Cuvinte monosemantice şi polisemantice

Raportând forma cuvântului la conţinutul său, putem deosebi două categorii de cuvinte:

Unele cuvinte denumesc obiecte, fiinţe, fenomen, stări, acţiuni, însuşiri, înlocuiesc alte cuvinte – adică au un sens lexical – cuvinte noţionale;

Altele au doar rol de instrumente gramaticale, sunt lipsite de sensuri lexicale- cuvinte relaţionale, cum sunt prepoziţiile şi conjuncţiile.

Cuvintele noţionale pot fi:

a. Monosemantice;

b. Polisemantice.

a. Monosemantice- au doar un singur sens; sunt cuvintele (neologismele) împrumutate recent şi fac parte dintr-un domeniu ştiinţific sau tehnic.

Exemple de cuvinte monosemantice:axiomă, aselenizare, biolog, bisturiu, calciu, carburator, centrifug, dializă, galvanizare, infarct, neon, periscop, radio, teoremă, vacuum, etc.

b. Polisemantice:Sunt cuvintele care au mai multe sensuri.Sunt cuvinte vechi în limbă şi au ajuns la bogăţia de

sensuri datorită utilizării lor în contexte variate.Exemplu:Ochi: 1. organ al văzului; 2. fiecare dintre spaţiile libere

ale unei ferestre; 3. porţiune de teren: ochi de pădure; 4. întindere de apă: ochi de apă; 5. orificiu al maşinii de gătit; 6. particulă rotundă de grăsime care pluteşte pe un lichid; 7. tub electronic: ochi magic; 8. specialitate culinară preparată din ouă.

Concluzie: Cuvintele polisemantice au mai multe sensuri,

dar în cursul vorbirii, când sunt folosite în diferite contexte, ele au un singur sens. Dintre aceste sensuri:

Unul este sens de bază (sens primar) – este sensul cel mai vechi şi apare spontan în mintea vorbitorilor (ascultătorilor);

Celelalte sensuri, care s-au dezvoltat pe parcurs, se numesc sensuri secundare.

După criteriul stilistic: Sens propriu – care denumeşte în mod

direct obiectul, fenomenul, fiinţa sau acţiunea din realitate;

Sens figurat – care nu denumeşte, ci atribuie anumite însuşiri prin raportare la alte obiecte, fiinţe sau fenomene.

De exemplu:

Cerc (cuvânt foarte vechi) are sensul propriu: figură geometrică plană alcătuită din mulţimea punctelor aflate la distanţă egală de un punct fix.

Sensuri figurate:

1. Nume dat unor obiecte în formă de linie circulară: Copiii se joacă cu cercul.

2. Disc gradat: Cercul busolei s-a defectat.3. Grup de oameni legaţi prin interese comune: S-

a dezmembrat cercul de prieteni. Cercul ştiinţific a ţinut o şedinţă.

Masă – sens propriu: mobilă;Sensuri figurate:1. Am pus masa.- am pus pe masă obiectele

necesare servirii mâncării;2. Masa a fost gustoasă.- mâncarea a fost

gustoasă.

Datorită sensului figurat al cuvintelor se nasc figurile de stil. De exemplu:

Am auzit o explozie.- sens propriu;Vestea că mergem în excursie a declanşat o explozie de

bucurie. – sens figurat:Soba este caldă. – sens propriu;Ea are o privire caldă. – sens figurat;Apa curge domol. – sens propriu;Răspunsurile curgeau unul după altul. – sen figurat.Ionel s-a lovit la gură. – sens propriu;A ajuns de gura satului. – sens figurat.

Sinonimele Sinonimele sunt acele cuvinte care au forme

deosebite, dar sensuri identice sau apropiate.

În funcţie de posibilitatea de înlocuire a unor cuvinte cu altele, sinonimele pot fi:

Perfecte (totale)- ale căror sensuri sunt identice, deci un cuvânt poate fi înlocuit cu altul;

Parţiale – ale căror sensuri sunt doar apropiate, deci un cuvânt nu poate fi înlocuit cu altul;

Exemple pentru sinonimie parţială:Casă – imobil, locuinţă, domiciliu, cămin, clădire, etc. În

propoziţia: El locuieşte într-un imobil cu zece etaje, cuvântul imobil nu poate fi înlocuit cu domiciliu, cămin locuinţă, dar poate fi înlocuit cu clădire, casă.

Familie – neam, dinastie; Se poate spune: Ion are a familie numeroasă, dar nu

putem spune că “Ion are o dinastie (un neam) mare. În schimb, cuvântul dinastie din propoziţia “Dinastia Muşatinilor a domnit în Moldova” putem spune “Familia (neamul) Muşatinilor a domnit în Moldova”.

Clasificarea sinonimelor

După aria geografică, originea şi domeniile în care sunt folosite, sinonimele pot fi:

Sinonime arhaice - acele cuvinte vechi care au fost înlocuite cu termeni noi:

Polcovnic- colonel, gâdea – călău, satâr- paloş- sabie,domn- voievod- rege; etc.

Sinonime regionale – sunt cuvintele folosite pe o zonă geografică restrânsă a ţării:

picioci, barabule, crumpi – cartofi,

paradaisă – roşie, piparcă – ardei, şpais – cămară, ştrimf –ciorapi, brişcă – briceag, clisă – slănină, gace – chiloţi, izmene, horincă, pălincă – ţuică, poţoc – şobolan, prunc – copil, laviţă – bancă de şezut;

Sinonime populare – sunt cuvintele folosite în toate graiurile româneşti, deci cu o arie mai largă decât regionalismele:berechet – abundenţă, beteag – bolnav, a se bizui – a se baza, bârlog – vizuină, gureş – vorbăreţ, mârţoagă – cal slab, etc.

Sinonime neologice- cuvintele noi care înlocuiesc cuvintele vechi: a abandona – a părăsi, a acuza – a învinui, conspiraţie – uneltire, a flata – a linguşi, impertinent, arogant – neobrăzat, obraznic, nociv – dăunător, oscilant – nehotărât, penitenciar – închisoare.

Sinonime argotice – cuvinte folosite de o anumită categorie socială: bulău, universitate, pârnaie, răcoare – închisoare, a ciordi, a şmangli, a umfla – a fura,

biştari, lovele – bani, avariat – accidentat, a avea stofă – a avea talent, boşorog – bătrân, bostan – cap, bucătar-şef – şeful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor, bucăţică bună – femeie atrăgătoare, de moralitate îndoielnică,etc.

Omonimele

Omonimele sunt cuvintele cu aceeaşi formă, cu aceeaşi pronunţie, dar cu un înţeles diferit.

Omonimele pot fi:

a. Totale;

b. Parţiale;

c. Lexico-gramaticale.

a. Totale – cele două cuvinte omonime sunt identice din punct de vedere formal în întreaga lor paradigmă. De exemplu:

lac1 (baltă) şi lac2(de unghii) au aceeaşi formă de plural: lacuri;

cursă1(alergare) şi cursă2 (capcană) au aceeaşi forma de plural: curse.

b. Parţiale– cele două cuvinte omonime au forme identice numai la anumite paradigme ale lor. De exemplu:

masă1 (mobilă) şi masă2 (mulţime) au pluralele diferite: mese – mase;

bandă1 (grup de răufăcători) şi bandă2 (fâşie îngustă) au pluralele diferite: bande – benzi.

c. Lexico-gramaticale- forme identice din paradigma unor părţi de vorbire cu totul diferite. De exemplu:

cer1 (substantiv) şi cer2 (pers.I, sing, ind. de la verbul a cere;

sare1 (de bucătărie) şi sare2 (pers.III, sing., ind, de la verbul a sări;

poartă1 (loc de intrare) şi poartă2 (pers.III, sing.,ind. de la verbul a purta, etc.

Exemple de omonime: gol-gol, golf-golf, nouă-nouă, palat-palat, liliac-liliac, broască-broască, mare-mare, milă-milă, pompă-pompă, pol-pol, rachetă-rachetă, recrea-recrea, râs-râs, sol-sol-sol, tablă-tablă, testa-testa, toc-toc-toc, etc.

Paronimele

Paronimele sunt cuvinte asemănătoare ca formă, dar diferite ca sens.

Majoritatea paronimelor sunt neologisme, ele se găsesc în limbile originale tot cu statut de paronime.

Confuzia paronimică este o greşeală de limbă care se realizează:

Ori prin substituire reciprocă între cele două cuvinte, ori

Prin cunoaşterea doar a unui cuvânt.

Exemple de paronime: adapta – adopta, amputaţie – imputaţie, apoziţie – opoziţie, apropria – apropia, arbitral – arbitrar, atlas – atlaz, carbonier – carbonifer, cazon – gazon, companie – campanie,

comunitate – comuniune, concilia – consilia, deferenţă – diferenţă, dependenţă – dependinţă, depoziţie – dispoziţie,degusta – dezgusta, echitate – echitaţie, emigrant – imigrant, eminent – iminent, emite-omite, eroare – oroare, evoca-invoca, familial-familiar, ferigă-verigă, flagrant-fragrant, floral-florar, glacial-glaciar, investi-învesti,

libret-livret, literar-literal, maestru-maistru, mortal-mortar, monah-monarh, numerar-numeral, ordinal-ordinar, original-originar, temporal-temporar, orgie-urgie, permisie-permisiune, petrolier-petrolifer, solidar-solitar, stalactite-stalagmite, stoc-stog, etc.

Antonimele

Antonimele sunt acele cuvinte care au forme deosebite şi sensuri opuse.

Exemple de antonime:

abstract-concret, acord-divergenţă, avere-sărăcie, bucurie-supărare, cald-frig, celebru-necunoscut, a coborî – aurca, a defăima – a lăuda, dincolo – dincoace,

duşman – prieten, exterior – interior, fluid – solid, a goli – a umple, inocent – vinovat, izbândă – eşec, laşitate – curaj, major – minor, negru – alb, noapte – zi, ordine – anarhie, a pleca – a veni, a vorbi – a tăcea, sus – jos, aici – acolo, vesel – trist, etc.

Antonimele pot fi derivate prin prefixe în felul următor:

Ambele cuvinte sunt derivate cu prefixe: a se îmbrăca – a se dezbrăca, a se încălţa – a se descălţa, a încurca – a descurca, a confirma – a infirma, antebelic-postbelic, a include-a exclude, subdezvoltat – supradezvoltat, a înşuruba – a deşuruba, etc.

Numai unul dintre cuvinte este derivat cu prefix: cunoscut – necunoscut, politic – apolitic, normal – anormal, corect – incorect, acceptabil – inacceptabil,

certitudine – incertitudine, războinic – antirăzboinic, aerian – antiaerian, argument – contraargument, indicat – contraindicat, suportabil – insuportabil, moral – imoral, cinstit – necinstit, organic – anorganic, a robi – a dezrobi, etc.

Pleonasmul

Pleonasmul este o greşeală de exprimare care se datorează:

Apariţiei unor sinonime în aceeaşi structură: firesc şi natural, concomitent şi simultan, manierat şi binecrescut, prolog introductiv, etc;

Apariţiei unor cuvinte înrudite semantic: cobai de experienţă, divertisment plăcut, ereditate moştenită, etc.,

Determinanţilor inutili: a convieţui împreună, a preambala dinainte, a reveni din nou, etc.,

Compuselor prin prefixoide: nevralgie dureroasă, microinterviu scurt, ortografie corectă, paleoslava veche, etc.

Cele mai frecvente structuri pleonastice sunt: a abrevia pe scurt, abundenţă mare, amploare mare, a anexa alături, anost şi plictisitor, a anticipa dinainte, atracţie ispititoare, a avansa înainte, aversă de ploaie, babă bătrână, bancnotă de hârtie, băştinaş autohton, biografia vieţii, cadenţă ritmică, catastrofă tragică, câştig profitabil,

circa aproximativ, a coabita împreună, a coborî jos, concesiv şi îngăduitor, concluzie finală, consens unanim, dar însă, definitiv şi irevocabil, a deshuma din pământ, diurnă zilnică, efemer şi trecător, epilog final, etnogeneza unui popor, exemplu pilduitor, firesc şi natural, folclor popular, happy-end fericit, intemperiile vremii, a întoarce înapoi, jurnal cotidian,

laitmotiv repetat, leac tămăduitor, limonadă de lămâie, mujdei de usturoi, a nota în scris, a numerota cu cifre, omletă de ouă, omniprezent pretutindeni, onest şi cinstit, oranjadă de portocală, ortoepie corectă, ortografie corectă, pantă înclinată, pamflet satiric, picnic în aer liber, polemică contradictorie, precocitate prematură, a reaminti din nou, reclamă publicitară,

retribuţie salarială, savant erudit, sortiment variat, a surveni pe neaşteptate, unanimitate totală, a urca sus, utopie irealizabilă, vacarm asurzitor, varietate diversă, vastitate imensă, vedetă celebră, vestigiu din trecut, zbor aerian, etc.