Dascăli memorabili

DASC|LI MEMORABILI

Asocia]ia ~nv\]\torilor din jude]ul Bac\u

Editura Casei Corpului Didactic Bac\u2011


Simpozion na]ional

DASC|LI MEMORABILI

Asocia]ia ~nv\]\torilor din jude]ul Bac\u


Simpozion na]ional

Coordonator:

www.slibacau.ro

prof. Rodica LEONTEînv. primar

Rodica LEONTE

Ionel-Cătălin DIACONU

înv. primar Dănuţ-Remus Mitruţ

Întreaga răspundereprivind autenticitatea şi corectitudinea textelor

aparţine autorilor acestora.

Lector şi pre-press:

Copertă şi tehnoredactare:

Lucrare apărută cu sprijinul

prof.

prof.

prof.

înv. primar

înv. primarFoto coperta:

Sindicatului Liber din Învăţământ Bacău

.(2011; B )

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDASCĂLI MEMORABILI Simpozion naţional

acăuDascăli memorabili: simpozion naţional: Bacău, 2011/

coord.: Rodica Leonte. - Bacău: Editura Casei CorpuluiDidactic Bacău, 2011

ISBN 978-606-619-013-8

I. Leonte, Rodica (coord.)37(498)

„Dasc\li memorabili“Simpozion na]ional

3

u sunt dascăl.

…

-

,

–

“

M-am născut în momentul în care prima întrebare a ieşit din gura unuicopil. Eu sunt acela ale căror nume şi chipuri au fost demult uitate, dar ale cărorlecţii şi personalitate vor rămâne veşnic în amintire prin împlinirile elevilor lor.

Am plâns de bucurie la nunţile foştilor mei elevi, am râs la naştereacopiilor lor şi am stat cu capul îndurerat şi buimac, la marginea mormintelor

săpate prea curând pentru nişte trupuri prea tinere.De-a lungul unei zile am fost nevoit să fiu actor, prieten, soră medicală şi doctor,

antrenor, găsitor de lucruri pierdute, psiholog, părinte de ocazie, agent comercial, politician şipăstrător al credinţei.

Ştiu că este un lucru greu să descoperi cine eştiBunăstarea materială nu este unul din scopurile mele. În căutarea mea veşnică, sunt un

permanent vânător de comori, de ocazii noi în care discipolii mei să şi folosească înzestrările pentruacele talente care stau uneori undeva îngropate sub resemnare.

Sunt cel mai norocos dintre cei care muncesc.Unui doctor i se permite să deschidă uşa către lumea noastră într-un singur moment magic.

Mie mi se permite să văd cum viaţa renaşte în fiecare zi cu orice nouă întrebare, idee sau prietenie.Un arhitect ştie că atunci când clădeşte cu grijă construcţia lui va dura secole întregi. Un dascăl ştiecă dacă va pune dragoste şi adevăr în ceea ce face, ceea ce va construi el va dura o veşnicie.

Sunt un luptător, în fiecare zi luptându-se împotriva presiunii ucigătoare, anegativismului, a fricii, conformismului, prejudecăţilor, ignoranţei şi apatiei. Am alături de minemari aliaţi: Inteligenţa, Curiozitatea, Individualitatea, Creativitatea, Dragostea şi Râsul toate vinîn grabă să se alăture sub stindardul meu.

Şi uite aşa, am un trecut bogat în amintiri.Am un prezent incitant, plin de aventuri şi speranţe pentru că mi-am permis să-mi petrec

zilele alături de viitor.Sunt un dascăl... şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta în fiecare zi.

,John W. Schaltter„ “Supa de pui pentru suflet

În loc de introducere


4

palid, genul de suflet românesc.

, dându-ne încredere în noi.

uri minunate.

,

, :!

Înv. Carmen AlinaŞcoala Nr. 1 Ardeoani ud. Bacău

,cu Clasele I-VIII , j

e cuvine să ne întoarcem gândurile spre anii de ucenicie ai d-nei învăţătoareMoisă Elena. Eu sunt cea care a văzut-o cu ochii elevului, fiind magnifică înfaţa noastră, un suflet

Ne aducem aminte cu drag de prima zi de şcoală, oricât de îndepărtatăar fi ea, ziua aceea plină de emoţii, ziua în care ni s-a deschis o uşă spre marele

necunoscut care se întinde pe mai mulţi ani. Am fost întâmpinaţi de doamnaînvăţătoare Moisă Elena, o fiinţă fermecătoare, de o generozitate intelectuală ieşită

din comun. Stând în preajma domniei sale aflam lucruri interesante şi ne simţeamocrotiţi

Dragostea şi pasiunea pentru meseria ce şi-a ales-o, priceperea şi experienţa didacticădobândită de-a lungul deceniilor la catedră sunt răsplătite prin rezultate obţinute de elevi. Undascăl e un grădinar. Ani în şir trudeşte din greu, udă cu propria-i sudoare pământul proaspătdesţelenit, adaugă îngrăşăminte, atent selectate, totul pentru ca bobocii plantaţi în septembrie auriusă devină flori mândre, în culori alese, cu parfum

Învăţătorul care învaţă pe alţii dăruieşte şi croieşte cărări luminoase în întuneric, chipuldoamnei învăţătoare străbate de departe prin neguri zugrăvite în slove frumoase şi umbra doamneicare prinde viaţă în foile îngălbenite, răzbate din colbul vremii până la noi. Doamna învăţătoare asemănat lumina ştiinţei de carte iar vorbele-i ca mierea au umplut stupii din sufletele copiilor.

Precum un părinte care laudă şi ceartă îmbie şi mustră, cu blândeţe pedepseşte, doamna aînvăţat fără osteneală fiinţele plăpânde.

Iubită dăscăliţă primeşte acum o caldă urare să vă fie sufletul mare şi gândul curat, zilelungi şi senine, ani mulţi de pensie şi sănătate

Mirăuţă

Un dasc\l memorabil

Domnului Profesor, cu dragoste

Prof. înv. primar Antonina Gheorghiu,„ “Şcoala cu Clasele I-VIII Mihail Andrei Buhuşi

criu

Am fost eleva domnului profesor de la 15 15iunie 1981, la absolvire

..

de curs temerile noastre s-au risipit.

aceste rânduri la ceva vreme după ce a plecat între stele Profesorul MihailAndrei, cel despre care putem spune că a fost, printre altele, mentorulînvăţătorilor băcăuani.

septembrie 1977 până laa Liceului pedagogic din Bacău. Când trecea pe coridor,

elevii anilor terminali îl priveau cu respect şi cu o anumită complicitate a celor caremulte au trecut şi multe au povestit împreună Iar noi, ţâncii, cum îi plăcea să ne

numescă, ne făceam şi mai mici decât eram în faţa celor auzite despre profesorul de limba românăCând a intrat la prima oră A strigat catalogul şi am făcutcunoştinţă într-un mod cu totul inedit, explicându-ne fiecăruia etimologia numelui pe care îlpurtăm.


5

la orele sale. i de precizia iea demersului didactic, de

,

e ori îmi amintesc de clipele frumoase pe care doar noi,

ism, de istorieerau multe, amalgamate, dar erau… Ne vorbea despre

de pe aleile parcului prin care treceam pâ i denumirileacesto , numai de dragul lui. Iar despre câte limbi vorbea domnul profesor, l-am auzitconversând cu profesorii colegi , , în

, în . Pe ultima, ase luni! Culegea în acei ani material

.articole în revista „Ateneu“

i arezerva de optimism . asei

dumnealuiate,

Despre domnia sa, V. Traian scria într-unul din articolele sale: „

. Fiecareuri comportamentale definitorii: modes “

„ “,ui Pedagogic,

Liceului „ “ Nr. 1 B

, , . , -ipoarte numele.

În următoarele ore am tăcut şi l-am ascultat, neîndrăznindparcă să tulbur vraja spuselor sale, atmosfera de uimire şi extaz caredomina în clasă Ieşeam năuciţ nformaţiilor,de acurateţ abundenţa lucrurilor care ni seîntâmplau. Şi nu ştiu nici acum cum făcea încât toate ni se păreauuşoare.

A fost un iubitor de oameni, a trudit cu migală să facă dinadolescenţii pe care i-a avut elevi, adevăraţi dascăli. Experienţadomnului profesor ne-a pregătit ascensiunea în carieră. A netezit acestdrum, a îndepărtat obstacolele şi ne-a arătat lumea aşa cum la vârstaaceea nu bănuiam că este.

Am cunoscut modestia şi decenţa omului Mihail Andrei,intensitatea şi simplitatea cu care a trăit în oraşul meu originar, Buhuşi.De mult eleviibuhuşeni le-am trăit alături de dumnealui .Făcând împreună drumul

pană la Bacău ne ţinea adevărate lecţii de civ şi literatură universală, ne incita ladiscuţii asupra lecturilor noastre care atuncifiecare plantă nă la liceu .Ştiam atunci ş

ra în latinăde limbi străine în rusă pentru că a studiat în această limbă

germană franceză şi engleză care era la modă şi tunci o exersa şi cu noi,dezvăluindu-ne faptul că a învăţat-o singur în doar şa desprelimba rromanes, dorind să publice un dicţionar .

Cariera profesorului Mihail Andrei a fost limitată de cenzura comunistă Deşi avea cărţide lingvistică publicate, şi o intensă activitate, înscrierea la doctorat nui-a fost aprobată pentru că nu era membru în partidul communist.

L-am văzut pe profesorul meu în familie, alături de soţie şi fiu ş m înţeles atunci de undeera şi gândirea pozitivă Şi azi când trec în drumul spre şcoală prin faţa c

revăd zâmbetul său şi bucuria acelei clipe când i-am trecut pragul. În casa aceea tepriveau cărţile rare, îndelung căut aliniate ca nişte trofee. Nu mai văzusem niciodată atâtea cărţiîntr-o casă. Despre ele vorbea cu dragoste, ca despre nişte copii. Păstrez şi azi câteva cu dedicaţiepe ele.

Timp de douăzeci de ani, între 1965 şi 1985 cât a fost profesor la Liceul pedagogic a avut,aşa cum şi-a dorit, ocazia să ducă dragostea pentru limba română în cel mai îndepărtat cătun dinjudeţ, prin învăţătorii pe care i-a format.

Gândire extrem demobilă, de distinctă supleţe, uriaşă informaţie ştiinţifică şi o rară artă de a comunica. Spirit jovial,bonom, mucalit dar potolit şi echilibrat. Erudit şi filozof al limbii cuvânt era purtătorulunei idei. Ca om, proba trăsăt tia şi respectul.

Înainte de a se retrage momentan de pe scena numită viaţă a mai făcut un gest de ultimăgenerozitate, dăruindu-şi cărţile unor şcoli apropiate sufletului său, respectiv Liceul

VasileAlecsandri şi Şcolii uhuşi.Ştiu că nu-i plăceau vorbele mari şi onorurile. Însă pentru tot ce ne-a dăruit mie şi tuturor

colegilor învăţători am vrut ca şcoala de pe strada casei în care a locuit Şcoala Nr 1 Buhuşi să

De câţiva ani, domnule profesor, v-aţi întors pentru alte generaţii de elevi. Le vorbimdespre dumneavoastră şi îi întâmpinăm cu imaginea unui om care nu s-a oprit niciodată din învăţatşi care a dăruit cu mărinimie din tot ce ştia şi era.

Mihail Andrei


6

Înv. Mirela Ramona LăzăricăŞcoal rleni, Bacău

- ,a cu Clasele I-VIII Lespezi – Gâ

ni de liceu, ani plini de amintiri, care îmi trezescnostalgia… îmi apar în minte chipurile colegilor,ale profesorilor care mi-au îndru

intiri… …

,

buni. Poateîn acel moment nu i-am apreciat la ad

„le ce mi le

responsabilitate, despre munc , despre ,“

-

mat paşii. Noian deam Revăd chipuri şi chipuri

Îmi răsare în minte chipul profesoruluimeu de istorie Costică Grama. Revăd imaginea

omului mic de statură (zicala că esenţele tari se ţin însticluţe mici, s-a adeverit în cazul său). Era o esenţă tare, într-un trupfirav, sever, de o corectitudine ieşită din comun, preocupat permanentde a ne învăţa, de a fi cât mai bine pregătiţi, de a fi cât mai

evărata valoare bunele intenţii,nu am văzut în perspectivă, că mă aştepta un bacalaureat la istorie, cămă aştepta o istorie tumultoasă, istoria vieţii. Domnul Grama era unprofesor format la şcoala adevăraţilor dascăli, dăruit cu mult talent pedagogic, ne descria istoriaastfel încât să înţelegem fenomenele, să facem corelaţii, să trăim istoria.Ate asculta la istorie, era unadevărat examen. Nu exista lecţie de zi, exista istoria. Întrebările curgeau din toate lecţiile. Poateatunci mi s-a părut exagerat, astăzi aş vrea să-i pot spune: Mulţumesc, domnule profesor! În afarăde cunoştinţe -aţi predat, m-aţi învăţat lecţii mult mai valoroase, lecţii despre

ă perseverenţă, despre corectitudine lecţii care au fostesenţiale pentru mine ca om!

Istoria nescrisă a anilor mei de liceu are pe filele ei şi regretul de a nu fi spus la timp acestecuvinte. Acum, după atâţia ani, părerile de rău sunt inutile. Timpul, nemilos, şi-a urmat trecerea. Aşters fiinţa, dar a rămas amintirea ce trăieşte în sutele de elevi care au deschis filele istoriei subîndrumarea unui dascăl deosebit Costică Grama.

Grama Costic\

Doamnei `nv\]\toare

Costic\ Grama

ÎŞcoala cu Clasele I-IV Ştefan Vodă, Dofteana

nv. Elena Sanda Belchim,

iaţa de şcolar este o experienţă unică pe care atunci când o trăieşti nu o apreciezila adevărata valoare, dar, mai târziu, privind înapoi cu nostalgie, realizezifrumuseţea clipelor petrecute în şcoală. Peste ani întorcându-te în timp şigândindu-te la începutul şcolii şi la fiinţa care ţi-a fost mamă, prietenă timp depatru ani, sufletul îţi este cuprins de emoţie şi inima îţi bate mai repede.

fiecare dintre noi, Doamna învăţătoare va avea întotdeauna unloc special în suflet şi în gând. Pentru mine va fi mereu oază de linişte şi pace

sufletească, de bunătate, blândeţe şi gingăşie.

,

Pentru


7

i gânduri fru

Doamna mea, Pepene Elena, a r Ocna,,

. , ,

Î bune. Eu am ajuns acum într-unul din momentel

„ “

lacrimile îi vor spune: „ceea ce sunt acum!“

Va rămâne mereu izvorul nesecat de sfaturi bune ş moase din care mi-ampotolit setea de adevăr şi puritate.

fost învăţătoare la Şcoala cu Clasele I-VIII N . 2 Tg.judeţul Bacău. Era o persoană calmă şi blândă precum o mamă iubitoare. Încă din clasa I a fostalături de noi şi ne-a clădit paşii în viaţa de şcolar Era o persoană sensibilă deosebită pe care o voirespecta şi admira toată viaţa. Sunt cuvinte simple care vin din adâncul sufletului. Sunt convinsă căpentru fiecare elev, Doamna învăţătoare este fiinţa cea mai bună şi frumoasă din lume.

Este normal să fie aşa pentru că eram la o vârstă când nu cunoşteam minciuna şi răul dinlume, vârsta la care cele mai importante fiinţe de pe pământ erau părinţii şi Doamna învăţătoare.Eram la vârsta când cele mai multe clipe din zi le petrecem cu Doamna învăţătoare. Lângă Doamnaam învăţat să râd şi să plâng, lângă Doamna am aflat ce înseamnă respectul de sine şi respectul faţăde ceilalţi, împreună cu Doamna am descifrat o parte din tainele vieţii de şcolar şi de om. CuDoamna am învăţat să scriu, să citesc şi să gândesc corect, dar lucrul cel mai important pe care l-amînvăţat a fost acela să fim oameni adevăraţi în orice situaţie.

n viaţă sunt momente bune şi mai puţin etriste ale vieţii pe care mi-am propus să-1 depăşesc fără lacrimi. Nu ştiu dacă voi reuşi, pentru căsufletul îmi plânge şi o lacrimă va sta mereu să cadă când mă voi gândi la Doamna mea, deoarecedânsa nu mai este printre noi acum. Doamna ne-a învăţat să fim tari şi să luptăm cu greutăţile vieţii.

Se spune că marile dureri sunt mute . Eu nu cred că suferi mai puţin dacă plângi. Ranadin suflet rămâne la despărţirea de un om drag. Rana din sufletul meu nu se va vindeca niciodată. Varămâne o durere permanentă despărţirea de Doamna învăţătoare.

Nu găsesc cuvinte mai frumoase pentru a descrie ceea ce gândesc şi simt despre doamnaînvăţătoare. Poate că lacrimile mele vor reuşi să spună acest lucru, V-amiubit şi vă mulţumesc pentru

A fost odat\ o profesoar\ de istorie

Prof. Mihaela-Liliana„ “Colegiul Economic Ion Ghica Bacău

ând am păşit în clasa a V-a a Şcolii Generale Nr. 27 Bacău, acum 35 de ani, eramo fetiţă timidă şi retrasă. Sentimentul de apăsare, de necunoscut, frica deprofesori a dispărut însă, ca prin farmec, la prima oră de istorie.

Trecerea timpului a sters foarte multe amintiri însă cele legate de doamnaprofesoară EneAna, căci despre dânsa este vorba, au rămas intacte.

Împletirea perfectă a calităţilor sale de dascăl cu cele de om au făcut dindoamna profesoară un model de urmat în viaţa profesională, dar şi în cea personală

Ce reţin din acele ore? Vraja lor, a poveştilor spuse de doaman profesoară, despre greci,romani, ....., cele 7 minuni ale lumii. Cum reuşea să ne capteze, să ne atragă către lumea de multapusă? Cu o voce profundă, cu un deosebit talent de a povesti, cu o ţinută impecabilă din toatepunctele de vedere.

Şi a venit vremea, cred că în clasa a VII-a, când am intrat în cabinetul de istosă putem înţelege şi pătrunde în tainele istoriei),

.

rie (a muncitenorm la acest proiect, doar pentru ca noi, elevii,

Ciuchi,


8

cât de frumos era! Ce diapozitive ne arăta! Era în anul 1978! Orele audevenit şi mai frumoase! Îmi aduc aminte că vorbeam despr

rau prezentate în imagini, în întunericul clasei doarvocea dânsei minunată şi ochii noştri ţintiţi spre imagini, după carevraja dispărea! Se aprindea lumina şi urma o altă oră

Cred şi acum că doamna profesoară Ene Ana a fostprofesorul perfect, exigent, profund, demn, pasionat de ceea ce faceşi dornic de a împărtăşi celor mici din tainele cunoaşterii.

Şi parcă nu ar fi fost de ajuns ce făceam în clasă...... a dorit săne înveţe lecţia istoriei reale !Aurmat o expediţie la

, 2 săptămâni de vis, de istorie, de lecţii pe viu despre noiromânii, despre trecut, prezent şi mai ales despre viitor. Pentru că înacele săptămâni am învăţat despre ce a fost, despre ce este şi desprecum trebuie să ne respectăm trecutul, semenii, despre respectul faţăde noi înşine şi puterea de a merge mai departe.Am stat în corturi, amcercetat împrejurimile cetăţii şi a vestigiilor, am fă amcântat, am trăit alături. a fost şi mamă şi prietenă şi profesoară. Cred că foarte rar se întâlnescaceste trei calităţi la un profesor.

Imaginea dânsei mă urmăreşte şi acum, chiar dacă dânsa ne-a părăsit şi recunosc că mi-aşdori să fiu pentru elevii mei măcar un pic din tot ce a însemnat dânsa pentru mine!

A fost odată o profesoară de istorie pe care nu o pot uita pentru că a făcut din mine ceea cesunt acum, pentru că a deschis în mintea şi sufletul meu de copil noi orizonturi, pentru că m-a ajutatsă depăşesc timiditatea, mi-a dat încredere în forţele proprii, m-a impulsionat să cred în ceva şi sălupt pentru visul meu!

Cred că a nu uita şi a spune mai departe este un semn de mimin respect pentru tot ce dânsaa realizat!

e stilurilearhitectonice...... e

.

„ “ SarmizegetusaRegia

cut mâncare, am cules flori, am povestiti,Ne-

Ana Ene

Totolea Vasile

Prof. înv. primar Adina Albu,„ “Liceul de Artă George Apostu Bacău

impul alea…

Secundele

i? Când s-au dus? Din paginile îng

„“ „

“

rgă grăbit. Paşii săi lasă în sufletele noastre urme albe, negre, gri,colorate, lasă amintirile Mărturii ale timpului, ale trecerii noastre.

bătrâne s-au vestejit în clepsidră şi au încărunţit amintirile.Timpul ne-a aprins în suflete melancolia. O strună de vioară răsună tristă. O

romanţă în noaptea târzie. Răsfoiesc file vechi ale unui album. Lunec pe toboganulamintirilor. Unde au trecut ani ălbenite de vreme

îmi zâmbeşte cineva. E un surâs trist, dar parcă atotştiutor. Privesc cu atenţie. Omuldin fotografie îmi şopteşte cu blândeţe: Timpul s-a dus în amintiri.Aalunecat în tumultul vieţii şi asfârşit în eternitate, în veşnicia sufletului. Atunci i-am răspuns ca în anii de liceu: Mulţumesc,domnule diriginte! Mi-am dat seama că omul care m-a învăţat în anii de liceu în primul rând să fiu


9

om, continuă să mă îndrume în continuare.Ninge păgân, ninge cu amintiri. Parcă îl aud încă Eşti o

melancolică Oare cum de aţi reuşit să ne cunoaşteţi atât de bine pefiecare? Nu ne-aţi predat doar psihologie, ne-aţi învăţat să necunoaştem, aţi fost propriul nostru psiholog, atunci când sufletele deadolescenţi erau tulburate şi năvalnice.

Luptă Mergi în continuare! Nu renunţa! Mă încurajaţipermanent, pedagogia nu era o ştiinţă pe care trebuia să o învăţăm eraun permanent exemplu.

: „.“

„ ! “,

Vasile Totolea

Prof. înv.primar Georgeta-Maria Cozma,lasele I-VIII Nr. 2 Buhu iŞcoala cu C ş

ulberea ruginie a toamnei se strecoară pe aleea Florilor, spre Înaltele Porţideschise, spre care se îndreaptă alai de prichindei, sprinteni şi zglobii. Cu paşişovăielnici, tremur în glas, sfială în priviri şi speranţă în suflet, urmăresc silueta

ce împrăştie lumină, al cărei zâmbet auriu se ia la întrecere cu zâmbetul toamnei.Este Învăţăto Învăţăto

Primei Zile de Şcoală! Florile nu mai tremură, glasuldevine iarăşi zglobiu şi întreg Universul se adună în jurul învăţăto

Cine poate uita prima zi de şcoală, prim învăţăto În maldărul amintirilor, acestea seconturează în chenarul nostalgiilor, în acel capitol neprihănit al Copilăriei!

Primul învăţător - a fost un rol pe care l-a interpretat fiecare dintre învăţătorii ce-audeschis catalogul clasei I, la Şcoala Nr. 2 ş ă ş ă ă şi minunataînvăţă

EA Femeia de la catedră păşind peste veacuri, s-a înalţat ca un măreţ simbol alEternităţii spiritului uman ce sălăşluieşte în Infinitul ce se deschide ca o autentică lecţie de

modestie.Ş ă răspundere dna învăţătoare Donici Angela, aproape pentru 10

generaţii, şi, de fiecare dată, tactul pedagogic de neegalat, scrupulozitatea şi meticulozitateadumneaei tindeau spre perfecţiune! Promoţiile dnei printr-o complexăeducaţie: rigurozitate ştiinţifică, dorinţa de afirmare şi de informare, disciplină, seriozitate, simţ derăspundere şi curajul competiţiei.

Ce elev ar putea uita zâmbetul care împrăştia lumină, timbrul duios şi sfătos, al dneiînvăţătoare ? Cu blândeţe, un munte de răbdare, o oază de bunătate, dna ştia să aline, sădojenească fără a răni, sădind germenele sensibilităţii, alături de tolba atâtor cunoştinţe! Poate deaceea, elevii dumneaei, erau atât de calmi, cu înţelepciunea proprie unui matur, cu un ascuţit simţ alobservaţiei, cu simţul datoriei şi al plăcerii de-a o îndeplini.

Pentru a face faţă cerinţelor şi exigenţelor acestei şcoli, am fost permanent preocupată depregătirea mea profesională, de autodepăşire, de calitatea muncii mele oglindită în buna pregătire aelevilor. Până la sfârşitul carierei mele am rămas profund ataşată de această şcoală pe care am

„EA – area“! area, cu miere în glas, nuferi în priviri, caredeschide sacrul ritual al

„Ei“, al primei are!a are...???

„ “ „ “Buhu i, jud. Bac u. Printre ace tia se num r

toareAngela Donici.„ “ –

„ “

i-a asumat aceast

înv. Donici, se distingeau

Donici

„

–

In memoriam...


10

privit-o ca pe a doua mea casă şi de minunatul colectiv didactic în care

ţ Şc şă ţ ă ţ ăţă

ş ă ăţ ă ţ şţ ş ă ţ

ăş ş ă ă ă ţăcum îi plăcea să i se spună ă

ţiatdeAsociaţia ăţă ă ţ ş ş

ă ă Şş ţ

ş

am muncit - a doua mea familie“. (DoniciAngela la aniversarea a 40 deani de la înfiin area olii cu Clasele I-VIII Nr. 2 Buhu i)

Al turi de so ul ei, tot un dasc l de excep ie - înv torulMircea Donici - au tiut s fie adevar i oameni, p rin i i colegiminuna i. A a i-am cunoscut eu acum 30 de ani, când cu mult emo iep eam în acea coal ca tân r înva toare.

Doamna Zizi, , a fost foarte fericitatunci când copiii au vizitat-o de 1 Martie, în cadrul proiectului ini

Înv torilor, oferindu-i m r i oare, flori i fructe.P cat c Dumnezeu a chemat-o la El prea devreme. i de

acolo, de Sus, ea mai are de spus multe pove ti nepo elei pe care o iubeafoarte mult, dar i altor copii pe care sigur îi are în suflet.

Angela Donici

Nicoleta Ciubotaru

Prof. Cernat Gheorghe,Clasele I-VIII „George Enescu“Şcoala cu Moineşti, jud. Bacău

ânditorul George Eliot mărturisea că Prima condiţie a bunătăţii sufletuluiomenesc este să aibă ceva de iubit a doua, să aibă ceva de respectat. ŞiDoamna profesor diriginte Nicoleta Ciubotaru şi-a iubit cu pasiune meseria

de Dascăl, şi-a respectat-o cu Demnitate, fiindcă elevii Liceului SpiruHaret Moineşti erau trataţi cu înţelegere, cu dragoste de mamă, dar şi cu mare

seriozitate, cu respect pentru munca lor depusă pe altarul învăţăturiiFiică de muncitor ceferist din Paşcani, dintr-o familie sănătoasă de zece

copii, toţi absolvind studii superioare, Nicoleta a îndrăgit arta cuvântului şi a urmataceastă chemare sufletească la Universitatea din Iaşi.

Când am devenit licean, doamna profesoară urca spre piscul carierei sale. Îndrăgostită deliteratura rusă, pe care ne-o inocula şi nouă, picătură cu picătură, reuşise să ne determine să citimcreaţia genială a lui Lev Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Puşchin... Nu exista elev din clasa noastră şinu numai, care să nu povestească în limba rusă ceva din opera acestor titani, fiindcă doamnaprofesoară ştia să încurajeze elevul, să-l ajute, să-i descopere resursele ascunse, să vadă în fiecaredintre noi acea fărâmă de aur care strălucea în adânc şi de care noi nu conştientizasem încă

Era pregătită solid pentru fiecare oră ca un adevărat gladiator în arenă. Deşi nu apăruserăîncă la noi metodele moderne de utilizare a calculatorului, doamna profesoară realiza exerciţiistructurale cu ajutorul magnetofonului. Aveam un răgaz de două minute să răspundem dacă nudădeam noi răspunsul corect, ni-l

Dar ceea ce dorim să reliefăm în aceste sfinte amintiri sunt calităţile de mare OM şiPEDAGOG ale Doamnei Nicoleta Ciubotaru. Dacă în primul an de liceu ne dădăcea cumprefera să spună încet, încet a reuşit să să ne determine să stăm pe propriile picioare, să ajungemstăpâni pe noi înşine. Mi-aduc aminte că vreo doi colegi, ameninţaţi să rămână repetenţi, mai puţindin vina lor şi mai mult din pricina unor profesori fără vocaţie de pedagogi şi care au fost sfătuiţi, cu

„; “

-„

“.

,

.,

;oferea magnetofonul.

„ “ ––


11

căldură, să nu abandoneze, să şi păstreze stăpânirea de sine, că totulva fi bine. Şi aşa a fost. În privinţa acelor dascăli fără vocaţie sepotrivesc de minune cuvintele lui icero: Adesea în calea celor carevor să înveţe stă autoritatea celor care predau.

Datorită Domniei Sale am terminat cu toţii liceul. Deseori sestrecurau până la urechile noastre foarte receptive unele replici dateacelora care se lăudau că taie-n carne vie elevii au nevoie deapărare, nu cadrele didactice să întinzi coarda, dar să nu tai cracagreşesc oamenii mari, dar copiii?! ajutat foarte mulţi elevi din

umbră, fără ca ei să bănuiască vreodată gestul ei nobil.Pentru literatura română avea o dragoste infinită. Deoarece

dascălul nostru la această specialitate, profesorul Mihai Iscu, nelăuda permanent şi pretutindeni, că n-a avut elevi mai talentaţi ca noi,doamna dirigintă venea să ne vadă pe viu, la orele . Ne

privea cu ochii strălucind de o vie admiraţie, trăia cu noi odată emoţiile estetice şi ne mărturisea, înpauze, că va recit pe cutare sau cutare scriitor român pentru a-l redescoperi. Nu pot să uit că la unscriitor minor Alexandru Sahia am comentat o imagine artisticăce m-a impresionat,: Anechezat un cal... şi strigătul lui flămând parcă s-a spânzurat de salcâmi, învăzul copiilor . Şi, astfel, doamna profesoară nu s-a lăsat până nu a recitit în întregime scriitoruldispărut înainte de vreme.

De o inteligenţă rar întâlnită în fiinţa acestui om sălăşluia şi un mare artist. Ştia săselecţioneze pe cei mai talentaţi elevi din liceu şi să realizeze spectacole gen revistă, cu nimic maiprejos faţă de cele realizate în marile săli de teatru sau la . O mărturisesc aplauzelefurtunoase adresate artiştilor-elevi, dar şi cele acordate, în mod expres, talentatei regizoare. Să nuuităm că elevul Zăncescu a ajuns actor în acele vremuri când la I.A.T.C. erau câteva locuri la nivelde ţară

Mă întreb când putea realiza, la acest nivel calitativ, atâtea nobile datorii? Ordinea,pasiunea, dragostea de viaţă, disciplina desăvârşită erau cheia victoriei. Dar adevărata splendoareşi-a exteriorizat-o doamna profesoară Ciubotaru ca dirigintă. Se ştie că într-o clasă de liceu vinelevi de toate calibrele: unii de la ţară, mulţi de la oraş, unii foarte pregătiţi, alţii cu o culturămodestă

na a avut harul de a uni un colectiv care-a devenit repede, repede port-drapelulliceului. Cum? Printr-o apropiere caldă de fiecare dintre noi, prin vorbe dulci şi-nţelepte, prinorganizarea unor jocuri distractive, prin serile de dans de sâmbătă seara în holul internatuluiliceului şi Doamna dansa ca o adevărată balerină, nu dan a, plutea pur şi simplu în valurilemuzicii!

Deseori organiza discuţii principiale cu părinţii şi ceilalţi profesori. Doamna noastră necucerise prin acel întreaga-i fiinţă

Pentru a ne cunoaşte în libertate , a organizat excursii chiar în anul când ne-a devenit o adoua mamă. Eram la Roman să vizităm un laminor de ţevi. Apoi ne jucam cu bărcile pe lacul dincentrul oraşului. De undeva, crezând că n-o vedem, diriginta ne observa şi ne asculta cu mare luare-aminte pentru a şti cum să lucreze cu fiecare dintre noi. Era pătrunsă de adevărul că un copil esteunicat, o lume, un univers foarte greu de descoperit.

