DEFINITIA SI

OBIECTIVELE

AGRICULTURII

ECOLOGICE

DEFINITIA SI OBIECTIVELE

AGRICULTURII ECOLOGICE Particularitati teoretice

Agricultura ecologica nu este un miracol, ci o creatie a agricultorilor iubitori de natura, ca o alternativa la agricultura intensive, de tip industrial, bazata pe metode si mijloace de productie eficiente, in special, din punct de vedere economic. Terminologie In conformitate cu Regulamentul 2092 aprobat de Consiliul Comunitatii Economice Europene, la data de 24 iunie 1991, tarile comunitare folosesc, cu acelasi inteles, urmatorii termeni: agricultura organica( Anglia) agricultura biologica( Grecia, Franta, Italia, Olanda si Portugalia) agricultura ecologica( Danemarca, Germania si Spania)

Definitii

Majoritatea specialistilor, bazandu-se pe prevederile regulamentului CEE 2092/91, sustin ca agricultura ecologica are aceeasi definitie cu agricultura organica sau biologica. De asemenea, unii teoreticieni(Puia, Soran si Rotar -1998) cred ca agroecologia si ecologia agricola au aceeasi semnificatie:

Ecologia agricola sau agroecologia este o ramura sau disciplina a ecologiei generale care se ocupa de studiul multilateral, indeosebi sub raport productive, al infl;uentelor exercitate de factorii de mediu asupra plantelor si asupra animalelor domestice( asa - numita autoecologie agricola), precum si de cercetarea structurilor si a dinamicii agroecosistemelor (sinecologia agricola).

Continutul notiunilor structurale:

agri –ogor, camp, teren

cultura- totalitatea valorilor materiale si spirituale create si accumulate de omenire in decursul timpurilor

eco – casa, familie, casnicie, gospodarie, mediu

logic- stiinta, studio, cercetare si realitatile practice

Agricultura ecologica este stiinta sau arta administrarii sau tinerii sub control a vietuitoarelor agricole si a mediului de viata, in folosul indelungat al naturii si omenirii.

Agricultura ecologica cuprinde intreaga gama de activitati stiintifice ( observatii, masuratori si experimente) si aplicative ( analiza, proiectare, administrare) din agricultura si celelalte ramuri economice care prelucreaza si comercializeaza produse agricole si agro-industriale si pune un accent deosebit pe valorificarea si conservarea sau refacerea resurselor naturale, tehnico- financiare si umane specifice agroecosistemelor locale si zonale.

Ca stiinta – agricultura ecologica se ocupa cu studiul sistematic al structurilor materiale( organismele vii si modul lor de viata) si functionale( intra – si interrelatiile structurilor materiale) ale sistemelor agricole si cu proiectarea si managementul agroecosistemelor capabile a asigura, timp indelungat, nevoile umane de hrana, imbracaminte si de locuit, fara ale diminua potentialul ecologic, economic si social.

Ca ocupatie, agricultura ecologica este activitatea de asamblare a cunostintelor teoretice despre natura si agricultura in sisteme ecologice durabile, bazate pe resursele materiale, energetice si informationale ale sistemelor agricole.

Agricultura ecologica se bazeaza pe intelepciune si, ca atare, implica cunoasterea amanuntita a ogorului, vietuitoarelor si a celorlalte realittai economice si sociale, precum sip e intuitie, cumpatare si indemanare in alegerea si aplicarea masurilor in practica.

Scop

Agricultura ecologica urmareste armonizarea interactiunilor dinamice dintre sol, plante, animale si om, sau, cu alte cuvinte, dintre oferta ecologica, economica si sociala a agroecosistemelor si nevoile umane de hrana, imbracaminte si de locuit. Fiind un tip de agricultura durabila, scopul agriculturii ecologice poate fi exprimat printr-o functie de tip mini – max: maximizarea productiilor si minimalizarea efectelor secundare negative ale activittailor agricole.

Obiective

Obiectivele agriculturii ecologice se subordoneaza, in principal, dezvoltarii durabile a sistemelor agroecologice.

