DECIZIA nr. 79 / 2015privind solu ţionarea contesta ţiei formulate de

SC .X. SA din .X.,înregistrat ă la Direc ţia General ă de Solu ţionare a Contesta ţiilor

din cadrul Agen ţiei Nationale de Administrare Fiscal ă sub nr. A_SLP 485/05.03.2015

Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrulAgenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a fost sesizată de Directiagenerala .X., prin adresa nr..X./2015, cu privire la contestaţia formulatăde SC .X. SA, având sediul social în .X., sector .X., str..X., nr..X., codde înregistrare fiscală .X., înregistrată la Oficiul Registrului Comerţuluisub nr..X., prin .X.SPRL, conform împuternicirii avocaţiale seria .X.,anexată în original la dosarul cauzei.

SC .X. SA figurează, la data depunerii contestaţiei, lapoziţia nr..X. din Anexa nr.X. „Lista marilor contribuabili care vor fiadministraţi de DGAMC începând cu data de 1 ianuarie 2015” laOPANAF nr.3661/2014 pentru aprobarea Listei marilor contribuabili şi aListei contribuabililor mijlocii.

Contestaţia a fost formulată împotriva Deciziei de impunerenr..X./2014 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr..X./2014,de către organele de inspecţie fiscală din cadrul Directiei generale .X.,şi are ca obiect suma totală de .X. lei , reprezentând:

• TVA în sumă de .X. lei; • accesorii aferente TVA în sumă de .X. lei.

Contestaţia a fost depusă în termenul prevăzut de art.207alin.(1) din OG nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală,republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabilit în raportde data comunicării Deciziei de impunere nr..X./2014 respectiv data de.X./ 2015, conform confirmării de primire a titlului de creanţă menţionat

1/16

mai sus, anexată în copie la dosarul cauzei, şi de data înregistrăriicontestaţiei la Direcţia generală .X., respectiv .X./2015 potrivit ştampileiregistraturii acestei instituţii aplicată pe originalul contestaţiei, aflată ladosarul cauzei.

Văzând că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute deart.205, art.206, art.207 alin.(1) şi art.209 alin.(1) lit.c) din OGnr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cumodificările şi completările ulterioare, Agenţia Naţională deAdministrare Fiscală, prin Direcţia generală de soluţionare acontestaţiilor este învestită să se pronunţe asupra contestaţieiformulată de SC .X. SA.

I. SC .X. SA contest ă Decizia de impunere nr..X./2014emis ă în baza Raportului de inspec ţie fiscal ă nr..X./2014, deorganele de inspec ţie fiscal ă ale Direc ţiei generale .X., precizândurm ătoarele:

a) Referitor TVA în sumă de .X. lei aferentă livrărilor debunuri intracomunitare către firme din .X., stabilită suplimentar deorganele de inspecţie fiscală, societatea susţine că în perioada.X./2010 a emis facturi în valoare de .X. lei către .X., cu codul deTVA .X. şi .X., cu codul de TVA .X..

În urma raportului furnizat de Serviciul .X., organele deinspecţie fiscală au constatat că în perioada .X./2010, cele două coduride TVA menţionate mai sus, ar fi fost invalide.

Ulterior sesizării organelor de inspecţie fiscală cu privire lainvaliditatea celor două coduri de TVA, societatea susţine că a fostinformată că cele două societăţi au fost absorbite de .X.. Astfel,conform documentelor emise de autorităţile franceze, anexate desocietate în susţinerea contestaţiei, în Anexa nr.2, cele două societăţiau fost radiate în luna .X./2010.

Totodată, societatea anexează în susţinerea contestaţiei, înAnexa nr.3, documente emise de autorităţile franceze, conform căroraacestea ar confirma primirea declaraţiilor privind livrărileintracomunitare aferente lunii .X./2010, pentru cele două societăţifranceze, şi se întreabă că, dacă cele două societăţi nu ar fi avut uncod valid de TVA începând cu luna .X./2010, “aşa cum susţin organelede control”, cum ar fi fost posibilă înregistrarea la autorităţile franceze adeclaraţiilor aferente lunii .X./2010.

2/16

SC .X. SA precizează că a îndeplinit condițiile menționate laart.143 alin.(2) lit.a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cumodificările și completările ulterioare, în sensul că:

- a dovedit faptul că bunurile menționate în facturile emisecătre cei doi clienți, pentru perioada în discuție, au fost transportateîntr-un alt stat membru, lucru necontestat nici de organele de control;

- cele două coduri de TVA au fost comunicate societății debeneficiarii livrărilor intracomunitare de bunuri.

