„Răul pe care-l spui despre altulnu produce decât rău”

Nicolas Boileau

... În 17 octombrie 1685, Edictulde la Nantes va fi revocat sub sem-nătura regelui Ludovic al XIV-lea, laFontainebleu. A fost un „Consiliu deAfaceri” (Consiliul de Miniştri în con-cepţie actuală) ţinut de mai mulţioameni cu figuri grave, îmbrăcaţi

după moda vremii, cu vestă scurtă cu mâneci şi cu perucice cădeau pe umeri, hotărâţi să întreprindă ceva pentru caprotestanţii să facă paşi înapoi în faţa catolicilor. Conjuncturainternaţională, scrie Janine Garrison, o „cerea”.

Politica de mediu a UE s-a cristali -zat prin adoptarea unei serii de mă -su ri minime de protecţie a mediului,ce aveau în vedere limitarea poluării,urmând ca în anii ’90 să treacă prin -tr-un proces orizontalizare şi să seaxeze pe identificarea cauzelor acesto -ra, precum şi pe nevoia evidentă de alua atitudine în vederea instituirii res -ponsabilităţii financiare pentru daune -le cauzate mediului. Această evoluţieconduce la delimitarea următoarelor

mai multor principii de acţiune.Principiul „Poluatorul plăteşte”, care are în vedere supor -

tarea, de către poluator, a cheltuielilor legate de măsurile decombatere a poluării stabilite de autorităţile publice. Altfelspus, costul acestor măsuri va fi reflectat de costul de pro-ducţie al bunurilor şi serviciilor ce cauzează poluarea.

Principiul “acţiunii preventive” se bazează pe regula gene -rală că „ e mai bine să previi decât să combaţi”.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Patru feluri de oameni suntîn lume: îndrăgostiţii, ambi ţi -oşii, observatorii şi imbecilii.Cei mai fericiţi sunt imbecilii”

Hyppolyte Taine

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 395 anul IX vineri, 27 septembrie 2013 1 RON

Unul dintre cele mai proeminente raţionamente a Teo -riei Generale se referă la măsura şi cantitatea ocupăriiforţei de muncă, ce depinde de nivelul agregat al cererii.Keynes foloseşte aparatul cerere ofertă (agregate la ni -velul întregii economii) ce relaţionează costul angajato-rilor de a angaja un număr de N muncitori (oferta) deveniturile aşteptate ale angajatorilor, prin angajarea ace -lui număr (cerere). Echilibrul este atins când cumpără-torii sunt aşteptaţi să achiziţioneze o cantitate suficien-tă a exit-urilor, la preţuri profitabile, pentru a justificaangajarea a numărului de muncitori necesar pentru aproduce acel output. Acest punct, unde curbele cereriişi ofertei agregate se intersectează, este punctul cererii

efective. Ieşirea lui Keynes din raţionamentul clasic al întregului sistem a fostde a arăta că punctul cererii efective ar putea să nu desemneze o rată de ocu -pare totală. Nimeni înaintea lui nu a încercat să producă o „teorie a output-uluidin economie, ca şi un întreg”.

Dan POPESCU

Succes în noul an universitar

Jumătate din ajuto -rul social din întrea-ga lume se acordăîn Europa, unde tră-ieşte 7% din popu-laţia globului, careproduce circa o pă -trime din mărfurileşi serviciile din lume.Odată cu introduce -rea € salariile aucres cut în Italia cu35%, Franţa 27%,

Spania 25%, Germania 5%. Pensia e în Grecia96% din salar, Spania 82%, Italia 68%, Franţa52%, Germania 39%.

continuare ^n pag. 4 - 5

continuare ^n pag. 2

Fran]a intereselor economice din vremea }i de dup@ revocareaEdictului de la Nantes.Toleran]@ }i intoleran]@Alungarea hugheno]ilor... (II)

prof. dr. Viorel ROMAN,consilier academic la Univ.din Bremen - Germania

J. M. Keynes

continuare ^n pag. 8

continuare ^n pag. 3

Considera]ii privind politica european@

de protec]ie a mediului

Berlin

„Lumea nu va fi distrusă de ceicare fac rău, ci de aceia care îi

privesc şi refuză să intervină”Albert Einstein

Proiectul minier de la Roşia Mon -tană, a fost si continuă să fie, înultimele câteva săptămâni, cel maidezbătut subiect în societatea ro -mânească. Nu este doar o chestiunedezbătută în platourile televiziunilor,ci a devenit, cum puţine alte subiecteau făcut-o, o preocupare pentru

mulţi dintre oamenii care au ieşit în stradă, angajându-se ast-fel activ fie pentru a susţine acest proiect, fie pentru a-lîmpiedica. Ba mai mult, există susţinători ai mişcării socialeîn sine, a acestei dezmorţiri ale societăţii româneşti, indife -rent de pe ce poziţii, precum există şi cei care consideră cătoată tevatura nu are niciun sens: mult zgomot pentrunimic...

continuare ^n pag. 6

Dezvoltarea durabil@ vs. Proiectul minier de la

Ro}ia Montan@

Europa d-neiMerkel

- puncte de vedere -

Conform Institutului Naţional deStatistică (INS), Germania a de venit celmai important partener comercial alRo mâniei în primul tri mestru al anului2010. Transpunând în cifre aces te reali -tăţi economice, Germania deţine în ca -drul schimburilor comer ciale cu Ro mâ -nia o pon dere de aproximativ 19% înstructura exporturilor şi de 17% înstruc tura importurilor. dr. Wiegand Helmut

FLEISCHER

dr. Paul LUCIAN,ULBS

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

Keynes }i teoria cererii efective

Perspectivele rela]iilor economice româno-germane încadrul Uniunii Europene (II)

continuare ^n pag. 7

Istoria actualit@]ii }i actualitatea istoriei

Castelul Fontainebleu

Dunărea

Leipzig

dr. Lia-AlexandraBALTADOR, ULBS

CERCETARE2 VINERI 27 SEPTEMBRIE 2013

urmare din pagina 1Keynes a despărţit „cererea agre-

gată” (sau venitul aşteptat al angaja-toriilor) în două componente, cerereade consum şi cererea de investiţii. Con -sumul era elementul stabil din ce -rere, în timp ce investiţiile reprezen-tau elementul instabil.

Pe termen scurt, „propensitatea spreconsum” este proporţia venitului cu -rent „relativ stabilă”. Nu fluctueazăfoarte mult. Acest lucru se datorează,în mare parte, obiceiurilor, în con-trast cu investiţiile, care depind deaşteptări. În concordanţă cu „legeapsihologică” a lui Keynes, când veni -tul creşte, consumul sporeşte maipu ţin decât venitul, iar când venitulscade consumul se reduce într-o pro-porţie mai mică. Faptul că consumuleste mai stabil decât venitul face cacheltuielile agregate să aibă o anumi -tă măsură de stabilitate. Dar, de ase -menea, crează o problemă în eco -nomie. Având în vedere o propensi-tate spre consum mai mică de unu,diferenţa dintre consum şi producţietrebuie acoperită prin investiţii, dacăse urmăreşte menţinerea unei rate aocupării totale. Economiştii clasici pre -supun că economiile îşi vor găsi cursulîn investiţii, la o rată a dobânzii de lamomentul respectiv. Noutatea lui Key -nes a constat în tratarea economiilorca o scădere din consum, dar nu ca peun fond pentru investiţii. Acest aspecta dus la faimosul său „paradox alraţionalităţii”. Dacă toată lumea vreasă economisească mai mult, firmelevor vinde mai puţin, iar astfel out-put-ul va scădea, cu excepţia cazuluiîn care stimulentul de a investii creş -te, în acelaşi timp. Prin urmare, cu câto societate este mai „raţională”, cuatât îi va fi mai dificil de a menţineo rată a ocupării totale. Sarcina greade a menţine o rată a ocupării totaleîntr-o societate, care economiseşte oparte din venituri, îi revine cererii deinvestiţii - cererea de capital tehnolo -gic. În societatea capitalistă, acest as-pect reprezintă responsabilitatea anga-

jatoriilor.Pentru a diferenţia teoria generală

de teoria clasică şi pentru a explicade ce funcţia cererii agregate nu esteidentică cu funcţia ofertei agregate,Keynes a dezvoltat o nouă taxonomiepentru componentele funcţiei cereriiagregate.