Obiective privind mediul inconjurator

echilibrarea bilantelor energetice

cresterea si mentinerea indelungata a fertilitatii solurilor

protectia resurselor de apa si a intregii vieti acvatice

stimularea activitatii microorganismelor, florei si faunei utile

conservarea biodiversitatii

refacerea si protejarea peisajului natural

Obiective privind plantele cultivate

integrarea naturala, inclusive cosmica, a speciilor si varietatilor cultivate

optimizarea structurilor agricole vegetale

dimensionarea corespunzatoare a spatiului de nutritie

refacerea echilibrelor naturale privind circuitul apei si al elementelor nutritive si infestarea cu buruieni, boli, insecte si alti daunatori

Obiective privind animalele domestice

optimizarea raportului planta/animal

imbunatatirea si conservarea fondului genetic

Obiective socio – economice

dezvoltarea sistemelor agricole si agroindustriale multifunctionale

minimizarea impactului negative al agriculturii asupra mediului inconjurator

diversificarea productiei agricole

reducerea consumului de resurse neregenerabile

imbunatatirea eficientei muncii si calitatii vietii producatorilor agricoli

refacerea si conservarea valorilor materiale si spirituale traditionale

Continuare -obiective

Obiective privind mediul inconjurator

echilibrarea bilantelor energetice

cresterea si mentinerea indelungata a fertilitatii solurilor

protectia resurselor de apa si a intregii vieti acvatice

stimularea activitatii microorganismelor, florei si faunei utile

conservarea biodiversitatii

refacerea si protejarea peisajului natural

Continuare - obiective

Obiective privind plantele cultivate

integrarea naturala, inclusive cosmica, a speciilor si varietatilor cultivate

optimizarea structurilor agricole vegetale

dimensionarea corespunzatoare a spatiului de nutritie

refacerea echilibrelor naturale privind circuitul apei si al elementelor nutritive si infestarea cu buruieni, boli, insecte si alti daunatori

Continuare - obiective

Obiective privind animalele domestice

optimizarea raportului planta/animal

imbunatatirea si conservarea fondului genetic

Obiective socio – economice

dezvoltarea sistemelor agricole si agroindustriale multifunctionale

minimizarea impactului negative al agriculturii asupra mediului inconjurator

diversificarea productiei agricole

reducerea consumului de resurse neregenerabile

imbunatatirea eficientei muncii si calitatii vietii producatorilor agricoli

refacerea si conservarea valorilor materiale si spirituale traditionale

Locul si rolul sistemelor de

agricultrura ecologica Stiinta si mai ales practica agricola au individualizat 4 tipuri distincte de agricultura ecologica

agricultura organica sau biologica

agricultura biodinamica

agricultura naturala

agricultura tip LEISA ( Low External Inputs Sustainable Agriculture)

Primele 3 tipuri de agricultura ecologica se bazeaza pe prevederile Consiliului Comunitatii Economice Europene nr. 2092 din 24 iunie 1991, iar agricultura tip LEISA este recomandata in perioada de conversie.

Sistemele agroecologice interfereaza, inclusive cu sistemele conventionale si ca atare, in practica nu exista sisteme agricole organice ( biologice) , biodinamice sau naturale pure cid oar sisteme mixte pe care le vom numi prin termenul general de sisteme agricole ecologice.

Sistemele de agricultura ecologica se diferentiaza prin rolul care il au in relatia cu mediul inconjurator si cu societatea.

Agricultura organica ( biologica) a aparut si s-a individualizat ca sistem distinct de agricultura in perioada 1930-1960.

Sistemele organice ( biologice ) de agricultura sunt orientate spre:

obtinerea de produse agricole cu calitati nutritive ridicate:

ameliorarea fertilitatii solurilor

eliminarea tuturor formelor de poluare a solului, apei si aerului

reducerea migrarii populatiei de la sat la oras

diminuarea consumului de energie neregenerabila: reducerea volumului de lucrari mecanice si a consumului specific de carburanti

imbunatatirea conditiilor de viata ale animalelor, asigurarea nu numai a nevoilor fiziologice, dar si a principiilor umane de ingrijire, care exclude cresterea in baterii, concentrarea excesiva, claustrarea permanenta.

