1

,,Marea artă a unui educator, constă încizelarea manierelor şi informarea minţii;

el trebuie

să sădească în elevul său bunele obiceiuri şi

principiile virtuŃii şi ale înŃelepciunii; să-i dea

treptat o viziune asupra omenirii şi să dezvolte în el

tendinţa de a imita tot ceea ce este

excelent şi demn

de laudă.”

-în loc de prefaŃă-JOHN LOCKE

Responsabilitatea asupra materialelor revine in exclusivitateautorilor acestora.

2

Cuprins:

1.Conceptul de joc didactic matematic-Viorica Pasca2.Prietenii naturii-programa optional-Agnes Costea3.Importanta educatiei ecologice in invatamantul prescolar-NicolettaHustiuc4.Atelier de lucru-Maini dibace-Adriana Petras, Daniela Ciurea5.Fascinatia cartilor-Uriesu Mihaela, Viorica Ivan6.Proiect didactic-Somoiag Lucia7.Preict didactic matematica-Costea Agnes8.Proiect didactic-Constanta Sturzu9.Activitati pentru dezvoltarea competentelor socio-emotionale-OlimpiaVoicu10.Proiect didactic-Costea Agnes11.Bun venit la gradinita-Zoica Radu12.Competente emotionale la prescolari-Elena Comanescu13.Valorificarea valentelor estetice ale textelor literare pentru prescolari-Nicoletta Hustiuc, Paraschiva Tompi14.Cai si mijloace pentru optimizarea educatiei ecologice-Agnes Costea14.Cai si mijloace pentru optimizarea educatiei ecologice-Agnes Costea15.Importanta familiei in procesul de invatare-Mihaela Manciulea16.Proiect tematic-Sa ocrotim padurea-Niculina Muresan

3

Conceptul de joc didactic matematic

Prof. Viorica Pasca, Scoala Ocoale, jud. Alba, Garda de Sus

Jocul reprezintă un ansamblu de acŃiuni şi operaŃii care paralel cu destindereaurmăreşte obiective de pregătire intelectuală. Restabilind un echilibru în activitateaşcolarilor jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale acestora, generând o motivaŃiesecundară dar stimulatorie constituind o prezenŃă indispensabilă în ritmul accelerat almuncii şcolare.

Ca să putem valorifica resursele instructiv educative ale jocului, trebuie să analizămesenŃa mecanismului său de natură bio-psiho-socială, adică să răspundem la întrebările:de ce se joacă copiii; de ce jocurile lor iau anumite forme şi au anumite conŃinuturi binedeterminate?

Pentru asemenea explicaŃii există o multitudine de teorii care încearcă sălămurească problema. Să le analizăm critic şi să căutăm să clarificăm natura şi esenŃajocului copilului.

De la început trebuie să facem observaŃia că jocul ia forme diferite şi poatecuprinde în sfera sa acŃiuni cu totul diferite, cum ar fi mişcarea unui zurgălău de către uncopil în leagăn şi jocul de şah al adultului. Noi vom restrânge conceptul de joc la formelefolosite de copilul preşcolar şi şcolarul mic, care sunt cele mai caracteristice activităŃiludice.

Faptul că toŃi copiii se joacă şi jocul ia anumite forme bine determinate, atestă faptulcă jocul are un rol în dezvoltarea potenŃelor fizice şi psihice. La copilul mic găsim jocuricare sunt simple exerciŃii funcŃionale, copilul dă din mâini şi picioare şi se bucură, mişcă ocare sunt simple exerciŃii funcŃionale, copilul dă din mâini şi picioare şi se bucură, mişcă osunătoare şi ascultă cu interes sunetele.

Aceste jocuri pe care Buhler le numeşte jocuri funcŃionale, le găsim atât la oamenicât şi la animale: pisoii se joacă cu hârtie de-a prinsul şoriceilor, iezii se bat cap în cap.