Societatea subliniază că nu poate fi sancţionată prinanularea scutirii de TVA aplicate, atât timp cât în mod rezonabil nuputea cunoaşte la momentul livrării bunurilor, faptul că beneficiariilivrărilor sale au fost radiaţi ca urmare a unei fuziuni, cu atât mai multcu cât activitatea economică desfăşurată de aceştia a continuat.

SC .X. SA menţionează că prevederile legislaţiei de TVAdin România care condiţionează strict aplicarea scutirii de TVA decomunicarea unui cod valid de TVA emis de alte state membre suntcontrare Directivei 112/2006 privind TVA şi jurisprudenţei CurţiiEuropene de Justiţie („CEJ”), precum şi faptul că dispoziţiile comunitarese aplică cu prioritate. Prin urmare, „deşi societatea a respectat şiprevederile legislaţiei naţionale de TVA”, organele de control ar fitrebuit să ia în considerare şi să aplice Directiva 112/2006 şi principiiletrasate de CEJ prin deciziile sale (cazul C-273/11 Mecsek – GabonaKft, cazul C-563/12 BDV Hungary Trading Kft, cazul C-146/05 AlbertCollee, cazul C-587/10 VSTR).

De asemenea, societatea susţine că a anexat în susţinereacontestaţiei, în Anexa nr.4, sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul .X.,ca urmare a acţiunii în contencios administrativ formulată de SC .X.SA, prin care s-a stabilit că organele de inspecţie fiscală aveauobligaţia să verifice realitatea operaţiunilor desfăşurate de reclamantăcu beneficiarul său şi să nu dea valoare unei erori ce a dus laconsemnarea în facturi a unui cod de TVA greşit.

b) În ceea ce priveşte TVA în sumă de .X. lei aferentăminusurilor de inventar, societatea menţionează că organele deinspecţie fiscală au constatat că în urma inventarierilor anualeefectuate pentru perioada 2009-2012, au rezultat minusuri brute îngestiune, în valoare de .X. lei, din care societatea a efectuatcompensări legale în sumă de .X. lei, conform proceselor verbale deinventariere întocmite pentru fiecare an, anexate în susţinereacontestaţiei, în Anexa nr.5, rezultând minusuri nete în valoare de .X. lei,pe care acestea le-au asimilat cu livrări de bunuri efectuate cu plată,potrivit prevederilor art.128 alin.(4) lit.d) din Codul fiscal.

3/16

Totodată, societatea precizează că rezultatele inventarieriiau fost incluse în listele finale întocmite şi semnate de către comisia deinventariere, anexate în susţinerea contestaţiei, în Anexa nr.6, cuprivire la situaţia faptică pentru toate produsele deţinute în stoc.

Pe baza acestor liste se operează în sistemul contabil şi degestiune al societăţii toate modificările cu privire la diferenţeleconstatate ca urmare a inventarierii, în sensul că în cazul în carepentru un anumit produs, cantitatea faptică stabilită de comisia deinventariere este diferită faţă de cea scriptică din sistemul contabil şi degestiune, societatea modifică în acest sistem cantitatea, astfel încâtaceasta să corespundă realităţii.

Societatea a anexat în susţinerea contestaţiei, în Anexanr.7, procedura de inventariere, întocmită în baza OMFP nr.2861/2009pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuareainventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilorproprii, prin care s-a prevăzut şi procedura de compensare.

SC .X. SA susţine că întrucât organele de inspecţie fiscalănu au avut la dispoziţie procedura internă de inventariere a societăţii,acestea nu au luat în considerare şi compensările legale generate dealegerea eronată a codurilor, anexate în susţinerea contestaţiei, înAnexa nr.8, ci numai compensările menţionate în Anexa nr.5.

Procedura internă de inventariere a fost transmisăorganelor de inspecţie fiscală împreună cu punctul de vedere, însăpotrivit confirmării de primire, anexată în susţinerea contestaţiei, înAnexa nr.9, aceste documente au fost primite de organele de control îndata de .X./2015, ulterior datei de .X./2014 când au fost emise deciziade impunere şi raportul de inspecţie fiscală.

Societatea susţine că punctul de vedere a fost analizat deorganele de inspecţie fiscală în baza variantei electronice transmisă pee-mail în data de .X./2014, dar fără nicio anexă, deci fără procedura deinventariere, întrucât datorită volumului mare, anexele nu au putut fitransmise prin e-mail o dată cu punctul de vedere.

Totodată, având în vedere abordarea organelor deinspecţie fiscală, societatea precizează că a solicitat explicaţii cu privirela procedura de inventariere comisiei centrale de inventariere ce aefectuat inventarierea pentru perioada 2009-2012. În data de .X./2015,această comisie a emis câte un proces verbal al întrunirii privindanaliza impactului compensărilor asupra rezultatelor inventarierii pentrufiecare an în discuţie, anexate în susţinerea contestaţiei, în Anexanr.10.

