Universitatea Bucureşti

Facultatea de Administraţie şi Afaceri

Master Administrarea şi Dezvoltarea Resurselor Umane

Datoria publică a României

Coordonator: Masterant: Balint Isabela Ioana

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Creţoiu Diaconu Cerasela Gabriela

Bucureşti

2010

2

Cuprins:

1. Prezentare generală a datoriei publice.............................................................................3

2. Apariţia şi evoluţia creditării internaţionale.....................................................................5

3. Dimensiunile datoriei publice:..........................................................................................7

Datoria publică în octombrie 2009

Datoria publică externă totala la sfarşitul lunii octombrie 2009

Datoria publică internă la sfarşitul lunii iunie 2009

4. Datoria publică locală......................................................................................................12

5. Strategii privind managementul datoriei publice guvernamentale:.................................14

Obiective ale managementului datoriei publice

Măsuri pentru îmbunătaţirea portofoliului datoriei publice

Instrumente de datorie publica

6. Implicaţia datoriei publice asupra economiei nationale...................................................16

7. Monitorizarea datoriei externe şi administrarea riscului..................................................17

8. Nivelul optim de îndatorare..............................................................................................18

9. Bibliografie.......................................................................................................................21

3

1.Prezentare generală

Nu întotdeauna, resursele financiare interne ale statului acopera şi nevoile de finanţat ale

acestuia; pentru realizarea unor obiective importante şi de mari dimensiuni statale apelând la

contractarea de împrumuturi de pe pieţele externe de capital. Împrumutul extern trebuie utilizat

pentru realizarea de investiţii şi nu pentru a finanţa nevoile de consum ale statului.

Datoria publică externă reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind

din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice

nerezidente în România, la care se adauga datoria publică locală externă formată din totalitatea

obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale, provenind din împrumuturi

contractate direct sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice nerezidente în

România1.

Guvernul poate angaja împrumuturi externe , pe termen mediu şi lung contractate direct

sau de către societăţi comerciale, regiile autonome şi autorităţilee publice cu garanţia statului,

pentru: realizarea programelor de dezvoltare; restructurarea economica; realiazarea altor

obiective sau acţiuni de interes public; crearea şi menţinerea rezervei valutare a statului; şi

asigurarea resurselor necesare înlăturării efectelor determinate de calamităţi naturale sau în alte

cazuri de forţă majoră.

Datoria publică reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale

statului, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de

Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile administraţiei publice locale de la

diverşi creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente în România. Datoria

publică se stabileşte şi se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică

guvernamentală şi datoria publică locală.

1Lazăr, C, Finanţe: finanţe publice, finanţele înterprinderii; Ploieşti, Editura Universităţii Petrol-Gaze, 2007,

pag . 231

4

Datoria publică guvernamentală este o parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea

obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din

împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în

numele României, de pe pieţele financiare.

Datoria publică locală este o parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea

obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un

moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele

financiare.

Împrumuturile contractate de autorităţile administraţiei publice locale, ce sunt instrumente

ale datoriei publice locale, fac parte din datoria publică a României, dar nu reprezintă datorii sau

răspunderi ale Guvernului.

De asemenea, datoria publică în funcţie de termen se clasifică astfel: datorie publică pe

termen scurt (flotantă); datorie publică pe termen mediu şi lung (consolidată).

Datoria publică se poate prezenta şi în funcţie de înscrisurile emise sau alte modalităţi de

gestionare, precum şi pe categorii de creditori (în cazul datoriei externe).

În funcţie de calitatea creditorilor, datoria publică poate fi: datorie publică brută, fiind dată

de valoareatotală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea; datorie publică netă, în

care nu intră valoarea împrumuturilor plasate la instituţiile statului.

Obligaţiile statului rezultate din împrumuturile contractate şi garantate de stat pe o

perioadă de un an sunt limitate de plafonul de îndatorare publică stabilit anual prin lege.

Plafonul de îndatorare publică, respectiv totalitatea obligaţiilor financiare pe care le pot

contracta şi garanta autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pe o perioadă de 1 an,

care este stabilit annual prin lege.

Acesta cuprinde:

plafonul de îndatorare publică internă- suma maximă a împrumuturilor contractate şi

garantate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale de pe piaţa internă, pe o

perioadă de un an.

plafonul de îndatorare publică externă- suma maximă a împrumuturilor externe

contractate şi garantate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pe o

perioadă de un an.

5

Valoarea totală a datoriei publice este înscrisă în “Registrul datoriei publice”, carea are

patru componente:

Subregistrul datoriei publice guvernamentale interne;

Subregistrul datoriei publice guvernamentale externe;

Subregistrul datoriei publice locale interne;

Subregistrul datoriei publice locale externe.

Fiecare din cele patru subregistre au două poziţii distincte, respectiv pentru datoria publică

directă şi datoria publică garantată.

La sfârşitul anului datoria publică angajată este evidenţiată în documnetul numit “contul

general al datoriei publice”. Acesta este însoţit de un raport în care se analizezază principalele

probleme legate de nivelul datoriei publice, de serviciul datoriei publice, precum şi de garanţiile

statului pentru creditele contractate de agenţii economici.