Conform Legii lui Say, cererea agre-gata pentru toate produsele din indus-trie sunt grupate într-o singură cate-gorie D1. Aceste cheltuielile D1 repre-zintă toate cheltuielile pentru bunurileproduse în cazul în care suma utili -zată este legată de veniturile obţinute(oferta agregată). Având în vederetoate axiomele restrictive care stau labaza Legii lui Say, D1 este nu numaio funcţie de veniturile obţinute şi estechiar egal cu veniturile obţinute, la oricenivel dat al ocupării forţei de muncă.

Noua taxonomie a lui Keynes eradiferită de clasificarea clasică, deoa -rece Keynes împarte cheltuielile aferen -te cererii agregate în două categoriide cerere, D1 şi D2. Categoria de chel -tuieli D1 include toate cheltuielile pri -vind produsele din industria care „de-pind de nivelul de venitului agregatşi, prin urmare, de nivelul ocupăriiforţei de muncă N”. Categoria D1 luiKeynes, prin urmare, este similară (darnu identică) cu categoria D1, singu-lară, din teoria clasică. Spre deose-bire de D1 Legea lui Say, cererea D1a lui Keynes este doar o funcţie de,şi este nu neapărat egală cu venitulagregat la fiecare posibil nivel alterna -tiv de venit şi ocupare.

Keynes defineşte categoria cheltuie -lile D2 ca reprezentând toate cheltuie -lile care sunt nu sunt legate de veni -tul agregat curent şi ocuparea forţei demuncă. Cheltuielile D1 plus D2 repre-zintă o categorie exhaustivă a tuturorcererilor posibile pentru bunurile pro-duse în economie. Cheltuieli D2 carenu trebuie să fie legate de venitulagregat curent includ: Cheltuielile deinvestiţii ale firmelor (I); Achiziţiile gu -vernamentale de bunuri şi servicii (G)care nu sunt în mod explicit legatede veniturile fiscale guvernamentaleatunci când acestea sunt legate de ve-nituri agregate; O economie care are

relaţii comerciale cu alte naţiuni, străi-nilor achiziţiile străinilor de produseexportate (X).

În opera sa, Keynes explică ritmulmai redus de creştere al consumuluicomparativ cu ritmul de creştere alvenitului prin psihologia aspecte careţin de psihologia umană, care deter-mină propensitatea persoanelor să-şimărească consumul atunci când veni -tul lor creşte , dar nu în aceaşi măsurăcu acesta, determinând în acest felapariţia propensitateei spre economi -sire, denumită de el „legea psihologi -că fundamentală”. Un alt aspect im -portant de care trebuie ţinut conteste tendinţa de încetinire a ritmuluiinvestiţiilor, aspect determinat tot decauze psihologice şi care ţine de in -ceritudinea obţinerii unui profit ridicatşi de existenţa unei rate înalte a do -bânzii (pentru ca economiile să fieinvestite este necesar ca eficienţa mar-

ginală a capitalului să fie substanţialmai mare decât rata dobânzii, în cazcontrar investitorii ar prefe să depunăbanii la bancă), precum şi de preferin -ţa oamenilor de a-şi păstra disponibi -lităţile băneşti sub formă lichidă.

Referinţe bibliografice1. Blinder Alan S. (1987), Hard Heads,Soft Hearts. Reading, MA: Addison-Wesley.2. Congdon Tim, (2007), Keynes, theKeynesists and Monetarism, EdwardEdgar Publishing3. Davidson Paul, (2009), John May -nard Keynes, Palgrave Macmillan4. Forstater Matthew, Wray L. Randal,(2008), Keynes for the twenty-firstcentury, Palgrave Macmillan5. Hicks John Richard, (1967), "TheHayek Story." Critical Essays in Mone-tary Theory. London: Oxford Univer -sity Press, 203-15.

6. Keynes John Maynard, (2009), Teo-ria Generală a Ocupării Forţei deMuncă, a Dobânii şi a Banilor, Edi -tura Publica7. Lachmann, Ludwig M., (1977). Ca -pital, Expectations and the MarketProcess. Kansas City8. Marinescu Paul (2003), Teoria echi -librului economic şi implicaţiile salepractice, Editura Universităţii din Bucureşti9. Schumpeter Jospeph, (2010), Zecemari economişti. De la Marx la Keynes,Editura Publica10. Sheehan Brendan, (2009), Under -standing Keynes’ General Theory, Pal -grave Macmillan11. Skidelsky Robert, (2010), Keynes– The Return of the Master, Pu -blicAffairs12. Skousen Mark, (1992), Dissenton Keynes – A Critical Appraisal ofKeynesist Economics, Ludwig vonMises Institute

asistent univ. dr. Alin OPREANA,ULBS

Keynes }i teoria cererii efective

Londra. Cheiul Tamisei.

Păltiniş în septembrie

3MEDIUVINERI 27 SEPTEMBRIE 2013

urmare din pagina 1Principiul “precauţiei” prevede lua -

rea de măsuri de precauţie atuncicând o activitate ameninţă să afectezemediul sau sănătatea umană, chiar dacăo relaţie cauză-efect nu este deplindovedită ştiinţific.

Principiul “protecţiei ridicate a me -diului” care prevede că politica demediu a UE să urmărească atingereaunui nivel înalt de protecţie.

Principiul integrării se referă la ce -rinţele de protecţie a mediului, caretrebuie să fie prezente în definirea şiimplementarea altor politici comunitare.

Obiectivele care stau la baza poli -ticii de mediu a Uniunii Europene suntclar stipulate în articolul 174 al Tra -tatului de la Roma şi sunt reprezen-tate de: conservarea, protecţia şi îm -bunătăţirea calităţii mediului; protec ţiasănătăţii umane; utilizarea prudentă şiraţională a resurselor naturale şi pro-movarea de măsuri la nivel internaţio -nal în vederea tratării problemelor re -gionale de mediu şi nu numai.

Baza legală a politicii de mediu aUE este constituită de articolele 174 -176 ale Tratatului de la Roma, la carese adaugă articolele 6 şi 95. Articolul174 este cel care trasează obiectivelepoliticii de mediu şi conţine scopulacesteia - asigurarea unui înalt nivelde protecţie a mediului ţinând contde diversitatea situaţiilor existente îndiferitele regiuni ale Uniunii. În com-pletarea acestuia, articolul 175 iden-tifică procedurile legislative cores pun-zătoare atingerii acestui scop şi sta-bileşte modul de luare a deciziilor îndomeniul politicii de mediu, iar arti-colul 176 permite statelor membreadoptarea unor standarde mai stricte.Articolul 95 vine în completarea aces-tuia şi are în vedere armonizarea le -gislaţiei privitoare la sănătate, protec -ţia mediului şi protecţia consuma to -rului în statele membre, iar o clauzăde derogare permite acestora să adau-ge prevederi legislative naţionale înscopul unei mai bune protejări a me -diului. Funcţionând într-o altă direc -ţie, articolul 6 promovează dezvol ta -rea durabilă ca politică transversală aUniunii Europene şi subliniază astfelnevoia de a integra cerinţele de pro-

tecţie a mediului în definirea şi imple-mentarea politicilor europene sectoriale.

Acestora li se adaugă peste 200 dedirective, regulamente şi decizii adop-tate, care constituie legislaţia orizonta -lă şi legislaţia sectorială în domeniulprotecţiei mediului.

Legislaţia orizontală cuprinde acelereglementări ce au în vedere trans-parenţa şi circulaţia informaţiei, facili -tarea procesului de luare a deciziei,dezvoltarea activităţii şi implicării so -cietăţii civile în protecţia mediului.