De asemenea, societatea menţionează că prevederilelegale invocate de organele de inspecţie fiscală sunt contrare

4/16

prevederilor Directivei 112/2006, motiv pentru care art.128 alin.(4) lit.d)din Codul fiscal a fost abrogat prin pct.7 din OG nr.15/2012, în vigoareîncepând cu data de 01.01.2013.

SC .X. SA consideră că bunurile constatate lipsă la inventarpot fi compensate cu plusurile la inventar potrivit procedurii interne deinventariere, menţionată mai sus, cum de altfel a procedat şisocietatea, invocând în acest sens, prevederile pct.5 şi pct.40 alin.(3) şialin.(5) din Normele de aplicare a OMFP nr.2861/2009.

În ultimul rând, SC .X. SA susţine că însăşi organul decontrol a admis faptul că “nu a pus nicio clipă la îndoială corectitudineainventarierii”. Altfel spus, a considerat că sunt corecte toate operaţiunileprivind inventarierea şi cum acesta a fost “întru totul de acord” curezultatele inventarierii, a fost de acord, “în mod indirect şi cucompensările legale asimilate efectuate de societate”.

Având în vedere cele precizate mai sus, societatea solicită:- anularea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie

fiscală în ceea ce priveşte stabilirea în sarcina sa a TVA în sumă de .X.lei şi a obligaţiilor fiscale accesorii în sumă de .X. lei;

- restituirea sumei de .X. lei reprezentând TVA stabilităsuplimentar şi obligaţii accesorii aferente.

II. Organele de inspec ţie fiscal ă din cadrul Direc ţieigenerale .X., au efectuat la SC .X. SA o inspec ţie fiscal ă par ţialăcare a avut drept obiectiv solu ţionarea cu control ulterior adeconturilor cu sume negative de TVA aferente perio adei.X./2009-.X./2014, în urma c ăreia a fost întocmit Raportul deinspec ţie fiscal ă nr. .X./2014, care a stat la baza emiterii Decizie ide impunere nr..X./2014, contestat ă.

a) Referitor TVA în sumă de .X. lei aferentă livrărilor debunuri intracomunitare către firme din .X., organele de inspecţie fiscalăau constatat că în lunile septembrie şi .X./2010, societatea a efectuatlivrări scutite de taxă, cu drept de deducere, din producţia proprie, cătrebeneficiari din UE, respectiv către .X., cu codul de TVA .X. şi .X., cucodul de TVA .X., în condiţiile în care potrivit raportului furnizat deServiciul .X., în perioada respectivă, cele două coduri de TVAmenţionate mai sus, erau invalide temporar, nerespectându-se astfelprevederile art.143 alin.(2) lit.a) și art.155 alin.(5) lit.f) din Legeanr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completărileulterioare, precum şi dispoziţiile art.10 alin.(1) din OMFP nr.2222/2006

5/16

privind aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pevaloarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art.143 alin.(1)lit.a)-i), art.143 alin.(2) şi art.144^1 din Legea nr.571/2003 privind Codulfiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

b) În ceea ce priveşte TVA în sumă de .X. lei aferentăminusurilor de inventar, organele de inspecţie fiscală au constatat că înurma inventarierilor anuale efectuate de societate pentru perioada.X./2009-.X./2012, au rezultat minusuri brute în gestiune, în valoarede .X. lei, iar în urma efectuării compensărilor legale cu plusurileconstatate în aceleaşi gestiuni, în sumă de .X. lei, au rezultat minusurinete în valoare de .X. lei, pe care le-au asimilat cu livrări de bunuriefectuate cu plată, potrivit prevederilor art.128 alin.(4) lit.d) din Legeanr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completărileulterioare, în vigoare până la data de 31.12.2012.

Pentru TVA stabilită suplimentar în sumă de .X. lei,organele de inspecţie fiscală au calculat accesorii aferente până la datade .X./2014 în sumă de .X. lei.

III. Luând în considerare constat ările organelor deinspec ţie fiscal ă, motivele prezentate de societate, documenteleexistente la dosarul cauzei, precum şi actele normative invocatede contestatar ă şi organele de inspec ţie fiscal ă, se re ţinurm ătoarele:

1). Referitor la TVA în sum ă de .X. lei , Agen ţia Naţional ăde Administrare Fiscal ă prin Direc ţia general ă de solu ţionare acontesta ţiilor este investit ă să se pronun ţe dacă pentru livr ărileintracomunitare de bunuri facturate în lunile septe mbrie și.X./2010, SC .X. SA beneficiaz ă de scutire de TVA, în condi ţiile încare la data factur ării nu exist ă un cod valid de înregistrare înscopuri de TVA atribuit cump ărătorului în cel ălalt stat membru.