2. Apariţia şi evoluţia creditării internaţionale

Creditarea internaţională nu este un fenomen nou. Încă din Evul Mediu, factorii de

dezvoltare a comerţului internaţional şi a investiţiilor externe au produs o diversitate a

instituţiilor bancare, ale căror obiective, practici de creditare, pieţe, modalitaţi de organizare şi

structurare, nu erau fundamental diferite de cele promovate de băncile de anvergură

internaţională fondate în anii 1960-1970. Ca dovadă apare situaţia Suediei, unde, datorită

dimensiunilor împrumuturilor externe ale Casei Regale, încă din secolul al XVIII-lea s-a înfiinţat

un oficiu de administrare a datoriei astfel rezultate.

De fapt, cu secolul al XVIII-lea începe istoria creditării internaţionale, când băncile din

Marea Britanie au trecut aproape linear de la negustorie şi cămătărie la creditare. Începând cu

războaiele napoleoniene, parcurgând secolul al XIX-lea şi până la începutul secolului nostru,

băncile comerciale creditau guverne străine şi finanţau comerţul internaţional prin intermediul

acceptelor(precursoare ale acreditivelor şi ale altor documente comerciale de astăzi).

Puterea lirei sterline şi a Marii Britanii au permis fondarea unei pieţe a efectelor de

comerţ în Londra, piaţă care finanţa tranzacţiile comerciale ale metropolei cu teritoriile de peste

mări. În plus, începând cu 1830 s-au fondat primele bănci britanice în colonii, destinate furnizării

de facilităţi bancare locale şi finanţării comerţului colonial. Aceste bănci s-au extins curând în

6

zone de interes major pentru întreaga Europă, zone cum ar fi Egiptul, Turcia, America Latină,

sud-estul Asiei. Alte ţări care păşeau pe calea dezvoltării capitaliste au urmat exemplul Marii

Britanii, astfel încât fenomenul apariţiei de instituţii bancare în teritoriile “de peste mări” ale

statelor europene, a căpătat imaginea unei adevărate lupte pentru împărţirea sferelor de influenţă

economică în lume.

Cea mai rapidă creştere în volumul creditării internaţionale s-a înregistrat pe fluxul

dinspre Europa spre diferite state din componenţa S.U.A., pentru finanţarea investiţiilor şi

comerţului. Multe bănci comerciale din Regatul Unit sau aflate pe teritoriul american, însă în

proprietate britanică, au fondate doar pentru susţinerea acestui flux. Deşi, încă din 1860, în

California existau deja cinci bănci comerciale(în proprietate britanică), totuşi oraşul New York a

fost primul centru financiar american care a contat ca prezenţă în operaţiile internaţionale,

acţionând ca placă turnantă pentru fluxul menţionat. Practic, Londra şi New York-ul erau

“emiţătorul” şi respectiv, “receptorul” fluxului de capital britanic, flux care atingea înainte de

primul război mondial, circa 10% din PNB-ul Marii Britanii şi al imperiului său colonial.

Această situaţie a durat până la sfârşitul primului război mondial, când New York-ul ca

exportator de capital către o Europă distrusă, ameninţa pentru prima oară dominaţia Londrei

asupra economiei mondiale. Al doilea război mondial a accelerat declinul lirei sterline şi

ascensiunea dolarului american ca valută de circulaţie internaţională. Puterea financiară a City-

ului londonez s-a redus, făcând loc New York-ului pe piaţa exportului de capital, S.U.A.

dispunând de bănci cu mare credibilitate în mediile financiare internaţionale.

Istoria economică postbelică aduce treptat în scenă trei mari actori :S.U.A., Piaţa Comună

şi Japonia(însoţită din anii ’70 de “tigrii” Asiei de sud-est : Hong-Kong, Coreea de Sud,

Singapore, Thailanda, Taiwan). Aceştia domină şi în prezent pieţele internaţionale ale creditului,

atât direct cât şi prin intermediul puternicei influenţe exercitate în interiorul marilor organisme

financiare internaţionale - FMI, Banca Mondială, BERD, BRI, etc. Această dominare este

posibilă atât datorită puterii economice de ansamblu, incontestabile a celor trei, cât şi datorită

progresului tehnologiei comunicaţiilor, care permit ca orice decizie luată într-o parte a lumii să

fie instantaneu cunoscută pe meridianul opus.

Tot perioada postbelică aduce în prim-plan creditarea oficială, de la guvern la guvern sau

de la organismele financiare internaţionale către guvernele statelor membre. Conferinţa de la

Breton Woods din 1954 stă la baza înfiinţării Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii

7

Mondiale, organisme menite să înlesnească procesul de alocare a resurselor ţărilor cu surplus de

capital către cele cu nevoie de capital şi să împiedice, prin sprijinirea dezvoltării economice

globale, ca discrepanţele enorme dintre ţări să ducă la situaţii conflictuale militare sau la crize

economice mondiale.

Astăzi, creditarea internaţională este un fenomen care suscită interesul atât al analiştilor

economiei mondiale, cât şi al factorilor de decizie din fiecare ţară în parte, mai ales după

experienţa crizei mondiale a datoriei externe care a zguduit lumea finanţelor în anii ’80. Criza

datoriei s-a născut din două motive : primul – o politică deplorabilă de administrare a datoriei

externe dusă de ţările mari debitoare (în special din America Latină – cazul Mexic), iar, pe de

altă parte, băncile comerciale cu activitate internaţională nu au dat nici ele dovadă de prea mare

înţelepciune în alocarea resurselor proprii, mărite rapid ca volum prin injecţia de petrodolari ce a

urmat crizei petrolului din anii ’70. Criza datoriei a fost rezolvată printr-un progres cu multiple

laturi :s-a modificat, în primul rând, atitudinea creditorilor(oficiali sau privaţi), dinspre scopul

unic de a-şi recupera resursele alocate spre controlul utilizării acestora de către debitori. Efectul

acestei schimbări de atitudine s-a materializat în măsurile convenite prin înţelegeri bilaterale

între ţările cu mari datorii şi Clubul de la Paris(pentru creditorii oficiali) sau Clubul de la

Londra(pentru băncile comerciale), măsuri ce au dus la diminuarea poverii datoriei externe

asupra economiilor ţărilor îndatorate şi la înlesnirea, pentru acestea, a drumului spre dezvoltare.

