Despre densitatea de locuire in Transilvania istorica a secolului al XVIII-lea prin metoda grafica de evaluare a raspandirii oiconimelor pe carourile Ridicarii iosefine.pdf

7/16/2019 Despre densitatea de locuire in Transilvania istorica a secolului al XVIII-lea prin metoda grafica de evaluare a raspa…

http://slidepdf.com/reader/full/despre-densitatea-de-locuire-in-transilvania-istorica-a-secolului-al-xviii-lea 1/15

Despre densitatea de locuire

în Transilvania istorică a secolului al XVIII-lea

prin metodă grafică de evaluare a răspândirii oiconimelor

pe carourile Ridicării iosefine

1. Despre cercetare şi valoare: toponime, oiconime pe documente cartografice

Precum întreaga societate românească supusă schimbării după anul 1989, şi în domeniulcercetării cartografice s-a produs o deschidere spre teme şi izvoare istorice inedite. În acest

caz, cartografia deschide noi perspective în cercetarea unui peisaj, al cărui repere vizuale

poate desemna nu doar o entitate geografică, ci şi un ansamblu contextual de tip cultural,

politic, istoric, geografic etc.

Putând constitui o importantă bază de date pentru numeroase domenii de activitate

(istorie, geografie, etnografie, lingvistică, urbanism, mediu ş.a.), documentele cartografice se

constituie atât ca puncte de plecare, de reper sau argument – în susţinerea şi dezvoltarea unor

teorii –, precum şi – prin analiză propriu-zisă – ca răspuns la întrebări dintr-o anume tematică.Abordarea contemporană inter- şi transdisciplinară a cercetării documentelor

cartografice prin prisma tehnologiei şi ştiinţei contemporane aduce noi perspective, vizuale,

asupra unui document istoric.1

Şi, pentru că Exempla trahunt!, publicarea cartografiei cu descrierea toponimiei

teritoriului din Ridicarea iosefină pentru Slovenia2 relevă o valoare documentară şi

informaţională a documentului care e departe de a fi fost încă recunoscută, ceea ce permite

deschiderea de noi şi importante perspective de cercetare ştiinţifică pentru societatea

modernă. Analiza aspectelor documentului iosefin de nivel economic, politic, cultural, albisericii evidenţiază un caracter al identităţii3 multistratificat, care completează înţelegerea

unei vecinătăţi geografice şi istorice.

1 Vizualul ca document istoric. Imagine, obiect şi ritual în cercetarea contemporană. Seminar de cercetareinterdisciplinară [http://institute.ubbcluj.ro/isce/evenimente/seminarii/vizualul_ca_document_istoric.html (26.08.2011)]2 Vincenc Rajšp, Vladimir Kološa, Josephinische Landesaufnahme 1763-1787 für das Gebiet der Republik Slowenien,Karten/Landesbeschreibung, 6. Band, Hrsg. Arhiv Republike Slovenije, Ljubljana, 2000.3 Idem, p. VIII.



Amploarea unui fenomen unic în istoria Europei marchează secolul al XVIII-lea prin

acţiunea de cartografiere a teritoriului Casei imperiale austriece ce vizualizeaza pe harta

Statului Major General austriac 1749-18544 (Anexa 1) teritoriile Ridicării topografice

militare iosefine, dintre anii 1763-1787. Volumul de muncă al cartografierii austriece s-a

concretizat într-o impresionantă colecţie de hărţi topografice militare, colecţie promovatăinstituţional de mareşalul Lacy, prin constituirea Oficiului topografic (1764), care a însumat

Colecţia de planuri a Consiliului militar ( Plansammlung des Hofkriegsrathes) – colecţie

constituită din ordinul Mariei Tereza –, cu Planurile militare ale cetăţilor şi fortificaţiilor ,

păstrate în Arhiva inginerească (Genie Archiv)5.

Cartografia, considerată un auxiliar al istoriei, dar de o deosebită importanţă pentru

cunoaşterea mai multor aspecte din trecutul unei zone geografice, a permis dezvoltarea unor

studii de toponimie6 care pot să confirme fapte de geografie istorică7. Toponimia, care

consemnează, printre altele, o realitate socio-economică existentă la un moment dat, la rându-ieste considerată "istoria nescrisă a unui popor, o adevărată arhivă, unde se păstrează amintirea

atîtor evenimente, întîmplări şi fapte, mai mult ori mai puţin vechi sau importante, care s-au

petrecut de-a lungul timpurilor şi au impresionat într-un chip oarecare sufletul popular"8.

