DECIZIA pentru ei nr. 21/1996 - Consiliul Concurenţei · Raportului de investigaţie prezentat de către raportor în faţa Plenului Consiliului Concurenţei, precum şi a celorlalte

1

DECIZIA

nr. 70 din 25.10.2016

privind sancţionarea întreprinderii distribuitoare de gaze naturale S.C. OTTO GAZ S.R.L.

pentru încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996

CONSILIUL CONCURENŢEI

În temeiul:

1. Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153

din 29 februarie 2016;

2. Decretului nr. 301/05.03.2015 pentru numirea preşedintelui Consiliului Concurenţei, publicat

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157/05.03.2015;

3. Decretului nr. 302/05.03.2015 pentru numirea vicepreşedintelui Consiliului Concurenţei,

publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157/05.03.2015;

4. Decretului nr. 703/27.04.2009 pentru numirea unui membru al Plenului Consiliului

Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284/30.04.2009;

5. Regulamentului de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei, pus în

aplicare prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 101/02.02.2012, publicat în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113/14.02.2012, cu modificările şi completările

ulterioare;

6. Instrucţiunilor din 5 august 2010 privind definirea pieţei relevante, publicate în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 553/05.08.2010;

7. Regulamentului privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor de către Consiliul

Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631/05.09.2011, cu

modificările şi completările ulterioare;

8. Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la art. 51

din Legea concurenţei nr. 21/1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/

10.09.2010, cu modificările şi completările ulterioare;

2

9. Regulamentului privind desfăşurarea audierilor şi adoptarea deciziilor în cadrul Consiliului

Concurenţei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674/04.09.2015.

În baza:

1. Ordinului Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 225/05.03.2012 de declanşare, din oficiu,

a unei investigaţii având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 6 din Legea concurenţei

nr. 21/1996, de către întreprinderea distribuitoare de gaze naturale S.C. Otto Gaz S.R.L., pe piaţa

lucrărilor de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale din oraşul

Otopeni, judeţul Ilfov;

2. Raportului de investigaţie prezentat de către raportor în faţa Plenului Consiliului Concurenţei,

precum şi a celorlalte acte şi lucrări din dosarul cauzei;

3. Îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 45 alin. (1) din Legea concurenţei privind transmiterea

Raportului de investigaţie părţii implicate pentru luare la cunoştinţă şi formulare de observaţii,

precum şi a procedurii de citare, pentru audierea întreprinderii implicate de către Plenul

Consiliului Concurenţei, în data 13.10.2016;

4. Declaraţiei reprezentantului legal al părţii implicate, prin care recunoaşte în mod expres şi

neechivoc fapta anticoncurenţială, transmisă cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub

nr. RG 14888/06.10.2016 şi luând act de faptul că întreprinderea implicată nu a dorit să participe

la audierile stabilite pentru data de 13.10.2016;

5. Şedinţei de deliberare din data de 25.10.2016 cu privire la acest caz, fiind întrunită condiţia

legală privind cvorumul pentru ca Plenul Consiliului Concurenţei să poată decide în mod valabil.

Având în vedere următoarele:

I. PREZENTAREA SINTETICĂ A CAZULUI

(1) Prin Ordinul nr. 225/05.03.2012, Preşedintele Consiliului Concurenţei a dispus declanşarea

din oficiu a unei investigaţii având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 6 din Legea

concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în

continuare Legea concurenţei/lege), de către întreprinderea distribuitoare de gaze naturale S.C.

Otto Gaz S.R.L. (denumită în continuare Otto Gaz), pe piaţa lucrărilor de proiectare şi execuţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale din oraşul Otopeni, judeţul Ilfov.

(2) Declanşarea investigaţiei a avut la bază indicii cu privire la un posibil abuz săvârşit de către

Otto Gaz prin folosirea poziţiei de monopol natural deţinută pe piaţa distribuţiei gazelor naturale

în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, în favoarea sa şi în dauna concurenţilor, sub forma:

practicării unor tarife discriminatorii, mai mari pentru prestarea serviciilor de avizare

a proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi pentru prestarea

serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în cazul proiectelor,

3

respectiv instalaţiilor executate de alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz pe cele

două pieţe, faţă de tarifele practicate în cazul lucrărilor similare executate de

întreprinderea implicată în investigaţie, provocând, în acest fel, concurenţilor, un

dezavantaj concurenţial, în scopul înlăturării acestora.

(3) Aceste practici sunt susceptibile să afecteze concurenţa pe piaţa lucrărilor de proiectare a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, respectiv pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor

de utilizare a gazelor naturale, în sensul excluderii operatorilor concurenţi ai Otto Gaz şi

posibilei extinderi a dominanţei întreprinderii implicate în investigaţie pe aceste pieţe, prin

orientarea consumatorilor de astfel de lucrări din oraşul Otopeni către însuşi distribuitorul de

gaze naturale.

(4) Din analiza efectuată în cadrul investigaţiei a rezultat că, în perioada 23 septembrie 2011 – 6

septembrie 2012, Otto Gaz a folosit în mod abuziv poziţia de monopol natural deţinută pe piaţa

distribuţiei gazelor naturale în localitatea pentru care deţine licenţă de distribuţie, respectiv a

folosit în mod abuziv poziţia de monopol natural deţinută pe piaţa serviciilor de avizare a

proiectelor de execuţie şi pe piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale din oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, în favoarea sa şi în dauna concurenţilor, sub forma

practicării unor tarife discriminatorii pentru prestarea acestor servicii.

(5) S-a constatat că întreprinderea a practicat tarife mai mari, cu procente cuprinse între 68% şi

500%, pentru prestarea serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale şi pentru prestarea serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale, în cazul proiectelor, respectiv instalaţiilor executate de alţi operatori autorizaţi,

concurenţi ai Otto Gaz pe cele două pieţe, faţă de tarifele practicate în cazul lucrărilor similare

executate de întreprinderea implicată în investigaţie, provocând, în acest fel, concurenţilor, un

dezavantaj concurenţial, în scopul înlăturării acestora şi consolidării dominanţei întreprinderii

investigate pe pieţele din amonte afectate.

(6) Comportamentul întreprinderii investigate a afectat în mod indirect întreprinderile

concurente, prin impunerea unor tarife discriminatorii consumatorilor care au realizat proiectele

şi instalaţiile de utilizare a gazelor naturale cu alţi operatori, concurenţi ai întreprinderii

investigate pe pieţele relevante afectate, în sensul că preţul total al devizelor de lucrări pentru

instalaţiile de gaze naturale, plătite de aceştia, au fost mai mari cu procente cuprinse între 209%

şi 283% decât în cazul în care lucrările ar fi fost realizate de însuşi distribuitorul Otto Gaz.

(7) Practicarea unui sistem diferenţiat de tarifare, fără nicio justificare economică, reprezintă

aplicarea de condiţii inegale la prestaţii echivalente, în sensul art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea

concurenţei. Această practică discriminatorie a condus la restrângerea opţiunilor consumatorilor

în selectarea furnizorilor de lucrări de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale. Orientarea consumatorilor către distribuitorul Otto Gaz în vederea realizării proiectelor

şi instalaţiilor de gaze naturale, a plasat concurenţii - alţi operatori autorizaţi de către A.N.R.E. -

într-o poziţie defavorabilă în raport cu întreprinderea investigată.

(8) Practica investigată a afectat concurenţa pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale, respectiv pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, în sensul excluderii operatorilor concurenţi ai Otto Gaz şi consolidării

4

dominanţei întreprinderii implicate în investigaţie pe aceste pieţe, prin orientarea consumatorilor

de astfel de lucrări din oraşul Otopeni către însuşi distribuitorul de gaze naturale.

(9) Prin urmare, Otto Gaz a încălcat prevederile art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei,

conform cărora: „Este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi

a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia.

Aceste practici abuzive pot consta în special în: […] c) aplicarea în raporturile cu partenerii

comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj

concurenţial; […]”.

(10) După transmiterea raportului de investigație, Otto Gaz a recunoscut, în mod expres şi

neechivoc, săvârșirea faptelor anticoncurențiale și a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 57 alin.

(2) şi (3) din Legea concurenței, în sensul reducerii cuantumului amenzii.

II. PĂRŢILE IMPLICATE

II.1. Elemente de identificare

(11) În investigaţie este implicată întreprinderea Otto Gaz1, înregistrată la Oficiul Naţional al

Registrului Comerţului sub nr. J 23/2644/2014, Cod Unic de Înregistrare 11261192.

(12) Întreprinderea are ca asociaţi:

- S.C. Nord Gaz S.R.L., cu sediul social în municipiul Rădăuţi, str. 1 Mai, nr. 4-6, judeţul

Suceava, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sub nr. J33/408/2001 şi Cod

Unic de Înregistrare 14105694, aport la capitalul social – 108900 lei, cota de participare la

beneficii şi pierderi – 99%.

- Alberto Dondi, cetăţean italian, [] (informaţie confidenţială) , aport la capitalul

social – 1100 lei, cota de participare la beneficii şi pierderi – 1%, acesta având şi calitatea de

administrator cu puteri depline al Otto Gaz.

(13) Otto Gaz este reprezentată legal de domnul Benetollo Tommaso în calitate de director

general, împuternicit să exercite atribuţiile de conducere, fiind responsabil cu luarea tuturor

măsurilor aferente conducerii întreprinderii.

(14) Capitalul social subscris şi vărsat al Otto Gaz este de 110000 lei, cu un număr de 11000

părţi sociale în valoare nominală de 10 lei.

(15) Obiectul principal de activitate al întreprinderii îl reprezintă “Distribuţia combustibililor

gazoşi, prin conducte”, cod CAEN – 3522.

1La data declanşării investigaţiei, Otto Gaz avea sediul social în Bucureşti, Sector 1, str. Vespasian, nr. 14, Biroul nr.

1, etaj 2 şi sediu secundar/punct de lucru în oraşul Otopeni, str. 23 August, nr. 168, Birourile nr. 3, 4, 9, 10, 13 din

parterul imobilului Otopeni Clasic, judeţul Ilfov, şi era înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sub

nr. J 40/11117/1998, CUI 11261192. La data de 12.09.2014, întreprinderea şi-a schimbat sediul social în oraşul

Otopeni, judeţul Ilfov, strada 23 August nr. 168, parter, biroul 4, fiindu-i atribuit număr de ordine în Registrul

Comerţului J 23/2644/2014, având acelaşi Cod Unic de Înregistrare, respectiv 11261192.

5

(16) Alte activităţi desfăşurate de Otto Gaz:

- “Alte lucrări de instalaţii pentru construcţii” – cod CAEN 4329;

- “Lucrări de instalaţii sanitare, de încălzire şi de aer condiţionat” – cod CAEN 4322;

- “Lucrări de construcţii a proiectelor utilitare pentru fluide” – cod CAEN 4221;

- “Instalarea maşinilor şi echipamentelor industriale” – cod CAEN 3320;

- “Comercializarea combustibililor gazoşi, prin conducte” – cod CAEN 3523;

- “Activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică legate de acestea” – cod CAEN 7112.

II.2. Descrierea activităţii Otto Gaz

(17) Otto Gaz desfăşoară, în principal, următoarele activităţi în sectorul gazelor naturale:

- distribuţia gazelor naturale în oraşul Otopeni din judeţul Ilfov, în baza Licenţei de distribuţie a

gazelor naturale emisă de autoritatea de reglementare în domeniu (Licenţa nr. 733 din

08.02.2007 de distribuţie a gazelor naturale în localitatea Otopeni, judeţul Ilfov, valabilă 15 ani,

în conformitate cu prevederile Regulamentului pentru acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în

sectorul gazelor naturale, aprobat prin HG nr. 784/2000, republicată, cu modificările ulterioare);

- furnizarea gazelor naturale în oraşul Otopeni din judeţul Ilfov, în baza Licenţei de furnizare a

gazelor naturale emisă de autoritatea de reglementare (Licenţa nr. 734 din 08.02.2007 de

furnizare a gazelor naturale în localitatea Otopeni, judeţul Ilfov, valabilă 30 ani, în conformitate

cu prevederile Regulamentului pentru acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor

naturale, aprobat prin HG nr. 784/2000, republicată, cu modificările ulterioare);

- proiectarea instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, industriale şi neindustriale, în baza

autorizaţiilor emise de autoritatea de reglementare (Autorizaţia nr. 7755/24.01.2007, destinată

proiectării instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, tip PDI şi Autorizaţia nr. 10840/

26.02.2010, destinată proiectării instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale având regimul de

presiune mai mică sau egală cu 6 bar, tip PDI);

- execuţia instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în baza autorizaţiilor emise de autoritatea

de reglementare (Autorizaţia nr. 7756/24.01.2007, destinată execuţiei instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, tip EDI şi Autorizaţia nr. 10841/26.02.2010, destinată execuţiei, verificării şi

reviziei instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale având regimul de presiune de lucru mai mică

sau egală cu 6 bar, tip EDI).

- proiectarea sistemelor de distribuţie (Autorizaţia nr. 7753/24.01.2007 şi Autorizaţia nr. 10838/

26.02.2010, destinate proiectării sistemelor de distribuţie a gazelor naturale, tip PDS);

- execuţia sistemelor de distribuţie (Autorizaţia nr. 7754/24.01.2007 şi Autorizaţia nr. 10839/

26.02.2010, destinate execuţiei sistemelor de distribuţie a gazelor naturale, tip EDS).

6

II.3. Principalii indicatori economico-financiari realizaţi de Otto Gaz

(18) Indicatorii economico–financiari realizaţi de Otto Gaz în perioada 2009 - 2015 sunt

prezentaţi în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1: Principalii indicatori economico–financiari realizaţi de Otto Gaz în perioada

2009 – 20152

Indicatori

economico -

financiari / Anul

Cifra de

afaceri netă - lei

Număr mediu

de salariaţi

Profit net

- lei

Pierdere netă

- lei

2009 15.869.036 46 313.131 -

2010 15.838.833 45 - 1.424.374

2011 15.859.802 38 - 1.818.140

2012 17.478.682 35 - 1.320.471

2013 19.028.081 35 809.893 -

2014 19.571.117 33 301.737 -

2015 18.086.538 33 - 1.106.242

(19) Din totalul cifrei de afaceri realizată de către Otto Gaz în perioada analizată (2008 – 2012),

activitatea de proiectare şi de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale a deţinut o

pondere cuprinsă între 3,76% şi 16,18%, în timp ce ponderea cifrei de afaceri realizată din

prestarea serviciilor de avizare tehnică a proiectelor de execuţie, recepţie şi punere în funcţiune a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale s-a situat, în fiecare an, sub 2%, respectiv între 0,09%

şi 1,07% (tabelul nr. 2).

Tabelul nr. 2: Ponderea activităţilor de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, respectiv a serviciilor de avizare tehnică a proiectelor, recepţie şi punere

în funcţiune a lucrărilor, în cifra totală de afaceri realizată de Otto Gaz în perioada

analizată în cadrul investigaţiei3

Indicatori / Anul u.m. 2008 2009 2010 2011 2012

Cifra de afaceri totală,

din care:

mii

lei

16.127 15.869 15.839 15.859 17.479

Cifra de afaceri realizată

din lucrări de proiectare

şi execuţie a instalaţiilor

mii

lei

2.609

1.735

1.401

1.877

657

2 Conform situaţiilor financiare anuale depuse la A.N.A.F.

3 Conform informaţiilor transmise de Otto Gaz cu adresele înregistrate la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 7491/

06.06.2012, RG 15527/05.11.2012, RG 13713/22.11.2013, RG 8421/21.07.2014, RG 7480/26.06.2015 şi RG 5879/

15.04.2016.

7

de utilizare a gazelor

naturale

% în

CA

16,18

10,94

8,85

11,84

3,76

Cifra de afaceri realizată

din prestarea serviciilor

de avizare tehnică a

proiectelor, recepţie şi

punere în funcţiune a

instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale

mii

lei

14

26

84

169

117

% în

CA

0,09

0,17

0,53

1,07

0,67

III. PIAŢA RELEVANTĂ

III.1. Descrierea sectorului gazelor naturale şi a legislaţiei în domeniu

(20) Autoritatea de reglementare în domeniu este Autoritatea Naţională de Reglementare în

domeniul Energiei (A.N.R.E.) care elaborează, stabileşte şi urmăreşte respectarea sistemului de

reglementări obligatorii la nivel naţional, necesar funcţionării sectorului şi pieţei gazelor

naturale, precum şi a sectorului energiei şi pieţelor de energie electrică, energie termică, în

condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor.

III.1.1. Cadrul legal naţional privitor la piaţa internă a gazelor naturale şi activităţi conexe

(21) Legislaţia incidentă în domeniul gazelor naturale, în vigoare pe parcursul desfăşurării

investigaţiei şi în funcţie de care a fost analizat comportamentul întreprinderii investigate pe

pieţele relevante, este reprezentată de:

- Legea gazelor - Legea nr. 351/20044, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale5, cu modificările şi

completările ulterioare;

- Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.043/2004, cu modificările şi completările ulterioare6;

- Ordinul Preşedintelui A.N.R.E. nr. 5/2009 privind aprobarea Normelor tehnice pentru

proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale7;

- Ordinul Preşedintelui A.N.R.E. nr. 32/30 august 20128 pentru aprobarea Procedurii

privind proiectarea, verificarea, recepţia şi punerea în funcţiune a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale.

4 Publicată în Monitorul Oficial nr. 679/28.07.2004, în vigoare pe parcursul săvârşirii faptei până la data de 19 iulie

2012, data intrării în vigoare a Legii 123/2012. Odată cu intrarea în vigoare a Legii 123/2012, a fost abrogată parţial

Legea 351/2004 (cu excepţia art. 6 - 10, articole abrogate prin Legea 160/2012, publicată în Monitorul Oficial al

României nr. 685 din 3 octombrie 2012). 5 Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 485 din 16 iulie 2012, în vigoare de la data de 19 iulie 2012.

6 Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 693 din 2 august 2004.

7 Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 255 din 16 aprilie 2009.

8 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 6 septembrie 2012.

8

III.1.2. Definirea termenilor utilizaţi

(22) În înţelesul legii energiei electrice şi a gazelor naturale, termenii şi expresiile de mai jos au

următoarele semnificaţii:

- acces la sistemul de distribuţie – dreptul unui furnizor şi/sau consumator de a utiliza sistemul

de distribuţie;

- activităţi conexe – activităţi complementare celor de producţie, transport, distribuţie,

înmagazinare a gazelor naturale, ce sunt desfăşurate de către operatorul licenţiat, conform

condiţiilor de valabilitate ale licenţelor de operare a sistemelor respective;

- agent economic din sectorul gazelor naturale – persoană juridică care desfăşoară cel puţin una

dintre următoarele activităţi: producţie, transport, distribuţie, furnizare sau depozitare de gaze

naturale, precum şi activităţi de proiectare şi execuţie, aferente acestora;

- autorizaţie – actul administrativ individual emis de A.N.R.E., acordat unei persoane

fizice/juridice, pentru exercitarea unui drept şi executarea unor obligaţii;

- autoritate competentă – Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei –

A.N.R.E., care este organizată şi funcţionează în conformitate cu prevederile legii;

- aviz tehnic – documentul necesar obţinerii unei autorizaţii, emis de către operatorul de sistem în

urma analizei unei documentaţii de proiectare, care atestă respectarea condiţiilor impuse de

prescripţiile tehnice şi de legislaţia în vigoare;

- client – persoana fizică sau persoana juridică care utilizează gaze naturale pentru consumul

propriu;

- consumator casnic – consumatorul care achiziţionează gaze naturale pentru consumul casnic

propriu;

- consumator noncasnic – consumatorul care achiziţionează gaze naturale ce nu sunt destinate

consumului casnic propriu;

- distribuţia gazelor naturale – activitatea de vehiculare a gazelor naturale printr-un sistem de

conducte de distribuţie în regim de presiuni de până la 6 bari inclusiv;

- furnizarea gazelor naturale – activitatea comercială de vânzare-cumpărare a gazelor naturale,

desfăşurată de o persoană juridică, în baza licenţei de furnizare, în condiţiile legii;

- furnizor – persoana juridică titulară a licenţei de furnizare, care comercializează gaze naturale,

în baza unui contract de furnizare;

- gaze naturale – gazele libere din zăcămintele de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din

câmpul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia sau

separarea hidrocarburilor lichide;

- instalaţie de utilizare – ansamblul de conducte, aparate şi accesorii montate în incinta unui

consumator, inclusiv focarul şi coşul de evacuare a gazelor de ardere, situate după staţia/postul

de reglare a presiunii şi măsurare a debitului, după caz, cu excepţia aparatului de măsurare a

debitului, care face parte din sistemul de distribuţie;

- licenţă – actul administrativ individual emis de A.N.R.E., care conferă titularului, persoană

juridică, dreptul de a desfăşura activităţi comerciale şi/sau de prestări de servicii în legătură cu

una sau mai multe dintre activităţile de furnizare, înmagazinare, transport, tranzit, dispecerizare

şi distribuţie a gazelor naturale;

- monopol natural în domeniul gazelor naturale – situaţie în care serviciile de transport,

înmagazinare sau de distribuţie a gazelor naturale se asigură de către un singur operator pentru o

zonă determinată;

9

- operator sistem de distribuţie SD (distribuitor) – persoană juridică titulară a licenţei de

distribuţie, în condiţiile legii, care are ca specific activitatea de distribuţie a gazelor naturale în

una sau mai multe zone delimitate;

- piaţa de gaze naturale – cadrul de organizare în care se tranzacţionează gaze naturale şi

serviciile asociate;

- racord – conductă de legătură între o ramură principală (conductă din amonte, conductă de

transport, conductă de distribuţie a gazelor naturale) şi o staţie de măsurare sau o staţie de

reglare, măsurare, predare a gazelor naturale, care alimentează un sistem de distribuţie, un

consumator sau un grup de consumatori;

- reţea de transport şi/sau de distribuţie – ansamblul de conducte conectate între ele, inclusiv

instalaţiile şi echipamentele aferente pentru vehicularea gazelor naturale în regim de presiune,

conform reglementărilor tehnice specifice;

- sectorul gazelor naturale – ansamblul instalaţiilor şi activităţilor desfăşurate de agenţii

economici pentru producţia, transportul, tranzitul, înmagazinarea, distribuţia, furnizarea şi

utilizarea gazelor naturale, precum şi instalaţiile şi echipamentele folosite pentru realizarea

acestor activităţi;

- servicii auxiliare – ansamblul de activităţi şi operaţiuni desfăşurate de operatorul de

transport/operatorul de distribuţie/operatorul de înmagazinare pentru şi în legătură cu

echilibrarea sistemului de transport/sistemului de distribuţie, după caz, dispecerizarea cantităţilor

de gaze naturale notificate de utilizatori, inclusiv pentru acces;

- sistem de distribuţie – reţea de distribuţie, respectiv ansamblul compus din conducte, instalaţii

de reglare-măsurare, aparate şi accesorii, care funcţionează la presiunea de lucru de până la 6

bari inclusiv, cu excepţia instalaţiei de utilizare.

III.1.3. Procedura de racordare la sistemul de alimentare cu gaze naturale

(23) În conformitate cu reglementările tehnice în domeniu, etapele premergătoare racordării la

sistemul de alimentare cu gaze naturale erau următoarele:

- obţinerea acordului de acces de la operatorul sistemului de distribuţie;

- realizarea proiectului şi executarea racordului la conducta de distribuţie – prin contract cu

distribuitorul;

- realizarea proiectului şi executarea instalaţiei de utilizare a gazelor naturale – cu un operator

autorizat, agent economic din sectorul gazelor naturale.

(24) Potrivit reglementărilor din domeniul gazelor naturale, acordul privind accesul la sistemul

de distribuţie este emis de către distribuitor, proiectarea şi execuţia racordului la conducta de

distribuţie se realizează doar de către distribuitor, iar proiectarea şi execuţia instalaţiei de

utilizare poate fi realizată numai cu firme autorizate de A.N.R.E. pentru aceste lucrări.

(25) Prin urmare, conform legislaţiei specifice, intrarea operatorilor pe piaţa lucrărilor de

proiectare a instalaţiilor de utilizare şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale este condiţionată de obţinerea autorizaţiei din partea autorităţii competente,

respectiv A.N.R.E.

(26) Legislaţia incidentă în domeniul gazelor naturale, în vigoare la data declanşării investigaţiei

şi în funcţie de care a fost analizat comportamentul distribuitorului Otto Gaz, prevedea că, pentru

10

realizarea proiectului şi executarea instalaţiei de utilizare a gazelor naturale, consumatorul putea

apela la orice operator autorizat, cu respectarea următoarelor condiţii:

- proiectul de execuţie a instalaţiei de utilizare trebuia să fie avizat, în prealabil (înainte de

realizarea efectivă a lucrărilor de instalaţii), de către distribuitor;

- recepţia tehnică şi punerea în funcţiune a lucrărilor din cadrul sistemelor de alimentare cu

gaze naturale se făcea de către distribuitor.

(27) Potrivit prevederilor art. 179 din Legea gazelor şi în conformitate cu Normele tehnice pentru

proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, aprobate prin

Ordinul A.N.R.E. nr. 5/200910

, distribuitorul de gaze naturale, în calitate de titular al licenţei de

distribuţie şi de utilizator al reţelei, avea obligaţia să verifice proiectul de execuţie a instalaţiei de

utilizare, să supravegheze calitatea lucrărilor în diferite stadii de execuţie şi să participe la

recepţia acestora, împreună cu beneficiarul (proprietarul instalaţiei) şi cu executantul.

(28) Pentru serviciile prestate, respectiv avizarea proiectelor de execuţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale, recepţia şi punerea în funcţiune a acestora, distribuitorul avea dreptul

să încaseze tarife care intrau în componenţa devizului total plătit de consumator.

III.1.4. Modificări aduse legislaţiei în domeniul gazelor naturale şi efectul acestora asupra

aspectelor investigate

(29) Prin adoptarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/10.07.2012, cu

modificările şi completările ulterioare, şi a Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 32/30 august

2012 pentru aprobarea Procedurii privind proiectarea, verificarea, recepţia şi punerea în

funcţiune a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, legislaţia principală şi secundară incidentă

în cazul analizat a suferit modificări, în sensul eliminării obligaţiei de avizare a proiectelor de

execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi de recepţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale de către distribuitorul de gaze naturale licenţiat.