În al doilea rând, managementul eficient al datoriei externe a devenit un obiectiv major de

politică macroeconomică în toate ţările lumii, în special în ţările beneficiare de împrumuturi

externe.

3. Dimensiuni ale datoriei publice guvernamentale a României

Datoria publică totală a Romaniei a crescut la 31 octombrie cu 25,6% faţă de finalul lui

2008, la 137,8 miliarde lei (32,1 miliarde euro), dar a scăzut cu aproape 2,3 miliarde lei faţă de

sfarşitul lui septembrie, potrivit datelor Ministerul Finanţelor Publice (MFP), scrie NewsIn.

Ministerul Finanţelor Publice raportează datele la o valoare a Produsului Intern Brut

(PIB) estimată la 505,503 miliarde lei pentru 2009.

Guvernul şi Fondul Monetar Internaţional estimează în prezent că economia Romaniei s-a

contractat cu aproximativ 7% in 2009, mai puţin decât se prognoza anterior, datorită creşterii

8

cererii externe, şi ca in 2010 economia va avea un avans mai mare decât era prevăzut, de 1,3%.

La jumătatea lunii decembrie, MFP estima, într-un comunicat postat pe pagina sa de

internet, că la sfarşitul lui 2009 datoria publică se va situa la 29,9% din PIB, comparativ cu

27,6% din PIB la 31 octombrie, potrivit datelor operative.

Faţă de luna precedentă, datoria publică a României a scăzut însa în octombrie 2009 cu

circa 2,3 miliarde lei, de la 140,09 miliarde lei (33,4 miliarde euro) la 30 septembrie.

La sfârşitul lui 2008, datoria publică totală era de 109,75 miliarde lei şi reprezenta

21,78% din Produsul Intern Brut din 2008, de peste 503,9 miliarde lei. La 31 octombrie, 51,7%

din datoria publică era in lei, 35,9% era denominată în euro, 6,8% era în dolari, 1,5% era în yeni

japonezi, iar restul în alte valute.

Cea mai mare parte a datoriei publice a fost contractată prin împrumuturi de stat

(37,95%), urmată de certificate de trezorerie (15,44%) şi obligaţiuni de stat (14,09%). De

asemenea, 7,24% din datoria publică a fost contractată prin eurobonduri, 0,07% prin leasing

financiar, iar 25,2% prin alte surse.

Faţă de sfârşitul lui 2008, ponderea datoriei publice guvernamentale în totalul datoriei a

urcat la 31 octombrie cu 0,99 puncte procentuale, de la 91,58% la 92,57%, în timp ce datoria

publică locală reprezenta 7,43% din datoria totală la sfârşitul primelor zece luni din 2009.

De la începutul lui 2009 şi până la finalul lunii octombrie, MFP s-a împrumutat cu 96,5

miliarde lei, din care 59,9 miliarde lei prin emisiuni de titluri de stat pe piata internă şi 36,6

miliarde lei prin împrumuturi de stat, contractate direct în cea mai mare parte.

Potrivit Finanţelor, din totalul titlurilor emise de stat aflate în derulare la 31 octombrie

2009, de 37,2 miliarde lei, 58,08% aveau scadenţă pe termen scurt - de mai puţin de un an,

38,44% erau pe termen mediu - între 1 si 5 ani, iar 3,48% urmau să ajungă la scadenţă peste mai

mult de 5 ani. Titlurile luate în calcul de Finanţe în această evidenţă nu includ eurobondurile şi

certificatele de depozit adresate populaţiei, dar cuprind obligaţiunea de stat denominata în euro

(în echivalent lei). "Valoarea medie a scadenţei rămase pentru titlurile de stat active la 31

octombrie 2009 este de 1,7 ani", a mai anuntat MFP.

9

Datoria publică guvernamentală externă

Datoria publică guvernamentală externă este partea din datoria publică guvernamentală

care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi

contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România.

Datoria publică guvernamentală externă este generată de:

titlurile de stat în valută plasate pe piaţa financiară externă;

împrumuturile de la guverne şi agenţii guvernamentale străine, instituţii financiare

internaţionale sau de la alte organizaţii internaţionale;

împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;

împrumuturile de la persoane juridice străine;

împrumuturile de la bâncile străine sau de la companii străine;

garanţii de stat la împrumuturi externe contractate de diverşi debitori.

Datoria externa totala a tarii a crescut cu 8,1%

România înregistra la finalul lunii octombrie 2009 o datorie externă totală de 77,9

miliarde euro, în creştere cu 8,1% (5,87 miliarde euro) faţă de finalul lui 2008, însă a scăzut uşor

faţă de valoarea de la finalul lunii septembrie, a anunţat Banca Naţională a României (BNR). La

30 septembrie, datoria totală a României se cifra la 78,125 miliarde euro.

Datoria pe termen mediu şi lung reprezenta 80,75% din totalul datoriei externe a

României la finalul lunii octombrie, potrivit datelor provizorii ale BNR, iar ponderea datoriei pe

termen scurt a scăzut uşor, la 19,25%, informeaza NewsIn.