Problema tratării oiconimelor din Transilvania şi a răspândirii lor în cartografia

Ridicării iosefine propune o abordare inedită, sumară, cunoscută fiind teoria lingviştilor9

privitoare la definirea terminologică, prin care oiconimul prezintă următoarea structură:

4 Vincenc Rajšp, Vladimir Kološa, Josephinische Landesaufnahme 1763-1787 für das Gebiet der Republik Slowenien,Karten/Landesbeschreibung, 6. Band, Hrsg. Arhiv Republike Slovenije, Ljubljana, 2000, apud: Karlsruher Geowissenschaftliche Schriften, Seria C: Hărţi vechi, vol. 2, Karlsruhe, 1989.5 Borbély Andor, Nagy Julia, "Ridicarea iosefină" sau prima hartă militară , în Revista cartografică, vol. II, caietele 1-2,oct. 1932, p. 35-85.6 Ion Nicolae, Bogdan Suditu, Toponimie românească şi internaţională , Editura Meronia, Bucureşti, 2008, p. 19.7 Vezi lucrări ale lui George Vâlsan, Vintilă Mihăilescu, Ion Conea, Alexandru Obreja, Mircea Buza ş.a.8 Iorgu Iordan, Toponimia romînească , Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963, p. 2.9 Vasile Frăţilă, Din oiconimia Banatului, în Analele Universităţii de Vest din Timişoara, Seria Ştiinţe filologice,tom XLV, 2007, p. 140 [www.litere.uvt.ro/vechi/documente_pdf/.../2007_integral.pdf (aug. 2011)]



Aproape oriunde în lume, metodologia lucrărilor privind toponimia, în general, cunoaşte

un acelaşi punct de pornire al cercetării, necondiţionat de domeniul de cercetare al autorului.

În majoritatea cazurilor, cu materialele cartografice şi dicţionarele de numiri geografice care,

în ciuda unor inadvertenţe, au constituit realitatea10, se poate susţine o cercetare a toponimiei

unui teritoriu.

De la considerarea toponimiei ca domeniu de graniţă11 în concertul ştiinţelor sociale din

trecut, dinamica cercetării din zilele noastre a deschis noi perspective, devenind o ştiinţă de

contact, autonomă, cu identitate epistemologică, care implică cercetări interdisciplinare şi o

complexă formaţie din partea toponomaştilor.12

Nevoia studierii numelor de locuri apare deplin justificată dacă avem în vedere existenţa

unui adevărat înveliş toponimic al globului, în componenţa căruia se reflectă modul în care

toponimele s-au format şi cum au evoluat13, precum şi existenţa de fapte şi fenomene social-

istorice din perioade predocumentare14.

Subiectul acestui studiu care implică doar o analiză statică a numărului şi distribuţiei

oiconimelor pe cele 280 de carouri transilvănene ale Ridicării iosefine, încearcă o vizualizare

a densității de locuire pe teritoriul Transilvaniei secolului al XVIII-lea, favorizată de o

configuraţie geografică şi condiţii de existenţă care au dus la denominarea, păstrată pânăastăzi, a unor mici ţări: Ţara Haţegului, Ţara Amlaşului, Ţara Făgăraşului, Ţara Bârsei, Ţara

10 Mircea Buza, Toponimie geografică românească , Editura Universităţii "Lucian Blaga", Sibiu, 2002, p. 26.11 Alexandru Graur, Toponimia – ştiinţă de graniţă , în "Analele Universităţii Bucureşti", tom XXI, 1972, nr. 1-2, p. 66.12 I. Toma, Caracterul interdisciplinar al toponimiei, în "Limba Română", tom XXXIV, 1985, nr. 3, Bucureşti, p. 250-256.13 Ion Nicolae, Bogdan Suditu,op. cit., p. 12. 14 Mircea Buza, op. cit., p. 35.



Oaşului15. (Fig. 1)

Pentru o imagine grafică cât mai sugestivă, evaluarea statistică a oiconimelor din fiecare

carou a impus stabilirea unei grile și atribuirea unei haşuri distincte pentru fiecare nivel de

densitate constatat. Astfel, prin haşură, densitatea și repartizarea numelor de așezări în

teritoriu este ușor de reperat și de poziționat, într-un procent de locuire propriu, pe ansamblulteritoriului transilvănean.