9 Art. 17 din Legea nr. 351/2004 a gazelor:

„Obligaţiile comune ale titularilor de licenţe din sectorul gazelor naturale, indiferent de forma de proprietate sau de

regimul juridic al acestora, sunt următoarele:

[…]

f) să avizeze proiectele şi să urmărească execuţia lucrărilor în sectorul gazelor naturale, în limitele drepturilor

conferite prin licenţă;” 10

Normele tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale:

„2.7.

(1) Documentaţia tehnică pentru executarea lucrărilor se depune, în numărul de exemplare cerut de legislaţia în

vigoare, spre avizare la operatorul SD; în funcţie de obiectivul lucrării, documentaţia cuprinde următoarele piese

prevăzute la art. 2.5.:

[…]

b) pentru instalaţiile de utilizare punctele: a, b, c, d, e, f, g, h, i, l, p, q, r, s.

[...]

2.9. Operatorul SD este obligat ca, în termen de maximum 30 zile după primirea documentaţiilor tehnice pentru

executarea lucrărilor, să avizeze sau să restituie documentaţiile neavizate, cu observaţiile scrise, pentru refacere sau

completare.

[...]

13.1.

(1) Recepţia tehnică şi punerea în funcţiune a lucrărilor din cadrul sistemelor de alimentare cu gaze naturale se face

de operatorul SD, după anunţarea de către executant a terminării lucrărilor, printr-un document scris.”

11

(30) Distribuitorului de gaze naturale licenţiat îi revine, în continuare, obligaţia punerii în

funcţiune a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, serviciu pentru care are dreptul să

încaseze tarife.

(31) Conform noilor reglementări în domeniul gazelor naturale11

, înainte de execuţia lucrărilor

pentru obiectivele/sistemele din sectorul gazelor naturale, în vederea respectării cerinţelor

privind calitatea în construcţii, operatorii economici care exploatează obiectivele/sistemele

respective au obligaţia de a verifica proiectele de execuţie prin intermediul verificatorilor de

proiecte atestaţi.

(32) Proiectele aferente execuţiei/modificărilor instalaţiilor de utilizare se verifică de către

verificatori atestaţi de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (M.D.R.T.).

(33) Proiectele aferente sistemelor şi instalaţiilor de utilizare din domeniul gazelor naturale se

consideră a fi avizate dacă au fost declarate conforme de către verificatorul de proiect. Atestarea

verificatorilor de proiecte se face conform unui regulament aprobat de către A.N.R.E.12

.

Verificatorul tehnic atestat nu poate verifica proiectele tehnice întocmite de el sau la a căror

elaborare a participat.

(34) Tariful aferent verificării proiectului este inclus în valoarea contractului de prestări servicii

încheiat de beneficiar cu operatorul economic autorizat de către A.N.R.E. pentru proiectarea

instalaţiei de utilizare a gazelor naturale, operatorul economic neavând dreptul de a percepe un

tarif suplimentar beneficiarului13

.

(35) În ceea ce priveşte recepţia lucrărilor, noul cadru normativ14

menţionează că recepţia

obiectivelor/sistemelor din sectorul gazelor naturale se realizează de către specialişti, instalatori

autorizaţi de A.N.R.E., angajaţi ai operatorilor economici licenţiaţi care au urmărit execuţia

acestora, conform prevederilor normelor tehnice specifice.

(36) Recepţia instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale aparţinând consumatorilor finali se

realizează de către beneficiarul lucrării şi de către specialiştii operatorului economic autorizat de

A.N.R.E. care a executat lucrarea respectivă, conform prevederilor normelor tehnice specifice.

(37) Noua procedură15

menţionează că operatorul economic care proiectează instalaţia de

utilizare a gazelor naturale are obligaţia ca, la solicitarea beneficiarului, să accepte verificarea

proiectului de un verificator de proiecte atestat, selectat de către beneficiar.

11

Art. 160 din Legea nr. 123/2012. 12

La data de 10 aprilie 2013, în baza Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 22/2013, a fost aprobat Regulamentul

pentru atestarea verificatorilor de proiecte şi a experţilor tehnici pentru obiectivele/sistemele din sectorul gazelor

naturale, publicat în Monitorul Oficial nr. 233/23 aprilie 2013. 13

Art. 8 alin. (5) din Procedura privind proiectarea, verificarea, recepţia şi punerea în funcţiune a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale, aprobată prin Ordinul Preşedintelui A.N.R.E. nr. 32/30 august 2012. 14

Art. 162 din Legea nr. 123/2012. 15

Procedura privind proiectarea, verificarea, recepţia şi punerea în funcţiune a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale, aprobată prin Ordinul Preşedintelui A.N.R.E. nr. 32/30 august 2012, art. (17) şi art. (18).

12

(38) Operatorul economic care proiectează instalaţia de utilizare a gazelor naturale are obligaţia

de a evidenţia în mod distinct, în cadrul contractului de prestări de servicii încheiat cu

beneficiarul, tariful pentru verificarea proiectului perceput de verificatorul de proiecte atestat, în

cazul în care beneficiarul nu şi-a exprimat opţiunea de a selecta el însuşi verificatorul de proiect.

(39) Operatorul economic care execută instalaţia de utilizare a gazelor naturale are obligaţia de a

informa beneficiarul, anterior încheierii contractului de prestări de servicii, cu privire la tariful de

punere în funcţiune perceput de către operatorul sistemului de distribuţie.

(40) În cazul în care tariful de punere în funcţiune se achită către operatorul sistemului de

distribuţie prin intermediul operatorului economic care execută instalaţia de utilizare a gazelor

naturale, acesta are obligaţia de a-l evidenţia în mod distinct în cadrul contractului încheiat cu

beneficiarul.

(41) Prin urmare, în conformitate cu noile reglementări în domeniul gazelor naturale, etapele pe

care trebuie să le parcurgă un consumator în vederea realizării instalaţiei de utilizare a gazelor

naturale, sunt următoarele:

- întocmirea proiectului de execuţie a instalaţiei de utilizare – care poate fi realizat

de către orice operator autorizat de A.N.R.E., concurent cu întreprinderea

investigată;

- verificarea proiectului de execuţie a instalaţiei de utilizare – care se realizează

prin intermediul verificatorilor de proiecte atestaţi de către M.D.R.T.;

- execuţia efectivă a instalaţiei de utilizare a gazelor naturale – care poate fi

realizată de către orice operator autorizat de A.N.R.E., concurent cu

întreprinderea investigată;

- recepţia tehnică a instalaţiei de utilizare a gazelor naturale – care se realizează de

către beneficiarul lucrării şi specialiştii operatorului economic autorizat care a

executat lucrarea;

- punerea în funcţiune a instalaţiei de utilizare a gazelor naturale – care se

realizează doar de către distribuitorul licenţiat, serviciu pentru care acesta percepe

tarife.

(42) Potrivit prevederilor art. 200 alin. (4) din Legea nr. 123/10.07.2012, până la adaptarea, după

caz, a cadrului de reglementare, toate actele normative emise în temeiul Legii gazelor nr.

351/2004, cu modificările şi completările ulterioare, îşi păstrează valabilitatea, cu excepţia

prevederilor care sunt contrare noii legi.

(43) În perioada analizată în cadrul investigaţiei, respectiv ianuarie 2008 – septembrie 2012,

legislaţia incidentă în domeniul gazelor naturale a fost Legea gazelor nr. 351/2004 (până la data

de 19 iulie 2012, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 123/2012) şi Ordinul A.N.R.E. nr.

5/2009 privind aprobarea Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea

sistemelor de alimentare cu gaze naturale (până la data de 6 septembrie 2012, dată la care a intrat

în vigoare Ordinul A.N.R.E. nr. 32/2012), conform căreia distribuitorul de gaze naturale Otto

Gaz, în calitate de titular al licenţei de distribuţie şi de utilizator al reţelei, avea obligaţia să

verifice proiectele de execuţie a instalaţiilor de utilizare, respectiv să recepţioneze şi să pună în

funcţiune instalaţiile de utilizare a gazelor naturale.

13

(44) Prin modificarea legislaţiei incidente (adoptarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale

nr. 123/2012, în vigoare de la data de 19 iulie 2012, şi a Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr.

32/2012, în vigoare de la data de 6 septembrie 2012), a fost eliminată obligaţia de avizare a

proiectelor de execuţie şi de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale de către

distribuitorul de gaze naturale licenţiat, respectiv a fost eliminat dreptul distribuitorului de a

încasa tarife pentru serviciile prestate, practica anticoncurenţială investigată încetând prin efectul

legii la data de 6 septembrie 2012.

(45) În cazul de faţă, legislaţia de bază şi secundară în funcţie de care a fost analizat

comportamentul anticoncurenţial al Otto Gaz este cea aplicabilă în perioada investigată,

respectiv Legea gazelor nr. 351/2004, Legea nr. 123/2012 (de la data de 19 iulie 2012) şi Ordinul

A.N.R.E. nr. 5/2009 privind aprobarea Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi

exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.

III.2. Definirea pieţei relevante

(46) În conformitate cu prevederile Instrucţiunilor privind definirea pieţei relevante16

(denumite

în continuare Instrucţiuni), ca instrument de identificare şi de delimitare a cadrului în interiorul

căruia se exercită concurenţa între întreprinderi17

, piaţa relevantă reprezintă piaţa pe care se

desfăşoară concurenţa. Aceasta este utilizată pentru identificarea produselor/serviciilor şi a

întreprinderilor ce se află în concurenţă directă în afaceri.

(47) Scopul principal al definirii pieţei relevante este acela de a determina în ce măsură practica

anticoncurenţială investigată are ca obiect sau ca efect restricţionarea, distorsionarea sau

limitarea concurenţei pe piaţa unde întreprinderile implicate îşi desfăşoară activitatea.

(48) Piaţa relevantă cuprinde un produs/serviciu sau un grup de produse/servicii18

şi aria

geografică pe care acestea se comercializează.

(49) Definirea pieţei relevante, atât la nivelul produsului, cât şi la nivel geografic, trebuie să

permită identificarea concurenţilor reali ai întreprinderii investigate, care sunt capabili să

influenţeze comportamentul respectivei întreprinderi şi să o împiedice să acţioneze independent

de presiunile unei concurenţe efective.

(50) În cazul practicilor anticoncurenţiale, analiza se face de la caz la caz, în funcţie de

particularităţile existente, şi se vor urmări doar acele elemente care sunt relevante pentru fiecare

caz în parte.

(51) Potrivit Instrucţiunilor, definirea pieţei relevante implică definirea celor două componente

ale acesteia:

16

Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 388 din 5 august 2010 pentru punerea în aplicare a

Instrucţiunilor privind definirea pieţei relevante, publicat în Monitorul Oficial nr. 553 din 05.08.2010. 17

Prin întreprindere, în sensul Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, se înţelege orice entitate economică

angajată într-o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată, indiferent de statutul său

juridic şi de modul de finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa Uniunii Europene. 18

În mod similar, pentru simplificarea terminologiei, conceptul de piaţă a produsului se referă atât la bunuri, cât şi la

servicii.

14

1. Piaţa produsului;

2. Piaţa geografică.

III.2.1. Piaţa produsului

(52) Conform prevederilor art. 8 din Instrucţiuni, piaţa produsului cuprinde toate produsele/

serviciile care sunt considerate de cumpărători ca fiind interschimbabile sau substituibile datorită

caracteristicilor, preţului şi utilizării date acestora. De aceea, procesul de definire a pieţei

relevante constă, în principal, în identificarea surselor alternative reale de aprovizionare la care

clienţii întreprinderilor în cauză pot apela, atât sub aspectul produselor/serviciilor propuse de

ceilalţi furnizori, cât şi sub aspectul localizării geografice a acestora19

.

(53) Constrângerile concurenţiale cu care se confruntă întreprinderile sunt:

- substituibilitatea la nivelul cererii, care presupune că produsele sau serviciile

trebuie să fie substituibile pe latura consumului, din perspectiva cumpărătorului;

- substituibilitatea la nivelul ofertei, ceea ce înseamnă că piaţa include numai

producătorii care realizează produsul sau oferă serviciul în cauză, sau care îşi pot

modifica producţia cu cheltuieli minime, pentru a oferi produse/servicii de

substituire;

- concurenţa potenţială.

(54) Pentru a determina gradul de substituibilitate pot fi avute în vedere criterii precum: opinia

consumatorilor şi a concurenţilor, preferinţele consumatorilor, scopul final al folosirii

produselor/serviciilor, obstacolele pentru modificarea cererii. Pentru a fi considerat ca fiind

obiect al unei pieţe suficient de distincte, produsul în cauză trebuie să poată fi individualizat de

caracteristici particulare care îl diferenţiază de alte produse astfel încât să fie foarte puţin

interschimbabil cu acestea şi creându-le o concurenţă nesemnificativă.

(55) În cazul de faţă, în ceea ce priveşte piaţa relevantă a produsului, lucrările de proiectare,

respectiv de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale nu pot fi analizate din punct de

vedere al substituibilităţii lor, întrucât piaţa este strict delimitată de către autoritatea de

reglementare în domeniu (A.N.R.E.). Piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, respectiv piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale sunt considerate a fi pieţe asociate distribuţiei gazelor naturale.

(56) În speţă, Otto Gaz este distribuitor de gaze naturale în oraşul Otopeni din judeţul Ilfov.

Întreprinderea este titulară a licenţei de distribuţie a gazelor naturale în această localitate, fiind

unicul operator şi beneficiind astfel de o poziţie de monopol natural în domeniul gazelor

naturale.

(57) Întreprinderea deţine şi autorizaţii pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor de gaze

naturale, prin urmare Otto Gaz operează şi pe piaţa lucrărilor de proiectare, respectiv pe piaţa

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, pieţe pe care ar trebui să se

confrunte din punct de vedere concurenţial cu mulţi alţi operatori autorizaţi de A.N.R.E.

19

Art. 11 din Instrucţiuni.

15

(58) Intrarea operatorilor pe aceste pieţe este condiţionată de obţinerea autorizaţiei din partea

Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (A.N.R.E.).

(59) Teoretic, oricare dintre operatorii autorizaţi de către A.N.R.E. poate fi un potenţial

concurent al distribuitorului Otto Gaz pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, respectiv pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale.

(60) Prin lege, calitatea de distribuitor de gaze naturale îi conferea dreptul exclusiv de a aviza

proiectele, respectiv de a recepţiona lucrările realizate în oraşul Otopeni, servicii pentru care a

practicat anumite tarife. Prin urmare, întreprinderea investigată a prestat şi servicii de avizare a

proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi servicii de recepţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale pentru consumatorii din localitatea precizată în licenţă.

(61) Rezultă, astfel, că Otto Gaz este activă pe următoarele pieţe în domeniul gazelor naturale în

oraşul Otopeni din judeţul Ilfov:

- piaţa furnizării gazelor naturale, în baza licenţei de furnizare emisă de autoritatea de

reglementare în domeniu;

- piaţa distribuţiei gazelor naturale, deţinând o poziţie de monopol natural în baza licenţei de

distribuţie;

- piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în baza autorizaţiilor

emise de A.N.R.E., piaţă pe care se confruntă din punct de vedere concurenţial cu alţi operatori

autorizaţi şi pe care a deţinut o poziţie dominantă în perioada analizată (cote de piaţă cuprinse

între 90,45% şi 98,99%);

- piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în baza autorizaţiilor

emise de A.N.R.E., piaţă pe care se confruntă din punct de vedere concurenţial cu alţi operatori

autorizaţi şi pe care a deţinut, de asemenea, o poziţie dominantă în perioada analizată (cote de

piaţă cuprinse între 92,21% şi 98,99%).

(62) De asemenea, până la intrarea în vigoare a noii legislaţii în domeniul gazelor naturale, Otto

Gaz a fost activă şi pe:

- piaţa serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale,

şi

- piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale,

pieţe pe care deţinea, de asemenea, o poziţie de monopol natural prin efectul legislaţiei specifice

din domeniul gazelor naturale.

(63) Declanşarea investigaţiei a avut la bază indicii cu privire la un posibil abuz săvârşit de către

Otto Gaz prin folosirea poziţiei de monopol natural deţinută pe piaţa distribuţiei gazelor naturale

în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, în favoarea sa şi în dauna concurenţilor, sub forma:




16

respectiv instalaţiilor executate de alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz pe

pieţele respective, faţă de tarifele practicate în cazul lucrărilor similare executate de



(64) Aceste practici sunt susceptibile să afecteze concurenţa pe piaţa lucrărilor de proiectare a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale, în sensul excluderii operatorilor concurenţi ai Otto Gaz şi posibilei

extinderi a dominanţei întreprinderii implicate în investigaţie pe aceste pieţe, prin orientarea

consumatorilor de astfel de lucrări din oraşul Otopeni către însuşi distribuitorul de gaze naturale.

(65) Există o legătură logică, cauzală, între acţiunea întreprinderii investigate – Otto Gaz – pe

pieţele pe care aceasta deţinea o poziţie de monopol (în acest caz fiind vorba despre piaţa

serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi

piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, situate în aval faţă de

lucrările de proiectare şi de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale) şi efectele

acestei acţiuni pe pieţele din amonte (respectiv pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale).

(66) Astfel, în vederea realizării instalaţiei de utilizare a gazelor naturale, un consumator trebuia

să parcurgă următoarele etape:

- întocmirea proiectului de execuţie a instalaţiei de utilizare – care putea fi realizat

de către orice operator autorizat de A.N.R.E., concurent cu întreprinderea

investigată;

- avizarea proiectului de execuţie a instalaţiei de utilizare – care se realiza doar de

către distribuitorul licenţiat, serviciu pentru care acesta percepea tarife;

- execuţia efectivă a instalaţiei de utilizare a gazelor naturale – care putea fi

realizată de către orice operator autorizat de A.N.R.E., concurent cu

întreprinderea investigată;

- recepţia tehnică a instalaţiei de utilizare a gazelor naturale – care se realiza doar

de către distribuitorul licenţiat, serviciu pentru care acesta percepea tarife;

- punerea în funcţiune a instalaţiei de utilizare a gazelor naturale – care se realiza

doar de către distribuitorul licenţiat, serviciu pentru care acesta percepea tarife.

(67) Tarifele aferente serviciilor prestate de către distribuitor pentru avizarea proiectelor de

execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, recepţia şi punerea în funcţiune a acestora,

intrau în componenţa devizului total plătit de consumator/beneficiarul instalaţiei de gaze

naturale.

(68) Practicarea unor tarife discriminatorii, mai mari pentru serviciile de avizare a proiectelor de

execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi pentru serviciile de recepţie a instalaţiilor

de utilizare a gazelor naturale, în cazul proiectelor, respectiv instalaţiilor, executate de alţi

operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz pe pieţele respective, faţă de tarifele practicate în

cazul lucrărilor similare executate de însăşi întreprinderea implicată în investigaţie, au determinat

creşterea costului total al devizelor plătite de consumatorii care au realizat lucrările de instalaţii

cu alţi operatori autorizaţi. Acest fapt a determinat consumatorii să se orienteze către

distribuitorul Otto Gaz în vederea realizării proiectelor şi lucrărilor de instalaţii de utilizare a

17

gazelor naturale, pentru a beneficia de tarife mai mici, provocând în acest fel concurenţilor Otto

Gaz un dezavantaj concurenţial, prin înlăturarea acestora.

(69) Din analiza efectuată a rezultat că pieţele pe care s-a realizat comportamentul presupus

anticoncurenţial al întreprinderii dominante sunt:

- piaţa serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale

şi

- piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale,

iar pieţele din amonte pe care s-au manifestat efectele presupusului comportament

anticoncurenţial, numite pieţe afectate, sunt:

- piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale

şi

- piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale.

III.2.2. Piaţa geografică

(70) Piaţa geografică relevantă, conform prevederilor art. 9 din Instrucţiuni, cuprinde zona în

care sunt localizaţi agenţii economici implicaţi în livrarea produselor incluse în piaţa produsului,

zonă în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene pentru a permite evaluarea

puterii economice a întreprinderii în cauză şi care poate fi diferenţiată în arii geografice vecine

datorită, în special, unor condiţii de concurenţă substanţial diferite. În mod similar, noţiunea de

piaţă geografică se referă şi la servicii.

(71) După cum a subliniat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, „condiţia pentru aplicarea art.

8220

unei întreprinderi aflate în poziţie dominantă presupune delimitarea certă a părţii

substanţiale a pieţei comune în care aceasta se poate angaja în practici abuzive, alterând în

consecinţă concurenţa efectivă şi aceasta este zona în care condiţiile obiective de concurenţă

aplicabile produsului în cauză trebuie să fie aceleaşi pentru toţi comercianţii.” 21

(72) Factorii care trebuie luaţi în considerare la definirea pieţei geografice relevante includ tipul

şi caracteristicile produselor implicate, existenţa unor bariere la intrare, preferinţele

consumatorilor, diferenţele dintre cotele de piaţă ale agenţilor economici în zone geografice

învecinate; potrivit concepţiei economice, piaţa geografică este reprezentată de teritoriul specific

în care trebuie apreciat jocul cererii şi al ofertei.

(73) Poziţia de monopol natural deţinută pe piaţa distribuţiei gazelor naturale în localitatea

menţionată în licenţă şi legislaţia din domeniu, în vigoare în perioada în care a fost analizat

comportamentul pe piaţă al distribuitorului de gaze naturale Otto Gaz, confereau acestei

întreprinderi o poziţie de monopol şi pe piaţa serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi, respectiv, pe piaţa serviciilor de recepţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale.

20

Actualul articol 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. 21

Cazul: United Brands vs. Comisia, nr. 27/76, 14 februarie 1978.

18

(74) Având în vedere suspiciunea că tarifele practicate de Otto Gaz pentru serviciile de avizare a

proiectelor de execuţie, respectiv recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, mai mari

în cazul lucrărilor realizate de alţi operatori, au constituit bariere la intrarea concurenţilor pe

pieţele acestor lucrări în localitatea unde Otto Gaz este distribuitor şi unde deţine monopolul

asupra distribuţiei gazelor naturale, piaţa geografică în cazul investigat a fost definită ca fiind

localitatea pentru care Otto Gaz are licenţă de distribuţie, respectiv oraşul Otopeni din judeţul

Ilfov.

(75) Prin urmare, pieţele relevante22

în cazul investigat, pe care a fost analizat din punct de

vedere concurenţial comportamentul Otto Gaz, sunt:

- Piaţa serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale din oraşul Otopeni, judeţul Ilfov,

- Piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale din oraşul

Otopeni, judeţul Ilfov,

- Piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale din oraşul

Otopeni, judeţul Ilfov,

şi

- Piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale din oraşul

Otopeni, judeţul Ilfov.

(76) Practica discriminatorie a Otto Gaz a avut loc pe piaţa serviciilor de avizare a proiectelor de

execuţie şi pe piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale din oraşul

Otopeni, judeţul Ilfov, iar pieţele pe care s-au manifestat efectele comportamentului

anticoncurenţial, numite pieţe afectate, sunt reprezentate de piaţa lucrărilor de proiectare şi piaţa

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale din oraşul Otopeni, judeţul

Ilfov.

IV. ACTELE ŞI FAPTELE CONSTATATE

IV.2. Încălcări ale legislaţiei privind concurenţa constatate

(77) Analiza efectuată a vizat o posibilă încălcare a prevederilor art. 6 din Legea concurenţei, de

către distribuitorul de gaze naturale Otto Gaz, prin folosirea de o manieră abuzivă a poziţiei de

monopol natural deţinute pe piaţa distribuţiei gazelor naturale în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov,

respectiv prin folosirea în mod abuziv a poziţiei de monopol deţinute pe piaţa serviciilor de

avizare a proiectelor şi de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în favoarea sa şi

în dauna concurenţilor, sub forma:




respectiv instalaţiilor executate de alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz pe

22

A se vedea Cauza Tetra Pak II - Decizia IV/31043 din 24 iulie 1991, par. 13, 14 şi 104, precum şi Cauza Hilti -

Decizia IV/30787.

19

aceste pieţe, faţă de tarifele practicate în cazul lucrărilor similare executate de însăşi



(78) Întreprinderea Otto Gaz este titulară a licenţei de furnizare, respectiv de distribuţie a gazelor

naturale în localitatea Otopeni, fiind unicul operator şi beneficiind astfel de o poziţie de monopol

natural în domeniul gazelor naturale.

(79) Până la data de 06.09.2012 (data intrării în vigoare a Ordinului nr. 32/2012), această poziţie

îi conferea dreptul exclusiv de a aviza proiectele tehnice, respectiv de a recepţiona şi de a pune în

funcţiune lucrările de instalaţii de gaze naturale realizate în zona geografică pentru care deţine

licenţă de distribuţie, în cazul de faţă - oraşul Otopeni din judeţul Ilfov. Pentru serviciile prestate,

respectiv pentru avizarea proiectelor, recepţia şi punerea în funcţiune a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, distribuitorul Otto Gaz avea dreptul să încaseze anumite tarife care intrau în

costul total al devizului plătit de către consumatori pentru instalaţiile de utilizare.

(80) Prin urmare, Otto Gaz a fost activă şi pe piaţa serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie

a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, respectiv pe piaţa serviciilor de recepţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, pieţe pe care, prin efectul legii, deţinea de asemenea o

poziţie de monopol.

(81) Întreprinderea deţine şi autorizaţii pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor de gaze

naturale, prin urmare Otto Gaz operează şi pe piaţa lucrărilor de proiectare, respectiv pe piaţa

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul Otopeni, pieţe pe care

întreprinderea investigată intră în concurenţă cu alţi operatori autorizaţi de către A.N.R.E..

(82) În perioada 01.01.2008 – 30.09.2012, în oraşul Otopeni din judeţul Ilfov au fost realizate

2411 lucrări de proiectare, respectiv 2407 lucrări de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale. Din cele 2411 lucrări de proiectare, un număr de 2344 lucrări, reprezentând 97,22%, au

fost realizate de distribuitorul Otto Gaz, restul de 67 lucrări, însemnând 2,78%, fiind realizate de

terţi – alţi operatori autorizaţi de A.N.R.E. să execute lucrări de proiectare a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale.