Banca centrală, care publică recent doar datoria pe termen mediu şi lung, a început să

adauge din februarie şi date despre datoria pe termen scurt. Mulţi analişti străini avertizau în acea

perioada despre un eventual pericol reprezentat de datoria pe termen scurt - cu scadenţa de până

la un an - asupra României în 2009, în condiţiile restrângerii finanţării disponibile. Intre timp,

România a ajuns la un acord cu FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială şi BERD pentru o

finanţare de circa 20 miliarde euro pentru doi ani.

La finalul lunii octombrie, datoria pe termen scurt a României însuma 14,996 miliarde

euro, în scădere cu 5,596 miliarde euro (27,2%) faţă de nivelul de la finalul anului trecut, cand

era de 20,592 miliarde euro, potrivit datelor revizuite ale BNR.

10

Datoria pe termen mediu şi lung a ajuns la 31 octombrie la 62,904 miliarde euro, fiind cu

22,3% mai mare decât la sfârşitul lui 2008.

La sfârşitul lui 2008, datoria externă pe termen mediu şi lung era de 51,44 miliarde euro,

potrivit datelor revizuite ale băncii centrale.

Datoria externă negarantată public însuma 37,162 miliarde euro la 31 octombrie 2009, în

creştere cu 5,4% (1,919 miliarde euro) faţă de sfârşitul anului 2008.

Datoria externă publică şi public garantată era, la finalul lunii octombrie, de 12,979

miliarde euro, cu 21% mai mare decat la 31 decembrie 2008. Datoria publică directă, ce include

împrumuturi externe contractate direct de Ministerul de Finanţe şi autoritaţile administraţiei

publice locale, a crescut de la 9,01 miliarde euro la finalul lui 2008 la 11,439 miliarde euro la

sfârşitul lunii octombrie, iar datoria public garantată, ce se refera la împrumuturi externe

garantate de Ministerul de Finanţe şi autorităţile administraţiei publice locale, a scăzut uşor - cu

180 milioane euro - faţă de finalul anului 2008, până la 1,54 miliarde euro.

Depozitele constituite pe termen lung în România de nerezidenţi au sporit cu 30,8%

(1,684 miliarde euro) până la finalul lui octombrie 2009, la 7,151 miliarde euro.

Împrumuturile de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) - în baza acordului stand-by cu

România, exclusiv suma primită de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) de la FMI conform

OUG nr. 99/2009 - însumau 5,612 miliarde euro la finalul lunii octombrie a acestui an, mai arată

datele băncii centrale.

Serviciul datoriei externe - pe termen scurt, mediu şi lung - a însumat în primele zece luni

din acest an 35,013 miliarde euro, din care 76,5% (26,771 miliarde euro) a fost pe partea datoriei

pe termen scurt, potrivit estimărilor băncii centrale.

Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu şi lung - sau raportul dintre serviciul

datoriei şi exporturi - a fost de 27,9% în primele zece luni din 2009, comparativ cu 31,5% in

2008, iar gradul de acoperire a rezervei oficiale de valute şi aur a României a fost de 8,7 luni de

import la 31 octombrie 2009, de la 5,6 luni de import la finalul anului trecut.

BNR precizează ca soldul datoriei externe este calculat pe bază cash, adică nu include

dobândă acumulata şi neajunsă la scadenţă.

11

Datoria publică guvernamentală internă

Este partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea obligaţiilor

financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la

persoane fizice sau juridice rezidente din România, în lei sau în valută, inclusiv sumele temporar

din disponibilităţile contului general al Trezoreriei Statului pentru finanţarea temporară a

deficitelor bugetare.

Plăţile legate de datoria publică sunt realizate pe baza autorizării bugetare permanente

pentru efectuarea acestor cheltuieli.

Datoria publică guvernamentală internă este generată de:

titlurile de stat în monedă naţională, inclusiv titlurile de stat în valută plasate pe piaţa internă,

rambursabile din resurse bugetare; dacă resursele nu sunt suficiente pentru a asigura plata

serviciului datoriei publice interne, se emit noi înscrisuri, determinând, astfel, consolidarea

datoriei publice;

împrumuturile de stat de la Banca Naţională a României destinate acoperirii golurilor de casă

între încasările şi plăţile bugetare;

împrumuturile de stat de la băncile comerciale;

împrumuturile de stat de la alte instituţii financiare interne, persoane juridice române, în

condiţii rezultate în urma negocierilor;

împrumuturi temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului;

garanţii de stat la împrumuturi interne contractate de diverşi debitori.

Datoria publica interna a Romaniei a ajuns in iunie la 123,6 mld. Lei

Datoria publică interna a României a crescut în iunie cu 12,6% faţă de finalul anului

trecut, la 123,61 miliarde lei (29,4 miliarde euro), reprezentând 23,27% din produsul intern brut

(PIB) estimat iniţial pentru acest an, arată datele publicate de Ministerul Finanţelor Publice

(MFP).

Guvernul estima iniţial un PIB de 531,251 miliarde lei pentru acest an, la o contracţie economică

de 4%, însă în august şi-a revizuit în scădere estimarea la 497,3 miliarde lei, la o scădere a

economiei cu 8-8,5%. Luând în calcul noul PIB estimat pentru 2009, datoria publică a României

de la jumătatea anului ar reprezenta 24,86% din PIB, informează NewsIn.

