12decembrie

2011

24 pagini

an XI

nr. 153

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP 7 - IA{I

~nt`lniri [i desp\r]iriRemus Z\stroiu

~ntoarcerea lui Leon VoloviciLiviu Antonesei

Podul de fierAdrian Neculau

G`nduri din [i `n amintirea luiLeon VoloviciMihai Dinu Gheorghiu

Biografii, aspira]ii, via]\Gabriel Andreescu

Ce ai f\cut `n noaptea Sf`ntuluiBartolomeuDorin Tudoran

Tenta]ia lui Homo Europaeusde Victor Neumann dinperspectiva culturii s`rbo-croateMiodrag Maticki

Num\r ilustrat cu fotografii de Gabriela DOBO{ [i Radu ANECUL|ESI / www.proimage.ro

decembrie 2011

2 AgoraTTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

OVIDIU PECICAN

~n ambian]a c\rtur\reasc\ a globaliz\rii,faptele culturale nu mai pot fi judecate `n con-formitate cu un anume imperativ dec`t de spi-ritele imprudente, cu apuc\turi mesianice. Ori-cine este expus, zi de zi, contactului cu celemai diversificate idei, fapte [i personalit\]i dinc`mpul culturii universale, f\r\ o selec]ie rigu-roas\ de natur\ valoric\. La urma urmei, sta-bilirea unei grile unice `n vederea oper\rii se-lec]iei respective s-ar dovedi reduc]ionist\ `nfa]a pluralit\]ii de chestiuni, abord\ri [i pei-saje intelectuale pe care lumea le expune `nsimultaneitate pe toate canalele mediatice(tipar, media audio-vizuale, noile media). ~nplus, marketingul pare s\ fi `nlocuit, `n epocade av`nt al capitalurilor pe pie]e universalizate[i ie[ite aproape total din autarhie criteriul va-loric, `ntroniz`nd, `n locul capodoperei, con-ceptul de carte cel mai bine v`ndut\. ~n locullui Homer, Paolo Coelho, iar `n locul luiShakespeare… tot Paolo Coelho!

~n asemenea `mprejur\ri, ce poate `nsemnaop]iunea pentru subordonarea eforturilorcreative `n domeniul filosofiei unei singuretendin]e, studiului unei singure g`ndiri, pre-cum este cazul aten]iei acordate lui MartinHeidegger `ntr-o parte a culturii rom=ne ac-tuale? Pentru cel care fructific\ editorial `nmod consecvent faima de romancier a luiPaolo Coelho, aceea[i consecven]\ obstinat\`n importarea operei heideggeriene poatesemnifica fie c\ `mbr\]i[eaz\ cu aceea[i admi-ra]ie cele dou\ tipuri de autori [i opere, fie c\are `n vedere interese economice similare, fiec\ `mbin\ primul tip de raportare cu cel de aldoilea. A[ numi – f\r\ pic de ironie – a treiaatitudine „argumentul Schliemann“. Dup\cum se cunoa[te, de[i descoperitorul Troieis-a `mbog\]it din comer], el [i-a cheltuit partedin avere `n expedi]ii arheologice motivate deo pasiune autentic\ [i devoratoare a cunoa[te-rii. Nu exist\, a[adar, nici o incompatibilitate

de principiu `ntre a face bani de pe urma unuiautor [i a-l admira pe altul.

O incompatibilitate se poate `ns\ insinuau[or atunci c`nd, promov`nd Coelho `n libr\rii[i celebr`ndu-l pe Heidegger `n aule academi-ce, pretinzi c\ doar ultimul conteaz\ [i c\ nu-mai (sau `ndeosebi) poteca lui este podit\ cuaur. De ast\ dat\ nu mai este vorba despre opractic\ personal\, ce `mbin\ comercialul,utilul, plusprodusul cu secven]a elevat\ deloisir sau cu exerci]iul c\ut\rii adev\rului, ciare preten]ia de a promova `n chip autoritar –adic\ bazat pe o autoritate, dar [i persuasiv –un model paideic. Cum o autoritate… autori-zeaz\, discipolii vor urma cu deplin\ `ncrede-re calea prezentat\ ca fiind nu doar regal\ ci,poate, chiar… unic\. De aici p`n\ la a `ncercao ie[ire din micul cerc al apropia]ilor care teurmeaz\, propun`nd unei `ntregi culturii – [isociet\]ii `n care aceasta se exprim\ – eluda-rea sau m\car ierarhizarea explozivei diversi-t\]i de oferte `n favoarea absolutiz\rii uneiasingure, oricare ar fi aceasta, e nevoie de `nc\un pas; dar unul decisiv pentru trecerea de lalegitim la discutabil.

Dl. Gabriel Liiceanu l-a f\cut, [i `nc\ ap\-sat. Dup\ formarea propriului grup de disci-poli `ntru exegez\ [i traducere din filosofiaheideggerian\, domnia sa a propus `ntregiiculturi actuale aceast\ cristalizare, socotind c\„Fenomenul… se petrece rar [i, atunci c`ndsurvine, el este unul de gra]ie al unei noi cul-turi [subl. O.P.]“ [i c\ „Noi, ceilal]i, care s`n-tem contemporani cu el, avem obliga]ia [subl.O.P.] de a participa la el admir`ndu-l [iocrotindu-l [subl. G.L.]“. Eseistul bucure[teanscrie acest lucru cu convingerea c\, `n decur-sul celor dou\ decenii de profesorat la Facul-tatea de Filozofie a Universit\]ii, „mi s-au pe-rindat prin fa]\ mai toate «frumuse]ile» uma-nisticii bucure[tene“, „sufletele `ntregi“; deparc\ un profesor de filozofie este adus, prinnatura misiunii pedagogice pe care o `ndepli-ne[te, s\ `[i estetizeze evalu\rile didactice [i s\se pronun]e asupra integr(al)it\]ii suflete[ti adiscipolilor s\i.

Desigur, dl. Liiceanu nu a `nscris acestecuvinte `n cataloagele universitare, ci `ntr-unadintre mostrele de ego-literatur\ pe care leproduce [i public\. M\ incomodeaz\ `ns\ dinnou o situa]ie cu care ne-am mai `nt`lnit, pu]inmai sus. S-ar cuveni sau nu, `n cazul filosofi-lor – care practic\ mai mult dec`t al]ii, ridi-c`nd `n mod voluntar [tacheta etic\ –, ca ace[-

tia s\ urm\reasc\ o anumit\ coeren]\ compor-tamental\ [i o clar\ distinc]ie `ntre planuri?Putem (trebuie) s\ cerem, precum Socrate,consecven]\ total\ [i permanent\ cu ceea cecredem sau este mai potrivit s\ argument\m oadaptabilitate `n func]ie de `mprejur\ri, deplanurile `n care ac]ion\m [i g`ndim?

~n cazul dat, nu mi-e clar c`nd s\ `l cred pedl. Liiceanu: c`nd `ncearc\ s\ m\ conving\ c\,`n virtutea v`nz\rilor consistente, Paolo Coelhoe un scriitor cu adev\rat important? C`nd m\asigur\ c\, dintre to]i g`nditorii veacului alXX-lea, Heidegger este eroul unei noi ere fi-losofice („Aici e vorba despre un efort dirijatsistematic c\tre un unic punct [subl. G.L.], c\-tre un stil de g`ndire care s-a n\scut la `ncepu-tul secolului 20 [i c\tre un g`nditor care l-ainaugurat [i care l-a reprezentat cu for]a uneinoi v`rste a filozofiei“)? C`nd `mi spune s\ pa-riez integral, s\ sus]in [i chiar s\ admir necon-di]ionat grupul discipolilor care `l reprezint\,venereaz\ [i pe care `i sprijin\, promoveaz\ [ipublic\? A[ putea pretinde c\ `l pot urma, `naceste `ndemnuri, din pur\ bun\-credin]\, l\-s`nd deoparte orice vigilen]\ critic\, dac\ ar fivorba numai de unul dintre cele trei `ndem-nuri. Dintr-un motiv care, cumva, nu se las\

prins integral `ntr-o fraz\, nu `l pot urma `ns\,simultan [i necondi]ionat, `n toate cele trei di-rec]ii. Cea mai mare problem\ o am `n a sub-scrie c\ Heidegger este ceea ce pretinde dl.Liiceanu c\ ar fi. {i, din acest motiv, ne`ncre-derea mea se `ndreapt\ [i c\tre cei care, l\s`nddeoparte luciditatea explorativ\, prefer\ vene-rarea filosofului german (ceea ce `nseamn\ c\,p`n\ la urm\, nici cu discipolii dlui Liiceanunu m\ aflu pe aceea[i lungime de und\).

N-a[ vrea s\ rezulte `ns\ c\, elimin`nd celedou\ posibilit\]i din urm\, a[ fi devenit, cum-va, doar prin aceasta, un aplaudac al lui Coelho.Cu toat\ polite]ea fa]\ de prolificul scriitor,dac\ ar fi s\ aleg dintre autorii latinoameri-cani unul care s\ `mi plac\ mai mult, cu sigu-ran]\ nu ar fi tocmai domnia sa. Este adev\rat`ns\ c\ motivele pe care le-a[ invoca `n spri-jinul acestei decizii personale ar surveni nudin domeniul marketingului, ci dinspre aspec-te viz`nd fondul [i forma c\r]ilor reputatului,altminteri, condeier.

Acestea fiind zise, m\ opresc aici. ~ntretimp, dl. Liiceanu a mai tradus – nu singur –un text heideggerian [i [i-a publicat [i cores-ponden]a cu unul dintre discipolii numi]i. Altetexte, alte `nc\peri…

Paolo CoelhoCAPRICORN

BOGDANC|LINESCU

Europa, euro [i politicienii

La ora c`nd scriu aceste r`nduri, Sarkozy se`nt`lne[te – a c`ta oar\? – cu Angela Merkelpentru a „salva“ Europa. Din 2008, de c`nd aizbucnit, criza economic\ afecteaz\ majorita-tea ]\rilor europene [i, `n ciuda promisiunilorcelor care s`nt la putere, moneda unic\ nu le-aprotejat. Dimpotriv\, cu excep]ia Germaniei,state precum Grecia, Spania, Irlanda, Italia [i,`n mare m\sur\, Fran]a sufer\ economic chiarmai mult dec`t altele. ~n ultimele s\pt\m`ni,situa]ia a devenit dramatic\ [i pentru monedaeuropean\. Nimeni nu mai are `ncredere `n ea[i investitorii fug de zona euro. Mai multe b\ncidin Fran]a au pierdut din credibilitate [i numai g\sesc dolari pe pia]a bancar\ (nimeni numai vrea s\ le `mprumute). ~n aceste condi]iitensionate, Angela Merkel refuz\ ca Germania

s\ pl\teasc\ pentru „cei care nu vor s\ mun-ceasc\ cum trebuie“ (aluzie la greci, la italieni[i la francezi…). Sarkozy e – deja – `n campa-nie electoral\ [i nu-[i istove[te eforturile pen-tru a ar\ta c\ el poate salva Fran]a de la haoseconomic. Profit\ din plin [i de incompeten]acelor de la Partidul Socialist care nu au reu[itnici m\car s\ `ncropeasc\ un program econo-mic coerent.

Dar poate fi salvat ceva ce a fost impusaproape cu for]a? Euro este o moned\ politic\creat\ de birocra]ii europeni. Cum ar puteaexista o moned\ ce nu se bazeaz\ pe o politic\budgetar\ comun\? Din 2001 [i p`n\ ast\zi,zona euro a avut o cre[tere economic\ `n mediemai mic\ dec`t alte zone economice. O coin-ciden]\? De asemenea, de ce politicienii con-tinu\ s\ dea vina pe b\nci [i pe pia]a finan-ciar\ pentru a explica criza actual\? JacquesAttali, fostul consilier al pre[edintelui Mitter-rand, s-a declarat „mirat c\ nici un bancher nu afost arestat de c`nd a `nceput criza financiar\“.Dar oare de ce nici un om politic nu a fostarestat pentru c\ a condus o politic\ public\dezastruoas\? Cei care au decis ca Fran]a s\aplice cele 100 de m\suri socialiste ale luiMitterrand ([i Jacques Attali se afl\ printreei), `n 1981, ar trebui s\ fie `nc\ `n `nchisoare.~n 1983, Fran]a era `n situa]ie de faliment cuo moned\ devaluat\ de trei ori `n [ase luni! Iar

starea economic\ actual\ e datorat\ `n specialm\surilor `n favoarea creditului bancar [i apoliticii monetare duse de Banca Central\ Eu-ropean\ [i de Banca Central\ American\. In-con[tien]a politicienilor ne-a `mpins `n pr\-pastie. Ce solu]ii avem? Rescrierea tratateloreuropene? Cu ce folos dac\ cele dinainte nu aufost respectate. Salvarea monezii europene cuorice pre]? ~n ce scop? Cu ce sacrificii? Euro nu]ine dec`t datorit\ voin]ei politice [i nu econo-mice. E insuficient pentru a combate criza. Osolu]ie ar fi (cel pu]in pentru greci) revenirea lamoneda na]ional\ dar p\str`nd [i euro. Dou\monezi, una pentru stat, alta pentru sectorulprivat. Ce e sigur este c\ atunci c`nd ve]i citiaceste r`nduri, multe se vor fi petrecut…

Comunismul [i„ultraliberalismul“

La o emisiune cu „exper]i“ de pe postul deradio BFM (un radio economic, c`t se poate deserios), un ascult\tor a comparat criza actual\„provocat\ de ultraliberali“ cu cea de la sf`r[i-tul comunismului. Aceea[i paralel\ a fost f\-cut\ [i de Jean-Luc Mélenchon, pre[edinte alPartidului de St`nga `ntr-un interviu de dou\(sic!) pagini acordat s\pt\m`nalului Le Jour-nal du Dimanche. C\ acest gen de compara]iise fac e deja grav, `ns\ c\ „exper]ii“ din stu-

diou (economi[ti) nu protesteaz\ e scandalos.Am scris de mai multe ori c\ liberalii adev\-ra]i au fost `mpotriva Europei economice con-duse de la Bruxelles [i au spus c\ monedaunic\ nu va putea func]iona. C`t despre zecilede milioane de mor]i [i criza de ast\zi, maitrebuie oare argumente?

Vitrinele magazinelor

~n perioada s\rb\torilor, vitrinele celebre-lor magazine pariziene Printemps, GalerieLafayette [i Au Bon Marché s`nt animate [i`mpodobite pentru ocazie. ~nainte, principaliiinteresa]i erau copiii ce se `mbulzeau s\ vad\p\pu[i [i diferite animale `n mi[care, c`nt`ndsau gesticul`nd. De c`]iva ani `ns\, vitrinele audevenit din ce `n ce mai „serioase“ [i au `nce-put s\ trag\ adul]ii [i mai ales turi[tii din Paris.Am fost s\ le v\d anul acesta [i am r\mascomplet decep]ionat. La Printemps, ni[te ori-bile p\pu[i japoneze c`ntau `n limba lui Kuro-sawa, la Galeries Lafayette nu m-am pututapropia `ns\ am z\rit c`teva vitrine cam peaceea[i tem\, iar la Bon Marché tema era isto-ria stelelor povestit\ de o voce off pe un fun-dal `ntunecat. E criz\ [i la magazinele de lux.

(Paris, decembrie 2011)

Note inutile

3

decembrie 2011

In memoriamTTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

REMUS Z|STROIU

Leon Volovici aflase secretul prieteniei.{i `l ascundea sub un sur`s, c`t `n]eleg\tor,c`t ironic. De la mama lui, a c\rei bl`nde]em\ uimea mereu, mo[tenise nuan]a de unalbastru pal a ochilor. Privirea lui irizaastfel o lumin\ particular\. Peste ea, c`nd [ic`nd, trecea umbra unei `ntreb\ri la care nu[tiu s\ fi aflat vreodat\ vreun r\spuns.Poate doar acum.

Ne-am `nt`lnit mai `nt`i dup\ ce `[i `nche-iase scurta experien]\ de profesor la o [coal\de ]ar\. Dar adusese de acolo at`t de multeamintiri, at`t de multe fapte de via]\, de par-c\ l\sase `n urm\ o `ndelungat\ carier\ di-dactic\. Le evoca uneori cu o u[oar\ nostal-gie, `nv\luindu-le `ntr-un halou de discre]iece era, mi-am dat seama cu timpul, o marc\dominant\ a personalit\]ii lui.

~[i `nso]ea spusele cu gesturile calme, a-duc\toare de lini[te, ale m`inilor. {i reu[ea s\fie, de cele mai multe ori, conving\tor. F\r\s\ insiste sau s\ indispun\. {tia, `nainte detoate, s\ asculte. {i s\ construiasc\ `ntre el [iinterlocutor, cum se spune ast\zi, o punte decomunicare. ~ntr-un asemenea mod, `nc`teventualele dezacorduri se estompau, iar ori-ce tensiune devenea un `ndemn la limpezire[i, mai de fiecare dat\, la `n]elegere. De[i nu`mi amintesc s\-l fi v\zut c`ndva renun]`nd laceea ce credea c\ merit\ s\ fie sus]inut.

Am fost astfel colegi [i, mai mult `nc\,prieteni dou\ decenii, `n condi]iile din anii’70 [i ’80, asupra c\rora nu merit\ sa insist.La sf`r[itul acelor ani a venit timpul primeinoastre desp\r]iri. Una ce p\rea definitiv\.Din fericire, temerile noastre nu s-au adeve-rit. Dar `n scurtele `nt`lniri prilejuite de vizi-tele pe care, dup\ 1989, cu diferite ocazii, lef\cea la Ia[i sau la Bucure[ti, totul se petre-cea at`t de repede [i `ntr-o at`t de mare aglo-mera]ie de evenimente, de la care nu se pu-

tea deroba, `nc`t de abia aflam r\gazul de aschimba c`teva cuvinte. Era totu[i suficientca s\ ne d\m seama c\ `ntre noi nu seschimbase nimic.

S-a ivit `ns\ posibilitatea, oferit\ de unsimpozion B. Fundoianu, s\ ne `nt`lnim laParis. Am locuit astfel `mpreun\, ca pe vre-mea c`nd mergeam am`ndoi la Bucure[ti,pentru a lucra la Biblioteca Academiei, `naceea[i camer\ a unui mic hotel, desprinsparc\ dintr-un roman de Simenon. Acum seschimbaser\ rolurile. La Bucure[ti, eu eram

cel care propunea programul [i itinerariul e-vad\rilor noastre din programul de biblio-tec\. De data asta, rolul c\l\uzei [i l-a asumatLeon, [i glumind `n maniera lui, cu care m\reacomodam, spunea c\ se simte aproape pa-rizian, ceea ce, din p\cate, nu puteam s\afirm [i eu. Avea locurile lui predilecte, [i mile-a ar\tat emo]ionat, retr\ind `mpreun\ cumine bucuria revederii cu ele. Am str\b\tutastfel aglomerata [i pitoreasca rue Mouffe-tard, z\bovind `n fa]a casei locuite c`ndva deVerlaine. Am c\utat apoi str\du]a unde se

afla casa din care plecase spre Drancy [i spreultima lui c\l\torie B. Fundoianu. Un altpopas l-am f\cut pe rue de la Huchette [i amad\stat un timp `n Marais sau `n Place desVosges, unde, spre m`hnirea noastr\, muzeulmemorial Victor Hugo era `n refacere. I-amimpus totu[i o schimbare de program. L-amconvins, nici nu a fost greu, s\ vizit\m cimi-tirul Montparnasse. S-a dovedit, cum spuneaadeseori regretatul nostru profesor N. I.Popa, spre amuzamentul lui Leon, al lui DanM\nuc\ [i Florin Faifer sau al meu, „o expe-rien]\ interesant\“. La mormintele Simoneide Beauvoir [i al lui Jean-Paul Sartre, Leona pus o pietricic\, iar eu o floare. L-am com-p\timit apoi pe Baudelaire, obligat s\ su-porte `n posteritate tov\r\[ia tat\lui s\u vi-treg, generalul Aupick. Ca s\ g\sim modes-tul l\ca[ de veci al lui Emil Cioran am recursla ajutorul unui grup de croque-morts. {i cuoarecare dificultate am aflat `ntr-o margine acimitirului, deja ne`ngrijit [i invadat de ve-geta]ie, locul unde se odihnea RaymondAron, fostul prieten [i adversar de idei al luiSartre. Prilej s\ glos\m, mai `n glum\, mai `nserios, pe tema ingratitudinii vremurilor deazi [i de totdeauna.

Zilele pariziene au trecut `ns\ repede [i avenit momentul unei noi desp\r]iri. De dataasta, eram totu[i siguri c\ ne vom revedea. {ia[a s-a [i `nt`mplat. ~ntr-o var\ ne-am reg\sit,dup\ mul]i ani de la primele noastre excursii,ambele familii, `n ]inutul Neam]ului, la Fili-oara. Au urmat alte `nt`lniri, parc\ tot maiscurte, la Ia[i sau la Bucure[ti. P`n\ c`nd, cudoi sau trei ani `n urm\, mi-a telefonat [imi-a spus c\ sosirea lui la Ia[i, pe care oa[teptam cu ner\bdare, este am`nat\ sine die.La insisten]ele mele m-a l\sat s\ `n]eleg c\are probleme de s\n\tate. Dar cu discre]ia luidintotdeauna a trecut u[or peste acest subi-ect. Care, din nefericire, s-a dovedit de ne-trecut. {i a provocat astfel `nc\ o desp\r]ire.De data asta, cu adev\rat definitiv\.

~nt`lniri [i desp\r]iriLeon Volovici s-a n\scut `n data de 10

august 1938, la Ia[i. A absolvit Liceul Na]io-nal din Ia[i, iar, `n 1962, Facultatea de Literea Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza“, spe-cialitatea Limba [i literatura rom=n\. Din1962, timp de doi ani, profesor de rom=n\ `ncomuna Bivolari, jude]ul Ia[i. ~ntre 1964-1984: cercet\tor la sec]ia de istorie literar\ aInstitutului de Filologie „Alexandru Philip-pide“ din Ia[i. ~n 1975: doctoratul `n filolo-gie rom=n\ la Universitatea „Alexandru IoanCuza“ din Ia[i. Co-autor al Dic]ionarului li-teraturii rom=ne de la origini p`n\ la 1900,ap\rut `n 1979 la Editura Academiei. Distinscu Premiul Academiei Rom=ne. ~n 1984emigreaz\ `n Israel, stabilindu-se la Ierusa-lim. 1984-1989: cercet\tor la Institutul „YadVashem“ pentru studierea Holocaustului.Din 1989: cercet\tor principal [i conferen-]iar la Universitatea Ebraic\ din Ierusalim,Institutul de Iudaism contemporan [i la Cen-trul Interna]ional pentru studierea Antisemi-tismului. Din 2002: Editor al sec]iunilordedicate istoriei evreilor din Rom=nia `nJews in Eastern Europe: The YIVO Encyclo-pedia (2 volume, tip\rite la Yale UniversityPress). Pred\ anual cursuri intensive la cen-trele de stadii iudaice ale universit\]ilor dinCluj, Bucure[ti [i Ia[i. A publicat studii (`nrom=n\, ebraic\, englez\ [i francez\) privi-toare la istoria vie]ii intelectuale evreie[tidin Rom=nia, evolu]ia antisemitismului `nRom=nia [i `n firile est-europene; interfe-ren]e culturale [i literare rom=no-evreie[ti,eseuri despre scriitori rom=ni. Pe acelea[iteme, a prezentat mai multe comunic\ri la

conferin]e interna]ionale, `n Israel, Rom=nia[i `n str\in\tate.

Colabor\ri la revistele 22, Apostrof, Ro-m=nia literar\, Secolul 20, Arc, Dilema,Contemporanul, Ideea European\, SferaPoliticii, Lettre Internationale, Plural. Con-duce, `mpreun\ cu criticul de film CostelSafirman, Cercul Cultural de la Ierusalim,dedicat `nt`lnirilor cu scriitori [i arti[tirom=ni. Este unul dintre ini]iatorii Societ\]iide Studii „Benjamin Fondane“ (Paris [i Ie-rusalim) [i membru `n comitetul de redac]ieal revistei Cahiers Benjamin Fondane.

C\r]i publicate: Apari]ia scriitorului `ncultura rom=n\ (Junimea, 1976; ed. rev\-zut\: Curtea veche, 2005); D. Teleor, Sonetepatriarhale. Edi]ie critic\ [i introducere(Minerva, 1981); Ideologia na]ionalist\ [i„problema evreiasc\“ (Humanitas, 1995);prima edi]ie, `n englez\: Oxford: Pergamon,1991 – Premiul Arcadia; M. Sebastian, Jur-nal, 1935-1944. Prefa]\ [i note [text `ngrijitde Gabriela Om\t] (Humanitas, 1996) – Pre-miul Uniunii Scriitorilor din Rom=nia, pen-tru cea mai bun\ edi]ie a anului, PremiulArcadia; Edi]ia ebraic\: Nimrod, Tel Aviv,2003; B. Fundoianu, Iudaism [i elenism.Edi]ie `ngrijit\ cu Remus Z\stroiu (Hasefer,1999); Arnold Schwefelberg, Amintirileunui intelectual evreu din Rom=nia. Edi]ie,prefa]\ [i note (Hasefer, 2000); ~nt`lniri laIerusalim, `n colaborare cu C. Safirman(Funda]ia Cultural\ Rom=n\, 2001); Noi`nt`lniri la Ierusalim, `n colaborare cu C.Safirman (Institutul Cultural Rom=n, 2007).

In memoriamTTIIMMPPUULL4

decembrie 2011 www.timpul.ro

ADRIAN NECULAU

De multe ori m-am `ntrebat de ce secheam\ Podul de fier intersec]ia de la carese urc\ spre cimitirul Eternitatea, dup\ cecobori, de la T`rgul Cucului, pe l`ng\ b\tr`nasinagog\. Am aflat de cur`nd, m-a pilotatRemus Z\stroiu, lu`nd-o am`ndoi pe urmelecopil\riei lui Leon. {tiam c\ tat\l s\u a fostfierar, dar nu aflasem unde-i era a[ezat ate-lierul. Strada aceea lung\, care intra `n Ia[idinspre satele ce mergeau p`n\ la Prut, adu-na, pe vremuri, ]\ranii ce veneau la t`rg cuc\ru]ele. Al\turi de uli]\, oare cum s-o fichem`nd, curgea p`r`ul Cacaina (azi e as-cuns, sub strad\). Peste firul acela murdarde ap\, `n care se deversau mizeriile rivera-nilor, era un pod de fier, pe care-l treceaidac\ voiai s\ urci spre T\t\ra[i. Iar de-alungul uli]ei [i a p`r`ului erau trei fier\rii,`ntre care [i cea `n care [i-a petrecut Leoncopil\ria. Construc]ii de mahala, de oameninec\ji]i, mai mult bojdeuci dec`t case a[eza-te. ~ncropiri de lume s\rac\. Cartier de nec\-ji]i, mici meseria[i [i negustori. Se opreauoamenii cu c\ru]ele lor s\ repare ceva sauveneau cu o bucat\ de fier pentru a confec-]iona o unealt\, un z\vor, o potcoav\. Vorbemulte, ca `n orice meserie de acest tip, nego-ciere, mai las\, mai `ntrece, comunicare

jovial\, respect pentru me[ter, dar [i pentruclient. Nu puteai s\ tr\ie[ti `n aceast\ lumedec`t comunic`nd, `n]eleg`nd `mprejur\rile.Acesta a fost contextul social al copil\rieilui Leon, de aici a `nv\]at atitudinea `ng\-duitoare fa]\ de altul, din copil\ria aceea pe-

trecut\ `ntr-o mahala s\rac\ [i-a dob`ndit ca-pacitatea de a `n]elege, `ng\dui, tolera, ierta.Cum de a ajuns fiul de fierar la studii `naltede filologie [i de sociologie a culturii, asta-i,poate, o enigm\. Ca multe altele, `n lume.Dar cum de a ajuns s\ se poarte ca un `n]e-

lept, pentru asta am r\spunsul – formareaini]ial\, familia [i mediul complex stimulativ.

~n]eleptul, a[a-i spuneau colegii [i priete-nii lui Leon. Unii cu un pic de ironie, neier-t`ndu-i spiritul conciliant, incapacitatea de aeticheta [i tran[a t\ios. El z`mbea complice,niciodat\ nu spunea ceva brusc, nu mai zicjignitor. Iar de c`nd [i-a l\sat barb\, parc\ ise modelase [i comportamentul, tempera-mentul [i-l strunise de mult.

N-am fost foarte apropia]i, nici nu aveampreocup\ri comune. Dar am g\sit teren de`nt`lnire [i de comunicare. C`nd mi-a aduscartea aceea plin\ de nostalgie [i `n]elepciu-ne, De la Ia[i la Ierusalim [i `napoi (IdeeaEuropean\, 2007), mi l-am reconstruit, `nminte [i `n suflet, pun`nd laolalt\ `nt`lniridin tinere]e, cr`mpeie de discu]ii `n timp,vorbe schimbate. Am scris despre carte,l-am pomenit de c`teva ori, `n tabletele pecare le publicam, de un timp, `ntr-un coti-dian ie[ean. Aveam adesea ecouri de laLeon, m\ urmarea [i `ncuraja. I-am povestitodat\ despre o c\l\torie a mea pe Prut, p`n\pe Valea Jijiei, trec`nd prin micile t`rgu[oaredin zon\ – Bivolari, {tef\ne[ti, S\veni. Am`ncercat chiar s\ `ncropim un proiect de cer-cetare psihosociologic\ a civiliza]iei t`rgu-rilor mici. Nu ne mai `ng\duiau nici v`rsta,nici for]ele `mpu]inate, dar planurile eraufrumoase. Apoi Leon a t\cut.

Podul de fier

LIVIU ANTONESEI

A fost o perioad\, p`n\ la plecarea sa dinRom=nia, c`nd, f\r\ a ne [ti foarte bine unulpe cel\lalt, m\ salutam zilnic cu Leon, `nvirtutea faptului c\ ne intersectam pecoridoarele Casei Asachi – sau prin curte –institutele la care lucram `mp\r]eau acelspa]iu comun. L-am `nt`lnit `n grab\, dup\1990, c`nd venea la vreo manifestare [tiin-]ific\ sau, pur [i simplu, „acas\“. ~ns\ vineri16 noiembrie 2007, seara, la „Casa Pogor“,`ntr-o sal\ plin\ p`n\ la refuz, am participatla o adev\rat\ „`ntoacere acas\“ a cercet\to-rului, la lansare de carte eveniment. ~m-preun\ cu Aura Christi, editoarea c\r]ii,Lucian Vasiliu, gazd\, Emil Brumaru, `ncalitate de fost coleg de liceu al autorului,Mihai Dinu Gheorghiu, prieten vechi alacestuia [i t`n\rul istoric Adrian Ciofl`nc\,am vorbit despre cartea lui Leon VoloviciDe la Ia[i la Ierusalim [i `napoi (EdituraIdeea European\, 2007). Primisem carteacu c`teva zile mai `nainte [i o citisem prac-tic pe ner\suflate, o citisem cu enorm\ pl\-cere de[i, desigur, o carte care se refer\ [i laperioada r\zboiului, la pogrom [i la comu-nismul rom=nesc nu poate cuprinde numailucruri pl\cute. Pl\cerea lecturii venea dinalt\ parte, din mai multe p\r]i. Mai `nt`i, dintonul m\surat [i din sim]ul nuan]elor care ostr\bat. Leon Volovici, `n aceast\ carte dememoralistic\, prive[te [i `[i prive[te trecu-tul cu un fel de `n]elepciune care nu e c`[ti-gat\ doar o dat\ cu trecerea v`rstei, ci `i esteoarecum consubstan]ial\, structural\, ]ine,]inea trebuie s\ scriu acum, de firea lui.

~n al doilea r`nd, pl\cerea provenea [idin fapul c\, `ntr-o foarte larg\ sec]iune a

c\r]ii, am reg\sit Ia[ul acela multicultural [iviu, poate s\rac, `ns\ foarte colorat, pe caream apucat s\-l mai cunosc [i eu `n anii [ai-zeci, ani ai copil\riei [i adolescen]ei mele.Tr\itor `n acea perioad\ `ntr-un grup decase [i c\su]e de pe „{tefan cel Mare“, zonape care se `ntind acum blocurile cu „BCR“,Banca „}iriac“, cu tot cu „cubul“ din fa]alor, `n care familiile rom=ne[ti [i evreie[tierau cam la egalitate, iar noi copiii ne ju-cam [i ne certam, ne mai [i b\team, ca to]icopiii, `mpreun\, dar nu segrega]i etnic, cipe tot felul de alte criterii, am [i eu amintiridespre comunitatea evreiasc\ local\, chiardac\ din perspectiva cealalt\, rom=neasc\.{i, `n ciuda diferen]ei de v`rst\, de peste undeceniu, care exista `ntre mine [i autor, omul]ime din amintirile noastre s`nt, dac\ nucomune, m\car foarte asem\n\toare. Iarfoarte multe mi-au fost provocate atunci,cum `mi s`nt din nou provocate acum, deexcep]ionala for]\ de evocare a acelei c\r]i.Mi-i amintesc pe to]i copiii aceia care numai s`ntem, iar a[a cum s`ntem acum, s`n-tem `mpr\[tia]i `n toat\ lumea, de la Ia[ip`n\ `n }ara Sf`nt\, `n California sau pemalurile Rhinului [i ale Senei.

~n al treilea r`nd, cred c\ pl\cerea lecturiiprovenea [i din faptul c\ este vorba despreo carte foarte bine, mai `nt`i, vorbit\, apoi,scris\, transcris\. Sandu Frunz\, profesor laUniversitatea din Cluj [i unul dintre pu]iniino[tri speciali[ti ([i) `n iudaism, dar [i `nfilosofie cre[tin\, [tie s\ `l provoace pe celpe care `l ia la `ntreb\ri, formuleaz\ exce-lent `ntreb\rile. Chiar [i `n chestiunile pecare evident le cunoa[te, se „preface“ c\este inocent, pentru c\ nu propriile viziuni[i opinii vrea s\ ne impun\, ci `l intereseaz\mereu punctele de vedere ale interlocutoru-

lui. {i astfel iese un dialog cald, m\surat,din care afl\m o mul]ime de lucruri desprecomunitatea evreiasc\ ie[ean\ `n care [i-apetrecut Leon Volovici copil\ria [i tinere-]ea, despre cea rom=neasc\ [i, mereu `n ex-tensie, despre cea din `ntreaga noastr\ ariede cultur\ est-central-european\, domeniu`n care autorul lansat de noi, `n acea vineride acum patru ani, avea s\ se specializezedup\ 1984, c`nd a ales s\ se stabileasc\ laIerusalim, mai `nt`i cercet\tor la Yad Yashem,Institututul pentru Studierea Holocaustului,apoi cercet\tor [i profesor la UniversitateaEbraic\ [i la Institutul pentru Iudaism Con-temporan. Iar, atunci, acum patru ani, de laIerusalim, cu acea carte, Leon Volovici aveas\ revin\ la Ia[i, pe calea dialogului [i a m\r-turisirii, dar a revenit oarecum pe ocolite,

dac\ ne g`ndim c\, de c`]iva ani, era [i pro-fesor invitat al Universit\]ii clujene.

C\ Leon Volovici este un extraordinarom al dialogului mi-am dat [i eu seama.Din p\cate, nu `n cei [apte ani c`t am lucrat`n aceea[i cl\dire, mul]umindu-ne doar s\ne salut\m politicos c`nd ne `nt`lneam `nu[a cl\dirii `n care func]ionau institututelenoastre de cercetare, ci acum doi-trei ani,c`nd, participant la un simpozion despreHolocaust desf\[urat la Ia[i, Leon a accep-tat s\-mi fie interlocutor `ntr-o emisiune deteleviziune. O discu]ie de care `mi amintesccu o pl\cere la fel de mare cu cea provocat\de lectura volumului memoralistic. C\ a-ceast\ carte avea s\ devin\ cumva testa-mentar\ e cum nu se poate mai trist, conso-larea st\ `n faptul c\ a reu[it s\ existe.

~ntoarcerea lui Leon Volovici

5In memoriam TTIIMMPPUULL

decembrie 2011www.timpul.ro

MIHAI DINU GHEORGHIU

Dispari]ia unui prieten oblig\ la recule-gere. Omagierea personalit\]ii lui publice teconstr`nge `ns\ s\ ie[i din t\cere [i s\ `mbracihainele de ceremonie. Cum s\ le `mpacioare? Pentru mine, amintirea lui Leon estemai ales una afectiv\, amintirile cu el s`ntpartea vie a leg\turii noastre, care continu\dincolo de sf`r[itul biologic. Amintirile s`ntdiscontinue, secven]e care hr\nesc memoria,aceasta din urm\ leg`ndu-le prin firele na-ra]iunii. Pornirea mea, g`ndindu-m\ la Leon,este de a-mi aminti aceste secven]e dispara-te, din care s-a ]esut o parte din via]a noastr\,f\r\ s\ caut a le da vreun sens, care n-arputea fi acum dec`t unul „postum“. Am dinfericire la `ndem`n\ un text scris acum treiani1, c`nd Leon a `mplinit 70 de ani, pe alc\rui fir narativ pot broda alte g`nduri [iamintiri r\zle]e.