În fapt, în urma verificării, organele de inspecţie fiscală auconstatat că în lunile septembrie şi .X./2010, SC .X. SA a efectuatlivrări scutite de taxă, cu drept de deducere, din producţia proprie, cătrebeneficiari din UE, respectiv către .X., cu codul de TVA .X. şi .X., cucodul de TVA .X., în condiţiile în care potrivit raportului furnizat deServiciul .X., în perioada respectivă, cele două coduri de TVAmenţionate mai sus, erau invalide temporar.

6/16

Având în vedere cele constatate, prevederile legalestipulate la art.143 alin.(2) lit.a) și art.155 alin.(5) lit.f) din Legeanr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completărileulterioare, precum şi dispoziţiile art.10 alin.(1) din OMFP nr.2222/2006privind aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pevaloarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art.143 alin.(1)lit.a)-i), art.143 alin.(2) şi art.144^1 din Legea nr.571/2003 privind Codulfiscal, cu modificările şi completările ulterioare, organele de inspecţiefiscală au constatat că operaţiunea este impozabilă, fapt pentru care audispus în sarcina societăţii colectarea TVA în sumă de .X. lei.

În drept , art.143 alin.(2) lit.a) din Legea nr.571/2003 privindCodul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoareîncepând cu data de 28.07.2010, precizează:

„(2) Sunt, de asemenea, scutite de tax ă urm ătoarele: a) livr ările intracomunitare de bunuri c ătre o persoan ăcare îi comunic ă furnizorului un cod valabil de înregistrare înscopuri de TVA, atribuit de autorit ăţile fiscale din alt stat membru,[...]”.

Pentru explicitarea şi aplicarea unitară a acestor prevederilegale a fost emis OMFP nr.2222/2006 privind aprobarea Instrucţiunilorde aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunileprevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) şi art. 144^1 dinLegea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completărileulterioare, în vigoare începând cu data de 01.01.2010, care la art.10alin.(1) precizează:

„(1) Scutirea de tax ă pentru livr ările intracomunitarede bunuri prev ăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal , cumodific ările şi complet ările ulterioare, cu excep ţiile de la pct. 1şi 2 ale aceleia şi litere a), se justific ă pe baza urm ătoarelordocumente:

a) factura care trebuie s ă con ţină informa ţiileprev ăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu mod ific ările şicomplet ările ulterioare, şi în care s ă fie men ţionat codul deînregistrare în scopuri de TVA atribuit cump ărătorului în alt statmembru; b) documentul care atest ă că bunurile au fosttransportate din România în alt stat membru;şi, dup ă caz,

7/16

c) orice alte documente, cum ar fi:contractul/comanda de vânzare/cump ărare, documentele deasigurare.”

Având în vedere prevederile legale menţionate mai sus, sereţine că este scutită de TVA livrarea intracomunitară de bunuri către opersoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare înscopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt membru şi dacăeste justificată cu factură.

Art.155 alin.(5) lit.f) din Legea nr.571/2003, cu modificărileşi completările ulterioare, precizează că:

„(5) Factura cuprinde în mod obligatoriu urm ătoareleinforma ţii: […]

f) denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilorsau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVAsau codul de identificare fiscal ă ale beneficiarului, dac ă acestaeste o persoan ă impozabil ă sau o persoan ă juridic ăneimpozabil ă;”

Din prevederile legale enunţate, se reţine că livrărileintracomunitare de bunuri sunt scutite de TVA dacă cumpărătorulcomunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA,atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru.

De asemenea, se reţine că scutirea de TVA pentru livrărileintracomunitare de bunuri se justifică cu factura care trebuie să conţinăinformaţiile prevăzute de lege, printre care în mod obligatoriu codul deînregistrare în scopuri de TVA cu care se identifică cumpărătorul încelălalt stat membru.

Din documentele anexate la dosarul cauzei, se reţine că înlunile septembrie și .X./2010, SC .X. SA a emis facturi către beneficiaridin .X., respectiv .X., cu codul de TVA .X. şi .X., cu codul de TVA .X..Astfel, spre exemplificare, se reţin următoarele facturi, anexate în copiela dosarul cauzei, respectiv facturile:

- seria .X. nr..X./2010, nr..X./2010, nr..X./2010, nr..X./2010şi nr..X./2010 cumpărător .X. (.X.), cu codul de TVA .X., şi

- seria .X. nr..X./2010, nr..X./2010, nr..X./2010, nr..X./2010,şi nr..X./2010, cumpărător .X. (.X.), cu codul de TVA .X..