12

La sfârşitul anului trecut, datoria publică totală era de 109,75 miliarde lei şi reprezenta

21,78% din produsul intern brut din 2008, potrivit datelor Finanţelor. La 30 iunie 2009, aproape

doua treimi (64,1%) din datoria publică era în lei, 25,3% era denominata în euro, iar 10,6% în

alte valute.

Faţă de sfarsitul lui 2008, ponderea datoriei publice guvernamentale în totalul datoriei a

urcat cu 1,38 puncte procentuale, de la 91,58% la 92,96%, în timp ce datoria publică locală

reprezenta 7,04% din datoria totala la sfârşitul primelor şase luni din acest an. Ponderea datoriei

negociabile a urcat la 40,3% la finalul lunii iunie 2009, de la 25,7% în decembrie 2008, restul

fiind datorie ne-negociabila.

Potrivit Finanţelor, din totalul titlurilor emise de stat aflate în derulare la 30 iunie, 68,98%

aveau scadenţă pe termen scurt - de mai puţin de un an, 27,5% erau pe termen mediu - între 1 si

5 ani, iar 3,52% urmau sa ajungă la scadenţă peste mai mult de 5 ani.

"Valoarea medie a scadenţei rămase pentru titlurile de stat active la 30 iunie 2009 este de 1,3

ani", mai anunţă MFP. Finanţele au precizat că datele privind datoria publică la 30 iunie sunt

operative.

Datoria publică locală reprezintă totalitatea obligaţiilor de plată, interne şi externe, ale

autorităţii administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate

sau garantate de aceasta de pe piaţa internă şi externă de capital.

La nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, datoria publică locală este limitată.

Astfel, Consiliilor locale, judeţene şi Consiliului general al municipiului Bucureşti li se interzice

accesul la împrumuturi sau să garanteze orice fel de împrumut, dacă totalul datoriilor anuale,

reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate şi/sau garantate, dobânzile şi

comisioanele aferente acestora, inclusiv ale împrumutului care urmează să fie angajat şi/sau

garantat în anul respectiv, depăşeşte limita de 20% din totalul veniturilor proprii formate din

impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul de venit.

Instrumentele datoriei publice locale sunt:

titlurile de valoare (obligaţiunile municipale);

împrumuturile temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului;

garanţiile acordate de autorităţile administraţiei publice locale.

13

Valoarea totală a datoriei contractate de autoritatea administraţiei publice locale este

interzisă în registrul de evidenţă a datoriei publice locale al acestei autorităţi şi se raportează

anual prin situaţiile financiare. Acest registru include informaţii care să specifice suma totală a

datoriilor şi alte informaţii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenţă a

datoriei publice locale, emise de Ministerul Finanţelor Publice.

De asemenea, valoarea totală a garanţiilor emise de autoritatea administraţiei publice

locale se înscrie în registrul garanţiilor locale al acestei autorităţi şi se raportează annual prin

situaţiile financiare. Acest registru cuprinde informaţii care să specifice suma totală a garanţiilor

emise de autoritatea administraţiei publice locale, precum şi detalierea garanţiilor şi alte

informaţii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenţă a garanţiilor locale,

emise de Ministerul Finanţelor Publice.

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a transmite Ministerului

Finanţelor Publice, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a contractului de împrumut,

copii de pe fiecare document primar care atestă:

contractarea/garantarea împrumutului;

actul adiţional la contractul/acordul de împrumut/garantare, dacă au fost aduse

modificări la acesta, cu respectarea clauzelor contractuale.

Pe perioada utilizării şi rambursării împrumutului contractat/garantat, raportat la

Ministerul Finanţelor Publice a datelor privind datoria publică locală se efectuează lunar, în

termen de 20 de zile de la sfârşitul perioadei de raportare.

În scopul evaluării datorie publice locale, orice obligaţie de plată, exprimată în altă

monedă decât cea naţională, estecalculată în moneda naţională, utilizându-se cursul de schimb

valutar comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi din perioada la care se face

raportarea.

Serviciul datoriei publice locale nu reprezintă obligaţii sau răspunderi ale Guvernului şi

acesta va fi plătit din bugetele locale şi din împrumuturi pentru refinanţarea datoriei publice

locale.

14

Strategii ale managementului datoriei publice guvernamentale

Obiective ale managementului datoriei publice guvernamentale:

Creşterea controlată a datoriei publice guvernamentale, astfel încât nivelul acesteia să se

menţină rezonabil în limita prevazută prin Tratatul de la Maastricht.

Dezvoltarea pieţei titlurilor de stat- strategia de finanţare a deficitului bugetar şi de

refinanţare a datoriei publice se va axa pe contractarea împrumuturilor de pe piaţa interna

prin lansarea de emisiuni de titluri de stat, în scopul dezvoltării pieţei interne a titlurilor

de stat.

Reducerea costurilor cu datoria publică guvernamentală şi a riscului bugetar cauzat de

acordarea de garanţii de stat şi subîmprumuturi.