Fig. 1. Suprapunerea carourilor haşurate, conform grilei stabilite după numărul oiconimelor înscrise pemanşeta caroului de Ridicare iosefină, pe structura ansamblului (scheletului) hărţii topografice

iosefine

Urmărind pe hartă haşura care atestă carourile cu peste 20 de toponime, urmată în

imediata apropiere de cea a treptei inferioare de locuire, stabilită la 16-20 oiconime,

constatăm o repartizare a zonelor intens populate – foarte firească, de altfel, pentru

numeroasele perioade de luptă din istoria Transilvaniei –, în bazinul unor mici depresiuni, în

care istoria nu întâmplător atestă vechi centre de locuire, care puteau fi mai bine protejate şi

ofereau şi o protecţie naturală (Depresiunea Hațegului, Podișul Târnavelor, Depresiunea Ciuc-

Cașin, Câmpia Transilvaniei, Podișul Someșan), comparativ cu întregul areal al Transilvaniei,

considerat în general favorabil locuirii şi dezvoltării aşezărilor umane16.

15 Laurian Someşan, Le passé de la Transylvanie et le facteur géographique, în Revue de Transylvanie, Tom V, nr. 3,iulie-septembrie, Cluj, 1939, p. 323.16 Laurian Someşan, op cit., p. 319.



2. Grafie şi semnificaţie pe documente cartografice

Scrierea hărţii se diferenţiază din ansamblul inscripţiilor de pe harta topografică,

reprezentând importanţa şi mărimea, din diversitatea elementelor la care se referă. Prin tip şi

dimensiune a caracterului de scriere, facilitează interpretarea unor diverse semne

convenţionale.17

Astfel, scrierea privind numele capitalei este de caracter şi mărime diferită dea localităţilor reşedinţă de judeţ, diferenţiate la rându-le de cele care nu deţin poziţie

administrativă, care, la rândul lor sunt distincte de scrierea reprezentând numele de comune,

sate, cartiere, staţiuni balneoclimaterice ş.a.18

Astfel, fiind evidentă o grafie alternantă a numelor de localităţi răspândite pe harta

austriacă, se poate pune problema iniţierii unei cercetări a scrierii pe carourile Ridicării

iosefine, din perspectiva acestui principiu al inscripţionării pe hărţi topografice.

Putem presupune semnificaţia alternanţei scrierii topografice pe harta iosefină, cu nume

de aşezări care au litere normale, faţă de altele care imită literele de tipar19

, într-o scriere îngeneral cursivă a numelor – (Fig. 2) – uşor de descifrat (cu unele dificultăţi doar la

prescurtări), presupunând că se pot datora unor consecinţe de percepţie a realităţii de către

autori în timpul cartografierii.

Fig. 2. Alegere aleatorie a unor toponime de aşezări din carourile Ridicării iosefine a Transilvaniei, ca exemplu de consemnare diferită atât grafică, cât şi lingvistică: 1. Dumbrăveni (jud. Sibiu); 2. Alma

(jud. Sibiu); 3. Sighişoara (jud. Mureş); 4. Zalău (jud. Sălaj); 5. Reteag (jud. Bistriţa-Năsăud); 6. Dej(jud. Cluj)

Această alternanţă a grafiei toponimelor poate conduce la o semnificaţie care reflectă,

probabil, un grad de interes sau de implicare a autorităţilor Curţii de la Viena în

implementarea, cât mai eficientă, de politici economice, administrative pe teritoriul Marelui

Principat transilvan sau relevă importanţa în sine a aşezării în economia regiunii. Excludem

deocamdată rolul întâmplării în actul cartografierii, cunoscute fiind până astăzi asprele

sancţiuni, chiar moartea, pentru încălcarea principiilor şi rigorilor privind cartografierea

17 Gabriela Osaci-Costache, Cartografie, Bucureşti, Editura Universitară, 2003, p. 116.18 Idem.19 Borbély Andor, Nagy Julia, op. cit.



topografică militară austriacă.

În general considerat a fi prin excelenţă un element de orientare în spaţiu20, toponimul ,

folosit în vorbirea curentă pentru definirea unui loc geografic, dezvăluie o valoare

incontestabilă, prin înglobarea unor variate semnificaţii şi cunoştinţe din domenii de viaţă

socială, economică, din geografie, istorie, floră, faună, mitologie ş.a.21

Astfel, abordărilestudiului toponimic de către istorici, geografi, filologi argumentează valoarea acestuia prin

teorii ale evoluţiei sau istoriei locului supus cercetării. Literatura de specialitate consemnează

lucrări de explorare a puterii "de numire" în construcţia peisajelor istorice şi contemporane,

care prin studiul toponimiei îşi propun să demonstreze relaţia constructivă dintre ştiinţe

distincte.22

De mare ajutor cercetărilor de toponimie pe Ridicarea iosefină a Transilvaniei sunt

amplele descrieri ce însoţesc hărţile iosefine, a căror informaţii valoroase şi de amănunt, cu

aspecte care ţin de distanţă, de amplasarea în teritoriu a obiectivelor a căror denumire e luatăîn studiu, de adâncime a râurilor, calitate a malurilor, a trecerilor considerate potrivite pentru

călăreţi sau pentru mers pe jos, despre drumurile şi potecile pădurilor, completează

înţelegerea acestui teritoriu cu o istorie a locuirii eterogenă.

3. Despre cercetarea unui document istoric vizual ( Ridicarea iosefină a Transilvaniei )

Se poate susţine ca punct de origine în istoria cartografiei transilvănene secolul al

XV-lea, prin harta Ungariei realizată la Buda de gravorul Francesco Roselli (1447-1513), pe

care a marcat şi ţinutul Septemcastrium Transsylvania.23

Apoi, momentul de început alsecolului al XVIII-lea, a însemnat o puternică dezvoltare şi diversificare a cartografiei

Principatului, prin influenţa curentului cartografic venit din Ţările de Jos şi prin imperativele

Curţii imperiale vieneze privind cartografierea topografică, autoritate politico-administratrivă

aflată în faţa unor cerinţe crescânde, atât militare, cât şi administrativ-economice.24

Obiectivele preponderent militare ale cartografiei Curţii imperiale vieneze se diversifică

printr-o preocupare spre modernizare şi cât mai eficientă organizare administrativă, evoluţie

care aduce cartografia tot mai aproape de statutul de ştiinţă și de recunoașterea aportului pe

care-l aduce în cercetarea istorică. Astfel, de-acum, cartografierea detaliată, prin folosirea de

20 Mircea Buza, op. cit., p. 8.21 D. D. Draşoveanu, în Cuvânt înainte, la Pamfil Matei, Vasile Ursan, Dorin Bogdănel, Toponimia comunei Jina, Sibiu,Editura Imago, 1998, p. 7.22 Lawrence D. Berg, Jani Vuolteenaho, Critical Toponymies: Contested Politics of Place aming , UK and Burlington,2009.23 Gudor Botond, Péter Bod (1712-1769) şi începutul ştiinţelor auxiliare în Transilvania preiluministă , în AnnalesUniversitatis Apulensis, Series Historica, 12/I, 2008, p. 99.24 Idem.



scări mari (ex.: 1:28.800, 1:10.000, 1:5.000) cuprinde şi amplasamentul obiectivelor

administrativ-economice, precum aşezări, cetăți, sălaşe, centre miniere, mănăstiri, cursuri de

ape, drumuri, hanuri, stații de poștă, care vin să completeze descrierile istorice, etnografice,

economice privind realitatea geografică a Transilvaniei acelui moment, şi nu numai, devenind

cartografie istorică descriptivă modernă.Transilvania, teritoriu consemnat în documente de tezaurarul transilvănean Leopold von

Clary a fi „binecuvântat cu toate darurile naturii”25, a reprezentat în secolul al XVIII-lea "zona

tampon" în politica de dominaţie a puterilor europene. Astfel, în 1769, la comanda

împăratului Iosif al II-lea, lt.-col. Fábris începe lucrările de ridicare topografică a întregului

teritoriu transilvănean precum şi al hotarului său, lucrări pe care le încheie maiorul Jeney, în

iulie 1773.