Spuneam atunci c\-mi place s\ cred c\-l`nt`lnisem pe Leon Volovici `nainte de a-lcunoa[te. Am v\zut acum c\ unii dintre ceicare au scris despre el [i-au amintit cum l-aucunoscut, cum a fost prima `nt`lnire. Eu`ncepusem printr-o neamintire. Aflasem mait`rziu c\ el [i-a `nceput cariera profesional\ca profesor de ]ar\ `n comuna Bivolari, de pemalul Prutului, `n 1962, localitate `n care [itat\l meu, inginer agronom, fusese mutat `nanul `n care se declarase `ncheierea coopera-tiviz\rii. ~n vacan]a de var\ a anului urm\toraveam s\ descop\r, la nici zece ani, farmeculvie]ii la ]ar\, [i poate c\ `ntr-una din zile `l voifi `nt`lnit f\r\ s\ [tiu pe t`n\rul profesor LeonVolovici pe vreo uli]\ din satul Tab\ra, undelocuia tat\l meu, ori prin centrul comunei.

Dup\ ce scrisesem articolul, aveam s\-midau seama totu[i c\ evocarea posibilit\]ii dea ne fi `nt`lnit `nainte de a ne cunoa[te nu eracu totul hazardat\. Fiind `ntr-o sear\ `mpreu-n\ la Ateneul T\t\ra[i, o cas\ de cultur\ reno-vat\ din cartierul ie[ean, unde mersesem s\vedem o punere `n scen\ (neinspirat\) a Jur-nalului lui Sebastian, ne-am `nt`lnit cu dnaVaserman, vecina p\rin]ilor mei, locuind [iazi la parterul blocului de pe strada Ciric, odoamn\ pe care o cunosc de mai bine de 40de ani, [i am aflat atunci c\ e veri[oar\ cuLeon. Era `ntr-una din serile unei recenteedi]ii a Festivalului de Teatru „Goldfaden“,organizat `n amintirea primului teatru idi[din lume (la gr\dina de la „Pomul Verde“fusesem [i eu, `n copil\rie, pe la `nceputulanilor 1960).

Primele amintiri cu Leon le am `ns\ dinperioada `n care el era deja un istoric literarconfirmat, cercet\tor la Institutul „Philippide“,iar eu, t`n\r critic literar, `mi `ncepeam acti-vitatea de cercetare `n sociologie `ntr-un in-stitut vecin, de [tiin]e sociale, ambele ad\-postite p`n\ azi `n Casa Asachi. Apropiereanoastr\ n-a fost doar geografic\, faptul c\ lanumai c`]iva ani dup\ ce devenisem vecinidrumurile noastre s-au desp\r]it, el ajung`ndmai `nt`i la Ierusalim [i eu mai apoi la Paris,apropiindu-ne, aparent surprinz\tor, [i maimult. Mi-amintesc cum ne trimeteam unulaltuia, mai ales la `nceputul anilor 1990,articole copiate la xerox ori c\r]i, perpetu`nd`ntr-un fel cercurile informale de lectur\ careexistau mai `nainte la Ia[i.

Apropierea de Leon s-a petrecut [i `n con-di]iile `n care interesul lui pentru istoria so-cial\ a literaturii fusese marcat de prima sa

carte, Apari]ia scriitorului `n cultura rom=n\(Junimea, 1976; Curtea Veche, 2005, edi]ierev\zut\; la editura Universit\]ii „AlexandruIoan Cuza“ urm`nd s\ apar\ o nou\ edi]ie `n2012), carte devenit\ un reper fundamentalpentru cercet\rile, nu foarte numeroase, dindomeniu. Printre numele care pot fi citatedin aceea[i perspectiv\, a istoriei sociale aliteraturii rom=ne, s`nt de amintit Paul Cor-nea (cu care s-a cunoscut mai t`rziu, dar audevenit foarte buni prieteni) [i Zigu Ornea,care a fost editorul c\r]ii mele, Scena litera-turii (Minerva, 1986).

Ce a[ putea spune, retrospectiv, despreplecarea lui din 1984 este c\ o priveam (nudoar eu) cu un amestec de dezolare [i para-doxal\ speran]\. Mi-aduc aminte de o obser-va]ie f\cut\ pe atunci de Andrei H. asuprafaptului c\ Leon reu[ise s\ se men]in\ `ncercetare, `n Israel, `n ciuda v`rstei (avea 46de ani) [i a profesiei (era, `n fond, profesorde rom=n\). Salvarea p\rea deci posibil\. E-migrarea `n Israel era mai pu]in traumatizan-t\ dec`t altele, nu reprezenta la drept vorbindun exil, mai ales c\ nu excludea, `nainte de1989, posibilitatea re`ntoarcerii „turistice“`n Rom=nia. {tiu c\ Leon a revenit `n ]ar\ `nacei ani, nu [tiu dac\ [i la Ia[i. Mi-a povestitmai t`rziu o scen\ cu un vame[ de la aeropor-tul Otopeni, care venise s\-l `ntrebe dac\ nuare cumva o l\m`ie, Leon tem`ndu-se c\-i vacotrob\i prin bagaje, `n c\utare de literatur\subversiv\.

~n cartea sa de amintiri, De la Ia[i la Ieru-salim [i `napoi, Leon pomene[te de absen]a[i de c\utarea „modelelor“ intelectuale, o tem\obsesiv\ `ntr-o „capital\ cultural\“ precumIa[ul, unde contrastul dintre mitologia local\[i s\r\cia spiritual\ era poate mai greu de su-portat dec`t aiurea. Cei din genera]ia mea auavut nu doar [ansa unei conjuncturi politicediferite – anii „deschiderii“ `n perioada ini-]ierii intelectuale, ci [i pe aceea de a benefi-cia de apropierea [i de experien]a unor ase-menea fra]i mai mari, experien]\ transmis\f\r\ distan]a ap\s\toare a catedrei. Ei ne-aueliberat `ntr-un fel de complexul absen]eimodelelor din propria comunitate [i ne-au`ncurajat s\ le c\utam `n alt\ parte. Experien-]ele [i dilemele lor ne-au dat nou\, celor maitineri, posibilitatea evit\rii unor erori [i a e-conomisirii unor mijloace pentru a ne puteag\si o cale proprie. Chiar p\r\sirea Ia[ului dec\tre cineva care `[i avea r\d\cinile `nfipte `nistoria locurilor, probabil experien]a cea maidificil\, a fost `n acest sens [i cea mai semni-ficativ\ pentru modul `n care ne-am alc\tuitfiecare identitatea. Pomenisem pe-atunci,`ntr-o scriere zglobie din revista TeatruluiNa]ional, de care Leon mi-a amintit `n maimulte r`nduri („Fugind cu o artist\“ era titlullui preferat) de p\r\sirea Ia[ului ca ie[ire dinie[enitudine, ca r\spuns la `ndemnul adresatde pronun]ia moldoveneasc\ a numelui t`r-gului nostru, Ie[i!

~n anii 1990 ne-am v\zut de c`teva ori laParis, a venit la colocvii, a lucrat la un mo-ment dat `n arhive. Mi-a trimis tot la Paris, lasf`r[itul lui 1989 (sau la `nceputul lui 1990?)manuscrisul c\r]ii lui, care avea s\ apar\ `nAnglia `n 1991 (Nationalist Ideology andAntisemitism: The Case of Romanian Intellec-tuals in the 1930s. Oxford: Pergamon Press).O prim\ traducere a ap\rut `n revista Dialoga lui Ion Solacolu (Ditzenbach, Germania),publicat\ cu mijloace modeste, dar `ntr-unadintre cele mai onorabile publica]ii ale

exilului. Traducerea a fost `nso]it\ de o dubl\prezentare, a lui Mircea Iorgulescu [i a mea.Mai t`rziu (1995), editura Humanitas a repu-blicat cartea cu o prefa]\ ru[inoas\ a lui Ga-briel Liiceanu, de care autorul nici nu fuseseprevenit. Aceea[i editur\ avea s\ publice mait`rziu edi]ia Jurnalului lui Mihail Sebastian`ntocmit\ de Leon Volovici, carte cu `nsem-nate ecouri, inclusiv polemice, `n a douajum\tate a anilor 1990.

Leon Volovici este autorul mai multorstudii majore privind scriitorii evrei din Ro-m=nia [i despre antisemitismul intelectuali-t\]ii rom=ne[ti interbelice. ~ns\ editarea Jur-nalului lui Mihail Sebastian a fost un eve-niment deosebit, contribuind la constituireaunui model intelectual care a transgresatfrontierele unei comunit\]i. Sebastian adevenit `ntr-un fel chiar „Modelul“ pe care-lc\utase Leon `n tinere]e, prin el [i-a construitun fel de erou intelectual, un alter ego.Experien]a antisemitismului din anii 1930-’40 f\cut\ de Sebastian [i cea a lui LeonVolovici din perioada comunist\ ar meritacomparate mai `n profunzime (unele m\r-turii se g\sesc `n cartea De la Ia[i la Ierusa-lim [i `napoi). S-au scris mai multe articole[i chiar studii despre dezbaterile [i polemi-cile care au urmat public\rii jurnalului luiMihail Sebastian, amintesc doar de unarticol memorabil al lui George Voicu, tra-dus `n Les Temps Modernes, [i de cel al Iri-nei Livezeanu, ap\rut `ntr-un volum editatde Catherine Durandin cu Magda Carneci laL’Harmattan (Perspectives roumaines. Dupostcommunisme à l’intégration europé-enne, Paris, 2004).

Aici mai trebuie s\ spun neap\rat c\ Leona fost nu numai un bun prieten, dar a [tiut [is\-[i apropie oameni care s-au `mprietenit`ntre ei, av`nd `n prietenia lui Leon Voloviciun bun comun. Pentru mine, cel mai bun e-xemplu este `nt`lnirea cu George Voicu, pen-tru care am o admira]ie [i o afec]iune deose-bite, inseparabile de prietenia noastr\ co-mun\ cu Leon. Tot prin Leon i-am cunoscutpe Michael Finkental [i pe Camelia Cr\ciun.Mai [tiu [i de marile prietenii ale lui Leon,

cu profesorul Paul Cornea, cu NormanManea, cu Sonia (Larian) si Bernard (LucianRaicu). Dintre numero[ii lui prieteni ie[enin-am s\ amintesc dec`t de Remus Z\stroiu(poate dintre cei mai vechi), de Emil Bru-maru [i de mai t`n\rul prieten AdrianCiofl`nc\. Printre oaspe]ii pe care i-a primitla Ierusalim a fost [i Alexandru C\linescu,de Adrian Neculau, fost coleg de promo]ie,s-a sim]it de asemenea apropiat. Unii dintreace[ti prieteni au fost prezen]i la lansareac\r]ii lui autobiografice la Casa Pogor, `nnoiembrie 2007.

Scriam `n articolul de acum trei ani c\Leon era `nconjurat cu afec]iune [i cu admi-ra]ie de fiecare dat\ c`nd revenea la Ia[i, laBucure[ti sau la Cluj. Trebuie totu[i spus c\mai ales revenirea la Ia[i reprezenta pentruel o `ncercare, `i provoca de fiecare dat\ ostr`ngere de inim\. O `ntreag\ lume disp\-ruse, r\m\seser\ doar urmele memoriei –mi-a ar\tat casele `n care se ascunseser\ `nzilele pogromului unele familii cunoscute deintelectuali evrei ie[eni.

Leon Volovici a fost o prezen]\ care tul-bura reprezent\rile schematice asupra inteli-ghen]iei rom=ne[ti, `mp\r]it\ `ntre nestr\mu-ta]i [i exila]i, sau `ntre „nostalgici“ [i „disi-den]i“. Este un privilegiu al alterit\]ii, al fap-tului de a fi fost purt\tor al dou\ mo[teniriculturale, cea a comunit\]ii evreie[ti din Ia[i,istoric una dintre cele mai importante [i unadintre cele mai `ncercate din Rom=nia,cealalt\ a intelectualului evreu rom=n, la ac\rui impunere ca model a contribuit at`t demult. Faima lui Leon a fost [i va r\m`neaceea de `n]elept, mai mult dec`t aceea desavant. ~n]elepciunea lui venea nu doar din[tiin]\, ci din m\sura moral\ a lucrurilor, dincump\tare. A contribuit `n mod semnificativla impunerea unei ordini morale `ntr-o lumecare traverseaz\ o criz\ profund\ [i de aceeaabsen]a lui este [i va fi profund resim]it\.

1 Scris pentru un volum de omagii prietene[ti preg\tit`n tain\ de so]ia lui, Hanna, l-am publicat `n 2009 `n Zia-rul de Ia[i [i `n revista Altitudini.

G`nduri din [i `n amintirea luiLeon Volovici

AgoraTTIIMMPPUULL6

decembrie 2011 www.timpul.ro

Sorin Ene, Depresia. Evadare din infern,Ilustra]ia copertei [i a volumului: MariusCurelaru, Colec]ia Psihoterapia, Editura He-rald, Bucure[ti, 2011, 192 p.

„Scrierea unei c\r]i despre depresie este o`ncercare dificil\ [i trist\. Fenomenele psihices`nt at`t de complexe, evenimentul depresiveste at`t de polimorf, abord\rile terapeuticeposibile [i corecte `n acela[i timp s`nt at`t demulte, `nc`t `ncercarea de a le prezenta estesupus\ unor riscuri enorme. C`nd am `nceputs\ scriu r`ndurile pe care le citi]i acum, amavut multe `ndoieli privitoare la posibilit\]ilepersonale de a sintetiza [i expune coerent unfenomen at`t de complex. Fenomenul depre-siv are, precum mitologicul Proteu, foartemulte fe]e. De aceea `n carte vor mai fi maimulte personaje, fiecare cu propriile tr\iri [isenza]ii, cu propriile mecanisme de ap\rare.Punctul comun este prezen]a depresiei careplaneaz\ asupra tuturor ca un nor `ntunecat.“(Sorin Ene)

***

Edward J. Thomas, Istoria g`ndirii bud-dhiste, Traducere din limba englez\: Radu-Claudiu Canahai, Colec]ia Cultur\ [i Civiliza-]ie, Editura Herald, Bucure[ti, 2011, 368 p.

O mare parte din ceea ce [tim ast\zi desprebuddhism `n Occident se centreaz\ mai alesasupra filosofiei sale [i asupra modului `n careaceasta poate schimba via]a omului. Nu e maipu]in adev\rat c\ de-a lungul istoriei, mitolo-gia buddhismului, scripturile, eroii [i promi-siunea sa de eliberare din ciclul rena[terii aufost doctrine cunoscute de toat\ lumea. Latoate acestea se adaug\ o `nsemnat\ zestre deconcepte [i idei filosofice (karma, nirvana, va-cuitatea etc.) [i o psihologie dintre cele maiprofunde. Buddhismul `[i `nf\]i[eaz\ `nteme-ietorul ca pe unul care a descoperit prin pro-priul efort, f\r\ ajutorul nim\nui, „doctrinanemaiauzit\ anterior“ [i a ar\tat o cale a m`n-tuirii, care aduce sf`r[itul suferin]ei. ~ns\aceast\ nou\ `nv\]\tur\ nu poate fi explicat\doar prin ea `ns\[i. Ea a fost exprimat\ `nconformitate cu concep]iile lumii hinduse dinsecolul al VI-lea `. e. n. [i, continu`nd s\ sedezvolte, [i-a `nsu[it toate punctele de vederecurente asupra naturii lumii [i omului, `nm\sura `n care acestea nu se aflau `n conflictcu propriile sale principii. Acesta este bud-dhismul cu care avem de-a face, nu pur [isimplu nucleul unei noi doctrine, ci sistemul`n sine, `mpreun\ cu tot ceea ce acesta a asi-milat din g`ndirea [i condi]iile sociale alemediului s\u [i cu tot ce a adoptat pe m\sur\ce a atras noi adep]i. ~n Istoria g`ndiriibuddhiste, E. J. Thomas m`nuie[te cu erudi]ietot acest vast material organiz`ndu-l `ntr-oform\ accesibil\ cititorului european. Istoriabuddhismului trasat\ de el „este istoria dez-volt\rii, schismelor, deform\rilor [i reforme-lor prin care a trecut sistemul `n timp ce s-ar\sp`ndit `n India [i dincolo de aceasta [i pe m\-sur\ ce a fost acceptat [i reinterpretat de celemai diverse culturi ale Asiei“. F\r\ a se cantona`ntr-o interpretare rigid\ [i arid\ a buddhis-mului, autorul exploreaz\ temele principale aleacestuia, mi[c`ndu-se abil [i cu erudi]ie printr-un ocean de concep]ii ce se `ntinde pe dou\milenii [i jum\tate. Astfel, el pune `n discu]ieoriginea fiec\rei idei [i manifest\rile salefundamentale, subliniind totodat\ actualitatealor inclusiv pentru omul occidental.

BURSA C|R}ILOR

ADRIAN NI}|

Cursul de istoria logicii din anul univer-sitar 1929/1930 (publicat `n 1941) este cel de-al doilea curs de istoria logicii (primul fiind]inut `n 1924/1925) [i este cel mai bine elabo-rat `n con]inutul s\u de baz\. Astfel, dup\ c`te-va elemente introductive (dar care, din p\cate,se `ntind pe nu mai pu]in de cinci cursuri),Nae Ionescu trece `n revist\ c`teva din celemai importante momente ale istoriei logicii:sofistica; logica socratic\; logica lui Platon;concept, judecat\ [i ra]ionament la Aristotel;logica stoic\; logica scolastic\; Leibniz;Locke [i Hume; dou\ cursuri despre Kant.

Dincolo de obi[nuitele caracteristici alestilului lui Nae Ionescu (prezen]a contradic-]iilor, a afirma]iilor false ori bombastice etc.),obiec]iile pe care vrem s\ le ridic\m privesctocmai considera]iile generale ale sale, adic\cele cuprinse `n primele cinci cursuri [i `n ul-timele dou\. Astfel, cele mai discutabile pro-bleme s`nt: stoparea abord\rii istoric logice laKant [i rolul insignifiant al logicii moderne(matematice).

~n penultimul curs (cel cu num\rul XIX) sesus]ine s\ scopul cursului de istoria logicii afost s\ pun\ `n eviden]\ evolu]ia conceptuluide logic\ (p. 217), cu alte cuvinte prezentareafelului cum au g`ndit despre logic\ filosofii [ilogicienii. Dar orice student [tie c\ asta `n-seamn\ de fapt a face metalogic\, [i nu istorialogicii. Dar de fapt Nae Ionescu nu face meta-logic\, pentru c\ `n nici un curs el nu facevreo prezentare a concep]iei logicienilor des-pre logic\. Se fac, `n schimb, considera]ii des-pre felul cum a evoluat g`ndirea logic\, desprefaptul c\ s-a trecut de la concept la judecat\ [ira]ionament, despre folosirea principiilor lo-gice, despre reguli de ra]ionare logic\ etc. Or,toate acestea ]in de istoria logicii, nu de me-talogic\.

Aceast\ ambiguitate legat\ de scopul cur-sului se observ\ limpede `n ambiguitatea [icontradic]ia `n care cade Nae Ionescu atuncic`nd reflecteaz\ la `mp\r]irea istoriei logicii.Astfel, la sf`r[itul cursului el sus]ine existen]aa trei perioade distincte, iar la `nceputulcursului existen]a a dou\ perioade. Astfel c\,merg`nd de la sf`r[it spre `nceput, cititorul vaafla c\ Nae Ionescu consider\ c\ exist\ treimomente principale, `n func]ie de existen]a atrei tipuri logice: logica substan]ialist\, logicarela]ional\ [i logica obiectual\ (adic\ orientat\spre obiect). Logica substan]ialist\ se bazeaz\pe concept [i poate fi v\zut\ ca `ntinz`ndu-sep`n\ la Rena[tere. ,,Vas\zic\, prima perioad\de logic\ este condi]ionat\ de substan]ialis-mul metafizic al acelei perioade [i, de aceea,ea se m\rgine[te la concept. C`nd, ast\zi, necade sub m`n\ un tratat de logic\ `ncep`ndiar\[i cu teoria no]iunii [i altul care porne[tedin loc `n stil mare ca s\ fac\ un tratat de lo-gic\, dar se opre[te iar\[i la teoria no]iunii,trebuie s\ avem `ntotdeauna impresia c\ amintrat `ntr-un beci unde miroase a mucegai.Exist\ o logic\ a conceptului, dar ea este unfapt istoric“ (p. 228). A doua perioad\ este re-la]ional\, se folose[te de judecat\ [i este pro-prie [tiin]ei moderne, deci, din punct de vede-re istoric, este proprie perioadei de dup\ Re-na[tere. ~n fine, `n ,,perioada nou\“ asist\m lao ,,logic\ nou\“ ce se orienteaz\ spre obiect.Astfel, ,,vede]i care este acest al treilea tip delogic\, care se precizeaz\ [i care, `n vremea

noastr\, este condi]ionat de o orientare meta-fizic spiritual\ a vremii: substan]ializarea,obiectivarea raportului. Concept-raport,substan]\-raport, m\sur\-rela]ie. {i acum ce?Obiect, care el `nsu[i este o rela]ie“ (p. 232).

Ce se observ\ din aceast\ periodizare? C\,,logica nou\“ este numele pe care `l d\ NaeIonescu logicii matematice, adic\ logicii mo-derne create de Frege, Russell [i al]i g`nditoride la sf`r[itul secolului al XIX-lea [i `nceputulsecolului al XX-lea. Impresia stranie ce sedegaj\ din aceste considera]ii ale lui Nae Io-nescu vin din faptul c\ de[i aceast\ orientareera absolut novatoare `n raport cu logica tra-di]ional\ aristotelic\, Nae Ionescu nu pare s\fi `n]eles acest lucru. Dac\ mai punem la so-coteal\ c\ el a sus]inut teza de doctorat `nlogic\, `n Germania anului 1919, cu o tez\despre logistic\ (ceea ce numim azi logicism),impresia de stranietate se va accentua.

Adeziunea lui Nae Ionescu la vorbele luiKant cum c\ dup\ Aristotel `n logic\ nu s-amai creat nimic, conduc de fapt la descalifica-rea doctorului Nae Ionescu. S\ ne g`ndim laun exemplu. Dup\ Aristotel propozi]ia ,,So-crate este `n]elept“ are o structur\ de tipul S-P,adic\ un subiect aflat `n leg\tur\ cu un predi-cat. ~n schimb, dup\ Frege [i Russell arestructura F(a), adic\ un obiect, (a), desprecare se enun]\ proprietatea ,,a fi `n]elept“ (F).Sau, pentru a sublinia diferen]a, s\ lu\m pro-pozi]ia ,,Socrate este contemporan cu Platon“.Dup\ logica aristotelic\, o astfel de propozi]iecu mare greutate putea fi tratat\, pentru c\proprietatea ,,a fi contemporan cu“ nu este oproprietate a lui Socrate sau a lui Platon. Dup\logica modern\, aceast\ expresie este o rela]ie,adic\ un predicat de dou\ locuri, C(a,b): ,,aeste contemporan cu b“. S\ mai lu\m `n calculcuantorii? Pentru Aristotel, propozi]ia ,,to]ioamenii s`nt muritori“, de tipul S-P, vrea s\spun\ c\ clasa oamenilor este inclus\ `n clasamuritorilor, pe c`nd dup\ Frege ne spune c\oricare ar fi obiectul x, dac\ x este om, atuncix este muritor. Este limpede chiar [i pentru ci-neva care nu este doctor `n logic\ c\ `ntre celedou\ structuri logice, ce exprim\ dou\ tipurilogice distincte (ca s\ folosim limbajul luiNae Ionescu), exist\ o deosebire foarte mare.

Acest aspect al problemei se afl\, de fapt,`n str`ns\ rela]ie cu r\spunsul la cea de-a douaproblem\. Merg`nd de la `nceputul cursuluispre sf`r[it, un cititor va afla de ce se opre[teNae Ionescu la Kant [i nu la Frege [i Russell.Astfel, `n cele cinci cursuri introductive, NaeIonescu sus]ine c\ periodizarea istoriei logiciide face `n func]ie de Rena[tere: exist\ o peri-oad\ bine delimitat\ `nainte de Rena[tere [ialta dup\ Rena[tere (p. 57). Rena[terea aduce`n prim plan antropocentrismul, `n locul teo-centrismului, se bazeaz\ pe concept (nu peesen]\), merge la legea obiectului [i la canti-

tate (nu la calitate) etc. (pp. 64-67), `n condi-]iile `n care se caracterizeaz\ prin antropocen-trism, practicism [i personalism (p. 170).

Ambiguitatea ce se ascunde `n aceast\ pe-riodizare ]ine de o ambiguitatea a sensurilorlogicii pentru Nae Ionescu. Este evident c\ elface confuzie `ntre ,,logica modern\“ [i ,,logi-ca modernilor“. Atunci c`nd spune c\ logicamodern\ este substan]ialist\ sau rela]ional\,c\ Rena[terea marcheaz\ un moment de rup-tur\ etc., el are `n vedere acele caracteristiciale logicii `mprumutate de la istoria [tiin]ei [ide la istoria filosofiei, adic\ cele proprii peri-oadei de dup\ Rena[tere. ~ntr-adev\r, dup\Rena[tere, [i `n special dup\ secolul lui New-ton, structurile spirituale ale g`ndirii umanesufer\ o modificare profund\ `n raport cu ceera anterior. Acum se trece, `ntr-adev\r, de lacalitate la cantitate, de la esen]\ [i fiin]\ la de-venire, se cerceteaz\ obiectele, adic\ fenome-nele, [i nu esen]ele lor, se caut\ legile [i nucauzele etc. Dar toate aceste caracteristici s`ntproprii spiritului [tiin]ific modern, [i nug`ndirii logice.

Desigur, se poate obiecta c\ g`ndirea logic\a suferit la r`ndul ei aceste transform\ri gen-eral umane. ~ntr-adev\r; dar dac\ Nae Ionescuvoia s\ fac\ o periodizare a istoriei logicii, arfi trebuit s\ o fac\ nu dup\ periodizarea [tiin-]ei sau filosofiei, ci dup\ cea a schimb\rilorprofunde din logic\. Or, dup\ mine, cea maiprofund\ schimbare, de la Aristotel `ncoace, afost la sf`r[itul secolului al XIX-lea, odat\ cudescoperirile lui Frege.

Faptul c\ Nae Ionescu, `n cele c`teva r`n-duri dedicate logicii noi, aminte[te de Bren-tano, Husserl [i logistic\ (p. 231) arat\ c\ elnu era la curent cu aceast\ adev\rat\ revolu]ieproduc\ `n logic\. Mai mult, vorbind desprelogistic\ nu pare s\ fie la curent cu celelaltedou\ importante curente din filosofia matem-aticii, intui]ionismul [i formalismul. Logicis-mul, [i `n general, logica nou\, crede NaeIonescu, este o form\ inferioar\ de logic\, unadec\zut\ din condi]ia sa logic\ `n condi]iile `ncare a alunecat `n gre[eala de a sus]ine c\ for-mele logice au o existen]\ de sine st\t\toare(pp. 212-213). Noul calcul logic admite func-]ii `ntre concepte [i func]ii `ntre func]iile con-ceptelor, adic\ ,,acelea[i opera]ii care se fac `nmatematic\, prin introducerea calculului func-]ional“ [i astfel ,,ceea ce era func]ie [i deo-sebea func]ia de obiect, nu mai exist\ ast\zi cadeosebire, func]ia devenind ea `ns\[i obiect“(p. 214). Avem aici explica]ia `n]elegerii logi-cii moderne drept logic\ orientat\ spre obiect[i totodat\ critica pe care el i-o face dar venit\dinspre logistic\. Vom vedea mai am\nun]itaceste aspecte supun`nd analizei, probabil,pentru prima oar\ `n Rom=nia, lucrarea dedoctorat elaborat\ de Nae Ionescu.

{coala lui Nae Ionescu (VI)POLEMICI CORDIALE

7Eseu TTIIMMPPUULL

decembrie 2011www.timpul.ro

TIBERIUBRAILEAN

Lui Hermes i se atribuie, de fapt, trei scrieri:pe l`ng\ multamintitul Corpus hermeticum,p\strat `n grece[te, filosofia sa mai apare `ntr-o lucrare intitulat\ Discursul perfect, din cares-a p\strat o versiune `n latin\ [i c`teva lucr\ri`n arab\, care `i s`nt atribuite, cum ar fi Cartealui Ostathas, care expune `nc\ o dat\ unitateamicro- [i macrocosmosului. Al]ii consider\ c\aceste lucr\ri s`nt compuse, de fapt, de o ple-iad\ de autori, variant\ pentru care pledeaz\ [iSarane Alexandrian, `n foarte erudita saIstorie a filosofiei oculte, ap\rut\ la EdituraHumanitas, Bucure[ti, 2005, `n traducereaClaudiei Dumitriu.

A[a cum arat\ A. J. Festugière, `n La Révé-lation d’Hermès Trismégiste, J. Gabalda (Paris,1953, p.16): „Gnoza hermetic\ este cunoa[te-rea lui Dumnezeu `n calitatea lui de hipercos-mic, inefabil, neput`nd s\ fie cunoscut numaicu mijloace ra]ionale, [i cunoa[terea de sine,ca entitate provenind din Dumnezeu“. Ea a-duce obscuritatea „r\sucit\ `n spirale“ la lu-mina z\mislit\ prin Cuv`ntul sau Verbul divin.

~n cosmogonia hermetic\, de o frumuse]etulbur\toare, p\m`ntul este `nconjurat de optceruri concentrice (Ogdoada), dincolo de carese afl\ Divinitatea. Omul s-a n\scut minunat`n cea mai `nalt\ regiune a cerului, androgin,dup\ chipul Supremei Fiin]e de lumin\. Pri-vind `ns\ peste lumea inferioar\, [i-a v\zutchipul `n ap\ [i s-a `ndr\gostit de propria ima-gine. Cobor`nd s\ se contemple, acest Narcisdivin s-a `nvelit `n cojile materiei, devenindcaptiv `n mrejele acesteia. Natura l-a `mbr\]i-[at [i din unirea lor s-au n\scut primii repre-zentan]i ai rasei umane, reflexe terestre aleOmului primordial, ni[te uria[i androgini, mait`rziu intervenind separarea b\rbat-femeie.

Omul ar fi, a[adar, format dintr-un trupmuritor (eu inactiv) [i un suflet ce se av`nt\c\tre origini, dup\ ce se va fi eliberat de toate`nveli[urile pneumei, partea cea mai pur\ dinel, esen]\ divin\, care intr\ `n al optulea cer,urc`nd mai departe [i sl\vind pe Tat\l, p`n\ lacontopirea deplin\ cu Creatorul. „C\ci acestaeste sf`r[itul preafericit al celor care posed\cunoa[terea: s\ devin\ Dumnezeu“ (op. cit.).Dac\ sufletul nu era preg\tit, nu era suficientde spiritualizat [i nu cuno[tea formulele sacre,ca pe scara virtu]ilor la cre[tini, el era oprit dec\tre unul dintre arhon]ii care guverneaz\ cele[apte ceruri, sau de c\tre misterioasa „fecioar\de lumin\“ [i trimis `napoi pe p\m`nt s\ sere`ncarneze, pentru o nou\ `ncercare pe caleasa c\tre des\v`r[ire. Astfel s`nt `mbinate doc-trina oriental\ a metempsihozei [i soteriologiacre[tin\, promi]\toare a vie]ii ve[nice.

Hermetismul nu a avut [i nu are nici `n re-cidivele sale postmoderne ceremonii, ritualurisau epifanii, temple, statui sau icoane. Singu-rele taine recunoscute s`nt cele ale Cuv`ntului.Ceea ce nu `nseamn\ c\ nu a utilizat simbo-luri, numere sau formule magice. Potrivit Dis-cursului secret de pe munte, scriere ce seam\-n\ mult cu Predica de pe munte a lui IisusHristos, sufletul uman este `nl\n]uit de dou\-sprezece vicii [i poate s\ se elibereze [i s\ do-b`ndeasc\ m`ntuirea cu ajutorul a zece „pu-

teri“, sau virtu]i, printre care cunoa[terea bu-curiei [i st\p`nirea de sine. Templul Dumne-zeului cosmic este Universul [i „comoara sade lumin\“.

Hermetismul a inspirat masiv sistemelegnostice pre- [i post- cre[tine, chiar dac\ lamajoritatea autorilor gnostici el apare modi-ficat. C\ci, a[a cum ar\ta Jacques Matter,„Gnosticismul nu compileaz\; el modific\ totceea ce a luat de la al]ii“ (`n Histoire critique dugnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reune[te elemente alevechilor religii egiptene, chaldeene, hinduse,persane, iudaice, grece[ti [i, `n final, cre[tine.Gnosticismul nu dezvolt\ un cult pentru un `n-temeietor sau profet central, ci se dedic\ uneivalori-principiu transcendente: gnosisul (cu-noa[terea de Dumnezeu), asem\n\tor daoismu-lui, construit `n jurul lui Tao, Marele Principiu.Ast\zi asist\m la o revenire `n for]\ a ideilorgnostice. S\ aib\ contemporanii no[tri maimult\ nevoie de idei dec`t de personaje mitolo-gice? Sau poate s\ vad\ `n ele, mai mult dec`talt\dat\, `ncarnarea unor idei superioare?...

Tot mai plin\ de con[tiin]\, [tiin]a contem-poran\ are nevoie de o nou\ lumin\, una cares\ nu vin\ din ea `ns\[i, ci de dincolo de a-ceast\ lume. Am fost `n[ela]i [i am\gi]i de o[tiin]\ profan\ [i ne reg\sim abandona]i pe unt\r`m `nce]o[at, cuprin[i de o miopie spiritual\cu consecin]e greu de evaluat.

Am preluat comportamentul animalelorcare, `nchise mult\ vreme `ntr-o cu[c\, atuncic`nd li se deschide u[a, refuz\ nedumerite lu-mina libert\]ii. E bine de revenit [i de accen-tuat: m`ntuirea secular\, a[a-numita „m`ntuireprin [tiin]\“, o fals\ [tiin]\ de fapt, plin\ dearogan]\ cognitiv\, dominat\ de „Zei]a Ra]iu-ne“, nu e posibil\.

„Atunci c`nd timpul este discreditat, eter-nitatea `[i arat\ adev\rata sa valoare“, spuneaStephan A. Hoeller `n Gnosticismul. O nou\concep]ie asupra str\vechii tradi]ii a cunoa[-terii eului interior, Editura Saeculum I. O.,Bucure[ti, 2003. Oamenii de [tiin]\ ajungast\zi la concluzia c\ haosul ar putea fi multmai real dec`t cosmosul. S`ntem suprasatura]ide informa]ii, captivi `ntr-un univers informa-]ional golit de sens [i de real [i, `n acela[itimp, mereu mai doritori de cunoa[tere adev\-rat\, c\ci nu cunoa[terea abstract-informativ\ne ajut\ s\ percepem realul, s\ `n]elegem rea-litatea, ci tocmai cunoa[terea tr\it\, cunoa[te-rea dinl\untru, gnosis-ul. Astfel, vorbind maipu]in putem [ti mai mult, iar farmecul viziu-nilor poate `nlocui goana dup\ fapte.

Lumea postmodern\ e lipsit\ de speran]am`ntuirii. Sufletul nu mai [tie calea, nu maiaude chemarea, bruiat de tot felul de preocu-p\ri [i dorin]e secundare. Omul `[i f\ure[te totfelul de zei fal[i, lipsi]i de via]\ [i-i prosl\-ve[te mai apoi cu mare fervoare. Progresul adevenit idolul sf`nt c\ruia [tiin]a modern\ i-adedicat multe evanghelii `n `ncercarea fad\ dea ne inventa viitorul.

Gnosticismul este, `n acela[i timp, foartevechi [i foarte contemporan, vital. Anumitesimilarit\]i `ntre epoca noastr\ [i cea alexan-drin\ din urm\ cu 2000 de ani poate explicapar]ial acest lucru. Un amalgam de credin]e [ivalori `[i disputau `nt`ietatea atunci ca [iacum. Numita Pax Americana seam\n\, p\s-tr`nd propor]iile, cu celebra Pax Romana, am-bele oferind un cadru de desf\[urare a vie]iiumane, o domina]ie ce asigur\ o stabilitateplin\ de amenin]\ri, o securitate plin\ de fric\,o prosperitate plin\ de s\r\cie. Acela[i spiritmulticultural, aceea[i imoralitate public\, ace-

la[i aer grandios-nihilist, aceea[i impresie desf`r[it de epoc\. A[a cum mul]i zei au muritatunci [i ast\zi vedem crepusculul unora nu-mi]i ideologie, politic\, [tiin]\, umanism, ilu-minism, ra]iune. Cum ar\ta Donald Worster,„Epoca noastr\ este o er\ postmodernist\ [ipoststructural\, c`nd tot ce p\rea solid setope[te `n aer.“ (`n Wall Street Journal,11.06.1994).

~n bun\ m\sur\, chiar [tiin]a a produs a-ceast\ autocontestare a bazelor sale din ulti-mele secole. ~ncep`nd cu principiul incertitu-dinii enun]at de Heisenberg `n 1920, conti-nu`nd cu teoria dezordinii, a haosului, cu noileteorii morfogenetice sau „ale nimicului“ dinfizica cuantic\, cu noile teorii ale sistemelor,citadela [tiin]ei a fost invadat\ de for]a cen-tripet\ a deconstructivismului [i a impredic-tibilit\]ii. La fel `n art\, `n filosofie, `n [tiin]elesociale. Asist\m la o schimbare de paradigm\.