(83) Din cele 2407 lucrări de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, un număr de

2344 lucrări, reprezentând 97,38%, au fost realizate de distribuitorul Otto Gaz, restul de 63

lucrări, însemnând o pondere de 2,62%, fiind realizate de terţi – alţi operatori autorizaţi de

A.N.R.E. să execute lucrări de instalaţii în domeniul gazelor naturale (tabelul nr. 3).

Tabelul nr. 3: Situaţia lucrărilor de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale realizate în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, în perioada 01.01.2008 –

30.09.201223

Denumirea/Anul Total % 2008 2009 2010 2011 30.09.

2012

Număr total de lucrări de 2411 100

23

Informaţii transmise de Otto Gaz, cu adresele înregistrate la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 7491/06.06.2012,

RG 15527/05.11.2012, RG 13713/22.11.2013, RG 8421/21.07.2014, RG 7480/26.06.2015 şi RG 5879/15.04.2016.

20

proiectare, din care:

Realizate de Otto Gaz 2344 97,22 970 488 306 379 201

Realizate de terţi 67 2,78 10 5 7 40 5

Număr total de lucrări de execuţie,

din care:

2407 100

Realizate de Otto Gaz 2344 97,38 970 488 306 379 201

Realizate de terţi 63 2,62 10 5 7 32 9

(84) Cele 67 de lucrări de proiectare, respectiv 63 lucrări de execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale au fost realizate de diverşi operatori autorizaţi de către A.N.R.E. (21 operatori

terţi), concurenţi cu întreprinderea investigată pe piaţa lucrărilor de proiectare şi pe piaţa

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale.

IV.2.1. Constatări în ceea ce priveşte tarifele discriminatorii practicate de întreprinderea

investigată

(85) Pentru serviciile prestate în cadrul activităţilor nereglementate, în speţă pentru avizarea

tehnică a proiectelor, recepţia lucrărilor şi punerea lor în funcţiune, Otto Gaz percepea anumite

tarife.

(86) În data de 23 septembrie 2011, conducerea întreprinderii Otto Gaz a adoptat Decizia nr. 989,

având ca titlu „Tarife şi preţuri practicate de S.C. Otto Gaz S.R.L. pentru activităţile

nereglementate”. În Anexa 1 la Decizia nr. 989/23.09.2011 sunt prevăzute Tarifele şi preţurile

practicate de către S.C. Otto Gaz S.R.L. în cazul lucrărilor executate de terţi, iar în Anexa 2 la

Decizia nr. 989/23.09.2011 sunt prevăzute Tarifele şi preţurile practicate de către S.C. Otto Gaz

S.R.L. aplicabile contractelor de prestări servicii încheiate de societate24

.

(87) Din analiza tarifelor adoptate în baza Deciziei nr. 989/23.09.2011, s-a constatat că, în

perioada 23.09.2011 – 06.09.2012, tarifele stabilite de către Otto Gaz pentru serviciile de avizare

tehnică a proiectelor şi pentru serviciile de recepţie a lucrărilor au fost diferenţiate în funcţie de

executantul lucrării.

(88) Astfel, în cazul în care lucrările respective au fost realizate de terţi – alţi operatori autorizati,

concurenţi cu Otto Gaz pe piaţa lucrărilor de proiectare şi de execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, aceste tarife au fost diferite, în sensul că au fost mai mari decât în cazul în care

lucrările au fost realizate de distribuitorul Otto Gaz.

(89) Tarifele pentru avizarea tehnică a proiectelor executate de alţi operatori, concurenţi ai Otto

Gaz, au fost de până la 3,83 ori mai mari (între 123% şi 283% mai mari) decât tarifele pentru

avizarea proiectelor executate de întreprinderea investigată. Tarifele pentru recepţia instalaţiilor

de utilizare executate de alţi operatori, concurenţi ai Otto Gaz, au fost de până la 6 ori mai mari

(între 68% şi 500% mai mari) decât tarifele pentru recepţia instalaţiilor de utilizare executate de

întreprinderea investigată, aşa cum rezultă din tabelul nr. 4.

24

Decizia nr. 989/23.09.2011, ridicată de la Otto Gaz cu Procesul verbal de constatare şi inventariere nr.

98/1373/12.03.2012.

21

Tabelul nr. 4: Tarifele practicate de Otto Gaz în perioada 23.09.2011 - 06.09.2012, pentru

prestarea serviciilor de avizare tehnică a proiectelor de execuţie, recepţie şi punere în

funcţiune a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, aprobate prin Decizia nr.

989/23.09.201125

Nr.crt.

Activitatea

Tarife pentru lucrări executate

de Otto Gaz

- lei

Tarife pentru lucrări

executate de terţi

- lei

Raport

Tarif terţi/

Tarif Otto

Gaz

fără TVA

cu TVA

fără TVA

cu TVA

I. TARIFE PENTRU AVIZAREA TEHNICĂ A PROIECTELOR DE EXECUŢIE

I.1. Instalaţii de

utilizare

I.1.1. Lungime IU < 25 ml 250 310 950 1178 3,80

I.1.2. Lungime IU > 25 ml * * 1150 1426 *

I.1.3. Lungime IU între 25

şi 50 ml

300 372 1150 1426 3,83

I.1.4. Lungime IU > 50 ml 300+20 lei/ml 372+24,80 lei/ml 1150 1426 *

I.1.5. Instalaţii industriale

L < 100 m

550 682 1650 2046 3,00

I.1.6. Instalaţii industriale

L > 100 m

850 1054 1900 2356 2,23

II. TARIFE PENTRU RECEPŢII

II.1. Instalaţii de

utilizare

Pers.

Fizică

fără

TVA

Pers.

Fizică

cu

TVA

Pers.

Juridică

fără

TVA

Pers.

Juridică

cu

TVA

Pers.

fizică

Pers.

Juri-

dică

II.1.1. Până la 3 focuri

inclusiv

150 186 200 248 900 1116 6,00 4,50

II.1.2. Peste 3 focuri 200 248 300 372 1000 1240 5,00 3,33

II.1.3. Instalaţii industriale

L < 100m

500 620 1100 1364 2,20

II.1.4. Instalaţii industriale

L > 100m

800 992 1350 1674 1,68

III. TARIFE PENTRU PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE

III.1. Instalaţii de

utilizare

III.1.1. Pentru Q < 16 mc/h 200 248 200 248 1

III.1.2. Pentru Q între 16 şi

65 mc/h

240 297,60 240 297,60 1

III.1.3. Pentru Q > 65 mc/h 560 694,40 560 694,40 1

(90) Din analiza efectuată, a rezultat că tarifele respective nu au fost fundamentate din punct de

vedere economic, neexistând nicio calculaţie de preţ în acest sens. Acest fapt a fost confirmat şi

de către reprezentantul legal al întreprinderii, domnul Director General Benetollo Tommaso, prin

25

Conform documentelor ridicate de la Otto Gaz cu Procesul verbal de constatare şi inventariere nr.

98/1373/12.03.2012, precum şi în baza informaţiilor şi documentelor transmise de către Otto Gaz cu adresele

înregistrate la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 7491/06.06.2012, RG 15527/05.11.2012 şi RG 13713/22.11.2013.

22

semnarea Procesului verbal de constatare şi inventariere nr. 98/1373/12.03.2012, în care, la

pagina 5 – Alte menţiuni – se consemnează că:

”În perioada 2007 – 22.09.2011 tarifele şi preţurile practicate de S.C. Otto Gaz S.R.L. pentru

activităţile nereglementate au fost aceleaşi, atât pentru lucrări executate de S.C. Otto Gaz S.R.L.

cât şi pentru lucrările executate de terţi. În perioada 23.09.2011 – prezent, preţurile şi tarifele

pentru activităţile nereglementate au fost diferenţiate pentru lucrările executate de S.C. Otto Gaz

S.R.L. faţă de lucrările executate de terţi conform anexelor. Preţurile şi tarifele au fost stabilite

în urma unui studiu de piaţă efectuat pe alte societăţi cu acelaşi domeniu de activitate

neexistând o calculaţie de preţ.”

(91) S-a constatat că anterior datei de 23.09.2011 (în perioada 01.01.2008 – 22.09.2011), tarifele

stabilite de conducerea întreprinderii prin decizii şi efectiv practicate de Otto Gaz pentru

prestarea serviciilor de avizare tehnică a proiectelor de execuţie şi recepţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale au fost aceleaşi, indiferent de realizatorul lucrării (Otto Gaz sau terţi

operatori)26

.

(92) În perioada 01.01.2008 – 22.09.2011, tarifele practicate de Otto Gaz pentru prestarea

serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale au

înregistrat majorări cuprinse între 169% şi 372%, iar tarifele practicate pentru prestarea

serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale au înregistrat majorări

cuprinse între 124% şi 387%.

(93) Faptul că, în perioada 23.09.2011 – 06.09.2012, Otto Gaz a practicat tarife diferenţiate

pentru prestarea serviciilor de avizare tehnică a proiectelor şi de recepţie a lucrărilor, mai mari în

cazul instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale executate de alţi operatori autorizaţi de

A.N.R.E., decât în situaţia în care lucrările au fost realizate de însuşi distribuitorul Otto Gaz,

rezultă din facturile şi devizele generale de lucrări emise de întreprindere către beneficiarii

lucrărilor de gaze naturale27

.

(94) În acest scop, exemplificăm cu următoarele facturi:

Factura nr. 10887/07.11.2011 în valoare totală de 2790 lei şi Devizul general de lucrări

ataşat, executantul lucrării fiind S.C. [] S.R.L. Bucureşti.

Pentru instalaţia de utilizare a gazelor naturale, beneficiarul lucrării a plătit următoarele tarife:

- Tarif pentru avizarea tehnică a proiectului de execuţie - lungime 25-50 ml – 1426 lei

- Tarif pentru recepţia lucrării cu maxim 3 focuri – 1116 lei

- Tarif pentru punerea în funcţiune a instalaţiei de utilizare cu debit Q<16mc/h – 248 lei

26

Conform documentelor ridicate de la Otto Gaz cu Procesul verbal de constatare şi inventariere nr.

98/1373/12.03.2012, precum şi în baza facturilor şi devizelor generale de lucrări transmise de către Otto Gaz cu

adresele înregistrate la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 7491/06.06.2012, RG 15527/05.11.2012 şi RG

13713/22.11.2013. 27

Conform facturilor şi devizelor generale de lucrări ridicate de la Otto Gaz cu Procesul verbal de constatare şi

inventariere nr. 98/1373/12.03.2012 şi a celor transmise de către întreprinderea investigată cu adresele înregistrate la

Consiliul Concurenţei sub nr. RG 7491/06.06.2012, RG 15527/05.11.2012 şi RG 13713/22.11.2013.

23

Pentru o lucrare similară executată de Otto Gaz, tarifele plătite de beneficiarul lucrării au fost în

valoare de 806 lei, conform Facturii nr. 12298/03.07.2012 şi Devizului general de lucrări ataşat,

astfel:

- Tarif pentru avizarea tehnică a proiectului de execuţie – lungime 25-50 ml – 372 lei

- Tarif pentru recepţia lucrării cu maxim 3 focuri – 186 lei

- Tarif pentru punerea în funcţiune a instalaţiei de utilizare cu debit Q<16mc/h – 248 lei

Se constată că tarifele totale plătite de beneficiarul lucrării executate de S.C. [] S.R.L. sunt de

3,46 ori mai mari decât tarifele plătite de beneficiarul lucrării executate de S.C. Otto Gaz S.R.L.

Factura nr. 10993/23.11.2011 în valoare totală de 2914 lei şi Devizul general de lucrări

ataşat, executantul lucrării fiind S.C. [] S.R.L. Bucureşti.

Pentru instalaţia de utilizare a gazelor naturale cu o lungime mai mare de 25 ml, beneficiarul

lucrării a plătit tariful pentru avizarea tehnică a proiectului de execuţie în sumă de 1426 lei.

Pentru o instalaţie de utilizare a gazelor naturale executată de Otto Gaz, cu o lungime mai mare

de 25 ml, beneficiarul lucrării a plătit un tarif pentru avizarea tehnică a proiectului de execuţie în

valoare de 372 lei, conform Facturii nr. 11149/16.12.2011 şi Devizului general de lucrări ataşat.

Rezultă că beneficiarul lucrării executate de S.C. [] S.R.L. a platit un tarif de 3,83 ori mai

mare decât beneficiarul lucrării executate de Otto Gaz.

Factura nr. 11899/21.05.2012 în valoare totală de 2542 lei, Factura nr. 11900/21.05.2012,

în valoare totală de 2542 lei şi Devizele generale de lucrări ataşate, executantul lucrării

fiind S.C. [] S.R.L. Bucureşti.

Pentru instalaţia de utilizare a gazelor naturale cu o lungime de până la 25 ml, beneficiarul

lucrării a plătit tariful pentru avizarea tehnică a proiectului de execuţie în sumă de 1178 lei.

Pentru o lucrare asemănătoare executată de Otto Gaz, adică o instalaţie de utilizare a gazelor

naturale cu o lungime de până la 25 ml, beneficiarii lucrărilor au plătit un tarif de 310 lei pentru

avizarea tehnică a proiectului de execuţie, aşa cum rezultă din Factura nr. 10638/12.10.2011,

Factura nr. 11109/12.12.2011, Factura nr.11275/13.01.2012, Factura nr. 11519/09.03.2012 şi

Devizele generale de lucrări ataşate.

Rezultă că beneficiarii lucrărilor executate de S.C. [] S.R.L. Bucureşti au plătit tarife de 3,8

ori mai mari decât au plătit beneficiarii lucrărilor executate de Otto Gaz pentru o instalaţie de

gaze naturale asemănătoare.

(95) Aceleaşi aspecte rezultă din analiza următoarelor facturi: Factura nr.10992/23.11.2011,

Factura nr. 11086/05.12.2011, Factura nr. 11093/08.12.2011, Factura nr. 11096/08.12.2011,

Factura nr. 11104/12.12.2011, Factura nr. 11136/ 15.12.2011, Factura nr. 11137/15.12.2011,




Factura nr. 12672/21.08.2012, precum şi a devizelor generale de lucrări ataşate.

24

(96) Se constată că acei consumatori care au ales să execute proiectele şi instalaţiile de utilizare a

gazelor naturale cu alţi operatori, concurenţi ai întreprinderii investigate pe pieţele afectate

definite, au plătit în total tarife mai mari cu procente cuprinse între 209% şi 283% decât au plătit

beneficiarii lucrărilor similare executate de Otto Gaz în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov.

(97) Din analiza realizată în cadrul investigaţiei, s-a constatat că, în perioada 23.09.2011 –

30.09.2012, un număr de 23 de consumatori/beneficiari din oraşul Otopeni au realizat lucrările

de proiectare şi/sau de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale cu alţi operatori,

concurenţi28

ai Otto Gaz pe pieţele respective, aceştia plătind tarife de peste 3 ori mai mari (între

3,09 şi 3,83 ori mai mari), decât au plătit beneficiarii lucrărilor similare executate de Otto Gaz.

IV.2.2. Constatări în ceea ce priveşte tarifele excesive practicate de întreprinderea

investigată. Abordarea Consiliului Concurenţei cu privire la conceptul de preţuri excesive

ca faptă anticoncurenţială.

(98) Alături de alte practici de excludere „prin preţ”, practicarea de preţuri excesive poate avea

ca scop sau ca efect excluderea concurenţilor întreprinderii dominante (de pe pieţele din aval sau

din amonte, în funcţie de caz) sau exploatarea clienţilor acesteia.

(99) În legislaţia naţională nu există o definiţie a preţului excesiv. De asemenea, nu există o

definiţie unanim acceptată a acestui concept. Cu toate acestea, Consiliul Concurenţei consideră

că, dată fiind sorgintea legii naţionale a concurenţei, această lacună poate fi suplinită prin

utilizarea referinţelor europene în acest domeniu.

(100) Practicile care vizează exploatarea în mod direct a consumatorilor, ca de exemplu aplicarea

de preţuri excesiv de ridicate sau un anumit comportament care subminează eforturile de

realizare a unei pieţe interne integrate, sunt susceptibile de a încălca articolul 102 din Tratatul

privind funcţionarea Uniunii Europene. Comisia Europeană poate hotărî să intervină în legătură

cu asemenea practici, în special în cazul în care protecţia consumatorilor şi funcţionarea

corespunzătoare a pieţei interne nu pot fi asigurate altfel într-un mod corespunzător.

(101) Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie (CEJ) este cea care a fixat punctele de reper cele

mai importante în detectarea şi constatarea unui abuz de poziţie dominantă prin preţuri excesive,

şi, în acest sens, piatra de temelie a fost fixată de afirmaţiile CEJ în cazul United Brands. Astfel,

în acest caz, CEJ a stabilit că un preţ este excesiv atunci când întreprinderea dominantă şi-a

„exploatat” poziţia dominantă în vederea fixării unor preţuri semnificativ mai ridicate decât cele

care ar fi rezultat în urma unei concurenţe efective. Deci, dând curs acestei logici, un preţ este

excesiv atunci când este în mod semnificativ mai ridicat decât nivelul concurenţei efective sau

decât valoarea economică a produsului respectiv.

28

Lucrările au fost realizate de către: S.C. [] S.R.L. – 15 beneficiari, S.C. [] S.R.L. – 7 beneficiari şi S.C. []

S.R.L. – 1 beneficiar (conform documentelor ridicate cu Procesul verbal de constatare şi inventariere nr.

98/1373/12.03.2012 şi a informaţiilor şi documentelor transmise de către Otto Gaz cu adresele înregistrate la

Consiliul Concurenţei sub nr. RG 7491/06.06.2012, RG 15527/05.11.2012 şi RG 13713/22.11.2013).

25

(102) În hotărârea privind cazul United Brands29

, CEJ a statuat că un preţ excesiv/incorect poate

fi considerat un abuz în sensul art. 82 din Tratatul CE30

atunci când preţul impus „nu are o

legătură rezonabilă cu valoarea economică a produsului furnizat...” 31

(par. 250). Definiţia

preţului excesiv ca formă de abuz de poziţie dominantă, adoptată de Curtea Europeană de

Justiţie, este, însă, insuficient de precisă şi, mai ales, dificil de administrat în practică. Din punct

de vedere practic, provocarea este cum să determini valoarea economică a produsului şi, în

special, cum să distingi între un preţ care corespunde valorii economice a produsului şi unul care

nu corespunde acesteia, respectiv între preţurile mari, dar totuşi competitive, şi cele mari, dar

inechitabile.

(103) În ceea ce priveşte metoda de constatare a unui preţ excesiv, CEJ a trasat în cazul United

Brands şi a întărit în cazul Scandlines Sverige AB v. Port of Helsinborg32

liniile directoare de

urmat în vederea constatării unor asemenea preţuri, care implică două etape:

1. În primul rând, este necesară stabilirea unei diferenţe disproporţionate între preţ şi costul de

producţie al produsului/serviciului analizat. Totodată, Comisia a concluzionat că, în orice caz,

chiar dacă se presupune că rata profitului înregistrată de o societate este mare sau chiar

„excesivă”, acest lucru nu este suficient prin el însuşi ca să se concluzioneze că preţurile

respective nu sunt strict legate de valoarea economică a produselor/serviciilor oferite. Într-o

astfel de analiză, valoarea economică a unui produs/serviciu nu se poate determina prin simpla

adăugare la costuri a unei anumite rate a profitului care ar fi un procent predeterminat din

costurile de producţie.

2. În a doua etapă, se va efectua o evaluare a faptului „dacă preţul este în el însuşi inechitabil”

sau dacă acesta este inechitabil „prin comparaţie cu preţul altor produse”. Prin completare la

acest raţionament, trebuie însă reamintită şi afirmaţia Comisiei Europene în cazul Scandlines

Sverige AB v. Port of Helsinborg, în care s-a accentuat că, în determinarea valorii economice a

unui produs (investigarea măsurii în care un preţ este inechitabil prin el însuşi – în acest caz, atât

jurisprudenţa oferită de Curtea de Primă Instanţă, cât şi Curtea Europeană de Justiţie nu oferă

suficiente linii directoare) trebuie, de asemenea, să se ia în considerare şi alţi factori exogeni

costurilor de producţie, ca de pildă cererea pentru acel produs.

(104) În vederea evaluării în ce măsură Otto Gaz a practicat tarife excesive pentru serviciile de

avizare a proiectelor de execuţie şi de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, s-a

efectuat o analiză parcurgând cele două etape succesive prezentate.

(105) Aşa cum relevă şi practica Comisiei Europene, dar şi a altor autorităţi naţionale de

concurenţă, nu este necesară parcurgerea întregului test în cazul în care rezultatele primei etape

indică în mod clar inexistenţa unui preţ excesiv.

29

Cauza 27/76, United Brands/Comisia [1978] Rec. 207. 30

Actualul art. 102 din TFUE. 31

“Este de dorit să se constate dacă agentul economic dominant s-a folosit de oportunităţile ce decurg din poziţia

dominantă astfel încât să culeagă beneficiile comerciale de care nu ar fi beneficiat dacă ar fi existat o concurenţă

normală şi suficientă. În acest caz, a fixa un preţ care este excesiv datorită faptului că nu are o relaţie rezonabilă cu

valoarea economică a produsului constituie un abuz.” 32

COMP/A. 36568/D3 Scandlines Sverige AB v. Port of Helsinborg.

26

1. Prima etapă a testului de preţ excesiv. Analiza preţ-cost.

(106) Din analiza efectuată, s-a constatat că în perioada 01.01.2008 – 22.09.2011, tarifele

practicate de Otto Gaz pentru prestarea serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale au înregistrat majorări cuprinse între 169% şi 372%,

iar tarifele practicate pentru prestarea serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale au înregistrat majorări cuprinse între 124% şi 387%. Trebuie precizat faptul că, în

această perioadă, tarifele practicate de Otto Gaz pentru prestarea serviciilor respective au fost

aceleaşi, indiferent dacă proiectele şi lucrările de instalaţii au fost realizate de către distribuitor

sau de către alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz pe cele două pieţe.

(107) În perioada 23.09.2011 – 06.09.2012, tarifele practicate de Otto Gaz pentru prestarea

serviciilor de avizare a proiectelor şi de recepţie a instalaţiilor de gaze naturale au fost

diferenţiate în funcţie de realizatorul proiectului, respectiv a lucrării de instalaţii. Astfel, tarifele

pentru avizarea proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în cazul

proiectelor realizate de terţi (alţi operatori autorizaţi de A.N.R.E.), au fost de aproape 4 ori mai

mari (între 2,23 şi 3,83 ori mai mari) decât cele practicate pentru avizarea proiectelor realizate de

Otto Gaz, iar tarifele de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale executate de alţi

operatori autorizaţi au fost de până la 6 ori mai mari (între 1,68 şi 6 ori mai mari) decât cele

practicate pentru recepţia instalaţiilor executate de Otto Gaz.

(108) Întreprinderea investigată nu a furnizat date în legătură cu costurile tarifelor analizate.

Aceste tarife au fost stabilite de către conducerea întreprinderii Otto Gaz, în baza Deciziei nr.

989/23 septembrie 2011, fără a avea la bază vreo fundamentare economică şi fără a exista o

calculaţie de preţ în acest sens. Acest fapt a fost întărit de însuşi reprezentantul legal al

întreprinderii investigate, care a menţionat că ”... preţurile şi tarifele pentru activităţile

nereglementate au fost diferenţiate pentru lucrările executate de S.C. Otto Gaz S.R.L. faţă de

lucrările executate de terţi conform anexelor. Preţurile şi tarifele au fost stabilite în urma unui

studiu de piaţă efectuat pe alte societăţi cu acelaşi domeniu de activitate neexistând o calculaţie

de preţ.”33

(109) Astfel, din datele furnizate de către Otto Gaz rezultă că, deşi majorarea tarifelor pentru

serviciile de avizare a proiectelor, precum şi a tarifelor pentru serviciile de recepţie a instalaţiilor

de utilizare a gazelor naturale a fost una semnificativă (cu procente cuprinse între 68% şi 500%),

nu se poate reţine faptul că tarifele respective au fost excesive.

2. A doua etapă a testului de preţ excesiv. Valoarea economică a serviciului.

(110) În această etapă, s-a efectuat o analiză comparativă în vederea evaluării, în ce măsură,

tarifele respective sunt strict legate de valoarea economică a serviciilor oferite, în sensul că ar

putea exista o diferenţă nerezonabilă şi inechitabilă între tarifele percepute de la consumatorii

care au executat proiectele şi instalaţiile de utilizare a gazelor naturale cu alţi operatori autorizaţi,

faţă de tarifele percepute de la consumatorii care au executat proiectele şi instalaţiile de utilizare

a gazelor naturale cu însăşi întreprinderea investigată.

33

Procesul verbal de constatare şi inventariere nr. 98/1373/12.03.2012, pag. 5, întocmit cu ocazia inspecţiei

inopinate efectuate la sediul Otto Gaz.

27

(111) Faptul că tarifele puse în aplicare de Otto Gaz nu au avut la bază o fundamentare

economică nu a făcut posibilă o analiză de tipul cost de producţie – preţ/tarif pentru a stabili

existenţa unei diferenţe disproporţionate între tarifele practicate şi costurile necesare prestării

serviciilor de avizare a proiectelor, respectiv de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale.

(112) În vederea evaluării în ce măsură tarifele practicate de Otto Gaz pentru serviciile de

avizare a proiectelor de execuţie şi pentru serviciile de recepţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, executate de către alte firme, concurente cu Otto Gaz, au fost inechitabile, s-a

efectuat o comparaţie a acestora cu tarifele practicate pentru servicii similare, prestate de către

alţi operatori economici din sectorul gazelor naturale activi pe alte pieţe geografice (în alte

localităţi sau zone din ţară, în baza licenţelor de distribuţie deţinute).

(113) Analiza efectuată a relevat următoarele situaţii34

:

a) Situaţia în care tarifele practicate de Otto Gaz pentru serviciile de avizare a proiectelor de

execuţie şi pentru serviciile de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în

cazul lucrărilor executate de către alte firme, concurente cu Otto Gaz, au fost mai mari

decât tarifele practicate pentru servicii similare, prestate de către alţi operatori economici

din sectorul gazelor naturale, activi pe alte pieţe geografice.

S-a constatat că tarifele practicate de Otto Gaz, în perioada 23.09.2011 – 06.09.2012, pentru

serviciile de avizare a proiectelor de execuţie şi pentru serviciile de recepţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale, în cazul proiectelor şi instalaţiilor realizate de alţi operatori

autorizaţi, au fost mai mari decât tarifele pentru servicii similare practicate de alţi distribuitori de

gaze naturale, în aceeaşi perioadă, în zonele lor de distribuţie35

.

b) Situaţia în care tarifele practicate de Otto Gaz pentru serviciile de avizare a proiectelor de

execuţie şi pentru serviciile de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în

cazul lucrărilor executate de către alte firme, concurente cu Otto Gaz, au fost mai mici

decât tarifele practicate pentru servicii similare, prestate de către alţi operatori economici

din sectorul gazelor naturale, activi pe alte pieţe geografice.

34

Conform documentelor şi informaţiilor transmise de către: S.C. [] S.A., cu adresa înregistrată la Consiliul

Concurenţei sub nr. RG 16014/13.11.2012; S.C. [] S.R.L., cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr.

RG 15529/05.11.2012; S.C. [] S.R.L., cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG

15731/07.11.2012; S.C. [] S.R.L., cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 16377/19.11.2012;

S.C. [] S.A., cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 16298/16.11.2012; S.C. [] S.A., cu

adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 16297/16.11.2012; S.C. [] S.A., cu adresa înregistrată la

Consiliul Concurenţei sub nr. RG 16016/13.11.2012; S.C. [] S.R.L., cu adresa înregistrată la Consiliul

Concurenţei sub nr. RG 16023/13.11.2012. 35

S-au analizat tarifele Otto Gaz comparativ cu tarifele distribuitorilor S.C. [] S.R.L., S.C. [] S.A., S.C. []

S.R.L., în baza informaţiilor transmise de către distribuitori cu adresele înregistrate la Consiliul Concurenţei sub nr.

RG 15731/07.11.2012, RG 16014/13.11.2012, respectiv RG 16377/19.11.2012. De exemplu, tarifele practicate de

Otto Gaz pentru terţi au fost mai mari, cu valori cuprinse între 272% şi 763%, decât tarifele pentru servicii similare

practicate de S.C. [] S.R.L.

28

În această situaţie, s-a constatat că tarifele practicate de Otto Gaz, în perioada 23.09.2011 –

06.09.2012, pentru serviciile de avizare a proiectelor de execuţie şi pentru serviciile de recepţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în cazul proiectelor şi instalaţiilor realizate de alţi

operatori autorizaţi, au fost mai mici decât tarifele pentru servicii similare practicate de alţi

distribuitori de gaze naturale, în aceeaşi perioadă, în zonele lor de distribuţie36

.

(114) În plus, tarifele pentru avizarea tehnică a proiectelor, recepţia lucrărilor şi punerea în

funcţiune a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, practicate de către alţi operatori în

domeniul distribuţiei gazelor naturale, au fost fundamentate din punct de vedere economico-

financiar pe elemente de cheltuieli, criteriile care au stat la baza fundamentării tarifelor fiind

bazate pe analiza operaţiunilor desfăşurate de personalul implicat în realizarea acestor servicii,

normele de timp alocate şi analiza costurilor implicate de prestarea acestor servicii, conform

documentaţiilor şi devizelor transmise autorităţii de concurenţă de către reprezentanţii

întreprinderilor respective37

.

(115) Din analiza documentelor şi informaţiilor transmise de către alţi distribuitori de gaze

naturale, s-a reţinut faptul că aceştia nu au practicat tarife diferenţiate în funcţie de realizatorul

lucrărilor, pentru prestarea serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie şi de recepţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale38

, dând astfel posibilitatea consumatorilor la alegerea

liberă şi neîngrădită a furnizorilor de lucrări de proiectare şi de execuţie a instalaţiilor de utilizare

a gazelor naturale; acest fapt este de natură a stimula concurenţa între operatorii economici activi

pe aceste pieţe, în avantajul consumatorilor care, astfel, pot să beneficieze de preţuri mai mici.

(116) Problema acceptării şi, eventual, a utilizării acestor comparaţii este strâns legată de

condiţiile concrete în care alţi distribuitori de gaze naturale, care operează în alte zone geografice

pentru care deţin licenţe de distribuţie, îşi desfăşoară activitatea economică, mai ales că

elementele privitoare la costuri sunt determinate de factori cum ar fi: infrastructura, gradul de

dezvoltare, contextul social-economic specific fiecărei zone geografice. Din informaţiile şi

documentele transmise autorităţii de concurenţă de către alţi distribuitori de gaze naturale a

rezultat faptul că tarifele practicate au fost fundamentate în funcţie de criterii diferite, cum ar fi:

debitul instalat (mc/h), numărul de focuri, lungimea instalaţiei, iar pentru lucrări mari, tarifele au

fost diferenţiate în funcţie de complexitatea instalaţiilor de utilizare.

36

S-au analizat tarifele Otto Gaz comparativ cu tarifele distribuitorilor S.C. [] S.A. şi S.C. [] S.A., în baza

informaţiilor transmise de către cei doi distribuitori cu adresele înregistrate la Consiliul Concurenţei sub nr. RG

16297/16.11.2012, respectiv nr. RG 16298/16.11.2012. În această situaţie, s-a constatat că cei doi distribuitori au

practicat tarife mai mari decât Otto Gaz în cazul lucrărilor efectuate de terţi (cu valori cuprinse între 43% şi 247%). 37

Conform răspunsurilor transmise de către: S.C. [] S.A., cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr.

RG 16297/16.11.2012; S.C. [] S.A., cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 16298/16.11.2012;

S.C. [] S.A., cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 16014/13.11.2012; S.C. [] S.R.L., cu

adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 15529/05.11.2012; S.C. [] S.R.L., cu adresa înregistrată la

Consiliul Concurenţei sub nr. RG 16023/13.11.2012. 38

Conform răspunsurilor transmise de către: S.C. [] S.R.L., cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr.

RG 15529/05.11.2012; S.C. [] S.R.L., cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG

15731/07.11.2012; S.C. [] S.R.L., cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 16377/19.11.2012;

S.C. [] S.A., cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 16016/13.11.2012.

29

(117) Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că fiecare distribuitor de gaze naturale are o zonă

clară şi bine definită de activitate, conform licenţelor de distribuţie emise de către A.N.R.E., prin

urmare prestarea serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie şi de recepţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale nu se realizează în regim concurenţial între operatorii reţelelor de

distribuţie.

(118) Având în vedere existenţa unor condiţii diferite şi neexistând o bază pentru relaţionarea

acestor condiţii între ele (mai precis stabilirea unor criterii obiective care, în contexte economice

diferite, să conducă la posibilitatea realizării unei comparaţii cel puţin din perspectiva costurilor

acestor servicii), se poate concluziona că o astfel de analiză comparativă, deşi nu oferă

posibilitatea constatării că tarifele pentru prestarea serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie

şi, respectiv, pentru prestarea serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale,

practicate de Otto Gaz în cazul lucrărilor executate de terţi, au fost excesive, este relevantă în

privinţa stabilirii caracterului discriminatoriu al tarifelor practicate. Se poate, astfel, compara

comportamentul pe pieţe similare a unor operatori ce oferă servicii identice, rezultând încă o dată

caracterul nemotivat al practicării tarifelor diferenţiate de către Otto Gaz.

(119) În ceea ce priveşte caracterul excesiv al preţurilor, trebuie reamintită afirmaţia Comisiei

Europene prin care s-a precizat că, în determinarea măsurii în care un preţ este inechitabil prin el

însuşi, este necesar a se lua în considerare şi alţi factori exogeni costurilor de producţie, ca de

pildă cererea pentru acel produs.

(120) Pentru determinarea valorii economice a produsului, pe lângă elementele de cost, trebuie

luate în considerare elementele non-cost reliefate de interacţiunea dintre cerere şi ofertă, în

contextul condiţiilor de piaţă existente. Astfel, se va avea în vedere că în procesul de determinare

a valorii economice a unui produs/serviciu trebuie luată în considerare cererea pentru produsele

sau serviciile respective, în special se va analiza dacă utilizatorii sunt dispuşi să plătească mai

mult pentru ceva specific ataşat produsului/serviciului de care consideră că au nevoie. De

asemenea, în speţa analizată, pentru a determina valoarea economică a produsului/serviciului

pentru cumpărător, trebuie evaluată şi posibilitatea concurenţilor întreprinderii investigate de a

desfăşura în mod profitabil activităţile lor, fără să sufere un dezavantaj din punct de vedere

competitiv.

(121) Datorită particularităţilor caracteristice ale pieţelor relevante definite în cadrul raportului,

precum şi monopolului deţinut de întreprinderea dominantă pe pieţele serviciilor de avizare a

proiectelor şi de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, indiferent de tarifele

practicate, cererea consumatorilor pentru astfel de servicii a rămas constantă. Prin urmare, odată

manifestată opţiunea pentru realizarea proiectelor şi lucrărilor de instalaţii de către un operator

terţ, devenea imposibilă modificarea cererii, chiar şi în situaţia practicării unor tarife inechitabile

pentru consumator.

(122) Analiza efectuată a reliefat faptul că, după data de 23 septembrie 2011, dată de la care Otto

Gaz a majorat tarifele de avizare a proiectelor şi de recepţie a instalaţiilor realizate de terţi, şi

până la data de 30 septembrie 2012, întreprinderile concurente cu întreprinderea investigată au

realizat un număr de 14 lucrări de proiectare faţă de 31 lucrări similare realizate în perioada 01

ianuarie – 22 septembrie 2011, şi, respectiv, un număr de 18 lucrări de instalaţii de gaze naturale

faţă de 23 lucrări similare realizate în perioada 01 ianuarie – 22 septembrie 2011 în oraşul

Otopeni, judeţul Ilfov.

30

(123) Practicarea de tarife diferenţiate pentru serviciile de avizare a proiectelor de execuţie şi de

recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, mai mari în cazul proiectelor şi instalaţiilor

realizate de alţi operatori autorizaţi, a determinat influenţarea deciziei consumatorilor în

selectarea operatorului pentru realizarea proiectelor şi lucrărilor de instalaţii de gaze naturale,

respectiv scăderea cererii de astfel de lucrări realizate de concurenţii Otto Gaz. Din analiza

cotelor de piaţă realizate de Otto Gaz, a rezultat că întreprinderea investigată deţinea deja, din

anul 2008, o poziţie dominantă şi pe piaţa locală a lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale şi, de asemenea, pe piaţa locală a lucrărilor de execuţie a instalaţiilor

de utilizare a gazelor naturale, poziţie pe care şi-a menţinut-o şi în anul 2011 şi 2012.

(124) Cu toate că majorarea tarifelor respective a fost una semnificativă, în urma analizelor

întreprinse, s-a concluzionat că practicarea de tarife discriminatorii, mai mari pentru serviciile de

avizare tehnică a proiectelor şi recepţie a lucrărilor, în cazul proiectelor, respectiv a lucrărilor de

instalaţii realizate de terţi, nu constituie o practică de preţuri excesive a Otto Gaz pe pieţele

relevante, în sensul Legii concurenţei.

(125) În concluzie, din analiza realizată în cadrul investigaţiei, a rezultat că, în perioada

23.09.2011 – 06.09.2012, distribuitorul de gaze naturale Otto Gaz a practicat tarife

discriminatorii pentru prestarea serviciilor de avizare tehnică a proiectelor, respectiv pentru

prestarea serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, diferenţiate în

funcţie de realizatorul lucrărilor; astfel, tarifele practicate în cazul în care lucrările de proiectare

şi de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale au fost realizate de terţe firme,

concurente cu întreprinderea investigată pe pieţele respective, au fost mai mari cu procente

cuprinse între 68% şi 500% faţa de situaţia în care proiectele, respectiv lucrările de instalaţii au

fost executate de Otto Gaz. Acest fapt a determinat consumatorii de astfel de lucrări să nu mai

apeleze la alţi operatori autorizaţi pentru realizarea proiectelor şi lucrărilor de instalaţii, şi să-şi

execute lucrările de gaze naturale cu însăşi întreprinderea investigată pentru a putea beneficia,

astfel, de tarife mai mici.

(126) Prin urmare, comportamentul discriminatoriu al întreprinderii investigate pe piaţa

serviciilor de avizare tehnică a proiectelor şi pe piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale a afectat pieţele din amonte, respectiv piaţa lucrărilor de proiectare şi

piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în sensul distorsionării şi

restrângerii concurenţei efective pe aceste pieţe prin menţinerea şi consolidarea dominanţei Otto

Gaz.

(127) Rezultă, astfel, că Otto Gaz a folosit în mod abuziv poziţia de monopol natural deţinută pe

piaţa distribuţiei gazelor naturale în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, şi, respectiv, a folosit în mod

abuziv poziţia de monopol deţinută pe piaţa serviciilor de avizare tehnică a proiectelor şi pe piaţa

serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, fapte ce intră sub incidenţa

art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată.

IV.3. Analiza aspectelor constatate şi efectul acestora asupra mediului concurenţial

(128) Din analiza efectuată, s-a constatat că, în perioada 01.01.2008 – 30.09.2012, în oraşul

Otopeni din judeţul Ilfov au fost realizate 2411 lucrări de proiectare, respectiv 2407 lucrări de

execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale. Din cele 2411 lucrări de proiectare, un

31

număr de 2344 lucrări, însemnând 97,22%, au fost realizate de distribuitorul Otto Gaz, restul de

67 lucrări, reprezentând 2,78%, fiind realizate de terţi – alţi operatori autorizaţi de A.N.R.E. să

execute lucrări de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale.

(129) Din cele 2407 lucrări de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, un număr de

2344 lucrări, reprezentând 97,38%, au fost realizate de distribuitorul Otto Gaz, restul de 63

lucrări, însemnând o pondere de 2,62% fiind realizate de terţi – alţi operatori autorizaţi de

A.N.R.E. să execute lucrări de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale.

(130) Cele 67 de lucrări de proiectare, respectiv cele 63 lucrări de execuţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale au fost realizate de un număr de 21 întreprinderi concurente cu

distribuitorul Otto Gaz pe pieţele:

piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale,

şi

piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale.

(131) Cotele de piaţă deţinute de Otto Gaz şi concurenţii săi pe piaţa lucrărilor de proiectare,

respectiv pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale sunt

prezentate în tabelul nr. 5.

Tabelul nr. 5: Cotele de piaţă deţinute de Otto Gaz şi concurenţii săi pe piaţa lucrărilor de

proiectare şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în

oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, în perioada 01.01.2008 – 30.09.2012

Nr.

crt.

Executantul lucrării

Număr

lucrări de

proiectare

Cota de

piaţă %

Număr

lucrări de

execuţie

Cota de

piaţă %

1. SC OTTO GAZ SRL 2344 97,22 2344 97,38

2. SC [] SRL Bucureşti 27 1,12 28 1,16

3. SC [] SRL Bucureşti 9 0,37 7 0,29

4. SC [] SRL Bucureşti 7 0,29 7 0,29

5. SC [] SRL Bucureşti 2 < 0,1 1 < 0,1

6. SC [] SRL Bucureşti 2 < 0,1 1 < 0,1

7. SC [] SRL Bucureşti 2 < 0,1 2 < 0,1

8. SC [] SRL, judeţul Prahova 2 < 0,1 2 < 0,1

9. SC [] SRL Bucureşti 2 < 0,1 2 < 0,1

10. SC [] SRL Bucureşti 2 < 0,1 1 < 0,1

11. SC [] SRL Bucureşti 1 < 0,1 1 < 0,1

12. SC [] SRL Bucureşti 1 < 0,1 1 < 0,1

13. SC [] SRL Bucureşti 1 < 0,1 1 < 0,1

14. SC [] SRL Bucureşti 1 < 0,1 1 < 0,1

15. SC [] SRL Bucureşti 1 < 0,1 1 < 0,1

16. SC [] SA Bucureşti 1 < 0,1 1 < 0,1

17. SC [] SRL Bucureşti 1 < 0,1 1 < 0,1

18. SC [] SRL Bucureşti 1 < 0,1 1 < 0,1

32

19. SC [] SRL Rm. Vâlcea 1 < 0,1 1 < 0,01

20. SC [] SRL Braşov 1 < 0,1 1 < 0,1

21. SC [] SRL Bucureşti 1 < 0,1 1 < 0,1

22. SC [] Ploieşti, judeţul Prahova 1 < 0,1 1 < 0,1

Total lucrări 2411 100% 2407 100%

(132) Din cei 21 de operatori autorizaţi de către A.N.R.E., concurenţi cu întreprinderea

investigată pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, se evidenţiază 3

întreprinderi: S.C. [] S.R.L. Bucureşti, S.C. [] S.R.L. Bucureşti şi S.C. [] S.R.L.

Bucureşti, care, în perioada investigată, au deţinut cote de piaţă cuprinse între 0,29% şi 1,16 %.

Ceilalţi 18 operatori concurenţi au deţinut cote de piaţă foarte mici (sub 0,1%) pe pieţele

menţionate.

(133) Din analiza evoluţiei numărului lucrărilor de proiectare şi a lucrărilor de execuţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale realizate în localitatea Otopeni în perioada ianuarie

2008 – septembrie 2012, rezultă că, în fiecare an, ponderea lucrărilor respective a fost deţinută de

distribuitorul Otto Gaz (tabelul nr. 6).

Tabelul nr. 6: Evoluţia numărului lucrărilor de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale realizate în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, în perioada

01.01.2008 – 30.09.2012 şi cotele de piaţă deţinute de Otto Gaz şi concurenţii săi pe piaţa

lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, respectiv pe piaţa

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale

Denumirea lucrării /Anul Total 2008 2009 2010 2011

Până

la

22.09 /

După

23.09

01.01-

30.09.

2012

Număr total de lucrări de


2411 980 493 313 419 206

Realizate de OTTO GAZ 2344 970 488 306 379 201

% 98,98 98,99 97,76 90,45 97,57

Realizate de concurenţi 67 10 5 7 31 / 9 5

% 1,02 1,01 2,24 9,55 2,43

Număr total de lucrări de execuţie

a instalaţiilor de utilizare,

din care:

2407 980 493 313 411 210

Realizate de OTTO GAZ 2344 970 488 306 379 201

33

% 98,98 98,99 97,76 92,21 95,71

Realizate de concurenţi 63 10 5 7 23 / 9 9

% 1,02 1,01 2,24 7,79 4,29

(134) Din tabelul de mai sus reiese că în anii 2008, 2009, 2010 şi 2011 (perioada 01.01.2011 –

22.09.2011), perioadă în care tarifele practicate de Otto Gaz pentru serviciile de avizare a

proiectelor şi pentru serviciile de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale au fost

aceleaşi, indiferent de realizatorul lucrării, ponderea lucrărilor executate de însuşi distribuitorul a

fost de peste 90% în fiecare an, în timp ce numărul de lucrări de proiectare şi numărul de

instalaţii de gaze naturale executate de concurenţii Otto Gaz a fost foarte mic, ponderea acestora

în totalul lucrărilor realizate în oraşul Otopeni, în fiecare an, fiind cuprinsă între 1,01% şi 9,55%.

(135) Cotele de piaţă constant ridicate, deţinute de Otto Gaz pe piaţa lucrărilor de proiectare,

respectiv pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, evidenţiază

faptul că Otto Gaz a deţinut o poziţie dominantă pe cele două pieţe, atât anterior

comportamentului discriminatoriu, cât şi pe toată durata producerii faptei anticoncurenţiale.

Majorările tarifare aplicate începând cu data de 23.09.2011, pot reprezenta un indiciu al creării

unor bariere la intrarea pe piaţă a unor concurenţi potenţiali, inclusiv în calea expansiunii

concurenţilor existenţi deja pe cele două pieţe.

(136) După data de 23 septembrie 2011, dată de la care Otto Gaz a început să practice tarife

discriminatorii, diferenţiate în funcţie de realizatorul lucrării, şi până la data de 30 septembrie

2012, întreprinderile concurente cu întreprinderea investigată au realizat un număr de 14 lucrări

de proiectare faţă de 31 lucrări similare realizate în perioada 01 ianuarie 2011 – 22 septembrie

2011, şi, respectiv, un număr de 18 lucrări de instalaţii de gaze naturale faţă de 23 lucrări

similare realizate în perioada 01 ianuarie 2011 – 22 septembrie 2011 în oraşul Otopeni, judeţul

Ilfov.

(137) Practicarea de tarife diferenţiate pentru serviciile de avizare a proiectelor de execuţie şi

pentru serviciile de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, mai mari în cazul

proiectelor şi instalaţiilor realizate de alţi operatori autorizaţi, a determinat scăderea numărului

de lucrări de proiectare şi de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale realizate de

concurenţii Otto Gaz, respectiv diminuarea, într-o oarecare măsură, a cotelor deţinute de

întreprinderile concurente pe cele două pieţe.

(138) Din datele prezentate, rezultă că, în perioada ianuarie 2008 – 22 septembrie 2011, perioadă

în care tarifele pentru serviciile de avizare a proiectelor şi pentru serviciile de recepţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale au fost aceleaşi, indiferent de realizatorul lucrării, Otto

Gaz deţinea deja o poziţie dominantă şi pe pieţele asociate distribuţiei gazelor naturale, respectiv

pe piaţa lucrărilor de proiectare şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale.

34

(139) În conformitate cu normele comunitare privind practicile de excludere abuzivă ale

întreprinderilor dominante39

, faptul că o întreprindere se regăseşte într-o poziţie dominantă nu

este ilegal în sine, iar o astfel de întreprindere dominantă are dreptul să concureze pe baza

propriilor merite. Cu toate acestea, întreprinderea respectivă are responsabilitatea specială de a

nu permite ca prin comportamentul său să se deterioreze concurenţa autentică şi loială pe piaţa

relevantă.

(140) Practica comunitară menţionează că simpla deţinere a unei poziţii dominante nu este

anticoncurenţială, abuzul unei astfel de poziţii este incriminat de lege. Constituie abuz de poziţie

dominantă consolidarea poziţiei pe piaţă a unei întreprinderi aflate deja în poziţie dominantă,

astfel încât gradul de dominanţă atins limitează substanţial concurenţa40

.

(141) Concurenţa este un proces dinamic, iar evaluarea presiunilor concurenţiale asupra unei

întreprinderi nu se poate baza numai pe situaţia existentă pe piaţă la un moment dat. Impactul

potenţial al expansiunii unor concurenţi actuali sau intrarea pe piaţă a unor concurenţi potenţiali,

inclusiv ameninţarea unei astfel de expansiuni, sunt relevante în analiza unui presupus abuz de

poziţie dominantă.

(142) În Cazul: Continental Can vs. Comisia, nr. 6/72, 21 februarie 1973, societatea Continental

Can solicită anularea deciziei Comisiei prin care s-a constatat încălcarea articolului 82 din

Tratat41

, referitor la abuzul de poziţie dominantă, de către societatea menţionată, prin

achiziţionarea printr-un intermediar a 80% din acţiunile şi obligaţiile unei societăţi concurente.

(143) Soluţia şi principiile degajate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene42

au fost

următoarele:

1. Pentru a contraveni prevederilor Tratatului, o poziţie dominantă trebuie exploatată abuziv,

deci nu este ilicită prin simpla sa existenţă. Enumerarea din alineatul 2 al articolului 82 nu este

limitativă. Contravin regulilor concurenţei atât practicile susceptibile să provoace un prejudiciu

imediat consumatorilor, dar şi cele care le cauzează acestora un prejudiciu prin atingerea adusă

structurilor de concurenţă efectivă.

39

Comunicarea Comisiei (2009/C 45/02) – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din

Tratatul CE (actualul articol 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, denumit în continuare TFUE

sau Tratat) la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene din 24.2.2009. 40

Cazul: Continental Can vs. Comisia, nr. 6/72, 21 februarie 1973. 41

Actualul articol 102 din TFUE, care stipulează că: ”Este incompatibilă cu piaţa internă şi interzisă, în măsura în

care poate afecta comerţul dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi

a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa internă sau pe o parte semnificativă a acesteia. Aceste practici abuzive

pot consta în special în:

a. impunerea, direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiţii de

tranzacţionare inechitabile;

b. limitează producţia, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor;

c. aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând

astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

d. condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care,

prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.” 42

Pentru simplificarea terminologiei, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene va fi denumită în continuare CJUE sau

Curtea.

35

2. Constituie abuz de poziţie dominantă consolidarea poziţiei pe piaţă a unei întreprinderi aflate

deja în poziţie dominantă, astfel încât gradul de dominaţie atins limitează substanţial concurenţa,

adică nu lasă să subziste pe piaţă decât întreprinderi dependente în comportamentul lor

concurenţial de întreprinderea dominantă.

(144) Aceasta decizie constituie una dintre contribuţiile jurisprudenţiale cele mai importante la

interpretarea articolului 82 din Tratat, articol care implică din partea judecătorului comunitar o

dublă activitate de interpretare: pe de o parte, determinarea noţiunii de poziţie dominantă şi, pe

de altă parte, caracterizarea abuzului de poziţie dominantă nu numai în funcţie de elementele

enumerate în acest articol, care nu sunt limitativ prevăzute, ci printr-un examen de la caz la caz.

(145) În Cazul: Hoffmann – La Roche&Co. AG vs. Comisia, nr. 85/76, 13 februarie 1979, cu

privire la noţiunea de poziţie dominantă, CJUE a considerat că este vizată situaţia în care o

întreprindere are puterea economică de a împiedica menţinerea unei concurenţe efective pe piaţă,

prin capacitatea de a avea un comportament independent faţă de ceilalţi participanţi pe piaţă, faţă

de clienţi şi faţă de consumatori. Acest comportament, deşi nu exclude existenţa unei anumite

forme de concurenţă pe piaţa relevantă, oferă întreprinderii cu o asemenea situaţie posibilitatea

să decidă sau cel puţin să influenţeze, într-o manieră decisivă, condiţiile concurenţiale de pe

piaţă. S-a stabilit că deţinerea unui segment de piaţă de mare amploare constituie un indiciu al

unei poziţii mai favorabile în raport cu ceilalţi participanţi.