Materialul cartografic, însoțit de o descriere a teritoriului, consemnează la nivel de

detaliu elementele de peisaj (munții și locurile de înălțime, râurile cu adâncimea, lățimea,calitatea malurilor și locurile de trecere cu piciorul sau călare, pădurile cu drumuri, poteci,

dacă cuprind munți, văi, înălțimea copacilor, desimea acestora, dacă conțin mlaștini,

mlaștinile, dacă sunt circulabile în general sau doar în anumite anotimpuri, pe jos sau pe cal,

dacă sunt inaccesibile sau dacă seacă în anumite perioade, lacurile, dacă au apă bună pentru

cai sau și pentru oameni, dacă au fundul nisipos sau mocirlos, drumurile și potecile cu starea

acestora, bisericile, cimitirele, domeniile, morile și alte clădiri, hanurile, locurile de popas,

troițele, locurile de execuție a sentințelor de judecată), distanțe dintre diferitele locuri,

consemnate în ”ore și măsurate în pași simpli normali”26.

Din documentul cartografic toponimia reflectă, pe lângă o convieţuire multietnică în

acelaşi teritoriu, şi influenţe reciproce între două sau mai multe sisteme toponimice, a căror

existenţă, concomitentă şi pe timp îndelungat, a generat un bilingvism specific27 al

toponimicelor din Transilvania, uneori chiar trilingvism, identificabil pe carouri. De altfel,

întreg ansamblul de toponime al hărţii iosefine, "nu trebuie interpretată numai ca o imagine

descriptivă a locului, ci şi ca o istorie a acestuia"28, relevând importante aspecte din trecutul

acestui teritoriu.

Din amplul corpus de date oferit de studiul carourilor Ridicării iosefine, luăm în studiu

25 Ileana Bozac, Teodor Pavel, Călătoria Împăratului Iosif al II-lea în Transilvania la 1773. Die Reise Kaiser Josephs II.durch Siebenbürgen im Jahre 1773, Volumul/Band I, Ediţia a II-a/Zweite Ausgabe, Academia Română/Rumänische

Akademie, Centrul de Studii Transilvane / Zentrum für Siebenbürgische Studien, Cluj-Napoca/Klausenburg, 2007, p.316.26 Kriegsarchiv, HKR, 13 mai 1764. Instrucțiuniapud Borbély Andor, Nagy Julia, op. cit. 27 Mircea Buza, op. cit., p. 17.28 Ion Nicolae, Bogdan Suditu,op. cit., p. 19.



doar numele de localități, consemnate pe marginea din dreapta a fiecărui carou, în ordine

alfabetică, pe o coloană.

Ca exemplu, caroul 11 (Fig. 3), din Comitatul Solnocul de Mijloc, înşiră 18 oiconime pe

manşeta din dreapta, astfel: Also Szivagy/Asuaju de Jos (jud. Maramureş), Also Vartza/Oarţa

de Jos (jud. Maramureş), Bikatza/Bicaz (jud. Maramureş), Egerbegy/Tămăşeşti (jud.Maramureş), Egerhát /Ariniş (jud. Maramureş), Felső Vartza/Oarţa de Sus (jud. Maramureş),

Győrtelek /Giurtelecu Hododului (jud. Satu Mare), Illyesfalva/Băseşti (jud. Maramureş),

Kékesfalva/Sălişte (jud. Maramureş), Kőzép Vartza/Orţiţa (jud. Maramureş),

Mosóbánya/Băiţa de sub Codru (jud. Maramureş), Mutos/Motiş (jud. Sălaj),

Őrményes/Urmeniş (jud. Maramureş), Szamos Ujlak /Someş-Uileac (jud. Maramureş),

Totfalu/Stremţ (jud. Maramureş), Vadafalva/Odeşti (jud. Maramureş), Vitsza/Vicea (jud.

Maramureş), Vőltseg /Ulciug (jud. Sălaj)29, fiind o zonă care concentrează urme de locuire

încă din secolul al XII-lea. Din punct de vedere geografic este o zonă de interferenţă, cudealuri şi podişuri, în care valea râului Sălaj colectează apele numeroaselor văi ce secţionează,

spinările dealurilor. Resursele solului și subsolului, prezența cursurilor de apă au facilitat

transportul și comunicațiile, care au dezvoltat activități economice, nu constante ci, mai

degrabă, durabile în timp.

Fig. 3. Caroul 11 (în original de mărimea 63,2 × 42,1 cm), din Ridicarea iosefină, parte a Comitatului

Solnocul de Mijloc

29 cf. Ortsnamenbuch, ed. Otto Mittelstrass, Heidelberg, Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde, 1992; Dicţionar de localităţi din Transilvania / Erdélyi Helységnévszótár / Ortsnamenverzeichnis für Siebenbürgen, Editura Kriterion,1992.



Pe harta topografică iosefină, unele denumiri de localităţi sunt evidenţiate, bilingv

(germană şi maghiară), cu scriere cursivă a literelor majuscule, pentru a sublinia, probabil,

diferenţa de statut a acestora faţă de celelalte localităţi din Transilvania secolului al XVIII-lea.

Astfel, oraşele Clausenburg vel Kolosvár (Cluj, caroul 83), Marus Vasarhely (Târgu Mureş,

128), Carlsburg vel Fejervár (Alba Iulia, 170), Bistritz vel Besztercze (Bistriţa, 66), Cronstadt

(Braşov, 274), Szomos Ujvár (Gherla, 64), Ebesfalva Elisabetstadt (Dumbrăveni, 174),

Medias vel Medwisch (Mediaş, 173), Mühlenbach vel Szász Sebes (Sebeş, 186),

Hermannstadt vel N. Szeben (Sibiu, 220), Schaesburg vel Segesvár (Sighişoara, 191) sunt

cele desemnate oraşe libere regeşti , important statut politico-administrativ al vremii. Dar nu

sunt singurele consemnate cu grafia mai sus-amintită. Pe caroul 170, Borband (în limba

maghiară), numită de saşii întemeietori Borbant sau Weindorf, este marcată localitatea

Bărăbanţ (jud. Alba) precum şi localitatea Şard (jud. Alba), trecută pe carou Saard (maiaproape de limba maghiară), precum şi, pe caroul 186, localitatea Vinţu de Jos (jud. Alba), pe

carou Alvintz, par a fi de importanţa oraşelor libere regeşti după consemnarea pe harta

topografică austriacă.

4. Comparaţie privind oiconimele cu alte documente cartografice

De la harta cărturarului Lazarus, Tabula Hungariae, apărută în 1528 (Anexa 2) – cu

teritoriul Transilvaniei marcat prin 250 de aşezări şi o reţea hidrografică redată destul de exact

pentru acea vreme –, la Chorographia Transylvaniae, din 1542, a braşoveanului Iohannes

Honterus (Anexa 3), cu 219 aşezări consemnate, şi harta Ungariei a transilvăneanului

Wolfgang Lazius (1514-1565), numită Regni Hungariae Descriptio Vera apărută în 1552/56

(Anexa 4), care cuprinde mai multe toponimice de aşezări decât celelalte două mai sus-

menţionate, vorbim de o cartografie despre Transilvania încadrată curentului de evoluţie

european al ştiinţei cartografice, ştiinţă puternic stimulată de proliferarea călătoriilor,

introducerea triagulaţiei, a planşetei topografice ş.a.30

În general valoarea cartografiei secolului al XVIII-lea este dată de cantitatea de

informaţii furnizate de înscrisul conţinut31, de la toponimie, la detaliile şi însemnările de

situaţie a terenului, monumentelor, drumurilor ş.a.m.d., despre precizia hărţilor vorbind doar

pentru cele realizate prin proiecţii şi instrumentar cartografic începând cu secolul al XIX-lea.

30 http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_cartografiei#Cea_mai_veche_hart.C4.83_din_lume. (aug. 2011)31 Siebenbürgen auf alten Karten. Lazarus/Tannstetter 1528 – Johannes Honterus 1532 – Wolfgang Lazius1552/56 , editori: Hans Meschendörfer, Otto Mittelstrass, Heidelberg, Arbeitskreis für SiebenbürgischeLandeskunde, 1996, p. 59.



În acest context, reprezentările Bazinului carpatic de către Ortelius, Mercator, Bleau, la

care se adaugă lucrările lui Matthias Bél (1684–1749), Szászky-Tomka János (1692–1762),

Mikovinyi Sámuel (1700–1750) se constituie în adevărate opere de artă.

5. Concluzii

O dată cu secolul al XVIII-lea, rațiuni strategice au impus şi în cartografie depăşirea etapei

de desen al hărţii ca "viziune a lumii", factorii, nu doar geografici, ci și etnici, confesionali,

economico -politici dând hărților topografice o amprentă distinctă. Originalitatea acestor hărţi care

consemnează până şi movilele de pământ ca parte a unui peisaj ce nu a ajuns încă să fie modificat de către

om, stârnesc un interes crescând în zilele noastre, cu atât mai mult cu cât, timp de secole, au fost

considerate şi tratate ca documente cu caracter secret, datorită destinaţiei lor, iniţial, militară.32

În baza unui material mult mai bogat ilustrativ, acest sumar parcurs al hărții iosefine

privind Transilvania ar putea cuprinde încă multe alte aspecte, într-o viziune – evident – mult

mai amplă.

Bibliografie

1. * * *, Atlas istoric, Bucureşti, Editura Sigma, 2005.2. * * *, Descriptio Transylvaniae, Catalog expoziţie, Muzeul de Artă, Braşov, 2010.

3. * * *, Europa în oglinda cartografiei / Europe reflected in early cartography, Catalog de

expoziţie, Muzeul Naţional Cotroceni, 2009.4. * * *, Istoria românilor , vol. V. O epocă de înnoiri în spirit european (1601-1711/1716),

Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003.

5. * * *, Istoria românilor , vol. VI. Românii între Europa clasică şi Europa luminilor (1711-

1821), Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002.6. * * *, Siebenbürgen auf alten Karten. Lazarus/Tannstetter 1528 – Johannes Honterus 1532

– Wolfgang Lazius 1552/56 , bearb.: Hans Meschendörfer, Otto Mittelstrass, Heidelberg,Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde, 1996.

7. Binder, Paul, Johannes Honterus' Karten und Beschreibungen der Rumänischen Länder , în Revue Roumaine ďHistoire, Tomes XII, 6, Bucarest, Editura Academiei Române, 1973, p.1037-1065.

8. Botond, Gudor, Cartografie şi istoria originilor la Bod Péter , în Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 10/1, 2006, p. 51-65.

9. Bozac, Ileana; Pavel, Teodor, Călătoria Împăratului Iosif al II-lea în Transilvania la 1773. Die Reise Kaiser Josephs II. durch Siebenbürgen im Jahre 1773 , Volumul/Band I, Ediţia a

II-a/Zweite Ausgabe, Academia Română/Rumänische Akademie, Centrul de Studii

Transilvane / Zentrum für Siebenbürgische Studien, Cluj-Napoca/Klausenburg, 2007.

10. Buza, Mircea, Toponimie geografică românească, Sibiu, Editura Universităţii "LucianBlaga", 2002.

11. Căzan, Ileana, Austrian Surveys at the Lower Danube and in the Pontic Basin (1768-1791).Topographic Maps and Military Clashes, în Revue Roumaine ďHistoire, Tomes XL-XLI,

Bucarest, Editura Academiei Române, 2001-2002, p. 109-127.

12. Gróf, László, Map and Mapmakers of Transylvania, în Annales Universitatis Apulensis,series Historica, 9/I, 2005, p. 283-295.

32 Ghinea Nouraş Cristian, Harta ca instrument de artă şi obiect al supravieţuirii, în "Banatul în cartografia secolului alXVIII-lea" [http://www.poezie.ro/index.php/article/103564/Harta,_ca_obiect_de_arta_si_instrument_al_supravietuirii (iul. 2011)]



13. Gyémánt, Ladislau, Ethnische und soziale Aspekte im Siedlungsraum Siebenbürgen im Lichte zweier unveröffentlichter Sammeltabellen der Steuerkonskription von 1750, în Berichte und Forschungen. Jahrbuch des Bundesinstituts für Kultur und Geschichte der

Deutschen im östlichen Europa, vol. 17, Oldenburg-München, 2009 (apărut în 2010), p. 119-164.

14. Moreland, Carl; Bannister, David, Antique Maps, IIIrd

Edition, Phaidon Press Limited, 1989.

15. Niedermaier, Paul, Un model pentru stabilirea evoluţiei ordinului de mărime a numărului de

locuitori din oraşe şi târguri , în "Identitate naţională şi spirit european. Academicianul DanBerindei la 80 de ani", Editura Enciclopedică, p. 73-82.

16. Pickles, John, A History of Spaces. Cartographic reason, mapping and the geo-coded world ,London and New York, Routledge, 2004.