Agricultura biodinamica este un sistem de agricultura ecologica bazat pe energiile( fortele) vietii si are ca scop principal producerea de hrana cu valoare nutritive ridicata si sanatoasa. Steiner ( 1924) a dezvoltat ideea ca o ferma este un organism viu, cu particularitati structurale si functionale proprii, in care solul, viata din sol, plantele, animalele si omul sunt strans legate intre ele, avand in vedere ca Viata are insa, origine spirituala , fiind organizata si condusa de spirit, partea materiala neputand determina viata.

Agricultura naturala este un sisstem agroecologic de interes local, care se bazeaza pe urmatoarele principii :

Nu lucrari adanci ale solului

Nu ingrasaminte chimice sau compost preparat

Nu combatere buruieni prin lucrari mecanice sau erbicide

Nu chimicale

Agricultura tip LEISA – se bazeaza pe resursele locale de sol, clima si de forta de munca si daca este cazul pe folosirea ingrasamintelor chimice si a pesticidelor, a masinilor si instalatiilor agricole conventionale, a ingredientelor alimentare si furajere etc, insa numai pentru acoperirea deficirtului de resurse si daca nu afecteaza mediul inconjurator. Acest tip de agricultura se recomanda in perioada de trecere de la agricultura conventionala la agricultura ecologica, cu scopul de a reface si pastra potentialul economic si social el fermelor, asociatiilor si societatilor agricole in conversie.

Locul si rolul sistemelor de

agricultrura ecologica Stiinta si mai ales practica agricola au individualizat 4 tipuri distincte de

agricultura ecologica

agricultura organica sau biologica

agricultura biodinamica

agricultura naturala

agricultura tip LEISA ( Low External Inputs Sustainable Agriculture)

Primele 3 tipuri de agricultura ecologica se bazeaza pe prevederile Consiliului Comunitatii Economice Europene nr. 2092 din 24 iunie 1991, iar agricultura tip LEISA este recomandata in perioada de conversie.

Sistemele agroecologice interfereaza, inclusive cu sistemele conventionale si ca atare, in practica nu exista sisteme agricole organice ( biologice) , biodinamice sau naturale pure cid oar sisteme mixte pe care le vom numi prin termenul general de sisteme agricole ecologice.

Sistemele de agricultura ecologica se diferentiaza prin rolul care il au in relatia cu mediul inconjurator si cu societatea.

Agricultura organica ( biologica) a aparut si s-a individualizat ca sistem distinct de agricultura in perioada 1930-1960.

Locul si rolul sistemelor de

agricultrura ecologica Agricultura organica ( biologica) a aparut si s-a individualizat ca sistem

distinct de agricultura in perioada 1930-1960.

Sistemele organice ( biologice ) de agricultura sunt orientate spre:

obtinerea de produse agricole cu calitati nutritive ridicate:

ameliorarea fertilitatii solurilor

eliminarea tuturor formelor de poluare a solului, apei si aerului

reducerea migrarii populatiei de la sat la oras

diminuarea consumului de energie neregenerabila: reducerea volumului de lucrari mecanice si a consumului specific de carburanti

imbunatatirea conditiilor de viata ale animalelor, asigurarea nu numai a nevoilor fiziologice, dar si a principiilor umane de ingrijire, care exclude cresterea in baterii, concentrarea excesiva, claustrarea permanenta.

Locul si rolul sistemelor de

agricultrura ecologica

Agricultura biodinamica este un sistem de

agricultura ecologica bazat pe energiile( fortele) vietii

si are ca scop principal producerea de hrana cu

valoare nutritive ridicata si sanatoasa. Steiner ( 1924)

a dezvoltat ideea ca o ferma este un organism viu, cu

particularitati structurale si functionale proprii, in care

solul, viata din sol, plantele, animalele si omul sunt

strans legate intre ele, avand in vedere ca Viata are

insa, origine spirituala , fiind organizata si condusa

de spirit, partea materiala neputand determina viata.