Prin cultura sa incomensurabilă, dublată de un talent şi un simţ artistic rar întâlnit,oamna ştia să ne iniţieze ca un adevărat maestru în tainele muzicii, picturii, arhitecturii..., prin

lecţii de dirigenţie rămase neşterse din sufletele noastre.Şi astă i trăiesc cu aceeaşi intensitate emoţiile estetice din evocarea marelui muzician

italian Paganini. N-a fost o oră, n-au fost două, dar cine se mai gândea să cronometreze timpul.

-

C „“

„ “: „“; „ ”;

„ “... A

Domniei Sale

i– – , din nuvela „Ploaia din iunie“,

„...“

,

televiziune

,.

.Doam

– s

inefabil care emana din .„ “

de

D

z

Nicoleta Ciobanu


12

Inst. ,Elena Cristina DuhalmuGrădiniţa cu Program Prelungit Nr. 24 Bacău

u dragi aduceri aminte, cu dor şi lacrimi pe la suflet şscăli desăvârş ţ ş multor copilării ş

- învăţătoare LUCREŢIA LĂZĂRESCU şPETRU Ş

Ca adult care educ, păstrez drept reper perioada şcolarităţ , perioadăce poartă amprenta adorabil

mai apoi ca matur ş venire dascălilor mei din anii şcolii generale,câ - Şcoala Generală Nr. 28 Bacău, în prezent Şcoala cu Clasele I-VIII „Miron

. putea spune îndeajuns mulţumesc pentru tot ce am trăit, simţit şi învăţAm avut ş întălni la apogeul carie promoţie, de

unde poate şi legătura puternică, relaţia solidă ce s-a format într .Astăzi sunt pentrumulţi micuţi şi nu-mi doresc decât să-i învăţ şi să-i duc pe drumul vieţii aş făcut- ş

ş . învăţat mai presus de toate să ne bucurăm de tot ceea ceavem, să ne umplem de emoţii şi mari trăiri ochii, mintea, sufletul. e-a însoţ

primelor ani de şcoală, cu generozitate, cu dăruire totală, foarte mult din preţiosulsău timp ni-l acorda fără de nicio condiţionare, a desluşit alături de noi, cine ş u a câta oarătaina scris- socotitului, s-a emoţionat la fiecare reuşită ş cititpoveş , a cântat cu noi ş orabile, am căutateroii din lecţiile de istorie, cetăţi ş am căutat ş flat oameni ş , alăturide ea i-am aflat pe domnii Eminescu, Creangă,

Întâlnirea cu profesorul Şteflea a fost una remarcabilă, in prima clipă ne-a făcut pe toţi săiubim şi să preţuim istoria. Un profesionisit al timpului său, fiecare lecţie aducea ş

curiozitatea noastră, a profesorul nu avea la dispoziţie decât o hartă, unatlas şi nişte planş , vocaţ ş

aveai senzaţia că în faţ se derulează un film istoric, regi ş palateşi războaie, intrigi şi culise, , era un împătimit al documentării,al cercetării, un pasionat de numismatică ş adora perioada Daciei şi a formăriipoporului român, epoca paşoptistă. Cum ar fi fost o lecţ a profesorului Ş

? Împreună am participat la multe m nifestăriştiinţ , iar în anul ieş

i ochi omagiez memoriacelor ce au fost da i i, creatori i modelatori ai idestine Doamna i Domnul profesor

TEFLEA.ii

ilor mei profesori. Datorez formarea mea caadolescent, i ulterioara mea de

ndva în anii 80Costin“ Nicicând nu voi at.

ansa de ai relor didactice, fiind ultima lore noi doamna

a cum au o i eiDoamna mea i Domnul profesor Ne-au

Doamna n it pe drumuluneori greoi al

tie pentrcititului, cea a i succes al nostru, ne-au

ti într-un fel anume i pentru noi, ne-a oferit excursii memi ruine, i am a i locuri remarcabile

Alecsandri, Cuza.d

i stârneainteresul, în vremurile ale

e de multe ori uzate, dar avea harul ia de pedagog, de om al colii. Cândpreda a ta se perindau eroi, i regine,

avea o pasiune pentru istoria vechei muzeografie,

ie multimedia teflea învremurile actuale Ar fi fost simplu.... magie. a

ifice ale acelor timpuri. Acrezut în mine, în pasiunea mea pentru istorie irii sale

In memoriam

Mi-amintesc c-am ajuns acasă spre seară. Cei cinci kilometri până acasă am mers ca unsomnambul, cu gândul numai şi numai la marele Paganini, considerat după moarte un vrăjitor, undiavol şi închis în sicriu metalic aninat de o creangă. Hrana spirituală reuşea s-o domine total pe ceamaterială încât nu mergeam spre casă, ci intrasem într-o adevărată stare de levitaţie...

mnezeu şi-a revărsat asupra domniei Sale toate harurile. În Moineştiul nostru s-acăsători ai săi au ajuns personalităţi de marcă aiBacăului, iar nepoţii îi fac mare cinste, vorba ceea: viţa de vie tot învie

În 1992 se pensionează după o muncă titanică şi pasionantă. Să-i dea Dumnezeu anifrumoşi în continuare pentru a-şi vedea nepoţii ajunşi oameni de seamă ai acestui pământbinecuvântat.

,Du

t cu inginerul petrolist Ciubotaru, cei doi copii„ ...“.

,


13

Ed. Violetacu Program Normal , com. ArdeoaniGrădiniţa Leontineşti

ată clopoţelul sună pentru ultima dată anunţând sfârşitul unui an şcolar.Sunetul lui răscolitor,grav şi mai prelung ca niciodată pătrunde prin

pereţii clasei,prin uşă şi se opreşte în inimi.Câtă frumuseţe, câtă gingăşie şi câtă tinereţe s-au alăturat acestei zile.Este poate cea mai frumoasă zi petrecută în şcoală Este ziua când totul

în noi vibreazăNoi am fost aleşi de Dumnezeu să fim ultima dumneavoastră promoţie.

A sosit timpul bilanţului, când se trage linie şi se fac socotelile. Dar cine ar putea număraemoţiile de la lucrările de evaluare sau zvâcnirile inimii ori de câte ori ne-auzeam numele strigat lacatalog?

..

Tilimbeci,

Dasc\li memorabili

la pensie 1985 ca o încununare aîntregii

e s urat la Sibiu,iune

A io bucurie de neegalat,

coala.ne-au

Ne-aui Ne felicitau de zilele

aniversare ceea ce ne aducea emo i mare bucurie tuturor. Cu trecereaanilor, d i domnul profesor au ifamillile noastre. i s-au ne-au i au

În decursul anilor cu trecereatimpului ne-am reîntâlnit în lumea a colii, onorau orice invita ie, u din vasta lor

d i tulburi ale anilor 90n particular vizitându-i fiecare înt

ireMare parte din noi, iile le

, t colii, auniciei.

ie, acoala

i PROFESORULP TEFLEA.

sale cariere am fostselectată în lotul judeţean pentrufaza naţională a olimpiadei deistorie c -a desfăşunde am reuşit să obţin o menţ .

cest succes i-a adus o satisfacţie şiar legătura

dintre noi a devenit nepreţuită. Suntonorată de întălnirile semnificativepe care mi le-a oferit şDascălii mei oferit trăiri cuvaloare de amintiri. iubit şiocrotit pe toţ .

, cu ocazia sărbătorilor, ţie şoamna învăţătoare ş ţinut o strânsă şi permanentă legatură cu noi ş

Dascălii mei au ştiut ş bucurat de fiece reuşită, încurajat ş lăcrimatcu noi în clipe mai grele şi neplăcute, de şovăială, de îndoială.

şi în viaţ ş ţ dăruiaexperienţă cu o generozitate şi cu un bun simţ e neregăsit în vremurile grele ş ,dar şi î de nenumărate ori, ălnire fiind un prilej de mare bucurie şiîmbogăţ umană, spirituală şi profesională.

elevi din mai toate promoţ -am fost alături când ajunşi la o vârstăvenerabilă, după o bătrâneţe frumoasă, după o viaţă exemplară răită în slujba ş plecat înlumea veş

Dacă am o dorinţă, aceea este să-mi continui drumul profesiei cu dedicaţ cu speranţ şinădejdea că ş românească, va mai avea dascăli precum ÎNVĂŢĂTOAREA LUCREŢIALĂZĂRESCU ş ETRU Ş

Lucre]ia L\z\rescu Petru {teflea


14

Dar mai ales cine ar putea m

.

nim pe fiecare. natura,Timp

, .. Chiar dac

??

caracter,

„ “.Doamna î

,?

?

..

toare,.

...

..

! !e vegheate de Cel de Sus!

ăsura răbdarea doamnei învăţătoare, îngăduinţa uneori preaiertătoare a acesteia?

Vă amintiţi prima literă învăţatăEram micuţi, neştiutori dar mâna vie prietenoasă şi părintească a dăscăliţei ne-a condus

prin labirintul cifrelor şi literelor. Acum le stăpâ Am învăţat să preţuim viaţa,românii şi realizările lor. ul este neiertător. El zboară şi nu se mai întoarce.

Doamna învăţătoare însă, exemplu de curaj şi lumină îl sfidează Se întoarce în timpmereu,cu amintirile de mână ă ciorchinii de păr argintiu îi împodobesc tâmplele eaîntinereşte de fiecare dată cu generaţii noi de copii.

V-aţi gândit vreodată cât ar cântări creta consumată la tablă de atâtea ori ştearsă şi iarscrisă V-aţi gândit câte pagini s-ar strânge dacă învăţătoarea noastră ar strânge paginile lucrărilorşi caietelor pe care le-a corectat într-o viaţă Cine să facă astfel de socoteli şi cui i-ar folosi?

Munca doamnei învăţătoare nu se măsoară cu pagini şi cifre, ci în educaţie,respect şi bun simţ, fiind modelatoare de oameni, artista care cizelează cel mai preţios dar al omuluisufletul

şi apără copiii învăţându-i să zboare pe aripile cunoaşterii, zi de zi picurând dinlumina minţii sale în mintea elevilor.

Aceştia sorb nectarul învăţăturii, precum sorb albinele dulceaţa florilor şi fiecare mergemai departe apoi pe drumul său.

Ce splendid nume a ales poporul român celui care face lumină în mintea fiecărui copil,care sădeşte în suflete speranţă,tot ce este mai bun şi mai gingaş în această lume, care pune latemelia construirii lor, piatra necesară devenirii unor falnice vlăstare!

Cine ştie să ajute mâna care tremură ochii care lăcrimează, privirea care caută la nesfârşito lume încă necunoscută

Cine ştie să ajute fiinţele sensibile şi să aprecieze existenţa lor ca fiind un dar divin de carecu toţi ne bucurăm?

Cine ştie să facă visurile lor să se împlinească, gândurile să înflorească şi iubirea lor săcrească

Se cuvine aşadar să recunoaştem că numai doamna învăţătoare ştie.Iată umblă o rază de soare pe vârful apelor zile şi apele nu se tulbură Devin limpezi şi

adânci cum este cerul albastru de munte, care izbindu-se de vârful brazilor cântă Raza de soare nueste rază ci tulpină de lumină aleasă a doamnei învăţă traversând drumul, mergând spreşcoală Poartă în mâini o sacoşă plină cu caiete corectate. O rază care umblă. Nimic mai frumos.N-o atingeţi nici măcar cu un gând rău! S-ar stinge.

Iubită dăscăliţăCâtă preţuire vă datorăm, cât respect şi recunoştinţă pentru strădania dumneavoastră,

pentru eforturile depuse ca să fim aşa cum v-aţi dorit!Vă mulţumim din toată inima pentru tot ce ne-aţi dăruit, pentru toată dragostea şi

pasiunea cu care aţi muncit.Cu ce vă răsplătim munca? Cu preţuire şi respect, cu dragoste şi simpatie cu multă

recunoştinţăIubită dăscăliţă, primeşte acum o caldă urare din partea noastrăSă vă fie mereu sufletul mare şi gândul curat Să aveţi putere de muncă şi de luptă Să

aveţi zile lungi şi seninLa mulţi ani!


15

Înv. Tili-Mihaelaoala cu Clasele I-VIII Pârjol, jud.Şc Bacău

-au scris multe despre profesori, înv tori, i, de fapt, niciodat suficient!mie c zâmbetul ei îmi va înv nic vi a mea!

Au tre i cinci de ani.Abia când am ajuns, pentru prima oar , sa copiilor, m-am considerat util tiut c ajut, cu un

cuvânt mai mult, lumea!ionar: „generozitate“! E fantastic ce

poate tr i omul în fa a lor, în f a oam e te în preajma lor...Pot începe ugub , misterios, dar i serios, ar tându-v clar, concis, psihopedagogic

Înv torul ideal, ceea ce a fost ea, adic , dar în minte îmi vin tot felul de gânduri ale scriitorilordespre înv tori, pe care le citez:

:

, de Sergiu Manolache)„ “ (proverb chinezesc)„

“ (V. Hugo)Înv

, tabiile primite de la înv

Amintirea despre ea, simplu gândintuiesc la orele de ti în care p cea eroi.

Punea accentul special pe pedagogie. iînv toare.

Reperul meu este ea. Totul s-a întâmplat într-o zi de toamn , când ne-a ar tat un surâssenin de p rinte iubitor. Atunci, t i copiii au r suflat oarecum u ur i am primit-o î iani. Era un om înalt cu o bun i o c ldur -n vorbe d ip trunz tori. De-o priveai... n-o uita nimeni a. Când se sup ra pe noi, sau afla c am f cutvreo tr i ne spunea: „Ce-ai mai f cut m t l ?“ Doar amintirile r

nic în sufletele noastre.

de pasiune era la ora de limba r.

, .

i teama de ea din prima zi de scoal .Avenit lâng a luminatorilor mei mira i. Cu un suflet cald, cu o voce blând , m-a apropiat de

dânsa. Eu eram mai timid . i m-a îe, înv ându-m colar. Îmi amintesc cum m-a înv at litera „a“. „Copii,

ăţă ş ăE o promisiune dată ă ălui veş aţ

cut treizeci ş ă ăfiu în faţ ă, folositoare, am ş ă

Atunci am dat viaţă cuvântului din dicţă aţ enilor, de câte ori se reînsufleţ ş

ş ăţ ş ă ăăţă ă

ăţăUnei învăţătoare care a obţinut gradul I în învăţământ

(

ăţătoarea mi-a fost prelungirea plăcerilor, gândurilor, aşteptărilor de la ea.Mi-amintesc cu mare uimire şi drag cum, ajunsă acasă încercam să imit, la o lă făcută

de tata, lecţ ăţătoare în ziua respectivă. Orele erau spectacole de neuitat!la ea, mă fac să o concretizez şi mai mult, toate mă

ţ română, istorie, în mii de poveş e toţi ea ne făSe produsese o chimie unică între mine ş

ăţăă ă

ă oţ ă ş aţi ş n noi mulţătate ş ă ă e neexplicat. Ochii erau blânzi ş

ă ă toată viaţ ă ă ăăsnaie, ne privea în ochi ş ă ă ă uţă ămân

veşLa toate orele şi materiile obişnuia să predea plină de entuziasm. Dar poate cel mai

emoţionant şi plin omână. Avea o sensibilitate aparte faţă deRomânia, precum şi un mod special de a vorbi despre limba română Îmi aduc aminte de o lecţie încare ne-a recitat poezia , scrisă de Alexei Mateevici. Încă de la primele două versuri

învăţătoarea a devenit foarte serioasă Şi acontinuat aşa până la finalul poeziei. Apoi ne-a explicat că limba română trebuie iubită, respectatăşi mai ales că e important să nu uităm să vorbim limba română, indiferent de colţul de lume în carene vom stabili.

Mi-amintesc ş ă ă mine, cu faţ ă deun surâs la vederea ochiş ţ ă

ă A stat mai mult de vorbă cu mine ş ncurajat. M-a îndrumat cublândeţ ăţ ă regulile vieţii de ş ăţ

�

Dornică de afirmare,Te-ai zbătut ca apa-n vadŞi-ai ajuns învăţătoareÎn ultimul grad! Flori de mătrăgună

văţătorii îţi deschid uşa, însă tu însuţi trebuie să treci prin ea.În fiecare sat, un om dăruieşte celorlalţi o făclie: este învăţătorul. Şi un altul suflă în ea

ca s-o stingă: este preotul.

Limba noastrăLimba noastră-i o comoară ncuri înfundată

În

/ În adâ

Codreanu,

Dasc\li memorabili


16

Prof.cu Clasele I-VIII „Alexandru Ioan “

înv. primar Mirela Spiţă,Şcoala Cuza Bacău

ascăli memorabili...spre Oamenii Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale

educaţiei niversităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Olarii care modelează sufletele celor care

se vor apleca spre dăscălire.

să devin studentă a conflictelor dineducaţie Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi îmi redevine casă

să mă pregătească pentru ocuparea unui job în alt domeniu şi Ela ales pentru m să întâlnesc rofesorii care să-mi modereze perfecţionare în domeniueducaţiei, aşa încât să împlinesc mărturisirea de credinţă

deşi sunt o umbră în armata Oamenilor care vegheazăsunt responsabilă de partea care mi se cuvine în formarea elevilor mei Aici am primit confirmareacă atitudinea educatorului face diferenţa că rolul meu, de cadru didactic, este relativ lejer faţă derolul pe care-l oferă comunicarea didactică celui care ocupă loc în că mă poate încântagândul care i-a atras atenţia piciului din prima bancă, cu scopul de a-i capta atenţia spre conţinutullecţiei că îl pot dăscăli nu doar despre ceea ce ştiu, ci şi despre ceea ce sunt că sunt datoare săfiu întreagă în faţa celor cărora le deschid uşa. Am învăţat că clasei mele poate fi deschisă şide alte mâini, care pot sta la fel de ocrotitor deasupra educaţiei elevilor şi că schimbarea le estefavorabilă Am primit provocarea de a dărui bomboan elevilor, pentru a-i învăţa că unînveliş poate ascunde o realitate nebănuită şi am gustat, ca masterand, bomboane

ot aici am învăţat că dacă nude, deşi îl văd zilnic în aceeaşi bancă Deşi dureroasă am învăţ lecţia respectului faţă de elevi.

să cunosc oameni noi şi El a ales să investesc timp (cel puţin 4 ore decălătorie pentru fiecare curs, şi El ştie că tot a fost să fiu prezentă la majoritatea

Îmi îndrept gânduriledin cadrul U „ “ . Aici am

întâlnit Profesorii creatori de profesori

Doar întâmplarea (trad. prin voia lui Dumnezeu!) face ca în vara fierbinte aanului 2009 (peste 30°C) la un master de mediere

... „ “ .I-am cerut lui Dumnezeu

ine P ape care mi-am asumat-o în domeniu

profesional: în spatele viitorilor Oameni,.

;pupitru;

; em;poarta

. e suedezesuedeze timp de 4

semestre. T , tratez elevul ca partener egal în propria-mi formare, îl potpier . , at

I-am cerut Domnuluiîntâmplarea

litera a este prima liter din cuvântul a i din alfabet.“i blânde ea doamnei înv toare m-au ajutat s devin curajoas i s p esc

hot rât pe drumul înv turii. A fost corect în aprecieri, r spl tindu-mi în fiecare zi parc , cu ochii plini de lacrimi, m despart de domnia sa. Nu pot uita firea

blând i delicat ne decât s umesc din sufleti ca om, viitor înv i eu, luându-i modelul întocmai.

Doamna înv toare ne înv

it!i toate astea, gânduril

!Moment sacru! Moment al sufletului meu d i iubirii! D ruit copiilor!

ă lune, dar şZâmbetul ş ăţă ă ă ş ă ăş

ă ă ăţă ă ă ă ă după munca mea. Daracum ş ă ă

ă ş ă şi nu-mi rămâ ă-i mulţ pentru modul în care m-a ajutatşi m-a format ca elev ş ăţător ş

ăţă ăţa în fiecare zi cum să ne comportăm la şcoală cu restul colegilor, iaracasă cu familia. Insista de multe ori pe acest aspect, deoarece, spunea ea, aşa cum se formează unelev în primii ani de şcoală, aşa va fi toată viaţa.

Am continuat s-o vizitez cât de des am reuşŞ e, răscolirile acestea, îmi vin acum, căci gândul meu e spre Ea,

Călăuză permanentăăruit ei ş ă

�

Confesiuni pe ultima sut\ de metri


17

Prof. înv. primar Tufă NadiaŞcoala „George Călinescu Oneşti

,cu Clasele I-VIII “

ocietatea românească se află într-o permanentă, continuă, interminabilă, aşspune chiar bulversantă schimbare. O constată filosofii, sociologii, psihologiişi alţi specialişti ce au în atenţie omul şi mediul său existenţial. O constatăfiecare român implicat într-o anumită formă în viaţa socială, o constată desigur

şi poate mai dureros, cadrele didactice care trebuie să-şi păstreze verticalitateaprin coordonatele deontologiei educaţionale: drag ste şi devotament pentru

profesia aleasă, dorinţa de perfecţionare profesională şi personală, spirit critic înautoevaluare, principialitate în evaluare, moralitate în relaţii umane, iniţiativă şi spirit creator. Înansamblul schimbărilor enunţate, educatorii înţeleg că şcoala şi cei care o reprezintă nu pot rămâneizolaţi, cu toţii find prinşi în şuvoiul aceluiaşi proces de schimbare.

Afost odată...diriginte în devenirea sa profesională şi

personală a păstrat coordonatele deontologiei didactice punându-şi amprenta asupra ulterioareimele deveniri profesionale. Răspunzând invitaţiei la amintiri, derulez

farmecul nestăvilit al copilăriei, la

o

Traseul urmat de profesoara mea de geografie-

firul devenirii meleajungând la Prima zi de şcoală, amintire vie - / Frunza mea de

Profesorul din vechea ºcoalã, profesor de ºcoalã nouã

covârşitoare a cursurilor şi seminariilor) pentru a răspunde prezent provocărilor unor Oameniuriaşi: rofesioniştii ă simt împlinită pentru reuşita şi noroiulfrumuseţi şi preţuri că pot să mă prezint

rotunjită (de formarea la în faţa semenilor că zidurile de protecţie pe carele-am Simt că, deşi am ales săînvăţ medierea conflictelor în educaţie, învăţ să mediez conflictele mele cu mine însămi. Ştiu căpot să îmi exprim liber şi că sunt doar o omidă târâtoare atunci când blochez încercările dezbor al celui de lângă mine. Şi mai ştiu că atât modul în care am petrecut orele în sala de curs, cât şiagapele din sala de mese au făcut ca să devină grupul în care mă simt acasă

să urmez cursurile masterului să pot făptui un viitor bun fiiceimele şi El a ales ca ) să-mi fie confesorulmomentelor petrecute la Iaşi. Îmi ştiemărturisesc Răsfoind un album, mă întreabă osită deP în captarea atenţiei Şi acuitatea ei (avea atunci puţin peste 9 ani) mă face să

oua oară în aceeaşi săptămânădacă, lăsând-o sub tratament medicamentos acasă şi plecând la facultate, chiar şi când punga eramai mult goală, i-am fost model dar sunt convinsă că, peste 7 ani, când va deveni studentă

, i-aţi fost şi mameiNu ştiu acum dacă pregătită să făptuiesc lucrurile ca un bun mediator, aşa cum nu

cunosc dacă voi profesa ca mediator.Dar pot făptui u siguranţă o amintire durabilă îmi pot pă

dobândite prin părtăşia cu Oamenii de la Cuza ca să în prezenţa fiicei mele, lacursul festiv, despre dascăli memorabili...

P . M lor de a îmi transforma bubele înnoi! Simt mândru (în Domnul, vorba unuia dintre

Profesori), CUZA) ; simtridicat în juru-mi pot fi redimensionate, reconstruindu-mi reperele.

gândul,

MCE !I-am cerut Creatorului

Mateea (trad. darul lui Dumnezeu pentru mineProfesorii, colegii, cursurile, doar din povestirile pe care i le

. la un moment dat: Mama, asta e imaginea folrofesor ? privesc

pentru a d a lui Rembrandt... Nu cunosc

; ,întâlnindu-mi Profesorii, va rosti timid: Domnule... Profesor!

sunt

, c , : stra atitudinea, interesul,implicarea , pot rosti,

confesiuni înainte de linia de sosire...

Întoarcerea fiului risipitor


18

toamnă , Soare blândşi mare, /Planuri de şcolar, /Buna-nvăţătoare / Şi-un abecedar.

Iată că azi, cu glasuri tinere şi inimi curate venim să vă mulţumim pentru strădania,răbdarea, căldura şi înţelegerea pe care aţi dovedit-o şi cu care ne-aţi călăuzit paşii. Mulţumimoamnei învăţătoare care ne-a deschis ochii învăţându-ne să scriem şi să citim, domnilor

profesori care ne-au dezlegat marile taine ale cunoaşterii în timpul ciclului gimnazial.putem să ne numim aşa, noi suntem pomii care au înmugurit şi au început să

înflorească.din cuvintele noastre am dori să strlucească dragostea şi recunoştinţa pe care v-odatorăm, am dori să găsim înţelegere şi iertare pentru greşelile pe care le-am comis, pentrusupărările pe care vi le-am pricinuit.

Anii de şcoală au trecut greu, dar astăzi, când ne gândim retroactiv, ne dăm seama că autrecut foarte repede, poate ca o clipă. Facem azi un pas mare, un pas spre necunoscut. Ne aşteaptă

şcoli noi, dascăli noi, cerinţe noi, obligaţii mari.Promitem aici, în şcoala unde am învăţat A şi a că

nu vă vom face de ruşine, că vom învăţa şi vă veţimândri cu , generaţia anului 1991, aşa cum v-aţimândrit şi cu a te generaţii pe care le-aţi crescut.

Vă mulţumim dragi dascăli, vă mulţumim dragipărinţi pentru că ne-aţi dat şansa de a ne bucura debeneficiile educaţiei, vă mulţumim pentru toatăafecţiunea cu care ne-aţi crescut!

/ Dulce, aurie

d

Noi,

noil

precum şi la un

odată o şcoală, o instituţie relativînchisă, care a format oameni pentru tipul de muncăîncurajat de sistemul social şi politic în care exista.A fost odată o profesoară, două şi chiar mai multecare ştia că nimic nu e mai dăunător pentru fiinţaumană decât barierele care i se pun în caleadevenirii sale. Elevul de atunci, care eram şi carevoi rămâne, ştia că poate mai mult, vrea să ştie maimult şi aşteaptă să-i fie valorificate forţele.Profesorul de atunci ştia că valorificarea puteaînsemna o secvenţă minoră a unei lecţii, precum citirea unei compuneri în care dragostea şirecunoştinţa faţă de mamă se împleteau firesc cu respectul pentru învăţătoare, sau un fapt de oînsemnătate majoră, precum a fi mesagerul generaţiei care îşi ia zborul de pe băncile şcolii şipromite...

Cuvinte din suflet spuse cândva devin actualeastăzi când dascălul de atunci a devenit colegul meu deacum, când dascălii de atunci lasă în urma loramintirea unei atmosfere care te obligă să rămâi

vertical şi fidel aceloraşi principii care şi-au menţinut suflul de viaţă: moralitate, afecţiune,dragoste, devotament...Am făcut paşi mari în timp, dar am păşit cu încredere şi optimism pentru căacestea ne-au fost insuflate, am intrat în şcoli noi cu cerinţe mai mari, dar am ieşit din ele cu frunteasus şi m-am întors la vechea şcoală cu inima şi gândul plin. Noi, foşti elevi şi actuali dascăli avemmari obligaţii şi responsabilităţi uriaşe deoarece plămădim suflete, dar avem certitudinea că

te de bine, căci am urmat modele puternice, care au rezistat de-a lungul timpului şiau făcut faţă şuvoiului schimbărilor.

A fost

u

ofacem cât se poa


19

Inst Daniela-Gabriela BouriţăŞcoala cu lasele I-VIII Cucuieţi, Dofteana

. ,C

-au împlinit douăzeci şi unu de ani de când profesez ca institutor în comunaDofteana, locul în care m-am născut şi mi-am petrecut copilăria.

Dacă ar fi să vorbesc despre toţi dascălii care au contribuit la formareamea ca om, apoi ca dascăl, cu siguranţă mi-ar trebui ceva timp. Am să mă opresc latrei dintre ei, trei oameni deosebiţi, agi şi apropiate sufletului meu.

nte din copilărie,nsoţeam pe mama mea, învăţătoare pe atunci la Şcoala Generală

Dofteana, la diferite şedinţe, de Informare politică sau pe teren,fiindcă era preşedintaCrucii Roşii pe întreaga comună şi avea întâlniri cu ceilalţi membri. În unele seri mergea la şcoalăunde, cântau in Corul şcolii, pregătind spectacolele care se organizaula Căminul Cultural din comună. O însoţeam cu drag peste tot, în drumeţii. Nu pot uitao frumoasă excursie, organizată de scoală la Mărăşeşti, prilej cu care elevii au fost făcuţi pionieri.Eram încântată de costumele lor de sărbătoare, de cravatele roşii carefluturau în v

încet anii au trecut iar mama povesteste şi acum cu mândrie despre activităţi pe carele-a susţinut cu succes, despre inspecţiile pe care le-a avut la clasă şi la sfârşitul cărora a fostapreciată pe măsură Sunt douăzeci de ani de când a ieşit la pensie dar îşi aminteşte cu dragîntâmplări ale elevilor mai năzdrăvani, îmi povesteşte despre foşti elevi cu care s-a întâlnit, cum ausalutat-o şi i-au vorbit cu respect şi mă uimeşte faptul că îşi aminteşte exact cum se numesc,

neraţie fac parte,Cei treizeci şi trei de ani petrecuţi cu pasiune la catedră cred, pe bună dreptate că îi oferă

dreptul să se numere cu mândrie printre dascălii memorabili ai comunei.n alt dascăl important prin exemplul şi sprijinul oferit la nevoie face parte tot din

familie, este fratele meu,De treizeci de ani lucrează în această comună,la Şcoala cu clasele I-IV Ştefan Vodă şi a

modelat cu migală şi pricepere sufletele câtorva generaţii latoate inspecţiile de grad pe care le-a susţinut cu succes şi am fost tare mândră că am aşa un frate defiecare dată când prestaţia i-a fost apreciată cu nota maximă

faptul că ştiind să cânte la câteva instrumente,îşidesfăşoară orele de muzică într-un mod deosebit de atractiv. a căpătat tot dela mama, lecţiile de limba română şi istorie fiind deosebite. dintrecalităţile care-l recomanda ca dascăl deosebit al comunei Dofteana.

rintre dascălii care s-au bucurat şi se bucură de un respect deosebit în rândul a generaţiişi generaţii de elevi ai Şcolii Dofteana este şi buna mea doamnă învaţătoare,

conştiincios,De la doamna mea am învăţat că ş

două lucruri de bază pe care, Este opersoană specială care răspândeşte lumină căldură şi veselie. Îmi amintesc cu emoţie frumoaseleserbări pe care le organiza precum şi faptul că primeam rolul de zână sau prinţesă Înţelegeam casunt apreciată pentru anumite calităţi şi asta mă făcea să fiu mai ambiţioasă şi să o respect şi maimult. Stăpânea meş ş ş ţinând că acestea înnobilează suflet ş

Serbările organizate de dumneaei erau o adevărată sărbătoare atât pentru copii

trei persoane drÎmi amintesc cu nostalgie anumite mome când o

î ,de Partid, ,

împreuna cu celelalte colege,în excursii,

cu piepturile pline de insigne,ânt.

Încet,

.

din cege ce colegi mai aveau.

,

U.

bune de elevi.Am participat, ca invitat,

.Este foarte iubit de elevi pentru ,

Talentul de povestitor l-Acestea sunt doar câteva

P, model

de cadru didactic corect, tenace, consecvent, cu mult tact pedagogic.„cel mai sincer prieten al omului este cartea“ i „caietul

este oglinda elevului“, la rândul meu, le-am transmis elevilor.,

...

te ugul cântecului i al dansului, sus ul i-lfac pe om mai bun.

Paula

IrimiaAurica

Paşcu

Paşcu Ion-Iulian

Dasc\li memorabili


20

cât şi pentru părinţi. Intra în clasă cu pas hotărât, vorbea clar dar vocea îi era calmă şSufletul doamnei se alătura sufletului nostru de copii, iar comunicarea decurgea firesc până lasunetul clopoţ

Munca la catedra a fost continuată în familie unde mai avea d ăun băieţel şi o fetiţă , , ilii

frumoase, iar doamna mea modelează cu pricepere sufletele minunate ale nepoţilor.şi a îmbrăţişat cu succes aceeaşi carieră

ăîn urma examenului de titularizare am obţinut post de învăţător la Şcoala cu clasele I-

VIII Cucuieţi din comuna Dofteana, unde lucrez şi în prezent.Doamna învăţătoare şi-a câş ţ colegilor prin felul cum a ştiut să

împărtăşească cunoştinţele de la catedră prin munca asiduă prin demnitate profesională prinhărnicia şi sârguinţa de care a dat dovadă Acondus activitatea metodică a învăţătorilor din comunăpână în anul 2008. e întâlneam la Comisiile Metodice şi aşezată în bancă o priveam ca în copilărie,fascinată de vocea blândă dar hotărâtă privirea caldă

în pragul pensionării prieteni şi foşti elevi s-au adunat în zi desărbătoare oferindu-i cu adâncă recunoştinţă un zâmbet cald, cuvinte spuse din inimă Mă

ţa dumneavoastră celei care mi-aţ ţăţie ori de câte ori vă întâlnesc şi mă bucur să vă găsesc neschimbată ţ

în vremea copilăriei mele.Munca unui dascăl nu se poate măsura în cuvinte. Cuvintele sunt prea sărace pentru a reda

clipele de nes de frământări de împliniri sau neîmpliniri. Important este că fiecareclipă este trăită intens, fiecare moment dascălul străduindu-se necontenit să devină o lumină pentruel şi abia apoi să o poată revărsa asupra celor din jurul său.

i protectoare.

elului.e modelat dou suflete

minunate: . În prezent copiii doamnei au ajuns oameni mari cu famFiica dumneaei

i-a urmat exemplul .Peste ani ne-am reîntâlnit. Dup absolvirea Colegiului Universitar Pedagogic de

Institutori,

Irimia tigat prestigiul în fa a, , ,

.N

, .În acel an, , colegi,

, o floare...înclin în fa i netezit drumul spre via . Ochii mi se umplu deemo , întocmai cum era i atunci,

omn, de zbucium,

Demnitatea ºi raþiunea cadrelor didactice

Inst. Liliana CatanăGrădiniţa „Ion Creangă Moineşti, jud. Bacău

,“

n zilele noastre, când se pune accentul tot mai mult pe o educaţie incluzivă, oeducaţie pentru toţi elevii, întâlnim din ce în ce mai des atitudini ostile faţă deşcoală. De asemenea, în rândul elevilor există destui copii nemotivaţi de a se

integra cerinţelor educaţiei primite în şcoală. La originea acestor neajunsuri estefie educaţia necorespunzătoare primită în familie, fie greşelile pedagogice ale

educatoarei sau ale învăţătorului. În ambele situaţii, educaţia incluzivă poate fieficientă şi pozitivă, o educaţie bazată pe tratarea individuală a elevilor, activitate

care are în vedere trăsăturile personalităţii fiecărui elev pe de o parte, dar şi relaţiaeducator – copil pe de altă parte.

Din manifestările atitudinale ale copilului faţă de procedeul educativ folosit, educatoareasau învăţătorul pune în aplicare strategii didactice optime, în vederea atingerii scopurilor propuse.Există situaţii însă când se încearcă îndepărtarea sau excluderea efectelor negative, fără a se analizaşi interpreta corect cauzele care produc situaţii neplăcute, nedorite, dificile ale unor probleme.

Astfel, în urma multor cercetări, psihologii au stabilit că interacţiunea unei ore de curseficientă se bazează pe mai mulţi factori care se influenţează reciproc şi care constituie crezuldascălilor moderni de astăzi:

„ “


19


21

-învaţare-evaluare. Prin desfăşurarea unor ore atractive şi interesante, presărate cu zâmbete şiuneori glume când e cazul, educatorul reuşeşte să comunice cu elevii săi într-o manierăconstructivă. O tehnică mereu eficientă este aceea de a ne adresa elevilor noştri, folosindu-leprenumele, evitându-se astfel momentele rigide.

Varietatea activităţilor în procesul de predare-învaţare–evaluare este factorul careinduce sentimente pozitive şi motivează elevii pentru o participare activă în cadrul orelor. Cei miciprezintă interes şi participă cu plăcere numai dacă se evită rutina, iar dascălul schimbă stilul orelorcât de des poate.

Oportunităţile sunt oferite în vederea încurajării, participării elevilor printr-ocoordonare raţională a întregului proces educativ, prin crearea de situaţii multiple în care şcolarii săse simtă încurajaţi să vorbească şi să participe activ. De un real succes s-au dovedit a fi în acest sensactivităţile în echipe sau perechi, în care sarcinile să fie clar stabilite şi în concordanţă cu nevoile şiposibilităţile copiilor, cu particularităţile de vârstă ale acestora.

Feedback-ul şi cercetarea presupun o corectare eficientă şi permanentă. Un rol importantîl au autocorectarea şi formarea deprinderii de a nu se compara performanţele un

O bună comunicare şi implicare permanentă sunt aspecte importante de care depind multereuşite ale dascălilor demni şi raţionali. Faptul că o educatoare, un învăţător sau un profesor stă înfaţa multor chipuri, în spatele cărora se ascund atât de multe şi mai ales diferite personalităţi,impune dascălilor să fie oameni integri, competenţi, raţionali, profesionişti şi buni psihologi.

Dăscălimea îmbrăţişează o meserie nobilă numai cu condiţia de a fi flexibilă şi de a avearăbdare ca în final să găsească cea mai bună cale de a ajunge la sufletele bune şi inocente alecopiilor. Am observat de-a lungul experienţei mele profesionale că menirea cadrelor didactice esteaceea de a se converti în educarea şi dezvoltarea personalităţii evolutive a copiilor.

Prin acţiuni instructiv - educative bine organizate şi desfăşurate, se dirijează şi seformează caracterele elevilor care sunt implicaţi activ în anumite acţiuni cu scopuri precise, ce ţinseama de programa şcolară, scop, obiective, materiale didactice, particularităţi de vârstă.

Valorificarea valenţelor native şi creative ale copiilor, formarea, modelarea şi dezvoltareade personalităţi armonioase sunt obiectivele oricărui dascăl raţional. Iată de ce fiecare elev dintr-oşcoală, dintr-o clasă sau grupă trebuie să beneficieze de experienţe de învăţare interesante, eficienteşi atractive, în deplină concordanţă cu particularităţile lor individuale şi de vârstă.

Este obligatoriu ca cei mici să se simtă iubiţi de învăţătorul lor, pentru a putea devenipersoane adulte, responsabile, care să ofere şi să primească iubire, admiraţie şi respect din parteasemenilor. Cuvintele de laudă şi de încurajare întăresc interiorul copilului, dându-i sentimentulvalorii de sine şi al siguranţei. Căldura emoţională şi atractivă este insuflată copiilor de tonul vociipe care-l folosesc educatorii în dialogul cu cei mici. Deci, crearea unui climat deschis cătrecomunicare şi cooperare au drept consecinţă dezvoltarea unor sentimente pozitive ale elevilor, ca:stima de sine, spiritul de echipă şi înţelegere, dar şi unele calităţi ale voinţei: răbdare, autocontrol şiautoevaluare.

G. Palya a spus: Ţineţi minte că întotdeauna clientul are dreptate în principiu, iarcâteodată are dreptate şi în practică. Tânărul care refuză să înveţe tehnica realizării lucrului poate săaibă dreptate; este posibil ca el să nu fie nici leneş, nici nepriceput, ci doar să-l intereseze mai multaltceva – există atât de multe lucruri interesante în jurul nostru. Este datoria dumneavoastră caprofesori, vânzători de cunoştinţe, să-l convingeţi pe elev că educaţia este interesantă, că aceastălucrare practică la care munceşte merită efortul .

Concluzia este că dascălul modern de azi ar trebui să devină un negustor care să-şivândă marfa, utilizând toate mijloacele posibile, punând în practică alternative educaţionale, ce să

• Climatul social este considerat ca fiind factorul fundamental în procesul de predare

•

•

•ui copil cu cele ale

colegilor lui.

„

“„ “


22

vizeze copilul cu nevoile sale fireşti. Implicarea cadrelor didactice este calea de asigurare a munciicelor mici, e procedeul care conduce la procesul de creaţie. Astfel, preşcolarul şi şcolarul mic vordobândi încrederea în sine şi vor acţiona după propriile lor opinii.

Adevărata educaţie este bine definită, ca fiind o dezvoltare armonioasă a tuturorfacultăţilor mintale. În primii ani de viaţă, în grădiniţă şi în şcoală, mintea copiilor se dezvoltăprogresiv, se formează caracterul acestora şi un mod de viaţă bine organizat. Copiii au nevoie deapreciere, compasiune şi încurajare.

Părintele, educatorul sau învăţătorul doresc ca adevăratul caracter ideal al copilului să sedezvolte prin variate strategii de învăţare la care participă activ acesta. Demnitatea didactică neobligă să asigurăm educarea elevilor într-o atmosferă curată, nobilă şi adevărată.

Învăţătorul trebuie să aibă o educaţie mult mai cuprinzătoare decât cea care poate ficâştigată prin studierea cărţilor. Trebuie să aibă nu numai o minte puternică, dar şi un orizont larg,să fie sincer, deschis, dar să aibă şi un suflet mare. Calităţile esenţiale ale unui dascăl trebuie să fieîn mod obligatoriu: perseverenţa, siguranţa, punctualitatea, spiritul de observaţie, stăpânirea desine, deschiderea spre nou, un temperament senin, integritatea caracterului şi respectul.

Pentru că rilor se întâlnesc caractere dezaprobatoare şimulte falsuri, se face simţită o mai mare nevoie de modele pozitive, care să cuprindă o atitudineexemplară şi un comportament elevat şi corect. De aceea, învăţătorul trebuie să fie pentru elevii săiun etalon

Învăţătorul nu poate câştiga respectul elevilor săi în niciun alt mod, decât prindescoperirea propriului său caracter, a principiilor pe care doreşte să le transmită. Numai făcândacest lucru, în contactul zilnic pe care-l are cu şcolarii, dascălul poate avea o influenţă benefică şitrainică asupra lor. Responsabilităţile învăţătorului sunt atât de numeroase, încât se cere un efortdeosebit din partea sa, pentru a-şi atinge ţelul. Demnitatea şi raţiunea lui trebuie să-l determine ainsufla în mintea şi comportamentul propriilor elevi dorinţa de a avea o inimă curată, plină degingăşie, încredere şi compasiune. Pentru a putea fi întotdeauna ferm, calm şi voios, educatorultrebuie să-şi păstreze tăria spirituală şi dorinţa de a lucra cât mai eficient. Buna dispoziţie şiintegritatea caracterului trebuie să fie combinate cu o mare destoinicie în activităţile zilnice.

Cu cât noi, dascălii, avem mai multe cunoştinţe, pricepere şi dăruire pentru meserianoastră, cu atât vom putea atinge un grad înalt de eficienţă în activitatea responsabilă de a formaviitorii oameni capabili să se integreze armonios într-o societate aflată în schimbare permanentă.

Educaţia eficientă nu depinde aşa de mult de cantitatea informaţiilor deţinute, ci mai alesde standardul la care ea aspiră. Căutăm neîncetat în munca noastră realizări mai înalte şi metodemai bune. Învăţătorul trebuie să posede înţelepciunea şi tactul pe care îl pretinde lucrul cu minteaaltora. Dacă nu reuşim printr-o raţiune activă să dobândim respectul şi încrederea elevilor,eforturile noastre se vor dovedi inutile. Trebuie să vedem cu rapiditate şi să ne folosim de oriceprilej pentru a înfăptui binele. Trebuie să îmbinăm entuziasmul cu demnitatea adevărată, să fim înstare să învăţăm elevii să-şi descătuşeze energia şi dorinţa de a munci cât mai bine. Copiii aflaţi îngrija educatorului se deosebesc foarte mult în privinţa dispoziţiei, obiceiurilor şi educaţiei.

Am întâlnit în viaţa mea de dascăl copii care nu au ţeluri hotărâte sau principii stabilite.Aceştia au nevoie să fie încurajaţi ca să-şi găsească posibilităţile şi responsabilităţile. Întâlnimcopii care nu au fost corect educaţi în familie. Unii sunt chiar răsfăţaţi, dovedind că întreaga lorpregătire este superficială. Lor li se îngăduie de regulă să-şi urmeze înclinaţiile fireşti şi să eviteresponsabilităţile şi sarcinile şcolare. Astfel, le lipseşte stabilitatea, perseverenţa, voinţa şistăpânirea de sine. Aceştia privesc adesea orice act de disciplină ca fiind o constrângere inutilă.Alţii sunt criticaţi şi descurajaţi. Restricţiile arbitrare şi asprimea au dezvoltat în ei spiritul deîncăpăţânare şi sfidare. Efortul de remodelare a acestor caractere deficitare ne revine nouă,învăţătorilor, în cele mai multe cazuri.

pretutindeni în jurul copiilor, a tine

demn de urmat.


23

ces, trebuie să apelăm la bunăvoinţa şi înţelegerea noastră, care ne vorajuta să descoperim cauza defectelor şi greşelilor ce se manifestă la elevi. Trebuie să avem tactul şiîndemnarea, răbdarea şi fermitatea care ne vor determina să dăm fiecăruia ajutorul de care arenevoie. Celui şovăitor şi timid să-i dăm încurajare şi sprijin, încât să-l stimulăm la străduinţepersonale; celui demoralizat, înţelegerea şi aprecierea care-i vor da încredere şi îl vor face sădepună efort mai mare în învăţare.

Oare reuşim întotdeauna să fim suficienţi de sociabili cu elevii noştri? Manifestăm noioare înţelegere şi răbdare sau apelăm prea mult la demnitatea judecătorului neînduplecat? Esteadevărat că trebuie să fim fermi şi hotărâţi, totuşi nu trebuie să fim prea critici sau dictatoriali. A fiaspru şi mustrător sau a-i trata pe elevi cu indiferenţă înseamnă să le închidem căile prin care îiputem influenţa spre bine.

În niciun fel de împrejurări să nu dăm pe faţă un tratament preferenţial. A-l favoriza peelevul foarte bun şi a fi critic, nerăbdător cu cel care are cea mai mare nevoie de încurajare şi ajutorînseamnă să dovedeşti o concepţie total greşită în privinţa muncii tale de dascăl. Eşti cu adevăratun învăţător apt pentru poziţia pe care o ocupi, prin modul în care îi tratezi pe cei dificili, pe cei cudefecte fizice, pe cei mai puţini înzestraţi. Mare este responsabilitatea acelora care îşi asumăcălăuzirea unui suflet omenesc. Tatăl şi mama adevărată consideră că li s-a încredinţat orăspundere de care nu pot fi niciodată cu totul eliberaţi. În această activitate se implică mai târziu şiînvăţătorul care devine părtaş la responsabilitate, având datoria să asigure starea de bine a fiecăruiadintre elevi. Învăţătorul care îşi dă seama de rezultatele muncii sale nu va îngădui ca vreun lucru săstea în calea străduinţei lui hotărâte de autoperfecţionare. Nu va evita niciun obstacol pentru aatinge standardul cel mai înalt de profesionalism. El se va strădui să fie acel om corect pe care-ldoresc copiii.

mentul responsabilităţii este mai puternic, cu atât efortul de autoperfecţionareeste mai hotărât în mintea fiecărui dascăl care îşi va pune următoarele probleme:

Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui ori de câte, „Câtă mulţumire ai când elevii tăi obţin performanţe la toate disciplinele? ,

Cum trebuie să procedezi pentru a-ţi ajuta mai mult elevii? , „Care-ţi sunt obiectivele urmărite învederea unei educaţii incluzive? , „Mă percep copiii mei ca un model demn de urmat, în care săaibă deplină încredere?

Demnitatea şi raţiunea învăţătorului / educatorului constituie însuşiri ale unui dascălmodel, pe care copiii îl vor purta mereu în suflet.

Pentru a avea suc

Cu cât senti

„ ori ainevoie, elevul meu!“ “„ “

““

Doamnei mele învãþãtoare

Inst. Maria Ţifrea,Grădiniţa „Ştefan Vodă Dofteana“

m învăţat că viaţa este o poveste proiectată într-un vis miraculos; mi s-a spus„trăieşte viaţa! şi asta să definim: drumul nostru numit viaţă.

Şi cum totul are un curs normal, ne formăm ca oameni cu ajutorultainelor învăţării. Începusem cu grădiniţa, loc în care, ca nişte boboci înfăşuraţiîn puful copilăriei, deschizând porţile educaţiei noastre şi clepsidra sfioşilor aniuşor, uşor se scurge, iar fragezilor bobocei li se conturează mirificele aripioare,

păşind cu atâta emoţie pragul clasei I.

“


24

Unii speriaţi, alţii naivi deschidem drumul cunoaşterii şi cineva ne întâmpină cu braţeledeschise şi cu bucuria de a îmbrăţişa la fiecare patru ani, o familie.

Zâmbitoare, plăpândă, doamna învăţătoare ne strânge la piept şi ne îndeamnă să pornimpe meleagurile împlinirii noastre ca oameni. Pas cu pas devenim cu toţii aliaţii unui joc superb cepune bazele unei misterioase legende, iar doamna învăţătoare îşi îmbracă roba noului rol principal,acela al unei mame şi în acelaşi timp al unei adevărate maestre.

Întorcându-mi privirea spre anii care au trecut, acest rol i se atribuie doamnei meleînvăţătoare Olteanu Ana, din comuna Dofteana, judeţul Bacău, iar eu în rolul bobocului carepornea spre împlinirea cunoaşterii.

Nume, fapte, imagini, locuri pe scena vieţii se vor estompa treptat, dar legătura creată dedoamna învăţătoare va fi vie la infinit în sufletele noastre, a micilor actori de atunci şi a oamenilorîn prezent.

parcursul celor patru ani, doamna învăţătoare a reuşit să ajungă în sufletele noastre şi înacelaşi timp o parte din sufletul ei de dascăl o regăsesc în sufletul meu, care acum îmbrăţişezaceeaşi legendă – sunt dascăl la rândul meu.

ci când clădim o casă, temelia ei să fie puternică, este la fel deimportant ca bazele în formarea noastră să fie puternice şi sănătoase, iar această taină o atribuidoamnei învăţătoare.

Ea a găsit mereu o limbă comună cu a noastră, a elevilor pentru a cultiva în noi ştiinţa unornoţiuni ce păreau a fi complicate, dar în definitiv atât de simple. Cu ajutorul ei ne-am descoperittalente şi am învăţat că nu există în nimeni nu pot ci vreau să fiu apt pentru viitor.

Această legendă a noastră a continuat cu alte acte şi alte personaje, iar noi de atunci nedefinim ca oameni maturi, ce la rândul nostru întâmpinăm diferite cariere, formăm noi episoadeale vieţii şi cum să fie realizate toate acestea fără sprijinul doamnei învăţătoare.

Vă mulţumesc doamnă că ne-aţi ajutat să devenim oameni, vă mulţumesc că aţi fost ca omamă. Şi cum timpul este neiertător, alte momente s-au conturat sub paşii noştri, dar de fiecaredată gândul ne-a dus şi ne duce la dumneavoastră, doamnă învăţătoare!

Pe

Este important ca atun

Douã vieþi - un singur destinI

Şcoala cu Clasele I-VIII Alexandru cel Bun Bacăunst. Daniela Cristina

„ “

acă învăţătorul are dragoste pentru profesia sa, el este un învăţător bun. Dacăînvăţătorul are dragoste pentru profesie ş el este un învăţător

desăvârşi pentru elevi,

it.“ (L. Tolstoi)Îmi reamintesc cu mult drag de oamenii care mi-au influen ror

for i profunzime a gândirii am descoperit-o în timp, care m-au înv at valoareabinelui, ce suri, i.

ii e cel mai important lucru pe care li-l datorez.Chi

ti. Era cel de-al patruleacopil din cei cinci ai familiei Catana. Cursurile primare le-a urmat în car

i dinionat tim coala ValeaArinilor

ţat viitorul, a căţă ş ăţ

înseamnă să nu faci compromi să lupţi mereu cu tine însuţ Ei mi-audat curaj, încredere şi dorinţa de a nu renunţa, iar faptul că am reuşit pe drumul spinos

al vieţpul învăţătorului îmi revine permanent în minte. Domnul învăţător, Mihai Catana, s-a

născut în data de 31 august 1927, în comuna Lucăceşti, Raionul Moineştierul Gârlele apoi la Şcoala

Nr. 1 Moineşti. În anul 1947 a absolvit Şcoala Normală de băieş Bacău. Este repartizat caînvăţător la Şcoala Plopu unde a funcţ p de 3 ani, apoi transferat la Ş

Mocondoi,


25

este profesor suplinitor de limba fra .

ef al Comii meserie

i transformau orele în celema

i

ul viorii aluneca pe strune.În anul 1956 s , esc

i, buni gospodari, au fost permanent unmodel de comportamen i c i

i. Pentru merite deosebite în activitatea di„ iat“.

Ei sunt p eaus

, rela ele dumnea„ “ , unde

e a acestei nobile profesii.ei mari, pe scena ridi

coli ti,

, pute

!

nceză În1962 se transferă la Şcoala Gârlele Moineştiunde lucrează ca învăţător şi secreta până înanul 1990 când s-a pensionat. Activitatea dela catedra a completat-o cu numeroase cursuride perfecţionare, activitate de metodist şi deş siei metodice a învăţătorilor.

Dragostea faţă de elevi ş adeterminat respectul comunităţii locale şi alelevilor. Ochii mari albaştri, glasul subţire necapturau atenţia ş

i plăcute momente petrecute la şcoală. Ne-a tratat întotdeauna cu blândeţe, învăţându-ne

să scriem, să citim, să socotim. ş azi îmi amintesc cu drag de lecţiile de istorie, când cu lacrimi înochi vorbea despre eroii neamului, de orele de muzică când diapazonul domnului atingea catedra,iar arcuş

e căsătoreşte cu Maria, învăţătoare la Şcoala Gârlele Moineşti. Împărtăştimp de 42 de ani dragostea faţă de copii. Dascăli devotaţ

t demn de urmat. Zeci de generaţii de elevi au fost îndrumaţ u dăruire şresponsabilitate de cei doi soţ dactică au primit în anii1983 şi 1984 titlul de Învăţător evidenţ

ersoanele care alături de părinţi mi-au marcat destinul. La început mi se păreveri, că aşteptau prea mult de la mine, că eu nu mă voi putea ridica la nivelul cerinţelor lor. De ce

să devin învăţător? Trebuie să ai răbdare, să deţii multe cunoştinţe, să te cobori permanent lanivelul copiilor, să te joci. Voiam o slujbă comodă xantă. Insistenţ lor m-audeterminat să mă îndrept spre Liceul Pedagogic Ştefan cel Mare Bacău am descoperitadevărata frumuseţ

În vara anului 1990, când clopoţelul a vestit sosirea vacanţ cată încurtea Ş i cu Clasele I-VIII Nr. 8 Moineş un dascăl, cu ochii în lacrimi şi vocea sfârtecatăanunţa că se retrage din activitatea didactică. I-am mulţumit domnului meu învăţător căci ceea ce elîncheia eu abia începeam. Îşi dorea odihnă re de muncă în gospodărie şi multă linişte alături desoţie, fiică şi nepoţică. O inimă prea bună a încetat să mai bată în 15 decembrie 1998, domnul meuînvăţător a plecat să înveţe îngerii să scrie şi să citească. Dumnezeu să-l odihnească

Vă mulţumesc, iubiţi dascăli!

Mihai CatanaMaria Catana

Dasc\li memorabiliÎnv. Ion

Şcoala cu Clasele I-VIII Pârjol, Bacău

Nu tiu dac a tiut, î eles, vreodat gravitatea personalit ii sale de înv toare pentrunoi. Dar sunt sigur de faptul c eu, înv tor acum fiind, cu fiecare an ce trecea prin mine, îmid deam seama permanent de capacit ile ei, Înv rului de toate.

Bineî eles, începutul putea fi prin remarce psihologice, psihopedagogice i, iat , nu ams-o fac aici, acum. Mi-e de ajuns s -mi amintesc toate ipostazele ce-o ridic , o claseaz ca Om.

Am auzit-o întâia oar , parc în vechimi, ascultând cu urechea mea n zdr van toatezidirile de fraze blânde de bun venit în Lumea ei, sf ietoare, care m vindecau de toate necazurile

ş ă ş nţ ă ăţ ăţăă ăţă

ă ăţ ăţătonţ ş ă

ă ă ăă ă ă ă ă

âş ă

Mitrofan,


26

ş ă ă eş

ă lţ ă ăă o ş

ă uş ă ă ăă ă ş

ă âş aţ aţ ăă ă aţ

nţ nţ ş ă ă luptă Îşş ă ă

ăţă ă eş ş mţ ă ăă ă aţă ă ă eş

şeş ă

ă ă eţuş ăiţ uş

ă ş ă ă ă ă ă ă ă eşş ş ş ă

ă ă ăaţ

ă ă ăă ş ăţă

şţ ş

ă ă ş ă şş ă ă ă ă ă ă

ă ă

i m f ceau prieten cu toate personajele din Pov tile Manualului lui.Da! Acest moment e dedicat ei! Ea e personajul tuturor acestor cuvinte ce-o aduc printre

noi, ce-o sl vesc, ce-i mu umesc, careia îi dedic toat scena anilor mei în care eu am încercat s fiuca ea, s duc mai departe copiilor mei, ai colii, ai lumii!

Au p truns minunat în noi, elevii ei, toate materiile.Are it s ne fac s nu putem alege osingur materie. Foarte interesant! Pân i în luptele de la istorie, mereu aveam un final fericitinventat, ales de ea des vâr it... De nu c tigau românii, ci alte n ii, explic ia ei era una moral ,întotdeuna era ca într- o fabul : „Dragii mei, românii nu au avut r bdare atunci, au fost înnegur i,pe moment, de alte dori e materiale, uitând ese a i asta au pl tit-o în acest . i vor daseama de asta românii i liniile destinului îi vor purta spre victorii în lupta urm toare, pe care v voiprezenta-o ora viitoare!“

Interesant Om! De multe ori mi-am închipuit-o în spatele clasei, când predam în primii anide înv mânt, dând p rint te, aprobator din cap i-o si eam, de unde este, c -mi urm re tealegerea f cut în vi , ca e mandr c sunt un pastor, un ghid, un om ce s-a supus, ce sluj tevesnic i fericit acestor duhuri secrete, copiii.

Maestrul a fost omul ce cuprindea în el toate pov tile lumii, toate rezolv rile plângerilornoastre din urma b t ilor dintre noi pentru gh , sau pentru care voiam s fim de serviciu, pentrutoate ch ib urile!

Privire aspr i d ruit , înzestrat ! Ochi p trunz tori cu alc tuiri copil r ti! Haine simplei mereu altele! Mers elegant i totu i ap sat, grav, rapid!

Iat , c povestind despre ea, îmi vine s spun despre omul ce-am devenit eu prin energiile, pasiunilesale, conspir iile sale.

Nu m încumet s fac un portret ci doar s transmit sentimente puternice, clipele unice,motive ce m-au f cut i pe mine înv tor.

Toate au plecat de la ea i se vor întoarce la ea, la omul pecetluit a zidi caractere!Ea, Cucu Matilda, modelul, cuvântul, povestea, morala, va fi în spa iul meu, va exista i

tr i odat cu mine i o voi elibera prin d ruirea altui om, elevilor mei de ieri, de azi i de mâine, de afi i ei t m duitori de suflete, de cultur de iubire de oameni, de om ce leag cele dou t râmuri, dejertf adus spiritului generos!

ș

ș

Un om [i un dasc\l remarcabil - B\l\i]\ {tefan

Inst. Păduraru Emil,Ş Bacăucoala cu Clasele I-VIII Letea-Veche,

rivesc retrospectiv peste timpul scurs de la absolvirea Liceului Pedagogicu, 1977 (,, IA EI“) - 2011, !

Doamne, când au trecut ? P ram printre eleviiacestui prestigios uan, i înnobilat de-a lungul

de o i profesori, care au contribuit decisivla formarea li ade

i lor unei misii ademenitoare,dificile, it de i gene (nicidecum financiar!, ci) în sensul fundamental al

terii, al i dezvol ei umane, într-un moment crucial al devenirii sale.rturisesc sincer , amintirile ii liceale -

i visurilor adolescentine –

Bacă PROMOŢ INDEPENDENŢ şi mă uimescatâţea ani! arcă mai ieri mă numă

impunător şi liceu băcă aureolat şexistenţei sale pleiadă întreagă de eminenţ

multor generaţii de dască varaţi şi competenţi, slujitori cu cinste aişcolii româneşti de pretutindeni, dăruiţ cu toată fiinţa

negră frumoasă ş roasăcunoaş formării ş tării fiinţ aflată

Mă că adânci ale vieţ inegalabilă prin tumultuldorurilor ş le retrăiesc întotdeauna cu nespusă plăcere şi recunoştinţă, dar


27

şi cu multă, multă Ce vremuri, ce oameni deosebiţi, câţă de admirabilii noş tă tă

competenţă n munca distinşilor noş ! - adevănţelegând mai bine decâ icine rolul

fundamental al dascămeşteş fă

setei de cunoaş , a dragostei faţă de om, faţă acărţii, faţă de instituţia determinantă ridică pe om din î

nălţŞ

aceste gânduri de admiraţie, respect şi recunoştinţăfaţă de toţ minunaţ mei dască din toate perioadele şcolarităţ subimpulsul cel mai cald ş

ă ă lipsite de substanţă şiadevă cel puţin dar sunt convins că pentru foarte mulţi din ţi prin filtrulmă că m-au străluminat ş,,microbul ş vor rămâ până la marginea vieţ nişşi pozitiv existenţ şi competitiv traseului meu în viaţă ţ

, iar anii de şcoală de tinereţe, fărăş

n toţi aceş în curgerea lor inexorabilă un arc de timp cât o viaţăsă şi să

gogice, cursuri de perfecţ nvăţăulţ u că nvăţă

ură Năforniţă MareşCiorcilă ă

Vă Ştefan BălăiţăTamaş

Căciuloiu (Cenuşă ş toţi ceilalţi nenumiţi dătători de luminăMulţ n lumea umbrelor, păstrându-li-se însă n inimă şi în

sufletn viaţă Pentru cei care ne-au pără PREŢ IRE ŞI

ODIHNĂ VEŞ Ăet, din diverse surse chiar ş că ş

logică ştiinţe social-politice ŞTEFAN BĂLĂIŢĂş Vă pot însă că informaţ falsă

ndră profesor de filozofie trăieş locuieşte în Bacă ş e noileapariţii de carte, chiar dacă pârdalnica de boală îş rată din când în câ ţ

ş în perfecţ mea intelectuală , cât şun valoros sfă n toţ ând s-a

retras din viaţ ă şi publică şi a căutat să învingăprematur ş

didactică carieră exemplar ş nă a-iexistenţă pentru care s-a pregă ş , inclusiv tributul sănătăţ

amilii de învăţători, Jenică şi Virginia Bălăiţă, dascăli curădă Negri şi Secuieni de Bacău, îşi petrece copilăria îCăutişeni ând cursurile primare în şcoala edificată

nostalgie… trespect fa tri profesori! Câ seriozitate, câ

î tri mentori spirituali ratemodele umane care, î t or

lului în societate, au investit în noi tot ce-au avut eimai bun, au aprins, ugit, în retortele noastre interioare, cliamistuitoare a tere de lumin

care-l ntunericulfunciar, la î imea (sau chiar virtutea) spiritului ales, sensibil, creator– COALA.

Nutresci ii li, ii,

i mai sincer, nicidecum din vreo pornirefariseic , ipocrit , de dragul vorbelor frumoase,

r. Pentru mine - tre cei trecuiestriei lor pedagogice – das lii memorabili ce i m-au ,,molipsit“ de

“ colii ne, ii mele, te corifei care mi-au marcat profunda, care au dat sens constructiv . Gra ie lor, am

devenit OM s-au ,,amprentat“ adânc în sufletul meu ca un vis egalde frumos, melancolic i de neuitat!

Î ti ani, ce-au descris, , de om,nu am pierdut niciun prilej nu reverberez nu elogiez, în întâlniri ocazionale sau organizate(comisii metodice, cercuri peda ionare etc.), numele î toarei mele, aleprofesorilor mei de gimnaziu sau de liceu, m umindu-le pentr au existat: î toare - NataliaDimitriu, director – Emilia Cust , prof. de gimnaziu – Vasile (diriginte), Lucia ,Elena , Ioan Macoveiciuc, Viorel P un, Maria Dogaru, Ana Mark; prof. de liceu –Alexandru leanu (diriginte), , Mihai Andrei, Ioan Fânaru, Constantin Grama,Anton Ungureanu, Maria Chiriac, Maria Tincu, Angela Diaconescu, Theodor , EmanoilZegan, Elena ) i .

i dintre ei au trecut deja î aici, î, o amintire vie, nepieritoare!

Pentru cei î : VIVAT PROFESORES! sit: UNIC !

Aflu cu regr i de la cei care l-au cunoscut mai îndeaproape , iadmirabilul nostru profesor de filozofie, , , , s-a,,dus“ i dânsul ,,dincolo“… dovedi contrariul, ia este complet !Î gitul nostru te, u i este interesat mereu d

i mai a nd col ii! Spun ocertitudine, în virtutea privilegiului de a-l fi avut mereu aproape de-a lungul acestor ani, ca pe unpermanent stimulator i sprijinitor ionarea (dar nu numai a mea) i cape tuitor, confident, prieten. Lectura i-a stat mereu aproape î i anii de c

a profesional , cu mijloace specifice, rugina timpului,rutina, lipsa contactului social, insidioasa maladie ce i-a întrerupt i nedrept cariera

, pe care a respectat-o i a iubit-o pâ la identificare cu propri, tit continuu i a dat enorm ii sale.Unic fiu al unei prestigioase f

cini pe meleagurile comunelor n satul natal,-Burchi, comuna Negri, urm , prin efortul

{tefan B\l\i]\


28

părinţilor săi, grei de după primul război mondial Tatăl său a fost absolvent al primeipromoţii de învăţători a Şcolii Normale din Bacău, unde, peste ani, fiul său, Ştefan, va deve

. Totodată şi faptul că acesta a participat în calitate de căpicel de-al II lea război mondial

Gimnaziul ş din Bacău, aici punândbazele unei pregă ără probleme, ca student în învăţământulsuperior Încă din clasa a V-a ş ă părinţii săi dragi, prindiferite gazde şi că aşezare bacoviană, aflată la î

rigoarea profesională itatea dar şi foarte buna pregătire a unor eminenţ, care au ş cu mă şi au dat stră genă ş

educaţie părinteasca aleasă sănătoasă profesor, se învăţa nuglumă dască erau foarte exigenţ , notarea ş a şcolară te severe, iar nivelul depregă regătire gimnazială şi liceală boratăcu dragostea, nestinsă m, pentru lectura aprofundată î

ş ş ieţdin cadrul Universităţii

,,Alexandru Cuza din Iaş şi romovează în condiţiile unei concurenţeacerbe. Fascinanţ i studenţ bile ale marilor săîntre cei mai renumiţi fiind Ernest Stere şi Petre Botezatu rin viaţ căminist liber cugetă

n interesante şntâmplă umoristice studenţeşti.

toarce pe meleagurile băcăuane pentru a-şi desăvâ şi menirea şi chemareadidactică şi este nevoit să predea, în afară de învăţământ

politică, psihologie, logică geografie, ecologie, biologiegenerală, genetică, etc. În întreaga sa activitate a căutat să facă puţine şi neînsemnate compromisuricu cerinţele politice ale vremii. Împlinirea sa profesională

de la Liceul Pedagogic din Bacă iceu unde îşi va obţine toategradele didactice şi va munci în plenitudinea forţ fizice şi

mbet fermecă chiar şi astă imile elevilor să rin stilulsău elegant, ră empatie ş discreţie, prin modul plăcut, clar ş

ră agogic, o emblemăspirituală în aristrocraţ ntelectuală băcăuană, un dască ndrăgit de discipolii să

vastă, prin vocaţie şŞTEFAN BĂLĂIŢĂ , competenţă ş

exemplar multor promoţii de învăţă şi educatoare, ş şţ in mână Liceul de Construcţii

ă, Liceul din Hemeiuş în total peste 25 de promoţii, uminoase şiaverea sa spirituală în folosul fundamentă şi dezvoltării personalităţ lor, s-a dă

prin numeroasele ore la clasă ş la cursuri de perfecţionare(neplă îndrumă actică agricolă

, ofiţer în concentrări În aceste condiţiiă boală îi împuţinează forţele, î

puterea de muncă ş obligă la mai multe spitaliză Deşi a încercatsă revină la catedră starea să ătăţ sale s-a înrăutăţit tot mai mult, fiind nevoit să

şi înţelegând î ţ ,chiar şîi întunecă nu se dă bătut, ţ

medical riguros ş e viaţă

în anii .ni un

distins profesor , este de remarcat , tan alarmatei române, la – .

i liceul le-a frecventat la renumitul Liceu ,,Ferdinand“tiri foarte solide, care l-a propulsat, f

. i pân la terminarea liceului, a stat departe demine din vechea nceputul regimului comunist, a

cunoscut , sever i profesori aivremii lefuit iestrie lucire „diamantului“ spiritual izvorât dintr-o io , . ,,Pe vremea aceea, spune dom' -

, lii i i disciplin erau foartire al elevilor era mult mai ridicat …“. Temeinica p , coro

nici acu , n domenii dragi dânsului, auconstituit ,,armele“ durabile cu care a reu it, sigur i singur, la examenele v ii.

Se înscrie la examenul pentru intrarea la facultatea de filozofie,Ioan “ i, îl p din primul ,,foc“,

i i-au fost ani iei, prin cursurile remarca i profesori -- p a de tor,

angrenat activ î i atractive dispute colegiale pe teme dintre cele mai savante sau, pursimplu, pe î ri

Se reîn rde filozofie, peste 15 (!) obiecte -istorie,

economie , istoria artei, istoria religiilor,

se va petrece, începând cu anul 1974,când va ocupa catedra de filozofie u, l

elor sale intelectuale. Înalt, blond, cu ochisenini, cu un zâ tor ( zi), a cucerit din start in i. P

rafinat, profund, prin modestie, bdare, i isintetic de comunicare a ideilor, a mas peste ani, un luminos reper ped

ia il mult î i, foarte apreciat de colegi,un profesor fabulos prin cultura

sa i omenie.Distinsul nostru dom' profesor de filozofie, , cu har i

generozitate, a transmis tori i nu numai lor, ci icelorlal i elevi care i-au trecut pr (de la Liceul ,,Letea“, , Liceul deArt ) - seve l extrem de valoroase din,, “ , rii ii ruit pe sinepâna la epuizare, i , prin sarcinile multipleadministrative, ca director educativ tit!), tor de pr pe ogoarele patriei,ca diriginte, lector, examinator ( ) etc. foarte stresante, oinsidioas treptat i reduce din extraordinara sa capacitate deconcentrare, din i-l ri. ,de mai multeori, , n ii sepensioneze. Caracter lucid, echilibrat, iubind n mod profund sensul vie ii icând nori tulburi ambientul, admirabilul nostru profesor de filozofie inefoarte bine în corzi maladia, prin tratament i printr-un regim d aparte,asumat, aproape ascetic.


29

C i pilduitor la dânsul este neostoita sete, e proprii!), “

ie de calitate - argumenta n dialectica ex terii elevate. Paletalecturilor sale e de ofiile orientale pâna la teor

sau astrofiz tiin ele neconven rt nd lumea,despre multidimensi- i spiritual.

La acest ceas delicat al prezentului ( i nu în memoriam!), al rilor eseisticeprilejuite de (30 iunie 2011), îi doresc inima, remarcabiluluinostru profesor, STEFAN (mentorul meu), î

, îndelungate zile, tate, ceea ce l-aridicat rând studiul, capacitatea , sclipitoare, aanalizelor temeinic fundamentate (sociale, politice, economice, psihologice etc.), arta povestirilor

decum de neajunsurile materiale) i demni ii, cu area, evident , tot, a seniorului spiritual emblematic!

eea ce găsesc şi acum remarcabil ş de lectură(aprofundată, subliniată, adnotată în conexiune cu alte cunoştinţ ,,foamea deinformaţ tă ştiinţific, î istenţei şi a cunoaş

ste extrem de largă şi variată,de la filoz iile modernedin fizică ică, la ş ţ ţionale, foa e noi şi vechi totuşi de câ

onalitatea omului în plan fizic, sufletesc şş condensă

ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI din toatăBĂLĂIŢĂ n numele tuturor acelora care l-au cunoscut

şi preţuit şi luminoase sănă aceeaşi putere de a continua şi exersadeasupra noastră, a celor de - adică măiastră

cu tâlc, mareţia dorinţei sale (nezdruncinată nici de a tră ,chiar şi cu puţin, prin meandrele ş vicisitudinile vieţ detaş superioară mairară din păcate, a omului de cultură

Gânduri c\tre...Înv. Simona Berilă,

Şcoala cu Clasele ăuI-VIII „Nicu Enea“ Bac

ăşim peste ani! Acumulăm f le experienţei, fire albe care ar trebui să fieo mândrie pentru sufletul fiecăruia din noi. Acumulăm ridul bucuriei şi al

tristeţei, zâmbetul îngăduitor şi privirea calmă şi tandră a maturităţii. La toate şi-auadus aportul una sau mai multe fiinţe dragi inimii noastre: mama, copilul, sufletul

pereche, bunica, dar şi... dascălul, omul de la catedracunoaşterea în chip de gală şi învăluită în mantia strălucitoare a atractivităţii.

am devenit şi eu un de la catedra clasei cu ferestre înalte şi port înminte, cu respect, amintirea unui care mi-a marcat evoluţia; e cel care mi-a transmis şi maitransmite, încă, şi altora: jocul punctuaţiei, r , esenţa , minuneaexprimării, şotronul frazei, vibraţia sunetelor, .

care mi-a transmis că în viaţă e bine să fii liber, dar şi cenzurat; să fii calm, darşi nervos; să fii bun, dar şi rău; să spui , dar şi , căci toate îşi au rostul lor. Nimic nu e lăsat la voiaîntâmplării. Mi s-a transmis să fiu eu cea de azi şi totuşi diferită, umplută de maturitate şiînţelepciune; să rămân copil, dar să şi devin adult.

Sunt convinsă că acesta nu-şi dă seama, în modestia-i specifică, că rămâne adâncîn sufletul celor pe care-i îndrumă, căci totul la curge într-un firesc zilnic. Care e firescul său?

Vedeţi, domnule profesor IOAN DĂNILĂ, ce înseamnă să aruncaţi picuri de înţelepciuneşi dragoste în tot ceea ce faceţi?

Formaţi, pe nesimţite, caractere şi transmiteţi . Eu mă consider unom de valoare, la clădirea căruia a contribuit şi fericită cu dumneavoastră, la momentulpotrivit, întâlnire care, de altfel, are loc în orice clipă în care o filă timidă de carte mi se deschide.

Dincolo de titlurile pe care le-aţi primit ca răsplată a competenţei dumneavoastreprofesionale, aţi rămas, înainte de toate, un dascăl şi un

dumneavoastră mai

irele albe atre

din clasa cu ferestre înalte, carene-a transmis

Peste timp, ul dintre ceiOM

itmicitatea cratimei cuvântuluipuritatea sufletului

Este OMULda nu

OMULEL

Valoarea.

valori pentru cei din jurîntâlnirea

om de valoare.Ca rar!


30

Ed. ElenaŞc , Bacău

,oala cu Clasele I-VIII Pârjol

m avut-o ca învn clasa ei. Am crezut mult în se i, de

i eu clemeit de la vârsta de dou

E ca Valea Minunilor, rememorarea aceasta! Sunt un pui a acestui copac miraculos, al dneiAdam! i mi se p

bdare peste...A re it s

, eforturile psihice, fizice, nuerau prelungirile vreunei meserii, ale servici

ii ei, era, parc

, zile, ite decât celelalte.Din

bdarea era fundamentul ei.elese toate cun ti ele noi.

ii pentrti cu un cuvânt nou mai mult i tiu.

a.umire a dnei la terminarea problemei la

matematic tiam, sau am î i mai mult acum, c terob ei, prelucram date, le distribuiam mai departe pe cai

i (lucru mare!), aventuri în descoperirea literelor, rezultatelor,mu are temele, c ele nu ne fura din timpul nostruliber, nu e o ocazie de

i spere vi i mai oare, chiar libert i din foarte multe puncte de vedere.Interesante erau i momentele în care, când ne explica de mari scriitori, istorici, gânditori

ai lumii, dumnea

i noi puteam fi cineva.Ironiile, sarcasmul, ce intervin deseori î

î

Este important în formarea unui colectiv ca î egrozavul -

ăţătoare pe dnaAdam Teodora! Ştia să încadreze toate minunile însfera ei, î cretul ei netăinuit, nedivulgat ş peatunci, am dorit să primesc ş nţa de a fi şi eu păstrătoarea de sigiliuldidacticii. Am reuş ăzeci şi trei. Şi, de atunci, sunt într-ocontinuă bucurie că trăiesc fiecare zi diferit, fiecare zi cu mai multe întrebări şi

mai inteligent şi convingător adresate şi eu, cu ei odată, într-o continuă dezvoltare, înpermanentă căutare de răspunsuri ce ştiu că-i vor marca, pecetlui drumuri bune în viaţă.

Stau şi îi aud pe copii şi deodată mă văd învăţătoare, ş are că-mi dictează, că e bine căam devenit educatoare, că am avut un dram de ră

uş ă facă şcoala, instituţia, un loc încare să venim mereu cu drag în fiecare zi! Pentru eaaceastă venire la şcoală

ului detoate zilele, ci, era sărbătoarea vieţ ă,pentru ea şi noi, în acelaşi timp, singura zi minunatădin viaţă unele mai reuş

ce în ce mai bine elevii, noi toţi,descopeream ce ştiam noi să facem mai bine. De lamatematică la lucrul manual. Şi toate pentru cără Descâlcea pe toatepână erau înţ oş nţ

Note, alt bonus pentru doamna învăţătoare.Niciodată nu a fost, sau nu am simţit noi deloc, nu erau motivaţ u studiu. Ci doar plăcerea de aş !Areuş t asta cu majoritatea clasei. O ş

Interesante mai erau discuţiile când noi greşeam şi ea nu le lua ca drept fatale, ci clareleetape, căi de a învăţ

Nu se uită nici privirea cu încântare, mulţă, lăsaţi siguri s-o descoasem. Ş nţeles ş ă nu eram niş

oţ eţele, sau pe tablă a doua zi, ci erau orepline de haz, seriozitate, curiozităţ

nţilor la hartă. A ştiut să ne facă să privim cu detaş ăceartă a mamei că nu am scris întâi şi după să ţâşnim la joacă, ci ele erau

provocări, uş eţ uş ăţş

ei nu uita să ne aducă aminte că au avut şi ei vârsta noastră, că şi ei au trecut laşcoală prin aceeaşi materie, ne aducea astfel aproape de ei, ne decomplexa de era nevoie, ne arăta,demonstra că ş

n clasele şcolilor, care descurajează total elevii,acolo, n clasa noastră, nu existau. Ne-a învăţat fantastic de mult cât de importantă este unireanoastră în clasă, în afara şcolii. Pregătiri de viaţă parcă cât pentru nouă.

n fruntea lui să nu stea un om care face pstăpânul atotputernic, ci când simţea nevoia unei organizări, schimbări de situaţii ce se

Mareş

Dasc\li memorabili


31

produceau de la obră t fără să simţ

Mâinile, ochii, rămân î e vreme de hăt ani! Multe poveşti au fost scrise de mâinile eiatât de simple, de pianistă, multe bucurii au fost transmise nouă prin privirea ei.

Zi frumoasă azi, când mi-au fost înşiruite toate astea mie din nou ş ucurie în plusdacă v-am trimis în ani, la Dumnealui, la Dumneaei, dacă cel ce v-a dăruit stiloul în mână pentruprima dată e adânc acum în voi!

zniciile noastre rare, ne mustra atât de subtil încâ im, se produceatransferul dorit de dumneaei! Mare caracter, psiholog!

n mint

i am o b

Un dasc\l complet - Emilia Guliciuc

ÎnvŞ lasele I-IV Sarata, com. Solonţ, jud. Bacău

. Georgeta ,coala cu C

Condrea

e rupi din codru-o rămurea Ce - i pasă codrului de ea Ce-i pasă unei lumiîntregi

/ // De moartea mea…

Prima din clas ... o feti brunet , cu tr s turi ronde, cu un zâmbetdiscret, bonom. Emilia Gache din Cod e ti. Încasa cele mai mari note f r sstârneasc invidia nim nui. Simplu, ca i cum ar fi fost creat pentru a fi prima...

Feti a aceasta brun , mereu aceea i in pofida anilor ce treceau, i icontinua traiectoria în permanen ascensiune cu aceea i naturale e cu care uniidintre noi ne trezim diminea a pentru a merge la serviciu. Milica n-a tiut

niciodat s fac altceva decât s studieze.Îmi este foarte greu s cred c nu mai este printre noi, tocmai ea, care era argintul viu al

clasei noastre de liceu! Îmi este greu s cred c ea a ajuns prima... dintre noi, acolo sus, la Domnul...Îns ... ar trebui s nu fie nimic de nein eles, dac ne amintim faptul ca era mereu prima in toate, cmintea ei era foarte p trunz toare, ca i privirea ei! Nu degeaba a fost mereu prima dintre noi, caef de promo ie, chiar ca ef a dou promo ii deodat , fiindc in 1978, când seria noastr i i

incheia studiile liceale la Liceul Pedagogic „Al. Vlahu “ din Bârlad, sec ia nv toare maistre,ultima serie cu studii de 5 ani, termina i seria de dup noi, cu 4 ani, deci... mereu s-a gr bit s fieprima în toate!Afost prima i la facultate, ef de promo ie.

.Analizând chiar numele ei, EMILIA, care provine din grecescul „aimylios“ însemnând

duios, blând, ,a

,

24decembrie 1957, la Cod e ti- “

(G. Coşbuc)ă ţă ă ă ă

ă ş ă ă ăă ă ş ă

ţ ă ş ştă ş ţ

ţ şă ă ă ă

ă ăă ă

ă ă ţ ă ăă ă ş

ş ă ţ ş ă ă ţ ă ă ă şţă ţ î ăţă

ş ă ă ăş ş ă ţ

Avorbi despre un coleg la timpul trecut este greu pentru că încă nu ne-am obişnuit cu ideeacă cea care totdeauna era plină de viaţă, avea mereu pe faţă un zâmbet mobilizator şi împăciutor, ştiasă antreneze în orice moment colectivul într-o discuţie pe care o dirija tainic spre ceea ce dorea să seaudă

putem spune că vrednică a fost de acest nume. Vorbitoare excepţională, profundăîndrumătoare a tinerilor şi ajutătoare celor aflaţi în dificultate, iubitoare de frumos, om alrugăciunii şi al lucrurilor tainice EMILIA a fost o fiică credincioasă a Bisericii. De la catedră, dinsălile de conferinţă, EMILIA vorbea despre Dumnezeu, îndemna studenţii şi intelectualii sălectureze Cartea Cărţilor, să cânte colinde, să păstreze tradiţiile care se risipesc într-o lume aderapajelor şi a deciziilor impuse.

A plecat dintre noi, prea tânără, prea devreme, prof. univ. dr. Emilia Guliciuc,personalitate a învăţământului superior sucevean, dar şi a culturii bucovinene. Născută la

ă ş Vaslui, a absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii ,,Al. I. CuzaIaşi, universitate al cărei doctor în filosofie a devenit în 1998.


32

Cariera sa universi“

.

,

. D .Nu tiu de unde a avut at ta energie, s creasc i dou fete frumoase i de tepte, s - i vad igineri i nepo ei .

Sunt s race cuvintele noastre pentru a descrie un dasc l iar noi prea mici n fa a unui omc ruia i-a fost h r zit s lumineze mintea atâtor genera ii. Vestea mor ii ei a venit ca un tr snet; preadevreme a plecat dintre noi. i-a

În cele

, din coasta Sucevei.N. Iorga spunea: „

nt, ci în uitare“. A adar, am tinut sa v„vorbesc“ despre un dasc l memorabil, o f clie vie pentru genera iile de ieri, de azi i de mâine,despre un coleg ndr git de colectiv, despre o so ie, mam i bunic iubitoare, despre un suflet nobilcare va ramâne ve nic n amintirea noastr .

Profund îndurerat Viorel, so ul Emiliei, a descris-o a a cum numai un suflet pereche opoate face:

tară începe în anul 1991 şi este legată integral de Universitatea ,,Ştefancel Mare din Suceava, unde a ţinut cursuri şi seminarii de filosofie, de istoria filosofiei româneştişi contemporane, retorică, cultură şi civilizaţie, istoria artei, estetică ş.a

Contactul cu mediul academic internaţional a fost pentru Emilia Guliciuc o constantăîncă din debutul carierei universitare, dovadă fiind specializările şi prezenţele sale la prestigioaseuniversităţi din întreaga lume. Şi-a înscris numele pe lucrări de incontestabilă însemnătate, dereferinţă în domeniile abordate, lucrări apărute la noi şi peste hotare, precum

, ,, , ,etc.

Prezenţă activă, dinamică şi extrem de constructivă în demersurile realizăriievenimentelor şi manifestărilor ştiinţifice academice din plan naţional şi internaţional, a fostmembră a conducerii, editor/coeditor al unor reviste din ţară şi din străinătate, membru înimportante organisme şi foruri academice naţionale şi internaţionale eţine un CV impresionant

ş â ă ă ş ă ş ş ă ş ă şş ţ

ă ă , î ţă ă ă ă ţ ţ ă

Pe cât de mândri suntem că m fost colegi, pe atât de mult ne doareaceastă despărţire.

Foarte rar se întâmplă ca amintirea unor persoane să rămână neştearsă odată cu trecereaanilor. mai multe cazuri se aşterne uitarea şi, împreună cu ea, nerecunoştinţa semenilor.Dincolo de aceste realităţi pe care le observăm în jurul nostru există unele perspective care ne oferăposibilitatea de a spera că lucrurile pot sta şi altfel. Acest adevăr se întemeiază pe neştearsaamintire ce o purtăm colegei noastre EMILIAdin ţinutul Ipoteştilor

Oamnenii nu mor cu adevărat când sunt coborâţi în mormânt, ci cândsunt uitaţi de către noi, când îi îngropăm nu în mormâ ş ă

ă ă ţ şî ă ţ ă ş ă

ş î ăţ ş

Aporiile gândiriinicasiene Istoria culturii şi civilizaţiei Constantin Noica

dualului Istoria filosofiei româneşti Cotidianul şi universaliile Jurnalulfilosofic secret al vieţii cotidiene

Emilia e îndelung rabdătoare

Emilia prea arar pizmuieşte,Ea nu se laudă dec le ei şi cu mineŞi nu cunoaşte trufiaEmilia nu se poartă cu necuviinţă, ci cu blândeţe,Şi e atât de minunat altruistăEa nu se mânie aproape niciodatăŞi prea arar mai ţine minte răul .

î ăŞi se bucură de adevăr.

feră, ocrotind,â

Toate le nădăjduieşte, ştiind,Toate le rabdă, iubind,

niciodată

sau revolta întru spirit ConstantinNoica sau revolta indivi

,Emilia este mult binevoitoare,

– ât numai cu fete,

!

Ei i repugn opusul binelui,

Toate le suToate le crede, bine g ndind,

Emilia, dragostea mea, nu cade .Emilia Guliciuc


33

Hambic Maria

Înv. Maria Botezatu,coala „George Enescu“ uŞ Moineşti, jud. Bacă

e cuvine din când în când să ne întoarcem gândurilespre cel care, ca o călăuză, ne însoţeşte dintâi în

lumea plină de taine a cărţii: învăţăe purtat a cărţilor şi

varsă din preaplinul său înţ pciune, izvor al tainelorcunoaşterii, al curăţeniei şi înălţării, părinte şi apostol

totodatăPrecum un părinte, acesta laudă şi ceartă îmbie şi mustră cu

blândeţe, pedepseşte cu gâ onind pornirile rele cu duhulrăbdării necurmat, împăcând şi învăţând fără osteneală fiinţeleplăpânde, după ştiinţa şi credinţ

Deşi mereu altul, în timpuri, rămâne mereu acelaşi. Dascălulcoboară din speţa celor trimişi în lume să răspândească prin haradevă înaltă, ca şi rangul pe care îl poartă în veşmintele învăţăturii, elstrăbate timpul î

Pentru a-şi putea duce la îndeplinire misiunea lui nobilă pe care şi-o asumă, un dascăl bunare nevoie de o solidă pregătire profesională iple aptitudini ş ăţDarul lui este să-i înveţe pe alţii ş nu-l abate de la apostolatul să

Un astfel de model este învăţătorul Hambic Maria de la Şcoala Nr. 4 Moineş 7 deani de activitate didactică pune despre doamna învăţătoare că este dască care a facutdin profesiune un ţel î ţă, o misiune sacră de î

Învăţătoarea, aflată început de drum, a înţeles că pe umerii ei apasă o responsabilitateextraordinară, aceea de a forma ş olta personalităţ

Tânăra absolventă a Liceului Pedagogic Bacău promoţ 1973, şi-a început carieradidactică la Ş ă Bacău.Acolo a făcut cunoş ţă

ată cu ochii mă iţi de uimire şi întrebători ai elevilor din clasa întâi. Acolo a predatprima lecţie de învăţătură, lecţie care s-a multiplicat apoi în mii şi mii de lecţii, zi de zi, an de an,până când a ajuns să alcătuiască o nepreţuită comoară, dă ă din suflet şi cu suflet tuturorînvăţăceilor care au avut şansa de a fi sub îndrumarea dâ

O venerez pe această dăscăliţă care mi-a pus creionul în mână şi, cu răbdare şi căldurăsufletească m-a învăţat ce ş umneaei mai bine. Figura blajină şi aspră

Ca un adevărat artist, o vră e a cuvintelor care ne purta când în natură, când înbasme, ne explica binele şi răul. Nu ştiu ce metode folosea, cât de moderne ş

mnului Trandafir aducea lumina precum soarele în minţ Serbărileerau adevărate spectacole, iar noi ne simţeam mari artişti pe scena că

Învăţătoarea mea a ştiut să facă călătoria mea prin şcoală cât mai plăcută ş mai beneficălon la formarea mea profesională, dar ş

tituie un model pentru elevii săi, dar şăţat de la cea care ş ă împărtăşească din experienţa sa la catedră interesaţ

Tagore spunea că ,,omul îşi poate lua cunoştinţe de la alt om, focul se aprinde cu alt foc, iarsufletul omului se modelează datorită sufletului altui om.

torul.El ia asupra sa povara grea d

ele

.,

nd bun, prip

a lui.

rul, iar menirea lui este . Înscrismplinind destine.

, de mult i de calit i morale deosebite.i nimic u.

ti. Dupa 3, se poate s lul

n via ndeplinit.la

i dezv ile elevilor prin actul instructiv-educativ.ia

coala General Nr.1 Schitu-Frumoasa (Balcani), jud. tinpentru prima d r

ruitnsei.

tia d , dar la nevoie, ne-aimprimat un extraordinar respect.

„ jitoar “i active erau, dar,

asemeni „Do “ ile noastre de copii.minului cultural.

i , apus un pi i ca om.

Cons i pentru colegii mai tineri, care au întotdeaunaceva de înv tie s , celor i.

“

Maria Hambic


34

Haritina Iscu

, întocmai cum era pe vrem

Cei care suntem astăzi dascăli, avem obligaţia să-i cinstim pe cei care ne-au introdus întainele cunoaşterii, pentru ca la rândul nostru să fim cinstiţi de urmaşi.

Mă închin în faţa doamnei învăţătoare Hambic Maria, cea care mi-a netezit drumul spreviaţă şi ori de câte ori o întâlnesc constat că este neschimbată eacopilăriei mele.

Înv. Cernat,Clasele I-VIII „George Enescu“ ,

ElenaŞcoala cu Moineşti jud. Bacău

u ochii blânzi şi luminoşi,Te-am regăsit în şcoală

mamă de copii voioşiCrescuţi cu rânduială

Petală albă în credinţă

Care-au răzbit cu biruinţăPrin vaduri şi urcuşuri mari...

Ca...

,Tu ai format suflete tari,

–

„ “ –„Pro memoria!“, p. 28).

raion Târgu Ocna.

re vor ajunge medicrenumit, respectiv inginer, aducând faim

„ “„ “

,la orele

Elevă a Şcolii Normale din Bacău, fiica preotuluiTeodoroiu din comuna Poduri n-a avut o adolescenţă cum ar fi dedorit oricui. Tatăl său este arestat din motive politice şi trimis îndetenţie deosebit de grea, să muncească la Canalul Dunăre MareaNeagră, conceput încă din timpul lui Dej.

Nu trecu mult timp şi tânărul de care se îndrăgostise, viitorul soţ Mihai Iscu, este şi elarestat în ultimul an de liceu, pentru că păstrase o carte de rugăciuni şi o capodoperă dintre cele carearseră, noaptea, în spatele liceului din Gheorghieni, şi de a cărui bibliotecă răspundea împreună cualţi colegi. Fusese considerat reacţionar şi mistic de către noua putere comunistă (Mihai Iscu

Fire optimistă, răzbate peste toate vicisitudinile primei tinereţi şi ajunge învăţătoare înfostul

Se spune că prima dragoste nu poate fi comparată cu altele, este unică. Tânăra învăţătoarese căsătoreşte cu Mihai Iscu, abia eliberat şi cu tinereţea frustrată de către comunişti. Se transferă înoraşul Moineşti, iar mai târziu şi soţul domniei sale devine profesor de limba şi literatura română.Vor creşte cu pasiune şi infinită dăruire pe cei doi copii, Mihaela şi Lulu, ca

ă oraşului nostru şi nu numai.Am cunoscut-o spre sfârşitul carierei didactice, când am fost transferată la Şcoala cu

Clasele I-VIII George Enescu Moineşti. Avea o tinereşe sufletească demnă de invidiat, fiinddevotată trup şi suflet şcolii. Iubea cu aceeaşi pasiune atât meseria, cât şi copiii altor mame(Octavian Goga).

Fiind o gospodină desăvârşită, Doamna îi îndruma pe copii, pe lângă citit, scris şi socotitde lucru manual, să prepare diferite bunătăţi culinare. Peste ani şi ani, foştii ei elevi îşi

Haritina Iscu


35

aminteau cu mare plăcere şi despre aceste învăţături, atât de necesare la casa omului. Îi educapermanent să fie oameni adevăraţi, să nu fure, să nu fumeze, să nu piardă timpul fără a c

nvăţătura cealaltă, sufletescă , le-o da Doamna din toată inima, aşa cum spune atât de plasticincomparabilul Mihail Fiică de oameni luminaţi şi soţie de talentat profesor de limbăromânească, considera învăţătura ca aurul, având valoare oricând şi oriunde.

Cum mărturiseam puţin mai înainte, mă aflam în primii ani în această nobilă meserie,care cere talent, dăruire, actorie, sensibilitate şi multă, multă pasiune. Doamna avea rarul talent,acel har inefabil de a crea un liant între tinerele generaţii şi învăţătorii cu o experienţă mai mare lacatedră. Această legătură se realiza din mers: în excursii, prin invitaţii la domnia sa acasă sau la osoră, tot învăţătoare, la zile onomastice, la petreceri organizate cum puţini ştiu să le facă şi utile şiplăcute. La ziua de naştere ne oferea cele mai alambicate delicatese sau prăjituri nemaivăzute pânăatunci: dă, fiică de preot nu era?... Ştia să ne surprindă şi cu cele mai autentice şi frumoase cadouriîn zilele de onomastică sau de naştere.

Pauzele erau atât de plăcute în prezenţa i, deoarece prin felul de a se purta, de a discuta,de a se implica în problemele şcolii, o consideram una de vârsta noastră. Când vreo tânărăînvăţătoare aducea sub soare o nouă fiinţă, Doamna ne organiza fulger, vizitam colega acasă, ocopleşeam cu cele mai plăcute atenţii, nu atât prin valoarea cadoului de nou-născut sau de casănouă, cât prin cuvintele ei calde, luminoase, sincere, încărcate de dragoste maternă şi de poezie.Copilăria a trăit-o Doamna înaintea izbucnirii celui din urmă măcel mondial. Fusese o lume cecaracterizase românul adevărat: ospitalitate infinită ca , dragoste şiataşament faţă de om, sinceritate, bunătate şi acea OMENIE care astăzi este o rara avis

Emanând bunătate din întreaga i fiinţă şi nedorind răul nici măcar duşmanilor,Dumnezeu i-a întors înmiit toate darurile sale. Mihaela s-a căsătorit cu un renumit chirung al ţării,medicul Adriam Cotârleţ, căutat să opereze şi peste hotare. Are, la rândul său, fata şi ginerelemedici rezidenţi în Franţa, de asemenea, băiatul este student la Facultatea de Ştiinţe Politice încadrul Universităţii Bucureşti. Feciorul Doamnei învăţătoare, Lulu, este inginer în Canada, nora,la fel, iar nepotul a terminat aici studii superioare. Tot vorba cronicarului Grigore Ureche: dinpom bun, roadă bună ias...

iti o carte,„î “

Sadoveanu.

,

e

-n timpul lui Dimitrie Cantemir„ “.

e

„“.

Pe urmele eroilor La şezătoare


36

Icoan\ de altarAndrei Zoica

C ,,

Şcoala cu lasele I-IV Nr. 2 Slobozia Stănişeşti, jud. Bacău

n fiecare clipă într-un sat mândru de pe valea Bistriţei, care nu mai există decâtcu numele strămutat se prafului de argint de pe

roua dimineţii continua cu minunea clipocitului apei veşnic vioaie şi dătătoarede viaţă pentru o regină dispărută. Minunea aceea de peşte născută din

zbenguiala zeilor Ceahlăului împărăţea o lume de mistere pentru care paşii decopil al fiecăruia dintre noi băteau prundurile într-o căutare pe care mintea noastră

încă mai speră să o desluşească.Târziu, după ce şi oameni şi locuri au trecut într-o lume în care doar mintea mai poate să

pătrundă mi-am amintit o întâmplare care a rămas ca o icoană a sărăciei truditorului cretei atât debogat însă, în împărăţia lui de la catedră. Era o vreme când pentru copii satului învăţătorul aveasemnul dumnezeirii pe chip şi poartă de rai deschisă în suflet.

întâmplat să văd nu am înţeles pentru că aşa ceva era făcut pentru mamelenoastre, care pe vremea aceea, caşi acum de altfel, păcăleau sărăcia cu invenţii de moment gânditeîn zbuciumul nopţilor lungi pentru grijile care se buluceau peste ele şi a doua zi.

Prundul fierbinte cu platoşa lui de piatră muncită de navala apelor făcea pasul repezitîndreptându-mi ochiul către umbra copacilor spre marginea satului. Am mai trecut pe acolo, daratunci, la ora aceea aprinsă a după-amiezii am văzut în faţa micii bucătării de vară cum două femeitrebăluiau lângă sobă.Una mai în vârstă cu un început de ninssoare la tâmple mesteca încet în tuciulde pe plită. Alta mai tânără, rupea bucăţele mici dintr-un darab de mămăligă rămasă de dimineaţă.Mişcarea elegantă a mâinii, ca a unui dirijor părea cunoscută. Un fior îmi străbătu inima făcându-mă să grăbesc pasul cât mai departe cu toată dorinţa pe care o păstrez în suflet şi astăzi de a se fiîntâmplat ca femeia aceea tânără, care prefăcea mămăliga să nu mă fi băgat în seamă. M-am simţitca un intrus într-un loc de taină unde nici gândul nu are voie să deranjeze.

A doua zi în rochie albă, ca un fluture cu aripile pline de nestemate, cu chipul senin ca aunei dimineţi blajine intră împărăteasă a lumii ei, unde sufletele noastre curioase aşteptau să-şiastâmpere setea cunoaşterii.

, cuvinte meşteşugite dincare sufletul de copil învaţă să fie curat şi viitorul om drept şi cinstit. După ce a adus în memorianoastră toate cele învăţate până atunci, luă bagheta albă şi în noaptea tablei făcu să răsară alte stele:

fiecare dată ne-a învăţat să desluşim prin aceste porţi ale cuvintelor vorbe pentru carenu trebuie să-ţi fie ruşine niciodată. Începu să enumere o parte din cuvintele de început ale lecţiei:

. Din amestecul lor şi a altora mai apoi am reuşit într-un târziu săpot desluşi iubirea de adevăr. Şi tot atunci am înţeles că sărăcia nu este o ruşine atâta vreme cât oporţi cu demnitate şi nu faci gesturi nesăbuite de a o alunga prin îmbogăţire. Speranţa –

care atunci nu i-am priceput înţelesul m-a făcut la vremea maturităţii să-mi dorescdin tot sufletul ca truditorului de la catedră Dumnezeu să-i hărăzească tinereţe veşnică. Până să seîmplinească şi această minune mi-am dorit să păstrez vie icoana şlefuitorulu de minţi, atâta vremecât uitarea nu o să se aştearnă şi peste mine.

nvăţătoarea aceea a existat. Trăieşte în amintirea ei zilele de farmec şi lumină a plaiurilorbistriţene, bucurându-se când în faptul vreunei zile fără nume din nemărginirea ţării picior bătrân şiel calcă cu grijă spre uşa ei, aducându-i în faţă suflet de copil sub tâmple troienite. O cheamăUngureanu Viorica.

Bunule cititor, în mintea ta poate să o cheme ca pe învăţătoarea sau învăţătorul copilăriei

întâmplau minuni. Minunea

Când s-a

.De

,

cuvântulacela misterios

Î

A – adevăr, B – bunătate, C – credinţă, D - dorinţă, E – educaţie

S – mare de tipar, s – mic de tipar, S – mare de mână, s – mic de mână

sănătate, sete, sărăcie speranţă


37

tale. Că din icoana oricărui Domn Trandafir pe care o preţuim cu sfinţenie în sufletele noastre perazele de lumină ce vin către noi din soarele existenţei lor e de ajuns şi o simplă întâmplare ca să nefacă să dorim pentru el nemurirea.

Catepeteasma unei biserici ar fi tristă şi condamnată la uitare numai cu o icoană. Altarulînvăţământului la vremea copilăriei mele cu atâtea chipuri luminate nu s-ar fi clădit cu aşa forţă fărănumele altor dascăli. Sunt sigură că oricare dintre elevii acelor vremuri poartă în minte şi inimăîntâmplări care fac aducerile aminte ochiul să lăcrimeze de emoţie.

Mulţi dintre ei au plecat în alte lumi să educe copiii îngerilor, iar cei rămaşi trăiesc şi înmintea noastră bucurându-ne clipele amintirilor că am avut norocul să fim în preajma unor astfe

Din izvorul cuvintelor ce se aştern haine sărace pentru bogăţia acelor minţi se strecoarăspre mine o expresie a unui alt truditor cu suflet cât Ceahlăul nostru drag, nepotul lui GavrilGalinescu - Teoctist Galinesu, care în monografia satului spunea că nu este localitate mai însemnatăîn ţara noastră unde să nu fie un inginer din Hangu. Nu numai ingineri zic eu, pentru că de acolo aupornit în drumurile vieţii şi doctori, şi profesori şi slujitori ai altor îndeletniciri cărora le-au aprinslumină călăuzitoare acei dascăli minunaţi, pentru care daţi-mi voie să-l rog pe bunul Dumnezeu cadupă trecerea noastră în uitare să aibă grijă să-i pomenească în vecii vecilor.

l deoameni.

,

~n memoria `nv\]\toarei meleInst. Hărătău,

Şc „Domniţa Maria“, BacăuElena

oala cu Clasele I-VIII

a orizont îşi face apariţia o stea căzătoare. Îiurmărim cu ochii dâra argintie pentru a o vedeamai apoi dispărând la marginile nopţii. Apariţie...

dispariţie, imagine impresionantă a vieţii.Tu, Timpule, dă acele ceasornicului înapoi şi

opreşte clipa în care doi ochi blânzi şi un zâmbet cald mă priveau şimă încurajau să păşesc încrezătoare într-o sală de clasă mare,luminoasă în care dansau, aproape de şi cifre, eroi dinpoveşti,cântece şi poezii. Eram fascinată de fiinţa minunată din faţamea şi care zi de zi era aceeaşi şi totuşi altfel. Era Natalia Bârcă,învăţătoarea mea, născută pe Valea Zeletinului în com. Praja.

Căsătorită pe aceleaşi meleaguri, împreună cu soţul ei auslujit cu suflet şi dăruire şcoala. Aşadar, familie de dascăli, au fostîntotdeauna model pentru cei mai mulţi dintre semenii lor. Localnicii nu cutezau în a le cere sfatul înorice problemă, ştiau că ei au răspunsul la toate,iar eu, şcolăriţă fiind, am nvăţat să ndrăgescmuzica, poezia, culoarea aşternută pe hărtie... şi aşa devenisem o mică artistă, prezentă întotdeaunape scenă, la serbări. Ca orice copil, ieşeam pe uliţa satului să mă joc dar jocul meu preferat era ,,de anvăţătoarea . Încălţată cu pantofii mamei cei buni, pentru ca aveau toc, cu fustă lungă incinsă la

brâu cu ce găseam şi cu un băţ în mână pe post de arătător, eram învăţătoarea. Nimeni nu îndrăznea

tavan, litere

î î

-î “

Natalia Bârc\


38

să-mi ia rolul şi nu vă spun cu câtă smerenie mă ascultau, pentru că eu eram Dna Bârcă.Încă de atunci îmi doream să devin învăţătoare iar mai târziu am ales să merg pe acest

drum, cu paşi siguri şi cu braţele întinse. Am îmbrătişat cu mult drag această meserie şi nu depuţine ori, la clasă, procedam aşa cum proceda ia, uitând de metodici care nu te învaţă cum săcunoşti sufletul copilului. De-ar fi să întorc anii, nu aş putea alege o altă meserie. Cu bune şi maipuţin bune, e cea mai nobilă şi frumoasă meserie. ufletul cănd mă întălnesc la rândul meucu foşti elevi şi-mi spun că sunt dascăli dar mai ales când fiica mea spune: am vrut să devinînvăţătoare, la fel ca mama mea .

Aşadar, dragă dnă învăţătoare, chiar dacă ai plecat dintre noi aşa devreme, am avutonoarea de a prelua ştafeta şi de a insufla dragoste pentu cea mai frumoasă meserie, aceea de a fi înslujba elevului. Sunt sigură că şi acolo, printre îngeri faci acelaşi lucru şi mulţi dintre ei se joacă,,de a învăţătoarea .

Îmi râde s„

“

- “

In memoriam

Înv Bertalan,Şcoala cu Clasele I-VIII Scarlat Longhin Dofteana ău

.„ “ , jud. Bac

Elena

andoarea copilăriei, prima literă din alfabet, primii ani de şcoală s-au ascuns ntr-un colţ de suflet ş ă ă …

Ş ăţ ş ş ş

ăţăţ ş ă ă şş ş

ş ş „ ăţ „ ţă ă ăă ş ă ă ă ă ă ă

ă ă ăţşorţuleţe ă ă ţ

ţă ş ă ă ă ă ţ ş ş ă,ă ă ă

Ş ă „ ăş ăţă ş şş ţ ăţă ă ă ş

ă ă ă ă, ă ăă ă ş ă ne mân ş ă ă

ă ă ă ă ă ă ă ş ăţă ă. Ş ţ ş ă!

ă ă ă ş ă „ ăă ă ă ă ş ăţă

ă ă ş ţ laţă ă ă ş … …

ş ş ăă ă ş ă ş

ăţăă ş ă ă ă ţ

…

îi de gând, în tainic si miraculoas amintire

i, dac s-au scurs mai bine de patru decenii de când clinchetul cristalin alclopo elului vestea sfâr itul clasei a IV-a, din noianul amintirilor se deslu e te clarchipul drag al înv oarei mele, Staicu Aurelia, de la coala din D rm ne ti care,

începând cu 15 septembrie 1963, a modelat i a dat aripi celor treizeci i doi de elevi din clasa I-B.De i coala era destul de mare, bobocii“ clasei I B înv au la cutiu “, o sal de clas

mic , la intrarea în coal , cu b nci vechi de lemn, cu catedra îngr m dit sub o tabl la careajungeai s scrii urcând pe un suport din scânduri. Cu uniformele noastre în p tr ele alb-negru, cu

albe sau negre din pânz , cu h inu e de costum, cu ghiozdane, în mare parte din cartonvopsit, cu toc cu peni i c lim ri ce se v rsau mereu peste c r i i caiete, mergeam zilnic la coalcu mare tragere de inim , dorind s afl m cât mai multe lucruri.

tiam c tovar a“ înv toare ne a tepta cu zâmbet cald i soare în priviri, cu vorbele-ipline de duh i în elepciune, de înv turi ce ne-au c l uzit pa ii spre noi orizonturi, spre viitor.

Era înalt , cu forme pl cute vederii, mereu frumos îmbr cat îngrijit , elegant . Aveavocea ferm , dar era apropiat de noi, tia când s gâie i când s fie exigent , era mereupreg tit s r spund întreb rilor noastre, atât în orele de clas cât i în alte activit i conduse cum iestrie deosebit i nu pu ine sunt amintirile frumoase din primii ani de coal

Ceea ce m fr mânt de ani de zile, mai ales de când fo ti elevi cu care m întâlnesc mîntreab de s n tate“, este faptul c nu mai tiu nimic despre buna mea înv toare, deoarece,imediat ce am terminat clasa a IV-a, a plecat de la D rm ne ti în jude ul Ga i. Atunci eram preamic s m pot interesa de dumneaei, apoi prezentul avea prioritate i timpul a trecut

Acum, când se apropie cu pa i repezi sfâr itul carierei didactice, amintirile r bufnesccurioase, vrând parc s nu lase nimic netrecut prin filtrul memoriei i regret nespus c nu mai tiunimic de doamna mea înv toare.

Poate s-ar fi bucurat s tie c am ales, asemenea dumneaei, s fiu dasc l atâtor genera iide copii


39

ă nu ş … ş ăţ ş ….

… ş ă … ă… ş ă ş ţ

ă ă ş ă ă ş ă ăţăă ă ş ş

ţ ş ă ţă ă ţ ă

Poate c i-ar aminti de mine ar avea acum peste 85 de ani i uneori vârsta joacfeste min ii omene ti

Sau poate de i mi-e greu s o gândesc Odihneasc -se în pace!De aceea am scris astfel titlul Totu i nu pot s nu-mi exprim recuno tin a pentru cea

care mi-a d ruit lumin i c ldur din inima i sufletul s u, mi-a deschis comorile înv turii, mi-ac l uzit primii pa i în tainele cunoa terii.

Ce pu ine i s race sunt cuvintele fa de m re ia menirii de dasc l pe deplinîmplinite!

~n slujba [colii [i cultivarea valorilor

Prof. înv. primar Alina-Maria Barbu,„ “Şcoala cu Clasele I-VIII Ion Luca Bacău

xistă oameni indiferent de greutăţile vieţii, nu au renunţat laînţeles la timp că, „dacă

vrei să laşi o urmă după tine, trebuie să ai grijă să nu o trasezi pe nisip“.Dovadă stau generaţiile de pe care i-a şcolit 30 de ani şi colecţiileinestimabile, rod ale unei munci de o viaţă:

astăzi îi poartă numele).

, care, principiilecare i-au consacrat. a

copii peste

(care

Profesorul Paul Ţarălungă

Grădina Botanică şi ComplexulMuzeal din Prăjeşti

La 1 septembrie 1945, proaspătul învăţător întors de pe front, Paul Ţarălungă, aconsiderat că este impropriu să predai unor copii într-o şcoală devastată de trupele ruseşti.

Aşa că, în timp ce se renova micuţa clădire a şcolii, tânărul dascăl ţinea orele în mijloculnaturii. În acele zile, la ora de istorie de la clasa a IV-a, un elev a găsit un vârf de săgeată. Învăţătorull-a luat şi l-a pus deoparte. După câteva luni de predare în pădure şi pe câmp, elevii reuşiseră săadune diferite obiecte: un bănuţ vechi, o rocă deosebită, o plantă interesantă etc. Atunci, dascăluls-a hotărât să transforme una dintre puţinele săli de clasă într-un mic muzeu. În momentul în careodăiţa devenise neîncăpătoare, învăţătorul şi-a mutat muzeul acasă, dar obiectele erau folosite totca material didactic.

După 20 de ani, acesta a pus bazele Muzeului Prăjeşti. Încet, încet, visul prindea contur.Într-una dintre încăperi se găsesc, frumos aşezate, fel şi fel de obiecte, unele unice sau greu degăsit: scoici, roci culese din depunerile calcaroase din peşteri, flori de mină (cuarţ, pirită, geoda),roci vulcanice etc. Nu lipsesc cranii de capre, măsele de mamuţi dispăruţi in urma cu peste 12.000de ani, coarne de cerb etc. În altă încăpere sunt aşezate costume populare din zonă, foarte vechi,tăbliţe pe care se scria la şcoală, Cartea omului matur (abecedarul), care datează din 1924, unclopot din 1880, cartea de citire, călimări, lămpi, butelcuţe, toate acestea de pe vremeastrăbunicilor. Într-o altă sală se găsesc animale împăiate, excelente materiale didactice: onevăstuică, o vidră, un cerb lopătar (mai rar întâlnit în muzee), acvila ţipătoare, porcul mistreţuriaş, cufundacul polar, barza neagră, pescăruşul argintiu şi multe altele. Toate exponatele, la unloc, sunt deosebit de interesante, însă, parcă încăperea cu animale marine şi monştri atrage pe oricevizitator: pisica de mare, căluţul de mare, calcanii, midia de stâncă, scorpia de mare, rechinii,păstruga, delfinul juvenil, şerpii de apă şi de casă etc. Acolo se pot vedea un purcel cu corn sau cudouă boturi, un miel-monstru, pui de raţă/găină cu patru labe şi chiar copii, în fază de embrion,monştri. În sala de arheologie se găsesc diferite unelte din paleolitic şi neolitic, arbalete, lacăte dinlemn, inele cu diferite sigilii, râşniţe de piper, cântare manuale, oca de pe vremea lui Cuza.


40

Alături de muzeu se aflăîn care sunt plantate

peste 400 de specii de plante, mândriaprofesorului Ţarălungă. Adevăratul colţde rai la care visează orice iubitor de viaţă.O vizită la Prăjeşti, avându-l ghid peinimosul profesor, devine o încântare şi oadevărata lecţie de istorie şi pasiune.Desigur, nuar fi prins contur fără sprijinul localnicilor,a altor muzee din ţară şi, nu în ultimulrând, elevilor din sat. Mulţimea devizitatori pare că nu se va sfârşi niciodată.Vin să vadă minunile de la Prăjeşti, sute deelevi, profesori universitari, cercetători, oameni de ştiinţă, nume sonore în lumea întreagă.

Aşadar, la Prăjeşti, natura este o „carte“ veşnic deschisă cunoaşterii şi învăţării.Greaua întrebare se pune în nefericitul context în care profesorul nu va mai fi în astă lume

Toată averea inimosului dascăl va rămâne în Prăjeşti, mărturie a unei munci de o viaţă, un micprinos adus cunoaşterii: florile, arborii căraţi cu spinarea, rocile. Şi, poate va fi să rămână unurmaşi care să-i ducă mai departe ambiţiile. Vor şti ei să păstreze, să preţuiască acest tezaur?Bătrânul profesor şi-a făcut datoria. I-a învăţat, le-a dat seminţe şi răsaduri, i-a îndemnat să trăiascăfrumos, le-a fost model în toate. Distincţiile, nu una, ci zeci de medalii, ordine şi diplome a primitdom' Paul. Nu pentru asta a muncit. „Acum, poate fi liniştit.Adunată în câteva fotografii şi un parcfără egal, biografia lui e la vedere. Continuă să trăiască în micul lui paradis rural, înconjurat de florişi miresme, ocrotit de bolta nesfârşită a cerului: doar el şi lucrarea lui Dumnezeu“. (Sorin Preda)

Puţine localităţi din peisajul celor rurale, se bucură să aibă muzee sau grădini botanicecum sunt cele din comuna Prăjeşti, judeţul Bacău. Povestea acestora a apărut din pasiunea pentrunatură şi din faptul că omul e dator să lase ceva în urma lui.

, astăzi ajuns la aproape 90 de ani, ne povesteşte multedespre oameni şi locuri, despre natură şi istorie, despre frumos şi creaţie. Ne este deopotrivă ghid şiprieten, gospodar şi povăţuitor din umbră al şcolii din sat. Nu există om în localitate mai respectatdecât bătrânul profesor. Sătenii îşi scot pălăriile mai ceva ca în faţa lui părintelui, în timp ce acesta,îmbrăcat permanent la costum şi cravată, se plimbă pe aleile parcului, cumpănind vigilent, îndreptul unei tufe de rododendron. Nu e neapărat pedant. Vrea să le arate oamenilor cât îi preţuieşte.Respectul faţă de alţii începe cu sine. „Să fii învăţător înseamnă să fii model.Să schimbi, sămodelezi prin puterea propriului exemplu“. Nu degeaba spune, cu lucrată modestie: „Îmi iubesccăsuţa. Aici sunt înmormântat în viaţă“. Curată şi îngrijită ca o rochie de mireasă, e strâmtorata degrădinile vecinilor. Vorbeşte pătimaş, dar şi suficient de lucid ca să recunoască: „Sunt un omnebun. Când iubesc ceva, nu am măsură.Aşa am fost mereu: nebun şi sentimental. Dacă am flori înjurul meu, nu-mi trebuie nici mâncare. Toată viaţa mea e aici. Nu e loc mai sfânt în lume decâtcocioaba mea şi florile mele. Natura e o carte deschisă, un dicţionar de înţelepciune. E Biblia mea.Nu mă mai satur citind. , câte avem de învăţat de la flori!Aşa tăcute cum sunt. Florile suntca oamenii trăiesc împreună, se sprijină unele pe altele.Au viaţa lor. Simt totul. Simt în primul rânddragostea. Poţi să le uzi cât vrei, dacă nu ai iubire şi răbdare, florile tânjesc, se usucă.“

Uşor costeliv, dar energic, te trage după el, îţi arată şi-ţi explică, desenează imaginar loculviitoarei sere, apoi cade pe gânduri, parcă mângâind cu vorbe trecutul. Trece de la o floare la alta cuîncetineala celui care răsfoieşte un album cu fotografii, copleşit de imagini şi amintiri. Fiecareplantă, fiecare fir de iarbă are propria sa istorie.

Grădina Botanică

Muzeul şi Grădina Botanică

Profesorul Paul Ţarălungă

.

Doamne


41

~nv\]\toarea mea

Înv. Angela CiupalăŞcoala Alexandru cel Bun Bacău

,„ “

„i,

de la tinei.“

Învăţătorul meu cel mai de seamăAi fost şi eşti şi cred c-ai să rămâTot ce-am aflat în viaţăE şi acum temeiul meu dintâ

(

ersurile m-au impresionat profund, m-aprives i

prezentul, unde am ajuns.l.

Am avut.

„ “

.

de ani de ciclu primar, i-am ascultat eam -ii asemeni , pe unii

i-am ascultat, dar niciunul nu a ajuns prin cuvintele rostite, prin to, la sufletul meu. Ea nd vorbea despre bolnavii

care zac pe patul ii care nu mai sunt.dulce ca

mierea.Aceasta este doamna LUCIA POPA

„ torul/ / mb

?“

„ “.

Adrian Păunescu)

u făcut să-mi aduc aminte de copilărie, deprimele zile de şcoală, m-au determinat să c trecutul, de unde am plecat, ş

Nicio altă profesie, pentru mine, nu este mai sacră decât aceea de dascămereu un sentiment de admiraţie şi respect pentru toţi cei care au

îmbrăţisat această carierăAm avut norocul şi onoarea să am o învăţătoare la fel ca cea din operele

literare: firavă şi blajină ca o muceniţă . Când ne vorbea la ore simţeam cum neînvăluie cu blândeţea cuvântului pe care, din păcate, n-am mai întâlnit-o la niciun alt dascăl. Eramodestă şi corectă cu toţi elevii ei. Impunea respect prin atitudine şi prin ştiinţă. Aş fi învăţat oricelecţie, orice definiţie doar să nu o dezamăgesc. Pun pariu că am dezamăgit-o totuşi în câteva rânduri.Sau poate nu, doar ştia că-s un copil, uşor de clintit de pe calea dreaptă

Doamna mea învăţătoare m-a învăţat în fiecare zi cum să mă comport la şcoală, cuprofesorii şi colegii, iar acasă cum să îmi respect părinţii. Insista de multe ori pe acest aspect,deoarece, spunea dumneaei, aşa cum se formează un elev în primii ani de şcoală, aşa va fi toată viaţa.

În toţi cei patru cuvintele şi simţ că semăn înunele privinţe şi îmi era atât de bine! Sunt mulţ dascăli doamnei mele învăţătoare

nurile folosite, prin iubireadăruită era singura care putea să-mi mângâie inima câ

de spital, despre copiii plecaţi din cuibul părintesc, despre părinţÎntotdeauna îşi făcea timp să ne asculte păsurile, să ne sfătuiască, chiar şi mustrarea ei ere

învăţătoarea mea, de la Şcoala Generală Nr. 6 dinBacău.Aavut o contribuţie foarte mare în viaţa mea.

Dacă acum sunt ceea ce sunt, dacă fac ceea ce fac şi ştiu ceea ce ştiu, aceasta este datorită ei.Acuma-s eu învăţă Cel aşteptat în fiecare zi... În clasă intru zâ itor, / Dar sufletul mi-e tot

cuprins / De-aceeaşi tainică-ndoială: / M-aşteaptă ei sau eu l-aştept / Pe cel de care-mi este dor / Să-lvăd venind din nou la şcoală

Cuvintele mele sunt prea puţine şi orice limbă este săracă în cuvinte ca să exprimeaprecierea pentru învăţătorul meu cel mai de seamă Nu ştiu dacă mai este printre noi, dar dacă,da, îi mulţumesc pentru că a existat.

Sărut mâna, preabună doamnă învăţătoare!


42

~nv\]\torul Ion Doroftei

P ţă,Grupul Şcolar Agricol Hemeiuş, Bacău

rof. Florinela-Ramona Bucu

„

“

Ce scurtă e viaţa, şi ce lungă e răspunderea oamenilor maturifaţă de tineretul care le trece pe sub ochi,

având pe umeri toată sarcina viitorul om.( )Simion Mehedinţi

oameni . Arbori

Referitor la construirea unui l , comuna s-a dezvoltat înperioada totu

ându-se,

in acea vreme.

“ , primul director fiindpreotul Dumitru Cunescu

slujbelor frumoase p de binefacere

moriac

de acum, cândsesc acum cu mirare

“Doroftei a fost cadru didactic de care se po

“

“

, începutlui I ionând câte un an iar

ca fostului primar Teodorescu.

u cred că există un sat care să nu aibă o legendă proprie. Satul Hemeiuş aşezatpe calea Bistriţei, a fost împădurit cu multă dragoste cu multe feluri de arbori şiplante sălbatice care au ajutat mulţi dornici de cunoaştere iaceştia ciudaţi au înlocuit o plantă denumită hamei de unde se alimentaufabricile de bere din Bacău, de unde se zice că se trage şi numele acestui cătun.

ăcaş de cult Hemeiuşinterbelică. Deşi nu erau multe familii în satul Lilieci, şi erau foarte puţine case în acea

perioadă, satul dezvolt mai mult după reformele agrare din 1922 şi 1945.După cum reiese din arhivele şcolii în 1858 prinţesa Pulckeria Paşcanu pune la dispoziţie

o casă pentru şcoală unde locuia şi învăţătorul d În 1917 în timpul războiului, înjudeţul Putna la Păuneşti un grup de ofiţeri patrioţi iau hotărârea de a înfiinţa acest orfelinat, reginadându-i numele de „Principele Mircea . În 1919 a fost transferat la Hemeiuş

, căpitan voluntar în armată. Cu dragoste nemărginită faţă de copiii orfani,datorită e care le ţinea precum şi actelor care le făcea pentruOrfelinat, Majestatea Sa Regina Maria, îl decorează pe preotul Cunescu pentru activitatea sa şi îlnumeşte director la Hemeiuş.

De fapt cine este el – învăţătorul? Cine să fie… omul care din prima secundă când intri însala de clasă te învăluie cu multă dragoste şi dăruire, cuvintele lui sunt sfinte întipărite în meopilului care va deveni mâine omul societăţii. Marele povestitor Mihail Sadoveanu spunea

referindu-se la învăţătorul lui:„…Şi când mă gândesc bine, când judec cu mintea caut să adun faptele care

atunci, copil, le trecea cu vederea, gă că Domnu` era un om necăjit, hărţuit deadministraţie, care cu greu îşi ducea gospodăria lui, că venea de multe ori amărât să ne dea cudragoste învăţătura de toate zilele.

Învăţătorul Ion t spune numai cuvinte de laudă.În 1930 a absolvit Şcoala Normală „Ştefan cel Mare din Bacău, elev al marelui pedagog GrigoreTăbăcaru, născut în satul Hemeiuş, care i-a îndrumat paşii spre cariera de cadru didactic.Afost unuldintre primii învăţători din judeţul Bacău care a obţinut gradul didactic I în anul 1944. Pasionat decariera de învăţător colaborează cu învăţătorul Constantin Ichim, care preda la clasele I-IV din satulMileşti, comuna Parincea şi elaborează împreună cartea „Munca didactică în condiţii simultanecare vine în ajutorul tinerilor învăţători.

S-a născut în satul Luncani pe 12 ianuarie 1912 şi-a cariera de învăţător la şcoalaStrugari, apoi la Valea on, Răchitiş şi Gârleni la fiecare şcoală funcţ , laGârleni 2 ani. După un periplu de 5 ani se stabileşte în comuna Hemeiuş căsătorindu-se cu o tânărăfată din sat, fii

Va preda orfanilor din Orfelinat până în 1949 dar şi elevilor din şcolile din Lilieci şiHemeiuş, când a fost numit director al şcolii din Andrieşeşti. Va rămâne în funcţie până în 1972


43

când iese la pensieînvăţător a slujit cu credinţă

învăţământul timp de 42 din care 37 de ani la Hemeiuş. Foştii elevi îşiaduc aminte de învăţătorul lor că era exigent dar blând, meticulos înceea ce făcea, dornic de noutate şi competiţie cu ceilalţi învăţători dincomună dorind ca elevii lui să nu fie depăşiţi de ai celorlalţi. În calitatede responsabil al cercului pedagogic – învăţători zona Bacău – Nord aorganizat schimburi de experienţă între şcoli prezentând materialedeosebite care au venit în ajutorul colegilor.

rile de experienţă ţinute lunar, învăţătorul gazdătrebuia pe lângă lecţiile ţinute în clasă, să prezinte şi câte un programartistic iar apoi, toţi cei prezenţi, erau invitaţi la învăţător acasă, la o

masă colegială unde gazda punea în valoare priceperea gospodinei.În anul 1996 s-a organizat aniversarea şcolii din Adrieşeşti, unde au participat învăţătorii

care au predat la această şcoală, profesori şi învăţători însoţiţi de directorul şcolii coordonatoareMihai Laslău, precum şi reprezentanţi ai Inspectoratului Şcolar şi ai Primăriei Hemeiuş.

Pensionar fiind, învăţătorul Doroft cel care cu 40 deani în urmă supraveghease construcţia noului local de şcoală, până atunci cursurile ţinându-se

Luând cuvântul, domnul Doroftei s-a adresat celor prezenţi trecând în revistă întreaga sacarieră de învăţător. Şi-a iubit meseria dar şi elevii, se mândrea cu aceştia care au devenit oameni cuo pregătire bună profesională. Elevilor prezenţi le-a spus că doar cu muncă şi bună purtare potdovedi respect şi dragoste pentru cadrele didactice şi şcoala pe care nu trebuie să o uiteniciodată. S-a bucurat de mulţi ani de pensie, a avut o vacanţă bine meritată, dar avea o maredorinţă obţinerea gradului de colonel în armată. Mare i-a fost bucuria când i-a fost înmânat livretulmilitar şi a citit înaintarea în grad.

S-a stins din viaţă la 91 de ani, în anul 2003, lăsând în urmă o viaţăînchinată şcolii, dar şi elevilor.

.Domnul Ion Doroftei

La schimbu

ei Ion a fost invitat de onoare. El a fostîn

camere închiriate în diferite case ale oamenilor din sat.

pentru

:

„-Acum “mor liniştit!

Ion Doroftei

Mircea C\lin -personalitate didactic\ [i [tiin]ific\ moine[tean\

Prof. Maria-Cristina Condrea„George Enescu“ M , jud.

,Şcoala cu Clasele I-VIII oineşti Bacău

e-am propus să evocăm personalitatea rofesorului Mircea Călin,catedrei de chimie a Liceului Teoretic „Spiru Haret Moineşti până înanul 1997 m de o rară sensibilitate şi o înaltă pregătire profesională, din spiritulcăruia s-au împărtăşi numeroase generaţii de tineri care l-au îndrăgit şi ascultatcu veneraţie.

născut în localitatea Băhnăşeni, comuna Pârjol, judeţul Bacău, la 24ianuarie 1936, care îi era dragă pentru semnificaţi istorică, cum dragi îi

erau şi numele Mircea-Basarab, date fiului său. născut şi Elena Călindupă care au mai urmat încă şase copii. În afară de sora Elvira, care s-a prăpădit la numai 7 ani, pe

P titular al“ din 1959

, ot ,

S-aîntr-o zi a

A fost primul al familiei Ion ,


44

toţi ceilalţi i-a ajutat material şi i-a încurajat să urmeze studiisuperioare, astfel unicul frate

ică, două surori, Angela şi Viorica, au urmat Facultatea deDrept, o soră încă mai profesează stomatologia în oraşulTârgovişte ă medicală într-un spital dinBucureşti.

După studiile medii urmate la şcoala primară din comunanatală şi şcoala elementară din localitatea Băseşti, a urmat cursurileŞcolii Medii de Băieţi Nr. 1 Bacău, actualul Colegiu NaţionalFerdinand I, promoţia 1954. În septembrie 1954 devine student alUniversităţii „Al. I. Cuza Iaşi, îndreptându-şi nesaţul cunoaşterii,timp de cinci ani, către cel mai fascinant obiect din aria curriculară„Ştiinţe ale Naturii , În iunie – iulie 1959 va susţine examenulde stat fiind declarat

1 septembrie 1959 este numit profesor la Şcoala Medie Mixtă Comăneşti, de unde setransferă, pe 20 octombrie în acelaşi an, la Şcoala Medie Mixtă Moineşti. În august 1964 devineprofesor definitiv, iar din 15 septembrie este transferat la Şcoala Profesională de Petrol Moineşti,unde este numit director adjunct. În august 1967 se transferă, la cerere, la Liceul Mixt Moineşti,unde şi-a desfăşurat activitatea didactică şi de cercetare până la vârsta pensionării, în 1997.

Pe 24 mai 1965 se căsătoreşte cu Elena Leonte, iar în ziua de 8 ianuarie 1968 i se naşte fiulMircea-Basarab. În ziua de 24 martie 2002 se stinge din viaţă, încărcat de suferinţă bolii, dar maiales de pierderea fiului său, în vârstă de numai 33 ani.

L-am cunoscut pe „tataie , aşa cum îşi spunea şi îi plăcea să i se spună, în ipostaza deprofesor, care conferea siguranţă şi ne atrăgea prin caracterul intra şi interdisciplinar al predării-învăţării.Aşa cum unii oameni intuiesc cuvântul de sub cuvânt, cum alţii desluşesc tonuri şi nuanţenebănuite în spectrul culorilor, iar alţii simt fiorul sunetelor în variate game, profesorul nostruradiografia sinestezic substanţele.

Posesor al unei ample şi variate informaţii ştiinţifice, dobândită şifizicii, biologiei, dar şi iteraturii, istoriei, limbii franceze, avea plăcerea transmiterii

ştiinţei sale într-un mod cuceritor, molipsindu-te de curiozitatea iscoditoare cu care provocadiscuţii.Am descoperit, mai târziu, un cercetător riguros, pasionat, c, laturice-i întregeau personalitatea complexă. De la dumnealui am deprins meşteşugul informaţiei, fiindun om superior în adevăratul înţeles al cuvântului, fără orgolii şi mândri exagerate, de o modestiefirească, calităţi care întreţineau, în jurul să simpatie şi respect.

Hotărârea şi perseverenţa i-au fost atât de cunoscute şi apreciate, şi neastâmpăr şineliniştea creatoare, care l-au însoţit tot vieţii. Munca în bibliotecă şi în laboratorulamenajat prin preocuparea-i personală, a lăsat prea puţin loc tihnei vieţii de cămin. Mărturiilefamiliei, ale doamnei Nuţi – soţi , ale Andreei – nepoata şi ale Dorinei – nora, adeveresc grija şi

profesorului pentru experimentele chimice pe care, nu de puţine ori, le continua şiacasă himia experimentală

Recunoscut ca un ilustru profesor din judeţul Bacău, i s-au acordat numeroase diplome şidistincţii, culminând cu diploma de excelenţă „MAGNA CUM LAUDE acordată în februarie2001 de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău. Ministerul Educaţiei şi Învăţământului i-aacordat prin ordinul nr. 5616/1985 titlul de „Profesor Evidenţiat pentru rezultate deosebite înactivitatea didactică şi de cercetare.

înregistrat la OSIM o propunere de invenţie, cu titlul:„ , destinatăCombinatului Chimic Borzeşti, dar şi o alta,destinată Ministerului ForţelorArmate, cu titlul „

, Mihai, a devenit profesor dematemat

, Elena,, iar alta, Dana, este asistent

,

“

“ .în

La

“

prin lecturi dindomeniul l

un om altruist, carismati

iu,

ca ultimpul

atruda cu bucurie

. C devenise parte din sufletul domniei sale.

“,

“

În anul 1974 domnul profesor a“

întreprindere cu care a colaborat în diverse rânduri,“.

chimiadiplomat universitar chimie organică.

Procedeu de electroliză a clorurii de natriu în soluţie apoasă cu catod de mercur

Motor cu reacţie

Mircea C\lin


45

A participat la numeroase simpozioane şi consfătuiri naţionale Creativitate şi eficienţăîn învăţământ – 27 iunie 1983, Ploieşti , precum şi la sesiuni judeţene de referate şi comunicăriştiinţifice ale elevilor, făcând parte din Biroul secţiei, fie ca preşedinte, fie ca membru, susţinândlucrări ştiinţifice fiind coordonator de comunicări tehnico-ştiinţifice ale elevilor.

Se numără şi printre autorii de mijloace de învăţământ necesareează

În revista „Rolul şi locul educatorului în procesul demodernizare a învăţământului” a publicat un interesant studiu referitor la sistemul periodicintitulat: „Probleme ale predării sistemului periodic al elementelor.

publică la rubrica „Idei la dispoziţiadumneavoastră”,

să apară scrisori de felicitare de la numeroşi adepţi ai aceste

Este recunoscut faptul că prestigiul cultural al unui oraş îl aduc intelectualii de valo re,contribuţia profesorilor alităţii fiind întotdeauna decisivă. Indiferent detreapta de învăţământ în care îşi desfăşoară activitatea, profesorii asigură informaţia ştiinţifică debază, descoperă şi stimulează talente, implicându-se în procesul anevoios şi complex de formare acara Iată de ce în rândul acestor personalităţi didactice se află profesorulMircea Călin, cu care oraşul Moineşti se mândreşte.

ei care i-au stat în preajmă prezenţei a unui mare specialistîndrăgostit de lucrările experimentale, şi de aceea

Profesorul Mircea Călin a iubit viaţa cu toate asperităţile şi a risipit-o, în sensul bunal cuvântului, cu o nemaipomenită generozitate.

Toţi care l-am cunoscut şi apreciat, păstrăm neştearsă amintire de aceea şide astăzi se doresc un pios omagiu, o fărâmă de recunoştinţă pentru cel care a fost

(„“ )

sauprocesului instructiv-

educativ, astfel în 1983 realiz produsul „“.

“Revista „Magazin“ din 2 mai 1987, nr.18/1592 îi ,

articolul „. Neîntârziat aveau i

remarcabile idei.a

la configurarea person

cterelor. , indiscutabil,

C au avut mereu avantajul ,din punct de vedere profesional neegalat în

acest sens. ei,

îi a, cuvintelenoastre

, , .

Celula de electroliză a clorurii de natriu cu catod demercur şi dezamalgamare simultană

şi timp la prepararea alimentelor.

unfondator de şcoală un cercetător neobosit profesorul şi directorul Mircea Călin

Economie de energie Cameratermos“

Portret de dasc\lÎnv. Daniela Ignat,

Şcoala cu Clasele I-VIII Cucuieţi, Dofteana, jud. Bacău

in surâsul alintat

al scrisului cu miros de înalt.

am

I

al ochilor tăi sfioşi,am învăţat tremurul dulce

Din freamătul dulceal buzelor tale cuminţi

învăţat să citescîn cartea blândă a unui Mâinecu aripi largi şi luminoase.ar din respiraţia timidă

a fulgilor ce-ţi stauascunşi în firele de păram învăţat să socotesc succesulca bucurie a vieţii unui om.


46

Într-o zi, am citit aceste versuri şi gândurile mele s-au îndreptat spre doamna meaînvăţătoare, SivogloAna.

Am întâlnit-o cu 36 de ani în urmă, firesc, fără să fiu pregătită în mod special, fără ca cinevasau ceva să-mi fi dat de bănuit că anii care vor urma nu vor mai fi la fel. Lacrimile au început săcoboare cuminţi, ca şi cum asta aşteptau de mult timp, ca şi cum ar fi dorit să spele tot ce am pi rduteu ca om, până atunci.Am ridicat ochii înceţoşaţi şi pri or alburie, am zărit un zâmbet, ocăldură izvorâtă dintr-o privire au

Din acea zi, Doamna mi-a fost cel mai bun prieten, coleg ăritor, mamă, bunică şi dascăl.că ,,un dascăl bun echivalează cu un noroc în viaţă dascăl este o

frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nicio alta, care nu se părăseşte seara, odată cu hainele delucru. Este aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nueste permisă, o meserie care epuizează şi înviorează, ingrată şi plină de farmec deopotrivă. Puţineprofesiuni cer atâta competenţă, dăruire şi umanism precum cea de învăţător, pentru că doar încâteva se lucrează cu un material atât de preţios, de complicat şi de sensibil precum omul îndevenire. Învăţătorul instruieşte, educă, îndeamnă, dirijează, cultivă şi organizează, corectează,perfecţionează şi evaluează neîncetat procesul formării şi desăvârşirii omului de mâine.

Am înţeles aceste lucruri, undeva, într-un timp nu prea îndepărtat, dar suficient de trecutpentru a aşeza amintirile ce le-a născut în sertarele preţuirii, e admiraţiei şi nostalgiei şi mi-amdorit să fiu ca ea , ca doamna mea învăţătoare. Simţeam că sunt făcută din aceeaşi ţărână cu ea, că-isemăn atât Doamna învăţătoare – un om pe care îl admir şi îl respect cu toată fiinţa mea.

Sunt mulţi asemenea ei, pe unii i-am ascultat, dar niciunul nu a ajuns aşa ca ea princuvintele rostite, prin gesturile folosite, prin iubirea dăruită, la sufletul m

Vocea ei blândă, privirea sa caldă, degetele lungi şi subţiri cu care dădea filă cu filă dinabecedar, toate acestea mi-au arătat poarta spre viitorul meu.

În cei patru ani de şcoală primară, printre bastonaşe, înmulţiri cu 2 şi cu 3, lăşi de acuarele şi păduchii luaţi de la o colegă prea darnică , am aflat că superficialitatea nu-i bună,că doamna e deşteaptă, nu doar frumoasă şi că ,,Ana are mere .

Era serioasă doamna mea, dar în acelaşi timp avea şi haz, ştia să ă ne şimângâie, să ne dea poveţe. Îmi amintesc şi acum de prima literă, de prima cifră, de neputinţa mea dea înţelege semnele mai mic şi mai mare , de răbdarea cu care ne explica tot ce nu pricepeam, şi,am înţeles că dincolo de faptul că tea cunoaştere, era multă pasiune, dăruire necondiţionatăde sine, respect pentru menirea de dascăl, echilibru, eleganţă, exigenţă.

Am desenat lumea în culori la orele de desen, am alergat, am sărit, ne-am bucurat, amgustat victoria şi am simţit înfrângerea la orele de educaţie fizică. Iar o poveste....o povesteînsemna... o lume... o altă viaţă. Totul prindea sens în mâinile şi vorbele dumneaei.

Mi-a spulberat din timiditate şi mi-a permis să abordez lumea dintr-o perspectivă maiprofund valorizantă. Depăşind magia orelor curs a acţionat asupra mea într-o manieră ciudată. Era

şi severitate, de exigenţă şi ui ţie şi metaforă.Ne-a învăţat, ne-a îndrumat, ne-a zâmbit, ne-a certat, ne-a povăţuit, dar

ne-a iubit, căci fără dragoste în suflet nu poţi avea încrederea şi avântul atâtor suflete.Pentru mine, doamna Sivoglo, rămâne şi acum al unei vieţi deloc uşoare, cu

multe cărări întortocheate , în care şi-a îndeplinit cu onor misiunea de a-i conduce pe alţii spre ţintasuccesului.

Personalitatea doamnei învăţătoare se concretizează în competenţa sa pedagogică,teoretică şi practică, în fizionomia sa morală, în comportarea sa în familie şi societate, în respectarealegilor simple de civilizaţie, în farmecul politeţii şi al bunei cuviinţe. M-au impresionatdintotdeauna la ea seninătatea şi co ziunea interioară, nobleţea şi modestia, generozitatea şidiscreţia, iar pe te toate acestea o imensă iubire de oameni.

en perdeaua l

rie.s

Se spune “. Meseria de

al

de mult...

eu.

pete de cernea„ “

“ne certe, dar s

„ “ „ “transmi

un amestec de poezie mire, de informamai înainte de toate

„izvorul viu“„ “

es


47

Lecţia umană a doamnei învăţătoare este lecţia unui om care îmblânzind cu graţie timpul,a ştiut să rămână tânăr în spirit şi gest.

Mă străduiesc să-i urmez exemplul, să aduc cum pot şi de unde pot, bucuria de a munci cufolos şi cu plăcere, cât mai mult timp cu putinţă, în perimetrul şcolii şi dincolo de ea, şi mai presus detoate, să fiu la fel ca ea.... un OM.

Gustav Niculescu - un dasc\l de neuitat

Prof. înv. primar Gabriela ,coala cu Clasele I-VIII „Georgeta Mircea Cancicov“Ş Bacău

Melincianu

amenii se nasc, trăiesc ş ţuă. E dreptul lor să ş în care se

formează ş ş ş ţii se repetă desute, poate de mii de ani. Mărturiile pe care le moştenim trebuie păstrate cusfinţ ş

Nimic nu leagă ş ţŞ r. 4 Bacău, iar, mai apoi, Ş Bacău.Şcoală cu tradiţie în târgul Bacăului, care a împlinit în anul 2009, 90 de ani de exist ţă.

şcoli este realizată prin contribuţ ţi dascăli ai şcolii:învăţător Nicolae Mitrofan, respectiv profesor Gustav Niculescu. Primul, învăţător emerit, arealizat Ş r. 4 Bacău cu o primă pa

ţ ş

ţ şŞ din Bacău vreme de nouă ani (

Câtă vreme a fost director al Şapoi director prim până în anul 2002), s-a străduit să pună în practică un sistem de

propovăduire a ideilor novatoare în învăţământ ş ţ şi s-auconstatat două puncte tari: ţionari publici, cadredidactice de elită, de la toate treptele de învăţământ) ş

ţ , adică deloc autoritarist, acestea erau dirijate spre zonele fierbinţ ţş Rareori se întâmplă să fie vizibilă o anume înclinaţ nui vorbitor către

doctrina partidului X; de cele mai multe ori, interesul era orientat spre calitatea actului didactic şi, înparalel, către nevoia de a se racorda la trecutul apropiat sau îndepărtat, pentru a împrumuta modeleumane sau de conduită.

ţ , Bacău), atâteacâte sunt (în ciuda faptului că următoarele ţ

A făcut parte din echipa de coordonatori sau colaboratori aEvaluarea formativă pe unităţ ţ ş

ţ Activitatea didactică în concepţia curriculară (ciclurile preprimarş ţională a românilor, de la idee lafaptă Spiritualitatea românească, ieri ş toate tipărite de Editura din

i, când le vine timpul, trec în eternitate. Genera iile sesucced într-o repetare contin tie

i muncesc, în care iubesc i î i cresc copii, ciclurile vie

enie i transmise.mai mult pe oameni, decât con tiin a unui trecut comun, petrecut aici, în

coala N coala cu Clasele I-VIII „Georgeta Mircea Cancicov“en

Monografia acestei iile a doi regreta

„Monografia colii Generale N “ rte în anul 1969, iar al doilea aactualizat-o în 2003, la 85 de ani de la înfiin area colii.

Titlul acesta face referire la Gustav Niculescu, omul care a ini iat i coordonatde la coala cu Clasele I-VIII „G. M. Cancicov“ 1996-2004).

colii cu Clasele I-VIII „G. M. Cancicov“ (întâi directoradjunct,

i în societate. S-a asistat la astfel de ac iuni(istorici, politicieni, func

i . Moderate cuîn elepciune i ale vie ii social-politice române ti. ie a vreu

Contribu iile lui Gustav Niculescu (8 ianuarie 1949 - 27 februarie 2006), merg în direc ii:

unor: „ i de con inut în ciclurile preprimar i primar“, 2001;

„Lec ia, în evenimente“, 2002; „i primar)“, 2003; sau „Unitatea na

“, 2003; „ i azi“, 2004; „Egal“

istoria a

„De la ideea unei monografii, la monografia unei idei - Gustav Niculescu“„Clubul de

idei“

calitatea invita ilorcalitatea dezbaterilor

timpul nu i-a fost prietentiin ifice ale elevilor, a sintetizat devenirea colii

unde a predat istoria începând cu anul 1987.volume cu caracter

didactic

volume cu caracter istoric:

şezării

ţ

a elaboratarticole de specialitate, a coordonat comunicări ş ţ ş


48

Bacău. ş şEvenimentul de Bacău

ţ ş ş ş ţ ţională:ş ş ş ţă, structuri profunde în existenţ ş

Proiectarea didactică. Modernizarea strategiei de predare-învăţ ţ şîn învăţământul românescPreocupat permanent de desăvârşirea sa profesională şi managerială, a urmat cursuri în

aceste domenii, desfăş Ş ţ Bacău în 1997, 1999, 2000, 2002,unele dirijate

ţ şi Cercetării.Calităţ ş cultural i-au fost răsplătite de ţ şţ Ş ţului Bacău ş l Liber din

Învăţământ, în 2004; de societăţ ă ţă ale Asociaţ ţal cărei membru de onoare a fost, după ce activase ş

ilialei Bacău.Pe linie strict istorică, a fost distins cu medalia comemorativă Ş ş

ş ă şi Medalia Jubiliară ţţ ăţ Ş Bacău

După 1989 s-a remarcat, ca director, prin coşcoală. Mai târziu, va deveni membru în Consiliul consultativ al Inspectoratului Ş

ţului Bacău.Traseul său profesional este relevant.Absolvent strălucit al Facultăţii de istorie din cadrul

Universităţ ş ş ţ ţară, cu media 9,92, în 1972la Institutul de Marină Mircea cel Bătrân ţ

În anul universitar următor se transferă laInstitutul Pedagogic de 3 ani din Bacău şi, pentru încă unan, , la liceul Industrial Nr. 2 Bacău. Între1975 şi 1987 îl găs Ş

ţi, comuna Mărgineni, judeţul Bacău, dupăcare se transferă l Ş Ş

Bacău).ţ ţ ş

şcolilor băcăuane. Adonat bibliotecii ş ţ

ţ5, plecând din această lume

pă ce, desigur, fusese jucător Ş căuţă pitorească în lumea băcăuană (îl recunoşteai după pasul egal, măsurat, după

ge şă aproape goală pe care o purta pe umăr ţş ş ş

ş Ţarălungăţ

Şi chiar dacă,, singura comoară ce nu ne

căci astfel

Cu articole de specialitate este prezent i în „Cronica Romanului“, „Orizonturi colare“,„Variante“, „ “, „Zargidava“, „Tezaurele ortodoxiei“.

A ini iat i coordonat seminarii i sesiuni metodico- tiin ifice de cuprindere na„Succesul i insuccesul colar”, 2002; „Spirit i consisten a colii“,2003; „ are”, 2003; „Tradi ional imodern “, 2004.

urate la Inspectoratul colar al Jude uluispre un orizont mai larg, cum au fost cursurile de formatori locali în 1999-2000, iar

altele focalizate tematic, cum a fost cursul privind Holocaustul în România, organizat deMinisterul Educa iei

ile de profesor, director i animator institu ii iorganiza ii profesionale, precum Inspectoratul colar al Jude i Sindicatu

i culturale: diplom de excelen iei Na ionale „Cultuleroilor“, anii1999 -2000, i ca membru în Biroulde conducere al F

„ tefan cel Mare i Sfânt“,2004 i cu Diplom „60 de ani de la victoria Na iunilor Unite împotrivacoali iei hitleriste: 1945 – 9 mai 2005“; iar pe plan local, cu Diplom de onoare – 85 de ani de laînfiin are a colii „Georgeta Mircea Cancicov“ – 2004.

laborarea cu biserica pentru a introducereligia în colar alJude

ii „Al. I. Cuza“ Ia i - ef de promo ie pe , a ocupat postul delector universitar în perioada 1972-1973 „ “ din Constan a.

1974-1975im profesând la coala cu Clasele

I-VIII Baraa coala Nr. 4 ( coala cu Clasele I-

VIII „Georgeta Mircea Cancicov“Acestei institu ii i-a conferit, prin abnega ie i

pasiune, un loc aparte în peisajulcolii întreaga sa colec ie de reviste

„Magazin istoric“, chiar de la apari ie, perioada 1968 -200 în februarie 2006.

Paralel cu munca de profesor, a practicat baschetul, ca arbitru în divizia B fete (1974-1988), du în echipa Clubului Sportiv colar Ba .

Prezenanta uria - - – reflex al vie ii de sportiv, probabil), Gustav

Niculescu a fost nu doar un demn slujitor al colii i disciplinelor socio-umane, ci i un(prof. Nicoleta Niculescu) i (înv Elena , în revista

„Ini ial“, nr. 20/2005.vorba poetului Vasile Alecsandri

-o poate el fura este, clipa

„suflet deaur“ „un profesor al profesorilor“

„timpul trece, ne despoaie ca un ho i nela “ „comoara amintirilor“,

de fai u a viitorului.

ţ şsă suspinând în urma lui

ţă va deveni peste o altă clipă amintirea cea mai dragă, care ne va lega printr-un trecut comun, trecutul care va fi pentru toţ ş


49

Primii dasc\li ai Doftenei

PŞcoala cu Clasele I-VIII Scarlat Longhin

rof. înv. primar Ana Nicoleta Bucur,„ “ Dofteana

rin menirea sa, o instituţie de învăţământ este un loc binecuvântat. În lunguldrum spre împlinire şcoala a format numeroase personalităţi pozitive, capabile să

interacţioneze şi să răspundă permanent tuturor cerinţelor societăţii. Martoră amarilor evenimente istorice, Şcoala Dofteana a rezistat în timp pentru a menţine vie

flacăra culturii şi educaţiei în aceste locuri. Nu putem discuta despre şcoală ca osimplă instituţie, fără să amintim trăirile, emoţiile, speranţele, necazurile ori bucuriile

celor care i-au trecut pragul.Învăţământul de pe meleagurile doftenene are rădăcini adânci.La baza studiului meu a stat Monografia Şcoalei Creditul Funciar – Rural din com.

Dofteana, jud. Bacău, lucrare executată în anul 1932 de Nicolae Verdeş, directorul şcoalei , tipărităla Tipografia Gutenberg , D. Rosenberg – Bacău. Din această lucrare am aflat lucruri interesantedespre comuna Dofteana şi despre oamenii care au păstorit această instituţie de învăţământ.Începând cu primul învăţător al copiilor din Dofteana, Gheorghe Danilescu, şi până în zilelenoastre, cadrele didactice şi-au pus amprenta asupra dezvoltării intelectuale şi asupra personalităţiielevilor.

În monografia sa, învă ătorul Verde , scrie:

e Danilescu s-a născut în anul 1938 şi a fost învăţătorul primei şcoli din Dofteanatimp de 2 ani. Tot învă ătorul Verde , într-un stil care ne duce cu gândul la marele povestitor IonCreangă, poveste te cum a decurs o întâlnire între el i învă ătorul Da

„“

„ “

Gheorgh

nilescu:

� ș

� ș

ș ș �

„

nului Gheorghe Da

“

„

Şcoala din Dofteana este înfiinţată în anul 1866, o dată destul de însemnată chiar şi înistoria ţărei, întrucât corespunde cu anul suirei pe tron a Regelui Carol I. Aceasta după spuselebătrâ nilescu, primul învăţător; însă în scriptele şcoalei, nu se cunosc date maivechi ca anul 1867. Se vede dar, că înainte de acest an, nu era o corespondenţă regulată şi niciobligatorie, care să ne dea dovezi mai sigure; de aceea ne mulţumim cu ceea ce putem culege de labătrâni.

Numărul copiilor cu care s-a pus bază acestei şcoli a fost de 18 elevi înscrişi - frecvenţaregulată nu se cunoştea. În anul 1867 au fost înscrişi 14 elevi. În anii şcolari 1866-1867 şi 1867-1868 nu s-a lucrat decât cu o singură clasă.

Dacă facem comparaţie între numărul absolvenţilor înainte de introducerearecensământului şcolar şi după introducerea lui, se observă un spor bine pronunţat. Totuşi, stareamaterială redusă a sătenilor, cum şi îndărătnicia lor pentru şcoală, - cu toată obligativitateaaplicată, - nu dă suficiente roade. Cei mai mulţi dintre ei întrerup copiii după doi sau trei ani deşcoală, fără să-şi dea seama de marele rău ce-l fac. Numai timpul cu greutăţile lui mari, va îndreptaacest rău…

Pentru a avea cunoştinţe mai sigure de modul cum se făcea şcoală în timpurile vechi, l-am poftit la mine acasă, spre a-l chestiona. A venit bătrânul fără multă rugăminte. Aceasta s-apetrecut în anul 1906.

Când i-am spus că suntem obligaţi de D-l Ministru să-i facem o dare de seamă despreprimele începuturi ale şcolii şi că pentru acest lucru m-am gândit la el, - s-a simţit foarte măgulit şiparcă citeai în ochii lui acea bucurie nespusă, ce se vedea în orice persoană, chemată ad-hoc, ca săte adape din izvorul cunoştinţelor sale. Şi fără multă zăbavă începu bătrânul meu:

- Domnule Profesor, ascultă la mine să-ţi spun întâi cum de am ajuns învăţător aici:


50

Părinţii mei m-au trimis la Bacău să învăţ carte, fiindcă nu erau şcoli mai aproape. Acolom-au dat pe mâna profesorului Platon, la care am învăţat două clase în nouă luni, - căci drept să-ţispun, îmi plăcea cartea lucru mare. După aceea, prin stăruinţa profesorului – Dumnezeu să-l ierte– am fost numit de Prefect, învăţător în acest sat.

de atunci, moşule?- Ehei, dragul moşului, or fi mai bine de 40 de ani. Dacă-ţi aduci aminte din cărţi, era pe

vremea când a venit în ţară Domnitorul Carol I.- Domnitorul Carol, zic eu, a venit în ţară la 1866 şi de atunci sunt tocmai 40 de ani.

că-i tot cum spun eu?!- Unde era şcoala, moşule?- La început mă plăteau oamenii, şi-mi venea cam vreo 25-30 de lei, cum era pe vremea

ceea, şi pe care-i strângea primarul – vătaful Niţă, socrul părintelui nostru – dar mai târziu,fiindcă-i venea greu să umble prin sat, m-au trecut în bugetul comunei cu un galbăn pe lună. Regulaasta s-a făcut după ce s-a mutat şcoala în vale, - aici pe locul grădinei dv. (arătă grădina şcoalei),că doar aici erau bordee ţigăneşti şi nu grădină cum ai d-ta, cu atâtea frumuseţi în ea. Aici mi-a dato casă între ţigani şi-n ea învăţam băieţii.

- Moşule, te rog, spune-mi ce anume învăţai pe elevi?- Îi învăţam scrierea, citirea, puţină socoteală şi geografie, cât mă pricepeam, - că doar eu

nu eram pregătit aşa cum sunteţi dv. astăzi.- Cunoşti pe N. Lăzărescu, Gh. Contea, Ion Vartolomei şi pe Gh. Guştiu?- Ei, pe ăştia eu i-am învăţat carte. Întreabă-i să-ţi spună, - că drept mulţumită, mă înjură

şi acum când şi-aduc aminte. Când era frig şi mai ales iarna, le spuneam să aducă fiecare câte unbraţ de lemne să încălzim clasa, fiindcă primăria nu dădea ajutor ca acum.

- Ai fost, moşule, ca un adevărat Gheorghe Lazăr, zic eu. Dar socotelile şi scrierea cum lefăceai, dacă n-aveai cele trebuitoare?

- La început îi învăţam pe nisip, până îi deprindeam, iar după aceea îi puneam să scrie şipe hârtie. La citire mă chinuiam mai greu, fiindcă n-aveau cărţile la fel.

După mai multe discuţii, m-a rugat să-i amintesc Ministrului în scris că trăieşte primulînvăţător al şcoalei Dofteana şi dacă întâmplător vine să viziteze şcoala, nu aş face rău dacă l-aşpofti şi pe el.

- E mult

- Vezi

“Gheorghe Da

.

Acesta a

În

i P

nilescu a fost numit de Prefectură învăţător în comuna Dofteana, unde afuncţionat doi ani, până în 1868, când este înlocuit cu Iancu Măcărescu. Acesta conduce şcoala cumai mult succes fiindcă era om cu mai multă ştiinţă de carte . Măcărescu înfiinţează clasa a III-a şiconduce şcoala până în toamna anului 1870, când este înlocuit cu preotul Ioan Climescu, noul parohal bisericei locale, iar Măcărescu trece ca notar al comunei. Preotul Climescu a fost numit învăţătorprovizoriu în anul 1870, iar mai târziu e numit învăţător definitiv. condus şcoala timp de 30de ani, adică până în 1900, când este scos la pensie conform legii învăţământului rural din aceletimpuri. anul 1872 înfiinţează clasa a IV-a, iar în 1891, prin reforma legii învăţământuluiînfiinţează clasa a V-a. Populaţia şcolară fiind mereu în creştere, înfiinţează în anul 1893 postul II, încare e numit Constantin Gheorghiu.Acestuia îi urmează Vasile Dobreanu din Tg. Ocna, iar după doiani vine Chiriac Botez.

Până în 1883, şcoala a funcţionat în localuri particulare şi neîncăpătoare, iar în anul 1883,după stăruinţa preotului învăţător, comuna îşi construieşte un local de şcoală propriu, cu o sală declasă şi locuinţă, pe terenul ce se află în faţa actualei primării, dar care până atunci era ocupat deborde e ţigăneşti. rimarul comunei din acel timp, Ion Simionescu, mută ţiganii peste apa Doftenei,eliberează terenul şcolii, proprietate de la 1864 trecută în planul comunei şi măreşte terenul intrândîn proprietatea moşiei Gh. Ghica. Această şcoală construită la 1883, având la început o singură salăde clasă, devine mai târziu neîncăpătoare. Şi atunci, în anul 1893, când se înfiinţează al doilea postse mai construieşte o sală, anexă la vechiul local.


51

După preotul Ion Climescu, urmează Constantin Mironescu, învăţător diriginte cu titludefinitiv. Cu acesta şcoala intră într-o eră nouă. Învăţământul se predă după forma pedagogicăîmprumutată de la statele civilizate. Şcoala modernă, cu învăţători pregătiţi în Şcolile Normale, ialocul şcoli Mironescu conduce şcoala numai doi ani, de la1900 până la 1902, când pleacă în concediu pentru studii, în Belgia.

1902, şcoala intră sub conducerea lui Nicolae Verdeş în al doilea an deînvăţământ, venit de la şcoala din Leontineşti, unde funcţionase înfiinţat„Biblioteca şcolară . Începutul s-a făcut din donaţii, apoi a făcut apel la Casa Şcoalelor, care

Populaţiunea şcolară fiind mereu în creştere, s-a înfiinţatpost

Noua construcţie se începe în vara anului1914; dar când aproape să fie gata se declară războiulmondial din 1916-18. Războiul a făcut mari stricăciunilocalului şi în special locuinţei directorului care a fostincendiată de ruşi.

Verdeş şi-a desfăşurat cea mai mareparte a activităţii didactice în această şcoală şi acontribuit mult la prestigiul ei. În afară de monografiatipărită în 1935, el a fost şi autorul unui manual degeografie al judeţului Bacău pentru ciclul primar.Datorită meritelor deosebite ale acestui învăţător, înanul 1936, Ministrul Instrucţiunii Publice i-a transmismulţumiri pentru modul în care a ştiut să-şi ducă laîndepl inire menirea şi a condus şcoala .În anii celui de-al doilea război mondial la şcoala dinDofteana îşi începea activitatea didactică tânărulVasile Diaconu, care a activat în calitate de director sauînvăţător la această şcoală până la pensionare, apreciatîncă din primii ani ca un bun pedagog şi gospodar.An după an, cadrele didactice ale acestei şcoli aupăstrat vie flacăra cunoaşterii, urmând exemplul

înaintaşilor pentru instruirea mlădiţelor tinere ale comunei.În anul 1982 intră în funcţiune noua şcoală, cu clasele I-VIII. În anul 1990 sunt 30 de cadre

didactice care predau la 16 clase şi 4 grupe de grădiniţă. anul 2003 devine Şcoală deArte şi Meserii cu numele de „Scarlat Longhin . Poartă acest nume după marele profesor doctor înştiinţe medicale, care s-a născut la Dofteana. Scarlat Longhin a fost membru al Academiei deŞtiinţe Medicale din România, al Societăţii de Micologie din Paris, al Asociaţiei MicrobiologilorFrancezi, al ASOCIAŢIEI Dermatologilor de Limbă Franceză, precum şi membru de onoare al 14societăţi de dermatologie şi alergologie din întreaga lume.

ea Dofteana, binecuvântată de Dumnezeu este o vatră, un leagăn al copilăriei, unclimat, o stare perpetuă de muncă şi înţelegere. Existenţa noastră nu este întâmplătoare, de aceeafiecare trebuie să-şi asume rolul personal într-o lume ce poate fi mai dreaptă şi mai bună prinfăptuiri argumentate şi cu suflarea culturii.

Despre dascăli ne amintim cu plăcere în orice moment al vieţii. Aceştia au format şiformează în continuare sufletul şcolii, fără de care instituţia nu ar avea nici o valoare.

Consider că o bună parte din energia noastră vine din trecut, de la strămoşii pe care merităsă-i preţuim. Este de datoria noastră să arătăm generaţiilor de astăzi - elevi şi profesori - eforturilepredecesorilor noştri.

i antice în comuna Dofteana. Constantin

În anul , care eraun an. În anul 1903 a

“ atrimis mai multe volume. în anul 1908

ul al III-lea.

Nicolae

Începând cu“

Localitat


52

Remember d\sc\lescProf. înv. primar Gheorghe Racleş,

Şcoala Constantin Platon Bacăucu Clasele I-VIII „ “

ând oamenii se gândesc la oamenii, ,împlinesc o poru

Titu Maiorescu, care spunea:„Cine nu a oamenilor este mort pentru

vecie“.,

?va în traiec

ca oameni,nii n-au

, , , mai alesprofesional, dar,

Mihail Andrei, personalitate

nirea de 10 ani, la liceu.

,îmi

,

Ce fruntea-mi de copil o “bunul meu profesor câteva versuri. Ce l-a încântat, ce l-a mângâiat

, , o somitate.Tot atunci mi-am amintit cum, în anul I, , la început,

8,, când venea la n , , ce-i drept,

.

mai mult sau mai puţin importanţi din viaţalor sau a istoriei unui neam înseamnă nu numai că ncă biblică ci,

că n-au trăit degeaba şi au dat valoare trecerii lor prin această viaţă. Aş fi prea criticdacă l-aş susţine întrutotul pe

reuşit să lase la moartea sa nimic spiritual

Cum ar putea un dascăl, fie el cât de neînsemnat să nu lase ceva în urmă sau să nu-şi fi puscâtuşi de puţin amprenta pe sufletul sau în mintea unui copil devenit om matur Că a avut sau nuvocaţie, vrând nevrând, tot a însemnat ce tul vieţii unui om.

Cu atât mai mult cei care au avut cu adevărat vocaţie şi şi-au dăruit viaţa formării oamenilormai întâi şi apoi ca profesie. Şi pentru că profesia de dascăl nu este una întâmplătoare ci

una divină, chiar dacă u fost conştienţi de asta, mă simt onorat şi obligat în aceeaşi măsură săvorbesc despre care m-a călăuzit toată viaţa după absolvirea liceului pedagogic

pentru tenacitatea, perseverenţa şi obsesia de a înfrunta vicisitudinile vieţii şimoral, care a fost profesorul de limba şi literatura română marcantă avieţii culturale băcăuane şi nu numai.

Când scriu aceste rânduri, cudestule emoţii adolescentine, am în faţăfotografia de la întăl

Îmi curg lacrimi când mă gândescce tineri şi frumoşi eram deopotrivăprofesori şi învăţători, cum într-o unitatedivină ne-am adunat să petrecem câtevamomente în care să ne depănăm amintirileplăcute şi mai puţin plăcute, pe care timpulle vindecase, şi că unii acum nu mai suntfiind trecuţi la cele veşnice.

Înainte de a face poza de grup neadunasem într-o clasă la parter în corpul noual liceului începuse strigarea catalogului şifiecare din cei prezenţi spunea ceva din ce simţea în momentul acela. Când a ajuns la mineamintesc că am început cu versurile lui Eminescu:

„Trecut-au ani ca nori lungi pe şesuriŞi niciodată n-or să vină iarăCăci nu mă - ncântă azi cum mă mişcarăPoveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

-nseninară...şi am mai continuat cu , dar ce m-aimpresionat că pot să-l mângâi, pe cel ce era pentru mine cel puţin

ne ţinea la limba română numai în notede 3 şi de 4. Prima notă de 5 mi-o pusese mie la gramatică, după care au început şi notele bune de 7,9 şi 10. Pomenea mai tot timpul oi în clasă de Lică Fercu care a ajuns totprofesor de limba şi literatura română şi redactor la ziar

omul


53

onsecvent maestrul. , ,, mai avusese o serie,

, , , .copii cu tot

“

Tov.“ N-oi fi avut eu rezultate

Ne mai spunea, ce căutam noi băieţii la liceul pedagogic că întotdeauna învăţământul s-aplătit prost. Şi cu toate acestea ne iubea, ne îndruma şi ne trimitea să studiem în biblioteci s-au săfacem muncă de cercetare chiar dacă mai toţi eram de la ţară...

Mai am în faţă şi un caiet de 100 de file în care îmi luam notiţe în timpul orei şi făceamconsemnări la temele date din ceea ce studiam după-amiaza la sala de lectură a Bibliotecii Centraledin criticii literari Titu Maiorescu, George Călinescu, Ovidiu Crohmălniceanu şi alţii.

Şi a fost şi c Deşi eram 44 de băieţi din anul I până în anul V nu ne-alăsat chiar dacă care, când a terminat a dansat pe şcoală.

Asta înseamnă şi nuAstăzi după 36 de ani de activitate când am în clasă felul de probleme, parcă nu

pot renunţa, că mă urmăreşte „îngerul Mihail şi îmi spune să mai rezist...Şi cum să nu rezist când mai deschid coperta unei culegeri şi găsesc autograful:„ Racleş, unul din cei mai muncitori elevi din clasă. Va avea, sigur, rezultate excelente

în viitor . excelente că nu am fost factotum, dar de citit m-a citit bine şi astam-a mobilizat să tind către ideal.

Multe lucruri frumoase ar fi de spus despre regretatul Mihail Andrei, prietenul meu ce mătrimitea la Şcoala de Partid să-i aduc câte 10 pachete de ţigări şi pe care îl imploram să nu maifumeze. Dar lupta cu viciile este mare şi de multe ori te doboară...

Să-i pomenim şi să ne rugăm unii pentru alţii pentru a fi pomeniţi!

iubire iertare perseverare abandonaredăruire

Scrisoare c\tre M\ria-sa, Dasc\lul

Prof.coala cu i

înv. primar Sorina Gîtu (Diaconu),Ş Clasele I-VIII Cucuieţ , Dofteana, jud. Bacău

Dofteana, 30 iunie, 2011

toare,CU PAULA

nduri.l este o profesie de suflet, este o te viitorul prin

truda prezentului, de aventuripalpitante ii.

,i ela i

extrem de critic impactul acestora cu omul - copil.iune ce po ie d

„ “ i „a exista“,este o provocare permanent cu tine, cu adultul de azi versus copilul de ieri,

i ii.elege diversitatea comportame

elege de ce uneori i schimba foarte mult, este un

Doamnei mele învătăPAŞ

stăzi ne aflăm într-un moment înălţător, în zi aniversară a cadrelor didactice şivă rog să-mi permiteţi să vă împărtăşesc câteva gâ

A fi dască artă ce dăltuieşeste o călătorie în lumea dorinţelor plină

ale efervescenţei micii şi marii copilării ale atâtor generaţA fi dascăl discipol este o luptă continuă între dorinţă şi realizare între a

planifica ş bora strategii de modelare umană şi a evalua cu simţ realist ş

A fi cadru didactic este o opţ rneşte din inimă pentru inimă şi nu o soluţ emoment,este o alegere dificilă pentru că ştii sigur care este motivaţia ta de a fi ş

ă în sufletul căruia ţi-aioglindit ş spălat această minunată etapă a vieţ

Este o luptă între a înţ ntului uman desenat de familie şisocietate şi a înţ nu poţ permanent asediu al


54

redutelor câştigate în spaţiul inteligenţei copilului, în tărâmul aptitudinilor specifice şi colectiveîn ţinutul deprinderilor şi abilităţilor personale de a face ş

orul dinlăuntrul dascălului doreşte permanent a face expediţ în sufletulş u scopul de a descoperi cheia învăţatului pentru fiecare în parte, dar şipentru întreaga echipă îşi propune să din ţinutulpersonalităţii ş complex ş

Suişurile şi coborâşurile expediţiilor sunt tot atâtea momente de reflecţie pentru a pune înbalanţă ceea ce este eficace ş conştient ş

Figura celui dintâi dască dăinuie în mintea şi sufletul fiecăruia precum o icoană sfântăSe cuvine să ne ca o călăuză ne însoţeşte î ină

oscute şi, cifrate decât prin învăţO persoană care educă este o persoană care oferă dragoste fără

legătură nici colaborare pozitivă v simte nevoia să fiepreţ iubit.Învăţătorul trebuie să emane în jur căldură sufletească bunătate, să iubeascăprofund ş să se apropie cu simplitate şi sinceritate de ei, să poarte grija fiecărui elev,să dovedească o mare răbdare cu aceş

Măria-Sa, Dascălul, te deschizătorul de drum al unei călă ce durează toată viaţDe aceea merită să iniţiativă stăpânirea de sine, năzuinţa de desăvârşirecontinuă o voinţă puternică ş consecvent ş dau distincţi

sonalitaţii învăţă venind un ideal pentru elevii săDeşi mereu altul în timpuri, el rămâne acelaş estrat cu harul de a lumina minţi

însetate de cunoaştere. Împlineşte destine nimeni ş ăDragostea elevilor să determină pe dascăli să

depăşească toate obstacolele. zilele umbrite de norii ignoranţei, ai infatuăroganţei sunt acele mânuţe calde care le oferă câ curat ş

micuţilor care aleargă în fiecare dimineaţă să întâmpine în faţa şcolii. În clasăcăci acolo sunt feriţi de răutate şi dispreţ

aici este xperienţei pe ca dit-o la catedrăl celor treizeci de ani de muncă. Am îmbrăţişat profesia de învăţător datorită exemplului

pe care mi l-aţ Viaţa de şcolar este o experienţă unică pe care atunci când o trăieşa adevărata valoar frumuseţea

clipelor petrecute în şcoală ntorcându-te în timp şi gândindu-te la începutul şcolii şi lafiinţa care ţi-a fost ca o mamă şi prietenă ţi este cuprins de emoţie şiinima îţ

Pentru fiecare dintre noi învăţă avea un loc special în suflet şi în gând. Pentrumine dumneavoastră veţi fi mereu oaza de linişte şi pace sufletească de bunătate, blândeţe ş

găşie.Veţi rămâ zvorul nesecat de sfaturi bune şde adevăr şi puritate. Sunteţ osebit pe care îl voi respecta şi admira toată

viaţa. Lângă dumneavoastră am învăţat ce înseamnă e ş faţă de ceilalţi,împreună cu dumneavoastră scifrat o parte din tainele vieţii de şcolar ş Totdumneavoastră ne-aţi învăţat să scriem, să şi să gâ preţ pecare l-am învăţat a fost să ăraţi în orice situaţ

Aţ n dar natural de a conduce minţi ş de a vă dărui formăându-ne condiţii favorabile asimilării culturii, procedând cu mult talent şi ştiinţă pedagogică

Aţi citit î fiinţa elevului d ndu-i secretele şAtunci când am hotărât să cu ochii minţii vă vedeam tot pe

dumneavoastră. Şi acum îmi răsună î puţeu scă blândeţe pe care o aveaţi chiar şi atunci când ne certaţ

,i elabora lucruri noi.

Explorat ii ineditei mintea copilului c „ “

de lucru, descopere acele zone virginecolarilor tocmai pentru a oferi un complet, i eficient viitor omenirii.

i eficient în arta de a crea omul de mâine corect, i activ.l .

întoarcem gândul spre cel care, , n lumea pl de taine cenu pot fi cun eventual, des are.

, în primul rând, de carenu poate exista nici o , nici viitor, . Fiecare ele

uit, ,i sincer copiii,

tia.es torii a.

fie venerat. Spiritul de ,, i un caracter ferm, i perseverent e

per torului, de i.i. Este înz

; i nimic nu-l abate din calea apostolatului s u.i este mobilul cel mai puternic care-i

Mângâierea lor în rii, aia te o floare, ori zâmbetul i sincer al

-i se simt cel maibine, .

Tot ceea ce am exprimat expresia e re am dobânde-a lungu

i dat. ti nu oapreciezi l e, dar, mai târziu, privind înapoi cu nostalgie, realizezi

. Peste ani, îtimp de patru ani, sufletul î

i bate mai repede.torul va

, igin ne mereu i i gânduri frumoase din care mi-ampotolit setea i un om de

respectul de sin i respectulam de i de om.

citim ndim corect, dar lucrul cel mai defim oameni adev ie.

i avut u i suflete, rii noastre,cre .

ntotdeauna în escifrâ i descoperindu-i misterele.urmez liceul pedagogic,n urechi vocea cu un timbru aparte, in nazal, cu tonul

mer zut, cu o i.


55

, abia a, unele probleme erau greu de rezolvat,

istoria, atât de multeion m

n punctul , iarobiecte din lemn gen suportul pentru burete

relelor.colare, colar

rii în sce . elei mi le ofere i ca pen pe care le-

am avut.

it. scriu l. Oricât am încercat, tocul a ci acestea erau instrumentele de scris

atunci) nu v lase pe foaia de caiet acea form. te ori se ?

nci erau de multe ori pline de ri i careajungea pe uniforme nu mai spun de

tate.-mi amintesc de un ntre colege

pentru a avea mereu gulerele albe, curate, ât mai interesante.acele bluze de un alb imaculat, cu broderii, , extravagan e

rul n fileu.i cu sufletul plin de amintiri. Mintea

copilului de atunci a prins alte orizonturi, s-a dezvoltat în cadrul altor evenimente majore, dar nu a, când zgomotul de veselie se propaga

zgâriate cu creta ce a scris istoria de-a lungul a zeci de ani,a din acele momente care, i au trecut nu s-au pierdut de tot, au r mas

frânturi e.Pentru tot cut am numai cuvinte de bine, n

zadar, . asigur de tot respectul meu.i parte de tate, turi de cei

dragi.

,fosta ,Sorina Gîtu (Diaconu)

Erau o adevărată încântare orele de limba română şteptam să ne mai daţi câte ocompunere de alcătuit, orele de matematică chiar dacă

când ne citeaţi lecturi despre marii domnitori români.Vă admiram răbdareacu care ne arătaţi să confecţ ă diferite obiecte prin plierea hârtiei, să decupăm diferite forme,să coasem nasturi sau să lucrăm diferite obiecte cusute î de cruciuliţă pe băieţi îiînvăţaţi să folosească ciocanul şi cuiele, să facă saucăsuţa păsă

De neuitat sunt serbările ş momentul premierii la sfârşitul anului ş şi forfotade dinaintea intră nă Mulţi ani de zile am păstrat coroniţ de premiant pe care leconfecţionaţi ş aţ recompensă tru rezultatele foarte bune la învăţătură

Am încercat să vă copiez modelul de dascăl pe care l-aţi reprezentat pentru mine şi înmare parte am reuş Există însă ceva ce n-am reuşit să fac niciodată: să a fel de frumos cadumneavoastră şi peniţ (că

oiau să ă a scrisului pe care încercam în zadar să ocopiez de la dumneavoastră Vă mai aminţi de câ vărsau călimările cu cerneală pe bancăAcele mici scobituri în bă cerneala care se vărsa din căli- mă ş

şi pe duşumeaua clasei, ca să ghiozdanele din carton careveşnic erau pă

Să încerc să iformele şcolare? Era o adevărată întrecere îapretate şi cu modele c Admiram la

dumneavoastră ţinuta mereu sobră fără ţşi pă des şi negru pe care îl purtaţi într-un coc prins î

Aceste rânduri sunt scrise cu mâini tremurânde ş

uitat anii petrecuţi în şcoală într-o clasă cu bănci vechi, tablenegre şi uzate, imagini ale copilărieiunui elev. Inconştienţ deş ă

în mintea mea care mă fac să îmi aduc aminte cu tristeţce aţi fă devotamentul dumneavoastră nu a fost î

mi-a dat o lecţie de viaţă Pentru toate vă mulţumesc şi văVă doresc să aveţ multă sănă viaţă lungă şi plină de bucurii ală

Cu dragoste si recunoştinţădumneavoastră elevă


56

Sub bagheta fermecat\ a doamnei...

Înv. Aglaia Burlacu,Şcoala George Enescu Moineşti„ “

escendentă maş răzeş lui Ş şi purtâdoamna învăţă Oltea Ioneţ naş venit pe lume subcrestele semeţ în satul Pă

S-a bucurat prea puţ copilă ocrotită şi călduracăminului părintesc alături de sora sa mai mică din dorinţa părinţilorde a învăţa într-o şcoală este nevoită să asa

Viaţ începută la o vârstă fragedă şi-a pus amprenta asupra saordinea ş

În timp ce tatăl să pă Câmpulung-Moldovenesc, şi-a dedicatîntreaga viaţă în slujba naturii, sădind şi îngrijind în pepinieră tinere vlăstare cu care să îmbrace şisă întinerească munţii Moldovei, fiica sa Oltea a ales să educe şi să înveţe micile „vlăstare umanepentru a descoperi „cheia cititului şi a scrisului - cum spunea Sadoveanu.

el, a urmat cursurile Şcolii Pedagogice Suceava, pentru a deveni învăţătoare, meseriepe care a practicat-o cu cinste timp de 39 de ani.

În timpul liceului, pe lângă dăruirea pentru vocaţia aleasă, participă cu entuziasm laactivităţile cultural-artistice în formaţia corală de dansuri populare, preocupări continuate şi înanul de practică pedagogică desfăşurat în satul Doroteia, ca şi în primii ani la catedră.

Eleva aceea cu codiţe, serioasă, cu o privire pătrunzătoare, îşi începe cariera didactică,„apo 965 în satul Maidan, com. Soloneţ

prin intermediul unor rude (familie de învăţătoridin satul apropiat) să-l cunoască pe viitorul soţ, venit în vizită la rude în împrejurimi.

Aşa a ajuns, din 1969, pe meleagurile moineştene, unde a rămas şi în prezent, chiar şidupă ce soarta a decis să rămână singură, iar vârsta a îndepărtat-o de sala de clasă.

A luat cu ea însă obiceiurile, tradiţiile din satul natal, dar şi încărcătura istorică a ţinutului,ospitalitatea, seriozitatea şi bunătatea specifice locuitorilor din Nordul Moldovei.

În anii ce au urmat şi-a dedicat viaţa şi munca deopotrivă familiei şi şcolii, educând atâteageneraţii de „fii de petrolişti la cele două şcoli unde a funcţionat: Şcoala Nr. 5 Lunca şi Nr.2„George Enescu Moineşti.

Cea mai mare bucurie a ei au fost cei doi copii, un băiat şi o fată pe care i-a crescut şi educatexemplar şi de care este tare mândră astăzi ca şi de cele 2 nepoţele. I-a format după caracterul şi stilulsău de viaţă marcat de dăruire şi tenacitate în lupta cu piedicile vieţii.

Aceleaşi trăsături le-a imprimat elevilor săi. Pe „scena şcolii a fost deopotrivă scenarist,regizor, actor şi uneori critic., urmărind mereu să se perfecţioneze şi să se autodepăşească.

început doar în acţiuni comune alecelor două şcoli, apoi egă la clasa paralelă.

şi este apreciată şi respectată de colegi ca şi de foştii elevi. A dat dovadă degenerozitate, de colegialitate, de loialitate. A oferit sfatul şi ajutorul atunci când a fost nevoie. Nu adat înapoi în momente dificile, a mers mai departe, uneori cu sacri ii. Prezentă la bine şi la greu, aştiut când să aducă o „pată de culoare : o glumă, o vorbă bună, un moment vesel pentru a descreţifrunţile celor din jur.

din ur ii ilor tefan cel Mare, nd nume domnesc,toare [Lupaescu din tere] a

e ale Obcinelor, ltinoasa, jud. Suceava, în anul 1945,într-o familie de oameni gospodari.

in de o rie de dragostea, întrucât,

cu renume, plece, începând cu cl aV-a, la Gura-Humorului, locuind la internat.

a de internat, , :corectitudinea, seriozitatea, sociabilitatea, i disciplina s-au imprimat pentru totdeauna.

u, durar la Ocolul Silvic

, ““

Astf

stolatul“, în anul 1 ul-Nou.Întâmplarea sau poate destinul face ca,

““

“

Am cunoscut-o în 1974. Am colaborat cu dumneaei la, din 1982 în calitate de col

A fost

fic“


57

Chiar dacă chipul ei inspiră la prima privire o interiorizarede nepătruns , vocea caldă, melodioasă, te face să o simţi aproape desufletul său, îţi inspiră încredere.

ed că aceleaşi sentimente le-au trăit şi foştii elevi, mulţidintre ei apreciaţi la locurile de muncă în ţară şi peste hotare.

învăţătoare ne-a dat doar startul pe drumul vieţii dar afost unul bun.

Pe bună dreptate, una din fostele eleve (Oana), îi spune în„Scrisoare către învăţatoarea mea : dumneavoastră nu eraţipentru noi doar învăţătoare; eraţi şi o mamă grijulie, iubitoare,protectoare şi întotdeauna iertătoare, iar clasa ne era a doua casă .

Am trăit parcă 4 ani, vrăjită de bagheta fermecată aînvăţătoarei mele „Zâna cea bună care ne-a îndrumat clipă de clipăîn Împărăţia slovelor.

Deschid uşa noii clase şi intru. Vai, ce surpriză! Am ajunsaşa, dintr-o dată în clasa a V-a. Trec pragul încrezătoare. Un singur gând nu-mi dă pace:

Cr

„Doamna“ - spunea un fost elev.

“ „...

“

“

“ ( Larisa B. )Oare am

apucat să vă mulţumesc, doamnă învăţătoare?

Oltea Ione]

~ntâlnirea cu un distins dasc\l - Tudor Ghideanu

Prof. Camelia Pascu,coala cu Clasele I-VIII „Al I Cu a“ Bac uŞ exandru oan z ă

ocuieşte într-o căsuţă modestă de la periferia Iaş Pe cât de mică e căsuţa, pe-atât de mare e omul care locuieşte î

Iată ce gă

Înfapt, ceea ce găsim pe internet despre dânsul e ridicol de puţ

Spre marea mea onoare mă pot lă -am cunoscut în persoană rămodest, erudit si simplu, a că destie ş cărţ meniulfilosofiei teologiei creş ş că ştie exact câte cărţrecente şi mai pătrunzătoare se numără „ uriei în ontologia trinităţ “ „Ştefănescu – Lumina Ortodoxiei româneş “ “, „Adversus heresis“ş cărţ scrise în mai puţ La vârsta înaintată

tea în scriitură nu încetează să uimească scriitoricesc pe care astăzi nu-lîntâlneşti nici la tinerii debutanţ Mai putem cita următoarele titluri de cărţ

„Percepţie şi morală în fenomenologia franceză contemporană“, ,,ConştiinţaFilosofică “ “

ritice ale creaţ “ scă“ şşi nici estetic să îngrămă lucrări ştiinţ cursuri, articole şi multele salecercetări ştiinţ Să-mi fie permis a cita

„ tivitatea didactică desfăşurată natul a cuprins, succesiv, trecând de la ofuncţ planuri de seminarii, consultaţii, cursuri, referate de catedră referate în comisii de

ului.n ea. Personal

sim pe wikipedia despre domnia sa:

in.uda ca l . E un om de cultu

rui mo i simplitate ascunde multe i scrise în dotine i nu doar. Nici el nu cred i a scris. Printre cele mai

Splendoarea buc ii , Melchisedecti , ,,Sensul teandric al iubirii

.a.m.d. Ultimele trei i fiind in de un an. a domniei saleproductivita . Un zel

i plini de avânt. i scrise de-a lungul anilor:

de la Husserl la Teilhard de Chardin , ,,Anamnesis sau treptele aducerii-aminte ,,,Temeiuri c iei , ,,Terra Genitrix- Spiritualitate românea .a.m.d. N-ar fi de-ajuns

desc aici zecile de ifice, studii,ifice. din CV-ul, ce-i drept destul de vast, al domniei sale :

Ac de subsemie la alta: ,

aş compara-o cu bojdeuca luiCreangă.

) - filozof şi eseist; profesor universitardoctor la Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» Iaşi. A colaborat la realizarea

unor lucrări de referinţă, printre care «Istoria filosofiei româneşti» (Editura Academiei, 1985)“

„Tudor Ghideanu (n. 30 martie 1938

.


58

doctorat susţinute la cele trei facultăţi de filosofie din ţară, referate degrad I în învăţământ, referate la lucrările de licenţă Pe linia activităţ

ă

xerografiat în două volume în anii 1973 1975 ş […] Din anul1990 am elaborat încă

Şi lista de activităţla fel de semnificative continuă încă de două ori pe-atâ

ntre titlurile acadamice precizăm: doctor î

enţ storiafilosofiei contemporane şi Istoria filosofiei româneş Ş

“.

junş acasă la el am intrat pe nerăsuflate î profunzime teologico-filosoficăn grup de prieteni vechi deprinşi cu discuţa negativă şi cea pozitivă ş na o completează pe cealaltă Despre cunoaş

nu e nici asta, nici cealaltă teologia negativă ca tezăcunoaş Logosului creator prin gândire implicativă : este şi asta şi cealaltă teologia pozitivă caantiteză În final viziunea de sinteză a gândirii oximoronice, gândirea dincolo de gândire a teologieinu doar creş , universale: este ş a dincolo de existenţa şi non-existenţa caredepăşeş terea noastră ş “

Un fel de alchimie creştină a faimoasei ,,coincidenţia opositorium“ a gâSistemul hegelian de gândire dialectică

inţelegerii teologiei creş Au urmat apoi nenumărate citate ş din filsoficreş

asemenea om, expert în probleme de teologie creştină i se aduc acuze cum căAş

De ce pe intelectualii patrioţi îi judecămcu toată i Tudor Ghideanu blamat de o grămadă de nulităţipentru că a crezut cu adevă în marxism), iar faţă de nişte băieţi cu cărţi de muncă la mai multeorganizaţ de , unele chiar lucrând în contra interesului naţ toată compasiunea şiclemenţ e ce ne blamăm patrioţ “

Un adevărat dască -şi uită meseria nici acasă format de-a lungul vieţii întregigeneraţii de profesori astfel încât nu este greşit a se spune că domnia sa este un profesor ca

i care astăzi activează licee şi universităţi. Este opersonalitate atât de proeminentă încât îşi lasă amprenta spirituală asupra celor pe care îi formează.Este imposibil să-l uiţi. Dacă îl cunoaşteţi personal ştiţi ca nu exagerez.

iaţ rofesor universitar nefiind decât efectul secundar al moduluisă Pentru un om care locuieşte şi se comportă atâ

Bineînţeles că ignorant iar oamenii de culturăntului, care mai de care afiliaţi politic lasă mereu dâre neplă n

casele dumneavoastră dată mai multă atenţie unor oameni de cultură

. iididactice propriu-zise am elaborat urm toarele cursuri:

Cursul de Istoria filosofiei contemporane a fost, i 1981.

trei cursuri:

. ididactice t.Pri n filosofie la 20 iulie 1972,cu tezaConfer iar doctor titular, de la 9 februarie 1977 pe disciplinele : I

ti. ef al Catedreide Filosofie. Premiul ,,Vasile Conta al Academiei Române, 22 mai 1991. Membru al InstitutuluiMondial de Fenomenologie U.S.A

A i n subiecte de .Eram u iile filosofice la foc rapid. Am vorbit despreteologi i cum u . tereaLogosului creator prin eliminare: - -; despre

terea , -.

tine ci i nu este, acel cevte pu de abstractizare i ,,care la inima omului nu a ajuns … vorba Sfintei

Scripturi. ndiriirenascentiste de la Bruno spre exemplu. aplicat asupra

tine. i trimiteri bibliograficetini.

Unui ar fi fostsimpatizant ardent al ideologiei comuniste. cita cu scuzele de rigoare un fragment interesantpostat de un anonim pe un forum de internet citit recent: ,,

asprimea (a se vedea cazul magistrulurat

ii ional avema. D ii? …

l nu . Are a

format profesori, profesor la gimnazii,

Pentru Tudor Ghideanufilosofia este un mod de a fi. V a de p

u de a respira filosofie. t de modest, anonimatul nu enici binecuvântare, nici blestem. marele public e aimome cute pe sticla televizorului di

. Trebuie autentici pe caretimpul i-a trecut nedrept, pentru moment, la indexul istoriei.

Criticaprincipalelor curente filosofice contemporane (1969–1972) Istoriafilosofiei contemporane (1973 – 1 ti(1975–1979).

Istoria filia de sociologie); Stiluri fundamentale în filosofia secolului XX ;

Teorii filosofice contemporane (curs special)

.

975); Istoria filosofiei româneş

osofiei universale (pentrusecţ

“

Curentul fenomenologic în filosofia franceză contemporană

profil

Tudor Ghideanu


59

Urme `n sufletÎ Semeş,

Şcoala cu Clasele I-VIII ăunv. Ana Carmen

„Scarlat Longhin“ Dofteana, jud. Bac

u paş ţ sfârşş De fiecare dată un sfârş prefigurează

Voi trăi în următo apăsarea despărţdin clasa a IV-a. Îi voi îmbrăţişa, le

voi ş dar îi voi îndemna să zboareasemeni păsărilor ce se pregătesc pentru lunga călătorie... Tremurulclipei îl simt de pe acum ş i a rămas în suflet încă de cânderam ş

Despărţirea de doamna învăţătoare a fost un moment de maredescumpănire. Nu puteam înţelege de ce nu poate să ne mai ţină alăturide ea, să ne ocrotească şi să ne îndrume ca şi până atunci. Îi amintesc căa păş cărarea de flori ale verii, de la uşă până la catedră iar noi,timid şi stângaci încercam să fredonăm un cântec. Întotdeauna am avutimpresia că e foarte puternică, toţi o ş severă. În acele clipe i-am simţit însă vocea gâtuită deemoţie ş i-au năvălit pe obraji. Am ş întotdeauna că ne iubeş ivirea ei m-aurmărit toată viaţ

Am învăţ simplitatea lucrului bine făcut,seriozitatea şi mai ales că orice se ţine prin muncă asiduă. Nu ţin minte să ne fi alintat,

unei mame ce îşi alintă puiul înAcum, după atâţ i, mă înclin cu multă consideraţie în faţa dumneaei. Îi mulţ

devenit! Mi-aş dori să primesc de la elevii mei aceeaş dă a respectuluipentru investiţ ărticică lăsăm în fiecare.

De ce am devenit învăţătoare? Cred că nu puteam fi altceva. De mică visam asta şi n-aşrenunţa niciodată. Nu e nimic mai preţ un zâmbet sincer într-o dimineaţă ploioasă de

toamnă sau atingerea unei mânuţe trudite cu litera ce nu vrea să ia forma cerută. Nimic nu e maipreţ s ca bucuria sinceră de după câş s sau părerea de rău după o greşală ce asupărat-o tare pe „doamna“. Bileţelele cu declaraţii de iubire ş lăsate ”înmare taină“ pe catedră fac cât e lumii pentru că sunt sincere ş ipă să neamintim că bucuriile sunt datorită unor

Nu poţi fi învăţător dacă nu iubeşti copiii, dacă nu intri, indifernt de vârstă, în jocul lor. Nupoţi fi învăţător dacă nu ştii să ierţi, dacă nu ai deoferit mai mult decât primeş ără lipsă demodestie, suntem deosebiţi. Munca noastră e omodelare delicată de suflete. Dacă nu suntematenţi lăsăm răni adânci iar acest lucru nu ne estepermis. Munca noastră modelează suflete, iaramintirea atingerii rămâne ca o urmă pentru toatăviaţ

rist este că în aste vremuri, misiuneanoastră e din ce în ce mai grea. Toate valorile ceîncercăm să le transmitem parcă nu mai suntvalori. rămâne SPERANŢ

i repezi, pe nesim ite, se apropie un alt itde an colar. it unalt început.

arele zile iriide elevii mei dragi

terge lacrimile,

i intensitatea lui eu ca ei.

it pe

tiami lacrimi tiut te, iar pr

a.at de la dumneaei multe lucruri: onestitatea,

poate ob dar aimpus respect, iar dragostea ei a fost ca cea a somn.

ia an umescpentru ce am peste ani i ofran

ia de suflet, deoarece o p

putea ios ca

io tigarea unui concuri inimi desenate stângaci,

toate averil i ne fac pentru o clgesturi simple.

ti. F

a.T

E nonsens. Ne doar A....