(146) Practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante reprezintă o noţiune

obiectivă care vizează comportamentul pe piaţă al unei întreprinderi care deţine deja o poziţie

dominantă şi care este de natură să influenţeze structura pieţei având ca efect crearea unor

obstacole privind libera concurenţă. Acţiunea unei întreprinderi care deţine o poziţie dominantă

pe piaţă, în sensul de a impune cumpărătorilor, prin alte mijloace decât concurenţa pe baza

meritelor proprii, obligaţia de a se aproviziona în totalitate cu produsele/serviciile sale, constituie

abuz de poziţie dominanta în sensul art. 102 din TFUE.

(147) Discriminarea prin preţ este o practică de abuz des întâlnită, care poate să apară în situaţia

în care un comerciant oferă în mod regulat preţuri mai mici pentru clienţii săi, aşa-zişi preferaţi,

şi preţuri mai mari pentru restul consumatorilor, cărora le vinde produse/servicii identice sau

similare, în acelaşi interval de timp. În acest sens, amintim Cauza Continental Baking Co. v. Old

Homestead Bread Co., 476 F.2d 97, 103 (10th Cir., 1973) (folosirea termenului de “preţuri

discriminatorii” se referă la practicarea de preţuri/tarife diferite pentru produsele/serviciile de

aceeaşi calitate, destinate unor consumatori diferiţi, aşa cum reiese din FTC v. Anheuser-Busch,

Inc., 363 U.S. 536, 80 S. Ct. 1267 (1960)).

(148) În ceea ce priveşte practicile de excludere bazate pe preţ, CJUE concluzionează că acestea

sunt condamnabile fiindcă au drept efect aplicarea, pentru partenerii comerciali, a unor condiţii

inegale pentru prestaţii echivalente; aceste condiţii de tranzacţionare inechitabile se reflectă în

faptul că doi cumpărători ai aceluiaşi produs/serviciu plătesc un preţ diferit după cum se

aprovizionează exclusiv de la întreprinderea care se bucură de o poziţie dominantă sau,

dimpotrivă, se aprovizionează de la surse diferite.

(149) O condiţie prealabilă pentru a dovedi încălcarea regulilor de concurenţă prin practicarea

preţurilor discriminatorii, presupune demonstrarea faptului că, prin continuarea practicării unor

36

astfel de preţuri, se ajunge la diminuarea substanţială a concurenţei pe pieţele produselor/

serviciilor afectate de acest comportament discriminatoriu.

(150) Intervenţia autorităţii de concurenţă este posibilă nu numai în cazul atingerilor aduse, în

mod direct, concurenţei, ci şi în ipoteza în care concurenţa este afectată în mod indirect. Aşa se

întamplă, de exemplu, în cazurile în care poziţia dominantă este deţinută pe o anumită piaţă, iar

efectele negative se produc pe o piaţă distinctă, conexă cu prima43

.

(151) În activitatea sa de aplicare a normelor de concurenţă la practicile de excludere în acest

caz, Consiliul Concurenţei pune accentul pe protejarea procesului concurenţial pe pieţele

relevante afectate definite în cadrul investigaţiei (piaţa lucrărilor de proiectare, respectiv piaţa

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale), şi pe asigurarea faptului că

întreprinderea care deţine poziţia dominantă nu îşi exclude concurenţii prin alte mijloace decât

concurenţa pe baza meritelor proprii şi a calităţii serviciilor furnizate, deoarece este important să

fie protejată concurenţa efectivă şi nu doar concurenţii.

(152) Or, luarea deciziei de către conducerea Otto Gaz de a practica tarife discriminatorii,

diferenţiate în funcţie de realizatorul lucrării, pentru serviciile de avizare a proiectelor şi recepţie

a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale pe piaţa geografică relevantă definită în cadrul

investigaţiei, dovedeşte că întreprinderea investigată, care deţinea deja încă din anul 2008 o

poziţie dominantă şi pe piaţa locală a lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale, respectiv pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, a

încercat să îşi excludă concurenţii prin mijloace anticoncurenţiale.

(153) Cu toate că practicarea de tarife discriminatorii, diferenţiate în funcţie de realizatorul

proiectelor şi instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, nu a modificat în mod semnificativ

cotele de piaţă prezentate în tabelul nr. 5 şi tabelul nr. 6, a rezultat că practicile investigate au

avut ca scop:

menţinerea şi consolidarea poziţiei dominante pe care Otto Gaz o deţinea deja de o

perioadă importantă de timp (patru ani) pe piaţa lucrărilor de proiectare şi pe piaţa

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în zona geografică

pentru care deţine licenţă de distribuţie;

înlăturarea concurenţilor actuali;

descurajarea concurenţilor potenţiali44

.

(154) În aplicarea articolului 102, Comisia Europeană va analiza, de asemenea, şi argumentele

înaintate de o întreprindere dominantă, conform cărora practicile sale sunt justificate45

.

Întreprinderea dominantă poate încerca să demonstreze că practicile sale sunt necesare din punct

de vedere obiectiv sau că acestea produc creşteri semnificative ale eficienţei, efectele pozitive

43

Cauza Tetra Pak II - Decizia IV/31043 din 24 iulie 1991, par. 104. 44

Ţinând cont de faptul că potenţialii concurenţi ai întreprinderii investigate sunt toate întreprinderile autorizate de

A.N.R.E. să realizeze lucrări de proiectare şi de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în România. 45

Cauza 27/76, United Brands/Comisia [1978] Rec. 207, punctul 184, cauza 311/84, Centre Belge d'études de

marché - Télémarketing (CBEM)/Compagnie luxembourgeoise de télédiffusion (CLT) şi Information Publicité

Benelux (IPB) [1985] Rec. 3261, paragraful 27; Cauza T-30/89 Hilti/Comisia [1991] Rec. II-1439, paragrafele 102-

119; Cauza T-83/91, Tetra Pak International/Comisia (Tetra Pak II) [1994] Rec. II-755, paragrafele 136 şi 207;

Cauza C-95/04 P British Airways/Comisia [2007] Rec. I-2331, paragrafele 69 şi 86.

37

prevalând asupra efectelor anticoncurenţiale. Comisia va evalua dacă practicile respective sunt

indispensabile şi proporţionale cu pretinsul scop urmărit de întreprinderea dominantă.

(155) În acest context, întreprinderea dominantă va trebui să justifice, pe baza unor dovezi

solide, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- rezultatul unor astfel de practici a condus, sau este probabil să conducă la creşterea eficienţei,

ca de exemplu: îmbunătăţirea tehnică a calităţii bunurilor sau serviciilor oferite, sau reducerea

costurilor de producţie sau de distribuţie;

- practicile respective sunt indispensabile pentru acea creştere a eficienţei, în sensul că nu exista

altă alternativă mai puţin anticoncurenţială care să conducă în aceeaşi măsură la creşterea

eficienţei;

- creşterea probabilă a eficienţei determinată de practicile respective compensează orice efecte

negative probabile asupra concurenţei şi bunăstării consumatorilor pe pieţele afectate;

- practicile respective nu elimină concurenţa efectivă pe piaţă; rivalitatea dintre întreprinderi este

un factor esenţial pentru eficienţa economică, incluzând creşterile de eficienţă, cu caracter

dinamic, sub forma inovării. În opinia Comisiei, practicile de excludere care menţin, creează sau

consolidează o poziţie de piaţă care se apropie de cea de monopol nu pot fi justificate în mod

normal pe motivul că acestea creează şi câştiguri de eficienţă.

(156) În unele situaţii, Comisia Europeană consideră că nu este necesară efectuarea unei evaluări

amănunţite înainte de a concluziona că este probabil ca practicile respective să aducă prejudicii

consumatorilor. Dacă se consideră că practicile respective pot ridica obstacole în calea

concurenţei, fără să determine creşterea eficienţei, efectul anticoncurenţial al acestora poate fi

dedus46

.

(157) În cazul de faţă, perceperea de către Otto Gaz a unor tarife mai mari de la consumatorii

care au ales să realizeze lucrările de proiectare şi de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale cu alte firme concurente autorizate, nu a condus la creşterea eficienţei lucrărilor de

instalaţii de gaze naturale sau la îmbunătăţiri tehnice ale calităţii serviciilor prestate, ci,

dimpotrivă, nu a făcut decât să crească preţul total al devizelor de lucrări pentru instalaţiile de

gaze naturale plătite de consumatorii finali, în dezavantajul acestora. CJUE consideră că atât

practicile susceptibile să provoace un prejudiciu imediat consumatorilor, cât şi cele care le

cauzează acestora un prejudiciu efectiv, contravin regulilor de concurenţă47

.

(158) În ceea ce priveşte analiza prin prisma expansiunii pieţelor şi intrării pe piaţă a unor noi

concurenţi, s-au constatat următoarele:

din cei 21 de operatori autorizaţi de către A.N.R.E., care au fost prezenţi pe piaţa

lucrărilor de proiectare şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, în perioada analizată în cadrul

46

Comunicarea Comisiei (2009/C 45/02) – Orientări privind priorităţile Comisiei în aplicarea articolului 82 din

Tratatul CE (n.n.: actual articolul 102 din TFUE) la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante,

publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 24.2.2009, punctul 22. 47

Vezi Cazul: Continental Can vs. Comisia, nr. 6/72, 21 februarie 1973.

38

investigaţiei, doar doi operatori, respectiv S.C. [] S.R.L. şi S.C. [] S.R.L., au

continuat să concureze cu distribuitorul Otto Gaz şi să fie activi pe cele două pieţe şi după

data punerii în aplicare a tarifelor discriminatorii pentru serviciile de avizare a proiectelor

şi recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale;

un singur operator, respectiv S.C. [] S.R.L., a intrat pe piaţa locală a lucrărilor de

proiectare şi a lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, acesta

realizând o singură lucrare de gaze naturale în oraşul Otopeni.

(159) Aceste aspecte relevă faptul că tarifele discriminatorii practicate de către Otto Gaz, în

perioada 23.09.2011 – 06.09.2012, pentru serviciile de avizare a proiectelor şi recepţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, ar fi putut constitui bariere la intrarea pe piaţă şi în

calea expansiunii întreprinderilor concurente cu întreprinderea investigată, pe piaţa lucrărilor de

proiectare şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul

Otopeni.

(160) În acest fel, practica anticoncurenţială investigată a avut ca obiect sau ca efect:

consolidarea dominanţei întreprinderii investigate pe pieţele din amonte, respectiv pe

piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi pe piaţa

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, pieţe pe care Otto Gaz

se confruntă din punct de vedere concurenţial cu alţi operatori autorizaţi de către

A.N.R.E., şi distorsionarea concurenţei pe pieţele respective, ca urmare a orientării

consumatorilor de astfel de lucrări către însăşi întreprinderea investigată pentru a putea

beneficia de tarife mai mici;

restrângerea concurenţei de pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, respectiv de pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, ca urmare a excluderii/înlăturării concurenţilor Otto Gaz de pe aceste

pieţe;

afectarea consumatorilor care, în perioada 23.09.2011 – 06.09.2012, au realizat proiectele

şi lucrările de instalaţii cu alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz, în sensul că

preţul total al devizelor de lucrări pentru instalaţiile de gaze naturale plătite de aceştia au

fost mai mari cu procente cuprinse între 209% şi 283% decât în cazul în care lucrările ar

fi fost realizate de însuşi distribuitorul Otto Gaz.

IV.4. Poziţia concurenţilor întreprinderii investigate cu privire la cazul analizat

(161) Atunci când intervine în temeiul articolului 6 din Legea concurenţei, în vederea analizării

pretinselor practici abuzive şi evaluării acestora, Consiliul Concurenţei consideră relevantă

poziţia concurenţilor întreprinderii dominante. Concurenţii sunt importanţi pentru menţinerea

unei concurenţe efective. Un anumit concurent poate juca un rol concurenţial semnificativ chiar

dacă are doar o cotă de piaţă redusă în comparaţie cu alţi concurenţi.

(162) În vederea analizării efectelor posibilei încălcări a Legii concurenţei de către distribuitorul

de gaze naturale Otto Gaz, prin practicarea unor tarife discriminatorii, mai mari pentru serviciile

de avizare a proiectelor de execuţie şi pentru serviciile de recepţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, în cazul proiectelor, respectiv instalaţiilor, executate de alţi operatori autorizaţi,

faţă de tarifele practicate în cazul proiectelor şi instalaţiilor executate de însuşi distribuitorul, au

fost solicitate punctele de vedere şi opiniile întreprinderilor concurente cu operatorul Otto Gaz,

39

întreprinderi care în perioada investigată au realizat lucrări de proiectare şi lucrări de instalaţii de

gaze naturale în oraşul Otopeni din judeţul Ilfov.

IV.4.1. Poziţia S.C. [] S.R.L. referitoare la aspectele investigate

(163) S.C. [] S.R.L.48

(denumită în continuare []) este o întreprindere având ca activitate

principală „Distribuţia combustibililor gazoşi, prin conducte” – cod CAEN 3522. Întreprinderea

este autorizată de către A.N.R.E. pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale, în baza autorizaţiilor eliberate de către autoritatea de reglementare în domeniul gazelor

naturale49

.

(164) [] îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul întregii ţări, intrând astfel în concurenţă directă

cu alţi operatori autorizaţi care desfăşoară aceleaşi activităţi. Prin urmare, întreprinderea este

concurentă cu distribuitorul Otto Gaz pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în

oraşul Otopeni, judeţul Ilfov.

(165) Cu adresa nr. RG 10228/06.08.2012, autoritatea de concurenţă a solicitat întreprinderii să

îşi exprime opinia referitoare la modul în care majorările de tarife privind avizarea proiectelor şi

recepţia lucrărilor de gaze naturale, în cazul lucrărilor efectuate de terţi, aplicate de către Otto

Gaz începând cu luna septembrie 2011, au afectat activitatea întreprinderii, în sensul reducerii

numărului de consumatori care au apelat la serviciile [] pentru realizarea lucrărilor de

proiectare şi de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul Otopeni.

(166) Reprezentantul întreprinderii a răspuns cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub

nr. RG 11411/30.08.2012, precizând că:

„În perioada 2008 – 2012 am fost solicitaţi să proiectăm 15 lucrări dar acestea nu au fost

contractate deoarece taxele de avizare aplicate de către S.C. OTTO GAZ erau exagerate.

[...]

O altă lucrare a fost solicitată de către S.C. [] S.R.L. ptr. alimentarea cu gaze a unui bloc de

locuinţe care nu a fost contractată de către societatea noastră deoarece S.C. OTTO GAZ a

solicitat taxe de avizare exagerate şi beneficiarul a angajat lucrarea cu S.C. OTTO GAZ. (pct.

11)

În perioada 2008 – 2012 societatea a contractat o singură lucrare cu S.C. [] S.A. (proiectare

şi execuţie) a cărei valoare contractată a fost de 30.000 lei + TVA iar avizarea a costat 10.084

lei + TVA, adică 1/3 din valoarea de contract. Acest tarif de avizare şi punere în funcţiune este

exagerat, cu mult mai mare faţă de tariful S.C. [] S.A. Bucureşti. (pct. 12)

Majorările de tarife – avizare proiectare şi recepţie lucrări, practicate de S.C. OTTO GAZ au

afectat activitatea societăţii noastre prin reducerea numărului de contracte încheiate cu

eventualii beneficiari.” (pct. 13)

48

Sediu: [], înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. [], CUI [], reprezentată de [] în calitate de

director general. 49

Conform informaţiilor şi documentelor transmise de către [], cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub

nr. RG 11411/30.08.2012.

40

(167) Din răspunsul adresat autorităţii de concurenţă de către reprezentantul [] a rezultat că,

deşi în perioada analizată a fost solicitat să execute 15 proiecte de gaze naturale, în fapt a realizat

o singură lucrare, motivul fiind orientarea consumatorilor către distribuitorul Otto Gaz, pentru a

putea beneficia, astfel, de tarife mai mici. Deşi întreprinderea a fost solicitată de către S.C. []

S.R.L. în vederea realizării alimentării cu gaze naturale a unui bloc de locuinţe în oraşul Otopeni,

beneficiarul a ales să contracteze lucrarea cu Otto Gaz deoarece tarifele percepute pentru

avizarea proiectelor şi recepţia lucrărilor erau mult mai mici.

(168) Majorarea nejustificată a tarifelor de avizare a proiectelor şi de recepţie a lucrărilor, în

cazul lucrărilor de gaze naturale executate de terţi, faţă de tarifele practicate în cazul lucrărilor

executate de însuşi distribuitorul Otto Gaz, a afectat activitatea întreprinderii [] prin reducerea

numărului de contracte încheiate cu eventualii beneficiari de instalaţii de gaze naturale.

IV.4.2. Poziţia S.C. [] S.R.L. referitoare la aspectele investigate

(169) S.C. [] S.R.L.50

(denumită în continuare []) este o întreprindere având ca activitate

principală „Lucrări de instalaţii sanitare, de încălzire şi aer condiţionat” – cod CAEN 4322.

Întreprinderea este autorizată de către A.N.R.E. pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale, în baza autorizaţiilor eliberate de către autoritatea de reglementare în

domeniul gazelor naturale51

.

(170) [] îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul municipiului Bucureşti şi în localităţile

limitrofe, respectiv în judeţul Ilfov, intrând astfel în concurenţă directă cu alţi operatori autorizaţi

care desfăşoară aceleaşi activităţi în aceleaşi zone geografice. Prin urmare, întreprinderea este

concurentă cu distribuitorul Otto Gaz pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în

oraşul Otopeni, judeţul Ilfov.

(171) Cu adresa nr. RG 10239/06.08.2012, autoritatea de concurenţă a solicitat întreprinderii să

îşi exprime opinia referitoare la modul în care majorările de tarife privind avizarea proiectelor şi

recepţia lucrărilor de gaze naturale, în cazul lucrărilor efectuate de terţi, aplicate de către Otto

Gaz începând cu luna septembrie 2011, au afectat activitatea întreprinderii, în sensul reducerii

numărului de consumatori care au apelat la serviciile [] pentru realizarea lucrărilor de

proiectare şi de execuţie a instalatiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul Otopeni.

(172) Reprezentantul întreprinderii a răspuns cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub

nr. RG 2337/25.02.2013, precizând că: „Majorările de tarife pentru avizarea proiectelor şi

recepţie a lucrărilor din luna septembrie 2011 au afectat activitatea întreprinderii noastre. [...]”

(pct. 13)

50

Sediu: [], înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. [], CUI [], reprezentată de [] în calitate de

director general. 51

Conform informaţiilor şi documentelor transmise de către [] cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub

nr. RG 2337/25.02.2013.

41

(173) Din analiza efectuată a rezultat că [] a intrat pe piaţa lucrărilor de proiectare, respectiv

pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul Otopeni, în

anul 2010, fiind activă pe aceste pieţe şi în anii 2011 şi 2012, perioadă în care a realizat un

număr de 9 lucrări de proiectare, respectiv un număr de 7 lucrări de execuţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale.

(174) Aşa cum s-a mai arătat, concurenţa este un proces dinamic, iar evaluarea presiunilor

concurenţiale asupra unei întreprinderi nu se poate baza numai pe situaţia existentă pe piaţă la un

moment dat. Atunci când se analizează un presupus abuz de poziţie dominantă trebuie luat în

calcul atât impactul potenţial al expansiunii unor concurenţi actuali sau intrarea pe piaţă a unor

concurenţi potenţiali, cât şi ameninţarea unei astfel de expansiuni.

(175) Din datele şi informaţiile transmise autorităţii de concurenţă de către Otto Gaz în cadrul

investigaţiei, a rezultat că din cei 21 de operatori autorizaţi de către A.N.R.E., concurenţi cu

întreprinderea investigată pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de gaze naturale şi pe

piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în perioada analizată,

doar două întreprinderi, respectiv S.C. [] S.R.L. Bucureşti şi S.C. [] S.R.L. Bucureşti au

continuat să concureze cu Otto Gaz şi după data majorării şi punerii în aplicare a tarifelor

discriminatorii, cotele de piaţă înregistrate de aceştia în perioada analizată situându-se între

0,29% şi 1,16% pe cele două pieţe concurenţiale.

(176) Practicarea de către Otto Gaz, în perioada 23.09.2011 – 06.09.2012, a unor tarife

discriminatorii, mai mari în cazul în care lucrările de proiectare şi lucrările de execuţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale au fost realizate de către alte firme concurente cu

întreprinderea investigată, ar fi putut constitui bariere la intrarea pe piaţă a unor concurenţi

potenţiali, inclusiv în calea expansiunii concurenţilor existenţi deja pe cele două pieţe.

IV.4.3. Evaluarea efectelor de excludere a concurenţilor Otto Gaz de pe piaţa locală a

lucrărilor de proiectare şi de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale

(177) În cadrul investigatiei, s-a efectuat o analiză în vederea evaluării efectelor de excludere a

concurenţilor Otto Gaz de pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale, respectiv de pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale,

ca urmare a politicii discriminatorii a acestei întreprinderi privitoare la practicarea de tarife

diferenţiate, mai mari pentru serviciile de avizare a proiectelor şi pentru serviciile de recepţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în cazul proiectelor, respectiv instalaţiilor, executate

de alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz.

(178) Datele şi informaţiile transmise de către întreprinderea investigată au relevat o menţinere

relativ constantă a cotelor de piaţă deţinute de Otto Gaz şi concurenţii săi pe piaţa lucrărilor de

proiectare, respectiv pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale.

(179) Astfel, în perioada 2008 – 2011, Otto Gaz a deţinut cote situate între 90,45% şi 98,99% pe

piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de gaze naturale, respectiv cote între 92,21% şi

98,99% pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul

Otopeni.

42

(180) În aceeaşi perioadă, concurenţii Otto Gaz au deţinut cote situate între 1,01% şi 9,55% pe

piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de gaze naturale, respectiv cote între 1,01% şi 7,79%

pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul Otopeni.

(181) În perioada ianuarie – septembrie 2012 (perioadă în care tarifele practicate de Otto Gaz

pentru serviciile de avizare a proiectelor şi pentru serviciile de recepţie a instalaţiilor de utilizare

a gazelor naturale au fost diferenţiate în funcţie de realizatorul lucrării), cota de piaţă deţinută de

concurenţii Otto Gaz a scăzut la 2,43% faţă de 9,55% realizată în anul 2011 pe piaţa lucrărilor de

proiectare, respectiv cota de piaţă a concurenţilor a scăzut la 4,29% faţă de 7,79% realizată în

anul 2011 pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul

Otopeni.

(182) În perioada ianuarie – septembrie 2012, perioadă în care Otto Gaz a practicat tarife

discriminatorii, diferenţiate în funcţie de realizatorul lucrărilor de gaze naturale, concurenţii Otto

Gaz au realizat un număr de 5 lucrări de proiectare faţă de 31 lucrări de proiectare realizate în

aceeaşi perioadă a anului 2011, respectiv au realizat un numar de 9 lucrări de execuţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale faţă de 23 de lucrări de execuţie realizate în aceeaşi

perioadă a anului 2011.

(183) Chiar dacă practicile discriminatorii analizate nu au modificat în mod semnificativ cotele

de piaţă prezentate mai sus, acest lucru nu înseamnă că fapta întreprinderii dominante nu şi-a

îndeplinit scopul propus (prin restrângerea opţiunilor consumatorilor în alegerea operatorului

autorizat să realizeze proiecte şi lucrări de instalaţii în domeniul gazelor naturale, respectiv

blocarea concurenţilor Otto Gaz la intrarea pe pieţele respective sau expansiunea pieţelor);

nemodificarea semnificativă a cotelor de piaţă se poate datora unor eforturi suplimentare venite

din partea concurenţilor deja existenţi pe piaţă sau a diversificării activităţii acestora.

(184) Pe de altă parte, având în vedere cotele de piaţă de peste 90% deţinute de întreprinderea

dominantă pe toată perioada analizată, diminuarea numărului de lucrări de proiectare şi de

execuţie a instalaţiilor de gaze naturale, contractate de concurenţi în oraşul Otopeni, nu puteau

influenţa într-un mod sesizabil cotele de piaţă deja existente.

(185) După intrarea în vigoare a noii legislaţii în domeniul gazelor naturale, practica

discriminatorie a Otto Gaz a încetat prin efectul legii, fiind eliminată obligaţia distribuitorului de

a aviza proiectele de execuţie şi de a recepţiona lucrările de instalaţii, şi, implicit, dreptul

acestuia de a încasa tarife pentru serviciile prestate. Astfel, au fost eliminate posibilele bariere în

calea expansiunii sau intrării pe piaţă a concurenţilor Otto Gaz, prin urmare, cotele de piaţă

înregistrate de concurenţii Otto Gaz pe piaţa lucrărilor de proiectare, respectiv pe piaţa lucrărilor

de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, au înregistrat creşteri uşoare, după cum

rezultă din tabelul nr. 7.

Tabelul nr. 7: Evoluţia numărului lucrărilor de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale realizate în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, în perioada

01.01.2012 – 30.09.2013 şi cotele de piaţă deţinute de Otto Gaz şi concurenţii săi pe piaţa

lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, respectiv pe piaţa

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale

43

Denumirea lucrării /Anul Total ian. 2012–

sept. 2012

oct. 2012 –

dec. 2012

ian. 2013–

sept. 2013 Cota de piaţă %

Număr total de lucrări de


465 206 73 186

Realizate de OTTO GAZ 442 201 69 172

% 97,57 94,52 92,47

Realizate de concurenţi 23 5 4 14

% 2,43 5,48 7,53

Număr total de lucrări de execuţie

a instalaţiilor de utilizare,

din care:

467 210 72 185

Realizate de OTTO GAZ 441 201 68 172

% 95,71 94,44 92,97

Realizate de concurenţi 26 9 4 13

% 4,29 5,56 7,03

(186) Din tabelul de mai sus, se observă o uşoară creştere a numărului de lucrări executate de

concurenţii Otto Gaz în perioada ianuarie – septembrie 2013 (perioadă în care practica

discriminatorie a Otto Gaz a încetat prin efectul legii), faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012

(perioadă în care Otto Gaz a practicat tarife discriminatorii pentru serviciile prestate). Astfel,

cota realizată de concurenţii Otto Gaz pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de gaze

naturale a crescut la 7,53% în perioada ianuarie – septembrie 2013, faţă de 2,43% înregistrată în

aceeaşi perioadă a anului 2012; de asemenea, cota realizată de concurenţii Otto Gaz pe piaţa

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de gaze naturale a crescut la 7,03% în perioada ianuarie –

septembrie 2013, faţă de 4,29% înregistrată în aceeaşi perioadă a anului 2012.