Locul si rolul sistemelor de

agricultrura ecologica

Agricultura naturala este un sisstem

agroecologic de interes local, care se bazeaza

pe urmatoarele principii :

Nu lucrari adanci ale solului

Nu ingrasaminte chimice sau compost preparat

Nu combatere buruieni prin lucrari mecanice

sau erbicide

Nu chimicale

Locul si rolul sistemelor de

agricultrura ecologica Agricultura tip LEISA – se bazeaza pe resursele

locale de sol, clima si de forta de munca si daca este cazul pe folosirea ingrasamintelor chimice si a pesticidelor, a masinilor si instalatiilor agricole conventionale, a ingredientelor alimentare si furajere etc, insa numai pentru acoperirea deficirtului de resurse si daca nu afecteaza mediul inconjurator. Acest tip de agricultura se recomanda in perioada de trecere de la agricultura conventionala la agricultura ecologica, cu scopul de a reface si pastra potentialul economic si social el fermelor, asociatiilor si societatilor agricole in conversie.

Particularitati practice

Particularitati practice

In practica agricultura ecologica are o serie de insusiri distincte :

durata sistemelor agroecologice este mai lunga

productia ecologica se realizeaza in ferme, gospodarii, asociatii familiale, mai rar in asociatii tip holding

unitaile ecologice corespund exigentelor privind calitatea si si protectia mediului inconjurator

fermele si societatile agroindustriale ecologice sunt de dimensiuni mici si mijlocii ( 5- 50 ha)

fermele si societatile agricole, agroindustriale si comerciale ecologice parcurg o perioada mai lunda sau mai scurta de conversie, egala cu timpul scurs intre inceperea managementului ecologic si obtinerea certificatului de ferma sau societate ecologica

trecerea de la agricultura conventionala la cea ecologica se face pas cu pas, pentru ca structurile economice san u resimta efectele scaderii productivitatii, iar producatorii sa capete incredere in noile sisteme.

cu foarte putine exceptii, fermele ecologice sunt mixte ( de tip vegetal- animal)

activitatile din fermele si societatile agroindustriale se desfasoara conform normelor internationale si nationale

in fermele si societatile prelucratoare ecologice se cultiva si se cresc toate speciile si varietatile de plante si animale domestice, respective , se prelucreaza toate produsele agricole vegetale sau animale, cu exceptia celor create sau produse prin inginerie genetica

fermele si societatile de prelucrare a produselor ecologice folosesc, cu precadere resursele funciare, economice si sociale proprii.

tehnologiile agroeconomice imbina metodele traditionale de cultivare a terenurilor

fermele si societatile de prelucrare a produselor agricole folosesc cu precadere, resursele funciare, economice si sociale proprii

tehnologiile agroecologice imbina metodele traditionale de cultivare a terenurilor, cresterea animalelor si de prelucrare a produselor agricole cu mijloacele moderne de inalta tehnicitate

samanta, materialul de plantat si animalele de prasila sunt certificate ecologic si ca atare se produc in ferma proprie, fie in ferme si societati ecologice specializate

hrana plantelor si a animalelor este cat mai naturala, completa, sanatoasa, biodegradabila sin u depaseste nevoile acestora.

sistemele ecologice vegetale si animale inregistreaza pierderi mici ca urmare a atacului de buruieni, boli si insecte si alte animale daunatoare datorita activitatilor preventive permanente

efectele tehnologiilor ecologice sunt multiple, de lunga durata si se manifesta mai tarziu

prelucrarea produselor agricole ecologice se face mecanic, fizic sau biologic, cu mentinerea calitatii si pe cat posibil, a integritatii structurale a produselor agricole

materiile prime, ingredientele si aditivii folositi in procesul de prelucrare sunt certificate ecologic

produsele agricole si agroindustriale ecologice se depoziteaza separat de produsele neecologice

ambalajul prodeselor ecologice este din materiale biodegradabile, care nu contamineaza nici produsele si nici mediul inconjurator

transportul produselor ecologice si al animalelor se face cu minimum de pierderi si pe distante mici

produsele ecologice sunt etichetate sau/si insotite de un document pe care scrie denumirea produsului, numele si adresa persoanei sau a companiei producatoare, denumirea firmei ce a facut certificarea, metodele de producere sau de prelucrare si mentiunea” Produs certificate ecologic”

necesarul de forta de munca este mai mare decat in agricultura conventionala, ceea ce , din punct de vedere practice, insemna noi locuri de munca, dar si cheltuieli suplimentare

munca in ferma si societatea agroindustriala este pasionanta si reconfortanta si se bazeaza pe analiza sistemica si decizii rational stiintifice inovatoare