După K. Gros, aceste jocuri sunt exerciŃii pregătitoare in vederea activităŃilor vitalede mâine (teoria exerciŃiului pregătitor), iar după Car susŃinătorul teoriei exerciŃiuluisuplimentar, jocul nu are numai rolul de a pregăti noua generaŃie pentru acele acŃiuni decare va avea nevoie la maturitate ci şi acelea de a procura organismului stimulanŃinecesari organelor şi mai ales sistemului nervos.

Aceste teorii care pun accentul pe rolul jocului în dezvoltarea psio-fizică a copilului, suntconfirmate de realitate, mai ales când este vorba de prima copilărie. Ele însă, aşa cumarată psihologul român Ursule Şchiopa, nu pot explica toate caracteristicile jocurilor.

Tocmai în perioada de manifestare plenară a activităŃilor ludice, cea preşcolară şişcolară mică. La această vârstă, afirmă Jean Chiteau ,,apare o activitate ludică de untip nou pe care animalul o ignoră cu totul, activitatea prin care copilul îşi afirmăpotenŃiale, îşi demonstrează propria sa valoare”. Vom căuta să conturăm în continuarecaracteristicile acestui tip de joc, care ne interesează în mod deosebit în aceastăexpunere.

4

Jocul nu mai înseamnă de acum înainte ,,afirmarea cutărei sau cutărei funcŃii noi, ciafirmarea subiectului însuşi cu prilejul unei activităŃi sau a alteia”. Copilul simte nevoia să seafirme, să-şi dezvăluie potenŃele, să-şi manifeste forŃa şi superioritatea eului, a personalităŃiiîn formare. Îi place să lupte, uneori chiar să se încaiere, în orice caz să se întreacă, săobŃină performanŃe superioare altora. Pe această caracteristică mizăm la şcoală, pentru omobilizare a capacităŃilor elevilor prin joc, în vederea dezvoltării gândirii matematice. Copiiise întrec să lucreze mai bine, să-şi afirme capacităŃile legate de rezolvarea problemelor.

Copilul nu se joacă numai pentru a se amuza sau pentru o plăcere senzuală, cum seîntâmplă în prima copilărie sau la maturi. Jocul este o activitate serioasă, cu reguli severe,care presupune osteneală. Prin această seriozitate jocul se apropie de învăŃătură, de aceeapoate fi lesne integrat în lecŃiile de matematică. De aceea observăm că adeseori copiii sesupără dacă regulile nu sunt respectate, iar jocul nu este luat în serios.

Totuşi jocul n-ar fi joc dacă s-ar caracteriza numai prin seriozitate. În joc copilul sedesprinde de realitate, evadează într-o lume aparte, face o demonstraŃie netă între lumeacreată de el pe care o admite convenŃional în cursul activităŃii ludice şi cea reală (păpuşa ecopil, băŃul e cal sau puşcă, etc.). ,,Principalul în joc îl reprezintă situaŃia imaginară’’.Probabil în această lume fictivă, în care există un grad mai mare de manifestare după voiacopilului, îşi poate manifesta şi contura mai bine personalitatea. Nu e vorba de o iluzietotală, ci oarecum voită, convenŃională, căci copilul îşi dă seama care e realitatera şi careeste lumea jocului. Unii psihologi socot, că, există această evadare a copilului într-o lumefictivă, ar avea un rol purificator, cathartic. După Trend, Adler, Carr, jocul este un fel desupapă de siguranŃă prin care copilul se descarcă de anumite porniri reprobate de societate,sau vrea să realizeze lucruri ce depăşesc puterea lui, imitînd activităŃile maturilor. Nu putemnega în acest rol al jocului, care rămâne totuşi secundar faŃă de cel funcŃional şi de integraresocială.socială.

De altfel fuga în afara realităŃii nu este totdeauna o evadare. ToŃi cei care crează, careproiectează o realitate nouă, se refugiază într-o lume închipuită a ideilor. Aşa face arhitectul,romancierul, inventatorul şi aşa procedează copilul în joc. Putem spune deci că, proiectarea,anticiparea este, de asemenea o caracteristică a jocului. Prin ea copilul se pregăteşte pentrumuncă şi pentru viaŃă.

