? 8

axte, vietia sociala, moda.

Nr.6.

Cancelari’a redactiunii

Strat’a lui Leopoldu Nr. 33,unde sunt

a se adresa manuscriptele si banii de prenumeratiune.

Prenumeratiunile se potu face la tote poştele.

Pentru Romani’a in libra­r i ’a dloru Socecu e t comp.

in Bucuresci.

AnuluVI.

1870.

Beletristica, sciintie,Pretiuîu pentru Austri’a

pe ian .—jun. 4 11. pentru tablou 80 cr.

Pentru Romani’ape ian.—jun. unu galbenu, pentru

tablou tre i sfanţi.

Despre femeia.Avemu de cugetu, a ne ocupâ de sujetulu

celu mai delicatu si celu mai interesantu totu- de odo ta!

Vomu vorbi despre cea mai dragalasia fi- intia, despre cea mai sublima creatiune a lui Domnedieu, — despre femeia!

Sujetulu celu mai placutu si celu mai multiu- mitoriu pentru toti poeţii cei mai mari a lumii a fostu amorulu, frumseti'a si ceea ce in mai mare mesura impreuna pa ambele — amim'a feme- iesca.

Ce e dreptu, au fostu poeţi mari, cum de esemplu Goffte, carele scriea: „Cartea cea mai ad ­mirabila, e cartea am orului; o-am cetitu cu atentiune, dta cuprinsulu ei: cartea in tregaedo- rere. Par tea prim a e desperatîrea; a d6u’a re ­vederea, £ra a trei’a si celelalte urmat6rie, t6te se numescu: suferintia.

Jean Paulii d îce : Amorulu totu-de-una re- mane numai dorere, une ori amara, alte ori dulce;

Alexandrides : Incungiura femei’a, acestu cornu-de-abundantia alu to tu roru amaratiuni- lo ru ;

Ilipponax: Femei’a daruesce sociului seu n u ­mai d6ue 6re fericite; 6r’a de mir^sa si <5r’a de morte si inca alti nenumerati, acaroru esage-

raţiuni nu le am u potutu s^u n u am voitu a le tien6 in memoria; inse num eru lu acelora, cari au vorbitu numai frumosu, bunu si nobilu des­pre femei, este m ultu mai mare. Santu lu T om ’a dîce u rm at6rie le : ddca barbatii a ru iubf asi£ de m ultu pre Domnedieu, pre cătu iubescu femeile; a tunc i,des igu ru to ti s’aru face s a n t i . . . E r d^ca femeile nu a r fi nesce fiintie de o bunetate ne­mărginită, de siguru, nu aru fi a tâ tu de iubite. (Ce inocintia a d e v e ra ta !)

Lessing dîce câ: „femei’a e unu capu d’o- pera a l u m i i O t w a y simbolisandu frumseti’a angeriloru, depinge o fatia femeiuşcă ; er Byron doriâ; ca totu genulu feineiescu se aiba o sin­gura buzisi6ra, p rin carea sâ p6ta sa ru tâ t6te femeile de la mădia n6pte si m^dia-di.

Dinsulu laudâ deosebi tu frumseti’a femei--, loru din Ispaui’a si elu nu potea privi in destulu fetiele interesante de col6rea oleului, ochii in- focati si strălucitori, micele piti6re, si tali’a de gazella. E lu num iâ Ispani’a tidr’a amorului.

F rum seti’a femeiesea este f6rte greu a se definiâ, câ-ci gusturile nu suntu uniforme si conceptulu frumosului s£u, dîcendu mai bine, insa-si frumseti’a este forte relativa. Mie mi place o fatia palida interesanta, altuia rosîa, sanet6sa. Grusiatîloru li voru plae£ de siguru num ai gusiatele.

Italienii cărca la femei unu corpu solidu,6

Pest’a ! Domineca

I 8/20 faur.

Va esi in fia-care domi­neca , cu portrete si alte

ilustratiuni.In fia-care auu prenume- rantii capeta doue tablouri

pompase,

G2

tare si desvoîtatu, piti6re si mani m a r i ; Spa­niolii adordza manele mice si figurele vestedîte; Englezii iubescu blondinele; Romanii b rune­tele.

Fetele din Jerusa lim u c a n ta u : „Nu ne in- cungiurati, pen tru câ suntemu brunete! Fa ti’a b runeta este frum6sa si noi amu devenitu b ru ­nete p r in s6rele ferbinte ! l

Aceea ce inse are o val6re mai mare decâtu esteriorulu, este facultatea spirituala a femeiloru, despre carea s’au scrisu f6rte multe.

Em ilu Desclianel dîce, câ. dăca cine-va vorbesce despre spiritulu femeiescu, trebuie sâ-i vina in minte nesmintitu femeile urite.

Spiritulu si uritiunea nu sunt totu-de-una la olalta, dar este siguru, câ frumosulu ni se pare mai de graba spiritualu.

Este f6rte greu d ea observâ o nebunia pro- nunciata prin buze frum6se; pana ce din contra facultatea spirituala a unei femei urite nu ne mişca mai nici decâtu. fita to tu fu !

Facultatea de cucerire a femeiloru inca e f6rte relativa.

Franciscu I. cavaleresculu rege francesu asemenâ femeile serace de spiritu cu florile fara de odoru, 6ra pre cele spirituale le consideră ca decorulu curţii sale.

„Fara de femei— dîcea elu — curtea este ca si o gradina fara de flori!11 ^r de alta data d îse : „Spiritulu femeiloru este ca si gradin’a p a ­radisului: elu produce cele mai frum6se fructe, fara de vr’o cultivare!11

Domn’a Grirardin, firesce, preocupata de genulu seu, afirma, câ: ,,In tre o suta de barbati nu afli decâtu doi cu spiritu, ăr intre o suta de femei numai d6ue neghi6be.“

Dăca vomu av£ paciinti’a de a scrutâpagi- nele istoriei, ne vomu convinge, câ panegiricele acele multe, scrise despre femei, nu au fostu nesce compliminte g6!e.

Este faptu istoricu, câ femeile au de comunu atât 'a minte câtubarbatii, dăca nu mai multa. Si d^ca cu t6te aceste nu vedemu mai multe nume femeiesci intre eroi, poeţi literati, s£u artişti, caus’a zace in impregiurârile, in relatiunile so­ciale si indatinele, cari, s’aru po t^d îcecâ nu n u ­mai au indepartatu, ci chiar' au si esehisu pre femei de la terenulu de activitate.

luse femei’a nu numai câ este mai frum6sa, ci in mai multe privintie, ea este si mai tare decâtu barbatulu.

Nu au fostu 6re femeia aceea, carea a res- turnatu pre Adamu?

Nu este 6re femeia Delil’a, carea a despo- ia tu pre Samsonu de poterea sa?

Nu femeile au invinsu 6re pre regii Davidu si So'omonu, domnindu a supra loru pre cum voiau?

Este nimeritu aceea ce dîse unu rege fran­cesu: ,,Noi domninu a supra pop6reloru, 6ra fe­meile domnescu a supra n6stra.“

L.

T a r g i t ei .

- „ A h ! sâ-mi perdu p’acel’a in a cui iubire Am aflatu in lume vi^tia, fericire;P a ra care vi^ti’a n ’o pota cugetă,Cum nu cugetu sore far’a luminâ.Si se-lu perdu eu numai, câ-ci nu-ain a.vere, Splendide vestminte, precum lumea cere.O ! nu scii, bunica, pe Sandrinu ala meu, Slut’a de Maria lu-numesce-alu seu.Da, frumosulu auru si din o gorgona P6 te face astadi candida m ad o n a!D a r ’ tu scii, bunica, multe maeştrii;T u deschidi morminte: morţii i renvii,Storci din petri apa si din ncua sânge,Stelele si lun’a tu le faci a plânge,Si tu sco:i tesauri din fundu de pamentu . . . Ai compătimire, dâ-mi invetiamentu!' Astu-feliu dîce Sil’a ca tr ’o v ra j i to r ia ;Bab'a i respunde linu suridioioria;— „Scii colo'ntre măguri este-unu Colnicelu, Cărui din vechime i dîcu : La-Castelu.Nisce ziduri negre, nisce stanei că runte Incununu din timpuri a lui nalta frunte.Acolo se dîce c ’a fostu unu palatu,Nu sci inse nirne candu s’a ru in a tu ;C inedu locuise nime nu sci spune,F a r ’ asie din timpuri trece prin furtuno. Candu in ceriuri lun’a plina va pluti,Acolo, copila, n6ptea vei s u i !Acolo te-astepta unu immensu tesauru ,Haine stralucito, geme, arg in tu si auru.

II.Noptea dorme dusa, era lun’a plina Peste vâi si câmpuri vers’a ei lumina.E ra p in tre măguri cine suio»linu V Sil’a, numai Sil’a, cu fiori in s in u !Merge ea câtu merge, si-apoi se op reşce,Apoi er mai merge si e r’ se gandesce.E ra candu ajunge susu pe colnicelu,E ta câ pe loculu vechiului castelu U nu strainu spectacolu ocliiloru s’are ta ,O piatia larga, viia, ’m p o p o ra ta !

63

Mistice fiintie ambla, trecu si vina,V irgine ’ncarcate d’au ru si rubinu.Se porea câ ceriulu aici coborise Si ai sei toaauri aici desvelise.Si cum vodu strain’a, se ducu si-i oferu— Ori-cc costa numai câte-unu firu de peru — Care diademe, auru, adamante,Cari cercei, m ărgele: fote de brilante;Altele vestminte, a cărora splendori A m pote s’orbesca ochi de domnitori, —Si-alto multe inca, cari la noi in lume Nici nu potu se aiba tote câte-unu nume,Nici se potu descrie astu-felu precum sunt A tâtu suut străine do co-i pe pamentu.

Sil’a vrendu ce aiba d ’aste p re t îo ’e,— D ar ' a tâ tu de lesne — câtu mai numerose, începu a-.si smulge de pe capu la peru,Si-a totu dâ pe lucruri celoru ce-i oferu.Sil’a se ’ncarcaso de to tu ce vediuseMai seumpu si mai splendidu si de ce-i plăcuse.Mai pe urma vede unu acu minunatu :Se-lu aeatiu in bucle! — ea a cugetatu — Si-dâiiute perulu, aculu si-lu primesce ;Dara candu a-lu pune ’n bucle ea voiesce,A lin câ pe capu-i nu-i unu firu do peru : liemasese numai tigva ’u ad ev er i i ! D in tr ’o-dat’atuncea suna liohotu mare Si totu ce vediuse ca unu fumu dispare,Si ’n locu de corone, au ru si-adamantu,De cercei, mărgele : tote de brilantu,In loeu de vestminte a caroru splendori Aru pole s’orbesca oelii de domnitori,Afla câ sunt lucruri sc6se din morminte :Giulgi uri mucedîte, albe oseminto!

Aromi Deususianu.

Diu’a cea mai frumosa.(Novela englesa.)

La Americ’a!P e n tru ce s l traimu aici in sclavia VSe m ergem u in Americ’a, unde cuventulu

e l ibe ru , si unde 6menii ducu o viătia fericita si ndependin ta!

Regele Carolu nu este rege b u n u ; — apoi i chiar de ar fi, — si dinsulu e rege. Regele are numai unu sco p u : ca sâ subjuga pre fiii lui Al- b io n !

C4t’a serviloru sâ rem ana in ti^r’a-ma- m a ; 6r cei ce aspirdza la o vidtia mai buna,

fundeze respublica — in Americ’a.Asiă s’a si intemplatu.

Cuventulu poternicu nu a sunatu in de- siertu. Mii de suflete libere dîceau adio tiermu- riloru Augiiei si emigra.

Regele a desperaţii; a aupra cui va domni, dec a po^jorulu lu-va paraş i? In fine a datu or­dinii, ea sâ se puna pedice celoru cari mai ave­au cugetu de a si paraşi pa tr ia , — si cu acestu ordinu si-a subscrisu insu-si sentinti’a de m6rte.

Cum?D6ue luntritie plutescu pre mare, luptan-

du-se cu valurile turbate. De si acei doi bar- bati, cari ocupa locu iti acele doue luntritie, sunt tari, totuşi naintarca loru abie se pote ob­servă, pentru câ elemiute;e sunt si mai tari.

Politi’a cu o suta de ochi i-au zaritusi li-a ; dem andatu ca se se rentorca inA ngli’a, — pen- I t ru câ regele a opritu emigratiuuea.! Em igranţii s’au rentorsu, — si cu dinsii s’a

ren torna tu si gr6snic’arevolutiune, care a pre- tinsu dreptu sacrificiu hi sângele regului.

Dintre cei doi barbati, cari vo iraa emigra, unu lu erâ Cromwell.

D6ca amintesci englesului domnirea gros- nica a lui Cromwell, seinfiora; er deca ai cetitu acăst’a novela, — vei u r î din sufletu acelu seclu sangerosu.

Revolutiunea a ereptu la anulu 1631.Stindarde roşie, arme sangerose, pa-iuni

de resbunare, ividi’a si dorinti’a de a guv«n.â, erau eiemintele, cari ru inara tronulu si resul- tara, ca coron’a sâ petrăca noue ani in museulu de anticitâti.

Cei mai mulţi — democraţi, ddca ajungu j la potere odata, devinu mai tirani decâtu nas- j cutii-domnitori. Ne pote servi dreptu esemplu ! Cromwell si Napoleonii.1 D ar sâ vedemu, deca este adeverata aserţiu­

nea, câ si revolutiunea jus ta inca si-are uriti6sele sale pecate?

Nu incâpe indoiăla, ba este demustratu deja de multu, câ „Musele nu inc ita nici in resbelu.a

Asi£ e !Cine ar pote afirmâ, câ sgomotulu resbele-

loru seu esiafodulu sunt instare a sugrum ă am orulu ?

N u e dar minune, câ lordulu Southey si fiic’a avutului Wertherf, incaşi pe timpulu dom ­ni rei teroristice se iubiau cu înfocare ?

Lordulu a remasu credintiosu regelui ucisu, 6r W ertherf credea, câ Angli’a num ai prin revolutiunea lui Cromwell va avă unu mare viitoriu. Ce sâ faci? Am orulu si-cărca ob- je c t ’ilu seu. — precum dîcu poeţii — lu-cărca orbisiu — si ddca l’a gasitu, — nu considera,

*

64

acela e in tina, s6u in palatu de nimfe. Amorulu nu c^rca principie politice.

Elis’a era frum6sa. Virgini’a de la Rom’a, Magdalen’a, g ra tî6s’a Cleopatr’a si Iohanna d ’Arc— erau concentrate in person’a e i !

T ineru lu lord, Georgiu Southey, e iâ per- sonagiulu celu mai frumosu. T a re in corpu si spiritu. Iievolutiunea i-a invirtosiatu membrele, 6r am orulu Elisei l’a prefacutu omu fericitu. F rum 6sa parechia! Inse betranulu W ertherff si Mari’a — frum6s’a sora a Elisei, erau neinvin- gibili.

— Ce felu ? Nu, si de o suta de ori nu ! S l- i para bine lordului, câ am ascultatu pana acum a nebuniele fiicei mele si nu l’am ,,pro scrisu.11 Leulu nu-si dâ puiulu de sociu unui iepure fricosu. F iic’a lui W ertherff sâ fia d6m- n ’a lui Southey ? Nici o d a ta ! Anim’a-mi va fi p6rt’a, — d£ca o va strabate, fia a lui, si ca ere • ditate se prim^sca blastemulu meu parin tiescu!

— Anim’a m e a ! F ii liniscita si nu dori im­posibilităţi. Georgiu iubesce pe Elis’a.

E dreptu, ce me tanguiescu? E lu e alu tronului si ast’a e destulu, ca eu sâ divinu Iu- dit’a evului nou. Deca eu nu potu fi fericita cu elu, fia-mi fericirea aceea, c âv o iu d a r im â raiulu fericirii loru. Părin tele meu e slabu. N atu r’a lui e furtuna de primăvară. Se insenina ingraba. Atunci eu voiu fi fulgerulu si nu voiu caută, unde trasnescu. Mi voiu ucide amorulu, — inse asi£ ca alb in’a, si eu voiu mori.

— E liso ! Părintele teu e contra căsătoriei nbstre, asta o scli. T u esti fericirea mea, avSta o credi. T e rogu, d6ca vei merge mane la biserica, dupa misa, te retrage in tr’unu anghiu si ast£p- ta-me. Voiu duce cu [mine unu preotu — si ne vomu cunună. Nu credu, câ părintele teu, ca omu, sS cuteze a despartî, aceea ce Domnedieu a lega* a.

— T u esti fericirea mea, inca si din acolo de mormentu, — in contra ta nu am vointia. Voiu face pre cum doresci. Se p6te, câ părintele m eu me va blastemâ, dar am orulu teu lu-va preface in binecuventare. D6mne, cum sunt pă­rinţii! Am orulu e o parte din laiig6re, care d6ca trece, — nu ni-mai aducemu a minte de cele in- tem plate!

— Din contra, iubit’a mea ! Amorulu e fl6- rea tomnei, care se vestediesce! Părintele teu inca a iubitu, si p6te câ cu asi4 ard6re ca si mine. Inse dinsulu e deja betranu, si unic’a-i amica fidela, soci’a inca a moritu. D£ca ar scf, câ eu sum amiculu lui celu mai bunu, nu ar fi contrariu. Asi£ dara m a n e__

— Ne vomu jo râ pe Domnedieulu eelu viu, câ nu ne vomu despartî nici odata!

Cumuni’a s’a celebratu. Furiosulu părinte erâ forte necasîtu, inse nu a potutu blastemâ; anim’a i dictâ numai in jo râri.S i Mari’a? — Iu- dit’a lui Holoferne, l’a t r a d a tu ; dar palosiulu nu l’a folositu ea, ci l’a datu in m an’a legei dom- nirei teroristice, ca ea sS deie lov itu r’a de m6rte fericitiloru.

Legea nu agrati^za pre nimene.— Este adeveru, câ dta, d6mnule lord, esti

am iculu tronulu i?— Da.— Câ ai socia legiuita?— Da.— Ce ti-a fostu p lanu lu?— Ca s6-mi dobandescu fericirea, pre

Elis’a si apoi se emigrez u.— Si ai aflatu m6rîe!Sentinti’a s’a adusu. Soutkey fu judecatu

la m6rte.Pe acele timpuri sanger6se, in t6ta vinerea

se esecutau sentintie de m6rte. Câlâii nu se mai osteniau. La unu semnu a lui Cromwell se ucideau sute de nefericiţi.

A sositu si vinerea fericitiloru nefericiţi. Lor- dulu fu dusu la loculu de perdiare, intre sunete de dobe, si injurârile ostasiloru, impresoratu si de om ultîm e de poporu. Mulţi au fostu cei judecaţi si cei acusati, cari dupa lege trebu iau sâ fia de fatia, — si totuşi nu se pre-intara. Cu incetulu se iviră si aceia.

A venitu rondulu pre Southey.Cu maiestate pasî pre esiafotu, dar pre

fati’a lui se poteau observă dorerile interne. Nu e mirare, — elu iu b iâ !

Se presintâ si acusatoriulu, — frum6s’a Maria.

— Sâ audia poporulu, — sună v6cea pre- siedintelui, — cu ce acusu pre lord Sou tehy?

— Vendiatoriu de patria, — câ-ci e de partid’a regelui.

Cerbici’a se potîi observă, bine pe fati’a fru- mosei acusat6rie; priviâ cu am ara la Georgiu, ca si cum i-ar fi dîsu : Tie-ti poti multiaml!

— Sâ m6ra acusatulu! — urlă, multî-mea.

— Si eu sum de partid’a regelui, si eu sum inimic’a patriei,— strigă o v6cefemeiesca carea in momentulu urm atoriu erâ in braciele lui Georgiu.

— Se m6ra si ea!Câlâii incepura a-si sufulcâ mânecile.Militi'a incungiu esiafodulu.

65

Sofi’a Mentei.

66

— Sâ m6ra! — stigâ, dc nou mulţimea.S’a fostu dedatu cu sânge in tocmai ca tig-

rulu.— Grratia!Acestu cuventu am utî urletulu multîmei.

E ra v6cea lui Cromwell. Cu manile in budiu- nariu si cu surisu enunciâ sentinti’a.

—- Binecuventnrea mea preste v o iu !— Parechia tinera ! Adi ve ti paraşi A n­

glia! T ra iti in fericire! Ye aduceţi a minte si de m in e !

Pentru acdst’a fapta, Domnedieu va iertâ t6te gresielele lui Cromwell.

Amnrulu s£u creaza edenu s£u ucide. Gre­orgiu si Elis’a au tvebuitu sâ tr^ca prin infernu, ca se p6tn ajunge in eîiseu.

A cis’ar term inâ novel’a d^ca nu am u mai av6 d’a aminti, câ M aria a moritu, ca albin’a carea se ucide pe sine insa s i ; betranulu Wer- the rf — a tra itu in liriesce si cu suvenirea celo- rii intemplate. Si Greorgiu?

Trecandu n6ue ani dupa interegnu ^ra s’a in- rentorsu in Angli’a si a fostu unu servu fidelu aiu tronului, ca nainte de aceea.

Letiti’a.

Câte-va notitie istoriceilfspre orasiulii Caransebesiu.

Caransebesiulu e orasiu militarescu ro- manu la riulu Temesiului; ecelu mai de frunte locu in regimentulu rom anu banaticu, cu scau- m ulu Episcopului romanescu gr. orientalu.

T recutu lu acestiu orasiu militarescu ro ­m anu e de mare insemnatate pentru istori’a Ba­natului temesianu.

Pen tru aceea voiu se insemnediu câte-va notitie istorice despre dinsulu in acestu organu romanescu.

Istori’a trecutului orasiului Caransebesiu din timpii cei vecbi nu e din t6ta partea lăm u ­r i tă inca: mare parte inse din aceea e limpe- dîta.

Din acesta parte merita consideratiune ur- mat6riele adeveruri istorice interesante pentru Caransebesiu :

a) cum ca Caransebesiulu mai de multu a fostu cetate incungiurata cu m uru pentru ape- rarea ei in contra inimiciloru. Despre adeverulu acesta ni m arturiresce scriitoriulu Yolffgangu Betlilen, care in istori’a Transilvaniei numesce Caransebesiulu in mai multe locuri cetate si a nume (in tom u luV l. libr. X III . pag. 43) unde scrie aceste: Caransebesiulu e cetate afara de

cupriiisulu T ran s ilv an i .“ „Est Caransebesum civitas extra, complexu Transilvaniae" si (in tomulu Y. libr. XII. pag. 208) unde dîce: „C a­ransebesiulu e cetate mica cu spaţiu mai de 5 miluri, cu m uru facutu dupa metoda vechia, debilu pentru inimiculu — cu potere." „Est Ca- ransebesum civitas exigua quinque fere stadio- rum ambitu in orbem vergente, m urum habet antiqui operis,neefirmum adversus valentem hos- tem.'‘ Afara de scriitoriulu aci c ita tu despre numirea cetâtii Caransebesiului ni mai m arturi- sescu si alte documinte vechi demne de credin- tia, dintre cari amintimu aci aceste: 1) m anda- tu lu principelui Greorgiu Racoczi din 1643. scrisu despre unele datine a Caransebesiului, i si aflatoriu in librulu regiu a 20 foie 192) in caret mandatu Caransebesiulu se numesce cetate; 2) protestatiunea lui Greorgiu Teodoru in privinti’a regularii Caransebesiului din 1649. (in liberulu regiu 1 pag. 159 in care ocura cetatea Caransebesiu ; 3) mandatulu reambulatoriu pentru Caransebesiu datu in 1588 pentru Caransebesiu si unele vile tienat6rie de C aran­sebesiu, iu care m andatu Caransebesiulu se n u ­mesce cetate (ved. cent M. nr. 83 in archivulu capit. Albei Iulie,) 4) colatiunea capitaneatului supremu a Caransebesiului, si a Lugosiuiui, Si- mionu H orvath de Greorgiu Basta in data 1603 -in care Caransebesiulu se scrie ca cetate (ved. cist’aZ arand fasc . 2. nr. 59 in archivulu cap.Albei

! Iulei) 5) documentulu din 1 6 5 4 in f6i’a mngiara j Delejtu in 1858 nr. 14 publicatu in limba ma-

giara, in care documentu Caransebesiulu se n u ­mesce ceate, 6) pentru numirea cetâtii Caransebe­siului milit&sa si sigilulu Caransebesiului gasitu in 1858. in loculu vecliei fortereti pe care e scrisu : sigilulu cetâtii Caransebesiului. (Sigillum civi- tatis Caransebes.)

b) Cumca cu numirea cetâtii Caransebesi­ului s’a numitu si comitatulu Sebesiu, despre a cărei numire ne potemu convinge din opulu lui Ivan N agy, despre familiele tierei unguresci (tomu IV. fasc IVi si IV. pag. 167,) si din opulu lui Iosifu Teleki, despre eopc’a Hunedesciloru (in tomu X II. pag. 451) carii scriu, câ in docu­mentulu regelui Mathia relativu la donatiunea posesiuniloru : Bukin, Poliana, si Poliauitia, o- cura com ita tu lu : (Karan) Sebesiu.

c) Cumca dupa numele Caransebesiului si-a avutu numele seu si districtulu Caransebe­siu, cave districtu cu acestu nume ocura la scri­itori, si in documentele istorice; precum se vede l a o multîme de scriitori si in mai multe documinte vechi, si a nume in i s t o r i ’a Transilva­niei alui Bethlen Voliîgangu, care in mai multe locuri vorbesce despre districtulu Caransebe-

siu’lu in documintele in codicea diplomatica a | lu i Greorgiu Fejăr, (tomu V. voi. 3 pag. 487. si tomu X I. pag- 453) publicate in literile privile- giali date in 1457 Romaniloru banatieni inta- rite si de principii Transilvaniei, si inscriptiu- nea la tina de pe veclii’a biserica rom ana gr. orientala din Lugosiu, in care t6 teacura distric­tu lu Caransebesiu.

d) Cumca P re fec tu ra Cetâtii, si districtului Caransebesiului mai de m ultu s’a num itu dupa numele cetâtii : „B anatu lu C aransebesiu lu i1 pre­cum se scie din mai mulţi scriitori si a nume : din isfori’a Transilvaniei mai susu memorata, in care Wolfl’gangu Betblen in tomulu a 6-ea livr X III. pag. 10 .scrie, câ: „Prefecrur’a Caransebesiului,1 care o numescu Banatu, de ca tra Greorgiu Basta s’a datu lui Simionu Lodiu, care a fostu banulu cetâtii Caransebesiului.

e) Cumca Caranseb.siulu, si districtUu Ca­ransebesiului au fostu in Comitatulu Severi- neanu iu remnulu Ungariei, pentru constatarea acestui adeveru dintre documentele cele nume- r6se, cari dovedescu esistinti’a cetâtii, si distric­tului Caransebesiului din Comitatulu Severinănu memorezu acf numai urmat6riele documente demne de credintie: 1, documentulu baniloru se­verineni : lacobu Grerliste, si P e tru T arn icu din an. 1504 in limba latina, publicatu in ma- gaziuulu istoricu U ngurescu din 1856 in to­mulu 1-lea la pag. 178, in care documentu se scrie, câ districtulu Caransebesiului a esistatu in Comitatulu Severineanu, cum ar<Sta urmatoriulu pasagiu din acelu documentu. ,,Noi lacobu de Gerliste, si Petru Tarnicu de Macskds, bani in comitatulu Severin£nu,comendâmu memoriei cu aceste presente, facundu cunoscutu carora se cuvine, câ venindu in naintea n6stra nobilii: Gfeorgiu de Marga, si Ladislau de Racovicza, care se numtsce si Ladislau Pribecu, si acestu nobilu Ladislau Pribecu, ni-au are ta tu literile Dlui nostru rege Ladis 'au , cu care n6ue ni demanda, ca intre numiţii nobili despre unele posesiuni in pemnate (său zologite) aflat6ie in Comitatulu Severinănu in districtulu Caranse- besiulu se fac tm u judecata. ,.Nos Iacobus de Gerliste, et Petrus T arn ik de Macskâs Bani in Comitatu Szereny Memoriae Commendamus tenore praesentium signifieantes quibus expedit universis, quod noştri venientes in praesentiam Nobiles Georgius de Marga et Ladislaus de Racovicza, qui nuncupatur etiam Ladislaus Pri- bek, atque hic nobiles Ladislaus Pribek prae- sentavit nobis literas domini noştri Ladislai regis, quibus nobis mandat firmissime quatenus inter praefatos nobiles de quibusdam possessionibus

impignoraiis Akziny kziny vocatis, et var alio nomine Măzfalu in comitatu Szereny exi?>tenti- bus habitis in districtu Caran Sebeş iudicium faceremus 2) documentulu de la principele T rans ilvan ie i; Cristoforu Batori la : Calova, Obresia, Yarciora, Rauma, Griimboca, si Malu in Comitatulu Severinănu si districtulu Caran­sebesiului privitoriu in opulu lui Ivan Nagy despre familiele terei Unguresci in tomulu a II. fasciculu III. si IY. la pag 169 m em oratul 3) si documentulu din 1654 in foi’a magiara. „De- lejtti1-1 din 1858. sub num erulu 14. in limb’a magiara publicatu, in care Caransebesiulu se pune iu Comitatulu severineauu, cum adeve- resce urm atoriulu pasagiu din acestu docu­mentu noi Floca Laslo vice banulu Caransebe­siului, Simion Ştefan fidelulu asesoru, Nicolau Iuliu judele Comitatului Severinenii, si loanu Bobik credinciosulu notariu, toti in numitulu Comitatu severinenii locuitori in cetatea: Ca­ransebesiu.

Prem itandu aceste notitie istorice scurte despre Caransebesiu, asiu dori, ca toti acei R o­mani, carii cunoscu si au documiute veclii re la­tive la Banatulu Lugosiului, si a Caransebesiu­lui, si necunoscute pan’acum, s§ le publice in foile romauesci, ca asiă s§ avemu câtu mai m ultu materialu cunoscutu pentru istori’a Ba­natului' Temesianu de care in trecu tu m ai multu s’au interesatu scx-iitorii neromani, decâtu R o­manii.

Gavrilu Popu.

M l i a p r t t e »

)opilitia, esti departe,Nici odata nu-mi scrii carte ;Nu sciu deca mai traiesci,Nu sciu deca me iubesci '?

Sufletulu e tr is tu in mine,N ’am eu dîle dulci, senuie ;De dorere vestediescu,Si de doru-ti me topescu.

Suspinele mele, draga,Sboru la tine d iu’a ’n trega ;Câtu i sera, câtu-i nopte,Versu la lacremi, scotu la siiîpte.

Aibi o Domne indurare,L ibera-m e de ’ntristare,Si ine fâ o paserea,Ca se sboru la mandr’a m e a !

Lazaru Ierne.

GS

c f i N T E s s A B E « 0 « n r i Y f t u a a u E .— P es t’a 17 fauru. —

(Idea temeraria, — descrierile de baiu, — altariulu apr6pe, — baluri puciue, — carnevalurile si femeile, — femei’a si umb’ra , — reeeptu pentru amorosi, — pentru ce sâ iubimu pre iubit’a n6stra,— amicăti’a si amorulu adi, — decadinti’a poesiei, — salonele

romane.)

Principele Carnevalu . . . . N u ve spariati, ono­rabile cetitorie, nu vreu se vi presintu cu ast’a ocasiu- ne o descriere de baiu. A în treprinde o asemenea lu­crare este idea mai temeraria, decâtu a spera, câ diet’a Ungariei va votâ candu-va infiintiarea unui teatru n a - tiunalu romanescu. Nu. Nu vreu se descriu atare baiu, câ-ci balurile totu-de-una sunt mai frum6se in realitate, decâtu pe hartxa. Literile sunt reci, si nu sioptescu cu a tâ t ’a căldură ca si idealulu din baiu ; cuvintele sunt seci, m ute ,— ele nu sciu suride; ele n ’au ochi si nusc iu sâ privesca cu a tâ t ’a incantare, ele n ’au farmecu. D e­scrierile de baiu sunt ca nesce flori vescedîte, culese de pe unu mormeDtu, in care ingroparam u, ce avuram u mai scum pii: libertatea, liniscea si fericirea nostra. Sdu deca nu ve convine acesta asemenare, vinu a ve mai spune si a lt 'a : descrierile de baiu sunt ca fumulu de ta- mâia, care s trabate pana la noi de la a l ta r iu ; simtîmu mirosulu imbetatoriu, ah inse altariulu . . . . e departe de noi.

Dv6stre, onorabile cetit6rie, veti binevoi s’alegoti d in tre aceste d6ue asemenâri ceea ce cugetaţi, câ co ­respunde mai multu convingerii interne a dvostre.

E u la rondulu meu sciu numai a tâ t’a, câ ambele aceste asemenâri — de si t6te asemenârile schiopat^za— si-voru gc.si partinitorie.

Acele, cari numai in baiu au vediutu pe mandrulu Fetu-frum osu cu perulu aurosu, era de atunce nici odata, voru dîce suspinandu, câ asemenarea prima o forte n im eri ta ; era celelalte, cari dupa trecerea balului au primitu viaite noue, voru dîce cu bucuria, câ ase­menarea a d6u’a e mai buna, adaugeudu numai a tâ t ’a, câ altariulu li se pare a fi mai — aprope.

Se p6te, eâ intru adeverii va fi aprope de-6ra ce carnevalulu e lungu.

Dora chiar pentru câ e lungu, in anulu acest’a nu urmeza atâ te baluri unulu dupa altulu, ca si in anii trecuti.

Seu dâra miniştri de finantie familiari nu au inca bugetele loru votate, era croitorii si modistele nu vreu se deie indemnitate pe basea bugeteloru din anulu tre- cutu, sciindu pre bine, câ nici acele nu sunt inca solvite.

Ori ce va fi in realitate caus’a, a t â t ’a se pote con­stată, câ pana cuma n’au fostu multe baluri, si cele mai multe se voru tiene de acuma inainto.

Carnevalurile sunt ca femeile. L a incoputu si acele si aceste sunt superbe, si numai atunce incepu a suride cu mai multa afecţiune, eandu vedu câ domnirea loru are se dureze numai pucinu.

Beaumarchais dîce in tr’unu locu, totu despre fe­mei, aceste: Fem ei’a semena umbrei nos tre ; dcca ne apropiâmu de umbra, acdst’a fuge de n o i ; deca voimu se ne departâm u, um br’a vine dupa noi.

Acesta mica descriere a caracteristicei femeiesci ne inv^tia pe noi, cum se aprindemu mai tare amorulu femeiescu ?

Complimentele continue nici oda ta n u desvolta in asie mesura amorulu unei femei, ca rea deja ne iu- besce, ca si recel’a prefăcută, cu caro ne mascâmu in conversârile ndstre cu dins’a.

In casulu din urma ea devine ingrigita , si in fia- care momentu liberu alu ei, — (si momintele ei t6te sunt libere,) — nu se ocupa de altu ce-va, decâtu de caus’a recelei nostre. Acesta'grige i rapesce dîlele, i con­suma nopţile cele lungi. Invent& a mii si mii de cause ; si tote le crede, si tdte o convingu, câ intru adeveru ’me- rita pedepsa din partea n6stra. In tr ’aceste unu 6spe nou, gelosi’a, se furisidza in anim’a sa, si acestu <5spe o ame- nintia cu periclu, cu piederea objectului iubirii sale. Apoi cre& a o multîme de planuri, pen tru ca sâ-si r e ­câştige si sâ-si asigureze amorulu peri6litatu. Si-pro- mite, câ in vfitoriu va fi mai afabila, mai prevenitoria, si câ nu va av^ alte aspiratiuni, decâtu se ni cause bu­curia si plăcere. Si totu astu-felu meditandu, suspi­nandu, si facându 1 a planuri, amorulu ei se inaltia la gradulu superlativu, si dins’a devine unu adeveratu angeru.

E s te prd frumosa femei’a, carea iubesce cu since­ritate, din adanculu animei sale.

A nu iubi pre o asemenea femeia este cu nepotin- t ia , si candu vedu un’a a ta re feraei’a totu-de-una mi- aducu a minte de frumdsele cuvinte ale nefericitului poetu Alfredu Musset. ]£ta ce dîse dinsulu : „D4ca iubi­t ’a vostra e sincera si fidela, iubiti-o p e n tru acdst’a ; ddca nu posede aceste calitâti, ci e frumâsa si ju n a iu­biti-o, pentru câ e frum6sa si j u n a ; deca o plăcută, gratîosa, si cu spiritu, iubiti-o din caus’a ac^st’a ; si deca ea nu are nici una dintre aceste insusîri, iubiti-o numai pentru câ si dinsa ve iubesce !“

Sunt frum6se aceste cuvinte, dar in dîlele nostre pueini posedu asemenea simtieminto. Poesi’a e in mare decadintia, si pros’a incepe a-si innaltiâ tronulu seu pe ruinele unei lumi idealo. Amiciţia ca a lui Castorii si Pollux, Pyth ia si Damonu, Achilu si P a tro e lu ,P y lad e nu se mai invesce intre fiii seclului presinte, — ^r amorulu lui Romeo si lu lia ni se pare, câ a fostu numai o fabula.

Timpulu se schimba, si cu acest’a se schimba si ideile omenimii. Cu tote aceste inse eu sustienu, câ epoc’a poesiei n ’a espiratu inca, si nu va treco nici odata, câ-ci iubirea poesiei e eterna. Pe câtu timpu voru mai esiste in lume anime june,cari voru ascu ltâcu plăcere canteculu melodiosu alu pasereleloru, — anime cari voru privi cu incantare purpurulu dioriloru, — anime, cari voru intielege sioptele frundioloru ai murmurulu misteriosu alu riuriloru, p an ’atunce poesi’a va esiste.

Deci, cu t6to câ in secolulu presinte poesi’a se pare a „esî din moda,“ ea nu e inca morta. Lipsesee numai unu omu do geniu, unu nou Prometeu, carele cu schinteu’a furata din ceriu se electrisezc simtiemintele amortîte, si se inaltie poesi’a la innaltîmea ei, se in- cante ammelo. — si atunci gustulu omoniloru so va schimbă de nou, si poosi’a va ocupâ era-si tronulu seu.

Se nu dîca nime, câ 3eclulu prosaicu este caus’a câ lumea moderna nu posede pooti mari. D in contra

G9

lips’a poetiloru mari e caus’a, câ seclulu e a tâ tu de pro- saicu. Barbatii geniali nici odata nu se acomodeza g u ­stului mulţimii, ci dinsii deritna tote stavilele, si stra- j forma gus tu lu omenimii intregi.

Dinsii nu considera nimica, nici persecutiunile, nici sarac i’a, nici dispretiulu ignorantiloru, ci ca nesce meteori trecu inainte pe calea neamblata, si moru — de m ulte ori neintielesi — in miseri’a cea mai mare.

Esemplele suut numer6se. Sîncai a moritu sub g a rd u ; Omeru si-recitâ poesiele pe strade si in alte lo ­curi publice, numai ca se pota t r a i ; P lautu , autoriulu atâtoru comedie joviale, a intorsu r6 t’a morii, si astu- felu si-snstienea vieti’a ; X ylander si-a vendutu „ob- servatiunile“ lui Dio Cassiu pentru unu blidu de l in te ; Cervantes, autoriulu lui „Don Q uixo tte“ a m oritu in saraci’a cea mai m are; era Tasso a fostu a tâ tu de sa- racu, incâtu in tr’unu celebru sonetu se adreseza catra pisic’a sa, ca ac^st’a cu ochii sei sâ-i lumineze in intu- nercculu nopţii.

Ceea-ce amu pot^ sâ dîcenni despre starea pre- sinta a poesiei romane n’ar încape in angust’a cadra a i unei ,,conversâri.“ Observâmu numai a tâ t’a, câ recel’a si indiferentismulu publicului nostru a suprimatu multe, talente considerabile; si câ acesta descuragiare va in- cetâ numai atunce, candu femeile romane voru intie- lege, câ — in rondulu primu — ele sunt chiamate a sustiend, a părtini si a nutri poesi'a nostra natiunala.

D eca privim u la fem eile de alte natiunalitâti, ve- dem u in sal6ne si operile poetiloru celebri ai loru. Deca inse intrâmu in sal<5nele dameloru nostre, indesiertu vomu caută acolo poesiole lui Alesandri, Bolintinianu, Muresianu, Alesandrescu, Sionu sci. Poeţii romani sunt inca necunoscuţi in — cele mai multe — sal6ne ro ­mane

Ce felu, onorabile dame romane ? L im b ’a armoniei sâ nu pota pe trunde in sal6nele dvostre, decâtu numai inbracata in vestminte străine, in fracu si cilindru seu in atila si palaria ciardasidsca ? Poesi’a romana sâ fia umilita a stă numai in pragulu usiei salonului, spre a conversă cu servitorii dvdstre ?

Ah, priviţi onorabile dame, la tierancele romane, câtu sunt acele de oapabile pentru poesia ! E le ni-a con­servaţii poesi’a popora la! Fiti dara asemenea la innal- tîmea missiunii dvostre !

CV'wlm,vv u.

Curieriiilii modei.— Pesta 17. fauru —

Aveamu de cugetu, ba chiar ne-amu fostu pro- pusu, ca in numerulu presinte, sâ nu facemu nici o amintire despre vestmintele de baluri, ei se ne ocupâmu si de celelalto vestminte moderne — Inse propusulu nostru se nimici, pen tru câ de amu in tră in ori care pravalia de moda, nu am u vede alte vestminte decâtu vestminte de baluri, si de'ca : mu amu frundian' ori care diuariu de moda, — nu amu află alte reporturi, decâtu despre vestmintele de baluri.

Insedaru, acum domnosce Carnevalulu si la ordi­nea dîlei nu potu fi altele decâtu — vestmintele de baluri.

Se fimu dar escudiati, — câ suntemu atâtu de fi­deli supusi poternicului nostru domnitoriu ! Sâ presu- puneniu dar, câ ne afiâmu in balulu Regpatta i de aice.

Ce decoratiuni splendide si câte toalete frumose, scumpe —- si ce deosebite g u s tu r i !

Se in trâm u in multîme, se admirâmu diversele gusturi.

Ce frum6sa e aceea domnisiora, in vestmentu de I ta r la tanu albu cu g a rn itu re v e r d i !

Ineretî turile vestmentului sun t aninate in siese 1 sîre si decoltate cu prime auguste de metasa verde, —

e r tu n ic a e sufulcata, si decorata cu prime si cocarde | de atlasu verde. P r in fr isu r’a-i cu vucle sierpuesce o

cununitia de flori albe si frundie verdi.Cealalta domnisiora inca. are vestmentu de ta r la -

tnnu albu si cu ga rn i tu re verdi, — inse aceste din urma diferescu de acelei de mai nainte. Vestmentulu ei e gatitu in doue sucne.

S ucn’a din josu este lunga, decorata cu trei sîre de incretîture late si aceste incr. 'tîture infrumsetiate cu

: prime de atlasu verde. Sucn’a de a supra servesce j d rep tu tunica si este sufulcata de patru parti câte-cu : pa tru cocarde gătite din atlasu verde si albu.

Brâulu de metasa verde, dinapoi o cocarda ca la tunica. Spa elulu multu ta ia tu si decoratu cu trei sîre de incre tî tu re de atlasu verde si dintele merunte. L a

i umeri era doue cocarde ca celelalte. F isu r’a-i este nalta,i dinapoi cu trei vucle, era in peru cu o rosa si floricele

albe si frundie verdi.Ce gustu ! ? Vestmentu de „Pom padour" gatitu

din atlasu rosiu si galbenu deschisu. Sucn’a din josu din atlasu galbenu, de nainte decorata cu dintele albe de metasa, er c6d’a gatita din atlasu ro u u si de d6ue parti desfăcută; la brâu decorata cu o masila mare de atlasu rosiu. