Condiții de păstrare și depozitare a fructelor

Pentru a asigura consumul de legume și fructe pe tot timpul anului, acestea trebuie depozitate, conservate și condiționate. Produsele horti-viticole continuă în timpul păstrării o serie de procese metabolice și anume:

- respirație, - maturare, - încolțire, etc.Condițiile de păstrare variază de la un produs

la altul și depozitele se proiectează având în vedere aceste necesități.

Păstrarea fructelor în stare proaspătă poate fi:

• Păstrare temporară (de scurtă durată), atunci când fructele prin natura lor prezintă un grad ridicat de perisabilitate sau destinaţia comercială a produselor impune această măsură tehnologică.

• Păstrare prelungită (de lungă durată), fructele sunt păstrate un interval variabil de timp admisibil, stabilit în funcţie de dotarea spaţiului de păstrare, de specia şi soiul de fructe.

Clasificarea depozitelor pentru fructe:

Depozitele pentru fructe se clasifică după mai multe criterii și anume:

• după natura producției depozitate sunt: depozite specializate pentru un singur produs, depozite universale pentru mai multe produse și complexe de valorificare cu activități de păstrare și depozitare a produselor;

• după modul de realizare a condițiilor de păstrare se deosebesc depozite fără posibilități de reglare a condițiilor de depozitare, depozite cu posibilități de reglare a condițiilor de depozitare, cu atmosferă controlată, prevazute cu instalații de ventilație mecanică și frigorifice;

• După tipul constructiei adoptate, depozitele pot fi: pavilionare și comasate;

• După limitele temperaturilor pentru păstrare, depozitele sunt: cu temperaturi pozitive (0 °C - 5 °C), cu temperaturi negative de până la -24 °C pentru produse congelate și cu temperaturi apropiate de cele ale mediului exterior, care sunt determinante la realizarea microclimatului interior;

• După gradul de dotare al depozitului, pot fi: depozite speciale cu instalații mecanizate de sortare și de realizare a climatului interior, depozite simple, fără instalații, destinate păstrării de scurtă durată;

• După capacitate sunt depozite de mică capacitate (50 - 100 tone) și de mare capacitate (20.000 tone).

Perisabilitatea este însuşirea fructelor proaspete de a-şi pierde valoarea de utilizare, mai rapid sau mai lent.

În conformitate cu recomandările Comisiei Economice a Organizaţiei Naţiunilor Unite, din punct de vedere al perisabilităţii, fructele, ca produse horticole, se împart în 4 grupe cu grad de perisabilitate asemănător: extrem de perisabile, foarte perisabile, perisabile şi mai puţin perisabile.

Fructele din grupa I-a şi a II-a, foarte uşor perisabile şi uşor perisabile, după recoltare trebuie să fie transportate imediat şi păstrate la temperaturi răcoroase sau de refrigerare, deoarece se degradează foarte repede prin pierdere de apă sau procese microbiologice. În cazurile când nu se pot asigura condiţiile optime de temperatură şi umiditate a aerului, comercializarea lor trebuie să fie făcută rapid în 1-3 zile de la recoltare în funcţie de specie şi soi.

Fructele din grupa a III-a, perisabile, sunt mai stabile, pot fi păstrate în condiţii optime, pe perioade mai mari de timp decât cele din grupele  I şi  II. Ele, în anotimpurile mai calde, se degradează în câteva zile, dacă temperatura şi  umiditatea aerului sunt mai mari, apropiate de condiţiile mediului.

Produsele păstrate Temperatura optimă

Umiditatea relativă a aerului optimă %

Durata maximă de păstrare

Fructe foarte uşor şi uşor perisabileCăpşuni 0 85-90 3-8 zile

Caise -0,5       +0,5 90 1-2 săpt.

Piersici -1           +2 90 2-6 săpt

Fructe perisabileMere 0            +4 85-90 5-8 luni

Pere -1           +2 85-90 2-6 luni

Struguri de masă -1           +1 75-85 3-4 luni

Condiţiile de păstrare pentru fructe

DEPOZITAREA MERELOR

Pentru reducerea pierderilor și deprecierilor pe durata păstrării este obligatoriu ca într-o celulă să se păstreze mere dintr-o singură grupa de soiuri cu același grad de maturare și aceleași cerințe pentru factorii de păstrare. Incarcătura unei celule se va face în maxim 5 zile în condițiile în care temperatura optimă a spațiului de depozitare pe perioada încărcării este între 4-8 grade.

Golden Delicios între -1-0 grade umiditate 95 și durată păstrare 6-7 luniGrupa Starkrimson 0,5 -0 grade umiditate 90-95 ,6-7 luni durată păstrareGrupa Jonathan 3-4 grade, 90-95 umiditate ,5-6 luni durată păstrare 

Păstrarea merelor se face în depozite frigorifice cu atmosferă normală sau controlată, precum și în depozite cu ventilație naturală.

Depozitarea merelor se începe într-un timp cât mai scurt de la recoltare și se păstrează în loturi din același soi.

Merele se depozitează în lăzi ce se stivuiesc pe 8-9 nivele, până la înalțimea de 5-7 m, spațiul dintre tavan și ultima ladă fiind de 80 cm. Se lasă și spații de aproximativ 20-30 cm între pereții și rândurile de stive pentru ca aerul să poată circula.

DEPOZITAREA CĂPȘUNELOR 

Căpșunele sunt recoltate în etape diferite de dezvoltare, în funcție de soi și de preferința pieței. Maturitatea căpșunelor este cel mai bine indexată de culoarea suprafeței exterioare și de fermitatea fructelor. Fructele din cele mai multe soiuri destinate pentru consum ar trebui să fie recoltate atunci când suprafața fructului este complet roșie, deși fructele din soiuri mai puțin tari trebuie să fie recoltate când au o culoare mai deschisă. Soiurile mai puțin tari includ Senga Sengana, Polka și Honoeye. Soiurile mai tari, cum ar fi Selva și Camarosa, ar trebui recoltate când au o culoare roșu intens. Aroma tuturor soiurilor de căpșune este mai căutată și mai dulce dacă fructele sunt lăsate să se coacă în întregime pe planta. Fructele de căpșuni nu se mai coc după recoltare.

Temperatura de depozitare a căpșunilor în stare refrigerată este cuprinsă în intervalul (0 / +1)°C.

Umiditatea relativă trebuie menținută între 90 – 98%. În cazul în care umiditatea relativă scade sub nivelul de 90% căpșunii se vor usca și vor prezenta riduri la suprafață.

Căpșunele trebuiesc depozitate în întuneric total și constant.

Ventilarea trebuie asigurată la un nivel minim, pentru a evita deshidratarea, dar suficient pentru eliminarea surplusului de CO2 generat pe durata depozitării. 

Păstrarea piersicilor pentru consumul în stare proaspătă

 Pe plan mondial, anual se

comercializează fructele a peste 155 de soiuri de piersici. Astfel, piersicile pot fi recoltate de la mijlocul lunii mai până în luna octombrie. Piersicele sunt fructe cu un aspect atrăgător, foarte apreciate pentru consumul în stare proaspătă, Nectarinele (fără puf) şi paviile (cu pulpa fermă şi aderentă la sâmbure) sunt preferate pentru industrializare, fiind rezistente la recoltarea mecanizată şi la transport.

Se recoltează prin 2-3 treceri, la interval de 2-4 zile, cu 2-4 zile înaintea maturităţii de consum. Prerăcirea se poate realiza cu aer (timp de 12-18 ore) sau cu apă (timp de 30-40 minute), scăzând temperatura fructelor la o temperatură medie de 4-5°C. Pentru fructele care se vor valorificare în ziua următoare recoltării, este recomandată prerăcirea la temperatura cuprinseîntre 5 şi 10o C.

Fructele care necesită manipulări, transport, păstrare timp îndelungat, vor fi prerăcite la o temperatură apropiată de 0°C, iar cele care sunt sensibile la prăbuşirea pulpei, vor fi prerăcite la 0° C, operaţie care se va face până la 8 ore de la recoltare.

Transportul fructelor condiţionate, care au fost şi prerăcite, se face cu mijloace auto frigorifice, în vederea păstrării temporare sau valorificării directe. Fructele condiţionate, fără prerăcire, pot fi transportate pe distanţe scurte (timp de 4-6 ore) cu mijloace auto izoterme sau prevăzute cu prelate. Păstrarea piersicelor nu trebuie să depăşească 15-25 zile în condiţii de refrigerare şi atmosferă normală, sau 35-40 zile în atmosferă controlată.

Bibliografie

1. Liviu Mihai Irimia, 2013, Editura “Ion Ionescu de la Brad” “Controlul şi expertiza calităţii legumelor, fructelor şi produselor derivate “

2. http://referat-referate.blogspot.ro3. http://www.managusamv.ro4. www.google.ro