Masuri pentru imbunatatirea portofoliului de datorie publica

creşterea ponderii datoriei publice guvernamentale denominate în lei în totalul datoriei

publice guvernamentale- astfel, se va urmări limitarea riscului valutar şi dezvoltarea

pieţei interne a titlurilor de stat. Ţinand cont de faptul că încasarea veniturilor bugetare se

realizează în lei, contractarea datoriei publice guvernamentale în aceeaşi moneda va

elimina riscul valutar.

creşterea ponderii datoriei publice guvernamentale denominate în EUR în totalul datoriei

publice guvernamentale în valuta- creşterea ponderii finanţării în euro va avea în vedere,

pe de o parte, minimizarea costurilor aferente noilor împrumuturi externe, având în

vedere condiţiile de care beneficiază România pe pieţele financiare europene, şi, pe de

altă parte, limitarea riscului valutar, ţinand cont de structura rezervei valutare

administrată de Banca Naţionala a României şi structura pe valute a exporturilor şi

importurilor.

reducerea gradului de refinanţare pentru datoria publică guvernamentală, denominata în

lei şi a celei denominate în euro- astfel, se va urmări limitarea riscului de refinanţare la

niveluri ridicate ale ratei dobânzii. Prin contractarea unor împrumuturi pe termen lung,

riscul de refinanţare la un nivel ridicat al ratelor de dobândă pe piaţa europeană va fi

limitat.

15

creşterea ponderii datoriei cu dobândă fixă în totalul datoriei publice guvernamentale-

prin creşterea ponderii datoriei cu dobândă fixă se va avea în vedere, pe de o parte,

limitarea riscului aferent creşterii ratelor dobânzilor de referinţă în special pentru datoria

publică guvernamentală în valută. Creşterea ponderii datoriei cu dobândă fixă în lei are în

vedere în emiterea de obligaţiuni de titluri de stat de tip benchmark, cu scadenţe pe

termen scurt şi mediu în perioada imediat urmatoare, dar în contextul aşteptărilor de

reducere a inflaţiei pe termen mediu şi a interesului investitorilor pentru scadenţe pe

termen lung aceste obligaţiuni se vor emite pe scadenţe de 10 si 15 ani.

contractarea datoriei denominate în valută în principal prin lansarea de emisiuni de

obligaţiuni pe pieţele internaţionale de capital concomitent cu reducerea împrumuturilor

contractate de la instituţiile financiare internaţionale în totalul datoriei publice

guvernamentale în valută.

distribuirea cât mai uniforma a serviciului datoriei publice guvernamentale, prin stabilirea

scadenţelor noilor împrumuturi se va evita formarea de vârfuri de plată pentru a nu

majora riscul de lichiditate şi de refinanţare.

recuperarea sumelor plâtite de MEF în contul garanţiilor sau subîmprumuturilor, prin

furnizarea de către direcţia de specialitate din MEF a înscrisurilor necesare actualizării

debitelor provenind din garanţii sau subîmprumuturi, care constituie titluri executorii în

baza cărora ANAF va acţiona pentru recuperare, în conformitate cu Codul de procedură

fiscală.

Instrumentele de datorie publică guvernamentală

emisiunile de titluri de stat pe piaţa internă, respectiv emisiuni de titluri de tip benchmark

emise cu scadenţe la 3, 5, 10 si 15 ani, iar emisiunile de certificate de trezorerie vor fi

emise cu scadenţe la 6 luni şi la 1 an (364 de zile), evitându-se emisiunile cu scadenţe la

3 luni pentru a nu intra în competiţie cu certificate emise de BNR cu această scadenţă. De

asemenea, pe măsura dezvoltării segmentului investitorilor instituţionali şi creşterii

necesităţilor investiţionale ale acestora se are în vedere extinderea maturităţii titlurilor de

stat care vor fi emise în această perioadă, precum şi posibilitatea lansării unor serii de

titluri de stat indexate la indicele preţurilor de consum;

16

emisiunile de titluri de stat pe piaţa externă de capital, respectiv emisiuni de titluri cu

scadenţe pe termen lung de 10 ani şi chiar 15 ani, în funcţie de evoluţia condiţiilor

financiare de pe aceaste pieţe şi a necesităţilor de finanţare a deficitului bugetar;

împrumuturi de la instituţiile financiare internaţionale destinate finanţării deficitului

bugetar- numai în baza analizei comparative a costurilor instrumentelor oferite de

instituţiile financiare internaţionale (BEI, BIRD, BERD, BDCE si FIDA) şi avându-se în

vedere potenţialele beneficii în creşterea absorbţiei fondurilor europene (finanţare şi

asistenţă tehnică). Nu se vor mai contracta împrumuturi suverane de la instituţiile

financiare internaţionale în contextul demarării procesului de graduare a României;

acordarea de garanţii de stat şi subîmprumuturi pentru proiecte de interes naţional, numai

pentru care acest tip de instrument este absolut necesar într-un anumit context, fiind

vorba despre proiecte strategice de importanta foarte mare la nivel naţional, în baza

acordării unei legi speciale în acest scop, cu respectarea cerinţelor privind acordarea de

ajutor de stat prevăzute de legislaţia în materie şi urmare a unei analize de risc riguroase

conform legii.

6. Implicaţia datoriei publice asupra datoriei naţionale

Ţările care suferă de o creştere puternică a datoriei publice pun în pericol sustenabilitatea

procesului de relansare economică din următorii ani, a declarat noul economist şef al

Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), Pier Carlo Padoan, citat de

Reuters.

"Relansarea ar putea fi mai puternică decât ne asteptam", a declarat Padoan, care este de

asemenea director general adjunct, într-un interviu acordat publicaţiei italiene Corriere della

Sera. "Asta nu înseamna însă că va fi şi mai sustenabilă (...) Această creştere este rezultatul

diverselor măsuri de sprijin din bani publici, nefiind susţinuta de activitatea din sectorul privat".