C`nd cosmosul este analizat cu rigoare, elnu mai `nseamn\ ordine, ci haos. ~ns\ c`ndhaosul este p\truns de o con[tiin]\ modificat\,el se dovede[te o matrice plin\ de poten]iali-t\]i, o realitate implicit\, ce-[i dezv\luie pro-pria ordine, una transcendental\, o ordine dedincolo de ordine care se cere [i poate fi des-coperit\, dar numai `ntr-o stare transfigurat\,extatic\, a con[tiin]ei. A[a ceva promitegnosis-ul, de ieri, de azi, dintotdeauna: m`n-tuirea prin cunoa[tere, o cunoa[tere ce nu ex-clude, ci – dimpotriv\ – implic\ credin]a, spe-ran]a [i dragostea, oferind lumina celui care ocaut\, lumin\ ne`nserat\, lumin\ necreat\. „Laceasul c`nd se-adun\ at`ta noapte, putem noi fila grani]a luminii-adev\rate?“ (Yves Bonne-foy, citat de I. P. Culianu `n Gnosticism [i g`n-dire modern\: Hans Ionas, Editura Polirom,Ia[i, 2006).

P`n\ la urm\ e vorba de a g\si ceea ce mis-ticii iudaici numesc Shekinah, adic\ prezen]alui Dumnezeu `n lume, `n imanent, prezen]\subtil\ [i de prea multe ori uitat\. Aceast\ She-kinah este acea parte a substan]ei divine,unic\ [i nedesp\r]it\, ce s\l\[luie[te `n lumileinferioare, penetr`nd p`n\ la nivel mineral su-flul vital ce le asigur\ existen]a. Este o ema-na]ie („lumin\ din lumin\“) `nt`lnit\, sub dife-rite nume [i la hermeti[ti, [i la gnostici (So-phia, Ennoia), neoplatonicieni, dar [i `n cre[-tinismul r\s\ritean (energiile necreate) [i `nsufismul islamic, cum arat\ Constantin B\l\-ceanu-Stolnici, `n Kabbala. ~ntre gnoz\ [i ma-gie (Editura Vremea XXI, Bucure[ti, 2004).

~n C\l\uza r\t\ci]ilor, Maimonide spuneac\ aceasta este lumina emanat\ de Dumnezeupentru a-L sl\vi, este singura manifestare aDivinit\]ii revelat\ profe]ilor, ultima Sefiradin Arborele Sefirot, de care ne putem folosipentru a putea urca mai apoi ca pe scara luiIacov. Identificarea, percep]ia acestei lumin\-energie se poate realiza `n rug\ciune [i bucu-rie, `n fapte bune [i `nchinare `nfiorat\. Ea seafl\ `n noi, `n ad`ncul cel tainic al inimii [i nua[teap\ dec`t a fi slobozit\ ca s\ ne identific\mcu ea [i astfel s\ ne re`ntoarcem la Tat\l.

Exist\ similarit\]i `ntre gnosticismul antic[i g`ndirea lumii postmoderne. S-a spus c\ e-xisten]ialismul, poststructuralismul [i post-modernismul s`nt curente neognostice, dar nucredem `ntr-o astfel de aser]iune, `ntruc`t nug\sim `n ele credin]a arz\toare a gnosticilor `nlumea de dincolo [i speran]a lor neclintit\ `nm`ntuire, `n schimb g\sim o mul]ime de idolila care lumea actual\ se `nchin\. Desigur,fiecare epoc\ `[i are idolii s\i prefera]i. Anoastr\ pare s\ prefere progresul [i liturghia sasecular\. Progresismul [i umanismul au de-venit obsesii ale timpurilor noastre, care pro-duc schimb\ri pe care nimeni nu [tie cum leva mai putea controla [i ale c\ror consecin]epot fi `ngrozitoare.

Ceva din spiritul multicultural, grandios [inihilist ce caracteriza mult invocata Pax ro-mana pare s\ se reg\seasc\ [i sub tutelaactualei Pax americana. Mul]imea olimpian\a vechilor zei pare s\ fi revenit, sub alte numedoar: [tiin]\, ra]iune, ideologie, politic\, eco-nomie [. a. At`ta doar c\ noul Olimp nu mai ela fel de armonios, ci haotic [i plin de incerti-tudine. Totul devine superfluu. ~ncep`nd cuprincipiul incertitudinii, enun]at de Heisen-berg `n 1920, continu`nd cu teoria dezordinii[i cu cea a haosului, totul a devenit `nt`mpl\-tor [i imprevizibil. Astfel s-a declan[at for]acentripet\ a deconstructivismului care a inva-dat [tiin]a, cultura [i arta contemporane.

Dar dincolo de toate acestea exist\ o or-dine transcendental\ la care adev\rata cunoa[-tere are acces. Ordinea de dincolo de ordinepoate fi descoperit\ numai printr-o con[tiin]\modificat\, `ntr-o stare extatic\. Cum spuneStephan A. Hoeller, „C`nd cosmosul este ana-lizat `n am\nun]ime, el se dovede[te a fi hao-tic. ~ns\ atunci c`nd haosul este p\truns de ungen de con[tiin]\ modificat\, cunoscut\ subdenumirea de gnosis, haosul se dovede[te a fio realitate implicit\, care are propria sa ordi-ne.“ (`n Gnosticismul, Editura Saeculum I. O.,Bucure[ti, 2003).

Noul hermetism – Noua gnoz\, `n [tiin]\ (II)

Cronici din tranzi]ieTTIIMMPPUULL8

www.timpul.rodecembrie 2011

GABRIELANDREESCU

Exist\ o putere ie[it\ din comun a exem-plului, a povestirii vie]ii tr\ite. Am ales, cug`ndul la acest adev\r, dou\ biografii, ambeleinspiratoare de[i, desigur, diferite ca miz\ [icontext.

Ayaan Hirsi Ali:Necredincioasa

Ayaan Hirsi Ali este ast\zi o vedet\ acomunit\]ii ata[ate valorilor liberale [i carev\d `n condi]ia femeii testul suprem al socie-t\]ilor decente. S-a n\scut `n 1969, `n Soma-lia. Dup\ o copil\rie [i o tinere]e agitate, s-arefugiat, `n 1992, `n Olanda, unde a ob]inutazil politic. Va reu[i s\ intre la universitateadin Leiden, unde a studiat [tiin]ele politice.Articolele ei severe la adresa religiei islamice,critica accept\rii practicilor crude din fami-liile musulmanilor imigran]i de c\tre societa-tea olandez\ au atras aten]ia Partidului Popu-lar pentru Libertate [i Democra]ie. ~n anul2003, candideaz\ pe listele acestui partid [iintr\ `n Camera Reprezentan]ilor.

Va `ncepe s\ colaboreze cu regizorul Theovan Gogh, pentru care scrie un scenariu dedi-cat statutului femeii din comunit\]ile musul-mane. Filmul celor doi, Submission, a provo-cat m`nia fanaticilor musulmani. La 2 noiem-brie 2004, Theo van Gogh va fi `mpu[cat pestrad\, asasinul `i va t\ia beregata, un alt pum-nal `i va fi `nfipt `n inim\, iar cinci pagini l\-sate pe trupul s\u amenin]au lumea occidenta-l\, pe evrei [i pe Ayaan Hirsi Ali. Parlamenta-ra va sta ascuns\, o perioad\, `n Statele Unite.

~n anul 2006, a fost aproape s\ piard\ cet\-]enia olandez\, a demisionat din parlament, aemigrat `n Statele Unite, dar `n 2007 s-a `ntors.~ntre timp, revista Time o trecuse `ntre primeleo sut\ de personalit\]i influente ale lumii.

Ideile lui Ayaan Hirsi Ali privind situa]iainferioar\ a femeii `n societatea islamic\ audevenit parte din bibliografia feminismului`ncep`nd cu anul 2004, c`nd a ap\rut cartea Demaagdenkooi. Traducerea `n englez\ a v\zutlumina tiparului doi ani mai t`rziu, cu titlulThe Caged Virgin: A Muslim Woman’s Cry forReason. A doua carte a faimoase somaleze,Infidel, a fost publicat\ `n anul 2006. Necre-dincioasa a fost tradus\ `n rom=n\ de MarioDobrinoiu, pentru Editura Rao, `n 2011.

Primele amintiri ale lui Ayaan Hirsi `ncepcu memorarea descenden]ilor clanului OsmanMahamud, de care apar]inea, cu povestirilebunicii, cu educa]ia de a deveni suspicioas\ [ia se feri, c\ci la o femeie musulman\, pierde-rea onoarei love[te [i `n onoarea tat\lui, a un-chilor, fra]ilor [i verilor. ~nva]\, mic copil, c\femeia, `n acele locuri, „este un animal de tru-d\, devotat, bine antrenat [i primitor“. Supor-t\, la cinci ani, trauma mutil\rii genitale, al\-turi de sora ei mai mic\, de patru ani, ale c\rei„urlete `nfior\toare“ o vor urma toat\ via]a.Va c\l\tori `n Arabia Saudit\, unde dependen-]a absolut\ a femeilor fa]\ de b\rba]i dep\[eaexperien]a ei de acas\. Se va `ntoarce `n ]ar\,urmeaz\ {coala Musulman\ de Fete [i e a-proape convertit\ la noua form\ de islamism,radical\, pe care o propagau cu succes Fra]iiMusulmani. „O mic\ sc`nteie de independen-]\“ o va rupe de vraja acelor chem\ri, dar maiales, via]a chinuit\ a tuturor femeilor pe carele cuno[tea i-a men]inut viu ochiul critic.

~n Somalia izbucne[te r\zboiul civil, iarAyaan Hirsi pleac\ pentru o perioad\ `n Etio-pia, apoi se `ndreapt\ spre Kenya. Istoria refu-giilor seam\n\ cu o cobor`re `n infern. Noua]ar\ `n care va locui c`]iva ani e mai divers\,experien]ele `i vor `nt\ri `ntreb\rile. Va fi„dat\“ pentru o prim\ c\s\torie, secret\, darso]ul va pleca la foarte pu]in timp din ]ar\. Ur-

meaz\ o a doua, la insisten]ele tat\lui, cu unsomalez emigrat `n Canada. C\s\toria nu econsumat\, pentru ea conteaz\ doar ca poart\pentru Occident, unde se hot\r`se s\ fug\. Vapleca `n Germania. ~nt`lnirea cu aeroportul dela Frankfurt, apoi cu ora[ele, o uluie[te. Dar `nGermania se afla sub controlul clanului mobi-lizat s\ ajute sosirea ei la so], `n Canada. Unsf\tuitor o `ndreapt\ spre Amsterdam; acoloare cea mai mare [ans\ de a primi azil. Vaajunge la centrul de refugia]i de la Zeewolde.Spre uimirea ei, to]i olandezii `i sar `n ajutor.Inocen]a `ntreb\rilor dau o autenticitate [i va-loare aparte amintirilor: „Pentru mine poli]ia`nsemna opresiune [i cei care cereau mit\. Nuerau niciodat\ de folos. – De ce m\ ajuta]i, am`ntrebat. El mi-a z`mbit [i mi-a spus: – Acesteas`nt regulile. To]i poli]i[tii s`nt la fel de politi-co[i?, am vrut s\ [tiu. – Sper c\ da, a spus el“.

Refugiul `n Olanda nu o salveaz\ de ochiifamiliei. Va trebui s\ treac\ printr-o confrun-tare definitiv\ cu mesagerii clanului ce `i con-dusese via]a p`n\ atunci. ~nva]\, e primit\ launiversitatea din Leiden, unde urmeaz\ [tiin-]ele politice. Va fi solicitat\ s\ fac\ traduceripentru diferite autorit\]i olandeze, ceea ce opune `n contact zilnic cu dramele femeilormusulmane captive ale familiilor, chiar [i `nOlanda. Atacurile Al Queda din 11 septembrie2011 vor fi marele declic. Verific\ citatele princare Ben Laden punea Coranul s\ justificeatacurile asupra Americii. Erau toate acolo. Serupe definitiv de Islam: „Micul oblon din spa-tele min]ii mele, unde am `mpins toate g`n-durile, disonante, s-a deschis brusc dup\ ata-curile din 11 septembrie [i a refuzat s\ se mai`nchid\.“ Urmeaz\ istoria cu care am `nceput.

C\r]ile, scenariile, articolele [i conferin]elelui Ayaan Hirsi Ali au determinat distan]\ri nudoar ale politicienilor, ci [i ale unor teoreti-

cieni ce clameaz\ importan]a limbajului, apreciziei [i nuan]\rilor. Putem oare comparasocietatea islamic\ din Turcia, prima ]ar\ carea ratificat Conven]ia european\ privind preve-nirea [i pedepsirea violen]ei `mpotriva femei-lor (pe 24 noiembrie 2011) [i Arabia Saudit\?Desigur c\ nu. Dar nici Ayaan Hirsi Ali nu oface. Toate re]inerile, unele simandicoase, al-tele mai pu]in, s`nt pulverizate de m\rturia devia]\ a acestei femei de o putere uluitoare, pec`t este de mare sensibilitatea ei la suferin]asemenilor. Necredincioasa este cartea unuiVoltaire al culturii `n care s-a n\scut. M\rturiaei reprezint\ o cale unic\ de a empatiza cusuferin]a femeilor musulmane, iar `n felulacesta, de a deveni mai con[tien]i de universa-litatea fiec\ruia din noi.

Mihai Penescu: ALL, biografia unui succes

Mihai Penescu pare s\ fi pl\nuit, dac\ nelu\m dup\ titlu, biografia unui business. S-arputea ca rezultatul s\-l fi surprins chiar peautor. Ne afl\m `n fa]a unei c\r]i a tranzi]ieicare – prin sinceritate, stil [i prin remarcabiladistan]are de cele descrise, `n interiorul uneisubiectivit\]i asumate, `i ofer\ cititorului ununghi privilegiat pentru lectura ultimilordou\zeci de ani de istorie.

Povestea `ncepe pe 18 decembrie 1989.Aveau s\ vin\ timpuri r\scolitoare, c`nd s-aurupt rela]ii vechi de decenii: „Miercuri seara,c`nd Ceau[escu a ap\rut la televizor s\ `nfiere-ze «huliganii» de la Timi[oara, i-am spus cusatisfac]ie prietenului meu, la care eram `nvizit\: «Uit\-te bine la el, c\ e ultima oar\ c`nd`l mai vezi». Din p\cate, am creat iritare […]aceea avea s\ fie de fapt ultima `nt`lnire dup\

o prietenie de dou\zeci de ani“. Ceau[escuchiar nu avea s\ mai fie v\zut vreodat\ la tri-bun\. Au fost zile de euforie. Primele semnede `ntrebare asupra naturii evenimentelor auap\rut la sf`r[itul lunii decembrie. Evident,comenteaz\ Penescu, au fost confirmate `nianuarie, c`nd au `nceput primele manifesta]iianti-FSN, „la care am aderat rapid“.

A existat totu[i o perioad\ c`nd se scula di-minea]a [i pl`ngea de bucurie. S-a implicat `nevenimente. La Facultatea de Fizic\, unde eraasistent, s-a trezit lider de sindicat – al „celui-lalt“, care se opunea Frontului. ~n mai 1990,scrie Penescu, a pl`ns din nou. „Dar de dataaceasta nu de bucurie. M\ sim]eam tr\dat [ineputincios. Ce puteai s\ faci `n fa]a prostieimul]imii?! […] Mul]imea l-a urmat pe IonIliescu“.

Cam a[a se termin\ „anul politic 1990“. La`nceputul anului urm\tor se `nfiripeaz\ ideeaunei afaceri proprii. Avea datoria s\ `ncerce,`ntr-o Rom=nie `n care totul trebuia luat de lazero. Le-a ̀ naintat propunerea prietenilor: NicuFundi, Nicu[or Dumitrescu, Radu Dimitriu,Gogu Piuaru. Doi fizicieni, trei ingineri. Eraupreg\ti]i s\ fac\ orice. Nu aveau nimic, dar au`nceput s\ c`[tige bani cu tehnoredactarea.Primul contract oficial, serios, a fost acela dea tehnoredacta Revista de Fizic\. Cei 2.400 dedolari, c`t costa o imprimant\ performant\,i-au `mprumutat cu 100% dob`nd\.

Au hot\r`t s\ fac\ o editur\. Tot atunci auavut [i prima sclipire `n materie de afaceri: aumers la studen]ii de la Drept [i Medicin\ [i au`ntrebat care s`nt c\r]ile care lipseau. Au pre-g\tit portofoliul cu profesorii. Tip\rirea cursu-rilor i-a lansat pe pia]a companiilor de succes.

A existat [i ceva noroc. Prima „leb\d\ nea-gr\“ (a se vedea, Leb\da neagr\ – Impactulfoarte pu]in probabilului, Curtea Veche,2009) a fost mutarea `n sediul din Calea Vic-toriei 120, al\turi de Grupul pentru DialogSocial. Urmeaz\ o alt\ inova]ie de succes:precomenzile. A venit [i primul credit… prin-tr-o pil\. Cre[terea editurii ar\ta neverosimil\.Un num\r de 8 titluri publicate `n 1992, 40 `n1993, 72 `n 1994, 92 `n 1995, 124 `n 1996,155 `n 1997. Atunci au scos pe pia]a liber\660.000 de c\r]i. F\r\ a socoti manualele pen-tru Ministerul Educa]iei.

Tocmai manualele erau punctul forte alediturii ALL. Doar c\ „povestea manualelor[colare din Rom=nia este unic\ `n Europa.Pare rupt\ dintr-un context african sau din Ex-tremul Orient“. De ce [i cum, afl\m din volu-mul lui Mihai Penescu. O bun\ lec]ie despretranzi]ia la rom=ni.

Rezultatele companiei impresionaser\ treicolo[i din lumea editorial\: Wolters Kluwer,Cornelsen [i C. H. Beck. Este ales ca partenerCornelsen. Venirea marelui finan]ator a dat unimbold nemaipomenit afacerii. ~n 1998 pro-duc]ia de manuale a ajuns la 390 de titluri [icirca 1.300.000 de exemplare. ~ntre 1996 [i2001 compania crescuse de patru ori. ALLdevenise lider pe pia]a de carte [colar\. Dar `n2001 s-a declan[at procesul de distrugere a totce se cl\dise `n ultimii ani. Noua ministr\ a~nv\]\m`ntului, doamna Andronescu, a pre-meditat „un lung [ir de samavolnicii care adistrus complet industria manualelor [colare[i respectul general pentru carte“.

Specializat\ pe pia]a de carte [colar\, edi-tura ALL a primit o lovitur\ ce era aproapes\-i fie fatal\. Nu a fost, dar cutremurul a avutvariate consecin]e. Partenerul str\in s-a retras,ac]ionariatul s-a restr`ns, segmentul de carte dedrept C. H. Beck s-a separat. Au fost investitesperan]e [i aspira]ii `n alte formate editoriale:ALLFA, g`ndit\ de regretatul Augustin Fr\]il\s\ fie un elegant juc\tor pe pia]a cultural\,c\r]ile de dar semnate de Helen Exley.

Ast\zi, Mihai Penescu este ac]ionar unic.Editura ALL a `nceput ca o aventur\ [i a ajunso lec]ie de via]\. „Biografia unui succes“ con-]ine c`teva date tehnice, dar e plin\ de refe-rin]e la istorie [i la oameni. Aceasta explic\paradoxul c\ o carte g`ndit\ a fi povestea uneiafaceri a devenit `nalt relevant\, pilduitoare [iemo]ionant\. Performan]a literar\ – frazelescurte, precise, din care ]`[nesc lipsite de oriceemfaz\ tr\irile vie]ii – d\ rotunjime acestuivolum f\r\ antecedente `n literatura noastr\.

Biografii, aspira]ii, via]\

9Labirint TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro decembrie 2011

Jeffrey Pfeffer, Puterea. De ce uniireu[esc s\ o ob]in\, iar al]ii nu, Traducerede Lucia Dos, Colec]ia „Economie [i so-cietate“, Editura Polirom, 2011, 248 p.

Managerilor cunoscu]i le place s\ scriec\r]i. Exist\ tomuri `ntregi despre succesulob]inut din nimic, despre reu[ita prin for-]ele proprii, exclusiv pe baza meritelorpersonale. Despre aceste c\r]i, JeffreyPfeffer, unul dintre cei mai importan]ispeciali[ti ai lumii `n cultura organiza-]ional\, scrie `n Puterea. De ce unii reu-[esc s\ o ob]in\, iar al]ii nu c\ s`nt adesearodul unei proiec]ii ideale a propriuluisucces. „Manevrele“ mai pu]in ortodoxeprin care managerii au ajuns s\ de]in\puterea [i, cel mai important, s\ o p\strezes`nt trecute sub t\cere.

Jeffrey Pfeffer este inclus `n lista pri-milor 50 de g`nditori din lume `n dome-niul afacerilor de c\tre compania de con-sultan]\ Accenture, al\turi de AlvinToffler, Bill Gates sau Philip Kotler. Elidentific\ `n cartea sa, tradus\ de cur`nd `ncolec]ia „Economie [i societate“ a EdituriiPolirom, un du[man redutabil `n caleasuccesului multor confra]i: credin]a lor `nlumea just\.

Din volum reiese c\ exist\ dou\ mo-dele de succes: cel al indivizilor care auaplicat politica pa[ilor m\run]i [i au ajunsla putere pierz`nd destul de mult timp, [icel al indivizilor care au speculat oriceconjuctur\ favorabil\ [i [i-au creat prinpropriile rela]ii cadrul ideal pentru a sepropulsa.

Autorul consider\ c\, `n ciuda conjunc-turilor sociale diverse, a discrimin\rii etc.,cel mai mare du[man al celui care `[i do-re[te puterea, dar nu reu[e[te s\ o ob]in\,este propria persoan\. Mai departe, auto-rul pune sub semnul `ntreb\rii credin]a `nfaptul c\ performan]a la locul de munc\ estesinonim\ cu succesul la locul de munc\.

Oric`t de paradoxal ar p\rea, Pfeffercrede c\ rela]iile excelente cu superiorii arputea c`nt\ri mai mult dec`t munca `n sine.Ca orice produs, munca trebuie v`ndut\,nu doar dus\ la perfec]iune. O perfec]iunecare, oricum, ar putea s\ nu existe. Un sin-gur exemplu: un manager va aprecia maimult un angajat pe care l-a `ncadrat el `n-su[i dec`t unul mo[tenit de la managemen-tul anterior. Primul are, prin urmare, [icele mai mari [anse de a fi promovat, `ndetrimentul celuilalt.

Pfeffer identific\ [apte calit\]i persona-le importante care consolideaz\ puterea:ambi]ia, energia, concentrarea, cunoa[te-rea de sine, `ncrederea, empatia, capacita-tea de a tolera conflictul [i inteligen]a.Motivul pentru care inteligen]a se afl\ peultimul loc, precum [i o descriere relevan-t\ a calit\]ilor enumerate, pot fi descoperite`n aceast\ carte absolut neobi[nuit\ desprecultura [i comportamentul organiza]ional.

Jeffrey Pfeffer a sus]inut cursuri laHarvard Business School, London Busi-ness School, iar acum este profesor laGraduate School of Business, StanfordUniversity. Pfeffer militeaz\ pentru un tipde manager care sparge tiparele, care sebazeaz\ pe lipsa de conven]ionalism `ng`ndire [i cultura performan]ei.

BURSA C|R}ILOR

LIVIU FRANGA

Trei s`nt, `n aceast\ lume pestri]\ [i incert\statutar – anex\ a Cet\]ii [i cetate ea `ns\[i, cualc\tuire [i legi proprii – personajele individ-uale care `i dau inalienabil\ unitate.

~ntr-o ordine cresc\toare a importan]ei `nangrenajul narativ, ele s`nt urm\toarele.

Mai `nt`i, mo[ Floca Pera sau Floca de(„d\“) Mehala (din textul omonim, pp. 13-15),s`rb de origine [i caustic comentator direct altuturor situa]iilor, cu prec\dere politice. Ad-versar aprins al nou intratului apelativ „tova-r\[“ `n locul singurului – `n opinia sa – admi-sibil, acela de „domn“, „mo[ Floca“ respingecu aceea[i vehemen]\ [i for]ata impunere,obligatorie, ordonat\ de partidul unic, a lim-bii rom=ne `n dauna celei materne, s`rba: Iasam gospodin („Eu s`nt [un] domn“), lereplic\ el, invariabil [i obstinat, tuturor celorcare `l abordeaz\ cu nivelatorul „tovar\[(u)“.Moartea lui Pera (Culori din Mehala, pp.121-127) cap\t\ rezonan]e grotesc rabelaisie-ne [i, chiar mai mult, urc\ `n orizontul fantastal romanului latin (Satyricon [i M\garul deaur): culoarea schimbat\ `n verde a fe]eimortului `i face s\ cread\ cu groaz\ pe ceiprezen]i `n zilele [i nop]ile de veghe de dina-intea `nmorm`nt\rii c\ b\tr`nul mort s-a scu-lat, nev\zut de cei fura]i de somn, din co[ciu-gul pus pe mas\ la priveghi [i a dat du[c\c`teva „[tample“ de „r\chie verzuie“ aflateprin preajm\, de care cel mai mult `i pl\cusede-a lungul `ntregii sale vie]i.

Apoi „bunul Petru“ (sintagm\ homeric re-curent\, inclusiv `n titluri: de exemplu, Dure-roasa dilem\ a bunului Petru, pp. 73-75), `n-]eleptul din Mehala – o prezen]\ constant\ `ntextele [i, mai cu seam\, articula]iile nara]iu-nii generale. Este raisonneur-ul principal,comentatorul care preia sarcina relat\rii de lanaratorul propriu-zis, un fel de dublu al vociiauctoriale. Plusul de v\dit\ [i exprimat\ `n]e-lepciune, datorat\ unei vaste experien]e, `l si-tueaz\ deasupra tuturor celorlalte personaje,inclusiv deasupra naratorului la persoana I(singular). ~n acest sens pledeaz\ `ns\[i con-struc]ia narativ\: volumul nu se `ncheie princine [tie ce considera]ii ale autorului s\uscriptural [i narativ, ci printr-o relatare sur-prinz\toare, „obiectiv\“, la persoana a III-a,a anabazei „bunului Petru“ `n ceruri [i a vi-zit\rii, `mpreun\ cu Dumnezeu, a Mehalei deacolo (Mehala din ceruri, pp. 143-146). Dealtfel, ultimele cuvinte ale romanului („Pe-tre, povestea ta s-a sf`r[it.“, p. 146) pun se-

rios sub semnul `ntreb\rii [i al `ndoielii cali-tatea auctorial\ a naratorului care spune„eu“: nu a fost, cumva, tot ce am citit p`n\ laultima pagin\ (146), de fapt povestea nu apovestirorului, ci a „bunului Petru“?...

~n sf`r[it, naratorul `nsu[i, ca personaj prins`n propria povestire [i – mai presus de orice– ca autor al ei. Este, totu[i, raisonneur-ulgeneral, nu doar cel principal, al tuturor eve-nimentelor, pentru c\ naratorul este chiarsursa spunerii lor (uneori, mai rar, devine [igeneratorul `nt`mpl\rilor povestite [i partici-pant la ele). Prin m\rcile morfosintactice alepersoanei I, cea prin excelen]\ (auto)nara-tiv\, intr\ `n text, pentru prima oar\ explicit,destul de t`rziu (`n ordinea volumului, `n al[aptelea text, intitulat Trotuarul de p\m`nt,pp. 22-23). Dar orice se `nt`mpl\ `n Mehalatrece prin ochii, mintea [i sufletul lui, `ntruc`tnaratorul este contemporanul extrem de t`-n\r, copil-adolescent, al absolut tot ce se pe-trece `n jurul lui. Din aceast\ perspectiv\, `n-tregul text este o sublimat\ amintire, `n genulcelei inaugurate `n literatura rom=n\ de ge-nialul fost copil al Humule[tilor. E amintirea

unei v`rste din care, `ns\, datorit\ brutalei,traumatizantei interven]ii a Istoriei, `n con[ti-in]e [i `n vie]i la urma urmei, a disp\rut nuorice urm\, ci chiar orice conota]ie de idilicparadisiac. Pe de alt\ parte, personajul po-vestitorului este [i biologic legat de preceden-tul, de raisonneur-ul principal, „bunul Petru“,cu care formeaz\ un indiscutabil cuplu: po-vestitorul-copil este nepotul aceluia (a se ve-dea, de pild\, c`teva texte, simultan explicit [iimplicit autobiografice, situate `n centrul vo-lumului: `n special Dans`nd pe mormin]i, pp.80-81 [i Hora]iu sub n\me]i, pp. 82-86).

Pe scurt, aceste doar trei personaje duc peumeri, `n parte [i `mpreun\, greutatea `ntregiiconstruc]ii narative. De c`teva ori am numit-ocu termenul consacrat de „roman“. Se v\de[tea fi, cu adev\rat, acest text, aparent firav cadimensiuni [i dispersat `n sub-texte minimecantitativ, o construc]ie autentic romanesc\?

Cu `ntrebarea de mai sus, precum [i cualte c`teva considera]ii privitoare la registrulexpresiv-stilistic al ansamblului textual, vom`ncheia introductiva noastr\ incursiune `nmirobolantul univers fic]ional mehalian.

Mehala Walhalla (VI)RAME

Suferin]elelimbii rom=ne

LIVIU FRANGA

Varia...

37) „/.../ trimite cel mai repede papa-razzi/...“ (reclam\ la marca de automobileChevrolet, pe postul de radio Europa FM,zilnic, recurent\, timp de dou\ s\pt\m`ni;consemnare la data de 08.03.2010).

Un cuv`nt italian `nghi]it (mai ceva ca opizza) pe ner\suflate, pe nemestecate [i penedigerate. Efectul: grav\ indigestie... ling-vistic\.

38) „La hipermarketul Real te a[teapt\`n fiecare zi surprize nea[teptate.“ (fragmentdintr-un text publicitar, multiplu repetat zil-nic [i s\pt\m`nal, pe toat\ durata contrac-tual\, la postul de radio sus-men]ionat; con-semnare `n aceea[i zi ca mai sus)

Deducem, de aici, dou\ concluzii ime-diate [i – sper\m, ]in`nd seama de contextulenun]iativ – provizorii: a) pot exista [i sur-prize a[teptate; b) repeti]ia (mai bine zis:repetarea, `n public [i `n particular, a cuvin-telor, sc\pat\ de sub minimul control ling-vistic) e mama... publicit\]ii.

39) „/.../ a[a cum am `ncercat s\ realiz\macest lucru cu mult\ obstinen]\ /.../“ (Ma-riana C`mpeanu, ex-ministru, la o emisiunetip talk show a postului de televiziuneAntena 3, din 17.03.2010, 19H15).

Iat\ cum se nasc, sub ochii no[tri, cuvin-tele! A[a a ap\rut obstinen]\, av`ndu-l catat\ pe „obstina]ie“ – `nd`rjire, `nc\p\]`nare– [i ca mam\ pe „abstinen]\“ – ab]inere,re]inere. C`t de bine se observ\ cum a luat„capul“ de la „tat\“ [i „picioarele“ de la„mam\“... Dar poate tr\i a[a, [i c`t, un astfelde „f\t“ al derutei lingvistice, datorat fie [iunei omene[ti sc\p\ri de vorbire (lapsuslinguae)? La urma urmelor, putem numicuv`nt un avorton lingvistic?

S\ nu lu\m aminte!

DETECTOR

PoezieTTIIMMPPUULL10

decembrie 2011 www.timpul.ro

DAN D|NIL|

Camee

Revela]ia ovalului `ntr-o mansard\oric`t de trist\ ar fi urma luminii,clopotul adormit cu limba de nisip

aproape str\in `n ora[ul copil\rieicu destinele `ncol]ite `n tran[eeleruginite, cu str\zile lui imposibile

asfaltul are un copil din floricu p\p\dia, fo[ne[te a toamn\,cople[it de siluete f\r\ busol\

fantomele prietenoase cu care beiabsent solsti]iile [i mai ales searaprivindu-le prin cameea timpului.

Elegie

S\ ai `ncredere `n r\d\cinile rupte[i seva lor ca ni[te cuvinte [optite,`n construc]ia care `nc\ sus]ine totul.O via]\ dubl\, dar totu[i necesar\oric\rei plante sau libert\]i asumate

locul `n care se scriu toate elegiile,`n care `ncepe dezastrul unei iubiri[i batjocura – imperiul r\d\cinilornecucerit vreodat\ de alte armade,condamnat s\ r\m`n\. O, sl\biciunede a spune mereu adev\rul s`ngelui,de a investi cuvintele cu miresmenecunoscute de ceilal]i `n]elep]i

nevoia imperioas\ de loc geometric,dinspre inima verbului ca ni[te raze`nspre ochii pe care `i inund\ o lini[te.

Gravur\

O spad\ invizibil\ `n lacrimacare alunec\ `nspre nenoroc,sacru s\rat care `nvinge mereuspusele celui desprins de ran\

dar altcineva `[i va pierde azi`ncrederea `n s`ngele pref\cut,`n condi]ia de trestie melodioas\,deposedat de oarba-i memorie

ascunde-]i pala ruginit\ `n trup,salveaz\-te m\car pentru urma[i,p\r\se[te taina f\r\ `ntoarcere,pr\pastia, sintagma primordial\.

Cometa

Am mai a[teptat odat\ cometa uciga[\[i bine c\ n-a venit, aproape orbisemde at`tea solii luminoase

agonia `ncepuse mai demult, de c`nd gravita]ia ne smintise inimile,de c`nd aplecarea spre styx

nimeni nu va putea oprifoamea aceasta de spa]iu,na[terea [i mugurii iubirii,ap\sarea pl\cut\ a orelor

e[ti `ntrebare grav\ [i totu[idin aceste motive de violet nu p\r\se[ti frunzele u[oare

e[ti carnea [i spiritul r\nitsfid`nd toate mineralele.

Lumin\

Exist\ viclenia simpl\ a luminiipe care o iube[ti mereu, complice,o rou\ s`ngerie `n fiecare raz\f\r\ trup, dar cu at`t mai fierbinte

noaptea zilnic\, putreda rodiredin care te-ai pr\bu[it f\r\ voie,cenu[ile z\pezilor pe care treci[i gustul lor vechi de nemurire

exist\ o fug\ de paji[ti, de vis,o aventur\ `nc\ neterminat\:prive[te cum trece-n albastruo umbr\ peste sceptrul promis.

P\dure

Frunzi[ care ascunde [i revel\ lumina,gra]iere nesperat\ a aerului vinovatde marea trufie a singur\t\]ii, de vinac\ a sorbit o sev\ din cerul `nspumat

o, c`te degete verzui v-au pip\it, zefire,cu mult mai `nainte de-a scrie simfonii[i c`te fiin]e s-au prosternat cu uimire`n fa]a acestor semin]e, milioane [i mii

nu mai ascunde r\d\cinile complicate,dar picteaz\-]i toate frunzele cu amurgocru [i galben, acum c`nd culorile curg`n metamorfoze, formule aproape uitate...

Eu, Tu

Eu `]i spuneam cuvinte de cadmiu,tu `mi spuneai cuvinte din lut,ochii t\i [iroiau de ne`ntreb\ri`ntr-un grai sublim, necunoscut

c`t de repede ne veneau cuvintele,ce inutil\ p\rea marea libertate,mai puneam c`te o pauz\ `n plus,absen]i, peste toate cele uitate

`ncercam s\ refacem jocul de ieri,mersul pe sfera aceea lucioas\,amnezia mea avea ceva disperat,a[teptam s\-mi ar\]i c\ `]i pas\

c`nd nu atingeam starea de gra]ie,nu mai exista nici un fel de mil\:eu `]i vorbeam despre un labirint,tu `mi povesteai diminea]a fragil\...

Timp

O floare carnivor\ care m\ p`nde[te:privesc `n ad`ncul ei ca un fluture `nsetat,ca un Narcis cam miop, cu ochelari,dar nu m\ pot lep\da de o b\nuial\

`n ultimele lui secunde, sinuciga[ulnu mai aude nimic, nu vede semaforul,deja e `mb\ls\mat `ntr-o aur\ fatal\[i `i cresc interzise aripi, blestemate

dizolvarea `n timpul deja consumat,f\r\ `ntoarcere, poem despre absen]\,lirism sufocat de propriile cuvinte,tot at`tea motive de `ndoial\ tardiv\

lumina v\zut\ de jos e mai s\rac\,te po]i strecura u[or printre fotonica parte nevinovat\ a unei alchimii,a unei cl\diri construite cu mare grij\:`nt`i un vis, apoi o umbr\, apoi un vis...

Simple nuan]e

Nu mai ninge prin ochii t\i ca alt\dat\cu mine printre fulgi [i oglindirea lor,decorul din carton lent se decoloreaz\ p`n\ la dizolvare `n elegia pleoapelor

un sur`s periculos prin fanta luminii,de parc\ indiferen]a noastr\ mortal\ ar sparge utopia sau anotimpul descris`n cartea aceasta, de o faim\ ciudat\

de parc\ m-ai uitat dinainte s\ cuno[ticulorile mele [i toate nuan]ele [oapteicu care ]i-am adormit foamea de vise,b\t\ile inimii tot mai departe de trup...

Simple nuan]e

EMIL BRUMARU

Erai nesim]it de frumoas\!