Din analiza raportului nr..X./2014, respectiv Anexa nr.7 laraportul de inspecţie fiscală, transmis de Serviciul central de legături

8/16

din cadrul Directiei generale .X., rezultă că în lunile septembrie şioctombrie, codurile de TVA cu care s-au identificat cumpărătorii,respectiv .X. şi .X. au fost invalide temporar.

Prin urmare, aşa cum rezultă din situaţia de fapt prezentatădetaliat în cauză, precum şi din documentele anexate la dosarulcauzei, se reţine că, în lunile .X. și .X./2010, respectiv la data emiteriifacturilor de SC .X. SA către .X. şi .X., codurile de înregistrare înscopuri de TVA atribuite cumpărătorilor în .X., erau invalide, astfel căfacturile nu conțin toate informaţiile prevăzute de lege, pentru casocietatea să justifice scutirea de TVA pentru livrările intracomunitareefectuate.

Aşadar, în lumina textelor de lege mai sus menţionate, sereţine că în mod legal organele de inspecţie fiscală au stabilit însarcina societăţii TVA în sumă de .X. lei.

În ceea ce priveşte argumentul societăţii referitor la faptulcă a demonstrat îndeplinirea condițiilor de fond cu privire la livrărileintracomunitare în discuție, în sensul că:

- bunurile menționate au fost transportate în alt statmembru,

- cele două coduri de TVA au fost comunicate societății debeneficiarii livrărilor intracomunitare de bunuri,acesta nu poate fi reţinut în soluţionarea favorabilă a contestației,întrucât chiar dacă completarea facturilor cu codul de înregistrare înscopuri de TVA reprezintă un aspect de natură formală şi nu unul defond, legiuitorul a prevăzut că fiecare persoană impozabilă la momentulefectuării unei operaţiuni economice să se identifice cu un cod deplătitor de TVA. Mai mult, aceste condiţii de fond şi formă trebuieîndeplinite cumulativ. Astfel, neînscrierea pe facturi a acestui cod, carereprezintă conform prevederilor art.155 alin.(5) din Legea nr.571/2003privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare unelement obligatoriu, conduce la sancţionarea persoanei impozabile.

De asemenea, se reține că societatea avea posibilitatea săverifice codul de TVA al cumpărătorului, potrivit prevederilor OMFPnr.1706/2006 pentru aprobarea Procedurii de solicitare a verificăriivalabilităţii codului de înregistrare în scopuri de TVA şi a datelor deidentificare ale persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în celelaltestate membre, de către persoane înregistrate în scopuri de TVA înRomânia, care la pct.3 precizează:

“Persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România potverifica valabilitatea codurilor de înregistrare în scopuri de TVA şi a

9/16

datelor de identificare ale persoanelor înregistrate în scopuri de TVA încelelalte state membre, astfel: a) accesând pagina de internet a Comisiei Europene, laadresa:http://ec.europa.eu/taxationcustoms/vies/en/vieshome.htm,utilizând adresa: http://anaf.mfinante.ro/wps/portal/VIES.htm; b) transmiţând o solicitare, prin poşta electronică, laadresa/adresele menţionată/menţionate pe portalul A.N.A.F., utilizând:http://anaf.mfinante.ro/wps/portal/; c) transmiţând o solicitare în scris, prin poştă sau direct laregistratura direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene,respectiv a municipiului .X., sau a Direcţiei generale .X..”

Or, societatea nu face dovada cu documente că a procedatla verificarea valabilităţii codului de înregistrare în scopuri de TVA alepersoanelor înregistrate în scopuri de TVA în celelalte state membreconform procedurii prevăzute în OMFP nr.1706/2006 deşi potrivitacestei proceduri, ”verificarea valabilităţii codurilor de înregistrare înscopuri de TVA, furnizate vânzătorilor din România de cătrecumpărători din alte state membre, cade în sarcina vânzătorului; […].”

În ceea ce priveşte invocarea de către societate ajurisprudenţei CEJ în cauza C-273/11 Mecsek-Gabona Kft, se reţine cădin analiza acesteia rezultă că, în lipsa din Directiva 2006/112, uneidispoziţii concrete, în ceea ce priveşte probele pe care persoaneleimpozabile sunt obligate să le prezinte pentru a beneficia de scutireade TVA, revine statelor membre sarcina de a stabili, în conformitate cuart.131 din Directiva 2006/112, condiţiile în care scutesc livrărileintracomunitare pentru a asigura aplicarea corectă şi directă a scutirilorşi pentru a preveni orice posibilă fraudă, evaziune sau abuz. Cu toateacestea, în exercitarea competenţelor lor, statele membre trebuie sărespecte principiile generale de drept care fac parte din ordinea juridicăa Uniunii, între care figurează în special principiile securităţii juridice şiproporţionalităţii.