Padoan consideră că datoriile acumulate de unele guverne pentru combaterea crizei din

economia reală ar putea deveni nesustenabile, unul dintre principalele motive fiind îmabătrânirea

populaţiei.

Efectele măsurilor luate de guverne vor fi resimţite şi anul viitor, însă cererea din sectorul

privat va fi insuficientă chiar şi în 2011, susţine Padoan.

17

Guvernul şi Fondul Monetar Internaţional estimează în prezent că economia României se

va contracta cu aproximativ 7% în 2009, mai puţin decât se prognoza anterior, datorită creşterii

cererii externe, şi ca în 2010 economia va avea un avans mai mare decât era prevăzut, de 1,3%.

7. Monitorizarea datoriei externe şi administrarea riscului

Informarea continuă asupra datoriei şi asupra plăţii serviciului datoriei este esenţială

pentru managementul de zi cu zi al tranzacţiilor de pe pieţele forex, pentru administrarea datoriei

şi pentru stabilirea de strategii pentru realizarea de noi împrumuturi externe. Informaţiile

detaliate oferă autorităţilor centrale posibilitatea de a asigura plata promptă a creditorilor

individuali; informaţiile agregate sunt necesare pentru asigurarea necesarului de valute externe,

previzionarea obligaţiilor viitoare legate de serviciul datoriei, evaluarea consecinţelor pe care le-

ar avea noi împrumuturi externe, şi managementul riscului extern.

Implicaţiile procesului de monitorizare sunt operative, contabile, statistice şi analitice.

Este necesară înregistrarea detaliată a fiecărui contract ce generează angajamente de natura

datoriei externe şi colectarea de informaţii cu referire la modul de utilizare a creditului. Pe seama

creării, în acest fel, a unei baze de date cât mai complete şi actualizate, este necesară asigurarea

ordonării la timp a plăţilor în contul serviciului datoriei(rate, dobânzi, comisioane). Aspectul

statistic implică agregarea soldurilor şi a valorilor tranzacţiilor de datorie, calculul indicatorilor

de îndatorare, efectuarea de proiecţii de trageri şi de plăţi în conformitate cu scadenţarele de

derulare a creditelor.

Cu ajutorul unui model macroeconomic se pot simula efectele diferitelor alternative de

îndatorare asupra bugetului de stat şi a balanţei de plăţi. Funcţiile de statistică şi analiză ale

sistemului de administrare a datoriei completează, în mod esenţial, componenta contabilă a

sistemului.

Componentele statisticilor datoriei externe include detalii ale fiecărui contract de

împrumut şi programul de plată a serviciului datoriei, socoteli cu privire la utilizarea

împrumutului. Statisticile care rezultă furnizează inputuri pentru proiecţii ale bugetului şi

balanţei de plăţi. Cu ajutorul modelelor macroeconomice, cei ce administrează datoria externă

folosesc toate aceste informaţii pentru a simula impactul unor alternative de împrumuturi viitoare

asupra bugetului şi balanţei de plăţi.

18

Ţările sunt uneori expuse şocurilor înregistrate de balanţele de plăţi ca urmare a unor

schimbări nefavorabile în preţurile relative ale exproturilor şi importurilor. Să presupunem că

veniturile din exporturi ale unei ţări sunt exprimate în dolari şi datoriile sale externe trebuie

rambursate în yeni. O deteriorare a ratei de schimb a dolarului în raport cu yenul va duce la o

creştere a serviciului datoriei ţării debitoare. Dificultăţi similare pot apărea în cazul

împrumuturilor cu rata dobânzii variabilă: o creştere a ratei dobânzii la Euro-dolar va avea

acelaşi impact menţionat mai sus. O scădere a preţurilor bunurilor de larg consum va crea

dificultăţi legate de serviciul datoriei unei ţări pentru care bunurile de larg consum reprezintă

principala sursă de obţinere de valută străină.

Fluctuaţiile preţurilor bunurilor de larg consum, ratele de schimb şi ratele mondiale ale

dobânzilor nu se află sub controlul ţărilor. Este posibilă, totuşi, acoperirea împotriva riscului.

Managementul riscului face parte din managementul datoriei externe.

8. Nivelul optim de îndatorare De ce să te împrumuţi din străinătate dacă este, totuşi, periculos? Pentru a răspunde la

această întrebare, să luăm în considerare economisirile şi investiţiile într-o economie închisă,

care nu apelează la fonduri din exterior. Într-o ţară cu economie central-planificată, deciziile de

investire ar fi luate de autorităţile centrale. Economisirile interne vor fi generate din impozite şi

din surplusul de lichiditate al întreprinderilor, iar alocarea lor pentru investiţii – construcţii,

echipamente noi, îmbunătăţirea drumurilor, şi aşa mai departe – hotărâtă de către autorităţile de

planificare, ar reflecta priorităţile statului.

Într-o economie de piaţă, proiectele de investiţii generează o rată de recuperare financiară

a acestora(financial rate of return) fiind profitabil pentru întreprinderi să se împrumute dacă

această rată este egală sau depăşeşte rata dobânzii pe piaţă. Întreprinderile se vor orienta să

realizeze investiţii cu o rată înaltă de recuperare(randament) urmărind acele proiecte care promit

câştigurile cele mai mari. Orice proiect cu posibilităţi mici de profit va constitui, din pricina

împrumutului şi a ratei dobânzii, o pierdere mare pentru întreprindere.

