Dascalul de ieri si de azi, nr 11

8/17/2019 Dascalul de ieri si de azi, nr 11

1/73


2/73

2


3/73

3

1. Arta educarii limbajului, Chiriac Frusina, pag.4

2.Sa vorbim despre jocurile copiilor, Liliana Mursa, pag.5

3.Calculatorul, prieten sau dusman, Muntean Nicoleta, pag.6

4.In lumea cartilor, Petruta Angela, Cioanca Ramona, pag.75.Despre creativitate, Nicoletta Hustiuc, pag.10

6.Proiect de activitate, Bufnea Camelia, pag.11

7.Educatia fizica la prescolari, Balea Valentina, pag.14

8.Colaborarea dintre scoala si familia, Muntean Felicia, pag.16

9.Jocul copiilor in gradinita, Morar Cipriana, pag.17

10.Ce este ADHD, Mihalceanu Claudia, pag.22

11.Strategii de autonomiei individuale la prescolari, Delia Lupean, pag.24

12.Proiect didactic, Muresan Doina, Bara Nicoleta, pag.26

13.Educatie-joc-invatare, Muresan Maria, pag.29

14.Activitatile de tip outdoor, Breaz Adriana, pag.29

15.Proiect de parteneriat, Liliana Hondola, Nagy Edina, pag.32

16.Proeict de activitate integrata, Parv Adriana, pag.34

17.Proeict de activitate integrata, Galis Daniela, pag.39

18.Principii si tehnici promovate de noul concept ,,Visible learning”,Coman Maria, Teoc

Georgiana, pag.43

19.Copiii si televizorul, Suciu Veronica, Neamtu Alexandra, pag.45

20.Proiect tematic ,,Cei mici in lumea lui Eminescu”,Balaneanu Monica, Bota Delia, pag.4

21.Rolul muzicii religioase in formare apersonalitatii tanarului, Sgubea Luminita, pag.52

22.Este necesara autoritatea in raportul parinti-copii,Mihalceanu Claudia, pag.55

23.Repere in scoala de ieri, porti pentru scoala de maine,Boncea Niculina, pag.57

24.Gradinita si comunitatea, pentru o pedagogie a relatiilor, Balan Doinita, pag.60

25.Proiect didactic, Enache Georgeta, pag.62

26. Proiect de activitate, Cioca Alina, pag.63

27.Proiect de activitate, Albu Ioana, pag.67

28.Jocul, mijloc de invatare la clasa pregatitoare, Mihaela Manciulea, pag.71


4/73

4

ARTA EDUCĂRII LIMBAJULUI ŞI DEZVOLTAREA COMPORTAMENTULUIPRO-SOCIAL ÎN FAMILIE

PROF. CHIRIAC FRUSINGRĂDINIŢA P. P. NR. 11, BRĂIL

Haim Ginott spunea că „felul în care vorbesc părinţii şi profesorii îi arată copilului părerea lor desel. Afirmaţiile lor influenţează încrederea şi preţuirea pe care acesta o acordă propriei persoane. Într -o mmăsură, limbajul celor mari determină destinul acelui copil”. Limbajul este o îndemânare uimitoare pe care copiii ajung s-o deprindă şi este o dezvoltare pe care părinţaşteaptă cu nerăbdare. Dezvoltarea limbajului susţine abilitatea copilului de a comunica, de a-şi exprimde a percepe sentimentele. Este, de asemenea, un suport pentru gândire, pentru rezolvarea problemelor, daîn legarea şi conservarea relaţiilor cu alţii. A învăţa să înţeleagă, să folosească şi să fructifice limbajul e

primul pas al alfabetizării şi baza pentru viitoarele procese de a citi şi de a scrie. Cea mai bună metofolosită de părinţi pentru a încuraja dezvoltarea limbajului copilului este aceea de a vorbi şi de a-l trata caun partener de comunicare.

Fiecare copil este unic şi modul lui de a reacţiona la probleme, ritmul său şi stilul de a învăţa sudiferite. Niciodată nu trebuie să se manifeste iritarea sau nerăbdarea faţă de nereuşitele copilului. Părinţitrebui să orienteze dezvoltarea lui într -o manieră pozitivă şi să acţioneze cu răbdare pentru că numînţelegând care sunt nevoile sale vor reuşi să afle calea potrivită pentru a-l ajuta.

În acest an şcolar am înscris la grupa”Florile” pe care o conduc şi copii de vârstă antepreşcolară. aceea, am informat părinţii că în această perioadă şi în perioada preşcolară (3-5/6ani) limbajul copiluluidezvoltă intens sub toate aspectele: pronunţie, vocabular, structurarea propoziţiilor. Etapele de evoluţiesucced rapid astfel că în jurul vârstei de 5 ani copilul are o vorbire clară şi se poate exprima în propoziţii fdificultate. În primii ani greşelile de pronunţie sunt foarte frecvente, dar nu sunt considerate defecDeformările, înlocuirile sau omisiunile sunt considerate particularităţi ale vorbirii copilului mic, careatenuează treptat, pe măsură ce copilul creşte.

Numai când aceste greşeli de pronunţie se menţin şi după vârsta de 5 ani putem vorbi despre o dificult propriu-zisă. Vorbirea se dezvoltă în condiţiile în care copilul este motivat să comunice, aşadar copilul nufi obligat să vorbească şi exerciţiile nu trebuie să fie impuse. Stimularea dezvoltării vorbirii va urmări realizarea funcţiilor limbajului, rolul de suport pentru dez voltaintelectuală. Copiii vor fi solicitaţi să comunice în toate activităţile în care copilul este antrenat atât în medfamilial, cât şi la grădiniţă. Unii copii prezintă dificultăţi în procesele de exprimare, vorbire şi scriere şi aceea au nevoie de sprijinul unui logoped. Dar, oricât de bun ar fi acest specialist, este o reală nevoie dstrânsă colaborare între părinte şi logoped pentru ca exerciţiile să fie cu adevărat utile.

Părinţii trebuie să sprijine corectarea tulburării de limbaj pe care o prezintă copilul şi înlăturatuturor efectelor negative ale acestor tulburări asupra personalităţii şi comportamentului lui. Numai dînţeleg nevoile copilului se vor apropia de universul său şi nu trebuie să manifeste nerăbdare şi nervozit

f aţă de nereuşitele acestuia, mai ales pentru faptul că uneori trebuie să-si asume aceste nereuşite, pentruei, sunt cei care îi educă, cresc şi îngrijesc. Dezvoltarea armonioasă, o evoluţie normală şi relaţiile fireşti comunicare ale copilului depind de un climat în care îi sunt asigurate protecţia şi afecţiunea.

Odată ce copiii sunt implicaţi în programul grădiniţei şi al logopedului, părinţii sunt înştiinţaţi importanţa modului în care interacţionează cu copiii, aceasta având efecte benefice atât în munca depusălogoped, cât şi în relaţia părinte-copil.

Prin favorizarea educării și dezvoltării condiției verbale a preșcolarilor urmărim împreună cu părindezvoltarea și îmbogățirea vocabularului lor; pronunțarea corectă a cuvintelor și a sunetelor; dezvoltacapacității de a relata unele întâmplări din viața și activitatea lor; cultivarea aptitudinilor de a vorbi frumde a folosi expresii originale, nuanțate. Toate acestea sunt cuprinse în respectarea unor reguli esențiale


5/73

5

arta educării limbajului și creșterea copilului pâna la 7 ani, care, reacţionează adecvat emoţional la situvariate, ia decizii şi acceptă responsabilităţi:

Să se comunice cât mai mult cu el - comunicarea este secretul unei relații solide între părinți și co limitându-se timpul petrecut la televizor sau calculator și concentrându-se pe educația lui prin aconversației;

Să fie lăsat să se bucure de copilărie, permițându-i copilului să socializeze şi să se joace din plin; Să fie învățat să iubească cărțile (de colorat sau cu poveşti), povestindu-i-se sau citindu-i-se pove

apoi, treptat, lăsându-l pe el să le exploreze până când învață să citească și să se bucure singur de ele;

Să fie învațat să își exprime emoții și sentimente; Să se stabilesască reguli și limite în comportamentul copilului; Să-şi exprime dezacordul faţă de comportamente incorecte; Să fie iubit necondiționat și să i se demonstreze acest lucru prin gesturi tandre - sărutări pe frun

obrăjori, îmbrățisări etc. Să fie învățat să folosească formule de politeţe în comunicare, să răspundă la întrebările adultului,

spună mereu adevărul; Să se petreacă cât mai mult timp cu copilul de către părinți, iar cei 7 ani de acasă vor oglindi efor

și calitatea timpului petrecut cu el!Astfel, se realizează o strânsă legătură între arta educării limbajului şi dezvoltarea comportamentului psocial, ca aspect specific al dezvoltării socio-emoţionale a copilului. De aceea, părinţii şi bunicii cu drago

şi stăruinţă nu trebuie să uite că este necesar să-i înveţe pe copii (oriunde şi oricând) cum, când şi pe csalutăm, cum ne comportăm acasă, la grădiniţă, pe stradă, cum ne ajutăm prietenii? etc. Doar aşa expre“cei şapte ani de acasă” îşi poate găsi sensul.

Să vorbim despre jocurile copiilor...

Prof. înv. primar, LILIANA MURSŞcoala Gimnazială,, Avram Iancu” Abrud, Al

De cele mai multe ori, părinţii folosesc trei activităţi pentru a stimula creativitatea copiilor: picdesenat, colorat. Dar sunt şi alte idei de jocuri simple prin care putem ieşi din rutină. Am citit desvariante de jocuri prin care să încurajăm creativitatea copilului. Multe dintre ele noi le abordăm în activităeducative de la clasă sau în alte activităţi extraşcolare şi extracurriculare. Întotdeauna am crezut că se desfăşura activităţi cu materiale simple din natură, dar cu un bogat conţinut şi impact asupra formării reale

Ştampilele :Până să cumpăraţi ştampile noi, vedeti mai bine cum se face rapid o ştampilă din cartAcum că aveţi o ştampilă la îndemână, folosiţi culorile de pictat şi decoraţi ce vreţi voi: caiete, felicităFaceti desene cu ajutorul stampilelor etc.Picnicul sau petrecerea de pictat: Este mai amuzant daca vin alţi 2 -3 prieteni de-ai copilului tău. organizaţi un picnic, în orice parc aveţi mai aproape, ori o petrecere, daca staţi la curte şi aveţi spaCumpăraţi căteva pânze pe ramă. Lipiţi de acasă benzi de scotch, unele mai groase, altele mai subtiridiferite unghiuri. Şi, odată aşezaţi pe iarbă, pictaţi în culori diferite. Dupa ce se usuca vopseaua, îndepărt

benzile de scotch şi aveţi adevarate opere de artă, interesante, originale şi creative. Mozaic:Faceti impreuna un mic proiect DIY. Va ramane o amintire de neuitat. Mergeţi împreună

un magazin cu accesorii de activităţi creative şi sigur veţi găsi ceva pe placul copilului. Inventati povesti si jocuri: Cu un copil mai mare puteti inventa o poveste care sa se continue de-a lunguzeci de seri. Povestiti cu randul, cand voi, cand copilul, pentru a va provoca reciproc. Jocul este cu atat minteresant cu cat nu cautati sa ajungeti la finalul povestii, ci sa va duceti personajele prin aventuri de neuiAbia veti astepta sa plecati de la serviciu, iar copilul sa se intoarca de la gradinita, pentru a contin

povestea. Este o activitate ideala pentru copii mai mari. Dar pentru copii mici de 3-4 ani, puteti inve


6/73

6

impreuna povesti scurte sau jocuri amuzante. Incurajati copilul sa faca singur regulile si sa condunaratiunea povestii dupa placul sau.

Desenati cu creta pe asfalt: Indemnati copilul sa deseneze ceea ce doreste, la dimensiunea pe cardoreste. Incercati, de fiecare data, sa va aduceti aminte ca in joc nu exista reguli.Pictati sau desenati 3D: In loc sa alegeti o carte de colorat, de care, probabil, cel mic s-a plictisit, oferitinoua activitate: sa picteze sau sa deseneze modele 3D ale unor masini, avioane, cani, oua, pahare de unfolosinta, cutii etc.Decorati briose:Foloseste putin colorant alimentar sau alte accesorii culinare pentru decorare si las

imaginatia sa decida cum vor arata briosele voastre.Desenati pe coli mari de hartie:Daca locuiti la curte va fi mai usor, dar ideea poate fi adaptata si pentru paEste cu atat mai distractiv cu cat participa mai multi copii. Luati role mari de hartie, desfaceti 1-2 metrilasati copiii sa deseneze sau sa picteze asa cum isi doresc. Este tot o activitate de desenat, insa, un contnou si diferit, care va fi atractiv pentru copil.Tablouri inedite: Folosiţi un carton sau o coală de hârtie. Decupaţi cu foarfeca sau rupeţi cu mâna bucăţde hârtie. Cu ajutorul unui lipici copilul poate realiza un tablou original, lipind bucăţile de forme şi culdiferite. Stimulaţi-l să explice ce vrea să realizeze, să dea un nume lucrării.Puteţi folosi în funcţie de anotiFrunze, bețe, fructe uscate, seminţe, pietricele, nasturi, nisip, etc.

Calculatorul- prieten sau duşman ?

prof. înv. Prescolar MUNTEAN NICOLETG.P.N Gârbo

Jud. Al

Inventat în 1981, calculatorul personal (PC) a cunoscut o creştere exponenţială, fiind astăzi folositmajoritatea cetăţenilor. Societatea în care trăim astăzi este o societate informatizată, în care computerul e

prezent peste tot (în instituţii, pe maşini, la domiciliu etc.). Noile tehnologii TIC au impus modificimportante şi în sistemul de învăţământ atât în ceea ce priveşte dotarea materială, cât şi procesul instruct

educativ, ca şi alte procese cu caracter administrativ. De la sfârşitul anilor 90’, calculatoarele au început pătrundă tot mai mult şi în şcolile româneşti, la început în universităţi, apoi în licee şi în şcoli gimnaziCalculatorul joacă astăzi un rol esenţial în viața cadrelor didactice şi mai ales a elevilor, oferind o serieavantaje: posibilităţi rapide de informare, organizarea mai sistematică şi mai rapidă a materialelstimularea curiozităţii ştiinţifice, ajută la consolidarea informaiţilor, permite învăţarea activă.

Din ce în ce mai mulţi copii devin "specialişti" în utilizarea computerului, a tabletelor sausmartphone-ului, iar asta se întâmplă la vârste din ce în ce mai fragede. Acesta nu este, fără îndoială, lucru rău, dar poate deveni în măsura în care adulţii uită că un copil trebuie să aibă şi alte preocupări.

Pe tema folosirii tehnologiei de către copii s-au realizat numeroase studii, care arată că aptitudinconversaţionale ale copiilor au de suferit, iar capacitatea lor de a învăţa este, de asemenea, afectată. Mucercetători au arătat, totodată, că utilizarea excesivă a gadget-urilor creează dependenţă şi poate fi sursa ucomportamente antisociale. Toate astea pe lângă problemele reale de sănătate care pot apărea. Expunereatehnologie şi aptitudinile pe care copiii le dobândesc în domeniu sunt utile, dar în măsura în care nu iau lounor deprinderi elementare de viaţă, atenţionează cercetătorii. Un studiu realizat în 2011 de AVG, pe eşantion de 2.200 de mame şi copii cu vârste între 2 şi 5 ani, arăta că majoritatea micuţilor nu ştiau să înosă-şi lege şireturile sau să-şi facă singuri micul dejun, dar ştiau foarte bine cum să pornească un computerfolosească mouse-ul şi să joace jocuri pe calculator.

RTV.NET a stat de vorbă cu psihologul Alina Plăişeanu, care a explicat că dozarea timpului petrela calculator este esenţială, precum şi gestionarea cu atenţie a activităţilor: "Este foarte important ca micusă aibă un program bine definit. Aşa cum ar trebui să aibă un program de somn, de mers în parc, de joacă,desene animate, trebuie să aibă program şi la calculator. Un astfel de program înseamnă, până la urm

organizare mentală. Iar copilul mic îşi face tabieturile după cum e învăţat. Un program clar este un semn


7/73

7

ordine şi e mai uşor şi pentru părinte să gestioneze lucrurile. Pentru că, aşa cum adultul învaţă că trebuierespecte regulile de circulaţie, şi copilul respectă programul care i se face", spune psihologul. Părinţii trebsă monitorizeze atent activitatea copilului la calculator, în condiţiile în care cei mici riscă să fie bombardcu informaţii pe care nu le pot asimila la vârste fragede sau le pot asimila într -o manieră care să le facă mmult rău decât bine. "Nu e în regulă ca un copil să stea în faţa calculatorului exclusiv pentru a se juFolosirea computerului poate fi şi învăţare. Există o sumedenie de material didactic şi de lucruri educativecare copiii le pot face la calculator, există de exemplu posibilitatea să urmărească posturi ca Animal Pladublate în limba română", a punctat Alina Plăişeanu. De cele mai multe ori, părinţii preferă să lase copilu

faţa calculatorului doar pentru a avea un moment de respiro. Psihologul ne explică în ce măsură repreziacest lucru un alibi pentru adulţi: "Dacă copilul este lăsat să facă doar lucruri inutile, este un alibi pen părintele care are nevoie să-şi tragă sufletul. Nu este neapărat vorba de dezinteres, ci de o portiţă penadulţii care nu pot gestiona multitudinea de lucruri care vin spre ei".

Specialiştii sunt de părere că este greu să ţii copiii departe de computer sau de smartphone şi aratăeste foarte important modul în care este gestionat acest aspect de către părinţi. Totodată, aşa cum au accecalculator, la jocuri video sau la gadget-uri, copiii ar trebui să aibă un interval de timp cel puţin egal rezercititului, conversaţiei şi socializării. "Prea mult timp petrecut în faţa monitorului unui calculator poate dula un soi de mini-izolare a copilului. Nu este în regulă, spre exemplu, ca un copil mai mic de patru ani sălăsat ore în şir în faţa calculatorului, în condiţiile în care el nu înţelege oricum foarte multe. Nu este în regnici să fie lăsat doar să se joace pentru că devine un lucru plăcut, iar cu trecerea timpului copilul va fi tot m

greu de 'rupt' din acest mediu şi învăţat, treptat, să socializeze", a mai spus psihologul Alina Plăişeanu. În concluzie, calculatorul nu este altceva decât o unealtă care, folosită cum trebuie, aduce mu

avantaje omului, dar care, folosită cum nu trebuie, produce multe neajunsuri. Nu calculatorul în sine e bun sau rău, ci modul în care este folosit.

Bibliografie:

www.romaniatv.net/calculatorul-prieten-sau-dusman-pentru-copilul-tausfatulparintilor.ro/.../calculatorul-prieten-sau-dusman-pentru-copilul-tau

ÎN LUMEA CĂRȚILOR

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

PROF.ÎNV. PREȘC. PETRUȚA ANGELA, CIOANCĂ RAMONG.P.P. STEP BY STEP NR. 12, ALBA IUL

TEMA ANUALĂ: Cum este, a fost, va fi aici pe Pământ? SUBTEMA: Cartea, comoară pentru suflet TEMA ZILEI: Prietenii cărților GRUPA: mijlocieFORMA DE REALIZARE: Activitate integrată de o zi TIPUL ACTIVITĂȚII: Mixt MIJLOACE DE REALIZARE: jocul, lectura educatoarei, jocuri-exercițiu, lipire


8/73

8

SCOPUL: stimularea interesului pentru carte, ca izvor de cunoaștere şi consolidarea deprinderii de îngriși folosire corectă a acesteia, prin audierea unei povești și exersarea capacităților și deprinderilor matematși practice ELEMENTELE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE 1. ACTIVITĂTI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ 1. Întâlnir ea de dimineață: „Prietenii cărții”- salutul, prezența, calendarul naturii, împărtășirea cu ceilanoutatea zilei.2. Rutină: „Să îngrijim cărțile” (deprinderea de a răsfoi cu grijă cărțile, de a le așeza la locul lor)

3. Tranziţie: Cine are carte, are parte (cântec).2. ACTIVITĂȚI LIBER ALESE ALFABETIZARE:

Tema: „Clubul cititorilor” - citim, răsfoim cărți, discutăm

JOC MANIPULATIV:Tema: „Așa da, așa nu!” – trierea aserțiunilor (cum utilizăm cărțile)

ARTĂ: Tema: „Semne de carte” – elemente grafice, desen

CONSTRUCTII:Tema: „Rafturi pentru cărți” – constructii din cuburi, trusele Arco si Lego, jetoane cu cifre, cărți.

3. ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENŢIALE DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE: „Cărțile Codruței” (lectura educatoarei). DOMENIUL ȘTIINȚĂ (Activitate matematică) –„Biblioteca” – exerciții- joc de numerație în limitele 1-5

DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE (Activitate practică) – „Prima mea carte de matematică” (aplicație4. ACTIVITĂȚI RECREATIVE

Tema: „Cartea buclucașă” Mijloc de realizare: joc de mișcareScopul: dezvoltarea atenției și a deprinderii de a executa mișcări motrice de bază

ALA- COMPORTAMENTE URMĂRITE ALFABETIZARE:

- să răsfoiască cu grijă cărțile; - să „citească imagini din cărțile puse la dispoziție”; - să discute cu colegii pe baza imaginilor observate în cărți.

JOC MANIPULATIV:- să descrie imaginile puse la dispoziție; - să identifice comportamente pozitive și negative legate de utilizarea cărților; - să trieze și să lipească imaginile respectând sloganul AȘA DA! sau AȘA NU!

ARTĂ: - să utilizeze corect instrumente de scris (creioane colorate, carioci); - să realizeze semne de carte cu desene decorative sau personaje îndrăgite.

(OPȚIO NAL): CONSTRUCTII- să construiască rafturi pentru cărți folosind cuburi de lemn, piesele truselor Arco si Lego, etc. - să numere, așezând pe rafturi atâtea cărți cât indică cifra de pe jeton.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:


9/73

9

- Să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât şicalitate de auditor;- Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles; - Să numere de la 1 la 5, recunoscând grupele cu 1-5 obiecte și cifrele corespunzătoare.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE PE DOMENII EXPERIENŢIALE

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE:

- să urmărească cu atenţie firul poveştii prezentate de educatoare; - să identifice trăsături ale personajului din poveste; - să identifice comportamente pozitive și negative ale personajului principal; - să-şi exprime părerile şi sentimentele despre mesajul transmis de textul povestirii. DOMENIUL ȘTIINȚĂ: - să numere crescător și descrescător în limitele 1-5;- să alcătuiască mulțimi de obiecte de același fel, respectând criteriul culorii; - să numere prin încercuire elementele din fiecare mulțime, folosind numeralul cardinal; - să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr; - să alcătuiască mulțimi care să aibă tot atâtea elemente, prin punere în corespondență. METODE ŞI PROCEDEE: lectura educatoarei, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, jocul.

MIJLOACE DIDACTICE: trăistuța cu povești, marioneta Ovi cel organizat, jetoane cu cifre, jetoamagnetice reprezentând cărți de diverse culori, markere whiteboard, tabla magnetică, etc.

SCENARIUL ZILEI

Întâlnirea de dimineaţă debutează cu salutul adresat de educatoare si apoi de copii: „Bună dimineața!”continuare copiii vor recita poezia “Gărdulețul”, executând mișcările sugerate de textul poeziei. Se f

prezența copiilor, iar apoi vor completa “Calendarul naturii”.

Nouatea (tema) zilei va fi realizată prin apariția lui Ovi cel Organizat, care le va aduce copiilor în datrăistuță fermecată cu povești, iar cartea cu povești este o carte personificată, care ilustrează pe copetristețea.Educatoarea le propune copiilor să afle împreună motivul tristeții ei și găsirea unei soluții.

La sectorul Joc manipulativ, copiii vor alege imagini, vor discuta și le vor tria pentru a realiza do postere, ilustrând comportamente pozitive și negative legate de utilizarea cărții. La sectorul Alfabetizare copiii vor citi și răsfoi cărți îndrăgite, legând mici discuții despre acestea.La sectoArtă, copiii vor realiza semne de carte, decorându-le cu elemente grafice și personaje îndrăgite.

După realizarea sarcinilor în fiecare sector, prin tranziţie se va face trecerea spre activitateadomenii experienţiale. Aici, copiii vor audia povestea „Cărțile Codruței”, vor răspunde la întrebările legde poveste și, împreună cu Ovi cel organizat vor face ordine în bibliotecă, sortând, numărând și așezcărțile la locul lor. La cea de a doua activitate, fiecare copil va realiza prima lui carte ilustrată, în care vor lipi pe fiecare filcărții atâte imagini cât indică cifra. În cadrul programului distractiv, copiii se vor juca jocul „Cartea buclucașă”, în care vor executa mișcmotrice de bază, în funcție de sarcinile jocului. La finalul zilei, educatoarea va face aprecieri asupra lucrărilor realizate, participarea copiilor la activitățcomportamentul acestora.

BIBLIOGRAFIE:1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2009;


10/73

10

2. Aplicarea noului curriculum pentru educaţie timpurie – o provocare?, coordonator – Laurenţia CiuEditura Diana, 2009;3. Educaţia timpurie – ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Adina Glava, Maria PocLolica-Lenuţa Tătaru, Editura Paralela 45, 2009; 4. Metoda proiectelor la vârste timpurii, Editura Miniped, Bucureşti, 2002.

Despre creativitate cu accent pe specificul creativitatatii

la prescolari

prof. Nicoletta HustiGPN Vinerea/Sc. Gim nr. 3 Cug

Creativitatea este un fenomen complex, dar nu este misterios si nici nou, fiind cunoscut deCercetarile sunt diferite si progresele lente, totusi, numeroase date au fost deja dobandite.Unii autori deosebesc doua laturi ale creativitatii: obiectiva si subiectiva. Din punct de vedere al aspectuobiectiv, creativitatea se determina prin produsul final, care poate fi o interventie, o descoperire, rezolva

unei problem. In ceea ce priveste aspectul subiectiv, el priveste procesul de creatie. Plecand de la analunoir date, autori precum Poincare au incercat sa stabileasca stadiile sau fazele actului creator, delimitaconceptual urmatoarele:-sesizarea problemei-analiza si definirea problemei-strangerea materialului de lucru-formularea de ipoteze, restructurarea materialului.

Toate acestea pentru a conduce la actul creator in sine, se subdivide la randul lor in alte subtetapsesizarea problemei, analiza minutioasa, strangerea informatiei cu accent pe solutionarea problemei, cautamintala a solutiei, incubatia sau asteptarea si iluminarea sau inspiratia. Astfel, principalele aptitudini cfavorizeaza iluminarea sunt: originalitatea, neconventionalitatea, neconformismul, independenta gandiflexibilitatea cognitive, capacitatea de a restructura, capacitatea de evaluare si decizie.

Printre caracteristicile de personalitate ale indivizilor creative se inscriu in primul rand, atitudinintelectuale nonconformist. Creativitatea si conformitatea sunt antitetice. Conformitatea restrange libertasi independenta gandirii, incorseteaza potentialul creative, canalizandu-l in directii conventionalestereotipice. Atitudinea creative presupune spontaneitate, autonomie intelectuala, orientare independentgandirii. Printre altele, indivizilor creative le sunt caracteristice: incredera in sine, initiative, independenimpulsivitatea, spiritual de dominare, slaba preocupare pentru aprecierea si aprobarea actiunii lor de caaltii, animati de idealuri inalte, manifesta o constanta incredere in resursele prorii si manifesta tendiautoafirmarii si realizarii.Spre deosebire de ceilalti factori ai creativitatii, atitudinile depend in totalitate de educatie.

Creativitatea este puternic stimulata si de factori noncognitivi, cum ar fi variabilele motivationaCreativitatea exista atat la adulti cat si la copii, dar in cele ce urmeaza ma axez pe cultivarea creativitati prescolari. E de la sine inteles ca educatoare, in munca cu prescolarii pentru a obtine rezultate trebuie sacreativa.Avand in vedere cele spuse mai sus putem spune ca la varsta prescolara ,,creativitatea” copiilor are caracter subiectiv, in sensul ca nu se exprima prin ,,productii” noi si originale din punct de vedere obiectPentru a realiza astfel de valori, copii mai intai trebuie sa asimileze continuturile si formle normelor sociain procesul dezvoltarii motrice, fizice, affective, sociale si intelectuale. De indata ce ii sunt asigurate condoptime, prescolarul poate si trebuie sa devina creator in modalitatea de expresie motrica, grafica, verbala.

Perioada prescolara mica se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, aspiratiilor si a aptitudinmarunte implicate in satisfacerea placerii de explorare a mediului.


11/73

11

In perioada prescolara mijlocie copilul traverseaza un usor puseu de crestere pe plan psihologic se intensifdezvoltarea limbajului, astfel intre 3 si 5 ani se castiga cam 50 de cuvinte pe luna. Jocul devine o activitde baza , incarcata de caracteristici active de manipulare a experientei de viata, a emotiilor, actiuniloconduitelor ce se vehiculeaza in ambianta sa. In general curiozitatea devine mai ampla si abordeaza m

pregnant relatiile dintre fenomene. Acum creste fragilitatea afectiva, aparand crizele de prestigiu.Prescolarul mare, 5-6 ani, manifesta in ansamblu o mare forta, agilitate, inteligenta. Campul aten

este dominat de o intelegere mai profunda a situatiilor. In perioada prescolaramare, activitatea creatoare eevidenta, cu tendinte de diferentiere. Desenul, muzica, artizanatul marunt, colajele, constructiile, mozaic

puzzle-ul intereseaza mult pe copii. La fel serbarile, poeziile, jucariile, jocuri cu cantece si jocuri cu rol.Capacitatea de invatare devine active si este dublata de interese de cunoastere care incorporeazaforme mai evaluate de simbolizare, in care actioneaza integratori verbali: alimente, pasari, flori, frucmeserii. In gradinita, copiii traverseaza programe educative care ii maresc sensibilitatea intelectuobservativa, il abiliteaza cu manualitati tot mai complexe care uneori il pun in contact cu elemente artistiSe considera ca simbolistica infantile este impregnate de un decalaj intre dezvoltarea afectivitatii fata de cintelectuala. In acest sens se vorbeste de o varsta a simbolurilor, intre 4 si 5 ani, dominatia planuiomaginativ fiind evidenta ca support al dezvoltarii simbolistice ludice.

In general jocul, la varsta prescolara, constituie un cadru pentru antrenarea virtutilor creativitaamlificand posibilitatile de expresie comportamentala, sporind dinamismul creative al prescolarilor, de aivindu-se nevoia de explorare a noului in raport cu propria experienta.

In incheiere, fara a avea pretentia de a atinge decat foarte putin din complexitatea acestei teme, e necesarsubliniez faptul ca sentimentele de bucurie si satisfactie pe care copiii le incearca la incheierea cu succesunei sarcini, realizate chiar si in joca, contribuie in mod deliberat la educarea dragostei pentru lucrul bfacut, optimism, incredere in fortele proprii, conditii necesare crearii unui climat creativ.

Bibliografie:*Sima, I, ,,Creativitatea la varsta prescolara si scolara mica”-EDP, Bucuresti, 1997*Guilford, J., ,,Trasaturile caracteristice ale creativitatii, EDP, Bucuresti, 2003

Proiect de activitate

Prof. înv. preşc. Bufnea Ana-Camelia

Data: 10.03.2015

Grădiniţa P.P. Nr. 12, Alba Iulia

Grupa: Mijlocie „Piticii”

Tema anuală de studiu: „Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?”

Tema săptămânii: „Călătorim pe uscat”

Tema activităţii: „Găseşte locul potrivit!”

Forma de activitate: Domeniul Ştiinţe (Activitate matematică)

Tipul activităţii: consolidare de cunoştinţe

Mijloc de realizare: joc didactic

Durata: 20-25 minute


12/73

12

Scopul activităţii: dezvoltarea deprinderii de a percepe cele patru atribute (formă, culoare,

grosime, mărime) ale figurilor geometrice (cerc, pătrat, triunghi)

Obiective operaţionale:

Cognitiv-informaţionale:

Să denumească figurile geometrice (cerc, pătrat, triunghi)

Să precizeze atributele figurilor geometrice (formă, culoare, grosime, mărime)

Să aşeze figurile geometrice la căsuţa potrivită

Să dea exemple de forme şi figuri care conţin cel puţin o figură geometrică

Psiho-motorii:

Să se deplaseze frumos la panoul cu figuri geometrice

Să dovedească îndemânare în mânuirea materialelor

Să execute mişcările sugerate de cântec

Afective: Să coopereze în cadrul jocului

Să participe la luarea anumitor decizii care privesc grupul

Stategii didactice:

Metode şi procedee: conversaţia, demonstraţia, exerciţiul, problematizarea, observaţia, munca în echipă

Mijloace didactice: tablă magnetică, Trusa Logi I, ecusoane cu figuri geometrice, figuri geometrice, co

de hârtie, carioca, păpuşa Ioana cea Încrezătoare

Sarcinile jocului: Copiii se vor deplasa pe rând şi în echipe la tabla magnetică unde vor alege o fig

geometrică. Vor preciza în continuare atributele figurii geometrice (formă, mărime, culoare, grosime) ş

vor aşeza la locul potrivit pe tabla magnetică.

Regulile jocului: Grupa de preşcolari va fi împărţită în trei echipe (echipa pătr atelor, echipa triunghiurilo

echipa cercurilor), în funcţie de ecusoanele cu figuri geometrice. Răspunsurile corecte sunt recompensate

câte o bulină roşie. Câştigă echipa care a acumulat cele mai multe buline roşii.

Elemente de joc: surpriza, aplauzele, întrecerea

Bibliografie:

1. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., (2002), Metode interactive şi de grup, ghid metodic,

Editura Arves

2. Păduraru, V., (1999), Activităţi matematice în învăţământul preşcolar , Editura Polirom,

Iaşi

3. ***, (2008), Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), M.E.C.T., Bucureşti


13/73

13

Demers didactic DE

DŞ –

Activitate matematică)

SECVENŢA DE

ACTIVITATE CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC

STRATEGII

DIDACTICEEVALUAREMETODE ŞI

PROCEDEE

MIJLOACE

DIDACTICE

1.Momentorganizatoric

Se creează condiţiile necesare desfăşurăriiactivităţii în bune condiţii:- aerisirea sălii de grupă; - aranjarea măsuţelor, scăunelelor şi a

periniţelor; - pregătirea materialelor necesaredesfăşurării activităţii; - introducerea copiilor în sala de grupă;

2.Captareaatenţiei

Se realizează cu ajutorul păpuşii Ioana ceaÎncrezătoare care le prezintă copiilor tablamagnetică împreună cu figurile geometricedin trusa Logi I.

conversaţia păpuşaIoana ceaÎncrezătoare tablamagnetică

3. Anunţareatemei şi aobiectivelor

Se anunţă tema activităţii jocul logico-matematic, “Găseşte locul potrivit!” şi se

prezintă copiilor obiectivele urmărite în acest joc.

conversaţia păpuşaIoana ceaÎncrezătoare

4.Dirijarea învăţării

1. Explicarea şi demonstrarea jocului Educatoarea explică copiilor cum trebuie săvină pe rând la masa unde se află figurilegeometrice, să aleagă o piesă, să o descrie şisă o aşeze la locul potrivit pe tablamagnetică. 2. Executarea jocului de probă Copiii vin pe rând în faţa colegilor şi execută

jocul de probă pentru înţelegerea tuturorsarcinilor de joc.

explicaţia

exerciţiul

demonstraţia

exerciţiul

Trusa Logi I

tablamagnetică

aprecieriverbale

5. Obţinereaperformanţei 3. Executarea jocului propriu-zisSe dă semnalul de începere a jocului. Pe rândo să vină în faţă copiii care reprezintă celetrei echipe: echipa cercurilor, echipa

pătratelor şi echipa triunghiurilor. Copiii aleg o piesă geometrică, o denumesc,

precizează atributele acesteia (formă,culoare, mărime, grosime), apoi o aşază încăsuţa potrivită pe tabla magnetică.Răspunsurile corecte ale copiilor vor firecompensate cu o bulină roşie pe un tabel

care se află lângă tabla magnetică.

exerciţiul

problematizarea

Trusa Logi I

tablamagnetică

buline roşii


14/73

14

6.Asigurarearetenţiei şi atransferului

4. Complicarea joculuiVor fi chemate pe rând cele trei echipe înfaţă şi vor fi rugate să dea exemple de formeşi figuri care conţin figurile geometrice decerc, pătrat şi triunghi. De asemenearăspunsurile corecte vor fi recompensate cu

buline roşii.

exerciţiul

problematizarea

buline roşii aprecieriverbale

7.Evaluareaactivităţii

Se vor număra bulinele roşii din dreptulfiecărei echipe şi se va desemna echipacâştigătoare. Se fac aprecieri asupraactivităţii copiilor.

conversaţia tabelul cu bulineleroşii

aprecieriverbale

8.Încheiereaactivităţii

În încheierea activităţii păpuşa Ioana ceaÎncrezătoare îi invită pe copii la dans pentrua sărbători rezultatele obţinute.

păpuşaIoana ceaÎncrezătoare

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL LA PREŞCOLARI

Prof. înv. preșcolar Balea Livia-ValentiȘcoala Gimnazială Avram Iancu Abru

Gpp Nr. 1 Abrud, Jud. Al

Grădiniţa este instituţia în care copilul poate să-şi satisfacă dorinţa de mişcare, locul underealizează compensarea necesară dezvoltării fizice a copilului. Frecventând grădiniţa copilul este controsub toate aspectele dezvoltării şi creşterii lui.

Exerciţiul fizic are la orice vârsta, dar mai ales în perioada de creştere, un puternic rol educativ. La vârsta preşcolară activităţile de educaţie fizică şi sport practicate regulat ajută la creşterea

dezvoltarea armonioasă a organismului copiilor, asigură un raport optim între statură şi greutate, favorizeconstrucţia osoasă, permit o bună dezvoltare a inimii, plămânilor şi muşchilor. Prin efectuarea repetatunui exerciţiu se ajunge să stăpâneasca perfect o anumită mişcare, se elimină mişcările necontrolate şistăpânesc cele necoordonate.Executând regulat exerciţii fizice corespunzătoare vârstei, copiii îşi perfecţionează o serie de deprindmotrice aplicative necesare în viaţă, ca: mersul, alergarea, săritura, echilibrul, căţărarea, aruncarea

prinderea, îşi formează o ţinută corectă a corpului în toate poziţiile. Din experienţa mea, am constatat că nevoia de mişcare a copii lor la vârsta de 3-6 ani este foarte mareştiu să meargă, să sară, să se caţere, să alerge, sunt capabili să înveţe jocuri, cântece, să se concentreasupra câtorva lucruri, mai ales asupra celor care îi amuză.

Ţinând cont de această constatare, am abordat activităţile de educaţie fizică într -o manidistractivă. Astfel, i-am antrenat în diverse jocuri care presupun mişcare iar ei au fost mult mai cooperadecât dacă i-aş fi obligat să facă gimnastică la comandă: ,,atenţie, sus mâinile”, ,,sări pe loc”etc. În locacestea le-am spus: ,, hai, să zburăm ca păsărelele”, ,,agitaţi-vă aripile, săriţi”!


15/73

15

La vârsta de 3-4 ani copiii învaţă să meargă cu tricicleta, bicicleta sau, chiar, cu rolele, acesajutându-i să-şi coordoneze mişcările, să capete stabilitate, să-şi menţină poziţia corectă a coloavertebrale, să-şi dezvolte simţul direcţiei şi al distanţei, precum şi atenţia. Activităţile de educaţie fizică şi sport au fost introduse în grădiniţă pentru că se cunoşteau efectele

benefice atât asupra dezvoltării fizice a copiilor cât şi a celor psihice: îi ajută să se maturizeze emoţionrelaţionează mai bine cu anturajul, le dezvoltă simţul tactic şi solidaritatea. De asemenea, sportul este bene

pentru copiii timizi, închişi în ei, care în acest fel îşi pot ,,elibera” personalitatea Practicarea activităţilor de educaţie fizică şi sport se face fără a exagera, în ceea ce priveşte volum

şi intensitatea acestora, ţinând cont de particularităţile individuale şi de vârstă ale copiilor. Jocurile didactice propuse pentru exersarea deprinderilor motrice creează copiilor stări emoţion pozitive, deoarece sunt aplicate la condiţii mereu schimbătoare şi se perfecţionează ca urmare a legăturnoi şi complexe, care se stabilesc între ele şi datorită relaţiilor de condiţionare ce pot favoriza transfe

pozitiv între cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi calităţi motrice. La intrarea în grădiniţa bagajul de deprindmotrice al copilului este redus, însă pe parcursul activităţilor de educaţie fizică acesta se va îmbogdeoarece jocul îl ajută să-şi controleze pornirile şi sentimentele. Îl ajută în învaţarea de a accepta şi de a tdupă anumite reguli şi norme. Prin joc copilul are posibilitatea de a fi mai degrabă un iniţiator în proprialume decât o persoană manipulată şi disciplinată.

În continuare, voi numi câteva jocuri foarte îndrăgite de preşcolari: Şoarecele şi pisica: Se joacă de obicei pe teren sau în sală, cu un grup de 15 -20 copii. Jucăt

formează un cerc cu faţa spre interior şi se apucă de mâini. Cercul are 1-2 porţi (acolo lasă o trecenefiind prinşi de mâini). În cerc se află un jucător care este „şoarecele” iar în afară altul – „pisica”. Pisîncearcă să prindă şoarecele. Jucătorii din cerc uşurează fuga şoarecelui, permiţându-i intrarea sau ieşirea cerc prin ridicarea braţelor. Pisica poate intra sau ieşi din cerc numai folosind cele două porţi existente. D

pisica a prins şoarecele, altă pereche începe jocul. Dacă după un timp de 1-2 minute pisica nu reuşeşte prindă şoarecele, conducătorul jocului poate schimba rolurile celor care se urmăresc sau poate numi a pereche.

Podul: Jucătorii împărţiţi pe echipe, stau perechi aşezaţi în coloană câte doi ţinându -se de mânădistanţa de 2 paşi între ei. Distanţa dintre perechi este de 4 -5 paşi. La semnal jucătorii se aşează în ghemfără ultima pereche care sare peste braţele colegilor până ajunge în faţă unde se aşează ghemuit după c

porneşte perechea următoare şi tot aşa până se termină tot şirul. Câştigă echipa care a revenit prima

formaţie. Perechea care sare nu-şi va da drumul la mâini. Educatoarea va stabili felul în care se va fsăritura (cu bătaie pe un picior, pe două picioare etc.). Înălţimea la care se ţin braţele va fi în funcţie

posibilităţile medii ale colectivului. Jocuri pentru exersarea mersului: ”Mergeţi ca mine” „Mergeţi si faceţi ce fac eu” „Trenul” „Strada”; Joc

pentru exersarea alergării:”Puişorii aleargă la cloşca” „Pisica si şoriceii” „Caută perechea” „Stopul”; Joc pentru exersarea săriturii : „Sari minge” „Vanatorul si ciorile” „Broscuţele pe lac” „Şotron”; Jocuri penexersarea mersului in echilibru: „Ne plimbam in parc” „ Trenul trece pe pod”; Jocuri pentru exersarea tar: „Suntem pisicuţe” „Oile si lupii”; Jocuri pentru exersarea deprinderii de aruncare - prindere: „Concurcangurilor” etc.

Prin aceste jocuri contribuim la creşterea capacitaţii fizice şi intelectuale a copiilor, la dezvoltareaarmonioasă, deoarece stimularea practicării activităţii fizice este un obiectiv prioritar, iar succesulatingerea sa este o garanţie pentru sănătatea viitoare. Deprinderile motrice au un caracter deosebit, deoarece pot fi transferate şi utilizate cu eficienţă în toactivităţile specific umane care conţin o componentă motrică. Deprinderile motrice sunt în concordanţă

particularităţile anatomo-fiziologice specifice organismului uman. Nu sunt înnăscute, sunt acte motrînvăţate în procesul pedagogic. Ele pot fi transferate în activitatea socială a omului, ajutându-l să se adaptla condiţiile noi ce survin în activitatea sa. Deprinderile motrice au o mare accesibilitate şi polivalefuncţională. Privite din punct de vedere metodic se caracterizează prin accesibilitate, raportată la bamaterială (sală, mediu natural), adaptare de pregătire a copiilor şi dozarea corectă a efortului (mic, medmare), stare emoţională declanşată de exersarea deprinderilor motrice (apropiere de practica socială). asemenea, ele sunt componente ale conduitei voluntare a omului, modalitaţi de comportament motric învă

şi creează stări emoţionale pozitive.


16/73

16

Aplicarea unui program de călire se face pe baza unui program elaborat ştiinţific, de căeducatoarea care urmăreşte, în timp, efectul călirii asupra creşterii rezistenţei organismului.

În perioada preşcolară, procesele psihice se află în plină dezvoltare, centrul de greutate fiachiziţiile experienţiale în orice împrejurare, fapt ce explică în mare măsură importanţa deosebită ceacordă acestei perioade, pe care marea majoritate a psihologilor o consideră ca marcând întreaga viulterioară.

În concluzie, la vârsta preşcolară, o oră de activitate motrică pe zi, constituie minimum indispensadeoarece interesul copiilor pentru mişcare, in general, şi jocuri şi exerciţii in special, este foarte mare

vârsta preşcolară. Aceasta are la bază motivaţii de ordin fiziologic, fapt pentru care orice diminuare limitare a activităţii motrice are repercusiuni asupra funcţiilor organismului. Vor fi dezvoltate mai adeprinderile motrice ale aşa-zisei motricităţi mari, dar nu trebuie să se uite importanţa calităţilor motricespecial a rezistenţei.

Această practică ajută la dezvoltarea psihică şi la stabilizarea sa, constituind o bază destinatăramână toată viata, ca o apărare contra bolilor civilizaţiei noastre, dintre care în prim plan sunt cele produde lipsa de mişcare. Activităţile de educaţie fizică, prin natura lor, contribuie în totalitate la formar

personalităţii omului de mâine. Într -un corp sanatos există întotdeauna o minte sănatoasă care va depgreutăţile vietii.

BIBLIOGRAFIE:www.referat.roPsihopedagogia copilului - Nr.1, Editura Reprograph

COLABORAREA DINTRE SCOALĂ ŞI FAMILIE

ED.MUNTEAN FELICG.P.N. GARBOVA-JUD.ALB

Şcoala şi familia sunt cei doi poli de rezistenţă ai educaţiei tinerilor,familia este prima şcoalcopilului, ea este cea care răspunde de trebuinţele elementare ale copilului şi de protecţia acestuia, exercitâo influenţă atât de adâncă, încât urmele ei rămân, uneori, întipărite pentru toată viaţa în profilul moraspiritual al acestuia.

Familia ocupa un loc aparte în sistemul instituţional al educaţiei. Acţiunea ei pe întreaga perioaa dezvoltării include şi toate laturile formării personalităţii.

Ea reprezintă unul dintre mediile de socializare şi educare din cele mai complete, dato posibilităţilor pe care le are, de a-l introduce pe tânăr în cele mai variabile situaţii şi de a acţiona asupra prin cele mai com plexe şi fireşti mijloace.

Familia oferă primele informaţii despre lumea care-l înconjoară, primele norme şi reguli de condudar şi climatul socioafectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale.

“Pecetea pe care părinţii o lasă asupra structurii şi profilului spiritual – moral al personalit propriilor copii se menţine toată viaţa”. (M. Golu)

Influenţele educative pe care familia le exercită asupra tinerilor se pot manifesta fie direct – pacţiuni mai mult sau mai puţin dirijate, fie indirect – prin modele de conduită oferite de către memfamiliei, precum şi prin climatul psihosocial existent în familie.

Modelele de conduită oferite de părinţi – pe care tinerii le preiau prin imitaţie şi învăţare – precumclimatul socioafectiv în care se exercită influenţele educaţionale constituie primul model social cuinfluenţa hotărâtoare asupra copiilor privind formarea concepţiei lor despre viata, a modului de comportşi relaţionare în raport cu diferite norme şi valori sociale.


17/73

17

Este recunoscut faptul că strategiile educative la care se face apel în familie, mai mult sau mai puconştientizate, determină în mare măsură dezvoltarea personalităţii, precum şi rezultatele şcolare tinerilor, comportamentul lor sociomoral.

Factorul decisiv în succesul şcolar îl reprezintă raportarea corectă a realităţii în existenţa activitcomune familie – şcoală. Sunt necesare sisteme complexe de dezvoltare a responsabilităţilor individualecolective, în concordanta deplină cu preocupările, interesele, deprinderile şi aptitudinile fiecărui adolescen

Colaborarea şcolii cu familia se realizează în diferite forme: • vizitele la domiciliul elevilor;

• consultaţii individuale;• corespondenţa cu familia. Vizitele la domiciliul elevului oferă posibilitatea de cunoaştere concretă a condiţiilor specifice

fiecare familie şi pe această bază se pot lua, de comun acord, măsurile ce se impun ca fiind cele mai adecvîn vederea asigurării unui progres continuu în dezvoltarea copilului. Vizitele sunt din timp planificate

planificarea se referă la toţi elevii clasei nu doar la cei ce prezintă vreo problema. (S-au cam abandoaceste vizite şi de ce să nu recunoaştem, se fac la elevii care solicită bursa sociala). Formele colective de colaborare – adunări cu părinţii, consultaţii colective, lectorate pentru părinţi –

îmbrăca structuri diferite şi pot avea conţinut variat. Astfel, adunările cu părinţii (organizate periodic) podestinate fie unui bilanţ al activităţii elevilor (subliniindu-se contribuţia familiei, eventualele deficienţe –tact – şi măsurile ce se impun a fi adoptate), fie dezbaterii unor teme psiho – pedagogice în vede

informării părinţilor cu aspectele teoretice necesare activităţii lor practice (de pildă probleme ca: organizaregimului de viata al elevilor în familie, orientarea şcolara şi profesională, alegerea şi dezvoltarea lectuetc., toate în funcţie de specificul vârstei).

Lectoratele cu părinţii includ cicluri de expuneri cu caracter pedagogic sau psihologic, sistematic organiz(pe şcoală), asigurând comunicarea unui sistem de informaţii, metodologii de lucru, forme de activita

posibil de folosit în familie.Lipsa de colaborare duce spre un eşec şi, din nefericire, cel învins este copilul, pentru care dor

tot, pentru care visăm tot ce este mai bun .

Bibliografie:1. Balan, D.Petrovai, S.Tinca, E. Raduly, „Ghid pentru părinţi”,Editura CCD,Cluj, 2000

2. Canfield Jack, „Supă de pui pentru suflet de copil”- Ed. Amaltea, Bucureşti, 2000 3. Faber Adele, Mazlish Elaine, „Comunicarea eficientă cu copiii – acasă şi la şcoală”, Ed. Curtea vecBucureşti, 2002

JOCUL COPIILOR ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof.înv.preșc. Morar Ioana CipriaGPN Peștișorul de Aur Zlat

Cuvinte cheie: joc, joc liber ales, joc didactic, dezvoltare,

,,Omul nu este întreg decât atunci când se joacă”, spune Schiller. Pentru copil, aproape oractivitate se realizează prin joc. Jocul ne permite să cunoaştem mai bine înclinaţiile copilului, să -l urmăsub toate aspectele dezvoltării sale, în întreaga sa complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social, moral. În 1967, J. Chateau spunea: ,,Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul modelează propria statuie.” Una dintre cele mai importante activităţi ale copilului este jocul. Jocul estactivitate umană conştientă, cu un mare impact formator. Desfăşurat cu corectitudine, jocul nu face decât sinfluenţeze pozitiv pe viitorul adult, acesta obişnuindu-se cu gustul dulce al biruinţei, al lucrului bine făc

dar şi cu gustul amar al înfrângerii. Prin intermediul jocului ,,copilul părăseşte lumea care-l înconjoară


18/73

18

încătuşează, scapă de forma constrângerii exterioare, de povara trupului”, ne spune Jean Chateau în lucrasa ,,Copilul şi jocul”, şi, ,,intrând în joc cu trup şi suflet, se realizează pe deplin.” Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte jocul ca fiind ,,acţiunea de a se juca, de a-şi petrece timcu anumite jocuri sau jucării, activitate distractivă, practicată mai ales de către copii.” Începând cu secolul al XIX-lea, numeroşi psihologi, pedagogi, sociologi, filozofi au abordat problemat

jocului, încercând să aducă argumente pro şi contra importanţei activităţii ludice în dezvoltarea copilului, admiţând însă că jocul reprezintă tipul fundamental de activitate, adică forma de activitate care susţine înmai înalt grad dezvoltarea psihică, prin antrenarea psihomotorie, senzorială, intelectuală

afectivă.(Claparéde, E., 1975; Chateau, J., 1980; Piaget, J., 1973; Vâgotski, L.S., 1971; Huizinga, J., 19Roşca, Al., Chircev, A., 1970; Şchiopu, U., 1970, ş.a.). Susţinând rolul formativ al jocului, pedagogul K.D. Uşinski defineşte jocul ca ,,o activitate liber

copilului”, susţinând că, ,,dacă comparăm interesul pe care îl prezintă jocul…, diversitatea urmelor lăsateel în sufletul copilului, cu influenţele analoage pe care le exercită învăţătura în primii 4-5 ani, este evidensupremaţia o deţine jocul.” El arată că jocul trebuie să fie rodul muncii copilului, deoarece ,,numai jocurcare sunt produsul imaginaţiei şi sunt accesibile copilului devin distractive şi contribuie la dezvoltarea

psihică.”(Pedagogia preșcolară, 1975). Piaget, cu toate că este preocupat în studiile sale de inteligenţă, remarcă rolul deosebit pe care îl

jocul în dezvoltarea copilului. El defineşte jocul ca o activitate prin care copilul se dezvoltă în conformitcu etapele formării sale intelectuale. Psihologul elveţian consideră jocul un ,,exerciţiu funcţional” cu rol

,,extindere a mediului”, fiind astfel o modalitate de transformare a realului, un mijloc de adaptare. P.P. Blonski defineşte jocul ca forma principală de manifestare a spiritului activ al copilului în procecăruia acesta îşi exersează forţele, îşi lărgeşte orientarea şi îşi însuşeşte din experienţa socială, reproducâşi combinând creator fenomene din viaţa ce îl înconjoară. Rubinstein afirmă că ,,jocul este, înainte toate, o activitate conştientizată, adică un ansamblu de acţiuni conştientizate, legate prin caracterul unitamotivului. Jocul este o activitate, deci el este expresia unui anumit raport al individului cu realitaînconjurătoare.” Jocul este o activitate umană dominantă în copilărie, prin care copilul îşi satisface imediat, după posibilitanumite trebuinţe, prin acţiunile libere şi conştiente într -o lume pe care şi-o creează singur. Se poate spucă jocul este o realitate permanentă, cu caracter multiacţional şi un puternic caracter dinamic. D

perspectivă pedagogică, jocul este considerat un mijloc de instruire, o formă de educaţie, o modalit

pedagogică-terapeutică. Sintetizând, putem spune că jocul este ,,o experienţă naturală, universală; o formă de activitate individusau de grup; un mod de explorare a mediului înconjurător, o modalitate de dezvoltare a competenţesociale, a inteligenţei, a limbajului, a creativităţii; este o cale de transmitere şi păstrare a culturii autenticecunoaştere şi intercunoaştere şi oferă oportunităţi pentru copiii cu nevoi speciale, favorizează incluziunsocială.” (Ghidul de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008). Învățământul preșcolar, prima verigă a sistemului de învățământ, are menirea de a asigura pregătirea copii

pentru integrarea lor socio-școlară, presupunând o pregătire psihologică pentru activitatea de tip școTocmai de aceea trebuie să urmărim formarea unei personalități armonioase prin stimularea dezvoltfizice, stimularea gândirii și inteligenței. Se asigură, astfel, toate condițiile pentru însușirea unor cunoștinecesare pregătirii pentru școală, pentru formarea unor deprinderi de muncă, ordine și disciplină, penformarea unor trăsături de caracter si comportare civilizată. În învățământul din zilele noastre s-a trecut de la simplul ,,a învăța să știi pentru tine” la ,,a învăța să trăieîmpreună cu ceilalți”. Obiectivul principal al activității de învățare este de a sprijini copiii să se cunoascăsine, să ia decizii, să rezolve problemele apărute în diferite situații, să relaționeze unul cu celălalt, sădezvolte creativitatea pentru a face față diverselor situații apărute. Perioada preşcolară imprimă cele mai profunde, durabile şi fructuoase amprente asupra individualitcopilului. Activitatea preşcolarului în grădiniţă reflectă intens particularitatea tuturor proceselor psihiJocul, indiferent de forma lui, este un proces interdisciplinar, încurajând toate tipurile de inteligenţă Gardner, 1983): lingvistică, muzicală, logico-matematică, spaţială, corporal-chinestezică, personalăsocială.


19/73

19

Programul unei zile din grădiniţă trebuie să fie un tot, un întreg, care să fie realizat tocmai prin activitacare îl atrage pe copil întotdeauna - jocul. ,,Copilul, spunea marele pedagog elveţian Ed. Claparède – estfiinţă a cărei principală trebuinţă este jocul … această trebuinţă spre joc este ceva esenţial naturii saTrebuinţa de a se juca este tocmai ceea ce ne va permite să împăcăm şcoala cu viaţa, să procurăm copiluacele mobiluri de acţiune care se consideră de negăsit în sala de grupă”. Pornind de la ideea că jocul este activitatea pe care copilul o acceptă, nu cu intenţia de a învăţa, ci de adistra, îl putem folosi din plin în formarea deprinderilor de muncă intelectuală, uşurându-i astfel integrarea

procesul instructiv-educativ din şcoală. Jocul este unul dintre cele mai eficiente forme de muncă

preşcolarii, el îmbinând cel mai bine elementele distractive cu cele instructive. Prin joc se dezvocuriozitatea, creativitatea, spiritul de iniţiativă, deprinderea de a aplica cunoştinţele dobândite. Deosebit de activ, preşcolarul se mişcă, cercetează mediul înconjurător, care este destul de complex penel. Această activitate ia forma jocului, prin intermediul lui copilul reuşind să cunoască lumea reală, făcând

pe unii psihologi (H. Wallon) să considere jocul o activitate de preînvăţare. Manipulând obiectele, observactivităţile celor din jur, copilul transpune, prin joc, realitatea înconjurătoare, aceasta devenind accesibilatrăgătoare. La vârsta preşcolară jocul are un caracter imitativ, copiii repetând şi reproducând în jocurile lor ceea cereuşit să observe în mediul înconjurător. La grupa mică copiii imită activităţile facute de persoanele cu cei intră în contact: mama, tata, doctorul, pentru ca, pe măsură ce înaintează în vârstă, jocurile să devină mcomplexe şi să deţină chiar şi ,,funcţii” de responsabilitate: în jocul ,,De-a şantierul”, copilul care e

inginerul şef, repartizează oamenii la locul de muncă, le trasează sarcini, colaborează cu ei, are grijă să nuîntâmple accidente, se asigură că lucrarea este bine realizată şi terminată la timp. Dacă la început copiii imrelaţiile de ajutor reciproc, pe măsură ce jocurile sunt controlate de către un cadru didactic, aceştia îşi vor eforturile astfel încât sarcina dată grupei să fie realizată cât mai repede şi mai corect.

Nu de puţine ori observăm că jocurile preşcolarilor reflectă relaţii social-morale. Astfel ,,mama” cea,,fetiţa” care a minţit, dezaprobă pe cel care nu şi-a pus lucrurile la loc, etc. Cu prilejul jocurilor dintre code vârste diferite observăm că la copiii mari se dezvoltă sentimente de protecţie, ajutor pentru cei mai mnu de puţine ori fiind ei cei care impun regulile şi conduita ce trebuie respectate. Prin intermediul jocului ,,copilul părăseşte lumea care-l înconjoară şi-l încătuşează, scapă de forconstrângerii exterioare, de povara trupului”, aşa cum spune Jean Chateau în lucrarea sa ,,Copilul şi jocuşi, ,,intrând în joc cu trup şi suflet, se realizează pe deplin.”

Încă de la cele mai fragede vârste, copilul acceptă şi face lucruri pe care, dacă n-ar fi făcute sub formă de jle-ar refuza. Copilul care nu vrea să mănânce un anumit fel de mâncare, îl va accepta dacă activitateahrănire este făcută prin joc (,,Vine avionul!”, transformăm bucăţelele de mâncare în soldăţei, etc.) .În lucrarea ,,Psihologia inteligenţei” (1965) Piaget afirmă că jocul este o stare în devenire şi nu o starefapt. Procesul de echilibrare este într-o continuă transformare, ceea ce explică de ce jocul copilului este şîntr-o continuă transformare, schimbare. Aşadar, jocul este adaptare, adică asimilare şi acomodare. Observând jocurile copiilor descoperim latura formativă a acestora. Nu de puţine ori copiii învaţă regulicomportare, de adresare, reguli de circulaţie, dobândesc deprinderi de servire şi autoservire, învaţă să fie mrăbdători, să-şi aştepte rândul, să relaţioneze cu ceilalţi şi să-şi respecte partenerii de joc.Analizând rolul jocului în viaţa copilului mic din perspectiva relaţiei joc -dezvoltare socială, încă de acşapte secole, M. Parten a observat evoluţia progresivă a comportamentului copilului o dată cu capacitateade a opera pe plan mental şi de a relaţiona cu ceilalţi, cu experienţa ce o dobândeşte în fiecare zi. În funcde vârstă, etapele jocului pot fi: neimplicare (nu se implică direct în joc- 1 an-1,5 ani), supravegh(urmăreşte cum se joacă alţi copii pentru o perioadă mai lungă de timp, dar nu se implică - 1,5-2,5 ani),

paralel (se joacă cu jucării alese de el lângă ceilalţi, dar fără a căuta parteneri de joc- 2,5-3,5 ani), asociativ (caută parteneri de joc, îi alege, subiectul este mai amplu, pot apărea reguli - 3,5-5 ani) şi joc pcooperare (copiii se organizează singuri, apar 1-2 lideri care domină jocul, aleg singuri subiectul, stabilesnegociază reguli, împart roluri- după 5 ani). În evoluţia jocului Piaget delimitează trei mari categorii de jocuri. Jocurile exerciţiu pot fi jocuri senzormotorii sau de mânuire şi jocuri de exersare a gândirii, până la vârsta de 2 ani fiind cele dominante. Între 27 ani predomină jocurile simbolice, care pot fi cu o simbolistică conştientă, legată de aspecte al vieţii rea

sau cu o simbolistică inconştientă, cu valoare compensatorie. Aceste jocuri sunt foarte importante pen


20/73

20

dezvoltarea limbajului şi a imaginaţiei, fiind specifice stadiului preoperaţional al gândirii. Corespunzăetapei operaţiilor concrete (7-12 ani) este jocul cu reguli, ce reprezintă unul din punctele de pornire

procesul de socializare prin interiorizarea unor reguli de conduită, de relaţionare, impuse de regulile joculu Noul curriculum pentru educaţie timpurie susţine jocurile libere iniţiate de copii, dar şi cele alese dedintre cele puse la dispoziţie în cadrul centrelor de activitate. Centrele de interes oferă copilului timp, spaşi materiale adecvate iniţierii şi desfăşurării jocurilor. Jucându-se liber, fără să fie constrâns de reguadultului, interesul copilului creşte, iar materialele puse la dispoziţie nu fac altceva decât să -i stimulcuriozitatea, dorinţa de explorare, imaginaţia, îi dezvoltă gândirea. Jocul este liber, creativ, cop

dezvoltând subiectul jocului, îşi caută parteneri, joacă roluri pe care şi le asumă, stabileşte singur reguli,care le şi respectă. Observând jocul liber al copilului, educatoarea are prilejul de a cunoaşte cât ma i mult copilul, de a aaspecte din viaţa lui care pot influenţa pozitiv sau negativ dezvoltarea acestuia. Orice deficienţă observ

poate fi corectată pe parcurs, prin intermediul activităţilor de recuperare şi, de ce nu, prin joc. Totodată, poate stabili mult mai uşor nivelul de dezvoltare a limbajului, nivelul de creativitate, în cadrul jocurisimbolice, dar şi nivelul cunoştinţelor copiilor într -un anumit domeniu.

În jocul copilului intervenţia adultului poate apărea, dar aceasta trebuie să fie cât mai discretă. Asteducatoarea poate să sugereze teme de joc, poate să complice jocul, poate să aprecieze comportamencopilului sau să încurajeze cooperarea dintre ei şi, nu în ultimul rând, poate să interpreteze ea însăşi un r

devenind astfel un actor al jocului.Jocurile didactice sunt jocurile iniţiate numai de adult cu scopul de a obţine unele rezultate stabilite,

prealabil, prin intermediul obiectivelor. Fiecare joc didactic îmbină armonios elementul instructiv cu distractiv. Jocurile didactice ne ajută să organizăm activitatea intelectuală a copiilor în forme cât m

plăcute, atrăgătoare, accesibile şi de o vădită eficienţă. Îmbinarea armonioasă a elementului de instruireelementul de joc favorizează apariţia unei stări emotive, prielnice stimulării şi intensificării procesuluicunoaştere a muncii intelectuale, a formării unor trăsături morale, a formării deprinderilor de munintelectuală. O caracteristică a jocului didactic constă în crearea unor condiţii favorabile pentru aplicarea multilateralcunoştinţelor şi pentru exersarea priceperilor şi deprinderilor sub forma unor activităţi plăcute şi atractive.Jocul didactic este apreciat de către pedagogi ca fiind unul dintre cele mai accesibile şi eficiente mijlo

instructiv-educative folosite la vârsta preşcolară. El îmbină sarcina didactică cu acţiunea ludică, luând asto formă distractivă. În comparaţie cu jocurile obişnuite provocate de către cadrul didactic, cu reguli şi sarc

bine stabilite, jocul didactic este destinat mai cu seamă rezolvării unor sarcini ale educaţiei intelectuale, car fi cunoaşterea mediului, educarea limbajului, activităţile matematice.Pedagogia preşcolară fundamentează bazele teoretice ale jocului didactic, ocupându-se în principal conţinutul jocului, de sarcina didactică, de acţiunea de joc, de elementele de joc şi de regulile jocului.

Eficienţa jocului didactic depinde de întrepătrunderea şi interacţiunea componentelor, precum şiechilibrul dintre sarcina didactică şi acţiunea de joc. Este foarte important ca jocul didactic să nu micşoreze sau să-şi piardă valoarea instructivă, dar nici cea ludică. În funcţie de componentele sale şi de modul de realizare, jocul didactic poate lua mai multe forme. Josenzorial, de ghicir e, de recunoaştere a unui obiect cu ajutorul simţurilor: Spune ce ai gustat!, Ce ştii despse realizează îndeosebi în cadrul domeniului Ştiinţe -Cunoaşterea Mediului, la fel ca şi jocurile de anal

perceptivă vizuală, de reconstituire de imagini din bucăţele: Din jumătăţi întreg, Jocul umbrelor. Joculogice de comparare a obiectelor date şi de analiză, descriere, clasificare sunt folosite tot în caddomeniului Ştiinţe, dar la activităţile matematice: Alege obiectul lipsă!, Pune-mă la locul meu!. În caddomeniului Limbă şi Comunicare sunt folosite cu preponderenţă jocurile gramaticale, mai ales pentruvorbire coerentă, corectă din punct de vedere gramatical: Eu spun una, tu spui multe!, La ce foloseşte?,cui este...?, Găseşte cuvântul potrivit!. Domeniul psiho-motric foloseşte jocurile de mişcare, foarte atract

pentru copii: Cuibul rândunicilor, Raţele şi vânătorii. Indiferent de tipul de joc ales, jocurile libere şi jocurile didactice dezvoltă capacităţi şi deprinderi. În funcde acestea, jocurile se împart în jocuri de manipulare, jocuri simbolice, jocuri de rol/ dramatizare, jocuri

reguli, jocuri de construcţii şi jocuri dinamice/ de mişcare. Nu putem spune că un anumit tip de joc


21/73

21

regăseşte doar în cadrul Activităţilor liber alese sau doar în cadrul Activităţilor pe domenii experienţialefel cum nu putem spune că în cadrul unei activităţi regăsim doar o singură formă de joc. Toate activităţdin grădiniţă se întrepătrund, formând un tot unitar, şi se bazează pe joc. Fiecare joc, oricât de simplu ar ficontribuie la formarea şi dezvoltarea copilului. Antrenând musculatura fină, capacităţile de coordonare a mişcărilor şi coordonarea oculo-motorie, jocude manipulare ajută copilul să controleze posibilităţile de cunoaştere, să schimbe şi să stăpânească realitadar şi să-şi câştige independenţa de acţiune şi autocontrol. Ele se desfăşoară în general în cadrul centreJoc de masă sau Ştiinţe.

Jocurile simbolice ajută copilul să pună în scenă aspecte ale realităţii aşa cum le percepe interpretând diferite roluri şi personaje reale şi imaginare. Jocul simbolic este de cele mai multe ori imitatajutând astfel copilul să înveţe, să accepte şi să trăiască după norme, reguli din societate, să formeze grupşi să coopereze cu ceilalţi, se dezvoltă instinctul de autoapărare şi de conservare. Foarte importante su

jocurile cu subiect din viaţa cotidiană: De-a şoferul, De-a doctorul, De-a brutarul, etc., dar şi celesubiecte din basme şi poveşti: De-a Scufiţa Roşie, De-a Făt Frumos. Pentru a fi cât mai eficiente, jocursimbolice trebuie să respecte tema activităţilor care se desfăşoară la momentul respectiv (în cad

proiectelor tematice), iar educatoarea trebuie să stimuleze copiii să joace roluri cât mai variate. Folosicadrul Activităţilor pe domenii experienţiale, jocul simbolic asigură extinderea şi consolidarea conţinutuactivităţii tematice. Destul de complexe, jocurile de rol/dramatizare presupun o pregătire prealabilă, subiectul trebuind să

bine cunoscut de toţi partenerii. De cele mai multe ori jocurile de rol se bazează pe poveştile şi basmîndrăgite de copii: Turtiţa, Ridichea uriaşă, Ursul păcălit de vulpe. Copilul mic îmbină elemente fantastide basm, cu cele luate din viaţa cotidiană: folosesc un băţ pe post de sabie, mătura devine cal, scaunaşezate unele după altele devin locurile din autobuz sau tren etc. Jocurile colective atrag după sine existeunui regizor, acesta stabilind relaţiile dintre actori şi mediind discuţiile. De cele mai multe ori copiii s

preocupaţi nu atât de decor, cât de ţinuta vestimentară, care trebuie să sublinieze identitatea personaju jucat.Jocurile care arată şi stabilesc cum poţi să câştigi sunt jocurile cu reguli. Regulile pot fi stabilite de adudar şi de copii. De cele mai multe ori, jocurile acestea se bazează pe reguli simple, care pot fi complicate

parcursul jocului. Orice tip de joc poate fi şi joc de reguli, copiii fiind cei care inventează şi stabil propriile reguli: în jocul simbolic al fetiţei-mamă, aceasta îi spune ,,copilului”: Eu îţi dau să mănânci, dar

să plângi şi să arunci mâncarea pe jos! Jocurile cu reguli sunt cele care îi pun pe copii în situaţia derespecta regula, de a acţiona doar atunci când sunt nominalizaţi, de a alege un partener, de a se întrece înei, de a se bucura de reuşită sau de a accepta eşecul. În cadrul jocurilor de construcţii copiii sortează, grupează, asociază, stabilesc relaţii şi corespondenraporturi între obiecte, iau contact cu diferite materiale. Construind, copilul lucrează, stabileşte relcauzale între obiecte, respectă reguli, îşi imaginează, apreciază cantitatea, se joacă folosind culorileformele. Pentru a aduce un aport în dezvoltarea copilului, jocurile de const rucţii trebuie să foloseamateriale cât mai variate.Organizate în aer liber sau în sala de grupă, cu sau fără obiecte, jocurile dinamice/de mişcare consolidedeprinderile motrice de bază: mers, alergat, aruncare, prindere, etc., dezvoltă calităţile motrice: viteza, forezistenţa şi stările emoţionale pozitive. De cele mai multe ori se desfăşoară cu întreaga grupă de copii,

pentru a fi atractive este necesară îmbinarea sarcinii educative cu dorinţele copiilor, cu simboluri şi regatrăgătoare. Este recomandată alternarea jocurilor de mişcare cu jocurile liniştitoare.Jocul este principala formă de activitate în grădiniţa de copii. Pentru un copil sănătos, nimic nu este mimpropriu decât starea de apatie şi nemişcare. Jocul este tot atât de necesar dezvoltării multilateralcopilului ca şi lumina soarelui tuturor vieţuitoarelor. În concluzie, se poate spune că jocurile copiilor sunformă de activitate în care se reflectă în mod specific unele relaţii între oameni şi, mai ales, relaţii de munJocul copilului trebuie îndrumat de către adult, fără ca spontaneitatea copilului să fie stingherită. Pencopil, jocul este distracţie, este a lumii înconjurătoare şi de educare a limbajului. Antrenat la joc, în calitatea sa de coparticipant la propria formare, copilul este sprijinit să dobândeametodele şi căile accesibile lui de cunoaştere, pentru ca mai apoi să poată dobândi toate cunoştinţele de c

are nevoie.


22/73

22

În concluzie, ,,copilul trăieşte în lumea fericită a jocului, spiriduş ce preface zilele în sărbătoare şi viaţaminune.

Jocul, zeu al copilăriei, e asemenea unei flăcări fermecate, flacără de veselie, de voie bună, ce zbulaolată cu cei mici, îi îndeamnă, îi mână în hora bucuriei de a trăi sub soare.

Această flacără, cu salturi voioase şi pâlpâiri de râs, luminează nu numai chipurile celor ce sunt, şi a celor ce nu mai sunt copii. (....). Jocurile împrospăteză inima, le înfloreşte gândul, îndulceşte buzelezâmbet, aprinde în ochi lumina râsului şi varsă în trup vlaga zburdălniciei. (....). El îşi va aduce amintevremurile demult îndepărtate ale copilăriei sale şi ceru-i mohorât din suflet va primi mireasma primăver

de altădată.” (Cartea jocurilor, cap. ,,Un amănunt”)

Bibliografie:1. ***, (2008), Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, MEC 2. Colceriu, L., (2010), Metodica activităţilor instructiv-educative din grădiniţă, Ed. Dacia, Cluj-Nap3. Gheorghian, E.; Taiban, M., (1971), Metodica jocurilor și a programului distractiv în grădinițacopii, Ed. Didactică şi Pedagogică, București

CE ESTE ADHD ŞI CUM ÎL PUTEM IDENTIFICA?

MIHĂLCEANU CLAUDIA, G.P.P. NR. 3, BUZĂ

ADHD (Attention deficit hyperactivity disorder ) ,sindromul deficitului de atenţie şi hiperactivi treprezintă o tulburare de tip comportamental care apare, tot mai frecvent, ca diagnostic pentru copiiadolescenţi. ADHD debutează în copilărie și poate persista și la vârsta adultă. Deși la unii copii simptomele ADHdispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome și la vârsta adultă.

ADHD afectează sexul masculin mai mult decât pe cel feminin iar raportul băieți:fete este 4:1. Diagnostila fete este mai dificil, căci predomină forma ADHD cu inatenție. ADHD poate fi tra tat nummedicamentos.ADHD are 3 simptome majore, pe baza cărora poate fi uşor recunoscută:

Neatentia - este cel mai comun simptom, acesteia adăugându-i-se în timp, incapacitatea de concentrare,ordonare a activităţilor precum şi probleme majore de memorie. Sarcinile şi îndatoririle profesionale sîndeplinite cu deosebită greutate. Impulsivitatea - adulţii suferind de ADHD nu sunt capabili să mentina aceeaşi slujbă pentru mult timp,tendinţa de a cheltui banii fără măsura şi nu se pot dedica unor relaţii socio-afective de lunga durată. Hiperactivitatea - această stare este resimţită în mod acut de copii. Adulţii o percep ca pe o nelini

permanentă, care nu le permite să desfăşoare activităţi relaxante şi liniştitoare,precumcititul. Studii recente au demonstrat că 60% din copiii cu ADHD suferă de această condiţie şi în perioa

adultă (în SUA, de exemplu, sunt diagnosticate 8 milioane de persoane adulte cu aceasta tulburare). ADHD este o boală ce prezintă componentă genetică, cercetarile actuale în domeniu vizând descoperiexacta a genei implicate. Se pare că exista o relaţie de tip cauză-efect între ADHD şi fumatul sau consumde alcool în timpul sarcinii. Diagnosticul se pune de obicei între vârsta de 6-12 ani, moment în csimptomatologia devine deranjanta şi evidentă atât pentru copilul ajuns la şcoală, cât şi pentru cei din jusău. Procentul ADHD diagnosticat în timpul vieţii adulte este, din acest motiv, destul de redus. Este o afecţiune care prezintă costuri foarte ridicate din punct de vedere personal şi social fiind în acmoment un fenomen global, care afectează în procente diferite orice tip de populaţie de copii.Problemele pe care le implică ADHD sunt atât rezultatul direct al acestei tulburări comportamentale, câ

consecinţe ale unui tratament inadecvat sau ale unor dificultăţi de acomodare a pacienţilor cu boala şi incl


23/73

23

- memorie deficitară

- anxietate

- respect de sine scăzut

- probleme de angajament

- furie greşit controlată

- impulsivitate

- diverse abuzuri şi dependente de substanţe nocive

- capacitate organizatorică deficitară

- apatie cronică

- incapacitate de concentrare

- tulburţri de dispozitie

- depresie

- probleme de adaptare socială. Intensitatea acestor probleme variază de la medie la severă, iar prezenţa lor poate fi continuă, afectâcalitatea vieţii individului în mod grav şi chiar irecuperabil, sau poate fi vorba doar de manifestări episodiExistă adulţi care prezintă o capacitate mai mare de concentrare, în ciuda existenţei ADHD ca boală de foîn condiiile în care sunt foarte interesaţi şi entuziasmaţi de activităţile întreprinse. În schimb, alţii

dificultăţi grave de focalizare a atenţiei, indiferent de situaţie. Există cazuri în care indivizii afectaţi sr etraşi şi evită compania persoanelor din jur, devenind antisociali sau, din contra, sunt hipersociabili şi

pot tolera singuratatea.Recomandări generale pentru părinţi • Se vor iniţia şi se vor menţine activităţi de rutină acasă şi la scoală. • Păstraţi reguli simple şi clare şi reamintiţi-le cu calm.• Copilul nu are intenţionat un comportament dificil. • Cautarea atenţiei înseamnă ceva. • Incercaţi să înţelegeţi ce determină acest răspuns comportamental. • Ascultaţi copilul cu cea mai mare atenţie. • Copilul trebuie sa aibă contact vizual cu dumneavoastră când îi spuneţi regulile. • Supravegheaţi copilul îndeaproape; impulsivitatea îi pune pe copii în situaţii periculoase. • Abordaţi o atitudine pozitivă cu copilul, găsiţi mereu ceva ce a facut bine şi lăudaţi-l.• Încercaţi să ignoraţi comportamentul iritativ usor. • Daţi pedepse în consecinţă, ca în tehnica de excludere (time out).

Nici un test unic nu poate diagnostica copilul cu ADHD. Un medic specialist psihiatru trebuie să aduinformaţii asupra comportamentului copilului în medii diferite. Un medic pediatru sau psihiatru va încemai întii sa excludă alte posibilităţi pentru simptome. De exemplu, unele situaţii, evenimente sau condmedicale pot determina comportamente temporare la un copil care sa semene cu ADHD.


24/73

24

Controlul ADHD implică de obicei combinarea unor medicamente, modificarea comportamentumodificări ale stilului de viaţă şi consiliere. Simptomele sale pot fi dificil de diferenţiat de alte tulburcrescând posibilitatea ca boala să fie greşit diagnosticată.

Neatentia si comportamentul hiperactiv nu sunt singurele probleme la copiii cu ADHD. Tulburarea edescoperită unică doar la o treime dintre copii. Multe condiţii coexistente necesită altfel de tratamentetrebuie diagnosticate separat.Metodele de tratament implică frecvent combinarea modificării comportamentale, modificări ale stiluluiviata, consiliere şi medicaţie. Se pare că medicaţia ar ameliora comportamentul dacă este luată pe term

scurt, dar nu schimbă prognosticul pe termen lung, iar terapia comportamentală este cea mai eficiestrategie de control a ADHD.Fiind o suferinţă cu debut în copilărie, majoritatea adulţilor cu ADHD s-au adaptat acestei cond

iar în cazul în care tulburarea este tratată corespunzător, iar pacientul este compliant la tratament, calitavieţii sale se poate îmbunătăţi simtitor, acesta putându-şi desfăşura activiăţtile profesionale şi personaleorice membru activ al comunităţii în care se află.

BIBLIOGRAFIE:

1. „Managementul clasei de elevi pentru elevii cu ADHD.Ghid pentru cadrele didactice învăţământul preuniversitar” - Stefan Popenici, Ciprian Fartusnic, Nadia Tarnoveanu, Didactica PublishHouse, 20082. „Cum sa cresti un copil cu ADHD. 10 lectii pe care nu le poti invata de la medici„ - VincenMonastra, Trei, 2011

Strategii de dezvoltare a autonomiei individuale în cadrul grupului de preşcolari

ed. Delia LupeG.P.N. Garbova, Sebes, jud. Al

Unul dintre principiile calităţii este: „Educaţia de calitate respectă autonomia individuală şi are bază autonomia instituţională". De aici rezultă faptul că o grădiniţă este de calitate dacă îşi îndeplinemenirea de a se adresa tuturor copiilor, de a-i transforma în elevi şi de a-i deprinde şi abilita cu tainele lumIn lumea contemporană în care competiţia, agresivitatea îşi face tot mai mult loc în viaţa noastră şi a copinoştri, trebuie să găsim acele valori pe care să le transmitem copiilor şi prin respectarea cărora ei să

pregătiţi pentru viaţă. Fiecare copil are nevoi, dorinţe şi emoţii. De modul în care acestea sunt receptate şse răspunde, de experienţele pe care le trăieşte copilul cu persoanele din anturajul său imediat (familie, grde prieteni, colegi,educatoare) depinde decisiv atitudinea sa ulterioară faţă de viaţă. La această vârs

preşcolarul începe să se perceapă pe sine, dar şi să înţeleagă cum este perceput de ceilalţi, de aceea eimportantă crearea unei stări de confort psihic propice dezvoltării unei personalităţi armonioase.

Grădiniţa este o experienţă crucială care va influenţa într -un mod important dezvoltarea individuîn cadrul unui grup, şi acest lucru depinde substanţial de capacitatea sa de „a se descurca" aici. Elemencentral este structurarea grupei de copii atfel încât cooperarea să învingă competiţia dintre copii.

Pentru a reuşi acest lucru am elaborat (şi este în plină desfăşurare) programul: „EDUCAŢIA PRTOLERANŢĂ ŞI RESPECT". Acest program deplasează accentul de pe caracterul informativ al educa

pe cel formativ, urmărind crearea unui sistem coerent de competenţe sociale menit să valorizeze pozdiferenţe dintre personalităţile în plină dezvoltare ale copiilor.

I COORDONATELE PROGRAMULUI:


25/73

25

1) Rolul educaţiei este de a dezvolta conştiinţa copilului, pentru ca de mic, să fie pregătit să accepte drepturile şi valoarea individului, indiferent de nevoi sau de natura lor. 2) Educaţia ajută la eliminarea prejudecăţilor, deoarece învăţăm să trăim împreună întâlnindu-ne unii cu alţii, vorbind, mâncând, jucăndu-ne împreună, promovând astfel înţelegerea, toleranţa şi respectul reciproc. 3) Educaţia însemnă mai mult decât cunoştinţe acumulate, însemnă să învăţăm pentru viaţă, să acceptăm situaţiile întâlnite, să căutăm cele mai potrivite măsuri de rezolvare a acestora.II DIRECŢII PROPUSE:

1) Cunoaşterea copiilor, a particularităţilor lor şi a diferenţelor dintre ei. 2) Individualizarea.3) Folosirea unor strategii flexibile şi deschise. 4) Plasarea copilului în centrul procesului educativ prin solicitare individuală III OBIECTIVELE PROGRAMULUI:1) Cunoaşterea şi respectarea drepturilo copilului. 2) Realizarea integrării sociale. 3) Formarea unui comportament tolerant care să stimuleze respectul, înţelegerea şi cooperarea.4) Eliminarea discriminării de orice tip.5) Asumare de roluri şi responsabilităţi.

IV METODE ŞI PROCEDEE DE DEZVOLTARE A AUTONOMIEI INDIVIDUALE: 1) Evitarea atitudinilor care scad eficienţa comunicării. EXEMPLE: Minimalizarea pe baza unei experienţe mai mici(„Tu eşti mai mic şi nu ştii!", „Când vorbesctu să taci!), etichetarea copiilor în fimcşie de comportament („întotdeauna îţi pătezi lucrarea"), ameninţarcritica, indiferenţa, ironia, neatenţia, nemulţumirea, ridicarea vocii, umilirea. 2) Formarea unei imagini de sine pozitivă EXEMPLE: Evitarea mesajelor din registrul TU („Ai putea să-ţi ceri scuze") în loc de mesaje din registEU(„Aş vrea să-ţi ceri scuze"). 3) Afirmarea propriei identităţi.(„Mie îmi place...", „Sunt trist când..."). 4) Iniţiativa personală („Astăzi vreau să..."). 5) Consolidarea încrederii în sine şi a reuşitei personale(„Pot să fac şi eu").

6) Libertatea în gânduri şi exprimare(„Astăzi desenăm fără model"). 7) Autoritate şi respect(„Astăzi eu sunt primar"). 8) Controlul colectiv(„Eu stabilesc reguli") 9) Dezvoltarea gândirii critice şi autocritice.

- încurajarea copiilor să pună cât mai multe întrebări; - stimularea comunicării prin organizarea de discuţii şi dezbateri între copii, între educatoare şi copii; - activarea copiilor prin solicitarea de a opera cu idei, concepte, obiecte în vedereareconsiderării acestora şi a emiterii de noi variante; - stimularea spiritului critic, a capacităţii de argumentare şi de căutare a alternativelor; - organizarea de discuţii pe anumite teme, iniţierea de proiecte, jocuri, excursii;- educarea capacităţii de a privialtfel lucrurile, de a-şi pune întrebări neobişnuite despre lucruri obişnuite; - libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor; - aprecierea importanţei modalităţilor democratice de adaptarea deciziilor;10) Respectarea principiilor de comunicare.a) A comunica presupune a şti să asculţi.

b) A comunica presupune a şti să îţi exprimi emoţiile. c) A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt. d) A comunica presupune cunoaşterea de sine şi stimă de sine.


26/73

26

- încrederea în capacităţile lui(„Am încredere că vei reuşi"). - Contribuţia copilului şi aprecierea noastră(„Mulţumesc,mi-ai fost de mare ajutor că ţi-ai adunat creioanele").- Efortul şi progresul („Ai folosit culorile mai frumos decât altădată"). 11) învăţarea prin cooperare. V VALORI EDUCATIVE:- să determinăm copilul să se simtă important, în siguranţă şi iubit; - să ajutăm copilul să se descopere pe sine, creând situaţii în care el să-şi exprime calităţile

sau punctele tari;- să creăm oportunităţi de învăţare despre locuri noi, despre alte culturi, al�

Documents

Dascalul de ieri si de azi, nr 11