Astfel, fără să contravină legislaţiei europene, legislaţiaromânească prevede în mod expres documentele şi condiţiile în carepoate fi aplicată scutirea de TVA în cazul unei livrări intracomunitare,prevăzute de OMFP nr.2222/2006.

Referitor la argumentele societăţii potrivit cărora prevederilelegislaţiei de TVA din România care condiţionează strict aplicareascutirii de TVA de comunicarea unui cod valid de TVA emis de altestate membre sunt contrare Directivei 112/2006 privind TVA şijurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, precum şi faptul căDispoziţiile comunitare se aplică cu prioritate, acestea nu pot fi reţinute

10/16

în soluţionarea favorabilă a contestaţiei, întrucât Jurisprudenţa CurţiiEuropene de Justiţie poate fi invocată doar în situaţia în care nu existăprevederi contrare în legislaţia naţională, astfel că, până la amendarealegislaţiei naţionale citate în speţă, aceasta prevalează în soluţionareacauzei, în acest sens fiind şi punctul de vedere al Direcţiei .X. dincadrul Ministerului Finanţelor Publice exprimat pentru o speţă similarăprin adresa nr..X./2012.

Mai mult, se reţine că, potrivit art.9 alin.(3) din Legeanr.287/2009 privind Codul Civil care prevede: „Interpretarea legii decătre instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedusjudecăţii”, coroborat cu art.10 din acelaşi act normativ potrivit căruia:„Legile care derogă de la o dispoziţie generală [...] se aplică numai încazurile expres şi limitativ prevăzute de lege”, o anumită interpretare alegii de către instanţă nu poate fi aplicată prin analogie şi în alte speţe.

Referitor la argumentul societăţii conform căruia dacă celedouă societăţi nu ar fi avut un cod valid de TVA începând cu luna.X./2010, “aşa cum susţin organele de control”, cum ar fi fost posibilăînregistrarea la autorităţile franceze a declaraţiilor aferente lunii.X./2010, acesta nu poate fi reținut în soluționarea favorabilă acontestației, întrucât potrivit documentelor anexate la dosarul cauzei,constatările efectuate de organele de inspecție fiscală au avut la bazăinformațille primite de la Serviciul .X., care sunt furnizate în baza dedate constituită în conformitate cu prevederile art.17 din RegulamentulConsiliului (CE) nr.904/2010 privind cooperarea administrativă,combaterea fraudei în domeniul TVA.

Mai mult, se reține că dreptul se judecă raportat la fiecarecaz în parte, conform legii, modul de înregistrare a declarațiilor dincelălalt stat membru nu constituie un criteriu în fundamentarea stabiliriiobligaţiilor fiscale suplimentare.

În ceea ce privește argumentul societății potrivit căruia nupoate fi sancţionată prin anularea scutirii de TVA aplicate, atât timp câtîn mod rezonabil nu putea cunoaşte la momentul livrării bunurilor,faptul că beneficiarii livrărilor sale au fost radiaţi ca urmare a uneifuziuni, cu atât mai mult cu cât activitatea economică desfăşurată deaceştia a continuat, acesta nu poate fi reținut în soluționarea favorabilăa contestației, având în vedere că societatea confundă data când codulde înregistrare fiscală devine invalid, cu data radierii celor douăsocietăți, acestea în cazul de față fiind diferite.

Astfel, potrivit documentelor anexate la dosarul cauzei, sereține că cele două societăți franceze au fost radiate în luna .X./2010,iar codurile de înregistrare în scopuri de TVA ale acestora au devenit

11/16

invalide la data de .X./2010, conform informațiilor furnizate deautoritățile franceze.

Totodată, referitor la răspunderea individuală şi în solidarpentru plata TVA, prevederile art.151^2 alin.(4) din Legea nr.571/2003privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoarela data efectuării operațiunilor, precizează:

„Răspunderea individuală şi în solidar pentru plata taxei [...] (4) Furnizorul este ţinut răspunzător individual şi în solidar

pentru plata taxei, în situaţia în care persoana obligată la plata taxeipentru o achiziţie intracomunitară de bunuri este beneficiarul, conformart.151, dacă factura prevăzută la art.155 alin.(5) sau autofacturaprevăzută la art.155^1 alin. (1):[...]

b) cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveşteuna dintre următoarele informaţii: denumirea/numele, adresa, codul deînregistrare în scopuri de TVA al părţilor contractante, denumirea saucantitatea bunurilor livrate, elementele necesare calculării bazei deimpozitare.”

Având în vedere prevederile legale menţionate mai sus, sereţine că în situaţia în care persoana obligată la plata taxei estebeneficiarul, în cazul în care factura conţine date incorecte, furnizoruleste ţinut răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei.

Cu privire la Sentinţa civilă nr..X./2012 pronunţată deTribunalul .X., în dosarul nr..X./2011, ca urmare a acţiunii decontencios administrativ formulată de SC .X. SA, anexată în susţinereacontestaţiei, în Anexa nr.4, aceasta nu poate fi reținută în soluționareafavorabilă a contestației, întrucât în actul administrativ încheiat deorganele de inspecție fiscală din cadrul Direcției generale .X., în anul2010, se regăsește o altă speță, în sensul că sistemul informativ deoperare a preluat, din eroare, un alt cod de TVA și nu codul valid deTVA comunicat de beneficiarul din statul membru, în timp ce în spețade față, la data facturării nu exista un cod valid de înregistrare înscopuri de TVA atribuit cumpărătorului în celălalt stat membru.

În consecinţă, pentru acest capăt de cerere, se varespinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de SC .X. SA împotrivaDeciziei de impunere nr..X./2014, în temeiul art.216 alin.(1) din OGnr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cumodificările şi completările ulterioare, coroborat cu pct.11.1 lit.a) dinOPANAF nr.2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru

12/16

aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privindCodul de procedură fiscală.

2) Referitor la TVA în sum ă de .X. lei, Agen ţiaNaţional ă de Administrare Fiscal ă, prin Direc ţia general ă desolu ţionare a contesta ţiilor este investit ă să se pronun ţe dacăsocietatea avea obliga ţia colect ării TVA aferent ă bunurilor lips ă îngestiune, constatate de aceasta în urma inventarier ilor anualeefectuate pentru perioada .X./2009- .X./2012, confo rm proceselorverbale de inventariere întocmite pentru fiecare an , în condi ţiile încare bunurile constatate lips ă din gestiune sunt asimilate livr ărilorde bunuri efectuate cu plat ă.

În fapt, în urma verificării, organele de inspecţie fiscală auconstatat că în urma inventarierilor anuale efectuate de societatepentru perioada .X./2009-.X./2012, au rezultat minusuri brute îngestiune, în valoare de .X. lei, iar în urma efectuării compensărilorlegale cu plusurile constatate în aceleaşi gestiuni, în sumă de .X. lei, aurezultat minusuri nete în valoare de .X. lei, pe care le-au asimilat culivrări de bunuri efectuate cu plată, potrivit prevederilor art.128 alin.(4)lit.d) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şicompletările ulterioare, în vigoare până la data de .X./2012.

În drept, sunt aplicabile prevederile art.128 alin.(1) şi alin.(4) lit.d) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şicompletările ulterioare, în vigoare începând cu data de 25.05.2009,care precizează:

“(1) Este considerat ă livrare de bunuri transferuldreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar.”

(4) Sunt asimilate livr ărilor de bunuri efectuate cu plat ăurm ătoarele opera ţiuni:[…]

d) bunurile constatate lips ă din gestiune, cu excep ţiacelor la care se face referire la alin. (8) lit. a) - c).”,

La art.128 alin.(8) lit. a) – c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se precizează:

“(8) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul ali n. (1): a) bunurile distruse ca urmare a unor calamit ăţinaturale sau a unor cauze de for ţă major ă, precum şi bunurilepierdute ori furate, dovedite legal, astfel cum sun t prev ăzute prinnorme;

13/16

b) bunurile de natura stocurilor degradate calit ativ,care nu mai pot fi valorificate, precum şi activele corporale fixecasate, în condi ţiile stabilite prin norme;

c) perisabilit ăţile, în limitele prev ăzute prin lege;”

Potrivit acestor prevederi legale, livrarea reprezintătransferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar, iarbunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepţiile prevăzute în modexpres de lege, sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată.

Aşa cum rezultă din situaţia de fapt prezentată detaliat încauză, se reţine că, în urma inventarierilor anuale efectuate desocietate pentru perioada X/2009-X/2012, au rezultat minusuri îngestiune, pe care societatea nu le-a asimilat livrărilor de bunuriefectuate cu plată, conform legii.

Aşadar, în lumina textelor de lege mai sus menţionate, sereţine că în mod legal organele de inspecţie fiscală au stabilitsuplimentar în sarcina societăţii TVA în sumă de .X. lei.

În ceea ce priveşte argumentul societăţii potrivit căruiaorganele de inspecţie fiscală au aplicat prevederile legale ce au fostabrogate prin OG nr.15/2012 pentru modificarea şi completarea Legiinr.571/2003 privind Codul fiscal, acesta nu poate fi reţinut însoluţionarea favorabilă a contestaţiei, întrucât organele de inspecţiefiscală au stabilit în sarcina societăţii TVA aferentă minusurilor lainventar constatate de aceasta în perioada .X./2009-.X./2012, caurmare a inventarierilor anuale efectuate, iar temeiul legal în bazacăruia organele de inspecţie fiscală au stabilit suplimentar TVA însarcina societăţii este cel în vigoare la data întocmirii de către societatea proceselor verbale anuale de inventariere.

În ceea ce priveşte argumentul societăţii potrivit căruiaprevederile legale invocate de organele de inspecţie fiscală suntcontrare prevederilor Directivei 112/2006, motiv pentru care acestea aufost abrogate prin pct.7 din OG nr.15/2012, în vigoare începând cu datade 01.01.2013, acesta nu poate fi reţinut în soluţionarea favorabilă acontestaţiei, întrucât dispoziţiile din legea internă sunt aplicabile pânăla amendarea legislaţiei naţionale citate în speţă.

Referitor la argumentele societăţii potrivit cărora:- bunurile constatate lipsă la inventar pot fi compensate

cu plusurile la inventar potrivit procedurii interne de inventariere,

14/16

anexată în copie în susţinerea contestaţiei, cum de altfel a procedatşi societatea, invocând în acest sens, pct.5 şi pct.40 alin.(3) şi alin.(5) din Normele de aplicare a OMFP nr.2861/2009;

- întrucât organele de inspecţie fiscală nu au avut ladispoziţie procedura internă de inventariere a societăţii, acestea nuau luat în considerare compensările legale generate de alegereaeronată a codurilor,acestea nu pot fi reţinute în soluţionarea favorabilă a contestaţiei,întrucât potrivit documentelor anexate la dosarul cauzei, minusurilenete, în sumă de .X. lei, au fost stabilite de însăşi societateacontestatară şi preluate întocmai de organele de inspecţie fiscală.

Astfel, se reţine că organele de inspecţie fiscală auacceptat ca fiind corecte, toate listele de inventariere, prin care s-austabilit minusurile şi plusurile din gestiuni, şi în acelaşi timp, toatecompensările dintre plusuri şi minusuri, în sumă totală de .X. lei,pentru care contribuabilul a prezentat liste de compensări.

În ceea ce priveşte argumentul societăţii potrivit căruiaînsuşi organul de control a admis faptul că “nu a pus nicio clipă laîndoială corectitudinea inventarierii”, acesta nu poate fi reţinut însoluţionarea favorabilă a contestaţiei, întrucât din analizadocumentelor anexate la dosarul cauzei rezultă că organele deinspecţie fiscală nu au făcut altceva decât să analizeze rezultateleinventarierilor anuale din perioada 2009-2012, aplicând totodată,lipsurilor constatate şi stabilite chiar de societate, tratamentul fiscalcorespunzător, solicitat de Codul fiscal.

În consecinţă, pentru acest capăt de cerere, se varespinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de SC .X. SA împotrivaDeciziei de impunere nr..X./2014, în temeiul art.216 alin.(1) din OGnr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cumodificările şi completările ulterioare, coroborat cu pct.11.1 lit.a) dinOPANAF nr.2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentruaplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privindCodul de procedură fiscală.

3). Referitor la accesoriile aferente TVA în sum ă de .X.l ei, se re ţine că stabilirea de accesorii aferente TVA, în sarcinacontestatarei reprezint ă măsur ă accesorie în raport cu debitul.

Având în vedere că la cap.III pct.1) şi pct.2) din prezentadecizie s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de SC .X.

15/16

SA împotriva Deciziei de impunere nr..X./2014 pentru suma de .X. lei,reprezentând TVA, conform principiului de drept “accesorium sequiturprincipale”, potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului, se varespinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de SC .X. SAîmpotriva Deciziei de impunere nr..X./2014 şi pentru suma de .X. lei,reprezentând accesorii aferente TVA.

Se reţine că societatea nu contestă modul de calcul alaccesoriilor aferente TVA în ceea ce priveşte perioada şi cota aplicată.

Pentru considerentele arătate în conţinutul deciziei, întemeiul actelor normative invocate şi în baza prevederilor art.216 alin.(1) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată,cu modificările şi completările ulterioare, pct.11.1 lit.a) din OPANAFnr.2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titluluiIX din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedurăfiscală se

D E C I D E

Respingerea ca neîntemeiatã a contestaţiei formulatã deSC .X. SA împotriva Deciziei de impunere nr. .X./2014 pentru suma de.X. lei , reprezentând:

• TVA în sumă de .X. lei; • accesorii aferente TVA în sumă de .X. lei.

Prezenta decizie poate fi atacată la Curtea de Apel .X. întermen de 6 luni de la data comunicării.

DIRECTOR GENERAL

16/16