(187) Tarifele discriminatorii practicate de către Otto Gaz în perioada 23.09.2011 – 06.09.2012,

mai mari în cazul în care lucrările de proiectare şi lucrările de execuţie a instalaţiilor de utilizare

a gazelor naturale au fost realizate de către alte firme concurente cu întreprinderea investigată, au

avut ca obiect sau ca efect distorsionarea concurenţei pe piaţa lucrărilor de proiectare a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, respectiv pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor

de utilizare a gazelor naturale, situate în amonte faţă de pieţele relevante pe care s-a comis

abuzul, prin orientarea consumatorilor de astfel de servicii către însuşi distribuitorul de gaze

naturale Otto Gaz.

(188) Tarifele diferenţiate practicate de Otto Gaz nu au fost rezultatul nemijlocit al calităţii şi

diversificării serviciilor oferite consumatorilor care au realizat lucrările de gaze naturale cu alte

firme autorizate de A.N.R.E., concurente cu întreprinderea investigată, în raport cu serviciile

oferite clienţilor proprii, ci au avut ca efect prejudicierea consumatorilor care, în perioada

23.09.2011 – 06.09.2012, au realizat proiectele şi lucrările de instalaţii cu alţi operatori

autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz, în sensul că tarifele plătite de aceştia au fost mai mari cu

procente cuprinse între 68% şi 500%.

44

(189) În momentul în care distribuitorul Otto Gaz a decis majorarea, în mod nejustificat, a

tarifelor practicate în cazul lucrărilor executate de terţi, faţă de tarifele practicate în cazul

lucrărilor similare executate de el însuşi, Otto Gaz deţinea deja, încă din anul 2008, o poziţie

dominantă şi pe cele două pieţe afectate de comportamentul anticoncurenţial.

(190) Din analiza efectuată în cadrul investigaţiei a rezultat că, din cei 21 de operatori autorizaţi

care au fost prezenţi în perioada analizată pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor şi pe

piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul Otopeni, judeţul

Ilfov, doar doi operatori52

au continuat să fie activi pe cele două pieţe şi după data punerii în

aplicare a tarifelor discriminatorii pentru serviciile de avizare a proiectelor şi recepţie a


(191) De asemenea, s-a constatat că în perioada în care Otto Gaz a practicat tarife

discriminatorii, diferenţiate în funcţie de realizatorul lucrărilor, un singur operator53

a încercat să

intre pe piaţa locală a lucrărilor de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale, acesta realizând o singură lucrare de gaze naturale în oraşul Otopeni.

(192) Aceste practici ale întreprinderii dominante reprezintă un abuz în sensul art. 6 alin. (1) lit.

c) din Legea concurenţei, prin aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii

inegale la prestaţii echivalente, provocând, în acest fel, unora dintre ei un dezavantaj

concurenţial.

V. EVALUAREA LEGALĂ A ACTELOR ŞI FAPTELOR CONSTATATE

V.1. Incidenţa legislaţiei naţionale

(193) Pe parcursul derulării investigaţiei, din momentul declanşării şi până în prezent, Legea

concurenţei a suferit mai multe modificări şi completări, conţinutul constitutiv al faptei

rămânând acelaşi, indiferent de formele legii în timp; astfel, la data declanşării investigaţiei, era

în vigoare Legea concurenţei republicată în Monitorul Oficial nr. 742 din 16 august 2005, cu

modificările şi completările ulterioare54

.

52

S.C. [] S.R.L. şi S.C. [] S.R.L. 53

S.C. [] S.R.L. 54

Modificată şi completată prin Legea nr. 149 din 5 iulie 2011, pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 75 din 30 iunie 2010.

Ulterior, Legea concurenţei a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 240 din 3 aprilie 2014 şi a fost modificată şi

completată astfel: prin Ordonanţa Guvernului nr. 12 din 31 iulie 2014 (Monitorul Oficial nr. 586 din 6 august 2014),

aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117 din 21 mai 2015 (Monitorul Oficial nr. 355 din 22 mai

2015); prin Legea nr. 20 din 6 martie 2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind

procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei

nr. 21/1996 (Monitorul Oficial nr. 160 din 06.03.2015) şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31 din 30 iunie

2015 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996 şi pentru completarea art. 1 din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi

alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice (Monitorul Oficial nr. 474 din 30.06.2015), aprobată prin Legea nr. 347

din 23 decembrie 2015 (Monitorul Oficial nr. 973 din 29 decembrie 2015).

În prezent, este în vigoare Legea concurenţei republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29

februarie 2016.

45

(194) Prevederile art. 6 alin. (1) din Legea concurenţei au suferit modificări pe parcursul

derulării investigaţiei. Astfel, pe toată durata încălcării, precum şi la momentul încetării faptei,

art. 6 alin. (1) din Legea concurenţei prevedea că:

„Este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii

dominante deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia. Aceste practici

abuzive pot consta în special în:

a) impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preţuri inechitabile de vânzare ori de

cumpărare sau a altor condiţii inechitabile de tranzacţionare şi refuzul de a trata cu anumiţi

furnizori ori beneficiari;

b) limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul

consumatorilor;

c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii

echivalente, provocând, în acest fel, unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;

d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii

suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu

obiectul acestor contracte;

e) practicarea unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de ruinare, în scopul

înlăturării concurenţilor, ori vânzarea la export sub costul de producţie, cu acoperirea

diferenţelor prin impunerea unor preţuri majorate consumatorilor interni;

f) exploatarea stării de dependenţă în care se găseşte o altă întreprindere faţă de o asemenea

întreprindere sau întreprinderi şi care nu dispune de o soluţie alternativă în condiţii echivalente,

precum şi ruperea relaţiilor contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să se

supună unor condiţii comerciale nejustificate.”

(195) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31 din 30 iunie 201555

a adus modificări articolului

6 alin. (1) prin care se incriminează abuzul de poziţie dominantă, astfel încât să oglindească

exact exprimarea utilizată în articolul 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(196) Astfel, noul text al art. 6 alin. (1) din Legea concurenţei prevede că: „este interzisă

folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante

deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia. Aceste practici abuzive pot

consta în special în:

a) impunerea, direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiţii

de tranzacţionare inechitabile;

b) limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnice în dezavantajul consumatorilor;


echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii

suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu

obiectul acestor contracte.”

(197) După cum se poate observa, deşi textul art. 6 alin. (1) lit. c), incidentă în cazul investigat, a

suferit unele modificări, conţinutul constitutiv al faptei a rămas acelaşi, pe întreaga perioadă de

55

Publicată în Monitorul Oficial nr. 474 din 30.06.2015, aprobată prin Legea nr. 347 din 23 decembrie 2015,

publicată în Monitorul Oficial nr. 973 din 29 decembrie 2015.

46

săvârşire a acesteia şi până în momentul încetării practicii anticoncurenţiale subzistând aceleaşi

condiţii de incriminare, respectiv aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor

condiţii inegale la prestaţii echivalente, creându-le acestora un dezavantaj concurenţial.

(198) Prevederile art. 6 alin. (1) lit. c) au rămas nemodificate şi după republicarea Legii

concurenţei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, astfel:

“Art. 6

(1) Este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii

dominante deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia. Aceste practici

abuzive pot consta în special în:

[…]


echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

[...].”

(199) Evaluarea faptului dacă o întreprindere se află într-o poziţie dominantă şi a nivelului

puterii de piaţă deţinute este o primă etapă în aplicarea articolului 6 din Legea concurenţei.

(200) Alin. (3) al aceluiaşi articol din Legea concurenţei precizează că: “Se prezumă, până la

proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi se află în poziţie dominantă, în situaţia în

care cota ori cotele cumulate pe piaţa relevantă, înregistrate în perioada supusă analizei,

depăşesc 40%.”

(201) A doua condiţie care trebuie îndeplinită pentru a intra sub incidenţa articolului 6 din Legea

concurenţei este ca întreprinderea acuzată să abuzeze de poziţia sa dominantă.

(202) Prin urmare, aplicarea articolului 6 din Legea concurenţei presupune existenţa unei poziţii

dominante şi a unor legături între această poziţie dominantă şi comportamentul abuziv al

întreprinderii investigate.

(203) Din analiza efectuată, a rezultat că întreprinderea investigată, Otto Gaz, în calitate de

distribuitor de gaze naturale în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, în baza licenţei de distribuţie

deţinute pentru această localitate, este unicul operator şi beneficiază astfel de o poziţie de

monopol natural în domeniul distribuţiei gazelor naturale.

(204) Prin efectul legislaţiei specifice în domeniul gazelor naturale în vigoare în perioada

analizată, Otto Gaz deţinea o poziţie de monopol şi pe piaţa serviciilor de avizare a proiectelor de

execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, respectiv pe piaţa serviciilor de recepţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale din oraşul Otopeni, judeţul Ilfov.

(205) De asemenea, în perioada analizată, Otto Gaz a deţinut o poziţie dominantă şi pe pieţele pe

care s-a confruntat din punct de vedere concurenţial cu alţi operatori autorizaţi de către A.N.R.E.,

astfel:

- piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale (în perioada 2008 -

2012, cotele de piaţă ale Otto Gaz au înregistrat valori cuprinse între 90,45% şi 98,99%),

şi

47

- piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale (în perioada 2008 -

2012, cotele de piaţă ale Otto Gaz au înregistrat valori cuprinse între 92,21% şi 98,99%).

(206) S-a constatat că, în perioada 23 septembrie 2011 – 06 septembrie 2012, distribuitorul de

gaze naturale Otto Gaz a folosit în mod abuziv poziţia de monopol deţinută pe piaţa serviciilor de

avizare a proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi pe piaţa

serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale din oraşul Otopeni, judeţul

Ilfov, sub forma:

practicării unor tarife discriminatorii, mai mari pentru serviciile de avizare a

proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi pentru serviciile de

recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în cazul proiectelor, respectiv

instalaţiilor, executate de alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz pe pieţele din

amonte56

pe care activează, faţă de tarifele practicate în cazul lucrărilor similare

executate de întreprinderea implicată în investigaţie, provocând, în acest fel,

concurenţilor, un dezavantaj concurenţial, în scopul înlăturării acestora.

(207) Comportamentul Otto Gaz a afectat în mod indirect întreprinderile concurente, prin

impunerea unor tarife discriminatorii consumatorilor care au ales să execute proiectele şi

instalaţiile de utilizare a gazelor naturale cu alţi operatori, concurenţi ai întreprinderii investigate

pe pieţele afectate definite, în sensul că aceştia au plătit tarife mai mari (cu procente cuprinse

între 68% şi 500%) decât au plătit beneficiarii lucrărilor similare executate de Otto Gaz în oraşul

Otopeni, judeţul Ilfov. Puşi în situaţia de a plăti tarife de avizare a proiectelor şi recepţie a

lucrărilor cu până la 500% mai mari, consumatorii au optat să-şi realizeze proiectele şi

instalaţiile de gaze naturale cu însuşi distribuitorul Otto Gaz.

(208) Aceste practici discriminatorii au condus la afectarea concurenţei pe piaţa locală a

lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, respectiv pe piaţa locală a

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în sensul excluderii

operatorilor concurenţi ai Otto Gaz şi consolidării dominanţei întreprinderii implicate în

investigaţie pe aceste pieţe, prin orientarea, în continuare, a cererii consumatorilor de astfel de

lucrări din oraşul Otopeni către distribuitorul de gaze naturale Otto Gaz, fapte ce intră sub

incidenţa prevederilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei.

(209) Potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. 1 lit. a) din Legea concurenţei, încălcarea prevederilor art.

6 din acelaşi act normativ constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 0,5% la

10% din cifra de afaceri totală realizată de întreprinderea contravenientă în anul financiar

anterior sancţionării.

(210) Întrucât, de la data săvârşirii încălcării şi până în prezent, Legea concurenţei a suferit o

serie de modificări, trebuie analizată incidenţa principiului aplicării legii contravenţionale mai

favorabile.

(211) Sub aspectul cuantumului sancţiunii, din analiza comparativă a actelor normative intrate în

vigoare succesiv în perioada cuprinsă între săvârşirea faptei şi data prezentei decizii, a rezultat că

56

Piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi piaţa lucrărilor de execuţie a


48

legea în vigoare57

instituie un regim sancţionatoriu mai favorabil, luând în considerare, în

special, prevederile art. 57 alin. (2) şi (3) din lege care prevăd posibilitatea reducerii cuantumului

amenzii cu un procent cuprins între 10% şi 30% din nivelul de bază, în cazul recunoaşterii de

către întreprindere, în mod expres şi neechivoc, a săvârşirii faptei anticoncurenţiale, precum şi

prevederile Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la

art. 51 din Legea concurenţei nr. 21/199658

(denumite în continuare Instrucţiuni privind

individualizarea sancţiunilor)59

în vigoare la data emiterii deciziei60

, care dau posibilitatea

acordării unei circumstanţe atenuante atunci când cifra de afaceri realizată pe piaţa pe care a avut

loc încălcarea reprezintă o parte relativ redusă, de până la 20% din cifra de afaceri totală a

întreprinderii.

V.2. Reglementări comunitare în domeniu

(212) Potrivit dispoziţiilor articolului 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

“este incompatibilă cu piața internă și interzisă, în măsura în care poate afecta comerțul dintre

statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții

dominante deținute pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.

Aceste practici abuzive pot consta în special în:

a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții

de tranzacționare inechitabile;

b) limitează producția, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor;

c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații

echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații

suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu

obiectul acestor contracte.”

(213) Prevederile articolului 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene au fost

transpuse în legislaţia naţională incidentă în domeniul concurenţei, pentru a consolida

convergenţa acesteia cu cele mai bune practici internaţionale. În acest sens, art. 6 din Legea

concurenţei, prin care se incriminează abuzul de poziţie dominantă, a fost modificat61

astfel încât

să oglindească exact exprimarea utilizată în articolul 102 din Tratat.

(214) Articolul 102 reprezintă baza legală pentru o componentă esenţială a politicii de

concurenţă, a cărui aplicare efectivă conduce la o mai bună funcţionare a pieţelor şi comerţului în

beneficiul consumatorului; prevederile acestui articol se aplică întreprinderilor care deţin o

poziţie dominantă pe una sau mai multe pieţe relevante.

57

Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016. 58

După republicarea Legii concurenţei în Monitorul Oficial nr. 153/29 februarie 2016, articolele au primit o nouă

numerotare, astfel că art. 51 din lege a devenit art. 55. 59

Puse în aplicare prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 420 din 2 septembrie 2010, publicat în

Monitorul Oficial nr. 638 din 10 septembrie 2010, modificate şi completate prin Ordinul Preşedintelui Consiliului

Concurenţei nr. 898 din 6 decembrie 2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 932 din 29 decembrie 2011. 60

Prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 694 din 11 octombrie 2016 pentru punerea în aplicare a

Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenţei

nr. 21/1996, publicat în Monitorul Oficial nr. 882/03.11.2016, a fost abrogat Ordinul Preşedintelui Consiliului

Concurenţei nr. 420 din 2 septembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare. 61

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31 din 30 iunie 2015.

49

(215) Documentul care stabileşte priorităţile Comisiei Europene şi care stă la baza analizei în

unele cazuri referitoare la diferite forme de practici de excludere ale întreprinderilor dominante

este Comunicarea Comisiei (2009/C 45/02) - Orientări privind prioritățile Comisiei în aplicarea

articolului 8262

din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor

dominante63

(denumite în continuare Orientările Comisiei).

(216) În activitatea sa de aplicare a normelor de concurenţă la practicile de excludere, Comisia

pune accentul pe funcţionarea corespunzătoare a pieţelor, prin avantajarea consumatorului final

care trebuie să beneficieze de eficienţa şi productivitatea rezultate din manifestarea liberă a

concurenţei la nivelul întreprinderilor. Comisia poate hotărî să intervină în legătură cu unele

practici care vizează exploatarea în mod direct a consumatorilor, ca de exemplu aplicarea de

preţuri excesiv de ridicate sau un anumit comportament al întreprinderilor dominante bazat pe

practici de excludere. Consumatorii trebuie să beneficieze, ca urmare a manifestării concurenţei,

de un nivel al preţurilor mai scăzut, de o calitate superioară a produselor şi de o mai mare

varietate de bunuri şi servicii. De asemenea, se pune accent pe protejarea concurenţei efective şi

nu pe simpla protecţie a concurenţilor.

(217) Concurenţa dură în materie de preţuri este în general benefică pentru consumatori. În

scopul prevenirii blocării cu caracter anticoncurenţial, în mod normal, Comisia va interveni

numai atunci când practicile respective au împiedicat deja sau pot împiedica concurenţa din

partea concurenţilor care sunt consideraţi a fi la fel de eficienţi ca şi întreprinderea dominantă.

Dacă datele sugerează că preţul practicat de întreprinderea dominantă riscă să ducă la excluderea

unor concurenţi la fel de eficienţi, atunci Comisia va include acest element în evaluarea generală

a blocării cu caracter anticoncurenţial.

(218) O primă etapă în aplicarea articolului 102 o reprezintă stabilirea dominanţei

întreprinderii investigate şi a nivelului puterii de piaţă deţinute de aceasta. În conformitate

cu jurisprudenţa, o poziţie dominantă conferă o responsabilitate specială întreprinderii respective,

anvergura acesteia trebuind analizată prin prisma condiţiilor specifice fiecărui caz64

.

(219) Poziţia dominantă a fost definită, în conformitate cu dreptul comunitar, ca fiind o poziţie

de putere economică de care beneficiază o întreprindere şi care îi permite să împiedice

menţinerea unei concurenţe efective pe o piaţă dată, acordându-i posibilitatea de a se comporta,

în mare măsură, în mod independent faţă de concurenţi, de clienţii săi şi, în ultimă instanţă, faţă

de consumatori65

. Această noţiune de independenţă depinde de gradul de presiune concurenţială

exercitată de întreprinderea respectivă.

62

Actualul art. 102 din TFUE. În aplicarea legislaţiei Uniunii Europene în domeniul concurenţei se va ţine cont că

articolele 81 şi 82 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE) au devenit articolele 101 şi 102

după intrarea în vigoare, la data de 01.12.2009, a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (denumit în

continuare Tratat sau TFUE). 63

Publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 24.2.2009. 64

Cauza 322/81 Nederlandsche Banden Industrie Michelin (Michelin I)/Comisia [1983] Rec. 3461, punctul 57,

cauza T-83/91, cauza T-83/91, Tetra Pak/Comisia (Tetra Pak II) [1993] Rec. II-755, punctul 114, cauza T-111/96,

ITT Promedia/Comisia [1998] Rec. II-2937, punctul 139, cauza T-228/97, Irish Sugar/Comisia [1999] Rec. II-2969,

punctul 112 şi cauza T-203/01 Michelin/Comisia (Michelin II) [2003] Rec. II-4071. 65

A se vedea cauza 27/76 United Brands Company şi United Brands Continentaal/Comisia [1978] Rec. 207,

punctul 65, cauza 85/76 Hoffmann-La Roche&Co./Comisia [1979] Rec. 461, punctul 38.

50

(220) Poziţia dominantă implică faptul că presiunile concurenţei nu sunt suficient de eficace şi,

astfel, întreprinderea respectivă beneficiază de o putere de piaţă substanţială timp de o anumită

perioadă. Aceasta înseamnă că deciziile întreprinderii sunt în mare măsură insensibile la acţiunile

şi reacţiile concurenţilor, ale clienţilor şi, în ultimă instanţă, ale consumatorilor. Au fost cazuri în

care Comisia a considerat că lipsesc presiuni efective ale concurenţei, chiar dacă a existat în

continuare o anumită concurenţă efectivă sau potenţială66

. În general, o poziţie dominantă rezultă

dintr-o combinaţie de factori care, luaţi separat, nu sunt neapărat hotărâtori67

.

(221) Comisia consideră că o întreprindere care poate mări preţurile sau tarifele în mod

profitabil, peste nivelul concurenţial, în avantajul întreprinderii dominante şi în detrimentul

consumatorilor, pentru o perioadă importantă de timp, nu este confruntată cu presiuni ale

concurenţei suficient de eficace şi poate fi considerată astfel ca având o poziţie dominantă68

.

(222) Stabilirea dominanţei va lua în considerare structura concurenţială a pieţei, precum şi

următorii factori, care nu sunt determinanţi dacă sunt analizaţi separat:

poziţia pe piaţă a întreprinderii dominante şi a concurenţilor săi, care va fi analizată prin

prisma cotelor de piaţă deţinute de întreprinderea investigată şi a presiunii exercitate de

ofertele concurenţilor deja existenţi pe piaţa relevantă.

Din experienţa Comisiei se consideră faptul că o întreprindere a cărei cotă de piaţă este sub

nivelul de 40% pe piaţa relevantă nu este dominantă. Cu cât cota de piaţă este mai mare, iar

perioada de timp mai îndelungată, cu atât se justifică intervenţia Comisiei conform articolului

102 în vederea înlăturării eventualelor efecte ale comportamentului abuziv.

expansiunea pieţelor şi intrarea pe piaţă a noilor concurenţi, care vizează presiunea

exercitată de ameninţarea credibilă a unei viitoare expansiuni a concurenţilor actuali sau

a intrării pe piaţă a unor concurenţi potenţiali.

Comisia Europeană consideră expansiunea pieţelor prin pătrunderea de noi concurenţi ca fiind

profitabilă, luând în considerare factori precum barierele la intrarea pe piaţă, reacţiile

întreprinderilor dominante şi ale celorlalţi concurenţi, riscurile şi costurile în caz de eşec.

Barierele în calea expansiunii pot fi de natură legală, de tipul tarifelor, sau pot lua forma unor

avantaje specifice firmelor dominante, precum accesul privilegiat la resurse naturale, tehnologii

importante sau o reţea bine stabilită de distribuţie şi de vânzare. Cotele de piaţă constant ridicate

pot reprezenta un indiciu al existenţei unor bariere la intrarea pe piaţă şi în calea expansiunii.

puterea compensatorie a cumpărătorilor, sau presiunea exercitată de puterea de decizie a

consumatorului final.

66

A se vedea cauza 27/76 United Brands Company şi United Brands Continentaal/Comisia [1978]

Rec. 207, punctele 113-121, cauza T-395/94, Atlantic Container Line şi alţii/Comisia [2002] Rec. II-875, punctul

330. 67

Cauza 27/76 United Brands Company şi United Brands Continentaal/Comisia [1978] Rec. 207, punctele 65

şi 66, cauza T-30/89, Hilti/Comisia [1991] Rec.II-1439, punctul 90. 68

Ceea ce se consideră a fi o perioadă importantă va depinde de produs/serviciu şi de circumstanţele de pe piaţa

relevantă respectivă; în mod normal, Comisia consideră că o perioadă de doi ani va fi de ajuns pentru a se considera

o perioadă importantă de timp.

51

Presiunile concurenţiale pot fi exercitate nu numai de concurenţii actuali sau potenţiali, ci şi de

clienţi sau consumatorii finali. Există situaţii în care o întreprindere cu o cotă mare de piaţă nu

poate acţiona în mod independent faţă de acei consumatori cu putere de negociere ridicată69

.

În schimb, dacă puterea de decizie a cumpărătorilor nu este suficient de mare, nu va putea

împiedica o încercare a întreprinderii dominante de a mări preţurile în mod profitabil pentru

aceasta şi în detrimentul consumatorilor.

(223) În conformitate cu jurisprudenţa, faptul că o întreprindere se regăseşte într-o poziţie

dominantă nu este ilegal în sine, atâta timp cât aceasta concurează pe piaţă pe baza propriilor

merite. Cu toate acestea, întreprinderea respectivă are responsabilitatea specială de a nu permite

ca prin comportamentul său să se deterioreze concurenţa autentică şi loială pe pieţele pe care

activează.

(224) Scopul măsurilor de aplicare luate de Comisie în legătură cu practicile de excludere este de

a asigura faptul că întreprinderile dominante nu împiedică concurenţa efectivă prin excluderea

concurenţilor într-un mod anticoncurenţial, ceea ce ar avea un impact negativ asupra bunăstării

consumatorilor, fie sub forma unui nivel mai ridicat al preţurilor produselor sau al tarifelor

serviciilor prestate, fie sub forma unei alegeri reduse pentru consumatori. Sintagma “blocare cu

caracter anticoncurenţial a pieţei” este folosită de Comisie70

pentru a descrie o situaţie în care

accesul eficace al unor concurenţi actuali sau potenţiali pe o anumită piaţă este împiedicat sau

eliminat, ca rezultat al practicilor întreprinderii dominante. În general, cu cât poziţia dominantă

este mai puternică, cu atât este mai ridicată probabilitatea ca practicile de protejare a acestei

poziţii să ducă la blocarea cu caracter anticoncurenţial.

(225) Potrivit Orientărilor Comisiei, aceasta va interveni în vederea aplicării articolului 102

atunci când, pe baza unor probe concludente şi convingătoare, este posibil ca pretinsele practici

abuzive să conducă la o blocare cu caracter anticoncurenţial, respectiv la restrângerea pieţei; în

vederea unei astfel de evaluări, Comisia consideră următorii factori ca fiind relevanţi:

- Poziţia întreprinderii dominante: în general, o poziţie dominantă consolidată conduce la o

restrângere a concurenţei pe piaţă; cu cât poziţia dominantă este mai puternică, cu atât este mai

mare probabilitatea ca practicile de protejare a acestei poziţii să ducă la blocarea cu caracter

anticoncurenţial.

- Condiţiile existente pe piaţa relevantă: acestea includ condiţiile de intrare pe piaţă şi de

expansiune, respectiv barierele la intrare, de natura economiilor de scară şi/sau de anvergură,

precum şi efectele de reţea; economiile de scară se referă la situaţia în care concurenţii sunt mai

puţin interesaţi să pătrundă sau să rămână pe o piaţă dacă întreprinderea dominantă blochează o

parte importantă din piaţa respectivă. În mod similar, aceste practici îi pot permite întreprinderii

dominante să „răstoarne” o piaţă caracterizată prin efecte de reţea în favoarea sa ori să îşi

consolideze în mod suplimentar poziţia pe o astfel de piaţă. Dacă barierele la intrarea pe piaţa din

aval şi/sau din amonte sunt importante, aceasta înseamnă că poate costa mult pentru concurenţi

să depăşească eventuala blocare printr-o integrare verticală.

69

Cazul T-228/97 Irish Sugar v Commission [1999] ECR II-2969, paragrafele 97-104. 70

A se vedea punctul 19 din Orientările Comisiei.

52

- Poziţia pe piaţă a concurenţilor întreprinderii dominante: aceasta se referă la importanţa

concurenţilor pentru menţinerea unei concurenţe efective. Un anumit concurent al întreprinderii

dominante poate juca un rol concurenţial semnificativ chiar dacă are doar o cotă mică de piaţă

comparativ cu alţi concurenţi. De exemplu, poate fi un concurent deosebit de inovator sau poate

avea reputaţia de a reduce în mod sistematic preţurile. În evaluarea sa, Comisia va lua în

considerare doar acele strategii de contracarare realiste, eficace şi oportune pe care ar fi probabil

să le aplice concurenţii.

- Poziţia clienţilor sau a furnizorilor de factori de producţie: întreprinderea dominantă poate

exercita practicile respective numai asupra anumitor consumatori sau furnizori de factori de

producţie care pot avea o importanţă deosebită pentru intrarea pe piaţă sau pentru expansiunea

concurenţilor, sporind astfel probabilitatea unei blocări cu caracter anticoncurenţial71

. În ceea ce

priveşte clienţii, poate fi vorba, de exemplu, de acei clienţi care sunt cei mai susceptibili să

răspundă la ofertele unor furnizori alternativi, de acei clienţi care sunt situaţi într-o zonă

geografică potrivită pentru o întreprindere care intră pe piaţă sau de cei care au posibilitatea de a

influenţa comportamentul altor clienţi. Vor fi analizate, de asemenea, orice strategii, la dispoziţia

clienţilor sau furnizorilor de factori de producţie, care ar putea ajuta la contracararea practicilor

întreprinderii dominante.

- Intensitatea pretinselor practici abuzive: în general, cu cât procentul vânzărilor pe piaţa

relevantă afectată de aceste practici este mai mare, iar durata în timp mai îndelungată, cu atât

restrângerea concurenţei este mai însemnată iar efectul probabil de blocare este mai ridicat.

- Eventuale probe ale unei blocări efective: în cazul în care comportamentul abuziv s-a

manifestat pe o perioadă de timp îndelungată, performanţa pe piaţă a întreprinderii dominante şi

a concurenţilor acesteia poate evidenţia efectele de restrângere a pieţei. Din motive datorate

pretinselor practici abuzive, cota de piaţă a întreprinderii dominante a putut creşte sau s-a putut

încetini o scădere a cotei de piaţă. Din motive similare, este posibil ca actualii concurenţi să fi

fost marginalizaţi sau să fi ieşit de pe piaţă, iar potenţialii concurenţi să fi încercat să intre pe

piaţă şi să fi eşuat.

- Probe directe ale unei strategii de excludere: menite să interpreteze comportamentul

întreprinderii dominante; acestea se referă la documente interne care conţin dovezi directe

privind strategiile de excludere, având drept scop eliminarea de pe piaţă a concurenţilor direcţi,

împiedicarea intrării pe piaţă a unor potenţiali concurenţi sau dezvoltarea unor pieţe noi.

(226) În aplicarea principiilor generale stabilite prin Orientări, Comisia va ţine seama de

elementele şi de faptele specifice fiecărui caz. De exemplu, în cazurile care se referă la pieţe

reglementate, Comisia va lua în considerare cadrul de reglementare specific la realizarea

evaluării. Prin urmare, abordarea stabilită prin Orientările Comisiei poate fi adaptată în măsura

în care acest lucru este rezonabil şi oportun într-un anumit caz.

V.3. Incidenţa articolului 6 din Legea concurenţei

(227) Analiza efectuată în cadrul investigaţiei a vizat comportamentul distribuitorului de gaze

naturale Otto Gaz, care a folosit în mod abuziv poziţia de monopol natural deţinută pe piaţa

71

Cazul T-228/97 Irish Sugar v Commission [1999] ECR II-2969, paragraful 188.

53

distribuţiei gazelor naturale în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, prin practicarea unor tarife

discriminatorii, mai mari în cazul serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie, respectiv

recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale realizate de alţi operatori concurenţi, faţă de

tarifele practicate în cazul lucrărilor similare executate de însăşi întreprinderea investigată, cu

scopul înlăturării concurenţilor de pe piaţă, practici incriminate de art. 6 alin. (1) din Legea

concurenţei.

(228) Pentru a intra sub incidenţa art. 6 din Legea concurenţei, este necesară îndeplinirea

cumulativă a următoarelor două condiţii:

a) întreprinderea investigată să deţină o poziţie dominantă pe o anumită piaţă relevantă;

b) întreprinderea investigată să abuzeze de poziţia sa dominantă.

Cu alte cuvinte, aplicarea art. 6 din Legea concurenţei presupune existenţa unei poziţii

dominante şi a anumitor legături între această poziţie dominantă şi pretinsul comportament

abuziv.

(229) Analiza aspectelor constatate în cadrul investigaţiei s-a realizat atât prin prisma legislaţiei

naţionale în materie de concurenţă, cât şi prin prisma factorilor generali menţionaţi în

Comunicarea Comisiei (2009/C 45/02) - Orientări privind prioritățile Comisiei în aplicarea

articolului 8272

din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante

(Orientările Comisiei).

V.3.1. Analiza dominanţei. Poziţia întreprinderii investigate pe pieţele relevante definite în

cadrul raportului.

(230) Articolul 6 alin. (3) din Legea concurenţei precizează că o întreprindere se află în poziţie

dominantă în situaţia în care cota ori cotele cumulate pe piaţa relevantă, înregistrate în perioada

supusă analizei, depăşesc 40%. Acelaşi prag al cotei de piaţă se regăseşte şi în Orientările

Comisiei, care, la pct. 14, menţionează că este puţin probabil ca o întreprindere care deţine o cotă

mai mică de 40% pe piaţa relevantă să se afle într-o poziţie dominantă.

(231) În jurisprudenţa73

CJUE s-a precizat că, în lipsa unor circumstanţe excepţionale, o cotă de

piaţă mai mare de 50% instituie o prezumţie de dominanţă, sarcina probei că respectivul agent

economic nu are poziţie dominantă pe o anumită piaţă aparţinând acestuia. Chiar şi în cazul unei

cote de piaţă mai mici de 50%, dar mai mare de 40%, sau chiar în cazul unor cote de piaţă mai

mici de 40%, o întreprindere poate fi considerată ca având poziţie dominantă, în acest caz

analizându-se şi alţi factori. Aceste circumstanţe excepţionale trebuie argumentate în mod clar şi

neechivoc, pe baza unor dovezi care să nu poată fi contestate.

(232) În ceea ce priveşte îndeplinirea primei condiţii în cazul analizat, aceea că întreprinderea

investigată să deţină o poziţie dominantă pe o anumită piaţă relevantă, autoritatea de concurenţă

face următoarele precizări:

72

Actualul art. 102 din TFUE. 73

Cazurile AKZO Chemie Bv v. Commission si Hoffmann-La Roche AG v. Commission.

54

(233) Aşa cum a rezultat din analiza efectuată, întreprinderea investigată este furnizor şi

distribuitor de gaze naturale în oraşul Otopeni din judeţul Ilfov. Întreprinderea este titulară a

licenţei de furnizare (Licenţa nr. 734 din 08.02.2007 de furnizare a gazelor naturale în

localitatea Otopeni, judeţul Ilfov), respectiv de distribuţie (Licenţa nr. 733 din 08.02.2007 de

distribuţie a gazelor naturale în localitatea Otopeni, judeţul Ilfov), a gazelor naturale în această

localitate, emise de autoritatea de reglementare în domeniu (A.N.R.E.), fiind unicul operator şi

beneficiind astfel de o poziţie de monopol natural în domeniul gazelor naturale.

(234) Perioada pentru care a fost analizat comportamentul pe piaţă al întreprinderii investigate a

fost 1 ianuarie 2008 – 6 septembrie 2012, legislaţia incidentă în domeniul gazelor naturale în

această perioadă fiind Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

(până la data de 19 iulie 2012, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 123/2012) şi Ordinul

A.N.R.E. nr. 5/2009 privind aprobarea Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi

exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.

(235) În baza legii, poziţia de monopol natural în domeniul gazelor naturale îi conferea

distribuitorului Otto Gaz dreptul exclusiv de a aviza proiectele tehnice, respectiv de a recepţiona

şi de a pune în funcţiune lucrările de instalaţii de gaze naturale realizate în zona geografică

pentru care deţine licenţă de distribuţie, în cazul de faţă - oraşul Otopeni, judeţul Ilfov. Pentru

serviciile prestate, respectiv pentru avizarea proiectelor, recepţia şi punerea în funcţiune a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, distribuitorul Otto Gaz avea dreptul să încaseze

anumite tarife care intrau în costul total al devizului plătit de către consumatori pentru instalaţiile

de utilizare.

(236) Prin urmare, în perioada 1 ianuarie 2008 – 6 septembrie 2012, Otto Gaz a fost activă şi pe

piaţa serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale,

respectiv pe piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, pieţe pe

care, prin efectul legii, deţinea, de asemenea, o poziţie de monopol.

(237) În concluzie, s-a constatat că distribuitorul de gaze naturale Otto Gaz a deţinut, prin efectul

legii şi în baza licenţei de distribuţie emisă de către autoritatea de reglementare în domeniu

(A.N.R.E.), o poziţie de monopol pe piaţa serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi pe piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale din oraşul Otopeni, judeţul Ilfov.

(238) De asemenea, s-a constatat că Otto Gaz a deţinut, în perioada 2008 - 2012, o poziţie

dominantă şi pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale (cotele

de piaţă fiind cuprinse între 90,45% şi 98,99%) şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale (cotele de piaţă fiind cuprinse între 92,21% şi 98,99%)74

.

(239) Astfel, ca urmare a analizei efectuate, s-a stabilit în mod evident că întreprinderea

investigată a avut, în perioada 2008 - 2012, o poziţie dominantă pe toate cele patru pieţe

relevante definite în cadrul raportului.

74

Tabelul nr. 5 şi Tabelul nr. 6.

55

V.3.2. Abuzul de poziţie dominantă. Tratamentul discriminatoriu şi practicile de excludere.

(240) Potrivit jurisprudenţei, abuzul de poziţie dominantă este o noţiune obiectivă care se referă

la comportamentele unei întreprinderi aflate într-o poziţie dominantă, care sunt de natură să

influenţeze structura unei pieţe în cadrul căreia, tocmai ca urmare a prezenţei întreprinderii în

cauză, gradul de concurenţă a scăzut deja şi care, prin recurgerea la metode diferite de cele care

reglementează o concurenţă normală în privinţa produselor sau serviciilor, pe baza prestaţiilor

agenţilor economici, conduc la menţinerea gradului de concurenţă care există încă pe piaţă sau la

creşterea acestei concurenţe75

.

(241) Rezultă că articolul 102 din Tratat îi interzice unei întreprinderi dominante să elimine un

concurent şi să îşi consolizede astfel poziţia, recurgând la alte metode decât cele care intră sub

incidenţa unei concurenţe pe merit. Din acest punct de vedere, nu orice concurenţă prin preţ

poate fi considerată ca fiind legitimă. Interdicţia prevăzută la articolul 102 din Tratat este

justificată de asemenea de preocuparea de a nu cauza prejudicii consumatorilor76

. Interzicerea

comportamentului întreprinderii nu rezultă din natura licită sau ilicită a acestuia, ci din efectele

acestui comportament asupra structurii pieţei.

(242) În consecinţă, deşi constatarea existenţei unei poziţii dominante nu implică în sine niciun

reproş faţă de întreprinderea în cauză, acesteia îi revine, independent de cauzele unei asemenea

poziţii, o responsabilitate specială de a nu aduce atingere, prin comportamentul său, concurenţei

efective şi nedenaturate pe piaţa comună77

. În mod similar, deşi existenţa unei poziţii dominante

nu privează o întreprindere plasată în această poziţie de dreptul de a-şi proteja propriile interese

comerciale, atunci când acestea sunt ameninţate, şi deşi această întreprindere are dreptul, într-o

măsură rezonabilă, de a adopta măsurile pe care le consideră adecvate pentru a-şi proteja

interesele, nu se pot accepta totuşi astfel de comportamente dacă au ca scop consolidarea acestei

poziţii dominante şi folosirea abuzivă a acesteia78

.

(243) În principiu, abuzul de poziţie dominantă se produce pe piaţa în care întreprinderea în

cauză deţine poziţia dominantă. Totuşi, Curtea a aplicat art. 102 din TFUE şi acelor

comportamente manifestate pe o piaţă secundară, alta decât piaţa dominată, în măsura în care

există o legătură suficientă între cele două pieţe, în special o relaţie de dependenţă. Confruntată

cu problema abuzului de poziţie dominantă pe piaţa secundară, Curtea a dispus că aplicarea art.

8279

presupune o legătură între poziţia dominantă şi presupusul comportament abuziv. În cazul

pieţelor distincte, dar conexe, aplicarea art. 8280

comportamentului abuziv manifestat pe piaţa

dominată şi care produce efecte pe piaţa conexă poate fi justificată în circumstanţe speciale81

.

75

Hotărârea Hoffmann-La Roche/Comisia, punctul 91 şi Hotărârea Akzo/Comisia, punctul 69. 76

A se vedea, în acest sens, Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 7 octombrie 1999, Cauza T-228/97 - Irish

Sugar PLC/Comisia, pct.111; Hotărârea Curţii din 21 februarie 1973, Europemballage şi Continental Can/

Comisia, cauza 6/72, Rec., p. 215, punctul 26 şi Hotărârea Suiker Unie şi alţii/Comisia, punctele 526 şi 527. 77

Hotărârea Michelin/Comisia, punctul 57. 78

Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 7 octombrie 1999, Cauza T-228/97 - Irish Sugar PLC/Comisia, pct.

165-167; Hotărârea Tetra Pak/Comisia, punctul 112. 79

Actualul articol 102 din TFUE. 80

Idem 79

. 81

Cazul Tetra Pak Int’l / Comisia (Tetra Pak II), 1997, 4 CMLR 662, cazul C-333/94P, 14.11.1996.

56

(244) Jurisprudenţa Comisiei şi a Curţii au definit relaţia de conexitate dintre cele două pieţe în

mod diferit, în funcţie de natura abuzului.

(245) În ceea ce priveşte îndeplinirea celei de a doua condiţii în cazul analizat, trebuie evaluat în

ce măsură, întreprinderea investigată abuzează de poziţia sa dominantă prin:

a) aplicarea unor condiţii inegale la prestaţii echivalente;

b) provocarea unui dezavantaj în ceea ce priveşte poziţia pe piaţă a întreprinderilor

concurente.

(246) În speţă, s-a analizat în ce măsură a abuzat Otto Gaz de poziţia sa dominantă deţinută pe

pieţele serviciilor de avizare a proiectelor şi de recepţie a lucrărilor de gaze naturale, pentru a

crea un dezavantaj concurenţilor de pe pieţele asociate, respectiv piaţa lucrărilor de proiectare şi

piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale.

(247) Aplicarea de condiţii inegale (condiţii de preţ - privitoare la tarife) la prestaţii echivalente

consumatorilor care beneficiază de serviciile furnizate de întreprinderea dominantă constituie o

faptă anticoncurenţială de tratament discriminatoriu.

(248) Din analiza efectuată în cadrul investigatiei, s-a constatat că în perioada 23.09.2011 –

06.09.2012, întreprinderea investigată a practicat tarife discriminatorii şi inegale pentru prestarea

serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie şi de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale; astfel, tarifele practicate în cazul proiectelor şi instalaţiilor realizate de alţi operatori

autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz pe pieţele respective, au fost mai mari cu procente cuprinse

între 68% şi 500% decât tarifele practicate în cazul lucrărilor similare realizate de însuşi

distribuitorul.

(249) Tarifele analizate nu au avut la bază nicio fundamentare economică şi nu au condus la

creşterea eficienţei lucrărilor de instalaţii de gaze naturale sau la îmbunătăţiri tehnice ale calităţii

serviciilor prestate, ci, dimpotrivă, nu au făcut decât să crească preţul total al devizelor de lucrări

pentru instalaţiile de gaze naturale plătite de consumatorii finali, în dezavantajul acestora. Faptul

că tarifele discriminatorii, aplicate de către Otto Gaz consumatorilor, nu au avut la bază nicio

fundamentare economică, a fost confirmat şi de către reprezentantul legal al întreprinderii, cu

ocazia inspecţiei inopinate efectuate la sediul acesteia, care a precizat că: „Preţurile şi tarifele au

fost stabilite în urma unui studiu de piaţă efectuat pe alte societăţi cu acelaşi domeniu de

activitate neexistând o calculaţie de preţ”.

(250) Pe de altă parte, trebuie precizat faptul că, anterior datei de 23.09.2011 (în perioada

01.01.2008 – 22.09.2011), tarifele practicate de Otto Gaz pentru prestarea serviciilor respective

au fost aceleaşi, indiferent dacă proiectele şi lucrările de instalaţii au fost realizate de către

distribuitor sau de către alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz pe cele două pieţe,

rezultând încă o dată în plus caracterul nemotivat al practicii discriminatorii pusă în aplicare

începând cu data de 23.09.2011.

(251) În acest context, trebuie amintit faptul că alţi distribuitori de gaze naturale, care operează

în alte zone geografice, nu au practicat tarife diferenţiate în funcţie de realizatorul lucrărilor,

pentru prestarea serviciilor de avizare a proiectelor de execuţie şi de recepţie a instalaţiilor de

utilizare a gazelor naturale, dând astfel posibilitatea consumatorilor la alegerea liberă şi

neîngrădită a furnizorilor de lucrări de proiectare şi de execuţie a instalaţiilor de utilizare a

57

gazelor naturale; acest fapt este de natură a stimula concurenţa între operatorii economici activi

pe aceste pieţe, în avantajul consumatorilor care, astfel, pot să beneficieze de preţuri mai mici.

(252) Mai mult, tarifele pentru avizarea tehnică a proiectelor şi recepţia instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, practicate de către alţi distribuitori în zonele pentru care aceştia deţin licenţe de

distribuţie, au fost fundamentate din punct de vedere economico-financiar pe elemente de

cheltuieli, criteriile care au stat la baza fundamentării tarifelor fiind bazate pe analiza

operaţiunilor desfăşurate de personalul implicat în realizarea acestor servicii, normele de timp

alocate şi analiza costurilor implicate de prestarea acestor servicii.

(253) Această politică a distribuitorului Otto Gaz cu privire la practicarea de tarife

discriminatorii a afectat în mod indirect întreprinderile concurente, prin impunerea unor tarife

mult mai mari consumatorilor care au realizat lucrările de instalaţii cu alţi operatori autorizaţi,

faţă de consumatorii care au realizat lucrările de instalaţii cu întreprinderea investigată.

(254) Aplicarea unor tarife majorate în cazul realizării proiectelor şi instalaţiilor de gaze naturale

cu alţi operatori autorizaţi de către A.N.R.E., faţă de tarifele practicate în cazul lucrărilor similare

executate de însăşi întreprinderea investigată, a influenţat decizia consumatorilor în alegerea

operatorului pentru realizarea proiectelor şi lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de gaze naturale;

puşi în situaţia de a plăti tarife de avizare a proiectelor şi recepţie a lucrărilor, în unele cazuri, de

6 ori mai mari, consumatorii au optat să-şi efectueze proiectele şi instalaţiile de gaze naturale cu

însuşi distribuitorul Otto Gaz, în dauna concurenţilor acestuia.

(255) Acest aspect a fost reliefat de către reprezentantul [], prin răspunsul82

adresat autorităţii

de concurenţă, care a precizat că, deşi a fost solicitat să execute mai multe proiecte de gaze

naturale în oraşul Otopeni, acestea nu s-au mai materializat deoarece beneficiarii au ales să

contracteze lucrările cu Otto Gaz, tarifele percepute pentru avizarea proiectelor şi recepţia

lucrărilor fiind, în acest caz, mult mai mici.

(256) Astfel, aceste practici au condus la afectarea concurenţei pe piaţa locală a lucrărilor de

proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în sensul excluderii operatorilor concurenţi ai Otto

Gaz, menţinerii şi consolidării dominanţei întreprinderii implicate în investigaţie pe aceste pieţe,

prin orientarea, în continuare, a cererii consumatorilor de astfel de lucrări din oraşul Otopeni

către însuşi distribuitorul de gaze naturale, Otto Gaz.

(257) Cotele de piaţă ale întreprinderii investigate, deţinute pe pieţele afectate de tratamentul

discriminatoriu83

în perioada 2008 – 2012, au fost cuprinse între 90,45% şi 98,99%, în timp ce

cotele de piaţă ale concurenţilor Otto Gaz s-au situat între 1,01% şi 9,55% .

(258) În perioada în care Otto Gaz a practicat tarife discriminatorii, diferenţiate în funcţie de

realizatorul lucrărilor (23.09.2011 – 06.09.2012), un singur operator a intrat pe piaţa locală a

lucrărilor de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, acesta realizând o

singură lucrare de gaze naturale în oraşul Otopeni, iar din cei 21 de operatori autorizaţi care au

82

Adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 11411/30.08.2012. 83

Piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi piaţa lucrărilor de execuţie a


58

concurat cu distribuitorul Otto Gaz în perioada analizată pe piaţa lucrărilor de proiectare şi pe

piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul Otopeni, judeţul

Ilfov, doar doi operatori au continuat să fie activi pe cele două pieţe şi după data punerii în

aplicare a tarifelor discriminatorii pentru serviciile de avizare a proiectelor şi recepţie a


(259) Aşa cum s-a statuat84

de către instanţele comunitare, în scopul stabilirii unui abuz de

poziţie dominantă, nu este necesar să se demonstreze eliminarea oricărei prezenţe concurenţiale

de pe piaţă, ci trebuie să se stabilească faptul că acest comportament analizat riscă să elimine sau

este de natură să elimine orice concurenţă efectivă de pe piaţă.

(260) Mai mult, aşa cum s-a relevat în practica comunitară, calificarea unei fapte ca fiind

anticoncurenţială nu depinde de obţinerea rezultatului sau efectului scontat de către dominant.

(261) Practicarea de către Otto Gaz a unor tarife discriminatorii, diferenţiate în funcţie de

realizatorul lucrării, pentru serviciile de avizare a proiectelor şi pentru serviciile de recepţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale pe piaţa geografică relevantă, dovedeşte că

întreprinderea investigată, care deţinea deja din anul 2008 o poziţie dominantă şi pe piaţa locală a

lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi pe piaţa lucrărilor de

execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, a încercat să îşi excludă concurenţii prin

mijloace anticoncurenţiale.

(262) Deşi originalitatea practicii în cauză constă în faptul că a fost comisă pe piaţa serviciilor de

avizare a proiectelor, respectiv pe piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale şi a avut efecte anticoncurenţiale pe piaţa lucrărilor de proiectare şi pe piaţa lucrărilor de

execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, această particularitate nu exclude aplicarea

art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei.

(263) Jurisprudenţa comunitară85

a relevat faptul că o întreprindere care deţine o poziţie

dominantă pe o piaţă şi care recurge la tratamente discriminatorii, cu scopul de a-şi elimina

concurenţii de pe o piaţă vecină, dar diferită, săvârşeşte un abuz de poziţie dominantă în sensul

art. 8686

din Tratat.

(264) Două elemente justifică aplicarea acestei jurisprudenţe în prezenta speţă:

1. În primul rând, există o legătură incontestabilă între piaţa serviciilor de avizare a

proiectelor, respectiv piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale şi pieţele din amonte (piaţa lucrărilor de proiectare, respectiv piaţa lucrărilor de

execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, aşa cum au fost definite la Capitolul

Piaţa relevantă).

84

Cazul T-301/04 Clearstream vs. Comisia par. 148. 85

A se vedea Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 7 octombrie 1999, Cauza T-228/97 - Irish Sugar PLC

vs.Comisia, pct. 165-167; Hotărârea Tetra Pak/Comisia, punctele 115 şi 186 şi Hotărârea Curţii din 14 noiembrie

1996, Tetra Pak/Comisia, cauza C-333/94 P, Rec., p. I-5951, punctul 24 şi următoarele. 86

Actualul art. 102 din TFUE.

59

2. În al doilea rând, Otto Gaz a deţinut, de asemenea, o poziţie dominantă, încă din anul

2008, şi pe pieţele relevante afectate de comportamentul anticoncurenţial, respectiv piaţa

lucrărilor de proiectare şi piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale în oraşul Otopeni.

(265) Aplicarea, în mod nejustificat, a unor tarife majorate consumatorilor care au realizat

lucrările de proiectare şi de execuţie a instalaţiilor de gaze naturale cu alţi operatori, ar fi putut

conduce la crearea unor bariere la intrarea pe piaţă a altor concurenţi, ţinând cont de faptul că,

teoretic, toţi operatorii autorizaţi de către A.N.R.E. pot fi consideraţi potenţiali concurenţi ai

întreprinderii investigate pe respectivele pieţe. Caracterul denaturat al concurenţei rezultă din

faptul că aplicarea unor tarife discriminatorii, diferenţiate în funcţie de realizatorul lucrărilor, au

tins să restrângă libertatea consumatorilor de a-şi alege operatorul autorizat să realizeze proiecte

şi lucrări de instalaţii în domeniul gazelor naturale.

(266) Pe cale de consecinţă, punerea în aplicare a unui sistem de majorări tarifare, care nu este

întemeiat pe criterii de eficienţă economică, ci este unul menit să împiedice achiziţionarea de

servicii/produse de la concurenţii unei întreprinderi dominante, constituie abuz de poziţie

dominantă datorită scopului sau efectului de excludere a concurenţilor de pe pieţele respective,

chiar dacă scopul sau efectele scontate nu au putut fi realizate87

.

