului dupa expirarea termenului stipulat in oferta sau a termenului rezonabil. Acceptarea tardiva nu produce efecte (ca regula), oferta devenind caduca. Prin exceptie, sunt 2 situatii: Acceptarea tardiva produce totusi efecte daca ofertantul il informeaza pe acceptant, fara intarziere, ca el e de acord cu acea acceptare; Acceptarea pleaca in termen de la acceptant si in mod normal ar fi trebuit sa ajunga in termen la ofertant, dar nu ajunge in termen din cauza culpei unui tert. In aceasta ipoteza, ocnventia e nuantat mai favorabila ideii ca acceptarea produce efecte. Ea nu va produce totusi efecte, daca ofertantul anunta imediat de ce nu poate primi acea acceptare si justifica pozitia sa.

Efectele contractului: Conventia reglementeaza mai intai obligatiile vanzatorului si raspunderea sa contractuala, iar apoi obligatiile cumparatorului si raspunderea sa. Obligatiile vanzatorului (art. 30): sa predea marfurile, sa transfere proprietatea, sa remita documentele cu privire la marfa. Obligatia de transfer a proprietatii nu e reglementata de conventie pentru ca nu s-au inteles statele. Aceasta problema e reglementata de lex causae. Obligatia de a preda marfurile. Locul predarii conventia reglementeaza mai multe ipoteza, in scara, in succesiune, alternative asadar (prin succesiune). Daca in contract s-a prevazut un anumit loc, predarea trebuie sa se produca acolo; (primordialitatea acordata vointei partilor);

Daca partile nu au prevazut, iar marfa implica transportul, locul predarii este acolo unde marfa este predata catre primul transportator; Altfel, daca contractul se refera la un bun individual determinat sau un bun determinat prin caractere generice ce trebuie prelevat dintr-o masa de bunuri sau daca contractul de refera la un bun viitor, ce urmeaza a fi produs, locul predarii este acolo unde bunul se afla; Situatia de salvare: locul predarii este la sediul vanzatorului din momentul incheierii contractului; (obligatia e cherabila, iar nu portabila C trebuie sa vina la sediul V din momentul incheierii contractului); Momentul predarii. Conventia reglementeaza 3 situatii, in scara: Data fixata prin contract; Daca