Asimilarea experienţei sociale, prin imitaţie, este o altăcaracteristică importantă a jocului pusă în avidenţă deVigotald. În jocurile lor copiii copiază activităţile socialeale adulţilor (spală rufele păpuşii, conduc automobilul,etc.)şi în acest mod se pregătesc pentru viaţă, înconformitate cu cerinţele actuale ale societăţii.

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31

32

33

34

35

36

37

38

39

40

41

42

43

44

45

46

47

48

49

50

51

52

Prof.înv.preşcolar Comănescu ElenaGrădiniŃa cu Program Prelungit nr.1 Buzău

CARACTERISTICILE COMPORTAMENTELOR/ABILITĂłILOR

SOCIO-EMOłIONALE LA COPIII CU VÂRSTE ÎNTRE 3-6 ANI

Comportamentul social şi emoŃiile preşcolarilor se dezvoltă odată cufiecare etapă de vârstă şi potrivit temperamentului fiecărui copil. Uniipreşcolari sunt veseli şi se adaptează uşor, în vreme ce alŃii au tendinŃa de apreşcolari sunt veseli şi se adaptează uşor, în vreme ce alŃii au tendinŃa de arăspunde negativ în faŃa unor situaŃii diverse. Aptitudinile sociale se învaŃătreptat, copilul trecând de la o stare de dependenŃă şi egocentrism lacreativitate, independenŃă şi sensibilitate. La începutul perioadei preşcolarecopilul este nesigur din punct de vedere afectiv şi abia după vârsta de 4 aniemoŃiile devin mai profunde şi interne, iar copilul reuşeşte să-şi stăpâneascăemoŃiile sau să le evoce.

Sentimentele estetice, intelectuale şi morale, precum şi descoperireaaspectelor frumoase ale lucrurilor, sunt caracteristice pentru vârstapreşcolara. Acum, copiii îşi extind relaŃiile sociale în afara familiei şidezvoltă aptitudini de joc interactive şi în cooperare cu ceilalŃi.

53

Copilul preşcolar învaŃă să facă deosebirea dintre "bine" şi "rău", începând să înŃeleagă regulile, iar atunci când greşeşte, apare sentimentul de vinovăŃie. Un mediu pozitiv este esenŃial pentru că preşcolarul să aibă încredere şi să se simtă în siguranŃă. În această privinŃă părinŃii trebuie să îi ofere copilului afecŃiune, stabilitate, siguranŃă şi oportunitatea de a socializa. Preşcolarul achiziŃionează aptitudini sociale interacŃionând cu ceilalŃi copii. Preşcolarul îşi câştigă independenŃa şi autosuficienŃa cu ajutorul sprijinului şi încurajărilor din partea părinŃilor. Cea mai bună metodăpentru a-i ajuta pe copii să devină independenŃi este să le oferim oportunitatea de a-şi asuma responsabilitatea, în măsura în care sunt pregătit - ceea ce înseamnă că înainte de a le da o sarcină trebuie să le solicităm părerea. Este important să nu-l criticaŃi pe copil atunci când încearcă să fie independent , dar să-l criticaŃi când vă imită. DaŃi-le copiilor preşcolari sarcini simple:- să facă curăŃenie atunci când au vărsat ceva pe jos,- să vă ajuta la căratul unor obiecte uşoare,- să servească invitaŃii,- să agaŃe hainele în cuier,- să agaŃe hainele în cuier,- să aleagă echipamentul şi jocurile dorite.La fel de importante ca , sarcinile sunt activităŃile pe care copilul le realizează împreună cu părinŃii - plantarea seminŃelor în grădină, gătitul, jocuri puzzle, modelarea plastilinei, etc.

54

Valorificarea valenŃelor estetice ale textelor literare în grădiniŃa de copii

Ed. Paraschiva Tompi, prof. Nicoletta Huştiuc

GrădiniŃa cu Program Normal Vinerea/

Şcoala cu cls I-VIII ,,Ioan Mihu” Vinerea, jud. Alba

Poezia, povestea,fiind component ale literaturii, ale artei se pot valorifica cu succes în cadrulcelorlalte component ale artei întâlnite ca activităŃi obligatorii în grădiniŃă: activităŃi artistico-plastice, musicale, practice. Se ştie că o componentă vitală a creativităŃii o constituie însăşi dorinŃa dea crea, curiozitatea, necesitatea lăuntrică a afirmării, o profundă angajare într-o anumită activitate.Pornind de la aceasta am considerat poezia ca un stimul al realizării unor teme variate in desenelecopiilor. Astfe, la grupa pregătitoare poezia”De pe-o bună dimineaŃă”de Otilia Cazimir, recitată laînceputul activităŃii, a generat realizarea unor desene cu totul ieşite din tiparul cunoscut. Notaoptimistă a poeziei s-a transpus şi în desene, culorile fiind vii, jucăuşe parcă, asemănătoare bucurieimicilor vietăŃi, solicită poate, în cel mai înalt grad intelectul copiilor şi dă posibilitatea unei bogatecristalizări a forŃelor creatoare.

În cadrul programelor distractive, şezătoarea are o mare importanŃă prin faptul că fiecareactor este, la rândul lui şi spectator şi fiecare spectator este la un moment dat actor.

Programul distractiv, sub orice formă ar fi organizat, are un efect imediat şi pozitiv asupracopiilor. În afară de faptul că-i uneşte într-o acŃiune comună, plăcută şi îi fereşte de plictiseală,programul distractiv dă copiilor posibilitatea să-şi verifice anumite aptitudini, să-şi lărgeascăorizontul de cunoaştere sau să şi-l aprofundeze. Valoarea artistică a materialului utilizat formeazăgustul artistic şi-i obişnuieşte treptat pe copii cu frumosul autentic ajutându-l să-l diferenŃieze de ceeace este inestetic. Aproape toate formele de desfăşurare a programului distractiv se bazează pe poeziece este inestetic. Aproape toate formele de desfăşurare a programului distractiv se bazează pe poezieşi poveste.

În cadrul activităŃilor artistice, serbările constituie momentele cele mai prielnice pentruexpunerea dramatizată a poveştilor. FrumuseŃea costumelor, dorinŃa de a evolua pe scenă, aplauzeleadulŃilor umplu inimile copiilor de bucurie.

Exprimând idei şi sentimente prin mijlocirea artei, serbările se adresează afectivităŃii,sensibilităŃii, care la această vârstă sunt suportul sufletesc al tuturor acŃiunilor şi generează onesfârşită gamă de emoŃii şi trăiri artistice care duc la naşterea unor temeinice sentimente estetice şimorale.

Munca noastră de educatoare este, în primul rând, o muncă de educaŃie, în cel mai bun sens alcuvântului. Concomitent cu educaŃia se desfăşoară şi instrucŃia care este mult mai eficientă folosindmetode maleabile, dar clare, copilul având permanent o sarcina precisă de îndeplinit folosindmijloace stimulative, atrăgătoare, antrenante.

Literatura, ca artă a cuvântului, oferă micului ascultător un întreg univers de gânduri şisentimente, de aspiraŃii şi îndrăzneli,de înaripare entuziastă şi idealuri înalte. Sugerat printr-oanumită tematică variată (patrie, trecut istoric, natura şi frumuseŃile ei, vieŃuitoarele, viaŃacotidiană,muncă şi profesiuni,copilărie),ca şi prin prototipuri umane surprinse în ipostaze dintre celemai felurite, acest univers se va putea constitui într-o zestre spirituală importantă cu condiŃia ca operaliterară, în ansamblul ei, să răspundă sarcinilor multiple pe care le ridică educaŃia intelectuală,

estetică şi morală. Prin valorificarea creatoare a mesajului artistic, etic şi estetic al fiecăreicreaŃii în parte se stimulează interesul, pasiunea copilului pentru literatură, setea de cunoaştere îngeneral.

55

Formarea şi modelarea caracterelor, deprinderea copilului cu normele de comportare civilizată,cultivarea sentimentelor moral- patriotice, sunt sarcini la realizarea cărora opera literară, prinspecificul ei, aduce o contribuŃie majoră.

Ca ramură a artei, literatura “reflectă realitatea prin intermediul imaginilor concret-senzoriale,relevabile în conştiinŃa noastră cu ajutorul forŃei expresive a cuvintelor” cu alte cuvinte, foloseşte camaterial funcŃia expresivă a limbii.

Literatura ca artă nu se limitează la oglindirea vieŃii, ci o recreează prin imagini caresugerează realitatea vieŃii.

Imaginea artistică, având o formă de organizare,o structură specifică, e alta decât realitatea (cuformele ei de organizare, cu structurile ei) pe care o reflectă. Imaginea artistică concretizeazăaspectele esenŃiale general-umane într-un element de viaŃă particular. EsenŃa artei constă tocmai înaceastă individualizare a generalului.

Odată cu lărgirea orizontului cultural, literatura,prin creaŃiile sale pentru copii, contribuie şi laînsuşirea unui limbaj mai bogat, cu exprimare mai aleasă, mai clară, mai precisă, cu posibilităŃi maimulte de a concretiza într-o formă cât mai expresivă gândurile, ideile, sentimentele.

Este destul de cunoscut faptul că, pe lângă opere foarte bune, se scrie încă multăpseudoliteratură, că apar cărŃi în care dialogul între creator şi copil este fals, forŃat, incapabil săstimuleze receptivitatea micului ascultător sau cititor. Fireşte că, la nivelul capacităŃilor lui deasimilare şi înŃelegere, copilului trebuie să i se dezvăluie adevărul despre viaŃă, prin ceea ce are elriguros, constructiv, mobilizator, prin ceea ce cultivă încrederea în om, în forŃele lui. Aceasta însă nuse face oricum şi de către oricine.

Scriitorul de literatură pentru copii sau mai bine zis scriitorul care scrie şi literatură pentrucopii, printre altele, trebuie să-i cunoască condiŃiile pe care i le pune acest fel de scris. Consider că nucopii, printre altele, trebuie să-i cunoască condiŃiile pe care i le pune acest fel de scris. Consider că nupoŃi scrie despre şi pentru copii numai pentru că ai fost şi tu cândva copil. Scriitorul de literaturăpentru copii trebuie să cunoască bine pe cititorul său.

Cea mai potrivită intermediară între micii ascultători, care nu ştiu încă citi şi acest imensmaterial de viaŃă, artistic realizat, este educatoarea care, prin pregătirea sa pedagogică, psihologică,literară, poate dobândi rezultate minunate în dezvoltarea lor intelectuală,morală estetică.

Din buna cunoaştere a literaturii izvorăşte în mare parte priceperea educatoarei de a selectaelementul util, de a clarifica sensul moral, de a reliefa intenŃiile autorului, de a comunica nuanŃele celemai fine ale stilului, prin cuvântul spus pe tonul adecvat, prin mimica şi gestica potrivite,rezultă artasa de a adapta, când împrejurările o cer, conŃinutul textului pentru a-şi asigura succesul educativ.

Pentru valorificarea textelor literare în activitatea cu preşcolarii am iniŃiat acum 2 ani unproiect intitulat ,,Prietena din bibliotecă”, sponsorizat şi desfăşurat de Grupa AlbinuŃele de la G.P.N.Vinerea, pe o perioadă de 3 ani, împreună cu AsociaŃia Română pentru Educarea aTinerilor, dinBucureşti.

ARET a fost cea care a sponsorizat proiectul nostru, care a fost aprobat, primind cărŃi pentrucopii solicitate şi nu numai, în valoare de 600 ron, cărŃi de diferite tipuri, dela cărŃi de colorat la cărŃide poveşti, cărŃi cu ferestruici, cărŃi puzzle, cărŃi cu jetoane, caiete de lucru model, poentru diferitetipuri de activităŃi şi fioşe pentru lucrul la clasă, cărŃi deosebit de utile.