Aveai c\ptu[eli de m\tas\Pe-acolo pe unde nu-i voieS\ umbli dec`t la nevoie

Cu m`inile, ba chiar cu gura,~n clipele date de-a duraDe `ngeri ce-[i las\ scriptura

{i-o iau halandala prin lume,Cu nimbul [i-aripile-n spume,C`nd mu[ti dintr-o par\ zemoas\.

Erai nesim]it de frumoas\…

~NGERII {I LUCR|RILE LOR

C`ntec naiv

11Est-Vest

decembrie 2011

TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro

Tigri

{tiu c\ mai toate lucrurile au un `nceput [i-un sf`r[it.{tiu c\ atunci c`nd te-afli `ntre 2 oameni, unul se simte exclus.{tiu c\ `ntre azi [i m`ine, orice se poate `nt`mpla.{tiu c\ atunci c`nd spui c\ nu e[ti `ngrijorat, nu crezi asta cu adev\rat.{tiu c\ s\ fii sigur de ceva, chiar [i pentru un minut,nu prezint\ nici o garan]ie.{tiu c\ peisajele de pe unde am tr\it au r\mas la fel,eu s`nt cea care se schimb\, cea inconstant\.{tiu c\ marea nu are du[mani.{tiu c\ timpul le va rezolva pe toate.{tiu c\ f\r\ permisiune totul e posibil.{tiu c\ religia nu e o scuz\.{tiu c\ iubirea e-un cuv`nt ce mai necesit\ traducere.{tiu c\ a m\ apuca s\-mi pese din nou e la fel de greu cu a m\ opri.{tiu c\ azi nu are acoperi[, iar m`ine nu are oglind\.{tiu c\ probabil via]a nu e un film f\cut de careva.{tiu c\ exist\ oameni ce nu viseaz\ niciodat\.{tiu c\ a visa alb `nseamn\ moarte.{tiu c\ a visa tigri, mereu tigri, este pu]in probabil[i de nedorit, dar totu[i `i visez.{i mai [tiu c\ tigrii nu ar trebui ]inu]i de coad\.

Alt c`ntec

T\ind drumul spre o margine solid\.Mai `nt`i cizmele umpl`ndu-se, numai praf [i urmele de sare, proaspete.B\rba]ii `ncep a c`nta, sudoarea le-alunec\ pe bra]e-n jos.Coatele devin la fel de dureroase precum genunchiul ros al unui copil.{apca tatei e tras\ bine-n josPeste ochii obosi]i, cu pleoapele grele de praf. C`teodat\ ̀ mi aduce aminteDe un om de z\pad\ – negru complet acolo unde-ar trebui s\ fie alb,{i locuri g\unoase pentru gur\, pentru ochi.Ies din p\m`nt c`nt`nd „Trandafirul din Tralee”{i „Danny Boy”, c\]\r`ndu-se afar\ din p\m`nt.

„Jefuitori de morminte cu to]ii”, glumesc ei.{i „este `nmorm`ntarea noastr\” – agit`ndu-[i pumnii contra prafuluiinvadator.O parte a drumului merge acas\ cu fiecare din ei.M`ine – e ziua salariului.Un somn bun disear\, apoi o femeie aduce ceai `n c\ni{i un plic maro sub]ire. Numerotat.Cur`nd e luni din nou [i vine proprietarul.„Unde-i chiria??” – „Am cheltuit-o pe toat\” ]ip\m noi – gonindu-l Cu un scuipat pe [apca sa neagr\ [i albastr\.Bancnotele noi [i curate ale tatei `n buzunarul s\u moale – {i noi c-un alt c`ntec de `nv\]at – p`n\ s\pt\m`na viitoare.

Balen\

Am vorbit despre c`nd [i unde dorm balenele.(chiar [i, dac\ o fac)C`t de greu e-un vis de balen\?Poate c\ viseaz\ doar o dat\ pe secol. RestulZilei sale de neclipire, `ncol\cire a mu[chilor,Gur\ c\scat\ [i maxilar imens – se potrive[te l`ng\ celelalte~nainte de-a aborda prima clipire,Prima sa r\suflare [i pe cea din urm\.Cine ar putea opri o balen\ din a face asta?

~notatul ei e-un ou gra]ios, un bol perfectDe crini albi, sunetul pur al unei vaze Ming.Nu `noat\, ci alearg\ prin venele oceanului o dat\ pe zi.~l transform\ `ntr-un singur salt acrobatic atotputernic – Drept `n sus, drept pe deasupra.Globul, un aristocrat al acroba]ilor,e-o minge precis\ de tenis `n gura sa. ~nv`rtindu-se f\r\ efort,r\sufl`nd [i pentru prima, [i pentru ultima oar\.O r\suflare lung\ [i molcom\~nainte ca balena s\ poat\ visa din nou,~nainte ca p\m`ntul s\ apuce-a se r\ci, `nv`rti, opri.

Pianul

Afar\ cade toamna,Camera s-a-ntunecat de frunze.Mascheaz\ stelele din-afara ferestrei.Camera pare mai mic\, [i forma plat\A pianului, acolo, lipit de pereteE cel\lalt membru al meu `n `ntuneric.Noaptea a luat forma m`inilor.Sunetul pianului este noaptea `ns\[iDar nu e nimeni aici care s\ c`nte.Nimeni nu-l vede, formele frunzelor,Fiecare o not\, continu\ s\ cad\.Camera le colec]ioneaz\.Nu poate nimeni vedea?? Nu poate nimeni auzi??Nu poate nimeni noaptea c`nta??

Traducere de Loredana Adriana Malic

Poeme de Helen BurkeHelen Burke s-a n\scut `n

Doncaster, `n 1953 [i a `nceputs\ scrie poezie prin anii ’70. Ac`[tigat numeroase premii lacompeti]ii de poezie importante,precum Premiul Ilkley Litera-ture Performance Poetry. Printrec\r]ile ce poart\ semn\tura ei senum\r\ [i volumul de poezieThe Ruby Slippers, lansat anulacesta, `n luna iunie.

Aceste poeme s`nt traduse `n cadrul Proiectului Interna-]ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director alMasteratului pentru Traducerea Textului Literar Contem-poran, Universitatea Bucure[ti, http://mttlc.ro.

Miercuri, 21 decembrie a.c., ora18:00, la Libr\ria Humanitas Kretzu-lescu, a avut loc o `nt`lnire emo]io-nant\ dintre muzic\ [i istorie prilejuit\de lansarea CD-ului National RadioOrchestra & Sofia Cosma play Liszt,produs de Editura Casa Radio. Fiicaartistei, doamna Ilona Scott, a adresatcelor prezen]i printr-un mesaj `nregis-trat, urmat de proiectarea unui frag-ment din filmul documentar, pe carerealizatorul american Lincoln Ma-yorga i l-a dedicat Sofiei Cosma.

Invita]i: dirijorul Horia Andreescu,Olga Grigorescu, realizator RRM,Cristina Comanda[u, redactor-[efadjunct RRM.

Editura Casa Radio marcheaz\ ast-fel, bicentenarul Liszt, celebrat `n a-cest an printr-o apari]ie discografic\ deexcep]ie: reunirea pe acela[i album aperforman]elor unei pianiste legendare– Sofia Cosma – [i ale mae[trilor Ema-nuel Elenescu, Ludovic Bacs [i HoriaAndreescu, afla]i la pupitrul Orches-trei Na]ionale Radio (`nregistr\ri dinFonoteca Radio, 1976-2004).

CD-ul National Radio Orchestra &Sofia Cosma play Liszt ofer\ meloma-nilor nu numai oportunitatea `nt`lniriicu interpret\ri de v`rf ale unor paginide referin]\ din crea]ia marelui compo-zitor de la a c\rui na[tere s-au `mplinit`n aceast\ toamn\ 200 de ani, dar [iposibilitatea de a descoperi un destinartistic [i uman cu totul excep]ional,cel al pianistei Sofia Cosma.

Istoricul [i jurnalistul Victor Eske-nasy reface `n livretul (bilingv) care`nso]e[te discul parcursul uimitor alcarierei unei interprete, ce dup\ un de-but precoce [i prestigios a fost fr`nt\nemilos de marile tragedii ale istorieisecolului al XX-lea, numai uimitoareapasiune artistic\ cu care era `nzestrat\f\c`nd posibil\ dep\[irea experien]eicelor 7 ani de gulag la care a fost con-damnat\ pianista Sofia Cosma (`ntre1941-1948). Povestea acestei adev\ra-te „p\s\ri Phoenix a pianisticii“, cum onume[te istoricul, continu\ cu succe-sele anilor ’60 [i ’70 – m\rturie fiind [ivaloroasa `nregistrare inclus\ pe CD,dat`nd din 1976 – , prelungite cu apre-cieri critice superlative, recitaluri [iproduc]ii discografice, dup\ emigrarea`n Statele Unite, `n 1980, p`n\ la dispa-ri]ia interpretei, din februarie 2011.

EV

EN

IME

NT

EseuTTIIMMPPUULL12

decembrie 2011 www.timpul.ro

MIODRAG MATICKI1

Poten]ialul de gen al veacului al XVIII-lea [i Homo Europaeus

Dac\ abord\m istoria uman\ ca istorie aciviliza]iei, istorie a ideilor, respectiv ca untablou de europenizare al peisajului istoric,Europa este cel mai `nsemnat spa]iu `n care `nveacul al XVIII-lea are loc o intens\ coabitare[i interferen]\ a influen]elor Estului [i Vestu-lui. Un loc aparte revine Imperiului habsbur-gic, nu at`t spa]ial-geografic, c`t mai ales prinmodelarea conceptului cultural al absolutis-mului luminat `n zona central-estic\ a conti-nentului, prin `nf\ptuirile culturale `n careconvie]uiesc [i catolicii [i tradi]ia bizantin\-ortodox\. C`nd este vorba despre aspectele in-terculturale ale „moderniz\rii“ iluministe,despre geneza europenit\]ii omului est-cen-tral, s`nt de luat `n seam\ [i importantele ra-porturi [i interferen]e croato-s`rbe. ~n discu]ieeste timpul c`nd se contureaz\ noul om euro-pean [i ideile lumii contemporane prin reval-orizarea contextelor social-politice [i discur-sul despre „tradi]ia european\“.

Secolul al XVIII-lea este o `ncununare alui Homo Europaeus, purt\torul „modernit\-]ii“, al crizei de con[tiin]\ din cursul tranzi]ieide la umanismul renascentist la iluminism, dela timpul medieval la acela contemporan\. Sena[te `ntrebarea: `n ce m\sur\ Europa de atun-ci era un organism spiritual unitar? Cum poa-te fi interpretat\ `nt`lnirea lumii balcanice pra-voslavnice cu lumea catolic\? Cum pot fi v\-zute multele [i prelungitele continuit\]i ale ce-lor dou\ jum\t\]i ale Imperiului roman [i ce a-nume aduce Mediterana? Cum ne raport\m lageneza noului om european de `ndat\ ce des-coperim sudul `nv\luit de lumin\ [i Nordulintrovertit, devenit spa]iu al Reformei2? Pri-vit\ de la Viena, p`n\ unde s-a `ntins grani]aEuropei? Una dintre supozi]ii trimite la ideeac\, dincolo de aceast\ capital\ (linie), se afl\periferia, spa]iul de tranzi]ie dintre Occident[i `ntinsa Asie. Aflat pe dealul de la Titel [i`ntorc`ndu-se cu fa]a spre R\s\rit, scriitorulBoško Petrovic resim]ea c\, din locul `n carese afla, se casc\ h\ul Asiei. Nu e oare veaculal XVIII-lea un timp al intensific\rii dialogu-lui dintre Est [i Vest? Cu siguran]\, `n acestcontext geografic [i temporal, s`nt demne deevaluat [i raporturile culturale croato-s`rbe.

~n complexitatea aspectelor interculturaleale moderniz\rii iluministe referitoare la croa]i[i s`rbi, temeiul pe care se proiecteaz\ nouaimagine a spiritualit\]ii europene trebuie s\implice conexiunile lumii antice, medievale [icontemporane. Accep]iunea lumii antice caarmonie aurie a clasicismului, eliber`nd fante-zia [i gener`nd o mare de[teptare, lumin`ndnoile idealuri [i oferind un model cultural, sesprijin\ pe ra]ionalism v\zut ca o mare idee cese situeaz\ deasupra credin]ei, tradi]iilor, bi-sericii, principiului autoritarismului. Moder-nitatea neag\ g`ndirea medieval\, socotind-operimat\. ~n amintitul spa]iu est-central euro-pean, o contribu]ie [i o influen]\ `nsemnate aavut protestantismul, at`t cel luteran, ale c\ruicentre `n accep]iune culturologic\ s`nt ora[eleGoettingen, Halle, Wiettenberg, Jena, Leipzig,Amsterdam, c`t [i, poate `n mai mare m\sur\,cel propov\duit de Calvin, cu o mai mare

aderen]\ `n mediile rurale. R\m`ne viu `n con-tinuare tipul de civiliza]ie generat de organis-mul bizantin, cel ce d\inuie [i dup\ c\dereaConstantinopolului `n m`inile otomanilor,precum [i mo[tenirea intelectual\ greac\, reli-gia ortodox\, arta creat\ `n sud-estul continen-tului. De neocolit e [i influen]a Imperiuluiotoman, a civiliza]iei islamice a Levantului,urc`nd p`n\ la elenismul post-bizantin, nouaortodoxie [i romantismul balcanic. Toate a-cestea au `mbog\]it cultural Europa, rotunjin-du-i mozaicul.

De o deosebit\ `nsemn\tate pentru `n]ele-gerea con]inutului [i a afirm\rii dialoguluiEst-Vest, a interferen]ei tradi]iilor celor mari[i ale popoarelor `nc\ „neconfirmate“ statal `nveacul al XVIII-lea, s`nt „coridoarele“ cultu-rale de la Goettingen (la nord) p`n\ `n Transil-vania (la est), de flamanzi p`n\ la austrieci,maghiari, croa]i, s`rbi, de la cercurile univer-sitare [i literare Halle [i Berlin p`n\ la cele dela Buda, Zagreb, Sremski Karlovci, Sibiu, Ia[i,Bucure[ti. Aici trebuie eviden]iat\, `nainte detoate, contribu]ia pre]ioas\ („de ne`nlocuit“) agrecilor [i a evreilor. Grecii deschid primele

[coli protestante pe care, peste c`teva decenii,le urmeaz\ Dositej Obradovici [i al]i „ilumi-ni[ti“. Rolul lor va fi `nsemnat `n diploma]ie,`n comer] [i pentru c\ile comerciale, „lucr`nd“puternic [i asupra bisericii ortodoxe din sud-estul european3.

Iudaismul, al\turi de elenism [i protestan-tism, a fost cea mai penetrant\ for]\ civiliza-]ional\ a poporului evreu, unul risipit printrealte popoare. Diviza]i `n diaspore diferiteimagistic [i lingvistic [i tocmai datorit\ aces-tui mod de via]\ `n medii izolate, ie[irea lordin ghetou va eviden]ia poten]ialul creativ, in-dividualitatea [i realitatea practic\. Evreii ve-neau cu orientare mai mult spre viitor dec`tspre trecut. Acesta ar fi sensul tr\s\turii „no-made“ a mentalit\]ii evreie[ti. Astfel, ei aumic[orat distan]ele, au realizat leg\tura dintreoamenii de spirit, ac]ion`nd semnificativ asu-pra curentelor culturale [i model\rii omuluieuropean din spa]iul central-estic al continen-tului. Prin cercet\rile sale, Radovan Samardzica ilustrat fidel contribu]ia lor `n `nf\ptuirea li-antului balcano-italian. S\ men]ionez doar le-g\turile comerciale ale evreilor din Dubrovnik

cu cei din Constantinopol (}arigrad), influen]alor asupra mediilor culturale din Balcani, dar[i din Europa, unde, la Leipzig, Halle, devinpromotorii activit\]ilor editoriale, fondatoriilibr\riilor, ini]iatorii de foi (jurnale) [i maga-zine, fondatorii celor mai importante bibliote-ci publice, biblioteci de curte [i private alevremii, ini]iatorii `nv\]\m`ntului, purt\toriivirtu]ilor medicinii, transmi]\torii informa]iei[i ai ideilor, ai experimentelor [tiin]ifice4.

De bun\-seam\ c\ trebuie luat `n conside-rare [i suportul organiza]iilor masonice, carefac posibile c\l\toriile reprezentan]ilor ilumi-nismului micilor popoare [i contribuie la exis-ten]a centrelor culturale majore din Europa.La Paris [i Londra, ace[tia le tip\resc c\r]ile,stimul`nd prezentarea lor `n fa]a lumii cu re-zultatele muncii intelectuale. ~ndruma]i siste-matic `ntru perseveren]\ [i des\v`r[ire, ilumi-ni[tii micilor popoare est-central europene vorelabora dic]ionare `n limbile na]ionale [i tra-ducerile Bibliei `n limbile lor, ceea ce le-aatras [i calitatea de membri ai Societ\]ii bibli-ce, una foarte important\ `ntru recunoa[tereacomunit\]ii europene a vremii. Datorit\ insti-tu]iei masoneriei, Dositej Obradovici va c\l\-tori la Londra, unde va r\m`ne pre] de un an.C`t prive[te [ederea sa la Leipzig, masonulBreitkopft `l va ajuta, facilit`ndu-i preg\tireapublic\rii Fabulelor sale sub form\ de maga-zin. Are loc „o trezire“ a spiritelor, descoperi-rea [i promovarea unor figuri notorii ce vor„coordona“ dialogul cu lumea. S`nt acei oa-meni care poart\ c\r]i [i idei, de unde [i mesa-jul lui Dositej adresat contemporanilor: „C\r]i,c\r]i, iar nu clopote [i prapori!“

~ntr-un asemenea context devin importante[i bibliotecile, prin intermediul c\rora cap\t\consisten]\ [i contur chipul omului contempo-ran. Ia fiin]\ biblioteca de la Sremski Karlovci,biblioteca episcopului Ignác Batthyani de laAlba Iulia, biblioteca nobiliar\ de la T`rguMure[ a lui Sámuel Telek. ~ntreaga regiune sedeschide europeniz\rii, contribu]iile fiind `n-datorate [i c\lug\rilor franciscani ce deschidbiblioteci la Arad, Cluj, Timi[oara. Bibliotecalui Széchenyi Ferenc are un rol inestimabil `npreg\tirea pleiadei de intelectuali ai micilorpopoare tr\ind `n Imperiul Austriei. Tipogra-fia Universit\]ii din Buda, important\ pentrumediul universitar, tip\re[te `n zeci de limbicele mai importante opere [i autori din r`ndulpopoarelor est-central europene (func]ioneaz\`ntre 1777 [i 1849). Ea a jucat un rol de prim\m\rime `n legarea [i interferarea multor cul-turi care din punct de vedere politic erau co-nexate Imperiului. ~n acest fel s-a propagatcea mai potrivit\ form\ ideologic\ a iluminis-mului, ceea ce a f\cut cu putin]\ reunirea [i di-fuzarea de cuno[tin]e. La Viena, Buda [i `ncentrele mai mici ajunseser\ c\r]ile lui Eras-mus, Luther, Rousseau, Voltaire.

Victor Neumann, `n Tenta]ia lui Homo Eu-ropaeus (Editura Polirom, Ia[i, 2006), explic\succesul procesului devenirii lui Homo Eu-ropaeus. Purt\tor al ideilor universale ale noiiciviliza]ii din Europa central-estic\, HomoEuropaeus este definit din perspectiva triun-ghiului magic apropiere-cunoa[tere-dialog,for]\ motrice f\r\ de care acea magnific\ tran-zi]ie spre modernitate nu s-ar fi putut produce.~n veacul al XVIII-lea, spune autorul, apare oadev\rat\ „foame“ de apropiere, cunoa[tere [idialog. Dup\ Neumann, exist\ o multitudinede elemente componente ale spa]iului comunce acoper\ Croa]ia, Serbia [i Banatul, ca o re-

Tenta]ia lui Homo Europaeus deVictor Neumann din perspectivaculturii s`rbo-croate

13Eseu TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro decembrie 2011

giune a interferen]elor culturale ale rom=nilor,germanilor, s`rbilor, maghiarilor, evreilor, slo-vacilor, turcilor, bulgarilor, romilor. Dup\ opi-nia sa, acestea s`nt cele trei puncte esen]ialeale convergen]ei de mentalitate central-estic\[i sud-est european\. Aceste spa]ii cuprind„at`t particularit\]ile Mitteleuropei, c`t [i ele-mentele ce vin dinspre Balcani, Islam, estulebraic; at`t sentimentalitatea sud-estului, tem-peramentul de sorginte mediteranean\, c`t [icultura [i tradi]ia nord-germanic\“. ~n opiniasa, aici, `n aceast\ regiune r\s\ritean\ a conti-nentului [i Ortodoxia era mai pu]in riguroas\[i mai tolerant\; la fel, Catolicismul [i Refor-mismul care, `n diferitele lor `nf\]i[\ri, au per-mis difuzarea ideilor occidentale. Autorulconsider\ ca fiind de mare importan]\ faptulc\ prin intermediul limbii slavone pe care outilizau popoarele din `ntreg arealul sud-slavs-a stabilit un contact [i cu creatorii (de cul-tur\) greci [i bizantini din antichitatea t`rzie.

O asemenea abordare precum cea a luiVictor Neumann poate fi considerabil `ntre-git\ dac\ privim Dun\rea nu doar ca pe un re-per geografic, ci [i ca pe un coridor cultural.De-a lungul acestui m\re] fluviu se `n[iruiefort\re]e, cet\]i, ora[e care se revars\ [i dinco-lo de ziduri, `n care germineaz\ un mediu so-cial de extrac]ie urban\ (burghez) cu aportulacestor noi valori civiliza]ionale. A[a se `n-t`mpl\ `n ora[e precum: Viena, Bratislava, St.Endre, Buda, Novi Sad, Petrovaradin, Srem-ski Karlovci, Belgrad... {i nu este vorba doarfluviul cu m\rginirile sale, ci de o adev\rat\rela]ionare de popoare, de o curgere de idei,de o interferen]\ `ndatorat\ `nainte de toatecircula]iei fluviale [i comer]ului. Avem un flu-viu care niciodat\ nu a putut s\ fie [i s\ r\m`n\un limes care separ\ popoarele, un fluviu cupoduri nu doar simbolice, dar care se insin-ueaz\ `n cultura acelui spa]iu ca strat arhitec-tonic. `n cele din urm\, aici e un Homo Danu-bius. Poate fi [i una din modalit\]ile de multi-plicare ale omului nou european, iar posibili-tatea acestei multiplic\ri se constituie ea `n-s\[i `ntr-o for]\ a spa]iului `n discu]ie [i a ira-dierii sale culturale. Exist\ o albie comun\ `ncare se presupun a fi fiind toate r`urile care sevars\ `n Dun\re, p`n\ [i cele mai mici. Presu-punem deci Valea Dun\rii, Slavonia, Sirmium,Bacica, Banatul, partea rom=neasc\ [i cea bul-g\reasc\ a Dun\rii, dar [i Morava cu afluen]iis\i, valea Resavei cu [coala ei de copi[ti,Sava, Tisa, Timi[ul, Timocul. Nordul „ilumi-nismului“, pe calea Dun\rii, atinge MareaNeagr\. Pe Dun\re s-a c\l\torit `n Rusia, cor\-biile cobor`nd p`n\ la Stanbul. Este un coridorcare de fapt leag\ partea de sud-est a Europeicu Levantul. Pe aceste ambarca]iuni unde,spre deosebire de turnul Babilonului, se vor-beau limbi conexe, va c\l\tori [i Dositej Obra-divici `mpreun\ cu reprezentan]ii mai multorreligii [i popoare.

Interpretarea lui Victor Neumann poate ficompletat\ [i din perspectiva crea]iei literare.C`nd vine vorba de veacul al XVIII-lea, o pro-blem\ important\ o reprezint\ aceea a apari-]iei periodicelor la croa]i [i la s`rbi. Am `nvedere modelele germane, maghiare [i ruse.~n centrul abord\rii mele s`nt anumite formede pre-periodice, culegerile (literare), maga-zinele, almanahurile, colindele [i calendarele,mensuarele, precum [i genurile pe care le ilus-treaz\, toate, aflate `n slujba ilumin\rii. Eleabund\ `n traduceri de poezie [i povestiri mo-ralizatoare, ̀ n proverbe, zic\tori, vorbe de duh,misive pov\]uitoare `n care, sub o form\ „lite-rar\“, cititorii s`nt sf\tui]i cu privire la mun-cile p\m`ntului, prepararea vinului, forme devia]\ s\n\toas\, comportament [i credin]\. A-ceste periodice de tip magazin, „de toate c`teun pic“, s`nt un produs al ideilor iluministe deprovenien]\ protestant\, al dorin]ei ca [tiin]a [i`n genere cuno[tin]ele s\ fie apropiate poporu-lui, s\ nu r\m`n\ doar `n seama celor ale[i, fiec\ e vorba de cler sau de cercurile palatului.S\ fie propagate `ntr-o formul\ atr\g\toareunui cerc mai larg de cititori [i `n acest fel s\contribuie la „democratizarea“ [tiin]ei [i a cul-turii, la modernizarea „iluminist\“ a `ntregiisociet\]i. Se sub`n]elege aici [i genul „carteapentru popor“, c\ci avem `n vedere un `ntreg

sistem de activit\]i iluministe focalizate pecrearea de canoane de inspira]ie iluminist\.Accentul e pus pe popoarele mici din imperi-ul cel vast, pornind pe calea recuper\rilor `nurma marilor culturi. Privind unii spre al]ii,intelectualii au preluat contribu]iile din ase-menea publica]ii, au cooperat `ntre ei. ~ntr-unasemenea context trebuie valorizate [i forme-le manuscrise de almanah, „lirele“ [i „poe]ii“,ticluirile poetice manuscrise ce s`nt transcrise[i circul\ din m`n\ `n m`n\. Asemenea crea]iimanuscrise au jucat un rol important `n inter-conectarea [i coabitarea multor popoare. Depild\, `n marea culegere poetic\ din anii trei-zeci ai veacului al XVIII-lea compilat\ la Sa-kolca, pe l`ng\ poezii `n german\, maghiar\ [islovac\, afl\m [i c`ntece s`rbe[ti „de slav\“[slava, patronul [i praznicul casei la s`rbi, n.n.], c`ntece croate „de vin“ (de pahar), chiar [iunul intitulat „bo[niac“.

Genurile literare (livre[ti), purt\toarelenoilor idei, pot fi [i ele privite dintr-un unghipropriu, cuprinz`nd con]inutul de idei al epo-cii iluministe. Poten]ialul de gen al veaculuial XVIII-lea se constituie `ntr-o for]\ sui-ge-neris de modelare a lui Homo Europaeus [i,pe bun\ dreptate, transgreseaz\ `ntreg veaculurm\tor. Textele (scrierile) istoriografice vincu o nou\ abordare a istoriei. Istoriile [i croni-cile ne apar cu multiple motiva]ii. ~n mai mic\m\sur\ aservite faptului istoric, cu prec\deretributare tradi]iilor [i creativit\]ii orale, mistif-ic\rilor, ele reconstituie continuit\]i `n scopulunui prinos adus „intereselor na]ionale“. Cro-nicile lui Gheorghe Brancovici [i alte aseme-nea scrieri se transmit [i sub form\ de manu-scris, iar prin ele se manifest\ str\dania uneiabord\ri mai cuprinz\toare a faptului istoricdelimitat spa]ial, propag`ndu-se ideea unit\]iipopoarelor supuse, a slavilor din cuprinsulIlliricum-lui (Jovan Rajic, Istorija raznih slo-venskih narodov, najpace Bolgar, Horvatov iSerbov – Istoria diferitelor popoare slave, cuprec\dere bulgarii, croa]ii [i s`rbii).

Povestirile din vechimea clasic\ au fost unprilej pentru scriitorii epocii iluministe de a sefamiliariza cu tradi]iile elen\ [i roman\, de aface adapt\ri, cu func]iuni sensibil noi, alelecturii antice. ~n abordarea acestui gen prinliteratura popoarelor mici, scopul esen]ial esteca cititorii sa fie familiariza]i cu tradi]ia dem-n\ de ]inut minte. ~n condi]iile noilor vremuri,tinerii erau preg\ti]i s\ militeze `n sens comuni-tar – curentul na]ionalist – a[a `nc`t ei s\ con-tribuie la consolidarea con[tiin]ei na]ionale [i laop]iunea favorabil\ tendin]elor na]ionale alepopoarelor mici – respectiv a propriei statalit\]i.

Genul evoc\rilor itinerante sufer\ dintr-oasemenea transformare. Peregrin\rile, „odise-ele“ literaturii clasice s`nt jalonate de mo[te-nirea mitologic\ (c\utarea „l`nei de aur“, `n-cle[tarea cu fiin]e mitice). Pelerinajele cre[-tine – `n prim plan s`nt drumul la moa[te;fragmente din crucea venerat\; biserica [i reli-gia ce definesc comportamentul ce trebuiev\zut [i f\cut `n cursul c\l\toriilor); substi-tuirea descrierilor iscoditoare prin cele cu oconota]ie alegoric\ (de pild\, c\l\toria ale-goric\ transpus\ `n cartea de Fabule a luiDositej face referire la alegerea c\ii drepte `n

via]\). Dac\ Alexandru Macedon ajunge `n`ntreprinderea sa cuceritoare p`n\ `n China [defapt, `n India n. n.], Marco Polo descoper\China. Toate acestea s`nt sub semnul lui MobyDick [i al l\ncii zv`rlite `n balen\, `n spa]iulnecunoscutului, sau e vorba de modelul [tiin-]ei care `nvinge (`n spa]iul sud-slav RobinsonCrusoe s-a tradus `n veacul al XVIII-lea).Scrisorile de vilegiatur\ ale lui Dositej au,`nainte de toate, menirea de a apropia noul,oamenii `n primul r`nd, alte popoare [i ]inu-turi, favoriz`nd urbanul, `nf\ptuirea omului.Iar obiectivul final este ca textul de c\l\tories\ ridice `n centru omul universal, deschis,f\r\ fric\ de confruntarea cu propria con[tiin-]\, eliberat de servitutea secular\ de a fi c\-l\uzit prin dogme `n g`ndirea [i ac]iunile sale.

Fabulele, la `ndem`na tuturor ca experien]\cultural\ a veacului al XVIII-lea, apar ca omodalitate de apropiere a litera]ilor de lumeaelenistic\. Ele s`nt, `n aceea[i m\sur\, `nnobi-late cu reflec]ii novatoare despre credin]\ [islujirea binelui (credo-ul lui Dositej, „faptelebune s`nt o cauz\ etern\“, `l va transmite pen-tru secolul al XIX-lea s`rbesc unui alt b\n\-]ean, Jovan Popovic-Sterija); despre afirma-rea de sine [i libertatea de expresie a persoa-nei; despre rolul [tiin]ei [i puterea cunoa[terii;despre combaterea dogmelor [i a supersti]ii-lor. Fabulele s`nt `nc\rcate de sentin]e progra-matice, parafraze ale proverbelor [i zic\tori-lor orale, ale cuget\rilor biblice [i ale celorpreluate din literatura cult\ a vremii. Cea maibun\ confirmare a faptului c\ avem `n fa]\ unadev\rat program de „iluminare“ este prefa]alui Jovan Muškatirovic la cartea sa, Povestiri[i proverbe precum [i senten]iuni sau zic\tori(1787; 1807), `n care recunoa[te c\ de un deo-sebit sprijin `n realizarea ei i-au fost DositejObradovici [i Atanasije Sekeres.

Senten]iunile (cuget\rile) ca gen livresc,culese [i tip\rite sub form\ de dic]ionare de`n]elepciune, s`nt o `ncheiere a complexeiedi]ii a Fabulelor lui Dositej Obradovici. A-cesta public\ o traducere a cuget\rilor dinlimba englez\ („acum din gr\dina englez\ a`n]elepciunii...“), de care s-a sim]it atras.Chiar [i atunci c`nd preiau proverbe, cuget\riori zic\tori „lascive“, c\rturarii veacului alXVIII-lea [i ai `nceputului de veac al XIX-leale aleg pe cele care-l elibereaz\ pe om, pre-cum [i pe cele care, indirect, `i critic\ del\sa-rea (destr\b\larea). Traduse [i adaptate, aces-tea s`nt oferite poporului, beneficiind astfel deo „redare“ oral\, pentru ca apoi s\ fie re`nreg-istrate drept crea]ii populare. S`nt aici [i unelelatine, venind dinspre izvoarele clasicismului,dar [i unele maghiare [i germane. Acest genfunc]ioneaz\ `n veacul al XVIII-lea ca unvehicul culturologic de interferen]\.

Genul epistolar e [i el utilizat `n epoc\ caunul adecvat transmiterii ideilor noului euro-penism, chiar [i atunci c`nd vorbim de episto-lare de c\l\torii. Coresponden]a ca modalitatede formulare a ideilor, disponibilitate pentrucomunicare sub form\ de dialog [i interferen-]\, ca `mbr\]i[are a noului, este un instrumen-te puternic dedicat interesului comun, lucr\riiluminilor. Spre ilustrare, epistola lui DositejObradovici c\tre ipoteticul Haralampie, prin

care, de timpuriu, `[i expune fundamenteleprogramului luminist, c\ruia apoi, decenii de-a r`ndul, i s-a dedicat consecvent, nu este `ntrutotul original\ precum ar crede [i eviden]iaunii. Asemenea „scrisori“ abundau `n aceavreme, av`nd rolul de adev\rate „circulare“ detransmitere a unor mesaje programatice,suferind adapt\ri `n acord cu specificul publi-cului cititor dintr-o anume arie cultural\.Aceast\ epistol\ a lui Dositej merit\ a fi citit\mai `nt`i `n context universal, ca o ilustrare amodelului de Homo Europaeus.

Modelele retoricii de gen arat\ c\, urm`n-du-se etalonul retoricii clasice, veacul alXVIII-lea intr\ `n scen\ cu un nou fel de reto-ric\. E vorba de textele adresate de presupusulretor unor ipotetici ascult\tori sau cititori. Catr\s\tur\ esen]ial\, ele con]in un mesaj cu des-tina]ie motiva]ional\. Privite `ntr-o asemenea„cheie“, chiar [i coresponden]ele lui DositejObradovici faciliteaz\ accesul cititorului laconstruc]ia ideatic\ dintr-un cu totul nouunghi. Dac\ facem o compara]ie cu bogatacoresponden]\ a lui Vuk Karadzic, rezult\ c\avem de a face cu dou\ modele diferite decoresponden]\, una de inspira]ie iluminist\,iar alta, de expresie na]ionalist\. La Vuk e su-bliniat\ ideea de program na]ional. Nu estedoar interesul pentru folclor, descrierile deobiceiuri populare, creativitatea profilat\, cimai ales un interes crescut pentru istoria ceanou\, demarat\ prin Insurec]ia s`rb\ [a luiCaragheorghe, de la 1804 n. n.], care e [i te-mei al structur\rii statului na]ional.

Poten]ialul de gen al veacului al XVIII-leae marcat de o „hibridizare“ aparte a genurilor,de interferen]a acestora. ~n fabule, s`nt rea-daptate teme din antichitatea clasic\, fabulecu zeit\]i, filozofi etc. Aceasta face ca genu-rile s\ se revigoreze, s\ d\inuie `n timp, s\ se„aclimatizeze“ exigen]ele din periodice [i cal-endare p`n\ departe `n secolul al XIX-lea. Elese constituie `ntr-un gen de matrice a culturiiscrise iluministe (cartea `n primul r`nd, ceeace este tip\rit are, aproape, o valoare de „lucrusf`nt“). Homo Europaeus, c\l\torind prin a-ceste genuri, [i-a aflat o for]\ de expresivitatep`n\ `n preajma idealului universalit\]ii idea-tice, unde `n prim plan se `nst\p`ne[te Eul.Acest eu e cel ce propov\duie[te, beneficiaz\,particip\ la fabul\, `[i `nsu[e[te cugetarea sprea o servi continuu, p`n\ la epuizare de sensuri,prin transcrieri [i rescrieri, cre`nd un sistemuniversal de vehiculare a faptelor, a istoriei, a[tiin]ei, credin]ei, artei, creativit\]ii. Fapteledevin astfel o oglindire [i o pov\]uire, o `ncer-care de a l\sa concluzii deschise, nepietrifi-cate, de a evita dogmatizarea [i de a inoculasperan]a cum c\ totul se supune unor posibilereevalu\ri, noilor c\ut\ri, mi[c\rii spre `nain-te. Prin intermediul lor, pe calea polemicii [i aschimbului de idei, intelectualii se sprijin\reciproc. ~n esen]\, avem de a face cu princi-piile [tiin]ei adev\rate, cu o medita]ie [tiin]i-fic\ de prim rang. Doar prin astfel de supo-zi]ii, experimente, se pot dob`ndi nout\]i `n[tiin]\. Oglindirea (imaginea `n oglind\) este[i o adev\rat\ `ncununare a unei re]ele nova-toare de gen a epocii iluministe, cel mai depre] lucru pe care ni l-a d\ruit aceast\ epoc\.Nu mai avem de-a face cu sofismele clasice,cu exerci]iul filozofic al logicii (formale) –noua filozofie este o filozofie a faptelor.