17. Popescu-Spineni, Marin, România în izvoare geografice şi cartografice, Bucureşti, Editura

ştiinţifică şi enciclopedică, 1978.18. Tibor, Szathmáry, Descriptio Hungariae. Magyarország és Erdély nyomtatott Térképei 1477-

1600, Grafiche Morandi Fusignano, Italia, 1987.



Anexa 1

Titlu: Dimensiunea Statului Major General austriac 1749-1854

"Die Landesaufnahmen des österreichischen

Generalquartiermeisterstabes 1749-1854"33

Autor: Ernst von Nischer-Falkenhof (prel. J. Dörflinger, Marcel Watelet [M. Vlad])

An, loc publicare: 1932/33, Viena

sursa: apud Slovenija na vojaškem zemljevidu 1763-1787 . Opisi, 6. zvezek

/ Josephinische Landesaufnahme 1763-1787 für das Gebiet der

Republik Slowenien. Landesbeschreibung, 6. Band, Ljubljana, 2000

Legendă : 1. Burgau, 1749-1753, 1797-1798; 2. Österr. Schlesien 1763; 3. Böhmen 1764-1767; 4. Mähren 1764-1768; 5. Ungarn 1766-1772, 1782-1785; 6. Temesvarer Banat 1769-1772; 7. Siebenbürgen 1769-1773; 8. Oberösterreich 1769-

1770, 1780; 9. Moldau 1769-1773; 10. Österr. Niederlande 1770-1777; 11. Bukowina 1773-1775; 12. Niederösterreich1773-1781; 13.Banal-Grenze 1774-1775; 14.Karlstädter Generalat 1775-1776; 15.Galizien 1779-1782; 16.SlavonischeMilitärgrenze 1780-1781; 17. Varasdiner Generalat 1781-1782; 18. Provinzial-Slavonien 1781-1783; 19. Provinzial-Kroatien 1783-1784; 20. Innerösterreich 1784-1787; 21.Nordwestl. Serbien 1789; 22. Nordöstl. Serbien 1790-1791; 23. Walachei 1790-1791; 24. Rheingegend: Basel bis Mainz; Mosel, Luxemburg 1793-1794; 25. Raum Ypern-Bertincourt-Philippeville-Marbais 1793-1794; 26.Piemont 1794; 27.Westl. Ligurien 1795; 28.Rheingegend Mannheim-Kaub; Trier-Heidelberg 1795-1796; 29. Istrien 1797; 30. Nördl. Schweiz 1797; 31. "Südwestdeutschland" 1797-1798; 32. Nördl.Schweiz 1799; 33. "Westgalizien" 1801-1804; 34. Tirol 1801-1829; 35. Lombardei-Venetien, Parma, Modena 1801-

33 Karlsruher Geowissenschaftliche Schriften, Seria C: Hărţi vechi, vol. 2, Karlsruhe, 1989.



1805, 1818-1829; 36. Salzburg 1797-1798, 1807-1808; 37. Südl. Juragebirge 1815; 38. Gebiet der Durance 1815; 39. Provence 1815-1816; 40. Ostfrankreich 1816-1818; 41. Dalmatinische Küste und Inseln 1819-1821; 42. Östl. Piemont1821-1822;43.Neapel-Sizilien 1821-1826; 44.Kirchenstaat, Toskana 1841-1843; 45.Dalmatien 1851-1854.

Anexa 2

Titlu: (Transilvania din) Tabula Hungariae ad quatuor latera...

Autor: Lázár Deák [& (Georgius Collimitius) Tannstetter]

An, loc publicare: 1528, Ingolstadt

sursa: colecţia Laszlo Gróf – Oxford



Anexa 3

Titlu: Chorographia Transylvaniae (Sybenbürgen)

Autor: Johannes Honter

An, loc publicare: 1532, Basel

sursa: SSWB / ICSU Sibiu



Anexa 4

Titlu: (Siebenbürgen din) Regni Hungariae Descriptio Vera

Autor: Wolfgang Lazius

An, loc publicare: 1552/1556, Viena

sursa: Historisch-Landeskundlicher Atlas

von Siebenbürgen. Siebenbürgen auf alten Karten,

Hans Meschendörfer şi Otto Mittelstrass (ed.), 1996

Documents

Despre densitatea de locuire in Transilvania istorica a secolului al XVIII-lea prin metoda grafica de evaluare a raspandirii oiconimelor pe carourile Ridicarii iosefine.pdf