Prin sponsorizarea primită în fiecare an a trebuit să raportăm de cel puŃin două ori pe anactivităŃile desfăşurate împreună cu copii, chiar şi cu părinŃii şi bunicii, însoŃite de fotografii de laavtivităŃile desfăşurate.

56

Pot să spun cu tărie că de când a început derularea proiectului şi până în prezent interesulcopiilor şi al părinŃilor pentru carte şi lectură a crescut simŃitor, astfel încât ne dorim să nu treacă ozifără ca măcar o poveste sau o poezie să le fie citită copiilor.

Alături de acest proiect s-a îmbinat armonios şi proiectul-program ;;Să citim pentru mileniulIII”, desfăşurat cu deosebit succes în grădiniŃa noastră, din temele căruia amintim: ,,Ziua cărŃii”, ,,Salade lectură la noi în grupă”, ,,,Să citim ca să ştim”, ,CărŃile şi preşcolarii”, şi nu în ultimul rândparteneriatul cu Bibiloteca Oraşului Cugir, unde am fost în vizită, iar copii au putut descoperi cărŃile,,la ele acasă”, după titlul parteneriatului ,,Parfumul cărŃilor”.

A fi educator este o înaltă şi nobilă misiune care cere pregătire profesională, pasiune, pricepereşi mai ales o mare, mare iubire de oameni. Nivelul de asimilare a cunoştinŃelor depinde în maremăsura de competenŃe, de capacitatea, de atitudinea, metodele şi procedeele pe care educatoarea lefoloseşte. Ea nu trebuie să uite nici o clipă că este promotoarea limbii literare, exprimarea eiconstituind, ca de altfel, întregul comportament , un model pentru copii.

Despre frumuseŃea profesiunii de educatoare, asemuită cu arta bijutierilor care cizeleazădiamante, cu arta modelierilor care dau forma şi culoare lutului, dar superioară pentru că educatoareamodelează personalitatea umană,s-a scris şi s-a vorbit începând cu perioada pedagogilor J.J.Rousseau,Pestalozzi şi Frobel.

Indiferent în ce domeniu se va specializa mai târziu, omul de mâine, preşcolarul de azi, elva duce cu sine un însemnat bagaj de cunoştinŃe de cultura generală, care îi va servi de suport solid înînsuşirea continuă a unui număr tot mai mare de valori culturale. De aici importanŃa cultivării pasiuniipentru lectură la preşcolari, a formării cititorului pasionat de cărŃi al zilei de mâine. Copilul trebuiepermanent îndrumat spre întreaga tematică a literaturii în vederea însuşirii unei culturi vaste şitemeinice.temeinice.

De altfel, este unanim acceptată ideea potrivit căreia fiecare carte citită sau ascultată înseamnăîncă o viaŃă trăită, uneori chiar mai multe. Pentru a insufla însă altora dragostea pentru literatură,nevoia interioară de a discerna tainele cărŃilor, trebuie ca educatoarea însăşi să fie un om cultivat, unfoarte bun cunoscător al valorilor naŃionale şi universale.

Şi astfel copilăria veghează la porŃile maturităŃii mereu cu aceeaşi candoare şi inefabilăfrumuseŃe, iar noi ne lăsăm legănaŃi de mirajul ei prin nestăvilita trecere a anilor care se duc...şi nu semai întorc. “UNDE EŞTI,COPILĂRIE,CU PĂDUREA TA CU TOT!”

Bibliografie1. Kulcsár,T., “Factorii psihologici ai reuşitei şcolare”-1987;

2. Vereş,M. “Pregătirea copiilor preşcolari în grădiniŃa;

3. Limba si literatura româna şi metodica predării limbii si literaturii române în

grădiniŃa de copii;

57

58

59

60

61

62

63

64

65

66

67

68

69

70

71