(Traducere [i adaptare a textului `n limbarom=n\ de Miodrag Milin)

1 Prof. dr. Miodrag Maticki este Consilier [tiin]ific alInstitutului pentru literatur\ [i art\ din Belgrad.

2 Victor Neumann, Tenta]ia lui Homo Europaeus. Ge-neza ideilor moderne în Europa Central\ [i de Sud-Est,edi]ia a III-a, Editura Polirom, Ia[i, 2006.

3 Ibidem, vezi capitolul „Coridoare culturale“ în Eu-ropa est-central\: C\r]i [i biblioteci în mediile aulice dinTransilvania, Banat, Ungaria [i Serbia, p. 161-229.

4 Ibidem, capitolul „O diaspor\ generatoare de con-vergen]e? Iradierea iudaismului în Europa Central\ [i deSud-Est“, p. 93-136.

(Conferin]\ `n cadrul Simpozionului Inter-na]ional de la Facultatea de Filozofie a Uni-versit\]ii din Zagreb, 10-11 noiembrie 2011)

EseuTTIIMMPPUULL14

decembrie 2011 www.timpul.ro

CONSTANTINPRICOP

Sintagma repetat\ p`n\ la sa]ietate, „Ar-ghezi, Barbu, Blaga, Bacovia – cei mai im-portan]i poe]i rom=ni din secolul 20“ arp\rea la prima vedere a fi o formul\ ce s-arfi impus „de la sine“, `nc\ din perioada `n ca-re scriitorii `n cauz\ erau `n plin\ activitate.Asemenea formule satisfac comodit\]ile deg`ndire [i dau impresia, mai ales atunci c`ndnu ne agreseaz\ prea mult convingerile, c\s`nt definitive. Dac\ o privim ̀ ns\, ̀ n perspec-tiv\ istoric\ constat\m c\ lucrurile stau altfel.Cvadrumviratul reamintit stereotip a fostimpus, de fapt, `n anii ’60 ai secolului ante-rior, c`nd, `n timpul scurtei [i relativei destin-deri gestionate de puterea comunist\ s-au tra-sat anumite coordonate `n structura literaturiinoastre. Iar selec]ia de nume era determinat\atunci [i de condi]iile istorice – de[i aceast\determinare nu este adus\ `n discu]ie.

***

~ntre cele dou\ r\zboaie mondiale ierarhiaar\ta altfel. Marele poet al timpului era Tu-dor Arghezi. I se putea numi un singur rival– Ion Barbu. ~n acel timp Lucian Blaga `[idefinea profilul [i `[i consolida prestigiul,`ntre poezie [i filozofie. C`t `l prive[te pe Ba-covia, cazul s\u merit\ o aten]ie particular\,destinul s\u literar cunosc`nd muta]ii impre-vizibile. ~n perioada interbelic\ scriitorul eraapreciat ca un remarcabil poet simbolist. Ni-meni nu `i contesta calitatea – dar `n acela[itimp nimeni nu renun]a la ad\ugirea „sim-bolist“. P\rea a fi un alt mod de a spune c\era vorba de un poet de al doilea plan. A[a `lvedeau contemporanii – [i a[a se explic\ dece `n fa]a unui scriitor din anii ’70, MirceaEliade `[i exprima mirarea c\ Bacovia ajun-sese s\ fie privit ca unul dintre marii poe]irom=ni ai secolului. Genera]ia sa cunoscusealt\ ierarhie… Muta]ia survenit\ `ntre timp eurmarea unor redimension\ri esen]iale. ~ncvasitotalitatea cazurilor, valoarea scriitorilorse diminueaz\ pe m\sura trecerii timpului,profuziunea de scriitori „mari“, „foarte im-portan]i“ [. a. m. d. ai epocii reduc`ndu-se,de la o genera]ie la alta, p`n\ la cei c`]iva au-tori… „reprezentativi“. ~n ceea ce `l prive[te`ns\ pe Bacovia, cota sa s-a amplificat consi-derabil, o dat\ cu reorient\rile, tot at`t deradicale, `n interpretarea operei.

***

{i `n Istoria literaturii rom=ne contempo-rane din 1926 [i `n actualizarea acesteia din1937 E. Lovinescu `i plaseaz\ f\r\ nici o ezi-tare pe Bacovia `n capitolul Al]i poe]i simbo-li[ti. Spre compara]ie, Tudor Arghezi se afl\`n fruntea capitolului Poezia modernist\, iarIon Barbu ilustreaz\, cu orgoliu, Contribu]iamodernist\ a Sbur\torului. Formulele princare criticul fixeaz\ imaginea acestui… altpoet simbolist s`nt f\r\ echivoc. „Leg\tura a-cestei poezii cu simbolismul e prea f\]i[\pentru a fi nevoie s\ o subliniem mai mult.“1

Urmeaz\ identificarea tr\s\turilor simboliste,una c`te una. Autorul scrie o poezie de atmos-fer\ – una a decrepitudinii, a disolu]iei, amor]ii. O alt\ formul\ plastic\ precizeaz\punctul de vedere al criticului. Firescul pro-ducerii acestei atmosfere ap\s\toare „e ex-presia celei mai elementare st\ri suflete[ti, epoezia cinesteziei imobile, ce nu se intelec-tualizeaz\, nu se spiritualizeaz\, nu se ra]io-

nalizeaz\, cinestezie profund animalic\, se-cre]iune a unui organism bolnav, dup\ cumigrasia e lacrima zidurilor umede“2. Poeziabacovian\ respinge verbalismul aplic`nd„principiul esteticii verlainiene“ privind su-cirea g`tului retoricii. Bacovia nu numai c\este un poet simbolist, dar este astfel prinnatur\, prin temperament. Simbolist\ e at-mosfera, exist`nd o atmosfer\ bacovian\ ca-racterizat\ prin dezolare, ploi putrede, arboricangrena]i, un peisaj de mahala de ora[ pro-vincial, `ntre cimitir [i abator etc. Atmosferaalimenteaz\ la r`ndul ei o stare sufleteasc\ deabrutizare prin alcool, obsesia mor]ii, a nean-tului, sentimentalism banal3 [. a. m. d.

G. C\linescu nu schimb\ prea multe `n a-precieri. Poetul e a[ezat `n sec]iunea Simbo-li[tii. 1905-1916. ~nr`urirea francez\. C\li-nescu `[i contrazice marele contemporan doar`n ceea ce prive[te spontaneitatea [i lipsa deme[te[ug. La Bacovia, sus]ine el, te izbe[tenu spontaneitatea ci, dimpotriv\, artificiul –[i tocmai acesta „`i formeaz\, `n definitiv,valoarea“4. ~n ceea ce prive[te simbolismulsituarea e [i mai categoric\. „De altfel, luat\`n total/ poezia lui Bacovia/ este o transplan-tare, uneori p`n\ la pasti[\, a simbolismuluifrancez“. Nota autohton\ e dat\ de mo[teni-rea lui Traian Demetrescu5. De la acesta `m-prumut\ „sentimentalismul proletar, ]inutade refractar, nostalgia maladiv\, «filosofiile»triste [i mai ales tonul de roman]\ sf`[ietoa-re“6. Tradem ar fi dus mai departe printr-osimbolistic\ a culorilor – aceasta `mprumu-tat\, evident, de la Rimbaud. G. C\linescunu ezit\ s\ numeasc\ modelele: Rodembach,Rimbaud, Verlaine, Baudelaire, MauriceRollinat, E. A. Poe [. a. m. d. Lui Bacovia ise concede totu[i existen]a proprie asigurat\`mprumuturilor franceze, „capacitatea de atr\i personal“ prelu\rile7. Pe l`ng\ afirmareaindubitabilei apartenen]e simboliste, C\li-nescu descoper\ totu[i, `n vitez\, [i elementecare vor favoriza reinterpretarea postbelic\.Pune de pild\ `n eviden]\ „retorica `ntoars\,adic\ sf\r`marea p`n\ la aparenta anarhie asolemnit\]ii. /…/ Bacovia simuleaz\ `n ge-nere pierderea [irului ideilor, preten]ia defilozofie, declara]ia absurd\ cu aparen]\ deprofunditate, interve]ia prozaic\…“8 Iar `n`ncheierea analizei C\linescu re]inea, `ntreac\t parc\, [i „o remarcabil\ poezie popu-lar\ `n stil hermetic, cu o `nt`lnire absurd\ demitologii [i geografii disparate, `ntr-unc`ntec amestecat [i himeric…“ Tendin]a,pu]in luat\ `n seam\ atunci, se va dovedi a fio intui]ie a unui gen de poezie str\lucit ilus-trat `n anii ’60 de un Ion Gheorghe, unLeonid Dimov [. a. m. d.

Puncte de vedere asem\n\toare `nt`lnim [ila ceilal]i critici ai epocii. Apartenen]a lasimbolism nu e pus\ de nimeni la `ndoial\.

Apare `ns\ o `ntrebare fireasc\: de ce s-ar fibucurat de succes, dup\ ce fuseser\ consu-mate experimentele moderniste [i avangar-diste interbelice, o poezie simbolist\? ~n a-flarea r\spunsul trebuie s\ vedem c`t sepoate de clar importan]a avut\ de presiuneaideologic\ a momentului. Condi]iile „im-puse“ creau un complex de rela]ii confuze.Iar `n primul r`nd ar trebui s\ ]inem cont dereac]ia, `n majoritatea cazurilor t\cut\, lare]eta realismului socialist.

***

Cunoa[terea condi]iilor epocii relev\ orealitate complicat\ [i `n bun\ m\sur\ con-tradictorie. S\ re]inem `n primul r`nd c\ li-bertatea despre care s-a tot vorbit era cu totullimitat\. ~n acel moment de… „libertate“existau poe]i despre care nu se putea vorbi –poe]i interzi[i, sco[i din biblioteci, dinlibr\rii, ignora]i de critic\ sau pomeni]i doarca exemple negative. Cei care `[i c\utau a-tunci modele aveau o posibilitate de alegerelimitat\ – [i, prin aceasta, dirijat\. Aspira]iilec\tre cunoa[terea poeziei din perioadaanterioar\ erau trecute prin filtrul op]iunilorideologice de moment ale puterii comunistecare cenzura prezentul [i trecutul literar. Au-torii tineri nu puteau s\ aspire la opera unorscriitori ca Vasile Voiculescu, Ion Pillat, IonVinea, Nichifor Crainic, Aron Cotru[, DanBotta – la poe]ii suprareali[ti, la avangardi[ti[. a. Modele puteau deveni doar scriitoriireadu[i atunci, dintr-un motiv sau altul,printr-un mijloc sau altul, `n actualitate. Iar`ntre ace[tia se eviden]iau cei patru. TudorArghezi, cunoscut ca poetul cel mai impor-tant al epocii [i unul din gazetarii interbelicicu mare audien]\, era necesar puterii pentrua-i `nt\ri credibilitatea. Autorul nu a respinsonorurile care i s-au oferit `n schimb. IonBarbu fusese [i el un poet de considerabil\audien]\. P`n\ `n anii ’60 fusese readus, cudificultate, `n actualitate. Principalul s\umerit postbelic a fost acela de a nu se maimanifesta `n spa]iul literar. Nu ridica noiprobleme pe l`ng\ problemele mai vechi…{i pe Lucian Blaga regimul `l prev\zuse `n„planul de recuperare“. ~n ultimii ani au ap\-rut m\rturii care dezv\luie manevrele com-plexe care `l vizau pe poet. ~n sf`r[it, Bacoviaera un scriitor acceptat de putere (de[i… de-cadent…) pentru c\ putea fi dat ca exemplude persecutat social, de autor s\rac [i bolnav,p`ndit de nefericirea `ntre]inut\ de burghezo-mo[ierime, un soi de lumpen poet…

Ace[tia erau poe]ii de prestigiu care puteaufi frecventa]i `n mod „oficial“. {i, `n afara„permisiunii“ de a accesa un scriitor sau altul,formula poetic\ a fiec\ruia dintre cei dis-cuta]i oferea sentimentul opozi]iei la re]etaliterar\ oficial\. ~n cazul lui Arghezi aceast\

Bacovia redivivusAurel Dumitra[cu, Caiete maro.

Jurnal 1982-1990, volumele 1 [i 2, ~ngri-jire edi]ie, prefa]\ [i note de Adrian AluiGheorghe, Editura Conta, Piatra Neam],2011, 466 + 468 pagini

Au mai ap\rut p`n\ acum c`teva vo-lume disparate din jurnalul optzecistuluinem]eam Aurel Dumitra[cu (1955-1990),plecat dintre noi la numai 35 de ani, r\pusde o leucemie galopant\. Ceea ce ne ofer\`ns\ Adrian Alui Gheorghe este jurnalulintegral, `ncep`nd cu 1982, anul „trezirii“[i sf`r[ind cu ultimele zile din via]\, petre-cute la Spitalul Fundeni. A r\mas, deo-camdat\, `n afara edit\rii, partea de `nce-put a jurnalului, scris\, se pare, `n 1975,c`nd autorul `mplinea dou\zeci de ani.Gestul recuper\rii este salutar. ~n primulr`nd, pentru ceea ce ne ofer\ jurnalul `n ceprive[te via]a [i scrisul lui Aurel Dumi-tra[cu, probabil cel mai important autor algrupului de poe]i optzeci[ti din Neam](Adrian Alui Gheorghe, Nicolae Sava,Radu Florescu, Daniel Corbu, c\roraaveau s\ se adauge ceva mai t`rziu IoanVieru [i Vasile Baghiu). Informa]iile „dela surs\“ privind lecturile, iubirile, „nego-cierile“ pentru publicarea `n reviste [i celeprivind accesul la edituri, drumurile [i`nt`lnirile la Piatra Neam], Ia[i [i Bucu-re[ti s`nt esen]iale pentru `n]elegerea unuidestin literar at`t de brusc [i pretimpuriu`ntrerupt. ~ns\, cum jurnalul acoper\ a-proape `n `ntregime deceniul final al co-munismului, cel mai sinistru de dup\1965, [i cum autorul `[i `ncheia maturiza-rea exact atunci, acesta este extrem deinteresant [i prin informa]iile privindepoca, `n dimensiunea sa cultural\, dar [ipolitic\. Locuind `n „creierul mun]ilor“,la Borca, aproape p`n\ la finalul epocii,dotat cu o autentic\ sensibilitate de poet,Aurel Dumitra[cu a avut [ansa s\ poat\privi mereu cu un ochi proasp\t abera]iilecu care avea s\ dea ritmic piept `n„cobor`rile“ sale c\tre Piatra Neam] [iT`rgu Neam], Ia[i – unde `ntre 1983 [i1987 a studiat literele – sau Bucure[ti,unde `l chemau interesele editoriale sau,c`teodat\, numai dorin]a de a ie[i din izo-larea montan\ [i de a revedea ni[te prie-teni, mai ales scriitori, nu neap\rat doardin genera]ia noastr\.

Adrian Alui Gheorghe merit\ toatelaudele pentru devo]iunea prieteneasc\dovedit\ `n aceast\ important\ restituire,cum laude merit\ [i editura revistei Con-ta, pe care o conduce. {i o sugestie saurug\minte – cred c\ ar fi util\ [i editarealaolalt\ a caietele de `nceput ale poetului.S\ vedem cum ar\ta pre-scriitorul de di-naintea scriitorului Aurel Dumitra[cu.

(Liviu Antonesei)

BURSA C|R}ILOR

15

decembrie 2011www.timpul.ro

Bursa c\r]ilor

Valeriu Marius Ciungan, Oameni `npardesie, poezii, cu o prefa]\ de GheorgheManolache, Grafic\ de Andrei Ciungan,Colec]ia Scriitori Medie[eni, Editura Bio-flux, Cluj-Napoca, 2011, 66 pagini

~nt`mplarea face – [i nu at`t `nt`mplarec`t haosul [i capriciile difuz\rii de carte dedup\ 1990 – s\ m\ `nt`lnesc cu poezia a-cestui autor mai mult dec`t interesant abiala cea de-a treia sa carte. P`n\ la Oameni`n pardesie, autorul din Media[ a mai pu-blicat, la aceea[i editur\ clujean\, volu-mele Poveste de toamn\ (2008, debutul `nvolum) [i Haina de molton (2009). Dac\titlul primului volum e destul de conven-]ional, celelalte dou\ titluri `]i atrag ime-diat aten]ia prin dimensiunea lor „anti-liri-c\“ asumat\. Asumat\, dar [i jucat\, auto-rul fiind o structur\ liric\ prin excelen]\,cum probeaz\ volumul la care am avutnorocul s\ ajung.

Cred c\ prefa]atorul are dreptate c`ndconstat\ caracterul de „contra-replic\“ apoeziei lui Valeriu Marius Ciungan fa]\ depoetica opteci[tilor [i a nou\zeci[tilor, cevin de fapt `n continuarea celor dint`i, [iafinit\]ile cu post-avangardi[tii de felul luiConstant Tonegaru [i Dimitrie Stelaru sauBen Corlaciu sau cu poezia „intimist\“ alui Emil Brumaru. ~ns\ dincolo de „aerulde familie“, de eventualele „contamin\ri“,mai important este ceea ce marcheaz\ „des-p\r]irea“ de familie, ceea ce trece de posibi-lele influen]e. A[ spune, ̀ n termeni blagieni,c\, din fericire, acestea se dovedesc maidegrab\ catalitice dec`t modelatoare.

{i ca s\ nu par\ vorb\ goal\ ceea ce amscris eu aici, s\ nu joc, fie [i involuntar, rolde demagog, voi cita `n `ntregime c`tevatexte: „`ncercam o `ncercare/ o cremenemai gri/ ooo tu piatr\-al\turat\/ cuveni-s-ar/ ca s\ [tii// `ncercam o `ncercare/ dar r\-m`neam `mpreun\/ pietre l`ng\ pietre/ t\-cute, solidare, gemene,/ [i necuviinciosvisam/ la piatra mea filosofal\/ [i ni]el maicremene!“ („Mai cremene“) sau: „ai ap\-rut pentru o secund\/ `n straie de sear\,cumplit de albe// oasele albe, prelungi,/suav `]i `nso]eau mersul/ c\ma[a de in c\-dea/ odat\ cu seara/ pe trupul str\veziu//`ncremenit priveam/ aceast\ anatomiedureroas\“ („Alb dureros“) sau, `n sf`r[it,aceast\ mic\ bijuterie: „erai tu a[a cumerai/ erai o-nt`mplare/ c\ vai// c\ vai/ c\mult/ mi-erai// erai mai apoi/ un cuv`ntmai t\cut dec`t saltul/ [i ce-o mai fi fost…/naltul!“ („Vai“).

La acest al treilea volum, Valeriu Ma-rius Ciungan se dovede[te a fi nu doar unpoet infuzat de sensibilitate liric\ auten-tic\, dar [i unul foarte st\p`n pe me[te[ug.~l voi urm\ri [i de aici `nainte – desigur, `nfunc]ie de capriciile difuz\rii de carte.

(Liviu Antonesei)

BURSA C|R}ILOR

Eseu TTIIMMPPUULL

opozi]ie era poate mai pu]in perceput\ descriitorii tineri, marele poet ap\r`ndu-le caun intelectual recuperat de puterea comunist\– care `i acorda toate privilegiile; el oferea`ns\, pe l`ng\ exemplul virtuozit\]ii extraor-dinare `n m`nuirea sintaxei, ideea poezieiinspirate din lucruri mici, cotidiene, lipsitede orice eroism – `n opozi]ie cu realismul so-cialist, care viza gesturi mari, eroice, exem-ple mobilizatoare pentru clasa muncitoare.Poezia lui Ion Barbu cau]iona expresia poe-tic\ preocupat\ de ea `ns\[i, str\in\ de preo-cuparea major\ a realismului socialist „de afi pe `n]elesul tuturor“, condi]ie care trans-formase poezia `ntr-o proz\ versificat\. {i laLucian Blaga era evident `ndemnul de a nurespecta realismul socialist. Poezia acestuiaera `nconjurat\ de idealul mitului, misteru-lui, spiritualului [. a. m. d. ~n sf`r[it, Bacoviase `ndep\rta de re]eta oficial\ prin versurilesale obsesive, pesimiste, clam`nd o neferi-cire fundamental\, monoton\ – `n complet\opozi]ie cu optimismul oficial [i vitalist alliteraturii de comand\. Nefericitul Bacoviarevigora pesimismul `n mijlocul poe]ilor sa-tura]i de optimismul poeziei oficiale…

***

~n aceste condi]ii jocul `ntre ceea ce eraacceptat oficial [i ceea ce era insinuat de oa-menii genera]iei tinere trece printr-o ]es\tur\complex\ de ini]iative [i inevitabile compro-misuri. ~n cadrul acestora exerci]iile de rein-terpretare critic\ joac\ un rol determinant.Poezia interbelic\ este reevaluat\ [i reinter-pretat\. Plec`ndu-se de la textele cunoscutese ajunge nu o dat\ la o… alt\ literatur\. R\-m`n`nd doar la Bacovia putem s\ ne `ntre-b\m cum de se plasa `n actualitate un poetsimbolist. Oric`t de doritori de a re`nnoda[irul experien]elor interbelice, oric`t de pu-

ternic\ era dorin]a de a ajunge la o nou\ poe-zie este evident c\ noii scriitori care se afir-mau `n anii [aizeci nu s-ar fi `ntors, totu[i, lao mi[care literar\ de mult\ vreme ie[it\ dinactualitate. Dup\ spectaculoasele experien]easimilate de poezia rom=n\ interbelic\ cines-ar mai fi `ntors la o poezie simbolist\? To-tu[i apropierea de Bacovia nu a fost v\zut\ca anacronic\ pentru c\ cititorii lui din anii[aizeci descifrau cu totul altceva `n poeziasa. Am putea spune, f\r\ a exagera, c\ dup\r\zboi Bacovia a fost „re-creat“. Ideea c\ `nanii ’60 ai secolului trecut tinerii poe]i se `n-torceau la poezia simbolist\ e fals\, `n reali-tate ei citeau ei `n poezia lui Bacovia cu totulaltceva dec`t ceea ce citiser\ `n versurile salecriticii interbelici. Schimbarea e evident\ `ninterpret\rile unor critici, dar ea este extremde limpede exprimat\ de poetul cel mai im-portant al genera]iei. ~n materie de opinii ge-nerale despre literatura genera]iilor prece-dente rolul poetului a fost determinant.Nichita St\nescu propune nu numai o nou\viziune asupra poeziei lui Bacovia. Este ex-plicit [i `n respingerea interpret\rilor ante-rioare. Textul s\u, intitulat Bacovia, apare `nCartea de recitire. Pozi]ia autorului e de la`nceput polemic\, menit\ s\ instaureze onou\ direc]ie.

„M-am `ntrebat adesea de ce opera poe-tic\ a lui G. Bacovia a fost asimilat\ simbo-lismului; de ce s-a glosat at`t de mult pe mar-ginea ei `n virtutea unei idei exterioare pecare datele naturale ale textului poetic le infir-m\ cu vehemen]\.“ ~ntrebarea i se impunepentru c\ „Dintre poe]ii a c\ror tensiune decomunicare a atins pragul extrem al suporta-bilit\]ii emotive, `n ordinea poeziei rom=-ne[ti, Bacovia este primul.“ Bacovia nu pu-tea intra `n jocul conven]iilor puse `n scen\de poezia simbolist\ `ntruc`t „o atare tensiu-ne a comunic\rii arde de la sine orice con-ven]ie, [i cu at`t mai mult conven]ia simbo-

lului dep\rtat [i palid, `ntotdeauna concep-tual, ca o aur\ inefabil\ `ncheind un [ir dedureri sentimentale, trecute prin filtrul este-tic [i supuse silogismelor.“

Ceea ce ar putea fi simbolist e asem\natcu recuzita spectacolelor de circ, fundal al u-nor exerci]ii periculoase, provoc`nd moar-tea. ~n cazul s\u spectacolul nu ar putea fidec`t o m\rturisire a condi]iei de geniu –pentru care nu exist\ detalii, ci numai ele-mente vitale. Concluzia este exprimat\ a-brupt, anul`nd o `ntreag\ tradi]ie `n interpre-tarea lui Bacovia. „Dup\ p\rerea mea, Baco-via nu a fost considerat simbolist dec`t pur [isimplu dintr-o superficial\ [i exterioar\ apre-ciere. A confunda m\rul pictat cu m\rul realnu este un elogiu adus picturii.“ ~ndemnul dea-l citi altfel pe Bacovia apare ne`nt`rziat,anun]`nd, de fapt, un alt Bacovia.

„Bacovia este poet prin excelen]a poezieisale, iar nu prin sensurile sublim simbolice,care-i pot fi atribuite. Nici nu intereseaz\ dinpunctul de vedere al cititorului modern des-cifrarea unor idei, precis naive de altfel, saua unor simboluri precis desuete, f\r\ farme-cul desuetudinii con[tiente de ea `ns\[i, cinumai gradul de tensiune provocator de sub-tile asocia]ii chimice, `n fluxul de conexiuniale sentimentului interpret\rii.“ Autorul estedescoperit astfel `ntre poe]ii moderni, carenu se mai folosesc de recuzit\, de idei teatra-le [. a. m. d. R\m`nea s\ fie revizuit\ imagi-nea de poet al mizeriei. Poetul nu putea fi unc`nt\re] al nefericirii, cum iar\[i s-a tot spus– dimpotriv\, scrisul s\u marcheaz\ mareavictorie a crea]iei.

„O alt\ `ntrebare pe care mi-a st`rnit-onatura operei lui Bacovia a fost aceea: dac\el, ca viziune sensibil\, reprezint\ viziuneaunui `nvins social, a unui alienat al bucurii-lor mic-burgheze, sau dimpotriv\, [i-a domi-nat destinul poetic [i a fost un des\v`r[it [idominator `nving\tor al propriilor lui teme [iobsesii estetice. ~nclin s\ cred c\ departe dea fi fost un traumatizat `n accep]iunea rat\ri-lor marilor idealuri, Bacovia reprezint\ unadintre cele mai nete victorii ale poeziei noas-tre. E vorba nu numai de o dominare a desti-nului, dar [i de o anulare a destinului maleficprin `ns\[i reprezentarea lui.“ ~n felul acestaautorului comentat i se construie[te noua „gril\de lectur\“. Din cele ce urmeaz\ apare limpedeimaginea scriitorului expresionist, a celui carereduce la strig\t concluziile sale geniale.

„A urla din durere `nseamn\ a-]i consuma[i a-]i `nvinge durerea. A exprima dezn\dej-dea `nseamn\ totodat\ a o sugruma. A puteas\ comunici tensiunea insului strivit de spa-]iul `nchis `nseamn\ a sf\r`ma spa]iul `nchis.Exist\ un balans al poetului `ntre paradis [iinfern, `ntre viziunea terifiant\, infernal\ [icea suav-angelic\.“ ~n cele din urm\ Baco-via apare ca unul dintre poe]ii no[tri viguro[iprin capacitatea sa de a-[i asuma – [i `n felulacesta a-[i dep\[i – destinul.

„Bacovia nu mi se pare un lamentuos, undisperat, ci dimpotriv\, `n pofida faciesuluilui melancolic, popularizat de o mediocr\ art\fotografic\, el are unul dintre cele mai b\rb\-te[ti tonuri pe care vreodat\ le-a ridicat la`n\l]imea marii arte poezia rom=neasc\.“Nichita St\nescu continu\ `ntr-o interpretarepersonal\ asupra c\reia nu mai insist. Ceeace mi se pare esen]ial e c\ acest eseu sinteti-zeaz\ schimbarea radical\ `n ceea ce prive[te`n]elegerea lui Bacovia, prezent`ndu-ne `nacela[i timp „modelul“ Bacovia receptat degenera]ia ’60 – [i, de atunci `ncoace, de noilegenera]ii de cititori ai s\i.

1 E. Lovinescu, Istoria literaturii românecontemporane. 1900-1937, Editura Minerva, 1975,p. 145. O formul\ identic\ [i în edi]ia din 1937.

2 E. Lovinescu, Istoria literaturii românecontemporane. 1900-1937, p. 582.

3 E. Lovinescu, Istoria literaturii românecontemporane. 1900-1937, p. 581.

4 G. C\linescu, Istoria literaturii române de laorigini pîn\ în prezent, p. 627.

5 Ibidem, p. 627.6 Idem.7 Ibidem, p. 629.8 Ibidem, p. 630.

VitraliuTTIIMMPPUULL16

decembrie 2011 www.timpul.ro

MARCELACIORTEA

Prima retrospectiv\: metoda pa[ilor m\run]i

Oric`t de fantezist\ ar p\rea la prima ve-dere, ideea dlui Cristian Tudor Popescu de asepara proba de bacalaureat „Limba [i lite-ratura rom=n\“ pe cele dou\ componente alesale, respectiv „Limba rom=n\“ (o prob\) [i„Literatura rom=n\“ (alt\ prob\), nu este unarea [i merit\ luat\ `n aten]ie. Mai ales acum,c`nd lucrurile au `nceput s\ intre pe un f\ga[c`t de c`t bine direc]ionat `n educa]ie (chiardac\ `n privin]a salariilor nu avem `nc\ nici unsemnal `mbucur\tor). ~ncerc`nd o retrospec-tiv\ pe aceast\ linie, se cuvine s\ amintim celec`teva lucruri bune care au `nceput s\ prind\contur. Spunem „s\ prind\ contur“, deoarececonsider\m c\ nici n-au fost `nc\ puse `n prac-tic\ la modul planificat [i nici n-au avut ladispozi]ie timpul fizic necesar acestui demers.

~n primul r`nd, examenul de bacalaureat deanul acesta, cu toate controversele iscate lamomentul respectiv [i cu toate ecourile ulte-rioare, ne-a oferit imaginea cea mai apropiat\de realitate a `nv\]\m`ntului actual de la noi.F\r\ inten]ia de pune `n discu]ie eliminareacamerelor de luat vederi `n urm\toarele se-siuni de examinare, r\m`nem totu[i la ideea c\prezen]a acestora i-a stresat mai mult pe pro-fesori (at`t examinatori, c`t [i supraveghetori),dec`t pe candida]i. Dac\ la urm\toarele se-siuni de bacalaureat acestea vor fi p\strate,atunci se cuvine [i o preg\tire prealabil\ atuturor actorilor implica]i `n examen, inclusiva p\rin]ilor.

~n al doilea r`nd, `n calitate de clasicist [iprofesor de rom=n\, consider\m c\ merit\ sa-lutat\ aten]ia acordat\ de oficialii din educa]ieunor discipline absolut necesare, dar pe ne-drept ignorate p`n\ acum: ortografia, lectura [iretorica. La cum vor fi ele puse `n practic\ tre-buie s\ ne g`ndim cu foarte mare seriozitate.Faptul c\ le avem constituie `ns\ un punctc`[tigat pe terenul disciplinelor umaniste [i vatrebui s\ ne concentr\m aten]ia [i eforturile dea[a manier\ `nc`t s\ nu r\m`n\ vorbe `n v`nt.

~n al treilea r`nd, a fost deschis\ de cur`ndpe site-ul MECTS, „o consultare public\ `nr`ndul cadrelor didactice, ce are ca obiectiveliminarea documentelor a c\ror elaborare saucompletare duce la supra`nc\rcarea muncii dezi cu zi a dasc\lilor“ (http://www.edu.ro/in-dex.php/articles/16314). Sper\m c\ rezultatulacestei anchete va fi unul favorabil procesuluide `nv\]\m`nt, finaliz`ndu-se prin eliminareamaterialelor de prisos, a[a `nc`t profesorul s\ sepoat\ concentra asupra activit\]ii sale la clas\.

Nu `n ultimul r`nd, demiterea conduceriide la Liceul „Jean Monnet“ (unde s-ar fi cu-venit o demisie de onoare, mai degrab\ dec`to demitere) ne arat\ c\ educa]ia `nseamn\ [icomportament, [i atitudine, nu doar informa-]ie. De bun\ seam\, orice popor `i dore[te ti-neri cu ini]iativ\, cu talent [i cu prezen]\ despirit, `n stare s\ gestioneze o situa]ie de criz\[i conduc\ un discurs, dar fiecare v`rst\ areetapele ei, care nu pot fi arse dec`t `n detri-mentul individului.

Nu spunem c\ lucrurile au fost astfel pusela punct [i c\, prin aceste c`teva `ncerc\ri, s-aurezolvat problemele din educa]ie. Nu. ~n ciu-da tuturor rezervelor, am conturat acest cadrudin onestitate pedagogic\ [i, mai ales, din ne-voia de a ne ag\]a de ceva concret, pentru ac\p\ta puterea de a merge mai departe.

A doua retrospectiv\: revenind la oile noastre

De ce consider\m potrivit\ ideea dluiCristian Tudor Popescu?

~n primul r`nd, pentru c\ limba rom=n\ estelimba tuturor disciplinelor de `nv\]\m`nt, nudoar a literaturii rom=ne. Dac\ e s\ vorbimdespre rezumat, spre exemplu, atunci trebuies\ admitem c\ se poate rezuma [i un articol deziar, [i un film, [i o pies\ de teatru, [i un docu-mentar televizat, [i o lec]ie din manualul debiologie, de istorie, de geografie [. a. m. d.Ideea care trebuie s\ ne urm\reasc\ este aceeac\ elevul trebuie s\ de]in\ competen]a de areda pe scurt, c`t mai exact [i `n cuvinte pro-prii, un mesaj, fie el scris sau nu.

~n al doilea r`nd, scopul [colii nu trebuie s\fie acela de a forma scriitori sau critici literari.{coala are obliga]ia s\ descopere [i s\ sprijineelevii cu `nclina]ii evidente `n aceast\ direc]ie.~ns\, dac\ e s\ fim cinsti]i, trebuie s\ ne `ntre-b\m [i c`t vor folosi elevii de azi, viitorii ab-solven]i, `n via]a de zi cu zi, concepte ca „in-stan]ele comunic\rii `n textul poetic“, „rela]iide opozi]ie [i simetrie“, „elemente de recu-ren]\“1 etc. {i, mai ales, ar trebui s\ ne `ntre-b\m dac\ nu cumva programele [colare s`ntscrise pentru profesori ([i nu pentru elevi!),iar terminologia folosit\ este g`ndit\ pe `n]e-lesul profesorilor, care au `n spate c`]iva anide preg\tire de specialitate, nu pe `n]elesulelevilor, care se afl\ la v`rsta familiariz\rii cuacest domeniu. Avem mereu o scuz\ `n faptulc\ „programele s`nt `nc\rcate“. {i s`nt `nc\r-cate, trebuie s\ recunoa[tem.

Dar arunc`nd o privire `n programa de cla-sa a XI-a, select\m din con]inuturi „Curenteculturale/ literare `n secolul XIX – `nceputulsecolului XX“, „Romantismul: se vor studia 4texte de baz\, de poezie [i/ sau proz\, care s\ilustreze temele romantice (3 texte din operalui M. Eminescu, 1 text din romantismul pa-[optist: Grigore Alexandrescu, Ion HeliadeR\dulescu, Costache Negruzzi [.a.)“.2 Perfect.

~n manualul ap\rut la Editura Humanitas3,avem selectate din poezia lui Eminescu patrutexte de baz\ („Cuget\rile s\rmanului Dionis“,„Luceaf\rul“, „Memento mori“, „Gloss\“) [itrei texte auxiliare („At`t de fraged\“ [i „Afa-r\-i toamn\“ – Eminescu [i „Vechimea vie]ii“– Hölderlin. Prin urmare, dep\[im cu un textprevederile programei [colare. Grav [i nu prea,av`nd `n vedere c\ manualul `n discu]ie aap\rut `naintea programei din care am citat.

Un alt manual `ns\, ap\rut ulterior la Edi-tura Corint4, dubleaz\ num\rul textelor propu-se la acest capitol [i elimin\ distinc]ia text debaz\/ text auxiliar, propun`nd laolalt\ cu lungi[i consistente analize, „Epigonii“, un grupajde sonete (pe care le-am num\rat o singur\dat\, de[i s`nt trei: „Afar\-i toamn\…“, „S`ntani la mijloc…“, „C`nd `nsu[i glasul…“),„Revedere“, „Scrisoarea I“, „Luceaf\rul“,

„Gloss\“, „Od\ (`n metru antic)“, „Rug\ciu-nea unui dac“. Cum vedem, poezii tot una [iuna. Pe care s-o aleag\ profesorul iubitor deEminescu [i pe care s\ o lase deoparte?

Ce trebuie s\ `n]elegem este faptul c\ ma-nualul de]ine rolul de auxiliar didactic; autoriide manuale propun texte spre studiu la clas\,dar profesorul este acela care va face selec]ialor `n func]ie de manualul ales, ale c\rui con-]inuturi nu trebuie epuizate!

Pentru punerea `n context a textelor studia-te, prin raportare la epoc\ [i la curentul cultu-ral (nu doar literar!) numit romantism, aceea[iprogram\ sugereaz\ prezentarea unor c\r]i deistoria literaturii rom=ne [i a unor texte dinliteratura universal\. Manualul Humanitas aprezentat, a[a cum am ar\tat mai sus, un textselectat din poezia lui Hölderlin, dar manua-lul Corint ignor\ men]iunea privitoare le textedin literatura universal\, incluz`nd, `n schimb,referiri la poemele vedice, la filosofia luiSchopenhauer [i la budism.

~n privin]a select\rii citatului din lucr\rilede istorie [i/ sau critic\ literar\, aici credem c\se impune o mai mare aten]ie. Iat\ un exem-plu din manualul Humanitas, p. 89, un frag-ment selectat din lucrarea lui Nicolae Balot\,Eminescu, poet al ini]ierii `n poezie, ap\rut\ laEditura Cartea Rom=neasc\, Bucure[ti, 2000:„Senten]iosul [i vizionarul, retoricul [i ironi-cul, vehementul revoltat [i pateticul, g`ndito-rul [i juc\u[ul s`nt deopotriv\ prezen]i `n antu-me [i postume. Romantic t`rziu `l putem so-coti doar dac\ `l raport\m la o epoc\. […] Dartocmai situa]ia sa ambigu\, ca [i natura para-doxal\ a poeziei sale, aceea a unui poet alorelor t`rzii [i totodat\ timpurii, ne arat\ sen-sul ultim al crea]iei sale. […] ~ntr-adev\r, credazi c\ ne putem apropia de el cu o privire nou\asupra sensurilor relevate de poezia sa, desco-perind `ntr-`nsa ceea ce am `ncercat `n acesteseu s\ caut: o cale a ini]ierii `n poezie“. Pen-tru o mai bun\ `n]elegere a situa]iei, men]io-n\m c\ acest fragment apare `n `ncheiereabiografiei poetului, pe chiar a doua pagin\ dela capitolul „Eminescu“, subcapitolul intitulat„Pentru `nceput“, probabil un argument lamen]iunea c\ anul 2000, fiind declarat „AnulEminescu“, „a dovedit c\ interesul pentru totce ]ine de opera eminescian\ e departe de a fisc\zut“ (p. 89). De ce este ineficient\ plasareaacestui citat? ~n primul r`nd pentru c\, afl`n-du-se „la `nceput“ elevul nu are de unde [ti dece este poetul „senten]ios [i vizionar, retoric [iironic, vehement revoltat [i patetic, g`nditor [ijuc\u[“. El va afla, cu siguran]\, pe parcurs,dar e greu de imaginat c\ va afla [i r\gaz s\ re-vin\ la citat. Presupun`nd c\ va reveni, totu[i,va trebui s\ urm\reasc\ opera lui Eminescudin perspectiva antum/ postum, ceea ce araduce o aglomerare `n plus. Dac\ selectareacitatului viza binecunoscuta sintagm\ „ulti-mul mare romantic european“, atunci este ne-voie de cel pu]in o or\ la clas\ pentru a expli-ca de ce este el „un poet al orelor t`rzii [i toto-

Teorie [i practic\ `n educa]ie

Ana Selejan, Adev\r [i mistificare `njurnale [i memorii ap\rute dup\ 1989, Co-lec]ia „Critic\ [i istorie literar\“, EdituraCartea Rom=neasc\, Bucure[ti, 2011, 224 p.

Noua carte a Anei Selejan, Adev\r [imistificare `n jurnale [i memorii ap\rutedup\ 1989, se `nscrie pe linia ampluluiciclu dedicat literaturii rom=ne `n totali-tarism, dar de pe coordonate substan]ialmodificate. Avem de-a face nu doar cu oexplorare documentar\ meticuloas\ [isistematic\ – operat\ pas cu pas pe firulcronologiei – a coloniz\rii literaturii ro-m=ne de c\tre propaganda stalinist\, ci [icu un volum de critic\ aplicat unor diari[ti[i memoriali[ti care au fost, `n anii ’40-’60,actori principali ai amintitei propagande [icare, peste decenii, depun m\rturie desprelumea prin care au trecut. Miron Radu Pa-raschivescu, Ov. S. Crohm\lniceanu, PetruDumitriu, Victor Felea, Mihai Beniuc,Dumitru Micu, Nina Cassian, Sorin Toma,Lucia Demetrius, Petre Solomon s`nt dis-cuta]i aici prin prisma jurnalelor [i memo-riilor publicate dup\ decenii, unele ca textede sertar, ap\rute postum. Excelent\ cu-nosc\toare a traseelor lor literare, biogra-fice [i ideologice, autoarea examineaz\f\r\ menajamente modul `n care ace[tia `[icontrafac, de la caz la caz, imaginea pentruposteritate, culpele pe care le eufemizeaz\sau le trec, pur [i simplu, sub t\cere, eroi-z\rile [i edulcor\rile de tot felul.

Ana Selejan (n. 1946) este critic [i isto-ric literar, profesor la Universitatea „LucianBlaga“ din Sibiu. Cele mai cunoscute vo-lume ale autoarei s`nt: Tr\darea intelec-tualilor (1992, edi]ia a II-a, 2005), Reedu-care [i prigoan\ (1993, edi]ia a II-a,2005), Literatura `n totalitarism. 1949-1951. ~ntemeietori [i capodopere (vol. I,1994, edi]ia a II-a, 2007), Literatura `ntotalitarism. 1952-1953. B\t\lii pe frontulliterar (vol. II, 1995, edi]ia a II-a, 2008),Literatura `n totalitarism. Anul 1954. Anul„gloriosului deceniu“ (vol. III, 1996,edi]ia a II-a, 2009), Literatura `n totalita-rism. 1955-1956. Clasicizarea realismuluisocialist (vol. IV, 1998, edi]ia a II-a,2010), Literatura `n totalitarism. 1957-1958 (vol. V, 1999), Literatura `n totalita-rism. 1959-1960 (vol. VI, 2000), Retoricavulnerabilit\]ii. O monografie a poeziei luiRadu Selejan (2001), Poezia rom=neasc\`n tranzi]ie.1944-1948 (2007). C\r]ileAnei Selejan – Tr\darea intelectualilor,Reeducare [i prigoan\, Poezia rom=neas-c\ `n tranzi]ie. 1944-1948 [i cele [ase studiiriguros documentate ce compun Literatura`n totalitarism – s`nt fundamentale pentrucunoa[terea fenomenului literar rom=nescdin perioada 1944-1960, contur`nd o ima-gine perfect obiectiv\ a acestui intervalnefast din istoria literaturii noastre.

BURSA C|R}ILOR

17Vitraliu TTIIMMPPUULL

decembrie 2011www.timpul.ro

dat\ timpurii“, demers imposibil de realizatp`n\ c`nd nu va fi fost deja parcurs con]inutulselectat. {i nu `n ultimul r`nd, credem c\ eimportant ca elevul s\ [tie cine este NicolaeBalot\, acest critic/ istoric literar a c\rui p\rereeste at`t de important\ `nc`t a fost re]inut\ demanual, de ce este important ce crede criticul„azi“, dac\ a crezut vreodat\ altfel etc. etc.,ceea ce ar deplasa aria de interes de la scriitorla critic. {i iat\ cum se `nchide cercul. ~n loculacestui periplu inutil, este de preferat alegereadin studiul lui Matei C\linescu („Titanul [igeniul `n poezia lui Mihai Eminescu“), citat lap. 104 din acela[i manual Humanitas, sau ale-gerea f\cut\ [i aici, [i `n manualul Corint,unde `n loc s\ se citeze un critic/ istoric, s-aales citarea lui Eminescu `nsu[i, cu aceast\noti]\ p\strat\ pe un manuscris: „~n descriereaunui voiaj `n }\rile Rom=ne, germanul Kunischpoveste[te legenda Luceaf\rului. Aceasta estepovestea […], iar `n]elesul alegoric ce i-am dateste c\, dac\ geniul nu cunoa[te nici moarte [inumele lui scap\ de noaptea uit\rii, pe de alt\parte, aici, pe p\m`nt, nu e nici capabil de aferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. Eln-are moarte, dar n-are nici noroc.“

Sigur, pentru a ne forma un mod personalde expresie este indicat s\ cunoa[tem c`t maimulte alte moduri de expresie. Totu[i, est mo-dus in rebus, spune o vorb\ `n]eleapt\. ~n ma-nualul Humanitas, la capitolul Eminescu apar,fiecare la locul potrivit, urm\toarele nume:Titu Maiorescu, Veronica Micle, I. L. Cara-giale, Ioan Slavici, Aron Pumnul, SimonaCioculescu, Ioana Em. Petrescu, Nicolae Ba-lot\, Mircea C\rt\rescu, Ana-Stanca Tabara[i,Friedrich Schlegel, Jean Paul (cu men]iunea„pseudonimul lui Johann Paul FriedrichRichter), Nicolae Manolescu, Elena Tacciu,Matei C\linescu, Novalis, Friedrich Hölder-lin, Johann Ludwig Tieck, E.T.A. Hoffmann,Heinrich Heine, Fra]ii Grimm, George Byron,William Wordsworth, S.T. Coleridge, B. P.Schelley, Victor Hugo, Alphonse de Lamar-tine, Gerard de Nerval, George C\linescu,Cezar Petrescu, E. Lovinescu, Mite Kremnitz,Jean Claude Carrière, D. Popovici, RichardKunisch, Petru Cre]ia, I. Kant, E. A. Poe,Arthur Rimbaud, Paul Valéry, Paul Claudel,T.S. Eliot, Ezra Pound, I. Al. Br\tescu Voi-ne[ti, Ion Heliade R\dulescu, Constantin Do-brogeanu-Gherea, Arthur Schopenhauer,Domnica Filimon, Viorica Ni[cov, ValeriusMaximus, Goethe, Ion Negoi]escu, G. Ibr\i-leanu, Hermann Hesse, Al. Oprea, D. Vatama-niuc, G. Munteanu, Perpessicius, Platon, Ale-xandru Philippide, Shakespeare, Calderón dela Barca, Amita Bhose, Mircea Scarlat, TudorVianu [i mul]i al]ii, dac\ e s\-i not\m [i pearti[tii ale c\ror lucr\ri plastice au fost repro-duse (Josef Engelhart, Franz Marc, Rembrandtvan Rijn, Giovanni Bellini, Peter Claesz,Albrecht Dürer, Jan Davidsz de Heem, CarlosSchwabe, Edward Burne-Jones, Mihail Alek-sandrovici Vrubel, Wilhelm List, Carl Spitz-weg et alii) ori pe scriitorii/ poe]ii rom=ni peale c\ror texte s-a lucrat `n paralel (Bolintinea-nu, Macedonski, Bacovia, Hasdeu [.a.m.d.).Nu pot fi ignora]i pictorii, fiindc\ programaprevede `n trunchiul comun (p. 5) formareaunei viziuni despre lume, teme [i motive,concep]ii despre art\, realizarea de conexiuni`ntre literatur\ [i pictur\, analize, comentarii [istudii de caz privind limbajul literaturii, lim-bajul picturii. Cu toate prevederile programei[colare [i cu toat\ generozitatea autorilor demanuale, invit\m orice persoan\ adult\ s\spun\ aici la modul sincer [i cu m`na pe ini-m\, c`te din numele de mai sus `i s`nt cunos-cute, c`t [tie despre ele [i, mai ales, la ce v`rst\a primit acele cuno[tin]e. S\ nu uit\m c\ avem`n fa]\ ni[te tineri de 16-17 ani pentru care oastfel de aglomerare este din start descurajan-t\. {i noi am redat cu emo]ie at`tea nume, cuteama de a nu le st`lci `n scris – ceea ce nici nuavem siguran]a c\ nu vom fi f\cut – dar\miteun t`n\r care le aude poate pentru prima dat\.

Nu vom urma acela[i exerci]iu pentru ma-nualul Corint; `n mod sigur cititorul interesata `n]eles deja situa]ia. Vom pune `n discu]ie oalt\ problem\ din acest manual, anume pro-blema prozodiei, aplicat\ poemului „Luceaf\-rul“ pe… strofe! Cit\m de la p. 120: „Strofa apatra are o structur\ prozodic\ variat\ [i maicomplicat\5: picioarele bisilabice s`nt reduse,poetul av`nd nevoie de amfibrahul ternar [i depicioarele metrice cu silaba]ie ampl\: peoni,mesomacru [i hipermesomacru.“ {i, mai de-parte, la p. 121, se discut\ strofa a opta: „Se

remarc\ accentuarea invers\ dintre amfibrach[i cretic (`n primul vers), varietatea peonilor –uneori `ncadra]i `ntre iambi (`n versul altreilea) [i originalitatea cezurii, care stabile[tepauzele `n func]ie de anumite semnifica]ii; depild\, `n versul al III-lea, cezura este pus\dup\ `nt`iul iamb – corespunz\tor gerunziului«]es`nd», care dezv\luie, vizual, intensificareaprogresiv\ (sic!) a luminii astrului p`n\ c`ndformeaz\ «o mreaj\» sc`nteietoare `n jurul fe-tei adormite…“ ([i citeaz\ strofa). Ne `ntre-b\m acum dac\ nu cumva autorii de manualeizbucnesc `n r`s, recitindu-[i, dup\ o vreme,scrisul. Noi nu am r`s, pentru c\ e de pl`ns,dar, de z`mbit, am z`mbit. S\ mai spunem c\ ofigur\ de construc]ie cum este epizeuxisuleste absolut indispensabil\ unui elev de clasaa XI-a? Dar teoria versului `n „Scrisoarea I“?Cit\m un comentariu prozodic pentru versu-rile „Peste c`te mii de valuri st\p`nirea ta str\-bate/ C`nd plute[ti pe mi[c\toarea m\rilor sin-gur\tate…“: „A[adar, combina]ia prozodic\este: peon III, doi trohei (form`nd o dipodietrohaic\), mesomacru [i amfibrach `n primulvers; anapest, mesomacrul I, dactil [i meso-macrul al II-lea `n versul urm\tor citat“ (p.111). N-am dori s\ cread\ cineva c\ avemvreo re]inere la metric\ sau, Doamne fere[te,vreun dispre]. Dimpotriv\! Forma]ia de cla-sicist ne-a `nt\rit respectul fa]\ de poezie, `ntoate formele ei, [i admira]ia fa]\ de prozodie.Cu toate acestea, trebuie s\ recunoa[tem c\aceast\ manier\ de analiz\, din care tocmaiam exemplificat mai sus, este nu doar arid\, ci[i ridicol\. Din nefericire.

Perspective?

De bun\ seam\! ~n primul r`nd, se impune citirea cu aten]ie

a programei [colare, at`t de c\tre profesori, c`t[i de c\tre autorii de manuale. Noi am luataici, spre studiu, numai dou\ dintre manualeleaflate pe pia]\ [i ne-am oprit asupra unuisingur caz, Mihai Eminescu, cel mai impor-tant poet al nostru p`n\ `n momentul de fa]\.

Ce spune programa [colar\, la capitolul„Sugestii metodologice“? „Profesorii vor luaca reper nevoile reale ale elevilor, adapt`ndu-

[i demersurile didactice `n func]ie de acestea.[…] ~n activitatea la clas\, profesorii vorrespecta programa [colar\ [i vor folosi ma-nualele ca instrumente de lucru flexibile [iadaptabile nevoilor concrete ale grupului deelevi cu care lucreaz\.“ (p. 9). R\spund, a[a-dar, nevoilor unui grup de elevi dintr-o clas\de informatic\ aceste exemple din care tocmaiam citat? Din p\cate, nu! Ce e de f\cut `n a-ceast\ situa]ie? Credem c\ varianta manua-lelor separate se impune a fi luat\ `n calcul lamodul foarte serios [i foarte rapid.

Apoi, consider\m c\ informa]ia trebuie se-lectat\ cu mai mult discern\m`nt, oferind ele-vului posibilit\]i egale, at`t `n privin]a infor-m\rii, c`t [i `n privin]a form\rii propriuluidiscurs. Num\rul autorilor de critic\ literar\se impune a fi redus la dou\-trei nume de re-ferin]\, a[a cum num\rul autorilor cita]i sprecompara]ie trebuie echilibrat cu dou\-treinume de referin]\.

~n privin]a no]iunilor de teorie literar\, tre-buie operat cu just\ m\sur\ [i la un nivel acce-sibil v`rstei elevilor. Formul\rile trebuie s\ fieclare, neologismul – necesar, de altfel – tre-buie s\ fie [i opera]ional [i func]ional, altfelr\m`nem `n zona vorb\riei f\r\ sens.

Ilustra]iile trebuie s\ fie clare [i redate co-lor. Dac\ tot consum\m cerneal\ color, `nlocul titlurilor colorate [i a diverselor elemen-te de grafic\ `n culoare folosite pentru marca-rea capetelor de pagin\, consider\m c\ estemai util s\ o consum\m acolo unde culoareaNU poate fi substituit\ de alb-negru, oric`tne-am dori: `n spa]iul p`nzei reproduse, pecare elevul trebuie s\ o perceap\ ca atare, s\ odiscute [i s\ o analizeze.

1 Programa de Limba [i literatura rom=n\, clasa a X-a, `n vigoare. Vezi site-ul MECTS, http://curriculum2009.edu.ro/Ciclul_liceal/, on-line la 5 decembrie 2011.

2 Idem, Programa `n vigoare de clasa a XI-a, p. 7. 3 Alexandru Cri[an, Liviu Papadima, Ioana P`rvu-

lescu, Florentina S`mih\ian, Rodica Zafiu, „Limba [iliteratura rom=n\“. Manual pentru clasa a XI-a, EdituraHumanitas Educa]ional, Bucure[ti, 2001, pp. 88 sqq.

4 Eugen Simion (coord.), Florina Rogalski, DanielCristea-Enache, Dan Horia Mazilu, „Limba [i literaturarom=n\“. Manual pentru clasa a XI-a, Editura Corint,Bucure[ti, 2008, pp. 94 sqq.

5 Dec`t anterioarele (n. n. M.C.).

Norman Manea, Captivi, Colec]iaSeria de autor „Norman Manea“, EdituraPolirom, 2011, 272 p.

Romanul, cenzurat la prima sa apari-]ie, e un elogiu absolut al `nvinsului. ~ntr-un mod criptic, s`nt evocate orori, sufe-rin]e, crize, o lume nefericit\, e[uat\, tra-gic\. Departe de ispitele evaziunii, roma-nul dezvolt\ o `ntreag\ incursiune psiho-logic\ `ntr-un cadru social bine deter-minat – Rom=nia anilor ’50. Povesteaeste inovatoare ca metod\, structurat\ `ntrei p\r]i – „Ea“, „Tu“, „Eu“ – , fiecarescris\ `n alt stil, dar pornind de la o surs\comun\. Personajele, `n amintirea c\roratrauma r\zboiului este `nc\ proasp\t\, darcare s`nt sensibile [i la micile pl\cerisubiective ale vie]ii, s`nt prizoniere `ntr-osocietate dominat\ de etica comunist\ amuncii [i disciplinei.

„Un scriitor superb, care ne ofer\ om\rturie extraordinar\ despre via]a inten-s\ [i dramatic\ din timpul uneia dintrecele mai grote[ti [i feroce dictaturi. Nor-man Manea scrie f\r\ am\r\ciune sau re-sentimente, cu o incredibil\ libertate aspiritului, cu fantezie [i chiar cu umor.“(Mario Vargas Llosa)

Norman Manea (n. 1936), unul dintrecei mai aprecia]i prozatori [i esei[ti ro-m=ni, profesor de literatur\ european\ [i„writer in residence“ la Bard College,New York. De la debutul din 1966 [i p`n\`n 1986, c`nd a plecat din ]ar\, a publicatzece volume, fiind distins cu Premiul Aso-cia]iei Scriitorilor din Bucure[ti (1979) [iPremiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulatde Consiliul Culturii [i Educa]iei Socialis-te). ~n 1992 a primit Bursa Guggenheim [iPremiul MacArthur, `n 1993 BibliotecaNa]ional\ din New York l-a s\rb\torit cuprilejul acord\rii distinc]iei „LiteraryLion“ al bibliotecii, `n 2002 i s-a atribuitPremiul interna]ional de literatur\ Noninopentru „Opera omnia“, iar `n 2006, Pre-miul Médicis Étranger pentru ~ntoarcereahuliganului. ~n 2010 a primit distinc]ia„Commandeur dans l’Ordre des Arts etdes Lettres“ din partea guvernului francez,iar `n 2011, prestigiosul premiu literarNelly Sachs. La Editura Polirom a publi-cat: ~ntoarcerea huliganului (ed. I, 2003;ed. a II-a, 2006, 2008, 2011), Plicuri [iportrete (2004), Fericirea obligatorie (ed.a II-a, 2005, 2011), Despre Clovni: Dicta-torul [i Artistul (2005), Anii de ucenicie ailui August Prostul (ed. a II-a, 2005, 2010),Plicul negru (ed. a IV-a, 2007, 2010),Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici(2008), ~naintea desp\r]irii. Convorbirecu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei(2008), Atrium (ed. a II-a, 2008), Variantela un autoportret (2008), Vizuina (ed. I,2009; ed. a II-a, 2010), Curierul de Est.Dialog cu Edward Kanterian (2010) [iCuvinte din exil (`mpreun\ cu HannesStein, 2011).

BURSA C|R}ILOR

Scriitori din CanadaTTIIMMPPUULL18

decembrie 2011 www.timpul.ro

MIRCEAGHEORGHE

~ntr-un virtual catalog al scriitorilor imi-gran]i care scriu `n limba ]\rii de adop]ieav`nd totodat\ o atitudine meritorie [i fa]\ de]ara natal\, [i fa]\ de ]ara de reziden]\, roman-ciera quebechez\ de origine polonez\ AliceParizeau ar trebui s\ fie premiant\. Nu i sepoate repro[a nimic acestei autoare care, ajun-s\ la v`rsta de 25 de ani `n Canada, s-a f\cutcunoscut\ prin romane scrise `n limba france-z\ trat`nd fie subiecte poloneze din deceniile5-8 ale secolului trecut, fie subiecte din reali-tatea quebechez\ din preajma Revolu]iei lini[-tite a anilor ’60-’70. Dragostea ei pentru Polo-nia era indefectibil\, cum era [i gratitudineapentru Quebec, unde avusese [ansa unei vie]i`mplinite. Identitatea ei era bivalent\.

Pentru ea, op]iunea de a scrie `n alt\ limb\nu a fost o emancipare de cultura ]\rii origina-re, resim]it\ ca provincial\, [i nici urmareaambi]iei de a face, cu eforturi invizibile daradesea dramatice, carier\ literar\ `ntr-o limb\de circula]ie interna]ional\ – lucruri altminteriperfect onorabile. Alice Parizeau, pe numeleei adev\rat, Alicja Poznanska scrie `n fran]u-ze[te pentru simplul motiv c\ forma]ia sa inte-lectual\ perfectat\ `n Fran]a i-a dat o mai marelibertate de exprimare `n limba francez\ dec`t`n polonez\: „Voiam s\ scriu, dar pe parcurs,`ntre copil\rie [i adolescen]\, am schimbatlimba. /.../ Sim]eam vag c\ limba polonez\ [ipolonezii ar avea totdeauna fa]\ de opera meaexigen]e care ar fi pentru mine ca un carcan.~mi plac poe]ii romantici, romancierii de la `n-ceputul secolului impregna]i de tradi]ii cre[-tine, mistice [i eroice de care [i ast\zi s`nt `nc\avid\, dar mai presus de toate, ]in la libertateamea. Libertatea era, `n cazul meu, legat\ demanuscrise redactate, corectate [i publicate `nlimba francez\.“

Alice Parizeau a avut dreptate. Romanuls\u publicat `n 1981, Les lilas fleurissent àVarsovie, va fi distins cu Prix européen del’Association des écrivains de langue fran-çaise. Vor urma alte dou\ romane care vorcompleta ceea ce s-a numit ciclul polonez: Lacharge des sangliers (1982) [i Ils se sont con-nus à Lwow (1985).

***

S-a n\scut la Luniec, l`ng\ Cracovia, `ntr-ofamilie foarte bogat\, marcat\ tragic de bar-baria celui de-al doilea r\zboi mondial. Ambiip\rin]i au murit `n timpul ocupa]iei naziste,iar Alicja a intrat `n rezisten]a polonez\ caagent de leg\tur\ [i a participat la insurec]iadin Var[ovia din 1944. Nazi[tii au `n\bu[it re-volta armat\ var[ovian\ dup\ o opozi]ie eroic\de dou\ luni, ignorat\ de americani [i englezi[i sub privirile complezente ale sovieticilorcare se preg\teau s\ cucereasc\ Var[ovia – darde la nem]i, nu de la polonezi fiindc\ doar a[ase puteau numi apoi „eliberatori“!

Personajul Helena din Les lilas fleurissentà Varsovie, o adolescent\ care se `ntoarcedintr-un lag\r din Germania `n Polonia mer-g`nd pe jos, pare o proiec]ie autobiografic\:„{tii, Robert [spune Andrzej, un alt personajimportant din roman], fiica ta este cineva!Irena ]i-a povestit, dar nu pot s\ m\ `mpiedic

s\ nu-]i vorbesc [i eu despre ea `nc\ o dat\.Era `nalt\ de trei [chioape c`nd a `nceput s\ lu-creze `n rezisten]\. Ea a fost singura din toat\clasa pe care a angajat-o preotul [i bravul oma avut dreptate. ~i spuneam Mascota. Puteams-o trimitem oriunde. Cu aparen]a ei angelic\[i cosi]ele lungi [i blonde, ea [tia s\ se stre-coare oriunde era nevoie.“

C`]i ani va fi avut Alicja Poznanska, viitoa-rea Alice Parizeau, `n timpul insurec]iei? Per-sonajul din roman are `n jur de 13 ani, ceea cecorespunde aproximativ cu anul na[terii de-clarat consecvent de autoare `n autobiografiilesale, 1930. Dar alte documente de identitateindic\ 1927 sau 1928. Cercet\torii s`nt `mp\r-]i]i `ntre una sau alta dintre cele dou\ date, dardeocamdat\, dic]ionarele literare [i enciclope-diile canadiene prefer\ data avansat\ de scrii-toare, 25 iulie 1930.

Oricum ar fi, `n urma `nfr`ngerii insurec-]iei, Alicja Poznanska a fost internat\ `n Ger-mania `ntr-un lag\r de munc\ unde a r\masp`n\ la venirea sovieticilor. Dup\ eliberareadin lag\r, a plecat la Paris spre a urma studiiuniversitare, la Sorbona.

~n 1953, ob]ine o licen]\ `n Drept [i un Cer-tificat `n {tiin]e Politice [i doi ani mai t`rziu,`[i viziteaz\ o prieten\ `n Quebec. Se angajea-z\ la o banc\ pentru c`teva luni. Cu mai pu]inde o lun\ p`n\ la terminarea contractului, `lcunoa[te pe viitorul ei so], Jacques Parizeau.

***

Jacques Parizeau era pe vremea aceea uneconomist de mare viitor, dar el va alege po-litica. Va deveni lider al mi[c\rii suveraniste,[ef al Partidului Quebechez [i apoi prim-min-istru provincial. ~n aceast\ calitate va organi-za `n 1995 un referendum privind separareaQuebecului ca ]ar\ independent\ de Canada,soldat cu un rezultat extrem de str`ns, dar to-tu[i favorabil federali[tilor: 50,6% la 49,4%.

Alicja Poznanska devine madame AliceParizeau `n 1956 [i despre momentul acestacare i-a schimbat destinul va scrie cu sensibil-itate `n jurnalul publicat postum, O femeie.Avea un alt aspirant la c\s\torie pe care-l refu-zase, `ns\ cu at`tea menajamente, `nc`t el nu seresemnase [i asiduitatea lui `l deconcerta peJacques – Jacek, potrivit felului ei de a-lnumi, polonizat:

„– {i acum ce facem, m\ `ntreb\ el /Jacek/mai t`rziu.

Epuizat\ de lungile s\pt\m`ni tr\ite `n a[-teptarea rarelor sale apeluri telefonice, `ndr\-gostit\ p`n\ `n punctul de a deveni completiresponsabil\, l\s`ndu-mi capul pe volan –fiindc\ la fel ca totdeauna eram `n ma[ina mea– i-am zis: «Dac\ ne-am c\s\tori...».

Am promis atunci bunului Dumnezeu, `miaduc foarte bine aminte de asta, c\ dac\ el `miva r\spunde de acord nu-i voi cere niciodat\nimic acestui om. Ei da, `n mare m\sur\mi-am ]inut promisiunea.“

Dup\ c\s\torie, Alice Parizeau s-a afirmatcu jurnalist\ la numeroase ziare [i reviste dinQuebec, a lucrat la televiziune [i apoi `n cali-tate de cercet\toare la Université de Montréal,`n Departamentul de Criminologie. Bibliogra-fia ei de studii [i articole despre fenomenelede delincven]\, mai ales juvenil\, este ampl\,dar nu `ntr-at`t `nc`t s\ umbreasc\ seria deromane care au f\cut-o celebr\ ca scriitoare `nQuebec [i bine cunoscut\ `n Fran]a [i `nStatele Unite.

Dup\ o prim\ etap\ de aclimatizare [i dec\utare a unui timbru propriu (Les Solitudeshumaines, 1962, Voyage en Pologne, 1962,Rue Sherbrooke Ouest, 1967), urmeaz\ `n anii’80-’90 romanele consacrate realit\]ilor dinQuebec: Les Militants (1974), Côte-des-Neiges

(1983), L’amour de Jeanne (1986), Blizzardsur Québec (1987). ~n romanele ei t`rzii, ea a`mbr\]i[at crezul politic al partenerului ei devia]\, cu at`t mai mult cu c`t `n idealul desuveranitate a Quebecului `n raport cu Canada[i `n general cu lumea anglofon\ nord-ameri-can\, ea `ntrez\rea similitudini cu identitatea[i istoria Poloniei, mereu amenin]at\ de veci-nii s\i mai puternici, Rusia [i Germania [i, tra-di]ional, fa]\ de ea, imperiali[ti. C\r]ile aces-tea nu ating nivelul romanelor „poloneze“ [iea m\rturise[te `n jurnal c\ era con[tient\ desc\derile lor. Les Militants este de-a dreptulun e[ec, dar dincolo de luciditatea autocritic\,este interesant\ reflexia amar\ a autoarei des-pre scriitorul imigrant. De[i se bucura de mult\considera]ie, ea se sim]ea, c`nd scria r`ndurilede mai jos st`njenit\ de senza]ia de a fi o intru-s\. S`ntem departe de narcisismul unor scrii-tori emigran]i, fermeca]i de sonoritatea elogii-lor de circumstan]\ [i de lista c\r]ilor proprii,dar incapabili s\-[i recunoasc\ e[ecurile [i dis-pu[i s\ inventeze false triumfuri: „Mi-am scrisc\r]ile `n francez\ [i am fost clasat\ drept scri-itoare quebechez\, dar cei de aici nu mi-auuitat originea pentru c\ n-am primit nici celmai mic premiu quebechez. Asta este, printrealtele, un scriitor exilat: un nedorit.

Un /romancier/ exilat nu este ca oricare altromancier. El este mai umil, mai rezervat, vo-cifereaz\ mai pu]in. Pentru a-mi mul]umi citi-torii, am scris deci Les Militants, o carte foar-te proast\ `n toate privin]ele. N-am [tiut s\creez personajele al\turi de care `mp\rt\[eamacelea[i adev\ruri [i, din cauza stiliz\rii, `nmare m\sur\ le-am [i denaturat. Le voiam maifrumoase ca `n realitate [i am gre[it. ~ntr-unroman, nu se poate tri[a.“

Spiritul acesta extrem de critic fa]\ de sine`ns\[i ca scriitoare a dus la abandonarea par-]ial\ a literaturii [i la experien]a universitar\`n Departamentul de criminologie. Apari]iaromanului Les lilas fleurissent à Varsovie,distins `n 1981 cu un premiu literar rezonant,a determinat `ntoarcerea lui Alice Parizeau lamasa de scris.

Les lilas fleurissent à Varsovie nareaz\istoria a trei femei din trei genera]ii diferite `ncontextul istoriei poloneze dintre 1939 [i1980. Este o istorie dominat\, ca `n toate ]\rileeuropene foste comuniste, de prezen]a cople-[itoare a sovieticilor (wania, cum le zic polo-nezii), a poli]iei secrete, a s\r\ciei, a represiu-nii, a suspiciunii [i a dela]iunii de tot felul.Surprinz\toare `n roman – cum fusese [i `nseria de reportaje din Voyage en Pologne(1964) – vitalitatea a ceea ce numim societatecivil\. Se observ\ c\ represiunea comunist\ `nPolonia nu reu[e[te s\ dinamiteze total opozi-]ia popular\ care, m\car `ntr-un punct – anti-rusismul, se afl\ `n consonan]\ cu atitudinea

secret\ a nomenclaturii comuniste poloneze.Liderii comuni[ti s`nt `nl\tura]i sau promova]isub influen]a acestei opozi]ii populare care semanifest\ f\]i[ [i contagios, ceea ce este ini-maginabil sub alte regimuri comuniste, pre-cum cel din Rom=nia.

{i, paradoxal, num\rul celor care se iluzio-neaz\ asupra comunismului `n chip de doctrin\politic\ [i economic\ pare mai mare dec`t `nalte p\r]i. Personaje importante ale romanului– Helena, Kazik, Marek – trec prin faza aceastade loialitate uneori abject\ fa]\ de regimul co-munist, `nainte de a deveni militan]i ai Solida-rit\]ii. Autoarea le acord\ cu bun\voin]\ [ansade a deveni altcineva [i chiar opusul a ceea ces`nt la un moment dat, f\r\ a le imputa trecu-tul reprobabil. ~n anii ’80, era un mod de asugera c\ p`n\ [i cei mai ferven]i partizani aicomunismului au ajuns s\ se conving\ de ta-rele lui [i s\-l abandoneze.

Romanul este astfel o cronic\ istoric\ rela-tiv fidel\ a Poloniei comunizate, sprijinit\ peo structur\ de `nt`mpl\ri [i personaje fictivecare `n zilele noastre nu ar mai trezi interesuldin 1981. Realitatea a dep\[it cu mult intui]ii-le [i buna credin]\ a unei autoare pentru careexperien]a vie]ii cotidiene sub comunism afost la urma urmei doar documentar\.

Prestigiul c`[tigat prin romanul acesta s-ar\sfr`nt asupra `ntregii cariere literare ulteri-oare a autoarei. Celelalte dou\ romane con-sacrate realit\]ilor poloneze – La charge dessangliers, o continuare a romanului dinainte[i Ils se sont connus à Lwov, o evocare a emi-gra]iei poloneze – nu au mai primit nici unpremiu, dar numele autoarei era suficient debine cunoscut pentru ca ele s\ fie considerateevenimente literare notabile.

~n 1988, Alice Parizeau descoper\ c\ sufe-r\ de un cancer intratabil, care o va r\pune `n1990. Disperata [i eroica `ncercare de a lupta`mpotriva suferin]ei [i a spaimei prin scris adat na[tere celui mai percutant document dinvia]a sa de scriitoare, unui jurnal intitulat sim-plu O femeie, publicat postum: „Singura ocu-pa]ie care m\ calmeaz\, care `mi `nl\tur\ an-goasele [i `mi place este scrisul. Mul]umesc,Doamne! C`t timp va fi a[a, via]a va meritaefortul s-o tr\iesc.“

Ultimele r`nduri ale jurnalului s`nt `nc\ o`nsemnare de scriitor despre o t`n\r\ prieten\,Ula: „Mi-ar pl\cea s\ fie fericit\ [i s\ r\m`n\p`n\ la cap\t cu mine, cu noi... P`n\ la sf`r[it.Sf`r[itul meu... C`teodat\ `mi poveste[te des-pre via]a ei. O alt\ via]\ de femeie. Mi-a[ doris\ o povestesc `ntr-un roman. Dar e prea t`r-ziu, m\ tem...“

Avea dreptate. Era aprilie 1990 [i nu a maiurmat nimic p`n\ `n 30 septembrie 1990, c`ndvia]a ei s-a sf`r[it.

Identitatea bivalent\ aromancierei Alice Parizeau

19Cronici din tranzi]ie TTIIMMPPUULL

www.timpul.ro decembrie 2011

ANDREEA – LUCIANA URZIC|

De[i are un puternic caracter subiectiv,opera Hertei Müller este semnificativ\pentru condi]ia intelectualului condamnats\ tr\iasc\ `ntr-un univers ostil, mutilant.~ntr-o lume `n care autoritatea pedepse[teideile recurg`nd la crime, artistul `[i dez-volt\ spiritul critic `n `ncercarea de a oferialternativa unei realit\]i rea[ezate, guver-nate de o normalitate autentic\. ~n Regelese-nclin\ [i ucide, regele nu mai aparedrept exponent al perfec]iunii umane, numai p\streaz\ atributele noble]ei, ci, dim-potriv\, devine o personificare a tiraniei, avoin]ei de putere prost controlate.

Frica d\ na[tere unui absolutism ale c\-rui consecin]e dezastroase se observ\, cuprec\dere, `n cazul celor care au con[tiin]asitua]iei dramatice `n care au fost arunca]ide Istorie. Nu se poate vorbi `ns\ despreun fatalism evocat cu scopul de a ne absol-vi de orice vin\ ci, mai degrab\, de o `n-fruntare a absurdului. Herta Müller sur-prinde diferen]ele dintre frica n\scut\ dinsupersti]iile ancestrale care `[i g\sesc unmediu prielnic `n lumea rural\ [i frica ino-culat\ [i aplicat\ metodic prin ideologia destat. Fie c\ sentimentul de team\ este pro-vocat de motive reale sau de unele imagi-nate, efortul de dep\[ire al angoasei are a-ceea[i intensitate. At`t regele de pe tabla de[ah a bunicului, cu piese cioplite `n lag\rulde concentrare, c`t [i cel reprezentat de o-biecte ce creeaz\ impresia domin\rii spa]iu-lui `n care se afl\ contureaz\ un tablou su-gestiv. Dictatorul, ca purt\tor [i generator altemerilor, apare `n ipostaza `n care „se-ncli-n\“, iar reveren]a urmat\ de actul ucideriitr\deaz\ perfidia regimului comunist, capa-bil s\ `[i ascund\ inten]iile criminale submasca unor gesturi aparent elegante, carepot impresiona spiritele naive.

Dac\ superlativul fricii este spaima demoarte, Herta Müller alege s\ pun\ subobserva]ie modul `n care ea `ns\[i a perce-put ideea sf`r[itului vie]ii de-a lungul tim-pului. Astfel, prin ochii unui copil, moar-tea era asociat\ unui fenomen normal de„abdicare a c\rnii“, cu at`t mai mult cu c`tavea un caracter impersonal. Sf`r[itul o-mului echivala cu o `napoiere a „materieipe care Dumnezeu a cheltuit-o“ cu fiecaredintre noi sau cu o pedeaps\ pentru un cu-mul de gre[eli pe care divinitatea nu le-amai putut ierta. Atunci t`mplarul din satulb\n\]ean avea datoria de a preg\ti un si-criu cu „umbri[ de rindea“ [i „perne de da-masc, ca pentru rege“, pentru ca mai apoivia]a celorlal]i s\-[i reia cursul. Laturaobscur\ a „abdic\rii“ se `ntrevede mai t`r-ziu `n momentul `n care majoritatea priete-nilor scriitoarei dispar `n condi]ii suspecte[i mor subit. Camuflarea crimelor `n sinu-cideri acutizeaz\ tensiunea psihic\ resim-]it\ de autoare, rezultat\ din con[tientiza-rea proximit\]ii mor]ii [i a faptului c\ ea`ns\[i putea s\ fie urm\torul subiect „sinu-cis“. Herta Müller admite c\ `ntrebarea„C`t valoreaz\ via]a mea?“ poate constituio tem\ fecund\ de medita]ie at`t timp c`t`[i are originea `ntr-un demers de autocu-noa[tere [i de descoperire a sinelui. ~ns\c`nd aceea[i interoga]ie `i este adresat\ detor]ionar victimei, se declan[eaz\ un me-canism al revoltei care treze[te dorin]a dea tr\i, chiar dac\ aceasta `nseamn\ a `ndurachinurile cele mai absurde.

Refugiul `n cuv`nt are un dublu carac-ter, este principalul cap de acuzare, dar [i

elementul esen]ial `n fundamentarea ap\-r\rii. Acest fapt nu diminueaz\ gravitateasitua]iei, dar are rolul de a sfida impera-tivul fricii, c\ruia „Regele“ [i Securitateai-au conferit dimensiunea unei supraindi-vidualit\]i omniprezente [i amenin]\toare.Multe detalii biografice aduc `n prim planm\sura `n care limbajul st`rne[te „goanabuimac\ a g`ndurilor“ [i descrie labirintulafectivit\]ii. Sintagma „`n fiecare limb\s`nt al]i ochi“ relev\ convingerea HerteiMüller c\ limbile – `n spe]\ germana [i ro-m=na – dispun de grade diferite de expre-sivitate prin care se pot transpune ideile.Scriitoarea prive[te cu suspiciune spusa„Limba e Patria“, deoarece p\strarea lim-bii materne nu este suficient\ pentru aestompa n\ruirea [i `nstr\inarea exilatului.~n plus, exist\ situa]ii `n care limba proprietreze[te traume, exemplul cel mai elocventfiind asocierea germanei cu ororile regi-mului nazist. Iar cuv`tul poate deveni [icel mai eficient instrument de propagand\,de impunere a totalitarismului.

„T\cerea nu este o pauz\ `n vorbire, ciun lucru `n sine“, scrie Herta Müller, a-mintindu-[i izolarea satului de [vabi dinBanat, originea german\ ce se transform\cu timpul `n stigmat. Bunicul tr\ie[te dramadeposed\rii de bunuri, contabiliz`ndu-[is\r\cia `n registrele ce alt\dat\ reprezentauexpresia prosperit\]ii, bunica `[i pl`ngefiul mort `n r\zboi, vener`ndu-i acordeonul[i fotografia p\strat\ `n cartea de rug\ciuni.Tat\l, fost soldat `n trupele SS, `ncearc\ s\

`nece fantomele trecutului `n alcool, iarmama este marcat\ de cei cinci ani petre-cu]i `ntr-un lag\r din Uniunea Sovietic\.Fiecare este o insul\ `n sine, absorbit\ de oinsul\ a societ\]ii, de un abis al temerilor.De aceea, metafora „insulei de fericire“ `iapare autoarei ca o contradic]ie `n termenisau ca o dovad\ a tendin]ei occidentalilorde a vedea `n ea doar un refugiu reconfor-tant, ce `i va sc\pa, pentru o vreme, degrijile cotidiene. Urm\rind logica uneischeme simple, ne-am putea l\muri de ce„fericirea“ [i „ostrovul nu pot conexistanici m\car la nivelul frazei. Accep]iuneafilosofic\ a[eaz\ semnul congruen]ei `ntrefericire [i sensul vie]ii, iar imaginea uni-versului `nsingurat prezentat `n Regelese-nclin\ [i ucide simbolizeaz\ manifesta-rea non-sensului [i a echivocului.

De[i volumul Hertei Müller nu aredrept tem\ principala libertatea, el poateconstitui un strig\t legitim de revendicarea dreptului furat mi[ele[te de un sistem ca-re mancurtizeaz\, poate reprezenta un bre-viar pentru p\strarea demnit\]ii umane, cadovad\ a faptului c\ prizonierul poate de-veni liber. Cartea este un fragmentarium `ncare pasajele confesive [i argumenta]iaintelectualizat\, realismul [i sensibilitateaconstruiesc o viziune autentic\ [i capabil\s\ st`rneasc\ `n poten]ialul lector aceea[i„goan\ buimac\ a g`ndurilor“ ce devine unlait-motiv, dar [i un modus vivendi pentruHerta Müller.

Imperativul fricii [ialternativa cuv`ntului

Danand (Daniela Andreescu), The Gift ofNow, Colec]ia Medita]ii Vizuale, Editura He-rald, Bucure[ti, 2011, 144 p.

The Gift of Now v\ ofer\ prilejul de a desco-peri c`t de vast\ este propria minte, de a accesazone profunde ale libert\]ii interioare de a g`ndi,sim]i [i tr\i dincolo de sensurile [i interpret\rilepe care s`ntem obi[nui]i s\ le d\m evenimente-lor mental-emo]ionale interioare [i `nt`mpl\rilorde via]\ exterioare. O invita]ie [i un `ndemn dea dep\[i automatismele despre ce a fost [i ce vafi, `n rela]ia cu sine [i cu lumea din jur, [i ap\trunde `n profunzimea [i esen]a prezentului,moment de moment, afl`nd [i tr\ind at`t reg\si-rea de sine c`t [i non-ata[amentul de ce ne `nchi-puim a fi „Eu“, pentru a ne putea `nso]i propriadevenire cu `n]elepciune [i compasiune. Explo-r`nd cu deschidere [i `ncredere `n sine dialoguldintre texte [i imagini, v\ ve]i putea oferi mo-mente de reflec]ie [i medita]ie despre via]a, re-la]ia cu sine [i cu ceilal]i, despre realitatea con-ven]ional\ [i cea ne[tiut\ a prezentului. Aceast\incursiune `n descoperirea [i antrenarea creati-vit\]ii proprii, a flexibilit\]ii min]ii, v\ poateconduce `n mod concret [i practic spre maimult\ con[tien]\ [i cre[terea calit\]ii proprieivie]i, `n beneficiul fiec\ruia [i al celorlal]i.“(Danand – Daniela Andreescu)

***

Marcellin Berthelot, Originile alchimiei,Traducere din limba francez\: Gabriel Avram,Colec]ia Historia, Editura Herald, Bucure[ti,2011, 288 p.

Lumea a r\mas ast\zi f\r\ mistere; g`ndireara]ionalist\ are preten]ia c\ a `n]eles totul, c\ aelucidat totul; [tiin]a face eforturi de a ne oferio perspectiv\ pozitivist\ [i logic\ despre toatelucrurile [i `[i extinde determinismul fatal p`n\spre lumea moral\. Nu [tim dac\ deduc]iile im-perative ale ra]iunii [tiin]ifice vor reu[i s\ con-[tientizeze `ntr-o zi prezen]a divin\, care a st`r-nit odinioar\ at`tea discu]ii [i pe care nu amreu[it niciodat\ s\ o `mp\c\m cu sentimentul numai pu]in imperativ al libert\]ii umane. ~n oricecaz, ast\zi `ntreg universul material este reven-dicat de c\tre [tiin]\, nimeni nemai`ndr\znind s\se ridice `mpotriva acestei revendic\ri. No]iu-nile de miracol [i de supranatural s-au evaporatca o prejudecat\ uitat\ de timp. Dar lucrurile nuau stat `ntotdeauna astfel; aceast\ perspectiv\pur ra]ional\ nu a ap\rut dec`t `n vremea gre-cilor [i nu s-a generalizat dec`t la popoarele eu-ropene, `n special `n secolul al XVIII-lea. La `n-ceputurile civiliza]iei, orice cunoa[tere `mbrac\o form\ religioas\ [i mistic\, deopotriv\. Oriceac]iune era atribuit\ zeilor, identifica]i cu astre-lexe „astrele“, cu marile fenomene celeste [i te-restre, cu toate for]ele naturii. Nimeni, pe vre-mea aceea, nu ar fi `ndr\znit s\ `nf\ptuiasc\ ooper\ politic\, militar\, medical\, industrial\,f\r\ s\ recurg\ la formule sacre, destinate s\`nduplece bun\voin]a puterilor misterioase careguvernau universul.

BURSA C|R}ILOR

VitraliuTTIIMMPPUULL20

decembrie 2011 www.timpul.ro

F page footer:

Vladimir Nabokov, Pnin, traduceredin limba englez\ [i note de Mona An-tohi, Colec]ia Biblioteca Polirom – Seriade autor „Vladimir Nabokov“, EdituraPolirom, 2011, 200 p.

~n vara anului 1953, `n timp ce lucra laLolita [i, `n parte, pentru a se smulge dinlumea obsesiilor lui Humbert Humbert,Nabokov a `nceput s\ scrie Pnin. Carteaare `n centru amuzanta aventur\ america-n\ a unui profesor rus emigrat, tot timpulpe drumuri, st\p`nit de o perpetu\ confu-zie `ntre p\strarea demnit\]ii profesorale[i amintirile unei vie]i l\sate `n urm\.Mi[c`ndu-se distrat `ntr-o lume [i o limb\cu des\v`r[ire str\ine, Pnin trece printr-oserie de `ncurc\turi dureros-comice. Ca [iNabokov, el este un exilat b`ntuit de nos-talgia dup\ Rusia din perioada premerg\-toare Revolu]iei, detest`nd comunismul.Roman universitar, roman cu cheie [i me-tafic]iune postmodern\, Pnin abund\ `naluzii, glume auctoriale [i semnifica]iicodate `n nume proprii, pe care cunosc\-torul le poate descoperi cu delicii.

Vladimir Vladimirovici Nabokov s-an\scut pe 23 aprilie 1899 la Sankt Peters-burg, `ntr-o familie foarte cultivat\, astfel`nc`t st\p`nea impecabil franceza [i en-gleza `nc\ din copil\rie. ~n 1919, Nabo-kovii s`nt nevoi]i s\ emigreze, iar `n 1922tat\l scriitorului este ucis de un fanaticrus la Berlin. Nabokov a studiat limbileslave [i romanice la Trinity College dinCambridge p`n\ `n 1922. Apoi a locuit laBerlin (1923-1937) [i Paris (1937-1940),scriind cu fervoare, `n rus\, mai multeromane, zeci de povestiri, sute de poeme[i c`teva drame. ~n 1925 s-a c\s\torit cuVera Slonim. ~n perioada respectiv\, [i-a`ntre]inut familia din traduceri, lec]ii deenglez\ [i tenis, precum [i ca autor de cu-vinte `ncruci[ate `n rus\ [i analist de [ah.~n 1940 a plecat `n America, `mpreun\ cuso]ia [i fiul s\u, de team\ s\ nu fie trimis`ntr-un lag\r de concentrare. A predat laUniversit\]ile Wellesley, Harvard [i Stan-ford. ~ntre 1948 [i 1959 a fost profesor deliteratur\ rus\ la Cornell University.Pasionat de entomologie, Nabokov a des-coperit `n 1944 o (sub)specie de fluturecare-i va purta numele: Lycaeides me-lissa samuelis Nabokov. A tradus `nenglez\ Evgheni Oneghin de Pu[kin [i Unerou al timpului nostru de Lermontov.Este autorul mai multor lucr\ri de critic\literar\, dintre care studiul despre Gogol(1944) este foarte important pentru `n]e-legerea artei acestuia. Pentru activitateasa literar\, Nabokov a fost distins cu Na-tional Book Foundation Medal. S-a stinsdin via]\ la Montreux, `n 1977.

BURSA C|R}ILOR

CRISTINAFLORESCU

Analiza lingvistic\ a unei terminologii pro-fesionale ([tiin]ifice sau populare) deschideorizontul existen]ial al specialistului lexico-log. ~n mod obligatoriu, pentru a defini cu-vinte [i sensuri inedite, acesta se va scufunda`n cunoa[terea am\nun]it\ a universului profe-siei al c\rui limbaj `l analizeaz\. Este unul din-tre cazurile tipice de interdisciplinaritate. Eu,lingvistul, m\ implic terminologic `n preocu-p\rile tale: tu, de exemplu, zoolog. A[adar, nupot `n]elege exact ce `nseamn\, s\ zicem – ca`n titlu – a hiberna, dac\ nu-mi reprezint co-rect obiceiurile faunei tr\itoare `n atmosferafriguroas\ din zone `n care unele p\s\ri, rep-tile, mamifere etc. amor]esc strategic pe tim-pul iernii lor, oricum [i oriunde ar fi aceasta.

Din dic]ionarele generale de limb\ (DEX,DA, MDA) afl\m, a[a cum este normal, chestiu-ni orientative. ~n aceste lexicoane a hiberna serefer\ la unele animale [i la faptul c\ acestea,`n timpul iernii, au „o stare de via]\ latent\“ `ncare metabolismul li se `ncetine[te, temperatu-ra corpului scade, animalele intr`nd `ntr-un felde amor]ire caracteristic\. ~n mentalul rom=-nesc, hibernarea este legat\ mai ales de urs.Dar o mul]ime de alte animale [i p\s\ri, reptile[i mamifere hiberneaz\. Despre modalitatea `ncare binevoie[te s\ amor]easc\ broasca ]estoa-s\ exist\ o `ntreag\ literatur\ de specialitate.Pentru c\ aceast\ simpatic\ reptil\, implicat\`n bestiarul Evului Mediu al Europei (Ahile,ce vremuri…), biologic privind faptele, `ncepes\ se simt\ incomod peste 50º C, pe de o parte,[i sub 20º, pe de alt\ parte. Ceea ce `nseamn\c\ no]iunea de hibernare are cu totul alte di-mensiuni semantice `n mintea tr\itorilor dinrespectivele zone geografice care nu au iarnarom=neasc\ din lat. hibernare [i un neologisma hiberna din francezul hiberner (provenit dinacela[i cuv`nt latinesc).

Vorbind despre animale simpatice, hiberna-rea ariciului, a pop`nd\ului, a c`rti]ei creeaz\adev\rate dispute de specialitate. Se `n]elegec\ [i animalele care nou\, neofi]ilor, ne s`nt an-tipatice, s`nt cuprinse `n sfera de interes a cer-cet\torului [tiin]ific: liliacului hiberneaz\ cuadev\rat? Chiar [i somnul de iarn\ al ursuluipresupune investiga]ii de specialitate asupraunor chestiuni neelucidate `nc\ pe deplin. Ca oparantez\, se `nt`mpl\ adesea ca ursoaica s\hiberneze numai pe sponci atunci c`nd, neori-entat\, `[i na[te puiul `n perioade de timpneconvenabile. Spre deosebire de mascul, ea,ursoaica nu poate dormi sau amor]i av`nd l`n-g\ ea un ursule] `nfometat. (Trebuie s\ recu-noa[tem c\: da, „lipsa emancip\rii de sex estevizibil\ pretutindeni“ – sintagm\ de lemn auzit\zilele acestea pe unul din posturile noastre TV`ntr-un moment de maxim rating). {i, ca s\ nep\str\m `n lumea urseasc\, e bine de [tiut(pentru orice eventualitate!) c\ ursul, c`nd hi-berneaz\ `[i p\streaz\ temperatura corpului`ntre 30º [i 36º, regl`ndu-[i-o `n somn prin tre-mur\turi sus]inute. Tremur\ o jum\tate de or\(oare ce viseaz\ `n acest timp?) [i temperaturacorpului se ridic\, sub blana groas\, cu 5-6grade Celsius.

Starea ursului pe timpul iernii era numit\ `nvechea limb\ rom=neasc\ [i `n actuala limb\popular\ iernare sau iernat, cu toate c\ vorba

rom=nesc\ hibernare a p\truns deja ad`nc `nstraturile limbii populare rom=ne[ti.

A ierna mai `nglobeaz\ [i alte fapte seman-tice: a tr\i pur [i simplu `n timpul lungilor lunide iarn\, trai care se refer\ `n mod egal la om[i la animal; de asemenea, `nseamn\ – [i `n-semna `n vechime –, a p\stra sau a `ntre]ine petimp de iarn\ animalele, hrana `n general,proviziile, zahereaua.

Conotativ privind lucrurile lexicale, iernatulse dezvolt\ spre sfera ironiei c`mpene[ti: Fe-tele din Ungureni ~s iernate cu strujeni, ~s v\-rate cu t\r`]e („{ez\toarea“).

A hiberna str\bate zona ludicului literarartistic: Prin ce ]inuturi r\t\ce[ti Pribeag\?/~n care grot\ din pove[ti/ Ai hibernat ovar\-ntreag\?/ O, Muza mea cu nasul mic/ {icoapse fine,/ Abia sculptate din nimic,/ De cete-ai dus de l`ng\ mine? (Top`rceanu). Cuv`n-tul respectiv [i c`mpul s\u lexical evolueaz\,oarecum SF, spre nevoile medicinei [i biolo-giei preocupate de `nghe]area timpilor biologi-ci ai astronautului ori ai omului bolnav.

La nivelul limbajului figurat, a hibernacontureaz\ semantic un trai abulic, o existen]\fad\, lipsit\ de voin]\ decizional\, de relevan]\de orice tip. C`nd vorbitorul vrea s\ admones-teze inactivitatea – de la inactivitatea proveni-t\ din comoditate, p`n\ la cea cronicizat\ ma-ladiv –, folose[te tot verbul a hiberna.

Toat\ bog\]ia semantic\ relevat\ mai suspleac\ de la faptul c\, atmosferic privind lu-crurile, iarna con]ine momente de ger carecristalizeaz\ timpul; ca [i cum timpul ar ficoncentrat molecular, fiind scos astfel din rit-mul ve[nic al scurgerii sale. Ghea]a conserv\spectaculos particula de lume. Cristalul dez\pad\ cuprinde liniile unei geometrii eterne.Singura ipostaz\ geografic\ atins\ semantic deideea absolutului atemporal este aceea aghe]urilor ve[nice.

De la ghe]urile ve[nice la ploaia din acestsf`r[it de an 2011, care ne `nso]e[te din plin `nluna s\rb\torilor de iarn\, distan]a e prea mare.Iarna poate fi grea, poate fi u[oar\, `ns\, ca s\avem iarna-iarn\ (dinspre luna undrea sprelunile gerar [i f\urar), trebuie s\ avem „sf`ntaninsoare, ger d’\l de te-n-]ap\“ [i „z\pada [eiabun\“ cum se spunea c`ndva prin nordul Mol-dovei. Dac\ nu ai nici de unele se cheam\ c\nu e iarn\. „Z\pezile de alt\dat\“ din memorianoastr\ afectiv\ apar]in vremurilor c`nd iarnaera iarn\ [i vara-var\, c`nd gerul venea numai

dup\ ninsori bl`nd a[ternute. Vremurile aceleapar a incita fiecare genera]ie spre ideea c\ „uite,pe vremea mea“ toate erau „mai bune [i maifrumoase“. Mai ales Cr\ciunul `[i avea ninso-rile lui neegalabile, cu fulgi mari (cei maimari) [i z\pezi `nalte (cele mai `nalte). Adese-ori uit\m c\ dimensiunile urie[e[ti ale iernilorde atunci se datorau [i dimensiunilor mici alecopiilor care eram.

Considera]iile de mai sus pleac\ de la uncomentariu oblic plasat la un post TV, `n careun reprezentant al speciei de rom=n numit\impropriu om politic, afirma cu patos lemnosc\ „rom=nul nu s-a trezit `nc\ din hibernare“.Sigur, limbajul politic presupune metaforeexemplificatoare, sugestive prin urmare, cares\-i sus]in\ relevant seria argumentelor. ~nsaaceste metafore, c`nd s`nt nou propuse vor-bitorilor unei limbi, trebuie s\ con]in\ un echi-libru subtil `ntre realit\]ile, referen]ii desem-na]i spre comparare. Acest echilibru presupu-ne un raport fin stabilit `ntre elementele semi-ce comune (asem\n\toare) [i cele diferite, pre-supune un balans semantic `n care, `ntre celcare vorbe[te [i cel care ascult\, se deschide opunte nou\ de `n]elegere.

Revenind la hibernare, rom=nul poate fiacuzat de foarte multe, numai de abulism [i a-patie social\ – nu. Este latino-balcanic g\l\-gios, vesel-puturos, agitat [i dezorganizat lanivel social. Oricum, numai `n hibernare nupo]i spune c\ se g\se[te [i pentru c\ trezireadin hibernare presupune intrarea `ntr-un altciclu al normalit\]ii care nou\, deocamdat\, nelipse[te cu des\v`r[ire.

Sigur, metaforele limbii rom=ne, elastice [icuprinz\toare, ne-ar permite totu[i o echiva-lare. Este vorba de acea faz\ de tremur inten-siv care regleaz\ temperatura ursului pe tim-pul hibern\rii. Cum s-ar spune: tremur\m so-cial de frig, de foame, de ciud\, de furie ca s\ajungem la starea `n care s\ putem suportafrigurile existen]iale de neam.

Dar s\ l\s\m `n pace pic\turile de sens me-taforic ale limbii [i s\ ne lini[tim spre iernareas\rb\toreasc\ a sf`r[itului de an. S\rb\toaredin verbul rom=nesc a serba, ajuns la noi ([i `nitalian\, `n limba sard\, `n catalan\, `n vecheaportughez\ sau `n provensal\) din latinescul ser-vo, servare care ̀ nseamna mai ales „a p\stra“, „amen]ine“, dar [i „a veghea“ sau „a observa“.

A ierna, a hiberna[i alte responsabilit\]i

FIGURINE DE STIL

PCREATIV

METALCOProduc]ie Publicitar\

Policromie de mari dimensiuni, litere [isigle volumetrice, tuburi spectrale, firme

luminoase, inscrip]ion\ri, copertine,totemuri, bannere, panouri,

www.creativ-metalco.ro

21Eseu TTIIMMPPUULL

decembrie 2011www.timpul.ro

MIHAELA

MORARIU

Studii [i cercet\ri asupra {colii din Atena

{coala din Atena, fresca lui Rafael aflat\ `n„Stanza della Segnatura“ („Camera Semn\tu-rilor“ sau „Camera Tribunalului Apostolic“,dup\ cum mai este cunoscut\), din PalatulApostolic de la Vatican, are drept fundal spe-cific rena[terea general\ a g`ndirii grece[ti, re-experimentat\ [i re-analizat\ sistematic, `m-bog\]it\ cu noi cuno[tin]e. Tocmai acest lucrunu a fost luat `n considerare sau nu a fostapreciat pe deplin. De[i cuprind observa]ii in-teresante, publica]iile noi se dovedesc defi-citare sub aspect istoric [i filosofic.

P`n\ `n secolul al XIX-lea, `n urma unorcercet\ri aprofundate, s-au f\cut diverse pre-supuneri cu privire la numeroasele personajereprezentate `n {coala din Atena. Cercet\toribinecunoscu]i din secolele al XIX-lea [i alXX-lea, precum Johann David Passavant, Eu-gène Muntz, Rudolf Steiner, Heinrich Wölf-flin, Giorgio I. Spadaro au propus studii asu-pra picturii lui Rafael. Una dintre cele maiexacte descrieri din secolul al XIX-lea, cu pri-vire la personajele reprezentate, a ap\rut `ntr-o serie de ghiduri realizate de c\tre MarianaStarke, dramaturg englez. Autoarea [i-a prefa-]at descrierile cu urm\toarele cuvinte: „{coa-la de Atena reprezint\ filosofia, `n general, [ieste totodat\ o expresie a reflect\rii cuno[tin-]elor, o oper\ minunat\ pentru fiecare filosof,prin postura [i gesturile ce caracterizeaz\doctrinele [i opiniile lor [...].“1

Prezentarea grupurilor filosofilor

Cu toate c\ {coala din Atena este probabilcel mai faimos [i cel mai mare grup pictatvreodat\ `n arta occidental\, nu exist\ nici odescriere a acestuia care s\ fi fost realizat\ `ntimpul vie]ii lui Rafael. Cele 58 de figuri por-tretizate `n fresca lui Rafael pot fi `mp\r]ite `n[ase grupuri. Trebuie specificat faptul c\ nutoate personajele `nf\]i[ate `n aceste grupuris`nt filosofi, mai apar figuri ale mesagerilor,`nso]itorilor, slujitorilor, heruvimilor etc. Deasemenea, unii dintre contemporanii luiRafael inclu[i `n fresc\ nu pot reprezenta, de

fapt, un filosof special; ei s`nt `nf\]i[a]i acoloprobabil datorit\ rela]iei de prietenie pe care oaveau cu Rafael sau pentru c\ a fost for]at\includerea lor. Afirma]ia c\ nu exist\ femei(cu excep]ia Hypatiei „deghizate“) reprezen-tate `n aceast\ fresc\ este gre[it\. S`nt cel pu-]in trei: dou\ `n grupul lui Platon – Axiothea[i Lasthenia – , precum [i o a treia, aflat\ `ngrupul filosofilor naturali. Din p\cate, nu s-adescoperit un `nscris din acele timpuri, care s\ateste identitatea acestor persoane. A[adar,cele 58 de figuri pot fi `mp\r]ite `n [ase gru-puri, dup\ cum urmeaz\: cel al filosofilor pre-socratici (ionici), aflat `n extremitatea p\r]iide sus, `n dreapta, cuprinde [ase persoane; celal filosofilor grupa]i `n jurul lui Aristotel, lo-calizat `n partea dreapt\, sus, are `n compo-nen]a sa treisprezece figuri; grupul lui Bra-mante, aflat `n partea dreapt\, jos, cuprindenou\ personaje; grupul lui Platon [i grupul luiSocrate, av`nd fiecare c`te opt, respectiv nou\protagoni[ti [i grupul filosofilor preocupa]i destudiul naturii (fizicienii), aflat `n st`nga p\r]iide jos, `nglobeaz\ treisprezece personaje.

Platon [i Aristotel

Figurile care au putut fi identificate cusiguran]\ din ansamblul oferit de {coala dinAtena s`nt cele ale lui Platon [i Aristotel.Mul]i istorici de art\, at`t din secolul al XX-lea, c`t [i de mai devreme, au presupus faptulc\ exist\ o asem\nare `ntre figura lui Platondin {coala din Atena [i Leonardo DaVinci.Dac\ privitorul poate s\-[i aminteasc\ auto-portretul lui Leonardo `n cret\ ro[ie [i com-par\ cele dou\ imagini, ar trebui s\-l poat\ re-cunoa[te aici, `n {coala din Atena. De ase-menea, exist\ b\nuiala c\ [i figura lui Aris-totel a fost elaborat\ av`nd ca model un altimportant contemporan al lui Rafael. Din p\-cate, nu se [tie deocamdat\ cine a fost.

Important\ este semnifica]ia m`inii dreptea lui Platon, cu un deget `ndreptat spre cer, in-dic`nd transceden]a. Simbolul acesta `l reg\-sim [i `n tabloul Ioan Botez\torul al luiDaVinci, `n figura lui Mercur din Primaveralui Botticelli, `n Disputà lui Rafael, `n figuraprimului cre[tin etc.2

De ce Rafael a ales s\-l imortalizeze peLeonardo DaVinci `n Platon re`ncarnat? Leo-nardo g\sise Floren]a precum o cas\ „`mp\-nat\“ de platonism suprap\m`ntean, `nc`t ap\r\sit-o pentru a se al\tura cercului conge-nial al savan]ilor, al oamenilor de [tiin]\ [i alinginerilor „aristotelieni“ din Milano. Chiardac\ Leonardo a f\cut „figurile extraordinare[i nemaipomenit de frumoase“ ale celor cincisolide platonice, pentru ca matematicianulPacioli s\-[i ilustreze Propor]iile Divine, acestlucru nu-l face un platonist.

S\ fi fost oare admira]ia lui Rafael [i pre-ferin]a sa pentru g`ndirea lui Platon, combi-nat\ cu respectul pentru Leonardo DaVinci,profesorul s\u, iar acestea l-au condus la iden-tificarea celor doi? Sau poate reprezint\ oparte din strategia lui Rafael de a reuni filoso-fiile lui Platon [i Aristotel?

Filosofii presocratici

Filosofii prezen]i `n acest grup s`nt proba-bil cel mai greu de identificat [i doar dou\atribuiri pot fi `n totalitate corecte. Se spunec\ filosofia occidental\ a `nceput `n secolul alVI-lea `. Hr., la Milet. Ionia era locul de `nt`l-nire dintre Orient [i Occident [i patria luiHomer. Ideile asociate [colii din cetatea ionia-n\ Milet s`nt exemplificate de trei filosofi:Thales, Anaximandru [i Anaximene. Ace[tias-au ar\tat deschi[i nu numai fa]\ de influen-]ele orientale [i de tradi]ia homeric\, ci [i fa]\de matematic\3. Pentru a justifica denumireade [coal\ se pot aduce mai multe argumente:to]i erau cet\]enii aceluia[i ora[, erau contem-porani, iar tradi]ia sus]ine c\ rela]iile dintre eierau ca `ntre maestru [i discipol sau ca `ntreprecursor [i succesor.

Identific\rile f\cute de Mariana Starke,pentru acest grup, s`nt urm\toarele: figura 1:Zeno din Eleea; figura 2: Parmenide dinEleea; figura 3: Pitagora din Samos; figura 4:Thales din Milet; figura 5: Anaxagora [i figu-ra 6: Archelaos din Messenia4. Spre deosebirede Mariana Starke, pictorul german JohannDavid Passavant spune c\ figura 2 `l repre-zint\ pe Pyrrhon din Elis, figura 3 pe Arcesi-laos din Pitane, iar figurile 1 [i 4 apar]inelea]ilor, respectiv cinicilor t`rzii5, `n vreme ceantroposofistul Giorgio I. Spadaro identific\doar dou\ personaje: `n figura 3 pe Anaxagora[i `n figura 4 pe Oedip6.

Analiz`nd cu aten]ie acest grup putem spu-ne c\ {coala ionian\ (sau milesian\) `ncepe `ndreapta, `naintea statuii care o `nf\]i[eaz\ peAtena, cu persoana `n v`rst\ a c\rui cap, con-form tradi]iei egiptene, e acoperit cu o p`nz\,identificat\ a fi Thales (figura 4). Rafael l-aportretizat cu un toiag deoarece, cu ajutorulacestuia, Thales a m\surat piramidele. Despremoartea lui Thales circul\ o apocrif\ caremen]ioneaz\ c\, `ntr-o noapte, `n timp ce pri-vea stelele, ar fi c\zut `ntr-o groap\ sau f`n-t`n\7. L`ng\ Thales, poate fi Archelaos dinMessenia (figura 6), ilustrat ca fiind `n mi[ca-re, `ntruc`t, precum vecinul s\u, a fost unmare c\l\tor. O alt\ posibilitate este ca cei doib\rba]i reprezenta]i `n st`nga s\ fie cel maiprobabil al]i doi filosofi ai {colii ionice – stu-dentul [i succesorul lui Thales, Anaximandru(cca. 610-546 `. Hr.), [i studentul lui Anaxi-mandru – Anaximene (cca. 585-528 `. Hr.)8. ~nspatele acestor doi filosofi `l putem g\si pe fi-

losoful Anaxagora (figura 5), aproape ascuns,simboliz`nd persecu]iile prin care a trecut.

Cel ce se sprijin\ de coloan\ poate fi Par-menide (figura 2), reprezentant al {colii elea-te, al\turi de care se afl\ fiul s\u adoptiv, Zeno(figura 1), prezentat ca un t`n\r, cu o `nf\]i[arece sugereaz\ subtilitatea. Parmenide pare c\prive[te spre Zeno care, dup\ pozi]ia `n carese afl\, scrie ceva. Aici se face referire la unpoem al lui Parmenide ce compar\, `n dou\ sutede versuri, toate sistemele variate de filosofie.

Personajul care st\ `n picioare izolat, lamic\ distan]\ de grup, parc\ ar\t`nd c\ apar-]ine altei [coli, a fost identificat de mai multesurse, ca fiind filosoful neoplatonic Plotin(204-270 d. Hr.). Mariana Starke afirm\ c\aceast\ figur\ masculin\ `l reprezint\ probabilpe Pitagora (cca. 569-475 `. Hr.) [i nu pe Plo-tin. Rafael l-a portretizat cu privirea fixat\ peun singur punct, ceea ce denot\ faptul c\ estede neclintit `n ideile sale. Ascunderea m`inilor`n manta simbolizeaz\ societatea secret\ `ncare s-a `nscris, iar faptul c\ este descul] neinduce ideea c\ haina pe care o poart\ este depreot egiptean; capul [i corpul `ntoarse `n di-rec]ii diferite arat\ metaforic metoda sa de apreda adev\ruri importante; coroana, format\din p\rul s\u, face referire la ini]ierea sa `ntoate misterele. {coala pitagoreic\ a fost o so-cietate secret\, toate `nv\]\turile au fost trans-mise prin viu grai, nefiind permis\ scrierea.A[adar, era absolut interzis\ divulgarea ori-c\rei `nv\]\turi apar]in`nd lui Pitagora `n afaragrupului de ini]ia]i. Pitagora a petrecut mul]iani studiind `n templele [colilor egiptene [i afost ini]iat `n multe dintre aceste societ\]i se-crete. C`nd [i-a fondat propria [coal\, `n Italia,a men]inut legile secretului stabilite `n [colileegiptene. Aura misterioas\ este `nt\rit\ de as-pectul ilustr\rii m`inilor: una ]inut\ sub pele-rin\, iar cealalt\ indic`nd un punct jos.

Dac\ acel b\rbat ar fi Plotin, atunci s-arafla `n afara acestui grup, ce pare a fi alc\tuitdoar din presocratici. Totodat\ Plotin a fost unadept devotat al lui Platon [i astfel, ar fi fost/ar fi trebuit inclus `n grupul lui Platon.

1 Mariana Starke, Travels in Europe, Ninth Edition,Published by A. and W. Galignani, Paris, 1836, p. 186.

2 Giovanni Reale, The School of Athens by Raphael,Serie „Academia Philosophical Studies“, Edited by Mar-tin Cajthaml and Jakub Jinek,. Translated by MarcoAnone, Academia Verlag, 2008, p. 33.

3 Diané Collinson, Mic dic]ionar al filozofiei occi-dentale, Traducere de Andrei Banta[, Editura Nemira,Bucure[ti, 1995, p. 7.

4 V. Mariana Starke, op. cit., pp. 186-188.5 V. Johann David Passavant, Raphael of Urbino and

his father Giovanni Santi, Published by Macmillan, Lon-don and New York, 1872, pp. 89-98.

6 V. Giorgio I. Spadaro, Esoteric Meaning in Ra-phael’s Paintings, Lindisfarne Books, 2006, pp. 45-70.

7 Cf. Gheorghe Vl\du]escu, Cum mureau filosofii `nGrecia veche, Editura Paideia, Bucure[ti, 2009, p. 40.

8 Diané Collinson, op. cit.

Rafael [i „{coala din Atena“ (II)

Filosofii presocratici (detaliu {coala din Atena)Platon [i Aristotel (detaliu {coala din

Atena, 1509)Leonardo DaVinci, Autoportret

(cca.1514)

22 VitraliuTTIIMMPPUULL

decembrie 2011 www.timpul.ro

ALEXANDRUPETRIA

Ini]ial, pe poetul George Asztalo[ l-amconfundat cu George Astalo[, scriitorul carest\ la Paris. {i n-am c\zut doar eu `n capcan\.C`nd, pe Facebook, am atras aten]ia asupraversurilor tipului din T`rgu Mure[, `ntr-uncomentariu, actorul Mihai Bisericanu s-apornit s\ spun\ ce om extraordinar este. Sereferea la Astalo[. E interesant c\ [i Asztalo[ [iAstalo[ au comun sim]ul umorului, ca [i co-niacul la ardelean, ca [i [ampania la tr\itorul`n Fran]a. {i c\ s`nt nedrept\]i]i de criticaliterar\.

Asztalo[, n\scut `n 1963, la el vreau s\ m\refer, Gyuri pentru prieteni, e printre poe]iprecum un trombon `ntr-o orchestr\. Hai c\m-am luat cu compara]iile! Dup\ ce-i desco-peri sunetul, n-ai cum s\-l ignori. Iese `n evi-den]\ prin exotism, umor, ironie, autoironie [ioleac\ de cinism, prin folosirea memorabil\ aoximoronului... A debutat t`rziu, `n 2009, cuvolumul de poeme Zoon poetikon la EdituraGrinta din Cluj. Fiindc\ nu-l cunosc personal,deduc c\ [i-a dus via]a sau a `ncercat s\ [i-otr\iasc\ omene[te, acaparat de activit\]i cola-terale, care nu i-au dat r\gazul [i starea s\scrie poezie. Nu este exclus ca nici s\ nu fiavut `ncredere `n versurile sale.

C\ut`nd pe Google articole despre carte,am primit `nc\ o dovad\ c\ Rom=nia e o ]ar\tuie[\. Am g\sit trei texte, fapt revolt\tor, de-oarece George Asztalo[ d\ pe dinafar\ de ta-lent. S\ nu te `ntrebi atunci dac\ avem globalcritici literari sau ni[te tipi cu nasul pe sus,simbria[i la editurile importante? Nu esterolul lor principal s\ sus]in\ afirmarea unorscriitori valoro[i?

T`n\rul scriitor Marius-{tefan Aldea a pos-tat pe blogul lui despre Zoon poetikon. A evi-den]iat asem\n\rile cu Gellu Naum `n primulciclu din volumul lui Asztalo[, Poeme cu ani-male mici [i c\ „Via]a (la Asztalo[ – n.m.:A.P.) este un banc sec. Femeia este un bancsec. Familia este un banc sec. Dragostea esteun banc sec. Tu `nsu]i e[ti un banc sec. R\-m`ne pofta de a r`de de necaz. ~n mare parte,`ntregul ciclu penduleaz\ `ntre toate astea.Mi-au atras aten]ia c`teva poeme `n care esteprezentat\ rela]ia tat\-copil. La `nceputulc\r]ii, vedem c\ volumul `i este dedicat Iuliei,fiica poetului. A[adar, ne izbe[te o tradi]ie defamilie ca tat\l [i copilul s\ fie desp\r]i]i: „iu-lia e o fiin]\ firav\ [i zbenguioas\/ cu t\tic maimult virtual/ s`nt tat\ de duminic\ o simpl\`mbr\]i[are/ `i bucur\ ochii p`n\ la lacrimi/ [i/m\ doboar\ cu drag\ inim\ […] c`nd era chiarmic\-mic\/ treceam `mpreun\ pe l`ng\ Com-binatul Chimic/ (o scump\ de ruin\ ca [i acum)/[i ea/ minuneao/ [i dezastro/ m-a `ntrebat des-pre tine/ [i m-a `ntrebat despre noi:/ tatipe-aici a fost r\zboi?“. Un poem la fel de tul-bur\tor, trat`nd aceea[i tem\ este [i „Tat\ `mispuneam pove[ti“, dar de data asta eul este elun copil p\r\sit de tat\, `mp\r]it `ntre p\rin]i cao p`ine care nu le ajunge. „singura oar\ c`nd ai

venit erai un nene str\in/ voiai s\ fim prieteni/s\ fie secret s\ nu [tie nimeni/ s\ mai poves-tim/ la coad\ la alimentar\/ la suc [i la c`rna]i[…] eram n\uc [i ]i-am zis/ iart\-m\ tat\/cred/c\ m-am `mb\tat/ cu suc“ (http://mariusal-dea.wordpress.com/tag/george-asztalos/).

Ciclul al doilea, Dr\cii angelice. Dezdrangoste este net superior valoric, noteles`nt mai grave – „nu [tiu cum ar trebui s\ fiedar cred/ c\ va trebui s\ fim `mpreun\/ `ntr-unfel de minune/ [i nu prea e timp de minuni/anul fuge la revelionul sinuciga[ilor/ v\d c\oamenii se adun\ uite/ se ]in de m`ini s`nt maiaten]i/ s`nt cu mult mai vii/ tu unde te maiumanizezi?/ fiara din mine o duce de minune/chefuieste p\catele lumii/ sau pl`nge na[tereaneprih\nitului/ totul e fericit de rece `mitremur\/ [i creierii din cap/ nu at`t de frig c`tpentru tine/ tu unde te mai ferice[ti?/ `milipse[ti ca m`na ciungului/ te simt `ntreag\dar/ `n loc s\ `mbra]i[ez eu r\storn/ s`nt opacoste o st`ngacie de-a dreptul/ blestemat\ la`mpr\[tiere/ [i ferici]ii se adun\ s`nt maiaten]i/ chiar mai vii/ se ]in unii pe al]ii dem`n\/ eu m\ ]in de cap vreau sa mor/ [i mi-e osete nebun\/ ca o g\leat\ spart\/ uscat\ laf`nt`n\ (veseli-m-a[ [i n-am cui)“, „nu a maifost demult o conflagra]ie mondial\ s`ntem febe mersi/ lumea e tot mai pleiboi [i mai dizni-lend/ vremea mai m\moas\/ iernile tot maitopite [i pe cale de dispari]ie/ nu e sigur c\pleac\ frigul/ da parc\ vine altceva/ parc\ vineDezmor]irea de Apoi ne parcheaz\ mitralieram`ntuirii/ direct `ntre ochi [i ne cere impera-tiv/ florile sau via]a/ noi ne pred\m b\rb\te[tene vindem scumpi/ ne expunem la soare ierni-le ierbivore/ [i ce am mai p\timit peste glacia-

]iuni/ ne d\m `nc\lzibili/ [i ele se topesc s\ neierte ca ni[te amazoane/ furate de peisaj/ fru-muse]ea e lucrul pe l`ng\ care treci/ tocmai cas\ te miri/ c`t po]i s\ fi de trec\tor/ pe planetaMartie toat\ tierra e efeminat\/ vin dimine]iinspirante am expirat aburi destui/ e sinuci-dere curat\ s\ nu respiri/ ad`nc/ p`n\ `n mu-gurii de [anel ai pl\m`nilor/ pe planeta Martiene `mbr\]i[\m amazoanele/ tornadele noastrepacifice/ `n cea mai `nfiorant\ bucurie posi-bil\ iat\-ne/ ni[te superbi pr\p\di]i/ iat\-ne/ni[te victime de minune („Tierra efeminada“).

George Asztalo[ are damblaua lui poetic\.C`[tig\toare. Numai s\ se ]in\ de ea.

Nu-l sc\pa]i din ochi pe Asztalos!

ALEXANDRU PETRIA

10

Vara `n care ne preg\team s\ p\[im `n clasaa VII-a n-o s-o uit niciodat\.

A fost vara `n care s-au introdus cartelele laalimente [i-n care mama a fost violat\.

A fost vara `n care mi se spunea s\ nu folo-sesc prea mult zah\r la „`nv`rtite“, g\lbenu[u-rile de ou frecate cu 8 linguri]e de zah\r [i unade cacao `ntr-un pahar, ca s\ ajung\ p`n\ la sf`r-[itul lunii, p`n\ la por]ia urm\toare. ~mi pl\ceaual naibii „`nv`rtitele“. C`nd gust [i azi „`nv`r-tite“, o z\resc, dac\ `nchid pleoapele, pe mama.Cum m\ prive[te `ntins\ din iarba `nalt\, cup\rul pubian dezgolit. Cu gamba picioruluist`ng `ndoit\ `ntr-o parte. Cu noroi pe unghiilepicioarelor vopsite `n ro[u, dar cu t\lpile curate,cr\pate de la `nc\l]\minte.

A fost diminea]a c`nd `mpreun\ cu mamaam cobor`t din tren `n halta Dumbr\veni, undest\teau p\rin]ii ei. Abia s-a preschimbat noaptea`ntr-o cea]\ deas\, [i iarba era brumat\, de pefrunzele copacilor `ncepeau s\ cad\ stropi deap\, [i Oltul, `n dreapta noastr\, apropiat de iz-vorul s\u, purta un murmur `n surdin\. Cu ochiila ap\, m\ g`ndeam, printr-o asocia]ie insolit\,c\ seam\n\ cu o ]igar\ cu filtru. Nu [tiu de undemi-a c\[unat, dar asta aveam `n cap. S\ se fi da-torat faptului c\ n-am fumat nici o ]igar\ pe tren`n cele 5 ore ale c\l\toriei?

P\[eam `ncet pe-o c\rare paralel\ cu r`ul,paralel\ [i cu un lan de porumb.

– O s\ fierbem cucuruzi c`nd ajungem, mi-aspus mama.

– Aha, am b`iguit somnoros. Era cu cevamai mult de 5. Ceasul meu se oprise.

Mama [i-a dus inelarul la gur\ [i mi-a f\cutsemn s\ privesc spre o deschidere lung\ cutrifoi `n lanul de porumb, la cap\tul c\reia era o[osea asfaltat\. Am z`mbit cu ochii m\ri]i – aco-

lo p\[tea prima c\prioar\ pe care n-o vedeam latelevizor. Ochi m\ri]i avea [i c\prioara. {i-amauzit ni[te zgomote, c\prioara a tres\rit [i, cu ni[tesalturi mari, s-a pierdut pe dup\ un p`lc de s\lcii.

Din acest moment, rememorarea se derulea-z\ de obicei `n nop]ile mele de insomnie ca [icum a[ urm\ri totul de pe unul dintre salc`miiscorburo[i din preajma c\r\rii, dintr-un unghide 45 de grade. V\d un pu[ti dolofan – eu – ]i-nut str`ns de un nesp\lat cu barb\ de dou\ zile,cam la 40 de ani. Iar trei tinerei au prins-o pemama. Dup\ ce au dezbr\cat-o, doi i-au ]intuitm`inile pe p\m`nt. Unul se `mpingea `ntre pi-cioarele ei. ~ntre picioarele ei splendide, de careera at`t de m`ndr\, [i ea nici m\car nu `ncerca s\]ipe. A[ fi ]ipat eu, dar n-aveam glas. ~mi erateribil de fric\ [i-mi venea s\ vomit din cauzaduhorii de alcool st\tut pe care mi-o sufla dinspate b\rbatul care m-a imobilizat. ~mi eraciud\ pe mama c\ nu ]ipa [i c\ sur`dea. Pe aceafemeie n-o doream de mam\. ~n iarb\ se mi[-cau doar patrupede la mont\. Acolo nu-mireg\seam mama.

11

Sur`sul mamei nu era sur`s, vroia s\ nu-i`nt\r`te ca nu cumva s\ ne omoare. Dar acestsimulacru de sur`s, cu vulgara ei pref\c\torie,inspirat p`n\ la urm\, dup\ cum s-a dovedit,c\ci am sc\pat, m-a spintecat mai ad`nc dec`tun cu]it. Ireversibil. {i de atunci mi-e imposibils\ iubesc. N-am ajuns s\-mi iubesc nici so]ia,nici copilul. Sur`sul l-am perceput ca pe-o do-vad\ de la[itate, ca pe-o umilin]\ insuportabil\.Sur`z`nd, mama m\ umilea [i pe mine, de parc\ar fi trecut de partea violatorilor, de parc\ m-arfi p\r\sit.

Cel cu barba de dou\ zile a trecut ultimul `n-tre picioarele mamei. C`nd [i-a sl\bit str`nsoa-rea bra]elor, am c\zut pe p\m`nt, cu fa]a `ntrifoi. N-aveam puterea s\ m\ ridic. Pl`ngeamf\r\ s\ scot vreun zgomot. M-au l\sat `n pace

p`n\ [i-au terminat treaba, din c`nd `n c`nd `[izv`cneau capetele spre mine ca s\ nu fug. Og\rg\ri]\ mi s-a urcat pe nasul din care `mi cur-geau mucii, ceva m-a lovit [i mi-am rec\p\tatcuno[tin]a dup\ minute bune cu ochii pe gambast`ng\ flectat\ a mamei, pe p\rul ei pubiandezgolit [i `nc`rlion]at.

Mama [i-a revenit dup\ mine. Am cobor`t lar`u s\ ne sp\l\m [i-am `mbr\cat alte haine, prin-tre frunze gigantice de brusturi, din valiza de ca-re nu s-au atins cei trei, valiza cu hainele noastrepentru s\pt\m`na ce urma s-o st\m la bunici.

Evitam s\ ne lipim privirile [i t\ceam. ~miera ru[ine, infinit mai ru[ine dec`t `n fa]a doc-torului rozaliu, pe linoleumul verde al cabine-tului endocrinologic. Totodat\ m\ `ncerca unsoi de mul]umire c\ nu ne-a observat vreun tre-c\tor matinal de pe [oseaua de la cap\tul f`[ieicu trifoi, `mpreun\ cu furia pe prostia violato-rilor, care au ales un loc unde doar `nt`mplareaa f\cut c\ n-au fost surprin[i.

Dup\ ce am`ndoi am reurcat pe c\rare, mamami-a prins fa]a `ntre palme [i m-a rugat s\ nuspun nim\nui ce s-a `nt`mplat. Vocea `i susura`n surdin\ ca [i Oltul. Nu `n]elegeam prea exactde ce dorea asta, `ns\ n-am `ntrebat, de[i m\ re-volta. {i am dedus c\ nici nu se punea problemas\ anun]e violul la Mili]ie. I-am respectat do-rin]a p`n\ la data scrierii acestui text.

12

Secretul pe care mi l-a impus mama m-a `m-pov\rat cum nu este drept s\ fie `ncercat uncopil. Era ca o scoic\ `n care eram `nghesui]idoar noi doi, str`mt\, sufocatoare, traumatiza-toare `n final. „Nu-i zicem nici tatei“, mi-a ce-rut [i asta mi s-a p\rut de-a dreptul insuportabil,otr\vitor. M\ str\duiam s\ `n]eleg c\ nu buni-cilor, c\ nu mili]ienilor – `ns\ tatei? Mama-mipretindea s\ m\ `ncarc cu o sf`[ietoare vinov\-]ie, cu o minciun\ prin omisiune care m\ vatransforma `n altceva dec`t eram `n acea dimi-

nea]\, precis nu mai bun, precis v\duvit [i de ul-timele pojghi]e de inocen]\. De fapt, mama-micerea, [i nu realizez c`t era ea con[tient\ de asta,n-am deschis subiectul niciodat\, s\ fiu de acords\-mi ucid copil\ria. O consideram egoist\, ne-dreapt\. Din violat\ se metamorfoza `n viola-toare, violatoarea min]ii mele, violatoarea pro-priului fiu. Un incest mental repugnant.

Nu pot s\ sus]in c\ am fost peste m\sur\ de[ocat de viermuiala celor patru `ntre picioarelesuperbe ale mamei [i de goliciunea ei, de femi-nitatea ei care m\ izbea prima oar\ cu adev\rulc\ este o femeie care face sex, cu adev\rul c\ [imamele fac sex, ceea ce refuzasem p`n\ atuncis\ accept cu mintea mea de pu[ti urechist `n alesexualit\]ii, care a r\sfoit totu[i h\h\ind c`tevareviste porno. Pe l`ng\ asumarea secretului,trauma real\ [i necuantificabil\ mi-a provocat-oz`mbetul acela, z`mbetul acela care nu era altfeldec`t al curvelor, al curvelor de duzin\ ce n-audeprins [i n-o s\ deprind\ niciodat\ arta subtil\a `n[el\ciunii, z`mbetul acela str\b\tut de din]iiei albi, aproape pornografic ca o vulv\ c\scat\,cum am mai scris, dar [i altceva incalificabil.Mama a devenit femeie brusc `n fa]a mea. Dis-pus\ s\ primeasc\ penisuri `n locul `nc\p\tordin care am ie[it cu multe str\danii, a fost o na[-tere dificil\, extenuant\, `n urm\ cu aproxima-tiv 12 ani. Iar acel altceva pentru care o ur\sc [im\ ur\sc [i ur\sc lumea este c\ am avut primaerec]ie serioas\ din via]a mea. Pe care `ncer-casem s-o ascund de mama cu un tricou ro[uscos din valiz\, cu logoul PREMIUM, printrebrusturii acoperi]i de rou\ [i insecte moarte del`ng\ r`u, [i de care m-am u[urat cum am re]inutdin revistele porno. M-am masturbat la nici 10metri de mama, c\reia i-am spus c\ m\ trece pipi.

(Fragmente din romanul `n lucru cu acela[i nume)

Cartea lui Zoso

23VitraliuTTIIMMPPUULL

decembrie 2011www.timpul.ro

– Salutare, Andrei. Felicit\ri pentru volu-mul de debut, C`nd va veni ceea ce este des\-v`r[it. C`t timp ai f\cut cartea asta? Care eistoria public\rii ei?

– Aproape patru ani, acum `mi dau seamac`t de mult timp a trecut, `n timpul \sta a[ fiputut s\ fac o c\l\torie p`n\ pe Marte [i `napoi.Anul trecut, Alexandru Mu[ina mi-a propus s\public la Tracus Arte, `n cazul `n care nu c`[tigconcursul de manuscrise de la Cartea Rom=-neasc\. Imediat ce s-a aflat rezultatul, [i anumec\ „anul acesta nu se acord\ premiu“, am fostcontactat de cei de la CDPL, dar am fost nevoits\-i refuz, din cauza promisiunii f\cute luiMu[ina. ~ntr-un fel m\ bucur c\ nu am c`[tigatconcursul. Am avut timp s\ mai `mbun\t\]escunele texte, s\ renun] la altele. Colaborarea cuAlexandru Mu[ina nu a fost una f\r\ asperit\]i,dar totul e bine c`nd se termin\ cu bine.

– La prima lansare a c\r]ii, Adrian L\c\tu[[i cu mine am men]ionat c\ am fost mira]i s\nu g\sim `n volum poeme de-ale tale care neplac [i pe care le voiam `n carte. A fost greus\ la[i at`tea poezii pe dinafar\? Cum aiselectat textele?

– Nu a fost greu, pentru c\, `n cazul unoradintre ele, trecuse suficient de mult timp de c`ndle-am scris [i astfel am putut (cred eu) s\ leevaluez cu deta[are. {i mai erau c`teva care nuse `ncadrau din punct de vedere tematic `n niciunul dintre cele trei cicluri din carte. Mi-am datseama `nc\ de c`nd am `nceput s\ selectez tex-tele pentru manuscris c\ ele se vor aduna, capilitura de fier, `n jurul a trei teme: cum s`nt eucu ai mei, cum s`nt `ntre ceilal]i, `n societate [icum s`nt eu c`nd vine vorba de dragoste.

– De ce `n carte nu exist\ nici o dat\ des-pre autor? Din cauza editurii sau datorit\ lu’nea Google?

– Nu autorul este important, ci cartea. Ceeste `n carte ar trebui s\ spun\ despre tine multmai multe, mult mai bine [i mult mai clardec`t orice prezentare de pe coperta 4, coperta3 spre 4, din prefa]\ [i a[a mai departe.

– C`t de legat e[ti de {coala de la Bra[ov?Acele exerci]ii de respira]ie de la sf`r[itulcapitolelor trimit [i la „pauzele“ de respira]iedin… mileniul trecut?

– ~mi place cum scriu unii dintre ei, s`nt ine-vitabil marcat de cursurile de scriere creatoareale lui Alexandru Mu[ina, dar de la bun `nceputam `ncercat s\-mi g\sesc propriul drum. Exer-ci]iile de respira]ie trimit mai degrab\ la zen, lareg\sirea unui echilibru interior.

– ~]i mai aminte[ti cum ai `nceput s\ scriipoezie? Cum erau primele tale texte poetice?

– Vina este a lui Salinger. Dac\ nu citeamSeymour: o prezentare, poate nu m-a[ fi apu-cat niciodat\ de scris poezii. Voiam s\ fie prie-tenul meu. {i ca s\-i atrag c`t de c`t aten]ia, am`nceput s\ scriu [i eu haiku-uri, am parcursmae[trii clasici ai genului [i nu numai. ~]i daiseama c`t de fireasc\ a fost trecerea de lahaiku la alte forme de poezie. Am descoperitc`teva haiku-uri destul de ok printre ele. Poe-ziile, `n schimb, erau mai proaste. Se vede c\nu eram la curent cu poezia contemporan\.

– ~n poezia ta e foarte important\ familia.Cum au reac]ionat p\rin]ii t\i la lectura c\r]ii?

– Bukowski zicea la un moment dat c\dac\ p\rin]ilor t\i le place cum scrii, `nseamn\c\ scrii prost. Cam a[a...

– C`nd va veni ceea ce este des\v`r[it estecartea maturiz\rii eului liric, care `ncepe `nfamilie [i se termin\ practic `n a[teptarea ve-

nirii des\v`r[irii din titlu. Ai poeme preferate`n acest volum?

– Nu am scris contur`ndu-mi `n prealabil [i`n mod programatic o tem\ anume, `ns\ `nmomentul `n care am f\cut selec]ia pentru vo-lum mi-am dat seama c\ ele fac parte de-acumdintr-un `ntreg. ~mi este dificil s\ fac un foldercare s\ se numeasc\ „preferatele mele“. Amobservat `n schimb o tendin]\, [i anume c\ re-la]ia mea cu textele mai vechi din volum s-acam r\cit. {i poate c\ a[a se va `nt`mpla [i cucele care `nc\ nu au mai mult de un an. {i cummie nu prea `mi plac rela]iile „re`nc\lzite“ sauc\ldicele, o s\ caut mereu ceva nou.

– C`nd e[ti invitat s\ cite[ti ceva din volum,ai preg\tite texte pe care le ai `n vedere pentrua[a ceva sau po]i citi orice text cerut de pu-blic? (Inclusiv pe ultimul text din carte?)

– De obicei `mi aleg textele `n func]ie depublic. P`n\ acum nu mi s-a `nt`mplat ca pu-blicul s\-mi cear\ s\ citesc un text anume. Darcine [tie, poate c\ norocul `mi va scoate `ncale c`ndva [i un astfel de public interactiv.Ultimul text din carte, care de altfel d\ titlulvolumului, l-am citit prima oar\ `n public laun liceu (cred c\ era o clas\ de a zecea sau aunsprezecea). Adev\rul e c\ au r\mas camnedumeri]i dup\ lectur\. A doua oar\ l-am cititla zilele Iustin Pan]a din Sibiu [i de data astaam primit un feed-back pozitiv.

– Crezi c\ faci parte din genera]ia 2000sau c\ deja e timpul s\ termin\m cu termino-logia genera]ionist\?

– Am auzit de la cineva termenul de gene-ra]ie zecist\. Mie nu-mi sun\ deloc bine, decinu voi adera. L\s`nd gluma la o parte, cred c\ar trebui s\ renun]\m la etichetele astea cu nu-mere rotunde. Se tot discut\ pe marginea con-ceptului de genera]ie literar\, eu cred c\ ar

trebui s\ se abordeze un pic altfel lucrurile. S\se vorbeasc\ despre [coli: {coala de la Cluj,{coala de la Bra[ov, {coala de la Ia[i etc. {i cas\ se arate c\ o astfel de abordare este valid\,ar trebui s\ se realizeze antologii care s\ re-flecte liniile directoare din interiorul unuigrup, cine pe cine a influen]at, dac\ s-a produscumva o ruptur\ odat\ cu apari]ia Internetului[i a site-urilor literare. Dac\ acum 20-30 de ani„ucenicia“ literar\ `nsemna s\ te duci acas\ laun profesor sau la cel mai respectat poet alurbei ca s\-i ceri ni[te c\r]i sau s\ vorbe[ti cuel despre literatur\, ast\zi ea `nseamn\ o mul-titudine de surse de inspira]ie [i nu po]i [tiniciodat\ ce combina]ii [i ce modele hibridese pot na[te. Poate cuiva `i va veni ideea s\-lcombine pe Whitman cu Gellu Naum [iCronenberg.

– Prietenul t\u Bogdan Co[a scria poezii,dar a debutat cu un roman. Tu ne preg\te[tivreo surpriz\ asem\n\toare sau deocamdat\e[ti concentrat asupra poeziei? Chiar, de ce tesim]i mai apropiat de poezie dec`t de proz\sau teatru, s\ zicem?

– Prietenul meu Bogdan `nc\ mai scriepoezii, nu scapi a[a, cu una cu dou\, de poe-zie. Am scris proz\ doar „la comand\“, lacursurile de scriere creatoare sau la atelierulLumina de Avarie. Cred c\ a[ putea s\ scriu [iproz\, dar deocamdat\ v\d c\ mai toate ideilepe care le am se materializeaz\ sub form\ depoezie. De multe ori m\ surprind g`ndind `nimagini. Iar pentru proz\, mai ales pentru ro-man, asta nu e suficient. Este totu[i un pasdestul de mare de la a g`ndi `n imagini la ag`ndi o lume.

(noiembrie 2011)

„Cum s`nt eu cu ai mei, cum s`nt`ntre ceilal]i, `n societate [i cum s`nteu c`nd vine vorba de dragoste“

interviu cu Andrei Dósa, realizat de Mihail Vakulovski

MIHAILVAKULOVSKI

„aici nu s`nt p\rin]i nici sfin]i Doar noi ]inutul [i jocul tontoroi“

}inutul Cel\lalt este un nou experimentrealizat de Ruxandra Cesereanu, de data asta`mpreun\ cu t`n\rul poet Marius Conkan, unproiect mai altfel, dar scris tot la patru m`ini,ca [i `n cazul celui realizat cu Andrei Codres-cu. O carte ciudat\, o poveste pentru oamenimaturi care au r\mas copii [i c\rora le maiplace jocul de dragul jocului, oricare ar fiacesta – scrisul, cititul, tontoroiul sau desena-tul… Cititorul descoper\ chiar din prima pa-gin\ c\ ac]iunea pove[tii are loc `ntr-un orfeli-nat [i c\ cele dou\ personaje principale s`ntdoi copii, Spuki [i Lolo, dou\ „feti]e-b\ie]ei“

(„spuki este cea mai frumoas\ feti]\ […] loloc`nt\ ca un be]iv“; „spuki e un b\iat cuminte,lolo e o feti]\ rea“). Iar din prezentarea de pecoperta a IV-a afl\m c\ s`nt „bolnavi de sin-dromul Down“. Celelalte personaje s`nt se-cundare [i episodice: tanti, baubau, doamne-doamne („doamne-doamne nu spune nimic/doamne-doamne st\ ascuns `n frigider [i erece“), moartea, juc\rii moarte, alisa, po[ta[ul,o leb\d\ obez\, `ngera[i, dou\ pseudonime aleautorilor, c`inele-fluture… Cuv`ntul `nainte,numit ca [i cartea, e cea mai bun\ cronic\ po-sibil\ despre }inutul Cel\lalt, un rezumat alc\r]ii care aproape c\ egaleaz\ lectura ei, a[ac\ cine vrea s\ [tie exact despre ce e cartea –doar trebuie s\ citeasc\ acest scurt cuprinsimaginar, pe care-l g\si]i [i pe blogul c\r]ii:http://www.tinutulcelalalt.blogspot.com/. Co-piii viseaz\ mult, viseaz\ `mpreun\, viseaz\`ncruci[at [i chiar [i atunci c`nd nu dorm parc\ar fi `ntr-un vis `n doi, celelalte personajefiind ca ni[te juc\rii moarte, disp\r`nd a[a cumau [i ap\rut. Cartea e plin\ de aceste vise, `nc`tla un moment dat nu mai [tii c`nd se viseaz\ [ic`nd urm\rim personajele `n realitatea lor mul-tiplicat\, e foarte mult\ improviza]ie, foarte

mult\ aiureal\, `nv`rteli `n jurul cozii, jocuriinexplicabile, ac]iuni m\runte [i absolutinutile, art\ de dragul artei `n limbaje diferite,ba cu foarte multe interjec]ii, ba cu limbajalintat, copil\resc, ba `ntr-un limbaj din ]inu-tul cel\lalt, descoperit tot `n vis, ba avem unlimbaj poetic normal – ceea ce a fost posibildoar datorit\ unor astfel de personaje, caretrag cititorul `ntr-un altfel de ]inut poetic, `ntr-o lume din care te `ntorci cu pl\cere, trebuies\ recunosc c\ am sim]it un fel de u[urareatunci c`nd am ajuns la cele trei sf`r[ituri. ~nprimul sf`r[it orfelinatul trebuia demolat, a[ac\ Spuki a fost mutat `ntr-un orfelinat de b\-ie]i, iar Lola – `n unul de fete, primul sf`r[ittermin`ndu-se exact atunci c`nd cei doi au fostdesp\r]i]i. ~n al doilea sf`r[it „]inutul cel\laltnu avea cum s\ mai existe vreodat\ fiindc\ nuexistase niciodat\“, iar `n al treilea „`n ]inutulcel\lalt ziua din urm\ fost-a ziua dint`i“. Car-tea se `ncheie cu un „desc`ntec de revr\jire din]inutul cel\lalt“, scris doar cu un fel de inter-jec]ii, de fapt – `n limbajul din ]inutul cel\lalt(limbaj visat, fire[te). Un experiment despre olume pe care n-o prea cunoa[tem [i de care`ncerc\m s\ ne ]inem c`t mai departe posibil,

o carte care face parte dintr-o trilogie, a[a c\dac\ o s\ v\ plac\ }inutul Cel\lalt, o s\ maiave]i de a[teptat [i Cel\lalt }inut Cel\lalt [iDincolo de }inutul Cel\lalt…

Ruxandra Cesereanu, Marius Conkan, }inu-tul Cel\lalt, Editura Cartea Rom=neasc\, 2011

}inutul lui SpukiloTATUAJE

decmbrie 2011

24 FlashTTIIMMPPUULL

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Paula Braga Šimenc (Ljubljana)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redac]ia:

Radu AndriescuConstantin ArcuSorin BocanceaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuMihaela MorariuElena RaicuLucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:

Radu Pavel GheoGabriela HajaErica Ioana MoldovanAndreea R\[canuFlorin }upuAndreea Florea (PR)C\t\lina Butnaru (marketing)Cristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel CucuteanuDirector executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `npaginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:

CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

TIMPUL ®Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797E-mail: redactia@timpul.roYM: timpulwww.facebook.com/Revista.TimpulISSN 1223-8597Copyright ©Funda]ia Cultural\ Timpul, 2011

Revista de cultur\ TIMPULpoate fi desc\rcat\ gratuit de peinternet, `n format PDF, de pesite-ul www.timpul.ro

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i

www.timpul.ro

Nu pierde TIMPUL,cite[te!

DORIN TUDORAN

A[a se intituleaz\ un poem excep]ionalpublicat de Nicolae Prelipceanu `n anii ’80.Este o lectur\/ relectur\ obligatorie `ntr-unmoment `n care s`nt albi]i turn\tori ai Secu-rit\]ii [i demoniza]i cei care au hot\r`t s\-[iasume riscul de a rosti la un moment dat, cuvoce tare, „A[a nu se mai poate!“

Iat\ c\ se poate. Din nou. S-a putut chiarde la bun `nceput, adic\ foarte repede dup\decembrie 1989.

O „distins\ doamn\“, cum ironic o nu-mea `ntr-o replic\ savuroas\ Ileana M\l\n-cioiu, g\sea explica]ia nop]ii `n care z\cuseRom=nia at`tea decenii: nu to]i firavii opo-zan]i sau disiden]i rom=ni `mpinseser\ re-volta lor p`n\ la sacrificul final. Nu se l\sa-ser\ m\cel\ri]i `n mas\ sau individual. Astaprovocase multe [i nedrepte nepl\ceri celorcare t\cuser\ chitic `n lunga noapte a Sf`n-tului Bartolomeu. {i a[a ceva, domnilor [idoamnelor, nu poate fi trecut cu vederea.

Rana pe care pusese degetul cu at`ta pre-cizie „distinsa doamn\“ a continuat s\ fiesfredelit\ cu fierul ro[u al tuturor vigilen-]elor etice postdecembriste. Celor care auavut lipsa de gust de a deschide gura `ntimpul nop]ii Sf`ntului Bartolomeu li se rea-minte[te s\-[i ]in\ gura – [i-au rec\p\tatdreptul la „mucles!“

~n toiul murdarei campanii electoralepentru preziden]ialele din 2009, o salariat\de lux la o ser\ aflat\ sub controlul direct alunuia dintre candida]i `i adresa doamneiDoina Cornea o aspr\ scrisoare deschis\.At`t de vinovat\ devenise doamna Corneafiindc\ `[i exprimase op]iunea pentru un altcandidat dec`t cel pentru care lucra br`ndu[aiute la scris `nc`t aceasta din urm\ i se adre-sa doamnei Cornea scurt – „Stimat\ doam-n\“. Destinatara rechizitoriului nu mai me-rita nici m\car s\ i se scrie sau s\ i se pro-nun]e numele.

Nu trec `ntotdeauna prin via]\ la fel cumtrece prietenul meu Mircea Dinescu, darnu-mi este indiferent c`nd cel care publicaMoartea cite[te ziarul [i era autorul unorgesturi de o `ndr\zneal\ exemplar\ este luat

la refec chiar [i atunci c`nd nu o merit\.Nu-mi este u[or s\ v\d c\ orice terchea-berchea care g\sind un plaivas pe strad\ seia drept Nicolae Iorga [i se apuc\ s\-i negelui Dinescu merite de necontestat.

~nf\[urat `n anteriul colportajului aiuri-tor, un condeier turmentat `ncearc\ s\ re-pun\ `n drepturi adev\ruri care-l dep\[esc.Ar putea fi luat `n seam\, fie [i par]ial, dac\nu ar lucra la patru m`ini cu Alex MihaiStoenescu, acest Herodot in residence alSecurit\]ii. C\lc`nd ap\sat pe linia [tiin]ific\deschis\ de scenari[ti ilu[tri precum MihaiLupoi, Pavel Coru] ori tot felul de pensio-nari hiperactivi ai „structurilor“, fl\c\ulagitat caut\ r\spuns la `ntrebarea „Cine atras `n noi?“

Cum timpul s\u a devenit foarte pre]ios,`i dau o m`n\ de ajutor.

~n decembrie 1989, la Bucure[ti, au trasluneti[tii Mircea Dinescu, Gabriel Andrees-cu, Mira Moscovici, Nicu St\ncescu, Cor-neliu Coposu, Tia {erb\nescu, Vintil\ Br\-tianu, Petre Mihai B\canu, Radu Filipescu,Mariana Celac, Dan De[liu [i ConstantinTicu Dumitrescu. La Timi[oara, Laszlo

Tökes, George {erban, Petru Ilie[u, ClaudiuIordache [i nemernicul \la de {erban Foar]\.La Cluj, Doina Cornea [i Géza Szöcs. LaIa[i, Dan Petrescu, Luca Pi]u, George Pru-teanu [i Liviu Antonesei. Din boschetul s\ublindat cu p\p\die, la Corabia, Viorel Pa-dina tr\gea, foc-cu-foc. ~n Valea Jiului, pr\-p\dul l-a comis Constantin Dobre. Pe ValeaPrahovei, au m\cel\rit Vasile Paraschiv [iIonel Can\. La Bra[ov, au tras foc automatVasile Gogea [i Gheorghe Bra[oveanu. LaFoc[ani, c\s\pea Liviu Ioan Stoiciu. ~nT`rgu Mure[, mitralia horthystul KarolKiraly. La Tescani, teroristul cu bazuka nuera altul dec`t Andrei Ple[u. Din New York,arme biochimice au fost lansate de CarmenPopescu, Mihai Botez, Mircea R\ceanu,Eugen Mih\iescu [i preotul GheorgheCalciu-Dumitreasa. Din Chicago, mitraliaIoan Petru Culianu. Din Londra, tr\gea IonRa]iu. Din Paris, nu conteneau s\ ucid\ PaulGoma, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca [iBujor Nedelcovici. Din Bavaria, NeculaiConstantin Munteanu. Din Heidelberg,Andrei Ujic\. Din Berlin, Herta Müller siWilliam Totok. Re`ntorc`ndu-ne la Bucu-

re[ti, trebuie reamintit c\ Florin Iaru [i-atras singur un cap `n gur\ ca s\ fie invitat, `nsf`r[it, la o ciorb\ de burt\ spart\ [i o tocan\de coaste rupte `n beciurile de sub CaleaRahovei. De unde [i titlul unei mult a[tep-tate c\r]i de memorii – „Noi am tras `n noi“.

F\r\ nici o leg\tur\ cu cele de mai sus, dar`n str`ns\ leg\tur\ cu o minim\ doz\ de bunsim], am o `ntrebare pentru distinsul domnGrigore Cartianu: „Dumneata ce ai f\cut `nnoaptea Sf`ntului Bartolomeu?“

Nu-mi spune c\ erai prea t`n\r pe atuncipentru a fi `n stare s\ mi[ti ceva, c\ci nuneap\rat la noaptea `n care [tiu ce f\ceaMircea Dinescu m\ refer, ci mai degrab\ laaceast\ nou\ noapte, dar a aceluia[i „sf`nt“,`n care dumneata pari a orbec\i ca un liliacd`nd cu capul de lumin\ [i ne[tiind cum s\-[i decline identitatea: pas\re sau [oarece?

Dac\ nu po]i face nici azi mare lucru, f\m\car ce se cuvine: du-te la culcare. Sustra-ge-te acestui chinuitor somnabulism inves-tigativ [i patria `]i va fi recunosc\tore, c\ciau r\mas foarte pu]ine stre[ini intacte `n Ro-m=nia iar noaptea care s-a l\sat se anun]\ lafel de lung\ precum cea de dinaintea ei.

Ce ai f\cut `n noaptea Sf`ntului Bartolomeu