(267) Prin urmare, acest comportament discriminatoriu al Otto Gaz pe pieţele relevante este de

natură a avea ca obiect sau ca efect:

distorsionarea concurenţei pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, respectiv pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale88

, ca urmare a consolidării poziţiei dominante a acestei întreprinderi pe

pieţele respective,

restrângerea concurenţei de pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, respectiv de pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a

gazelor naturale, ca urmare a excluderii/înlăturării concurenţilor de pe aceste pieţe, prin

orientarea consumatorilor către însuşi distribuitorul Otto Gaz,

şi, în mod subsecvent,

87

A se vedea, în acest sens, Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 7 octombrie 1999, Cauza T-228/97

- Irish Sugar PLC vs.Comisia, pct. 156:” […] Pe de altă parte, Comisia apreciază comportamentul reclamantei în

raport cu obiectul său, nu în raport cu efectele sale. Întrucât obiectul şi efectul unui comportament nu reprezintă

condiţii cumulative pentru aplicarea articolului 86 din tratat (Hotărârea Curţii din 30 iunie 1966, Société

Technique Minière, cauza 56/65, Rec., p. 337), […]”, precum şi pct. 170: “În plus, argumentele pe care le deduce

reclamanta din confuzia între obiectul şi efectul practicii în cauză trebuie să fie respinse, în măsura în care, după

cum subliniază Comisia, articolul 86 din tratat nu face distincţie între obiect şi efect şi în măsura în care se face

referire atât la obiectul anticoncurenţial, cât şi la efectul anticoncurenţial al acestei practici în decizia atacată […].

De asemenea, este necesar să se amintească faptul că, pentru a putea afecta schimburile comerciale între statele

membre, nu este necesar să se demonstreze că comportamentul incriminat a afectat efectiv schimburile comerciale

între statele membre într-un mod evident; este suficient să se stabilească faptul că acest comportament este de

natură să aibă un astfel de efect .[…]”. 88

Pieţe din amonte, afectate de comportamentul anticoncurenţial al întreprinderii investigate.

60

afectarea consumatorilor care, în perioada 23.09.2011 – 06.09.2012, au realizat proiectele

şi lucrările de instalaţii cu alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz, în sensul că

preţul total al devizelor de lucrări pentru instalaţiile de gaze naturale plătite de aceştia au

fost mai mari cu procente cuprinse între 209% şi 283% decât în cazul în care lucrările ar

fi fost realizate de însuşi distribuitorul Otto Gaz,

ceea ce reprezintă un abuz în sensul art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei.

VI. PRECIZĂRILE ÎNTREPRINDERII IMPLICATE ÎN INVESTIGAŢIE ŞI POZIŢIA

CONSILIULUI CONCURENŢEI

(268) După comunicarea raportului de investigaţie, întreprinderea implicată Otto Gaz a solicitat89

organizarea unei întâlniri clarificatoare referitoare la condiţiile recunoaşterii faptelor

anticoncurenţiale, în baza prevederilor art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea concurenţei, respectiv în

baza prevederilor Cap. III, pct. (C), alin. 2, 3 şi 4 din Instrucţiunile privind individualizarea

sancţiunilor.

(269) În cadrul întâlnirii dintre reprezentanţii autorităţii de concurenţă şi cei ai Otto Gaz,

desfăşurată la sediul Consiliului Concurenţei în data de 28.09.2016, au fost clarificate aspectele

relevante privind condiţiile recunoaşterii faptelor anticoncurenţiale săvârşite de întreprinderea

implicată în investigaţie.

Precizările întreprinderii Otto Gaz90

(270) Otto Gaz a recunoscut, în mod expres şi neechivoc, săvârşirea faptelor anticoncurenţiale,

aşa cum acestea au fost descrise în raportul de investigaţie, în perioada specificată în raport,

recunoscând, astfel, încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei.

Poziţia Consiliului Concurenţei

(271) Consiliul Concurenţei reţine faptul că Otto Gaz a recunoscut săvârşirea faptelor

anticoncurenţiale şi urmează să aplice reducerea cuantumului amenzii, în conformitate cu

prevederile art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea concurenţei.

Precizările întreprinderii Otto Gaz91

(272) Otto Gaz precizează circumstanţele atenuante care ar trebui reţinute în cazul său, respectiv:

- cifra de afaceri realizată pe piaţa/pieţele pe care a avut loc încălcarea reprezintă o

parte relativ redusă, de până la 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii;

89

Cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 13986/19.09.2016. 90

Declaraţia de recunoaştere a faptelor anticoncurenţiale care fac obiectul investigaţiei declanşate prin Ordinul nr.

225/05.03.2012, formulată de Otto Gaz, având nr. 4755/5.10.2016 şi transmisă la Consiliul Concurenţei cu adresa

înregistrată sub nr. RG 14888/06.10.2016. 91

Cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 14888/06.10.2016.

61

- încălcarea săvârşită a avut un efect redus, piaţa relevantă afectată fiind o piaţă

locală, implicând un număr redus de consumatori;

- întreprinderea propune remedii care să conducă la înlăturarea efectelor negative

ale încălcării asupra consumatorilor finali, conform deciziei directorului general

prin care acesta a dispus restituirea tarifelor încasate suplimentar, consumatorilor

care au apelat la terţi operatori pentru realizarea lucrărilor în domeniul gazelor

naturale, anexată la declaraţia de recunoaştere.

Poziţia Consiliului Concurenţei

(273) Consiliul Concurenței reţine ca circumstanță atenuantă faptul că Otto Gaz a furnizat dovezi

că cifra de afaceri realizată pe piețele pe care a avut loc încălcarea reprezintă o parte relativ

redusă, de până la 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii. Din analiza efectuată, a rezultat

că cifra de afaceri realizată de Otto Gaz pe pieţele relevante definite în cadrul raportului a

reprezentat, în anul 2011, o pondere de 12,91% din totalul cifrei de afaceri a întreprinderii, iar în

anul 2012 a reprezentat o pondere de 4,43% din totalul cifrei de afaceri înregistrată de

întreprindere.

(274) Consiliul Concurenței reţine ca circumstanță atenuantă faptul că practicile

anticoncurenţiale săvârşite de Otto Gaz au avut un impact redus asupra pieţei şi au afectat o parte

limitată a acesteia, respectiv un număr redus de consumatori (piaţa geografică relevantă este o

piaţă locală - oraşul Otopeni din judeţul Ilfov).

(275) Consiliul Concurenței reţine ca circumstanță atenuantă faptul că întreprinderea a făcut

dovada92

că a iniţiat demersuri concrete în scopul eliminării consecinţelor negative ale faptei

asupra consumatorilor.

VII. CONCLUZII

(276) Folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante

deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, este sancţionată ca o practică

anticoncurenţială şi intră sub incidenţa art. 6 alin. (1) din Legea concurenţei.

(277) Din analiza efectuată, s-a constatat că, în perioada 23 septembrie 2011 – 6 septembrie

2012, întreprinderea investigată Otto Gaz a folosit în mod abuziv poziţia de monopol natural

deţinută pe piaţa distribuţiei gazelor naturale în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, respectiv a folosit

în mod abuziv poziţia de monopol deţinută pe piaţa serviciilor de avizare a proiectelor şi pe piaţa

serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în favoarea sa şi în dauna

concurenţilor, sub forma:

92

Decizia Directorului General al Otto Gaz nr. 4753/5.10.2016 prin care s-a dispus ca, până la data de 30.11.2016,

să se restituie diferenţele de tarife încasate în plus din avizarea proiectelor şi recepţia lucrărilor, în sumă totală de

31.424,70 lei, consumatorilor/beneficiarilor care, în perioada 23.09.2011 - 06.09.2012, au realizat lucrările de

proiectare şi cele de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale cu alţi operatori, concurenţi ai Otto Gaz pe

pieţele relevante afectate, conform Raportului de analiză (tabelului) anexat deciziei, transmise cu adresa nr.

4756/5.10.2016, înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG 14888/06.10.2016.

62

practicării unor tarife discriminatorii, care nu aveau nicio justificare economică, mai

mari cu procente cuprinse între 68% şi 500%, pentru serviciile de avizare a proiectelor de

execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi pentru serviciile de recepţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în cazul proiectelor, respectiv instalaţiilor,

executate de alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz pe cele două pieţe, faţă de

tarifele practicate în cazul lucrărilor similare executate de întreprinderea implicată în

investigaţie, provocând, în acest fel, concurenţilor, un dezavantaj concurenţial, în scopul

înlăturării acestora şi consolidării dominanţei întreprinderii investigate pe pieţele din

amonte afectate.

(278) Comportamentul întreprinderii investigate a afectat concurenţa pe piaţa lucrărilor de

proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, respectiv pe piaţa lucrărilor de execuţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în sensul excluderii operatorilor concurenţi ai Otto

Gaz, prin restrângerea libertăţii consumatorilor de a-şi alege operatorul autorizat să execute astfel

de lucrări în oraşul Otopeni; puşi în situaţia să plătească devize de lucrări mai mari cu procente

cuprinse între 209% şi 283% pentru realizarea lucrărilor de instalaţii de gaze naturale,

consumatorii s-au orientat către însuşi distribuitorul Otto Gaz în vederea realizării lucrărilor

respective, pentru a putea beneficia, astfel, de tarife mai mici, în defavoarea concurenţilor

acestuia.

(279) Aceste practici discriminatorii ale întreprinderii investigate au plasat concurenţii Otto Gaz

într-o poziţie defavorabilă pe piaţa lucrărilor de proiectare şi pe piaţa lucrărilor de execuţie a

instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale în oraşul Otopeni, creându-le acestora un dezavantaj

concurenţial, fapte ce intră sub incidenţa prevederilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei.

(280) După transmiterea raportului de investigație, anterior datei stabilită pentru audieri,

întreprinderea Otto Gaz a recunoscut, în mod expres şi neechivoc, săvârșirea faptelor

anticoncurențiale și a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea concurenţei,

în sensul reducerii cuantumului amenzii.

VIII. INDIVIDUALIZAREA SANCŢIUNII

(281) Potrivit dispoziţiilor art. 55 alin (1) lit. a) din Legea concurenţei, încălcarea prevederilor

art. 6 din aceeaşi lege constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 0,5% şi

10% din cifra de afaceri totală realizată de întreprinderea contravenientă în anul financiar

anterior sancţionării.

(282) Individualizarea sancţiunilor se realizează în conformitate cu Legea concurenţei în vigoare

şi cu Instrucţiunile privind individualizarea sancţiunilor. Ca principiu, aplicarea sancţiunilor se

realizează proporţional cu faptele anticoncurenţiale săvârşite şi cu perioada de încălcare a legii,

potrivit dispoziţiilor art. 57 din Legea concurenţei.

(283) Amenzile se individualizează atât din punct de vedere obiectiv (gravitatea faptei), cât şi din

punct de vedere subiectiv al autorului faptei.

63

(284) Metodologia de stabilire a cuantumului amenzii se bazează pe fixarea unui nivel de bază

care se poate majora în cazul existenţei circumstanţelor agravante sau se poate reduce în cazul

existenţei circumstanţelor atenuante.

VIII.1. Nivelul de bază

(285) Potrivit Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor, nivelul de bază se determină

în funcţie de gravitatea faptei şi de durata acesteia. Nivelul de bază se obţine prin însumarea

celor două cuantumuri: x gravitate + y durată = nivel de bază.

VIII.1.1. Gravitatea

(286) Evaluarea gravităţii unei încălcări se face de la caz la caz, pentru fiecare tip de încălcare,

luându-se în considerare toate împrejurările relevante ale cazului. În evaluarea gravităţii

încălcării se iau în considerare, printre altele, natura faptei săvârşite, dimensiunea şi importanţa

pieţei relevante, cotele de piaţă cumulate ale întreprinderilor participante, impactul concret al

încălcării pe piaţă, atunci când acesta poate fi măsurat etc.

(287) În funcţie de gravitate, încălcările pot fi de trei categorii:

de gravitate mică, fiind vorba, în general, de restricţionări verticale, cu impact minor

asupra pieţei relevante sau care afectează doar o parte limitată a acesteia;

de gravitate medie, aici încadrându-se, de regulă, restricţiile pe orizontală sau pe

verticală, dar a căror modalitate de realizare este mai complexă şi mai riguroasă decât în

cazul celor de gravitate mică şi care au un impact mai mare pe piaţă, producând efecte pe

zone întinse ale acesteia. În aceeaşi categorie se încadrează, în mod obişnuit, abuzul de

poziţie dominantă, cu excepţia cazului când acesta este săvârşit de o întreprindere aflată

în poziţie de monopol sau situaţii echivalente;

de gravitate mare, fiind vorba, de regulă, de restricţionări orizontale de tipul cartelurilor

precum şi abuzul de poziţie dominantă săvârşit de către întreprinderi aflate în situaţia de

monopol ori aflate în situaţii echivalente (drepturi speciale sau exclusive, poziţie de

cvasimonopol), ori abuzul de poziţie dominantă care a condus la eliminarea de pe piaţă

cel puţin a unei întreprinderi.

(288) Pentru a stabili gravitatea încălcării art. 6 alin. (1) din Legea concurenţei de către Otto Gaz,

raportul de investigaţie a reţinut următoarele aspecte specifice cazului, respectiv:

dimensiunea geografică a pieţelor relevante – piaţa geografică relevantă este o piaţă

locală (oraşul Otopeni, judeţul Ilfov);

poziţia întreprinderii investigate Otto Gaz pe pieţele relevante – din analiza efectuată a

rezultat că Otto Gaz a deţinut o poziţie dominantă pe toate cele patru pieţe relevante

definite; astfel, prin efectul legii, întreprinderea a deţinut o poziţie de monopol pe pieţele

relevante pe care s-a săvârşit fapta, respectiv a deţinut o poziţie dominantă pe cele două

pieţe afectate de comportamentul anticoncurenţial;

64

impactul faptelor Otto Gaz asupra pieţelor relevante afectate şi asupra consumatorilor –

aşa cum a rezultat din analiza efectuată, faptele întreprinderii investigate au afectat piaţa

lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, respectiv piaţa

lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, astfel:

- prin practicarea, în perioada 23.09.2011 – 06.09.2012, a unor tarife

discriminatorii, care nu aveau nicio justificare economică, mai mari pentru

serviciile de avizare a proiectelor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale şi pentru serviciile de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale, în cazul proiectelor, respectiv instalaţiilor, executate de alţi operatori

autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz, faţă de tarifele practicate în cazul lucrărilor

similare executate de însăşi întreprinderea implicată în investigaţie, provocând

concurenţilor, în acest fel, un dezavantaj concurenţial, în scopul înlăturării

acestora;

- prin afectarea consumatorilor care, în perioada 23.09.2011 – 06.09.2012, au

realizat proiectele şi lucrările de instalaţii cu alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai

Otto Gaz, în sensul că preţul total al devizelor de lucrări pentru instalaţiile de gaze

naturale plătite de aceştia au fost mai mari cu procente cuprinse între 209% şi

283%, decât în cazul în care lucrările ar fi fost realizate de însuşi distribuitorul.

Aceste practici au vizat producerea următoarelor efecte:

- consolidarea poziţiei dominante a întreprinderii investigate pe pieţele din amonte, respectiv pe

piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale şi pe piaţa lucrărilor de

execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, pieţe pe care Otto Gaz se confruntă din

punct de vedere concurenţial cu alţi operatori autorizaţi de către A.N.R.E., şi distorsionarea

concurenţei pe pieţele respective, ca urmare a orientării consumatorilor de astfel de lucrări către

însăşi întreprinderea investigată;

- restrângerea concurenţei de pe piaţa lucrărilor de proiectare a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale, respectiv de pe piaţa lucrărilor de execuţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale,

ca urmare a excluderii/înlăturării concurenţilor Otto Gaz de pe aceste pieţe.

(289) În cazul de faţă se reţine că, în ceea ce priveşte gravitatea faptelor constatate, acestea se

încadrează în categoria încălcărilor de gravitate mare, întrucât abuzul de poziţie dominantă s-a

săvârşit de către o întreprindere aflată în situaţia de monopol natural în domeniul distribuţiei

gazelor naturale.

(290) Având în vedere considerentele prezentate mai sus, potrivit Cap. II, pct. (B), alin. 3, lit. c)

din Instrucţiunile privind individualizarea sancţiunilor, cuantumul aplicat pentru gravitatea

faptei este de 4% din cifra de afaceri totală realizată de întreprindere în anul financiar anterior

sancţionării.

VIII.1.2. Durata

(291) Durata încălcărilor trebuie să fie luată în considerare pentru a distinge între:

65

încălcări de scurtă durată (mai puţin de un an), pentru care nu se aplică niciun cuantum

adiţional;

încălcări de durată medie (de la un an la cinci ani), pentru care se poate aplica o creştere

de până la 50% din cuantumul determinat de gravitatea faptei;

încălcări de lungă durată (peste cinci ani), pentru care se poate aplica o creştere a

cuantumului amenzii cu până la 10% pe an din cuantumul determinat pentru gravitatea

faptei.

(292) Această abordare poate conduce, astfel, la stabilirea unui eventual cuantum adiţional al

amenzii.

(293) În cazul analizat, data de început a încălcării coincide cu data adoptării de către conducerea

întreprinderii Otto Gaz a Deciziei nr. 989, prin care tarifele stabilite pentru serviciile de avizare

tehnică a proiectelor şi pentru serviciile de recepţie a lucrărilor au fost diferenţiate în funcţie de

executantul lucrării, respectiv 23 septembrie 2011.

(294) Prin modificarea legislaţiei incidente (adoptarea Legii energiei electrice şi a gazelor

naturale nr. 123/2012, în vigoare de la data de 19 iulie 2012, şi a Ordinului A.N.R.E. nr. 32/2012,

în vigoare de la data de 6 septembrie 2012), a fost eliminată obligaţia de avizare a proiectelor de

execuţie şi de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale de către distribuitorul de gaze

naturale licenţiat, respectiv a fost eliminat dreptul distribuitorului de a încasa tarife pentru

serviciile prestate, practica anticoncurenţială investigată încetând prin efectul legii.

(295) Potrivit prevederilor art. 200 alin. (4) din Legea nr. 123/10.07.2012, până la adaptarea,

după caz, a cadrului de reglementare, toate actele normative emise în temeiul Legii gazelor nr.

351/2004, cu modificările şi completările ulterioare, îşi păstrează valabilitatea, cu excepţia

prevederilor care sunt contrare noii legi.

(296) Prin urmare, Ordinul A.N.R.E. nr. 5/2009 privind aprobarea Normelor tehnice pentru

proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi-a păstrat

valabilitatea până la data de 6 septembrie 2012, dată la care a intrat în vigoare Ordinul A.N.R.E.

nr. 32/2012 de aprobare a Procedurii privind proiectarea, verificarea, execuţia, recepţia şi

punerea în funcţiune a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale.

(297) Astfel, în ceea ce priveşte momentul final al încălcării, acesta coincide cu data intrării în

vigoare a Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 32/2012, respectiv 6 septembrie 2012.

(298) Potrivit Cap. II, pct. (C), alin. 1, lit. a) din Instrucţiunile privind individualizarea

sancţiunilor, se reţine că, din punct de vedere al duratei, comportamentul anticoncurenţial al Otto

Gaz a fost săvârşit în intervalul de timp 23.09.2011 – 06.09.2012, reprezentând o încălcare de

scurtă durată (mai puţin de un an), situaţie în care nu se aplică niciun cuantum adiţional.

66

(299) În cazul de faţă, nivelul de bază al amenzii pentru Otto Gaz, stabilit în funcţie de gravitate şi

de durată, este de 4% din cifra de afaceri totală realizată de întreprindere în anul financiar anterior

sancţionării.

VIII.2. Circumstanţele săvârşirii faptelor

(300) La individualizarea sancţiunilor se iau în considerare toate circumstanţele cazului, care pot

conduce la o majorare sau la o diminuare a nivelului de bază. Nivelul de bază poate fi majorat

sau redus pentru fiecare circumstanţă agravantă sau atenuantă reţinută.

Circumstanţe atenuante

(301) Potrivit Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor, nivelul de bază poate fi redus

atunci când Consiliul Concurenţei constată că există circumstanţe atenuante.

(302) Se reţin următoarele circumstanţe atenuante pentru Otto Gaz:

cifra de afaceri realizată pe pieţele pe care a avut loc încălcarea reprezintă o parte relativ

redusă, de până la 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii, astfel că nivelul de bază

se reduce cu 25%, potrivit Cap. III, pct. (C), alin. 1, lit. b1) din Instrucţiunile privind

individualizarea sancţiunilor;

faptele constatate au avut un impact redus asupra pieţei şi au afectat o parte limitată a

acesteia, respectiv un număr redus de consumatori (piaţa geografică relevantă este o piaţă

locală - oraşul Otopeni, judeţul Ilfov), astfel că nivelul de bază se reduce cu 10%, potrivit

Cap. III, pct. (C), alin. 1, lit. e) din Instrucţiunile privind individualizarea sancţiunilor;

întreprinderea a iniţiat demersuri concrete în scopul eliminării consecinţelor negative ale

faptei asupra consumatorilor, astfel că nivelul de bază se reduce cu 10%, potrivit Cap. III,

pct. (C), alin. 1, lit. e) din Instrucţiunile privind individualizarea sancţiunilor.

(303) Se reţine că Otto Gaz a recunoscut93

, în mod expres şi neechivoc, săvârşirea faptelor

anticoncurenţiale menţionate în raportul de investigaţie, astfel că întreprinderea beneficiază de

diminuarea cuantumului amenzii cu un procent de 30%, în conformitate cu prevederile art. 57

alin. (2) şi (3) din Legea concurenţei.

VIII.3. Determinarea bazei de calcul pentru stabilirea amenzii

(304) În conformitate cu prevederile art. 55 alin. (1) din Legea concurenţei, amenda se stabileşte

prin aplicarea cuantumului procentual la cifra de afaceri totală realizată de întreprinderea

contravenientă în anul financiar anterior sancţionării.

(305) Cifra de afaceri totală a întreprinderii implicate în investigaţie, avută în vedere la calculul

sancţiunii, conform bilanţului contabil înregistrat la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -

ANAF (Formularul 20 - contul de profit şi pierdere), este următoarea:

93

Declaraţia de recunoaştere transmisă de Otto Gaz cu adresa înregistrată la Consiliul Concurenţei sub nr. RG

14888/06.10.2016.

67

Nr.

crt.

Denumire

întreprindere

Date de

identificare

Sediul social Cifra de

afaceri totală

realizată în

anul 2015 - lei

1 Otto Gaz J 23/2644/2014,

CUI 11261192

oraşul Otopeni, judeţul Ilfov,

strada 23 August nr. 168, parter

18.086.538

În temeiul prevederilor art. 19 alin. (1) şi alin. (4) lit. a), art. 46 alin. (1) lit. d) şi ale art. 60

alin. (5) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată,

PLENUL CONSILIULUI CONCURENŢEI

DECIDE

Art. 1. Se constată încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei nr.

21/1996, republicată, de către Otto Gaz, prin folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante

deţinute pe piaţa distribuţiei gazelor naturale, respectiv pe piaţa serviciilor de avizare a

proiectelor de execuţie şi pe piaţa serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor

naturale din oraşul Otopeni, judeţul Ilfov (monopol natural în domeniul gazelor naturale), prin

practicarea, în perioada 23.09.2011 – 06.09.2012, a unor tarife discriminatorii, care nu aveau

nicio justificare economică, mai mari pentru prestarea serviciilor de avizare a proiectelor şi

pentru prestarea serviciilor de recepţie a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, în cazul

proiectelor, respectiv instalaţiilor, executate de alţi operatori autorizaţi, concurenţi ai Otto Gaz,

faţă de tarifele practicate în cazul lucrărilor similare executate de întreprinderea implicată în

investigaţie, provocând, în acest fel, concurenţilor, un dezavantaj concurenţial, în scopul

înlăturării acestora şi consolidării dominanţei întreprinderii investigate pe pieţele din amonte

afectate.

Art. 2. În temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, se

sancţionează întreprinderea Otto Gaz, cu sediul social în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, strada 23

August nr. 168, parter, înregistrată în Registrului Comerţului sub nr. J 23/2644/2014, Cod Unic

de Înregistrare (CUI) 11261192, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. c) din lege, cu

amendă în cuantum de 397.904 lei, reprezentând 2,2% din cifra de afaceri realizată în anul 2015.

În cazul în care întreprinderea nu atacă în contencios administrativ decizia adoptată de Consiliul

Concurenţei, aceasta va beneficia de reducerea amenzii acordată prin aplicarea prevederilor art.

57 alin. (2) şi (3) din lege ca urmare a recunoaşterii încălcării, cuantumul amenzii fiind de

180.865 lei, reprezentând 1% din cifra de afaceri realizată în anul 2015.

Art. 3. În cazul în care întreprinderea nu atacă în contencios administrativ prezenta decizie,

suma de 180.865 lei prevăzută la articolul 2 se va vira, în termen de maxim 30 de zile de la

comunicarea Deciziei Consiliului Concurenţei, în contul “Venituri din amenzi şi alte sancţiuni

aplicate de către alte instituţii de specialitate”, deschis la trezoreria la care este arondat plătitorul,

68

beneficiar bugetul de stat. O copie a ordinului de plată va fi transmisă neîntârziat Consiliului

Concurenţei.

Art. 4. Potrivit prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea concurenţei, Decizia Consiliului

Concurenţei poate fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia Contencios Administrativ şi

Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Art. 5. În conformitate cu prevederile art. 62 din Legea concurenţei, Decizia Consiliului

Concurenţei va fi publicată pe pagina de internet a Consiliului Concurenţei.

Art. 6. Direcţiile şi compartimentele de specialitate din subordinea Secretarului General şi

Direcţia Teritorială din cadrul Consiliului Concurenţei vor urmări aducerea la îndeplinire a

prezentei Decizii.

Art.7. Prezenta Decizie se va transmite către:

S.C. OTTO GAZ S.R.L. cu sediul social în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, strada 23 August nr.

168, parter, înregistrată în Registrului Comerţului sub nr. J 23/2644/2014, Cod Unic de

Înregistrare (CUI) 11261192.

Bogdan M. CHIRIŢOIU

Preşedinte

Documents

DECIZIA pentru ei nr. 21/1996 - Consiliul Concurenţei · Raportului de investigaţie prezentat de către raportor în faţa Plenului Consiliului Concurenţei, precum şi a celorlalte