Particularitati practice

Particularitati practice

In practica agricultura ecologica are o serie de insusiri distincte :

durata sistemelor agroecologice este mai lunga

productia ecologica se realizeaza in ferme, gospodarii, asociatii familiale, mai rar in asociatii tip holding

unitaile ecologice corespund exigentelor privind calitatea si si protectia mediului inconjurator

fermele si societatile agroindustriale ecologice sunt de dimensiuni mici si mijlocii ( 5- 50 ha)

fermele si societatile agricole, agroindustriale si comerciale ecologice parcurg o perioada mai lunda sau mai scurta de conversie, egala cu timpul scurs intre inceperea managementului ecologic si obtinerea certificatului de ferma sau societate ecologica

trecerea de la agricultura conventionala la cea ecologica se face pas cu pas, pentru ca structurile economice san u resimta efectele scaderii productivitatii, iar producatorii sa capete incredere in noile sisteme.

cu foarte putine exceptii, fermele ecologice sunt mixte ( de tip vegetal- animal)

activitatile din fermele si societatile agroindustriale se desfasoara conform normelor internationale si nationale

in fermele si societatile prelucratoare ecologice se cultiva si se cresc toate speciile si varietatile de plante si animale domestice, respective , se prelucreaza toate produsele agricole vegetale sau animale, cu exceptia celor create sau produse prin inginerie genetica

Particularitati practice

fermele si societatile de prelucrare a produselor ecologice folosesc, cu precadere

resursele funciare, economice si sociale proprii.

tehnologiile agroeconomice imbina metodele traditionale de cultivare a terenurilor

fermele si societatile de prelucrare a produselor agricole folosesc cu precadere, resursele funciare, economice si sociale proprii

tehnologiile agroecologice imbina metodele traditionale de cultivare a terenurilor, cresterea animalelor si de prelucrare a produselor agricole cu mijloacele moderne de inalta tehnicitate

samanta, materialul de plantat si animalele de prasila sunt certificate ecologic si ca atare se produc in ferma proprie, fie in ferme si societati ecologice specializate

hrana plantelor si a animalelor este cat mai naturala, completa, sanatoasa, biodegradabila sin u depaseste nevoile acestora.

sistemele ecologice vegetale si animale inregistreaza pierderi mici ca urmare a atacului de buruieni, boli si insecte si alte animale daunatoare datorita activitatilor preventive permanente

Particularitati practice

efectele tehnologiilor ecologice sunt multiple, de lunga durata si se manifesta mai tarziu

prelucrarea produselor agricole ecologice se face mecanic, fizic sau biologic, cu mentinerea calitatii si pe cat posibil, a integritatii structurale a produselor agricole

materiile prime, ingredientele si aditivii folositi in procesul de prelucrare sunt certificate ecologic

produsele agricole si agroindustriale ecologice se depoziteaza separat de produsele neecologice

ambalajul prodeselor ecologice este din materiale biodegradabile, care nu contamineaza nici produsele si nici mediul inconjurator

transportul produselor ecologice si al animalelor se face cu minimum de pierderi si pe distante mici

produsele ecologice sunt etichetate sau/si insotite de un document pe care scrie denumirea produsului, numele si adresa persoanei sau a companiei producatoare, denumirea firmei ce a facut certificarea, metodele de producere sau de prelucrare si mentiunea” Produs certificate ecologic”

necesarul de forta de munca este mai mare decat in agricultura conventionala, ceea ce , din punct de vedere practice, insemna noi locuri de munca, dar si cheltuieli suplimentare

munca in ferma si societatea agroindustriala este pasionanta si reconfortanta si se bazeaza pe analiza sistemica si decizii rational stiintifice inovatoare

Situatia agriculturii ecologice in lume si in

Romania

Situatia agriculturii ecologice in lume si in Romania

Agricultura ecologica se face, mai mult sau mai putin oficial, pe toate continentele, cu exceptia Antarctidei, fiecare avand cel putin o asociatie agroecologica, una sau mai multe organizatii de certificare a activittailor si produselor ecologice si desigur, numeroase ferme si societati de prelucrare si de valorificare a produselor agricole si alimentare ecologice.

Cele mai multe tari care practica, pe scara larga, agricultura ecologica si au cea mai mare piata de produse ecologice agricole si alimentare se afla in Europa, America de Nord, Centrala si de Sud.

In Europa, agricultura ecologica este cea mai dezvoltata atat din punct de vedere practice, cat si stiintific.

Pe fondul extinderii bolii “vacii nebune” in tarile dezvoltate din Europa si a temerilor privind folosirea organismelor modificate genetic, cererea de produse agricole si alimentare ecologice a crescut foarte mult. In fata acestei cereri, multe tari, inclusive Romania, sunt in dificultate ca urmare a ponderii mici a produselor ecologice pe piata agro-alimentara.

De asemenea, cercetarea agricola in acest domeniu n-a abordat cu destula convingere unele domenii esentiale, precum : genetica si ameliorarea plantelor si animalelor, producerea de seminte, material de plantat si de prasila si mai are multe de facut in cresterea eficientei economice, instruirea si educatia producatorilor ecologisti, inspectia si certificarea fermelor si produselor ecologice si in valorificarea productiei agroecologice.

In Romania, agricultura ecologica este in faza de pionerat in multe privinte.Ceva mai bine se sta in cercetare, ca urmare a experientei accumulate in ultimii ani de studii teoretice si applicative privind cultivarea terenurilor agricole, precum si in ceea ce priveste promovarea agriculturii ecologice de catre unele ONG –uri de profil, precum: “AGROECOLOGIA” si “Societatea pentru Agricultura Ecologica.

Cauzele salbei dezvoltari a agriculturii ecologice romanesti sunt:

lipsa normelor nationale in domeniu

lipsa unor masuri politice de promovare a agriculturii ecologice

nivelul de cunostinte de specialittae foarte scazut al agricultorilor

Avand in vedere ca agricultura ecologica poate oferi solutii de rezolvare a problemelor micii gospodarii taranesti- faramitarea terenurilor, scaderea numarului de si a puterii fizice a producatorilor agricoli, tehnologiile rudimentare, productia de subzistenta si ca potentialul agroecologic al Romaniei este de peste 25 % din suprafata agricola, productia agricola si produsele agroalimentare trebuie sa devina politica de stat.

Perspectiva elaborarii unei legi a productiei si produselor agricole si alimentare ecologice sunt motive reale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice la adevaratul potential al tarii.

In Romania cadrul normative este realizat prin intermediul a doua acte normative:

O.U. nr.34/2000( Norme metodologice referitoare la productia ecologica) armonizata prin

Legea nr. 38/2001 referitoare la productia in agricultura ecologica

La nivel institutional in Romania exista urmatoarele organisme in domeniu:

Autoritatea Nationala pentru Produse Ecologice/ANPE( in cadrul Ministerului Agriculturii, Apelor, Padurii si Mediului)

Comisia de Agricultura Ecologica ( MAAP, FNAE, invatamant, cercetare)

Federatia Nationala de Agricultura Ecologica(FNAE/grup national de producatori)

R.E.N.A.R.( structura de acreditare a structurilor de certificare)

Situatia agriculturii ecologice in lume si in

Romania

In Romania, agricultura ecologica este in faza de pionerat in multe privinte.Ceva mai bine se sta in cercetare, ca urmare a experientei accumulate in ultimii ani de studii teoretice si applicative privind cultivarea terenurilor agricole, precum si in ceea ce priveste promovarea agriculturii ecologice de catre unele ONG –uri de profil, precum: “AGROECOLOGIA” si “Societatea pentru Agricultura Ecologica.