Spre deosebire de aceasta, legisla -ţia sectorială (sau verticală) se referăla sectoarele ce fac obiectul politicii demediu şi care sunt: gestionarea deşeu-rilor, poluarea sonoră, poluarea apei,poluarea aerului, conservarea naturii,protecţia solului şi protecţia civilă.

Politica de mediu a Uniunii Europe-ne este susţinută de un număr de ac -tori instituţionali implicaţi în pregătirea,definirea şi implementarea sa şi carese află în permanentă consultare cu gu-vernele statelor membre, cu diverseorganizaţii industriale, organizaţii non-guvernamentale şi grupuri de reflexie.Prin diversele atribuţii pe care le au,acestea contribuie la caracterul sinerge -tic al politicii de mediu şi asigură rea-lizarea obiectivelor sale atât la nivel le-gislativ, cât şi la nivel de implementare.

Direcţia Generală (DG) Mediu dincadrul Comisiei Europene a fost crea -tă în 1981 şi este direct responsabilăpentru elaborarea şi asigurarea imple-mentării politicii de mediu. Rolul săueste de a iniţia şi definitiva noi actelegislative în domeniu şi de a se asi -gura că măsurile astfel adoptate vorfi implementate de statele membre.

Consiliul Miniştrilor Mediului esteparte a Consiliului Uniunii Europeneşi se reuneşte de câteva ori pe an,în scopul coordonării politicilor de me -diu ale statelor membre.

Implicarea Parlamentului Europeanîn politica de mediu a Uniunii Euro -pene se manifestă prin cooperareaacestuia cu celelalte instituţii şi impli-carea în procesul de co-decizie. Înanul 1973 Parlamentul a înfiinţat unComitet de Mediu, format din specia -lişti şi responsabilI pentru iniţiativelelegislative privind protecţia mediuluişi protecţia consumatorului.

Comitetul economic şi social are un

rol consultativ în procesul de decizieşi ilustrează generalitatea politicii deprotecţie a mediului ambiant.

Comitetul regiunilor are de aseme-nea, rol consultativ şi asigură implica -rea autorităţilor regionale şi locale înprocesul de decizie la nivel comunitar.

O altă instituţie este Agenţia Euro-peană de Mediu, care are sediul laCopenhaga (Danemarca) şi are ca scopprincipal colectarea, prelucrarea şi fur -nizarea de informaţii privind mediulambiant către decidenţi şi către public.Acest lucru se realizează prin activi -tăţi permanente de monitorizare amediului şi semnalarea în timp util aproblemelor pe cale de apariţie. Astfel,activitatea sa constă în: furnizarea deinformaţii pe baza cărora sunt înte-meiate deciziile politice; promovareacelor mai bune practici în domeniultehnologiilor şi protecţiei mediului şisprijinirea Comisiei Europene în dise -minarea rezultatelor cercetărilor în do-meniul mediului.

Deşi nu este direct implicată în pro-cesul de decizie, comunicările şi ra -poartele sale asupra situaţiei mediu-

lui joacă un rol esenţial în adoptareanoilor strategii şi măsuri de protecţieamediului la nivel comunitar şi funda -mentează majoritatea deciziilor ComisieiEuropene în această direcţie. Odatăcu Agenţia Europeană de Mediu a foststabilită şi Reţeaua Europeană de In -formare şi Observare pentru Mediu(EIONET), care conectează reţelele na -ţionale de informare ale statelor membre.

Deciziile actorilor instituţionali im -plicaţi în politica de protecţie a mediu -lui se iau în conformitate cu prevede -rile articolului 175 al Tratatului de laRoma. Ca regulă generală, deciziile seiau prin votul majorităţii calificate înConsiliul Uniunii Europene şi prin coo-perarea cu Parlamentul European (PE),iar pentru programele de acţiune, serespectă decizia majorităţii calificateîn Consiliu şi în co-decizie cu Parla -mentul European. Deciziile în unanimi -tate se iau în Consiliul Uniunii Euro -pene şi la consultarea cu ParlamentulEuropean pentru aspectele fiscale şimăsurile privitoare la planificarea teri -torială, utilizarea terenului şi manage-mentul resurselor de apă, precum şi amăsurilor ce afectează politica energetică.

Astfel, Agenţia Europeană de Me -diu este principalul organ public dinEuropa dedicat furnizării de informaţiisigure, independente, asupra mediului,pentru factorii politici şi publici. ScopulAgenţiei Europene de Mediu este dea sprijini Uniunea Europeană în politi -ca sa de mediu şi de dezvoltare du -rabilă, inclusiv în eforturile sale de aintegra aspectele de mediu în cele-lalte politici comunitare prin furnizareade informaţii referitoare la mediu atâtpentru factorii de decizie, cât şi pen-tru publicul larg la nivel european.

Operaţională din anul 1994, Agen-ţia Europeană de Mediu este în centrulreţelei EIONET (European EnvironmentInformation and Observation Network),o reţea de organisme şi instituţii dindomeniul mediului, active în statelemembre şi prin care aceasta colec -tează şi distribuie informaţii şi datelegate de mediu.

România este membră a AgenţieiEuropene de Mediu începând dinnoiembrie 2001.

Agenţia este deschisă tuturor ţă -rilor care îi împărtăşesc obiectivele. Înprezent, numără 31 de ţări membre,dintre care 28 sunt state membre ale

Uniunii Europene. În present, noua structură va ur -

mări să refiecte şi mai bine nevoileîn schimbare ale principalilor săi clienţişi de a furniza un nivel cât mai trans-parent de acces la date, informaţii şiexperţi individuali. Grupurile au fostastfel alcătuite încât să reunească per -soane pentru a lucra în activităţi maiintegrate în jurul analizei sectoriale, aleanalizei politice, la dezvoltarea de noisisteme de informaţii inclusiv informa -ţiile spaţiale, scenarii şi evaluări însectoare-cheie cum ar fi apa şi diver-sitatea biologică, produsele chimice,deşeurile, calitatea aerului, schimbă -rile climatice, mediul şi sănătatea.

Pentru a asigura un nivel cât maieficace de comunicare cu ParlamentulEuropean, cu Comisia Europeană şi alteinstituţii ale Comunităţii, ţările mem-bre şi partenerii din toată lumea austabilit un program de afaceri de an -trepriză.

Acest nou program va fi răspun-zător de avansarea unor domenii cumar fi actualizări şi producţii multimedia,precum şi o strategie a comunicaţiilor.

Agenţia Europeană de Mediu esteo organizaţie funcţionând în reţea, carese bazează în special pe EIONETpentru a oferi asistenţă şi colectarede indicatori, fiux de date şi flux deinformaţii. Informaţiile asupra stadiu-lui acţiunii de implementare a strate-giei sunt acum ghidate de către o re -ţea a Agenţiilor de protecţia mediu-lui. Ín viitor, Agenţia va continua să-şiîntărească forţele reţelelor şi va căutasă le extindă printr-un proces de sto-care activă de scenarii de dezvoltare,evaluare a strategiei şi asigurareacalităţii datelor.

Strategia Agenţiei Europene de Me-diu este conformă cu cel de-al 6-leaProgram de acţiune asupra mediului.Agenţia lucrează prin intermediul apatru sectoare tematice principale: abor-darea schimbării climatice, diminua -rea biodiversităţii/înţelegerea schimbă -rii vieţii, utilizarea şi gestionarea re -surselor naturale şi a deşeurilor.