Împrumuturile guvernamentale sunt mult mai complexe, întrucât, în cazul lor, nu mai

putem vorbi de un randament financiar. Totuşi, există o rată reală de recuperare pe plan

economic şi social a investiţiei, şi aceasta este reprezentată de beneficiile aduse societăţii de către

proiectul respectiv.

19

Împrumuturile mari generează creşterea ratei dobânzii. Astfel, investiţia în sectorul

public poate afecta trendul ratei de recuperare în sens negativ şi absorbţia economisirilor va

implementa o ascensiune a trendului ofertei de economisiri în timp ce punctul optim este atins în

momentul în care rata de recuperare a investiţiei va fi egală cu rata dobânzii ce trebuie plătită în

condiţiile creşterii împrumuturilor.

În absenţa dirijării şi a unor distorsiuni de piaţă majore, rata dobânzii pe piaţă poate regla

oferta de economisiri cu cererea de fonduri pentru investiţii. Dacă lumea ar fi o colecţie de

economii închise, ar exista diferenţe foarte mari între ratele dobânzii de echilibru operante pe

pieţele respective. Ţările cu un venit naţional înalt pe cap de locuitor ar avea rate mai scăzute ale

dobânzii pe piaţă decât ţările cu venit mai mic pe locuitor, în care economisirile sunt mai reduse

şi necesităţile de capital ridicate.

Pieţele globale de capital permit întreprinderilor şi guvernelor din ţările cu capital

insuficient să se împrumute din ţările cu capital în surplus, unde rata dobânzii pe piaţă este mai

scăzută. Pieţele mondiale de capital, de fapt, duc la o creştere a dobânzii pe care o pot câştiga

creditorii din ţările abundente în capital şi o reducere a dobânzii plătită de debitorii din ţările cu

capital insuficient. Împrumuturile internaţionale pot, aşadar, duce la o creştere a bunăstării

economice atât în ţările creditoare cât şi în cele debitoare. Pentru ţările cu capital insuficient

aceasta înseamnă expansiune a formării capitalului şi împrumuturi mai eficiente.

Pentru a realiza un management al datoriei eficient, autorităţile trebuie să schiţeze

profilul în timp al obligaţiilor legate de serviciul datoriei; ele trebuie să prevadă în mod corect

câştigurile din exporturi, veniturile interne şi accesul în viitor la finanţare. Autorităţile trebuie, de

asemenea, să monitorizeze potenţialul/posibilităţile de plată anticipată sau de refinanţare a

datoriei(the potential for prepaying or refinancing) pentru a profita de noi împrumuturi în

condiţii mai bune, să adapteze scadenţele împrumuturilor la veniturile proiectate şi trebuie, de

asemenea, să aibă în vedere posibile eşecuri în obţinerea veniturilor din exporturi sau cheltuieli

neaşteptate la importuri, pentru a le putea face faţă.

Probleme ale datoriei apar rar atunci când politicile macroeconomice sunt în aşa fel alese

încât variabilele economice cheie(în special ratele dobânzii şi ratele de schimb) transmit costuri

economice reale către cei ce iau decizii şi când guvernele însoţesc programele de investiţii

publice cu măsuri eficiente for resource budgeting şi de străngere a economisirilor interne. Dar,

aşa cum au arătat crizele datoriei, ţările pot realiza la un moment dat că s-au supra –îndatorat în

20

condiţii de deteriorare economică, şi că au devenit vulnerabile la presiunile deflaţioniste şi

creştere economică încetinită. Dincolo de o politică macroeconomică eficientă, un management

al datoriei externe eficient cuprinde aşadar trei procese specifice intercorelate – selectarea unei

finanţări corespunzătoare, deciderea asupra mărimii împrumuturilor, şi informarea completă şi în

permanenţă actualizată asupra situaţiei datoriei.

Programul de împrumuturi externe contractate de un guvern reprezintă o decizie politico-

economică fundamentală. În sprijinul luării acestei decizii se face apel la modele formale şi

analize tehnice care furnizează informaţii despre implicaţiile viitoare ale diverselor

scenarii/strategii de îndatorare externă, în special asupra impactului acestora asupra capacităţii

ţării respective de a menţine echilibrul balanţei de plăţi şi de a investi în mod eficient fluxurile

financiare atrase. Aşadar, decizia asupra volumului de credite ce urmează a fi contractat depinde

de trei factori:

nivelul rezervelor valutare ale ţării şi nivelul de performanţă prognozat

pentru administrarea acestora;

nivelul capitalului ce poate fi absorbit în mod eficient de economia

debitoare;

pentru ce volum de noi împrumuturi obligaţiile de serviciu al datoriei astfel

create nu crează dificultăţi de acoperire.

Fiecare factor este determinat de calitatea managementului la nivel micro şi

macroeconomic. Interacţiunea dintre capacitatea de acoperire a serviciului datoriei, tipul de

finanţare disponibil şi decizia de contractare a unui împrumut creşte în complexitate pe măsura

creşterii numărului de credite ce formează datoria externă şi a diversificării surselor de finanţare

pe care aceste credite le reprezintă.

21

Bibliografie:

1. Călin, Magdalena , Datoria publică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2006.

2. Călin, Magdalena; Iulian, Văcărel, Datoria publică internă şi externă a României.

Strategii de contractare, rambursare şi utilizare a împrumuturilor de stat, Bucureşti,

Editura A.S.E., 2005

3. Lazăr, C., Finanţe: finanţe publice, finanţele înterprinderii, Ploieşti, Editura Universităţii

Petrol-Gaze, 2007

4. Văcărel,Iulian, Finanţe publice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2000

5. www.capital.ro