Cauzele salbei dezvoltari a agriculturii ecologice romanesti sunt:

lipsa normelor nationale in domeniu

lipsa unor masuri politice de promovare a agriculturii ecologice

nivelul de cunostinte de specialittae foarte scazut al agricultorilor

Avand in vedere ca agricultura ecologica poate oferi solutii de rezolvare a problemelor micii gospodarii taranesti- faramitarea terenurilor, scaderea numarului de si a puterii fizice a producatorilor agricoli, tehnologiile rudimentare, productia de subzistenta si ca potentialul agroecologic al Romaniei este de peste 25 % din suprafata agricola, productia agricola si produsele agroalimentare trebuie sa devina politica de stat.

Situatia agriculturii ecologice in lume si in

Romania

Situatia agriculturii ecologice in lume si in Romania

Agricultura ecologica se face, mai mult sau mai putin oficial, pe toate continentele, cu exceptia Antarctidei, fiecare avand cel putin o asociatie agroecologica, una sau mai multe organizatii de certificare a activittailor si produselor ecologice si desigur, numeroase ferme si societati de prelucrare si de valorificare a produselor agricole si alimentare ecologice.

Cele mai multe tari care practica, pe scara larga, agricultura ecologica si au cea mai mare piata de produse ecologice agricole si alimentare se afla in Europa, America de Nord, Centrala si de Sud.

In Europa, agricultura ecologica este cea mai dezvoltata atat din punct de vedere practice, cat si stiintific.

Pe fondul extinderii bolii “vacii nebune” in tarile dezvoltate din Europa si a temerilor privind folosirea organismelor modificate genetic, cererea de produse agricole si alimentare ecologice a crescut foarte mult. In fata acestei cereri, multe tari, inclusive Romania, sunt in dificultate ca urmare a ponderii mici a produselor ecologice pe piata agro-alimentara.

De asemenea, cercetarea agricola in acest domeniu n-a abordat cu destula convingere unele domenii esentiale, precum : genetica si ameliorarea plantelor si animalelor, producerea de seminte, material de plantat si de prasila si mai are multe de facut in cresterea eficientei economice, instruirea si educatia producatorilor ecologisti, inspectia si certificarea fermelor si produselor ecologice si in valorificarea productiei agroecologice.

Situatia agriculturii ecologice in lume si in

Romania

Perspectiva elaborarii unei legi a productiei si produselor agricole si alimentare ecologice sunt motive reale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice la adevaratul potential al tarii.

In Romania cadrul normative este realizat prin intermediul a doua acte normative:

O.U. nr.34/2000( Norme metodologice referitoare la productia ecologica) armonizata prin

Legea nr. 38/2001 referitoare la productia in agricultura ecologica

La nivel institutional in Romania exista urmatoarele organisme in domeniu:

Autoritatea Nationala pentru Produse Ecologice/ANPE( in cadrul Ministerului Agriculturii, Apelor, Padurii si Mediului)

Comisia de Agricultura Ecologica ( MAAP, FNAE, invatamant, cercetare)

Federatia Nationala de Agricultura Ecologica(FNAE/grup national de producatori)

R.E.N.A.R.( structura de acreditare a structurilor de certificare)

Conversia la agricultura ecologica

Conversia la agricultura ecologica

Pentru realizarea conversiei la agricultura ecologica, potrivit Legii.nr.38/2001, operatorul este obligat sa-si certifice activitatea prin intermediul uneia dintre structurile de certificare si control care au notificata activitatea in Romania. Certificarea face obiectul unui acord comercial intre agricultor si structura de certificare aleasa.

In prezent in Romania exista mai multe structuri de certificare si control din Uniunea Europeana( acreditate pe norma 45011) precum si din alte tari:

ECOCERT ( Vegetal +Animal):Franta

LACON( V+A):Austria

BIOINSPECTA( V+A): Elvetia

SKAL( V+A): Olanda

EKOGARANTIE ( V+A): Germania

Q&D(V+A): Germania

ICEO( V+A): Italia

BIOKONTROL(V) : Ungaria

Potrivit O.U. nr. 34/2000, perioada de conversie pentru ferme vegetale este de 2 ani. Organismele de inspectie si certificare cu aprobarea A.N.P.E. decide ca aceste perioade sa fie marite sau reduse,avand in vedere utilizarea anterioara a parcelelor.