Fiecare dintre acestea este influen -ţat de o serie de procese societale şisectoriale. Ín următorii ani, AgenţiaEuropeană de Mediu va produce oserie de evaluări a legăturilor ce exis -tă între aceste probleme şi impactelelor sectoriale asupra mediului.

dr. Paul LUCIAN, ULBS

Considera]ii privind politica european@ de protec]ie a mediului

Bruxelles

O dezvoltare “curată”

ISTORIE ECONOMIC~ VINERI 27 SEPTEMBRIE 20134

c my b

c my b

c my b

c my b

urmare din pagina 1...În 1683, turcii fuseseră înfrânţi

la porţile Vienei „de o mare armatăîn care protestanţi şi catolici au com-bătut împreună. Spre Germania, deci,exista un consens punctual împreju-rul împăratului catolic care putea săîmpiedice pe reformiştii germani săstrige împotriva strangulării coreli-gionarilor lor francezi. Dar, în acelaşitimp, Leopold, binevoitor şi victorios,devenea un competitor serios în di -recţia Europei. Era timpul pentru re -gele Ludovic al XIV-lea să dea o pu -ternică lovitură care să-l aducă în pri -mul plan al suveranilor catolici. Maimult, în Anglia fusese acceptată fărăbombă neli urcarea pe tron a lui Ja -cques al II-lea, al cărui papism afişatgaranta bunăvoinţa coroanei britanicefaţă de revocarea Edictul de la Nantes,revocare pe cale de a se naşte. În sen-sul invers, însă, dacă nu se procedaastfel, devenea de temut un posibil rivalpentru Ludovic al XIV-lea, un rival ceîşi putea asuma titlul de primul prinţcreştin al Europei”. Ceea ce RegeluiSoare nu putea să-i convină. Erau,deasemeni, şi deloc în ultimul rând,concurenţa şi, de ce nu, teama pe careo provocau protestanţii, întreprinzătoride talent, în competiţie cu cei catoli-ci, nici ei lipsiţi de mari calităţi, dardacă se putea elimina un concu rent,şi ce concurent... Regele Soare se vă-dea aproape obligat să marche ze dis-tanţele.

... Edictul de revocare de la Fon -tainebleu, era clar astfel: „revoca înîntregime numitul Edict de la Nantesşi articolele sale particulare ca ur -mare a acestui Edict, şi tot ceea cea fost făcut de atunci în favoareaaşanumitei religii (protestante, n.n.).Erau interzise în mod expres toate

maniestaţiile culturale respective, înorice loc sau casă particulară”. Chiarşi acele manifestări ce fuseseră auto -rizate nu demult printr-o hotărâre aConsiliului lui Ludovic al XIV-lea”. Aufost distruse locurile de cult, au fostdizolvate adunările cu caracter reli-gios respectiv, au fost eliminaţi ser -vi torii cultului. Au fost desfiinţateşcolile religioase protestante, astfelîncât părinţii să fie constrânşi să-şicrească şi să-şi educe copiii în reli-gia catolică, apostolică şi romană. Înschimb, au fost multiplicate atenţiile –până la acordarea de pensii – faţă decei ce abjurau de la religia lor pro -testantă (calvinistă) şi deveneau ca -tolici. Aşa erau, aşa deveniseră tim-purile, drumul spre toleranţă se vă -dea deosebit de diicil, de complicat,era deja rătăcit...

... În fapt, şi până atunci protes-tantismul fusese obligat să parcurgăo perioadă de compromis în rapor-turile sale cu statul absolut, stat, înesenţă, contrar menţinerii unui plura -lism religios. Edictul de la Fontaine -bleu a fost doar finalul unui drummai lung. Cercetătorii domeniuluiafirmă că a fost destul de rar, totuşi,în regatul Franţei, unde construcţiade stat se făcea prin tuşe şi retuşuri,prin avansuri rapide şi reculuri pru-dente, prin îndrăzneli calculate şi şan-se prinse din zbor, ca să se revoceceva. Cu atât mai mult un Edict care,în preambulul său, cum am arătat,era declarat „irevocabil”. Era, astfel,„ca o lovitură de pumn dată unortradiţii, ca o agresiune ce a lovit nuatât dreptul francez, cât practica sa”.Tot cercetătorii s-au întrebat: „Dis -pariţia civilă şi religioasă a protes-tanţilor era oare atât de mult nece-sară pentru ca guvernul lui Ludovical XIV-lea să acţioneze cu atâta bru-talitate, cu atât mai mult surprinză-toare după crimele din noaptea Sfân -

tului Bartholomeu?” Iar un răspunsposibil – oricum se poate comenta –ar fi acesta: Da, deoarece existenţaminorităţii protestante aparţinândunei Biserici, alta decât Biserica su -veranului, putea afecta consistent,po trivit unor percepte ale timpului,unitatea politică a Franţei. Astfel căRegele, care personifica statul fran -cez în cea mai înaltă expresie a sa,a intervenit în câmpul conştiinţelor,

condamnând la exil sau la aliniereoficială pe toţi acei care credeau şise rugau altfel decât el.

Fireşte, sunt multe lucruri de dis-cutat şi comentat în acest sens. Esteînsă sigur că Franţa nu a ieşit mai pu -ternică în urma revocării de la Fontaine-bleu, de către Ludovic al XIV-lea, aEdictului de la Nantes dat de regeleHenric al IV-lea. În fapt, această re -vo care a făcut mai puterni ce statele

protestante, cele mai multe dintre aces-tea bucuroase să primeas că marea „bo -găţie umană” care au fost hughenoţiifrancezi, al căror exil a să răcit, practic,Franţa. Ce utilă trimi tere în istoria eco-nomică recentă şi în actualitatea eco-nomică relevă gestul de la Fontaine -bleu. Prin emigraţia forţată din diversemotive – alături de cele religioase semai pot adăuga sărăcia, „imuabilitatea”,rigiditatea sis temului, eternizarea unorprivilegiaţi odată cu lipsa de speranţepentru cei mai mulţi, etc. – o ţară nuse îmbo găţeşte, ci, din contră, isto-ria economică a lumii – în cazul înspeţă a Franţei – ne-a demonstrat şine de monstrează că ea sărăceşte. Iarde multe ori, după aceea, progreseles-au vădit mai dificil de realizat. Prin -tre altele, am cercetat astfel cazul Alge -riei. Al Algeriei intolerantă faţă de ceinumiţi „pieds noirs”, cei mai mulţifrancezi de obârşie, dar cu mai multegeneraţii trăite în Algeria. Oameni curesurse, „savoire faire”, cu influenţe,care, sub ameninţări cu pierderea vie-ţii, au emigrat cu toţii în Franţa dupădobândirea independenţei acestei atâtde dotate ţări. Algeria a avut astfelde pierdut, iar Franţa a decolat maiputernic în „Cei treizeci de ani glori-oşi” folosind resursele pe care „lespieds noir” le-au adus în Hexagon.Să mai menţionăm emigra rea masivămai ales din sudul Italiei în Germaniade Vest, în anii de după 1948–1949?A devenit Italia mai dezvoltată astfel,cu forţa de muncă plecată? Nici pedeparte. Germania însă a avut de câş -tigat de pe urma unor oameni caremunceau cu folos. Desigur, sunt ne -cesare nuanţă rii. Dar, revenind, cums-a produs – şi unde – acest procesde emigrare masivă a protestanţilordin Hexagon?

... Chiar cu câtva timp înainte, re -vocarea Edictului de la Nantes „plu -

Fran]a intereselor economice din vremea }i de dup@ revocareaEdictului de la Nantes. Toleran]@ }i intoleran]@

Alungarea hugheno]ilor... (II)Dan POPESCU

Istoria actualit@]ii }i actualitatea istoriei

Alger, capitala Algeriei

Regele Ludovic al XIV-lea Ministrul Malesherbes al lui Ludovic al XVI-lea

tea în aer”. Erau deja măsuri, atitu-dini care prevesteau astfel: „Părăsiţiacest Babylone, părăsiţi acest regatpe care intoleranţa îl face nebun”. Eradeja o ruptură gravă cu care, din pă -cate, protestanţii se obişnuiseră. Îşifăureau alte proiecte. Emigraţia s-a„umflat” în primăvara şi vara care auprecedat revocarea, s-a amplificat înultimul trimestru al anului 1685 şi peîntregul an 1686 – un adevărat punctculminant. Apoi a continuat aproapede „explozie“. Au fost şi exagerăridin partea unor cercetători ai vremiimai puţin riguroşi, care au avansat ci -fre între 500 de mii şi 3 milioane deemigranţi. Janine Garri son, – şi nudoar ea – cu multă atenţie opteazăpentru cifra de 200 de mii, în timpulcelor 25 de ani trecuţi de la Revocareade la Fontainebleu. În 1685–1686 aufost persecuţii grave împotriva celorrămaşi, apoi, este drept, procesul s-amai diminuat întrucâtva. Oricum, „emi-granţii aveau deseori sentimentul cătrăiesc un coşmar. Un coşmar care pu-tea dispărea doar odată cu deştepta -rea lor într-o dimineaţă cu Edictul dela Nantes regăsit”. Desigur, era doarînchipuire, speranţe deşarte pentrupeste două secole.

... Au „plecat” meseriaşi, negustori,capitaluri. S-a scurs în afară „savoir-faire”-ul franţuzesc. Au fost goluri depopulaţie, s-au creiat dezechilibre de -mografice, sociale în zonele de undehughenoţii au părăsit Franţa. Struc -turile demografice pe sexe au fost şiele afectate. Sunt exemple nenumă -rate pe care Janine Garrison le oferăcu largheţe în volumul său amintit.De pildă, cei care au părăsit din mo -tive religioase Villiers-le-Bel, nu de -parte de Chantilly – reşedinţa prinţu-lui. Iată, Isaac Lauzanne, cu o averede 7000 la livre. Văduva Samuel Bon -nel, circa 15 mii livre, Simion Chaste -lain, aproape 30 mii livre. Nicolas

Baschelier, circa 15 mii livre, PaulBa hais, aproape 20 mii livre, ş.a... Nutoţi emigranţii erau bogaţi, au plecatdestui şi dintre cetăţenii săraci dardornici de muncă pe noi meleaguri,cu speranţe, unii cu proiecte.

Cu precădere după 1750, intoleran -ţa statului francez faţă de hughenoţia devenit mai puţin grea. În 1787,chiar spre finalul domniei nefericitu-lui rege Ludovic al XVI-lea, cu doi aniînaintea Revoluţiei, ministrul Malesher -bes, printr-un decret, va reintegra peprotestanţi „în comunitatea naţionalădupă peste un secol de recluziune”.Era însă puţin, mulţi dintre hughenoţiîşi făcuseră alte rosturi prin alte părţi,iar până la o reintegrare reală va maitrece ceva timp. Dar unde au emigratcu precădere hughenoţii? Unii, în in -sulele Britanice. Alţii în Ţările de Jossau în cantoanele elveţiene. Mulţi din-tre ei în Germania de astăzi. Pe urmăîn Ţările scandinave (mai ales Altona,Copenhaga, Stockholm), dar şi în Ru-sia (Moscova, şi St. Petersburg). Nupuţini dintre hughenoţi au emigrat înAmerica de Nord (Massachusetts, New-York, Pennsylvania, Maryland, Virginia,Carolina de Nord şi Carolina de Sud).Alţii în Guyana (Surinam şi Parama -ribo), pe urmă în Africa de Sud (Capşi Captown), etc. Din această înşi -ruire de locuri, cu câteva excepţiistate şi localităţi în formare, altelefoarte la început, imigrarea aici dinFran ţa, ţară bine structurată, cu o ci -vilizaţie şi cultură remarcabile – de -sigur, având în vedere parametrii deevalua re ai timpului – a fost foarte şimulti lateral avantajoasă. S-a plecat dinFranţa. Ţară cu o agricultură bazatăpe o bună tehnică dar şi pe utili -zarea, în mare măsură şi profitabil, afactorilor naturali, cu meşteşuguri –manufacturi ce reprezentau o no tabilăcontextură pentru capitalismul în for-mare, cu un comerţ de tradiţie şi

înfloritor, cu o navigaţie foarte per-formantă. Or, francezii ce au sosit penoile meleaguri aveau cunoştinţe ast-fel şi le-au valorificat corespunzător.Au fost chiar încurajaţi de oficia lităţi.Prin astfel de elemente se re levălimpede marile câştiguri econo mice,manageriale, sociale, politice şi, de locîn ultimul rând, „religioase” – o religiecu dogme mai restrânse şi cu o „li -bertate” mai mare de a le co menta,o „libertare” mai mare în cadrul cul-tului respectiv –, ale ţărilor şi lo -

curilor ce au primit hughenoţi. Iată,mă gândesc doar la hughenoţii fran -cezi ce au emigrat în Africa de Sud,în zona Capului. Am văzut la faţa lo -cului. Printre altele, au adus cu ei cul-tura viţei de vie, ştiinţa de a face vi -nul, băutură răspândită repede acolo,prin hughenoţii de la origine. În timp,Africa de Sud a devenit astăzi nudoar o ţară în care vinul, băut cu mă -sură, este privit ca o vitamină, ci şiun înverşunat şi meritos exportatorde vinuri în toată lumea.

Se spune, şi nu este deloc greşit,că diversitatea bine utilizată naşteprogres. Hughenoţii francezi au de -monstrat-o, transformând astfel cri -me, o tragedie, persecuţii religioase,suferite de ei dar ei fiind reactivi,într-un factor ce a putut îmbogăţi şiîmbogăţeşte, iată, experienţa econo -mică a lumii. Nu se justifică în niciun fel asemenea mari traume, dra -mele declanşate de persecuţii, dar sepoate învăţa din ele. Şi pentru pre -zent şi pentru viitor...

VINERI 27 SEPTEMBRIE 2013 5

c my b

c my b

c my b

ISTORIE ECONOMIC~

c my b

Sibiu - Hermanstadt: Cibinfest (“Oktoberfest”)

Africa de Sud. Regiunea viticolă de la Stellenbosch,

nu departe de Cape-town.

COLABORARE COOPERARE VINERI 27 SEPTEMBRIE 20136

urmare din pagina 1Pe scurt, proiectul minier de la

Roşia Montană resupune exploatareazăcământului ce conţine 314 tone deaur şi 1480 tone de argint, în valoa -re de 14 miliarde de dolari, (sursa:Zia rul Financiar). Conform datelor pu -blicate de firma RMGC, aceasta esteformată prin asocierea Minivest SA,Deva (19,3% din acţiuni, Gabriel Re-sourses Ltd, Canada (80,0% din acţiu-ni) şi acţionari minoritari (0,7% dinacţiuni). Firma a obţinut o concesiunepentru o suprafaţă de 4.282 ha, înzona Roşia Montană, situată la 80 kmde Alba Iulia şi 85 km de Deva

De peste 50 de ani, dar mai cuseamă în ultimii 25 de ani conceptuldezvoltării durabile a devenit paradig-ma universală, la scară planetară, ac -ceptată ca singura soluţie pentru per-petuarea vieţii pe pământ, pe termenlung. Ciudat pare astfel că, în cadruldezbaterilor pe tema proiectului mi -nier de la Roşia Montană, ambele ta -bere susţin acelaşi lucru: dezvoltareadurabilă a zonei?!

Literatura (neutră) legată de aceastătemă consideră că dezvoltarea dura-bilă este acel tip de dezvoltare careasigură nevoile prezentului fără a com-promite capabilitatea viitoarelor gene -raţii de a-şi asigura propriile nevoi.

Comisia mondială de mediu şi dez-voltare a elaborat în anul 1987 rapor-tul Viitorul nostru comun în care seconsidera că

• dezvoltarea nu înseamnă doarprofi turi mai mari şi standarde maiînalte de trai pentru un mic procentdin populaţie, ci creşterea niveluluide trai al tuturor;

• dezvoltarea nu ar trebui să im -plice distrugerea sau folosirea nesă -buită a resurselor noastre naturale,nici poluarea mediului ambiant.

Pe site-ul companiei Roşia Mon tanăGold Corporation (RMGC), www.rmgc.ro,găsim următoarea abordare a dezvol -tării durabile la Roşia Montană:

“Proiectul minier al RMGC a fostgândit ca un motor al dezvoltăriiîntregii comunităţi din Roşia Montanăşi din zona inconjurătoare. Conside rămcă dezvoltarea durabilă garantea ză con -tribuţia noastră la bunăstarea pe ter-men lung a comunităţii, impactul fiindmăsurat nu doar în termeni economi-ci, ci şi din punct de vedere social,etic si mediului. Viziunea noastră estesă creăm valoare pentru toate părţileinteresate prin:

• managementul eficient al mediu luiîn care se va dezvolta proiectul minier

• conservarea patrimoniului din Ro -şia Montană

• oferirea de locuri de muncă la ni -vel local

• dezvoltarea infrastructurii din zonă• imbunătăţirea accesului la servi -

cii de sănătate, de educaţie şi la acti -vităţi culturale

În ceea ce priveşte primul aspect,managementul eficient al mediului, nupoate fi ignorată unda de cinism pecare o presupune… Exploatarea „la su-prafaţă” presupune distrugerea a patrumunţi, utilizarea cianurilor şi apoi ches-tiunea depozitării deşeurilor de cia-nuri. Legat de acest ultim aspect, cusiguranţă unul de durată, există multepăreri. “Problema cianurilor din proiec-tul Roşia Montană Gold Corporation(RMGC) este că bazinul de acumularea deşeurilor cu cianuri este proiectat

într-o arie necorespunzătoare şi maiales că barajul de 180 de metri alacestui bazin este un «baraj de greu-tate» situat într-un mediu geologic-structural nefavorabil, ceea ce ar pu -tea duce la o catastrofă internaţională“,spune Mircea Săndulescu, preşedin-tele Secţiei de Ştiinţe Geonomice a Aca-demiei Române, profesor consultantla Universitatea din Bucureşti, Faculta-tea de Geologie şi Geofizică. Potrivitmai multor lucrări publicate de JustinAndrei, structura solului pe care arurma să fie construit iazul de decan -tare are un conţinut cu o porozitateridicată, lucru care ar duce la infil-trarea substanţelor chimice folosite.

Pentru conservarea patrimoniuluidin Roşia Montană RMGC a prevăzutun buget de 70 de milioane de dolari,destinat cercetărilor arheologice şi lu -crări de amenajare a diferitelor monu -mente. Pe de altă parte, proiectul pre -supune strămutarea unor persoane,demolarea a catorva sute de case şia câtorva biserici şi cimitire... Într-oanaliză asupra riscurilor şi benefici-ilor aduse de acest proiect, academi-cianul Ionel Haiduc preciza „Zona vi -zată în proiect conţine vestigii arheo -logice de mare interes ştiinţific, de va -loare inestimabilă, cu caracter de uni-cat în Europa şi poate în lume, aşacum au relevat studiile parţiale între-prinse de cercetătorii arheologi din Ro-mânia şi Franţa, ca urmare a obliga -ţiilor legale, finanţate chiar de firmaRMGC pentru obţinerea "descărcăriiarheologice". Este necesară extindereaacestor cercetări de la suprafaţa res -trânsă cercetată (doar 4 hectare!) latoata suprafaţa vizată (cel puţin 100hectare), ceea ce necesită mai multtimp. Exploatarea zăcământului de aurar duce la distrugerea iremediabilă asitului arheologic, ceea ce ar fi o pier-dere de nerecuperat şi ar anula posi-bilitatea constituirii în viitor a uneizone de turism cultural, o soluţie eco-nomică durabilă pe termen lung.”

În ceea ce priveşte oferirea de lo -curi de muncă proiectul minier va creapeste 2.300 de locuri de muncă di -

recte pe perioada etapei de construc -ţie a minei, 880 de locuri de muncădirecte în timpul exploatării şi 3.600de locuri de muncă în total (directe şiindirecte) pe perioada operării, care estede circa 16 ani. Cu siguranţă că aces-te persoane au nevoie de locuri demuncă, însă acest beneficiu este rela -tiv, fiindcă numărul acestora este mic,au caracter temporar, iar lucrarea vaatrage şi o populaţie venită din altezone, fie în căutarea unui loc de muncă,fie ca urmare a nevoii de personal ca -lificat şi specializat care nedisponibilîn zona.

Dezvoltarea infrastructurii în zonăpresupune că „logistica necesară rea -lizarii proiectului, respectiv drumuri,infrastructură, case, şcoli, servicii deutilitate publică, sunt construite deinvestitor şi rămân comunităţii”(www.rmgc.ro), adică acestea nu vor fi

„strămutate” în Canada... Îmbunătă -ţirea accesului la servicii de sănătate,de educaţie şi la activităţi culturalesunt, ca şi demersul de mai sus, ac -ţiuni salutare. Este bine ca, în cazulîn care statul nu reuşeşte să satisfa -că cerinţe minimale pentru asigurareaunui standard de viaţă decent, să in -tervină sectorul privat. Cităm de pesite-ul companiei „Ne dorim ca locui -torii din Roşia Montană să aibă unmediu protejat, curat şi sigur, infra-structură mai bună şi servicii deasistenţă cel puţin la fel de bune caîn cele mai dezvoltate comunităţi dedimensiuni similare din România. Înceea ce priveşte infrastructura, comu -nitatea din Roşia Montană ar trebuisă beneficieze de transport eficient,curent electric, surse de apă potabilă,drumuri bune, iluminat stradal, liniide comunicare moderne către restul

ţării şi staţii de tratare adecvate aapelor menajere şi a deşeurilor. Lo -cuitorii ar trebui încurajaţi să îşi dez-volte abilităţile antreprenoriale pentrua contribui la dezvoltarea comunităţii.Tinerii ar trebui sa aibă acces la opor-tunităţi de educaţie, instruire şi locuride muncă, pentru a putea participala viaţa comunităţii. Vârstnicii şi per-soanele cu dizabilităţi ar trebui să aibăparte de serviciile de asistenţă decare au nevoie. Toate aceste direcţiise regăsesc deja în acţiunile compa -niei. Strategiile sunt gândite petermen mediu şi lung, însă RMGCde pune toate eforturile pentru a spri-jini comunitatea şi în rezolvarea ne -voilor imediate.” Nu ne apărat dintr-un imbold umanitar, ci sunt raţiunireci, pragmatice care fundamenteazăacţiunile de responsabilitatea socialăcorporativă promovate de către soci-etăţi private. Astfel, dintr-un punct devedere aceste acţiuni vin să arate câteste de slab statul, nu neapărat câteste de benefic proiectul în sine, fiind-că astfel se pierd din vedere riscurileşi inechitabilitatea distribuirii acesto-ra între companie şi comunitatea dinRoşia Montană şi nu numai...

Abordarea problematicii dezvoltăriipe termen lung presupune un orizontde timp mai mare de 16-17 ani, câtse preconizează că va urma derulareaacest proiect minier. Ce se întâmplăapoi: copiii care astăzi sunt ţinuţi laşcoală cu „şosetele” croşetate de mameeroine, tinerii care nu-şi găsesc astăziloc de muncă în mină se vor trezi,nu în aceeaşi situaţie ca părinţii lorastăzi, ci într-o situaţie mult mai pro -blematică decât cea prezentă. Fără„promisiunea”

„Libertatea este cel mai de preţlucru, permiţându-ne să încercăm săne îndeplinim visele”, spunea un te -merar navigator, Jimmy Cornell, pri -mul român care, după ce a fugit dinţară, în perioada comunistă, a reuşitsă străbată, într-un velier, peste 200.000de mile marine în toate mările şioceanele lumii. Avem deci libertateasă ne informăm corect asupra situa -ţiei, după care să o comparăm cupropriile nevoi, viziuni, idealuri şi apoisă ne implicăm activ pentru a letransforma în realitate, cu toate ur -mările pe care le implică.

dr. Lia-Alexandra BALTADOR, ULBS

Dezvoltarea durabil@ vs. Proiectul minier de la Ro}ia Montan@

urmare din pagina 1Ro mânia exportă în Germania în

special produse ce ţin de industriaauto printre care se numără seturi defişe pentru bujii, fire, cabluri, conduc -tori, piese şi accesorii auto, autoturis -me dar şi nave. Dacă în urmă cu 70de ani vindeam petrol şi derivate pe -troliere către Germania, acum am ajunssă exportăm produse finite, iar auto-turismul Dacia Logan a ajuns să fieuna dintre cele mai bine vândute ma -şini din această ţară.

De asemenea, evoluţia investiţiilordirecte germane în România în perioa-da 1990-2008 a fost favorabilă, pentruca în perioada 01.2009-06.2010 să asis-tăm la un regres al acestor investiţii.

Germania nu este numai un par -tener comercial foarte important alRomâniei ci şi al treilea investitor alRomâniei conform statisticilor româ -neşti privind investiţiile străine. Numă-rul societăţilor cu participare germanăînregistrate în perioada 01.1991-06.2010în România se ridica la 30.06.2010 la17.908, Germania aflându-se pe locul2 cu 10,54%- în ceea ce priveşte nu -mărul de firme înregistrate - dupăItalia, cu 29.536 firme înregistrate,ceea ce reprezintă 17,39% din totalulde 169.884 societăţi comerciale cu parti-cipare străină care au fost înfiinţate înperioada 01.1991-06.2010 în România.2

Din analiza înmatriculării de socie -tăţi comerciale cu participare germa -nă la capitalul social subscris în pe -rioada 01.2009-06.2010 se constatăcă şi în acest domeniu, recesiunea eco-nomică mondială a avut repercusiuninegative. Astfel, atât numărul înma-triculărilor de societăţi comerciale cuparticipare străină la capitalul socialsubscris cât şi numărul investiţiilor cuparticipare germană la capitalul socialsubscris au scăzut dramatic. Numă -rul înmatriculărilor de societăţi comer -ciale cu participare străină la capi-talul social subscris a scăzut de la12.264 societăţi înfiinţate în anul 2008la 6.801 societăţi înfiinţate în anul2009, iar în primul semestru al anu-lui 2010 am consemnat un număr de3.610 societăţi înfiinţate. În ceea cepriveşte numărul societăţilor înfiinţatecu participare germană, acesta a scă -zut de la 1.092 societăţi înfiinţate înanul 2008 la 446 societăţi înfiinţate

în anul 2009, pentru ca în primul se -mestru al anului 2010 să consem-năm o uşoară revenire cu un numărde 275 societăţi înfiinţate.

Deşi evoluţia schimburilor comercia -le româno-germane şi evoluţia numă -rului societăţilor înfiinţate cu partici-pare germană în primul semestru alanului 2010 sunt favorabile, totuşi esteprematur să afirmăm că efectele cri -zei economice globale au fost depă -şite şi că urmează o perioadă de ex -pansiune economică.

Analiza relaţiilor economice româ -no-germane în perioada 01.1990-06.2010 pune în evidenţă asimetriaschimburilor comerciale între Româ -nia şi Germania şi o tendinţă de de -teriorarea a avantajelor comparativeîn defavoarea României, ca urmare acreşterii deficitelor balanţei comercia -le la un număr tot mai mare de pro-duse, ceea ce a contribuit la propa-garea unor factori de dezechilibru şiturbulenţă în ceea ce priveşte balanţade plăţi externe şi creşterea economi -că echilibrată a României pe termenmediu şi lung.

Asimetria dependenţei economice re -ciproce dintre România şi Germaniareprezintă o problemă cu multipleaspecte pentru care este necesarăefectuarea de cercetări speciale. Astfel,această asimetrie priveşte nu numaischimburile de mărfuri, ci şi impactulpe care îl are faptul că România estecu mult mai dependentă de economiagermană. Experienţa din perioada detranziţie până în prezent a arătat ocreştere a gradului de asimetrie şi dedependenţă a României. Există uninteres mare pentru România şi dinpartea altor ţări dezvoltate, cum ar fiunele ţări membre ale Uniunii Euro -pene (Italia, Austria, Olanda, Franţa,Anglia etc.) precum şi Statele Unite aleAmericii, Japonia, Turcia etc. care suntsau pot deveni potenţiali concurenţiai Germaniei pe piaţa românească.

Din multitudinea aspectelor pe carele îmbracă asimetria menţionată, amin-tim şi pe cea referitoare la poziţiaGermaniei de creditor al României.Pe de altă parte, discrepanţa dintreinvestiţiile directe de capital germanîn economia românească şi cele decapital românesc în cea germană, pede altă parte, marchează o latură de -loc neglijabilă a asimetriei economiceatât cantitative cât şi calitative. Totuşi

în această privinţă, semnalăm şi carac -terul unidirecţional al migraţiei forţeide muncă din România în Germaniaatât datorită repatrierii în Germania,în decursul anilor 90 din secolul 20, aunei populaţii de etnie germană carea locuit în România, cât şi datorităemigrării în Germania a unui numărdestul de ridicat de cetăţeni români.

Există puţine cazuri reprezentativede revenire a emigranţilor de etnie ger -mană sau chiar de emigrare a unorcetăţeni germani în România, dar nu s-aajuns la o mişcare relevantă de repa-triere în România a etnicilor germani.6

De asemenea, în perioada 1990-2009 soldul balanţei comerciale întrecele două state a fost defavorabil Ro -mâniei. Am convingerea că acest soldnefavorabil României o să se păstrezeîn următorii ani, pentru că industriagermană este printre cele mai perfor-mante pe plan mondial şi Germaniaeste o ţară care s-a specializat pe ex -portul de tehnologie modernă şi pro-duse cu înalt grad de prelucrare. Teh -nologia modernă produsă de Germa -nia este necesară industriei româ -neşti pentru a asigura condiţiile teh -nice necesare pentru creşterea eco-nomică a României în următorii ani.Economia românească se confruntă încăcu probleme macro- şi microecono -mice, care nu-i permit să concurezeîn condiţii de egalitate cu marile puteri

economice europene şi mondiale şicare o fac dependentă de infuzia decapital străin. De asemenea, guverne -le ultimelor două decenii nu au reuşitsă creeze premisele unei dezvoltări du -rabile a economiei româneşti şi caresă-i confere un plus de competivita -te. De exemplu, nu s-a reuşit reali -zarea unei infrastructuri adecvate, nus-a creat un cadru fiscal favorabil şipredictibil pentru investitori, iar ser-viciile din domeniul turismului suntîncă nesatisfăcătoare şi reprezintă unimpediment serios în valorificarea po-tenţialului incontestabil al României.După părerea mea, turismul are capa-citatea de a compensa o parte dinsoldul comercial negativ al Românieicu Germania şi ar putea să reprezin -te, ca şi în cazul Austriei, un impor-tant factor de creştere şi stabilitatepentru economia României.

Specializarea poate deveni, în ac -tualele condiţii, un factor propulsatoral schimburilor bilaterale între Ro mâ -nia şi Germania, identificându-se saucreându-se acele complementarităţi pecare România le poate oferi în pre -zent şi în perspectivă unei pieţe concu -renţiale dezvoltate. Înscrierea pe traiec-toria unui tip nou de specializare nupoate avea loc decât prin politici sti -mulative de funcţionare a transferu -rilor de tehnologie în România, cuaportul cercetării proprii fundamen-tale şi aplicative, dat fiind faptul căpractic punctul de plecare al concu -renţei pe plan internaţional îl reprezin -tă supremaţia şi/sau poziţia de mono-pol în domeniul cercetării ştiinţifice,iar reuşita în această competiţie esteconferită de viteza cu care parteneriide pe piaţa ştiinţei reuşesc să pro-ducă şi să asimileze noi cunoştinţeştiinţifice şi tehnologice. Conştient fiindcă balanţa comercială nefavorabilă aRomâniei faţă de Germania nu va pu -tea fi echilibrată în totalitate pe ter-men scurt şi mediu, a-şi recomandaspecializarea exportului României pedomenii în care dispunem de avanta -je competitive faţă de Germania şiechilibrarea soldului balanţei comer-ciale a României prin intermediul ra -porturilor comerciale cu acele state,faţă de care dispunem de avantajetehnologice şi competitive.

De asemenea, investiţiile străinedirecte, inclusiv investiţiile germane,au scăzut în anul 2009 faţă de anul2008 ca urmare a deteriorării climatu-lui investiţional în urma începerii re -cesiunii economice mondiale. Astfel,multe proiecte investiţionale planifi-cate de către investitorii germani aufost amânate, iar la unele s-a re -

nunţat complet. În situaţia actuală derecesiune economică, investitorii ob -ţin mult mai greu credite de la bănci,iar perspectivele dezvoltării economi -ce pe termen scurt nu sunt încura-jatoare. Din acest motiv, multe socie -tăţi au renunţat la strategia de expan-siune şi s-au concentrat pe finali -zarea proiectelor începute înainte deînceperea recesiunii.

Şi în sectorul de fuziuni şi achiziţiiasistăm la o scădere substanţială pepiaţa românească, pentru că incertitu -dinea evoluţiei economice pentru aniiurmători a făcut investitorii mult maiprecauţi, iar pe de altă parte scă dereapreţurilor la care sunt evaluate aface -rile îi face pe mulţi proprietari deafaceri să nu mai fie dispuşi săvândă. De asemenea, creditele necesa -re pentru realizarea unor fuziuni sauachiziţii de societăţi se obţin mult maigreu decât în trecut de la bănci şi,prin urmare, reprezintă, la rândul lor,o piedică în realizarea unor asemeneaproiecte. Cu mici excepţii, în anul 2009şi în primul semestru al anului 2010au avut loc doar acele fuziuni şi achi -ziţii pentru care decizia a fost luatăîn anii anteriori iar finalizarea proce-sului s-a realizat în această perioadă.

(va urma)Note de subsol:1. Oficiul Naţional al Registrului Co -merţului, 2010, op. cit., p. 8.2. Oficiul Naţional al Registrului Co -merţului, 2010, Societăţile comercialecu participare străină la capital, Sin -teză statistică a datelor din RegistrulCentral al Comerţului nr. 146 – 30iunie 2010, Bucureşti, p. 8.3. Oficiul Naţional al Registrului Co -merţului, 2009, Societăţile comercialecu participare străină la capital, Sin -teză statistică a datelor din RegistrulCentral al Comerţului nr. 128 - la 31decembrie 2008, Bucureşti, p. 8.4. Oficiul Naţional al Registrului Co -merţului, 2010, Societăţile comercialecu participare străină la capital, Sin -teză statistică a datelor din RegistrulCentral al Comerţului nr. 129-140 –de la 31 ianuarie - 31 decembrie2009, Bucureşti, p. 8.5. Oficiul Naţional al Registrului Co -merţului, 2010, Societăţile comercialecu participare străină la capital, Sin -teză statistică a datelor din RegistrulCentral al Comerţului nr. 141-146 –de la 31 ianuarie - 30 iunie 2010,Bucureşti, p. 8.6. Gabanyi, A. U., 1994, Die Deuts -chen in Rumänien: Exodus oder Neu -anfang? în: Rothe, H., „Die Sieben -bürger Sachsen in Geschichte undGegenwart”, Böhlau Verlag, Köln, p. 102

COLABORARE COOPERAREVINERI 27 SEPTEMBRIE 2013 7

Perspectivele rela]iilor economice româno-germane în cadrul Uniunii Europene (II)

dr. Wiegand Helmut FLEISCHER

EVOLU[II VINERI 27 SEPTEMBRIE 20138

c my b

c my b

c my b

c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@

punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul

de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Alin OPREANA,OPREANA,

secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

3 octombrie 1990 - Reunificarea Germaniei.

urmare din pagina 1Creşterile se fac pe seama bu -

getelor căpuşate mai mult decât vo -lumul impozitelor, aşa că state cufamilii bogate sunt falimentare, iarfamiliile sărace se bucură de un statputernic.

După datele Băncii Centrale Eu -ropene, condusă de italianul MarioDraghi, averea medie a familiei dinGermania e de 51.400 €, Grecia101.900 €, Franţa 113.500 €, Spania182.700 €, Cipru 266.900 €. Şoma-jul tinerilor germani e de 7%, grecide 60%, spanioli 50%.

Aceste cifre le are în faţă d-naAngela Merkel, când statele PIIGScer ajutor financiar şi este câteodatăşi şantajată cu vina răz boaielor mon -diale pierdute. Presa exo tică din Gre -cia şi România pretinde că Berlinulle datorează 160 respectiv 20 de mi -liarde € din vremea războiului.

Manifestaţiile contra d-nei Merkel,manifestaţii cu mustaţă a la Hitler înuniforma Partidului Naţional-Socialistal Munci torilor Germani, sunt spon -tane, nu-s în scenate, dar foarte binemedia tizate.

Cine caută pe goole Merkel &Hitler găseşte trei milioane de docu-mente, foarte multe în română. Anti -germanismul, pe lângă antisemitism

devine o formă de antimodernism?Ce-i de făcut? Să se facă ordine

în UE ca sub Bismarck şi Hitler? Sădevină Merkel o cancelară de fier, caMargaret Thatcher? Să se compen -seze, fără condiţii, căpuşarea şi lipsade disciplină finanaciară a PIIGS?

Să iasă Germania din € şi să lasesudul, estul UE ruşilor, anglo-saxo -nilor, inflaţiei, conflictelor? Să se ac -cepte moneda € Nord/ protestantă, €Sud/ catolică, € Est/ greco-ortodoxă?

Să devină Germania serviciul so -cial al UE (pentru romi romanes) saual lumii (africanii, asiaticii for ţează gra-niţele unde pot)?

Ce să facă d-na Merkel în al trei -lea mandat de cancelar, după recentaalege re din septembrie? Educată înRDG în spiritul tatălui, preot protes-tant, ea continuă şi profită de politicacancelarului Gerhard Schröder: ajutorso cial condiţionat, Agenda 2010 şipo litica externă germană se face laBerlin. E suficient?!

Elita germană nu are o viziuneprivind depăşirea stagnării din UE. Eavrea competitivitate în lumea globali -zată şi cere ca toţi să facă la fel.

Oricum, criza e numai un aspectminor al eşecului din 1989, când s-aratat refacerea unităţii creştine şi a în-ceput un blocaj spiritual şi materialde durată.

Din imperiile de la anul 0 a supra-vieţuit numai Imperiul Roman, SfântulImperiu Roman de Naţiune Germană.Acuma, cu UE-Acquis se speră depă -

şirea atât a deficitului de unitate creş-tină, cât şi cel, atât de evident, denu -mit deficit de democraţie printr-oconstituţie.

Până atunci, totul se mărgineştela tratate între guverne care vizează

în primul rând €, aşa că în UE nuse mai vede pădurea de copaci.

Criza, blocajul actual va continuapână când nu se va realiza unitateacreştină de la Vancouver la Vladivos -tok şi Europa unită va avea o con-

stituţie unică, care să se bazeze peexperienţa a două milenii de civiliza-ţie şi cultură, la îndemâna tuturora - li -teratura clasică greco-romană, bise ricauniversală şi dreptul roman/UE-Acquis- model de civilizaţie pentru întreaga lume.

Europa d-nei Merkel- puncte de vedere -

prof. dr. Viorel ROMAN, consilier academic la Univ. din Bremen- Germania

Cancelarul Angela Merkel