Ana Sivoglo

Clasa I A - 1979Clasa I A - 1979


60

Doamna Luca

Inst. Felicia Chelmuş,Şcoala cu Clasele I-VIII Nr. 1 Gura Văii

xistă clipe în viaţa noastră când trebuie să nedesprindem de ideea grijilor vieţii şi să ne amintim defrumoasele momente ale copilăriei şi în special deanii petrecuţi la şcoala în care am învăţat şi dedascălii care ne-au educat.

Îndemnată de dorinţa de a scoate la iveală cei maifrumoşi ani ai copilăriei mele, îmi exprim toată recunoştinţa faţă dedascălii care m-au învăţat şi, în special, de doamna profesoară LucaMaria.

Doamna profesoară Luca Maria, din comuna Gura Văii,judeţul Bacău, a absolvit Facultatea de Ştiinţe Naturale şi Agricole laIaşi, în anul 1973, astfel că în toamna aceluiaşi an revine pemeleagurile natale ca profesor de biologie, la Şcoala cu Clasele I-VIIIDumbrava.

Tânără şi energică, doamna profesoară a insuflat în sufletele elevilor dragostea pentrunatură, fiind preocupată permanent de crearea unei atmosfere intense de învăţare.

Îmi aduc aminte cu deosebită plăcere prima oră de biologie, când a intrat în clasă, odoamnă cochetă, scundă, cu ochi albaştri, pătrunzători. Cu sufletul încărcat de bunăvoinţă, ce-iînflorea în colţul gurii, a început să ne cufunde în tainele naturii.

O priveam cu admiraţie şi respect pe această dăscăliţă plină de afecţiune, care se implica îndiferite activităţi educative, menite să ne formeze un comportament corespunzător faţă de ceea cene înconjoară.

Profesorul de biologie bine informat în domeniul de specialitate, dublat de un deosebittact pedagogic, a reuşit să îndrepte preocupările elevilor spre fascinantul drum al universuluicosmic şi celular.

Prin strădania şi măiestria sa pedagogică, doamna profesoară a ştiut să creeze în şcoală şiîn clasă o atmosferă favorabilă pentru îndeplinirea conştiincioasă a regulamentelor şcolare.

Prin organizarea excursiilor şi drumeţiilor a reuşit să ne formeze şi să ne dezvoltepriceperea de a observa în mod direct natura. Cunoscând natura, elevii o vor îngriji şi o vor păstra,devenind ocrotitorii ei activi. Este incontestabil faptul că educaţia este ştiinţă şi artă. Ca ştiinţă,educaţia pretinde raţiune, iar ca artă pretinde implicare afectivă.

Preocupată permanent de cariera didactică, devine director în această şcoală între anii1980-1989. În această calitate a avut o bogată activitate privind baza didactico-materială a şcolii,înfiinţând un superb laborator de biologie, în care ne desfăşurăm orele într-un mod favorabil şiatractiv.

Doamna profesoară a susţinut gradul didactic I în anul 1996, pregătind o frumoasă lucrare„Valorificarea instructiv-educativă a cercetărilor de floră şi vegetaţie din localitatea Gura Văii“,obţinând media 10.

Pregătirea temeinică de specialitate a doameni profesoare, precum şi măiestriapedagogică sunt de neînlocuit. A fost şi va rămâne în inimile noastre, a celor care au cunoscut-o caun adevărat model de urmat.

Maria Luca


61

Chipul [i arhetipul unui director de [coal\

Prof. dr. Ghiorghi Iorga,Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău

mul, profesorul, managerul, iubitorul de culturăPOMPILIU STAN a ştiut ca nimeni altcineva cănu devii uman dacă eşti singur, că ne facem umaniunii pe alţii, că trebuie să te „molipseşti” deumanitate ca de o boală mortală pe care n-amcontractat-o niciodată dacă nu ne-am fi aflat în

preajma semenilor noştri... Lui i-a transmis-o, prin cuvânt, dar maiales prin privire, părinţii săi: a descifrat semnificaţiile cuvântului şiprivirii încă de când era departe de a şti să scrie şi să citească.Semnificaţiile s-au înmulţit, în timp, ca în borgesiana grădină apotecilor ce se bifurcă la nesfârşit... În semnificaţii a desluşit sensulcondiţiei umane, rostul vieţii lui, după ce a descoperit rostul vieţii îngeneral, sprijinit de valorile pozitive ale acesteia: adevărul, binele,frumosul, umanismul, , fascinaţia pentru lucrurile duse pânăla capăt. Nu-l interesa atât desăvârşirea, c drumurile, bătătorite sau nu, care duc la ea.

Ca manager de şcoală, mai cu seamă, profesorul P mpiliu Stan n-a fost un conducător catoţi ceilalţi. A fost o instituţie. A fost, uneori, şi orchestra, şi dirijorul. Faţa şi reversul răspunderiitotale. Experienţa ridicată la rang de epistemă. Pasiunea cu care şi-a asumat propăşireaînvăţământului băcăuan e rară şi nu mai e de găsit astăzi, iar contribuţiile sale culturale se înscriu înparadigma intervenţiilor oportune, încărcate de consecinţe benefice. Era în el un cumul de energiimintale şi sufleteşti pe care le risipea cu tandreţe şi generozitate în gândirea şi mentalitatea celor dinpreajmă. A fost director de instituţie de învăţământ, dar niciodată, niciodată, niciodată nu şi-asubordonat conştiinţa celorlalţi. A fost un manager căruia şcoala băcăuană îi e încădatoare. În condiţii socio-economice şi politice mai mereu ingrate, ştia să împace „contrariile” şi sămicşoreze „lampa orgoliilor. De o toleranţă maximă, se impunea cu măsura autorităţii lucruluibine făcut. Era edificat ategoriilor prin care gândim umanitatea şi în ceea ce priveştestraturile morale ale condiţiei umane.

După Revoluţie, nu s-a schimbat. Ştia el ce ştia. Lumea nu s-a modificat în mod esenţial.Doar ţintele au fost altele. Pentru un om ca Pompiliu Stan, noile realităţi ale şcolii au fost văzute cu

ochiul credinţelor vechi, statornice, validate de timp.Managementul schimbării e bun dacă aduce binele şimodifică orizonturi de aşteptare: al elevilor, alprofesorilor, al părinţilor, al comunităţii. De unde aavut profesorul şi directorul Pompiliu Stan atâtaprospeţime a viziunii manageriale?

Dispariţia sa rămâne în zona lucrurilor de necrezut.Pentru că nu te poţi obişnui cu absenţa lui, câtă vremeprezenţa sa a făcut istorie în învăţământul băcăuan,dând naştere unui început de legendă... „Din om, cândmoare, piere numai chipul, / Dar neatins rămânearhetipul.

fi

u

io

“asupra c

“

paideia

par lui-même

Pompiliu Stan


62

Nostalgie, gânduri, pre]uire

Prof. înv. primar Mariana Olteanu,– „Şcoala cu Clasele I VIII Dimitrie Ghica“ Comăneşti

iecare toamnă îmi aduce emoţii, gânduri dragi şi nostalgie pentru vremuriletrecute. Amintirile năvălesc şi-mi inundă sufletul şi deoarece fiindînvăţătoare la clasa I, mi-aduc aminte de toamna anului

Mă număram şi eu printre boboceii din clasa I mpiedicai denoi, şi roşii în obraji ca para focului. Parcă aud şi acum glasşcolii care anunţa că la clasa I va fi învăţătoare doamna CATRINAELENA.

oasă încât mi-am lăsat mama înlăcrimată de emoţie, m-am uitat la copiiicare plângeau şi am urmat-o în clasă

Ea, doamna mea învăţătoare, m-a primit cu un surâs senin de părinte iubitor şi ne-a vorbitatât de frumos încât nimeni nu mai plângea şi toţi o urmăreau cu mult drag.

Învăţătoarea mea avea multe chipuri, vorbea în multefeluri avea drag de ceea ce făcea, m-a însoţit peste tot, încă dinprima zi de şcoală

Doamna mea era înaltă, subţirică, elegantă şi corectă, cu obunătate şi o căldură-n vorbe de neexplicat. Ochii erau blânzi şipătrunzători. Dascăl modest şi sensibil, om deosebit cu suflet mare,pasiunea şi priceperea dânsei a făcut din fiecare etapă a lecţiilor unmoment unic şi impresionant.

Multe amintiri frumoase am din perioada când eramşcolăriţă încă mai sunt nostalgică şi acum după acele vremuri cândexista mai profund acea contopire între elev, învăţător, copil şisuflet de mamă“

Pentru mine, doamna era ca un înger care m-a învăţat săcred în veşnicie, să văd întotdeauna lumina vie la orizont, să împartbucuriile cu ceilalţi, să alung tristeţea şi durerea cu o floare.

De fiecare dată intra în clasă zâmbind, iar noi vrăjiţi devorba ei duioasă deveneam cuminţi, o admiram în taină îi dădeammereu dreptate, dar întrebându-ne de multe ori: cum poate să leştie chiar pe toate?!?“

Adeseori redevenea cu noi copil, astfel încât atâtea lucruri grele învăţam prin joacă Oaşteptam cu nerăbdare să vină la şcoală

...Timpul a trecut..., iar eu mă consider cel mai norocos om.Pentru că doamna mea învăţătoare trăieşte şi locuieşte vizavi de şcoala unde îmi

desfăşor activitatea. De la dânsa am învăţat că cine îşi alege meseria de învăţător, în primul rândtrebuie să iubească copiii, să dea dovadă de iscusinţă, de talent, răbdare şi multă, multă dăruire.

Cum să nu îndrăgesc această fiinţă pe care o simt atât de aproape şi pe care o consider ceamai bună şi sinceră prietenă şi un astfel de pedagog înnăscut nu se dăuitării. Şi ceea ce mi se pare mai măreţ este faptul că dânsa mi-a lăsat o moştenire scrisă pe mineînsămi şi ştiu sigur că pentru mine dânsa a fost întotdeauna o fântână plină

Cred că acum înţelegeţi de ce nu puteam să las toată viaţa să treacă pa lângă mine fără să văvorbesc despre învăţătoarea mea, căreea în semn de respect şi preţuire îi închin aceste versuri:

mai mult1964 când pentru mine

totul a început., mici de te-

ul directorului

Era atât de frum.

.

,

„ .

,„

..

.

De ce ?

? Este un model pentru mine,

.


63

Ea blând mi-a zâmbit, mi-a pus.

era de nespus

drumul drept.

--

neg

e dulce-i acum amintirea târzieA primilor paşi către şcoală;Prin vremea ţesută de ani, grijulie,Un vis de copil dă năvală...

şi pe creştetO mână cu tandre–alintăriPrivirea senină-iŞi pură ca–naltele zări.

Cu trudă şi har mi-a deschisSpre tot ce ştiinţă se cheamă.Şi m-a îndrumat zi de zi, înţelept,Cu dragoste – adâncă de mamă.

Imaginea i vie mereu m-a-nsoţitAtunci când am stat la ndoială.Şi sfatul ei bun m-a-ndemnat reşit,Precum mă-ndemna şi la şcoală.

Eu ştiu că a fost şi un domn TrandafirUn om bun şi blând şi-nţelept.Apostol sfătos, cu poveşti în chimirŞi inima de-aur în piept.

Dar ştiu şi mai bineCe şi-a închinat viaţa toată,S-aducă lumină din raza de soareŞi cinstea cea fără de pată.

Şi pentruCa şi pentru şi pentru

Şi

Şi-nsemn de RECUNOŞTINŢĂ mare,

Am devenit şi eu

o învăţătoare,

azi îi mulţumesc.

Înflorite şi calde primăveri.

De la generaţiile trecute.

ÎNVĂŢĂTOARE!

Pentru-acelIar pentru

îi doresc

Un gest suprem:

ieri eu o iubesc,

mâineazi ieri

bucurii

~nv\]\toarea mea


64

Dasc\lul memorabil

PŞ

rof. înv. primar Adriana Monoreanu,coala cu Clasele I-VIII „George Enescu“ Moineşti, Bacău

î în adună ca şN-a reţ dacă-l mai ş , dar speră

Că am urmat atent cărarea lăsată de sfâl pomenim cu molipsită mâ drie, pe el ce dascăl

de inimă făcut, îUnde-i DASCĂ mulţ

E în şcoala cea nouă

din floarea copacului de lângă bancăoşnetul foiţei cu cerneală de pe tablă,

migalăprima zi de şcoala şi cântă vioară

Răsună ş ăl. Pentru a câta oară

Îl am în minte ş DASCĂi ă de carte e scrisul lui citeţ

am memorat în tainăLecţ

Ş mă căntecul cu refren ş

venită ,

n emoţia sufletului săă fiorul speranţei ş

cu verdele crud al primăverii î

Aş oamna să-mi aducă DASCĂLUL de şcoală,desenat pe-o arămie coală

Mă îndrept spre iarna albă cu tot trupul meu flă

ăl...

ÎMI REPREZINT DASCĂLUL Î INIMĂ ARZÂ

asc

NTR-O ND!

E cuvântul scris dintr-un condei cu lumina din penel.Îl citim când ne ntâlnim ri de semeni i el.

inut tim în lumea de unde nu-inta urma lui.

Î n l-am luatPortret n rama sufletului încadrat.

LUL, ce ani i ne-a îndrumat?

pe un tablou de perete tapetatSau pe scena veche cu premii, unde ne-a încununat.E în nectarul ,

În f , al cretei albeSau creionat în priviri de copil de a clipelor .

Apare în Balada… la !coala a ecou de dasc ?

i nu-l am! E LUL de ieri, de azi, de când eram!Pe prima pag n , frumos.

L- , l-am recitit, l-am spus duios...ia va începe în curând… Catalogul vechi se redeschide

i cineva îi chea de prin timp pe das lii de omenie.Mereu e azur în tematica cu dor, în câ i cheie!

Avem ora de întâlnire din trecut ce în prezent cu amintiri se încheie.

Am luat un crâmpei di u,Am s dit cu prietenie i le-am strâns buchet.

L-am legat n auriul verii...Cu buchetul gândurilor dalbe, în secunda timpului,

tept tMergând agale ori .

mând


65

Dasc\lul mileniului IIIÎnv. Niculina Enea,

–Şcoala cu Clasele I VIII Nr. 4 Moineşti

Raza neamului românesc,

Amodelat suflete ce cresc.

Spre cei cu drag de carte,

a de aur

ascălul mileniului trei,

Din veacuri-apuse şi până ieri

Lumina lui se-ndreaptă

Dar şi către cei ce-nvaţăCa să aibă-n viaţă parte.

Dascălul de azi, podoabRăsărită din mii de generaţii,Aplămădit cu dragoste de faurMândria şi lumina-acestei naţii.

Educatorul e steaua ce răsareÎn splendida constelaţie de seară,E idealul tinerelor vlăstareCare-şi poartă duios iubirea de ţară.

Azi gânduri neclare

Numele deMereu, ca cel dintâi cuvânt ales.

Este speranţa neamului românescCe-ncolţeşte-n inimile tinere,Pentru-a iubi pământul strămoşescNu numai astăzi, ci şi mâine.

Dascălul mereu viseazăSă aibă elevi cât mai buni,El toată ziua lucreazăCa să facă numai minuni.

-l împresoară,Căci ţara e în vreme de criză,Nevoile îi sunt o povară;Unde să plece din astă ţară?

Speră c-or veni şi vremuri mai bune,Să se facă recunoscut şi-nţeles,

să răsunedascăl

Chemarea către dascălii tineriE vie şi cu speranţă-n viitor,Să nu-ndrăznească a-i păcăli nimeni,Căci va fi vai şi-amar de-acest popor!


66

D\sc\li]a mea!

Prof. Râmescu,Gr dini a cu Program Normal Nr. 4 Motru

Ileanaă ţ

Elena Covrigel

ntr-o frumoasă zi de toamnă,La 7

Ocu nostalgie

De ochii

Ca florile de stânjenel

cu privirea m-a cuprinsÎncredere mi-a transmis.A deschis apoi, o carteCu imagini minunateCe-avea versuri fermecate.

anişori, mă îndreptam spre şcoală.Spre şcoala de la Miculeşti,

clădire dragă, ca-n poveşti.Îmi amintesc şi aziDe teiul şcolii şi-a mea copilărie,

mari şi luminoşiExpresivi dar şi frumoşi.

Ai dăscăliţei mele, Elena Covrigel.

Parcă ieri, ,şi speranţă,

– Mi-ai adus în suflet soare,.

M-ai

Urmând apoi, ,,

Îmi iubesc profesiaIar copii- !Vorbele taleM ,

ai fost mentorul meu.

Acum v -ilumino ..

O urareLa zi de manifestare:– alinare,Sufletul, o .Iar u

ca

Eu î ....

Pentru drumul drept,Ce -am ales.

Draga mea învăţătoarefăcut ca să îndrăgesc

Tot ce-i sfânt şi românesc.aceeaşi cale

Buna mea îndrumătoareLa fel ca şi dumneata,

,s viaţa mea

blânde şi înţelepte-au însoţit mereu

Căci

iaţa mea frumoasă,Senină şi asă

, în prag de sărbătoare

Să-ţi fie viaţasărbătoare

ltimii ani ai vieţiiSă fie ai tinereţii.

Dăscăliţă dragă,ţi mulţumesc

De-ai şti cât te preţuiesc!

-n viaţă mi


67

Doamna mea `nv\]\toare

Inst. -oala cu Clasele I- VIII Nr. 1 Pâ , jud. Bac

Adriana ClaudiaŞc nceşti ău

Moisă,

odăile minţii intru să mă joc.Odaia cea mai luminată, e a copilăriei…

schid uşa şi-mi apare o făptură ce mă-mbie.

Nu e mama, nu e tata, nici bunica-mi dragăDar cu toate astea, jur... inima-mi tresaltă.Inima-mi se zbate-n piept căci mă bucur tareFiindcă-n pragul acelei uşi îmi zâmbeşte cu căldură

Doamna dragă ce cândva mâna mi-a purtat,Zâmbet cald şi suflet bun ce m-a alinatChip de zână, luminos, chip de mamă bună,Îţi trimit astăzi în dar multe gânduri în cunună.

Gânduri bune, gânduri dragi, gând de mulţumireAştern astăzi pe hârtie, doamnă dragă, căci îmi vineSă alerg, să plâng, să sper, să visez, să murmur,Amintirea-mi este vie, chiar de ani-mi număr.

sclipire minunată îmi apare-n ochi

mna mea învăţătoare

Când prin

De

, ,.

.

„Doa “


68

Doamnei

Prof. Elena Hussar,BacCentrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională ău

oamnei tinere ii meleţ

Violeta Băjenaru

, a primului loc de muncă,şi a primei zile de muncă,Doamnei înfruntării teamei de necunoscut, de lipsa de experienţă,

ă şi de practici.Doamnei bucuriei reuş

lecţiilor , , nenumăratelorDoamnei căutărilor

încurajării,

ţompetenţi,

Şi a celor şi a celor ambiţioşi.călători de noi experienţe,

mpărtăşirii lor, a aplicării şi împărtăşirii lor.

către perfecţ ă.şi împărtăşirii gândurilor, a experienţelor,

ţ şi programelor,colaborării

a comunicării prin profesiuneşi solidarităţii profesionale.Doamnei onestităţii, modestiei şi dăruirii profesionale,

rumuseţării carierei noastre.

Doamnei iniţierii în tainele formării adulţilor,Doamnei curajului de a ieşi în faţă,Doamnei împăcării cu nereuşitele,Doamnei neodihnei şi bucuriei profesionale,

căreia îi duc dorul,,

prezentă viaţa mea profesionalăşi toată viaţa în sufletul meu,Îi mulţumesc!

a primului colectiv

de practicitelor,

a frumoase a aprecierilor a examene.profesionale,

aa sprijinului,a ajutorului venit la timp,cu dragoste, necondi onat.Doamnei, mare iubitoare a tinerilor c

timizi,Doamnei ei pe drumul descoperiia îDoamnei înnoirii profesionale,Doamnei deschiderii noastre ionarea continuDoamnei curajului scrieriia sus inerii proiectelora noastre,

prin sentimentul

Doamnei înf

mele

Doamnei

din prima zi în

Violeta B\jenaru


69

~nv\]\toarea meaProf. Raluca Chirică,

Şcoala cu Clasele I-VIII Asău

Cum intră preotul sfielnic în altarNoi deveneam cuminţi şi plini de har,Vrăjiţi de vorba ei duioasă.

Ne-nvăţa în joacă,Chiar începuse şcoala să ne placă.

Eram copii şi ne-a condusPe primii paşi din viaţă,

de la ea am învăţatŞi unii dintre noi,

O aşteptam cu drag în fiecare dimineaţă,l la gură toţi stăteam

Nerăbdători de a descoperi o tainăŞi tot mai mult noi nvăţam.

ntră zâmbind cu bunătate-n clasă

Redevenea cu noi copil adeseori,Atâtea lucruri grele

TOTUL,

Exemplul i-am urmat.

Cu sufletu

î

În memoria doamnei mele î VIORICA ISCUnvăţătoare


70

Educatoarea mea

Ed. Genoveva ,cu Program Prelungit “

CiobancăGrădiniţa ,,Ion Creangă Moineşti

Este mereu zâmbitoare,

lucruri bune:n lume,

i jocuriSunt utile-n multe locuri.

a meaRespect îi voi purta

ruit,ci m-a iubit.

oamna mea educatoare

În fiecare dimineaţăCu blândeţe mă răsfaţă.

Ea m-nvaţăCum să mă comport îPoveşti, poezii ş

Toată viaţ

Pentru tot ce-a dăCă eu ştiu că


71

~nv\]\toarea

Înv. Mihaela Ojogcoala cu Clasele I-VIII „Alexandru cel Bun“ uŞ Bacă

i toamne, veri …Tot caut printre ele amintiri

.

fie,ldat de soare,

vieEra toare.

Am întâlnit-o peste ani.

rea.

ii din priviri erau.

Mi-am amintit cum îmi purtaa .

Eu m-am cutremurat când Eaie:

„ sunt de tine azi“!Mi-a spus atunci cu bucurie.

eu am fost.

De-atunci tot caut amintiritoare.

pasă peste mine ierni şi veriŞ primă şi ceaţă

Şi chipul Ei îmi iese-n faţă

Era cum alta nu putea săUn orizont scăUn infinit de apă

a mea învăţă

Pe o străduţă liniştită

Păşea cu teamă, gârbovită,Dar tot frumoasă îmi pă

ArginţCa stelele în nopţi de vară

Mânuţ mică peste alba coală

M-a strâns la piept cu gingăşCe mândră

Pentru o clipăDin nou copil în ani de şcoală

Cu draga mea învăţă


72

Recuno[tin]\

Înv. L a Botezatu,lasele I-VIII Plopu, ti

uminiţŞcoala cu C Dărmăneş

În amintirea domnului meu învăţător - Oprea Pompiliu

napoiă mergem cu sfială îÎn clasa-ntâia că , u frică,În bănci ne aşezarăm câŞi-mi amintesc că tare eram micăPaşi mici de şcolă

, luminoasăînvăţă

Voi faceţi clasa mai frumoasă

săCu grijă, cu răbdare, cu migală,

nvăţa ce nu puteam noi şNe-a aşezat învăţăÎn minte ne-a sădit seminţŞ îş

Nimic nu a fost greu alăÎn clasăCu dăruire ne-a învăţ

nd timizi cte doi,

.rei s-au auzit

În sala mareIar domnul nostru torNe-a rostit blând:

.Un domn înalt cu ghiocei la tâmpleAvea ne îndrume zi de zi,

Ne î ti.tura-n suflet,

e noi,i printre degete i picura iubirea

Ca într-un vals dansa cu noi.turi,

noi formam un tot.at

Ce simplu e cuvântul „pot“.

Îmi amintesc şi-acum vioara mică

altă artă

Modest aşa cum rar mai vezitrădau o nesfârşită bună

Şi-n degetul arar mai certăreţNoi nu găseam nici pic de răIubeam blândeţea vocii bărbăteşSorbeam cuvintele ales meşteş

ţÎn minte şi în foi neî

Toţi acei ani în suflet îi pă ,Nimic în viaţă întâmplă ,Nu pot să săDă , ,Şi-o părticică vreau să

jumă te dac-aş fi măNici munca lui ş

!

Cu care-adesea ne cânta,Iar în amiezile ploioaseO el ne prezenta:Fotografia - partea lui de sufletDe unde chipul nostru nu lipsea.

,Ochii-i tate

utate.ti,

ugite,Strângeam comoara lui de pre

ndoite.Nimic nu am uitat din tot ce-a fost,

streznu-i tor

uit ci doar memorez.-mi Doamne din magia lui

am din har,O ta car

i nici a meaN-ar fi-n zadar


73

Zbor

a-ntr-un zbor de rânduneaM-am urcat mai ieri, spre soare,

M-am uitat atunci mai bine

.

Ca o stea, în Carul Mare,

Doar un zbor, ca ieri, spre soare.

Şi-am atins, nevrând, o stea,Înălţându-mă-n picioare.

Către ea, steaua cereascăŞi-a-nceput pe loc, în mine,Lujer mândru să-ncolţească

Alegând să stau şi eu

Tot aştept, aştept mereu

Prof. înv. primar Ioana-Danielajud. N

Popa,Şcoala de Arte şi Meserii Tarcău, eamţ

Doamnei mele învăţătoare Olguţa Grosu, cu dragoste

Olgu]a Grosu


74

~nv\]\torii mei

Prof. înv. primar Ionel-Cătălin DiaconuŞcoala cu Clasele I-VIII Nr. 10 Bacău

,

Dascălilor mei,de la care am învăţat

a culege şi împărţi lumină

nv toare mi-este Luna,ăţăSpunându-mi de pe cer:– întruna,Lumina s le-o dai

Acelor care cer!

Înv tor mi-e meteorul,Arzând pe bolta, sus:El m înva dorul,S nu uit de lumina

Acelor care nu-s.

Înv tor mi-e i P mântul,Mi-a fost i îmi va fi,C ci de la Domnul SfântulCu toate sunt l sate

Acelor ce vor fi.

A a înv ntrunaPentru lumina mea:S-o dau i eu acelorCe sunt i vor urma.

Să străluceştiă

ăţă

ă ţăă

ăţă ş ăş

ăă

ş ăţ î

şş


75

Povestea unei `nv\]\toare

Înv. Isabela-Elena Adam,Inspec oratul Şcolar Judeţean Bacăut

ra o toamnă aurie. Pleca spre şcoală. Să fie emoţie? Să fie bucurie? Nu ştia nici ea.Ştia doar că se îndreaptă spre lumină.

A urcat într-un carusel al viselor şi s-a lăsat dusă spre zări albastre. Atrecut pe lângă e, copaci care îi zâmbeau şi care o salutau. Se mira că

caruselului îi sunt prietene. O cunoşteau? Privea norii şi îisaluta aşa cum făcea atunci când era mică, de pe scaunul albastru din curtea grădiniţei. Era gură caşi atunci, că mama ei o vede şi e mulţumită.

A ajuns în faţa şcolii. O clădire mare, pe jumătate dărâmată. Nucul din faţă zâmbea. I-aspus şi ea: Bună dimineaţa! Se pare că s-a bucurat pentru că a început să foşnească. A intrat în clasă.O clasă , luminoasă cu elevi de toate mărimile şi vârstele. Erau ai ei. Erau doar ai ei. Era primazi de şcoală din viaţa ei în care nu era elevă. Era cea care avea să catedră. Era învăţătoarea lor.A continuat să-i vadă zilnic timp de doi ani. A străbătut pădurile, s-a lăsat îmbraţişată de vânt, avorbit cu nucul din faţa şcolii, le-a transmis elevilor ei dragostea de viaţă Fiecare privire a elevilorei era o formă de provocare. Au înţeles oare ce a vrut să explice, ă, mâine vorveni toţi la şcoală Cu timpul a învăţăt că ci când iubeşti t pentru dragoste. Adăruit şi a primit dragoste.Adăruit lumină şi a primit lumină.

Viaţa a condus-o apoi şi spre alţi elev cuprivirea, cu inima şi pe ei şi pe părinţii lor care le-au dat viaţă.

până se va termina. Sau poate că nu se va termina niciodată. Vo şi alţiişi vor merge spre calea cunoşterii ş

Legământul însă va fi etern.Vorbim tot timpul despre învăţătorii noştri. Şi eu am iubit-o pe învăţătoarea mea

nd am devenit eu învăţătoare. Abia atunci am înţeles cât a dăruit. Am înţeles cănoi învăţătorii şi ei, elevii, suntem suflete pereche care nu pot trăi separat.

multe cas toatelucrurile pe care le vedea prin geamul

si

marestea la

.s-au bucurat de surpriz

? atun nu ai ochi decâ

i. A procedat la fel. I-a mângâiat cu sufletul,

Azi sunt tot eu, cea care a urcat cândva în caruselul viselor. Visez în continuare. Drumul nus-a terminat. Mai e mult r urca

i a dragostei.

. Dar amiubit-o mai mult câ


76

CUPRINS

În loc de introducereUn dascăl memorabilDomnului Profesor, cu dragosteGrama CosticăDoamnei învăţătoareA fost odată o profesoară de istorieTotolea VasileIn memoriamNicoleta CiubotaruIn memoriamDascăli memorabiliDascăli memorabiliConfesiuni pe ultima sută de metriProfesorul din vechea şcoală, profesor de şcoală nouăDascăli memorabiliDemnitatea şi raţiunea cadrelor didacticeDoamnei mele învăţătoareDouă vieţi - un singur destinDascăli memorabiliUn om şi un dascăl remarcabil - Bălăiţă ŞtefanGânduri către...Dascăli memorabiliUn dascăl complet - Emilia GuliciucHambic MariaHaritina IscuIcoană de altarÎn memoria învăţătoarei meleIn memoriamÎn slujba şcolii şi cultivarea valorilorÎnvăţătoarea meaÎnvăţătorul Ion DorofteiMircea Călin - personalitate didactică şi ştiinţifică moineşteanăPortret de dascălGustav Niculescu - un dascăl de neuitatPrimii dascăli ai Doftenei

.......................................... 3

...................................................................... 4.................................................................................................. 6

........................................................................................ 6................................................................ 7

.................................................................................................... 8

.................................................................................................... 9......................................................................................... 10

.................................................................................................. 12........................................................................................ 13........................................................................................ 15

.............................................................. 16............................... 17

........................................................................................ 19................................................... 20

............................................................................. 23......................................................................... 24

........................................................................................ 25.......................................... 26

.............................................................................................. 29........................................................................................ 30

............................................................ 31................................................................................................ 33

................................................................................................... 34................................................................................................ 36

....................................................................... 37.................................................................................................. 38

........................................................... 39........................................................................................... 41

................................................................................ 42.............. 43

............................................................................................ 45...................................................... 47

.............................................................................. 49

.................................. ..................................................................................................... 4


77

Remember dăscălescScrisoare către Măria-sa, DascălulSub bagheta fermecată a doamneiÎntâlnirea cu un distins dascăl - Tudor GhideanuUrme în sufletDoamna LucaChipul şi arhetipul unui director de şcoalăNostalgie, gânduri, preţuireÎnvăţătoarea mea

ălul memorabilDascălul mileniului IIIDăscăliţa meaDoamna mea învăţătoareDoamneiÎnvăţătoarea meaEducatoarea meaÎnvăţătoareaRecunoştinţăZborÎnvăţătorii meiPovestea unei învăţătoareCuprins

...................................................................................... 52............................................................... 53............................................................... 56

...................................... 57................................................................................................. 59................................................................................................. 60

................................................. 61.......................................................................... 62

........................................................................................... 63....................................................................................... 64

................................................................................... 65................................................................................................. 66

.............................................................................. 67.......................................................................................................... 68

........................................................................................... 69

........................................................................................... 70................................................................................................... 71.................................................................................................. 72

................................................................................................................ 73............................................................................................... 74

............................................................................. 75.......................................................................................................... 76

Dasc

Documents

Dascăli memorabili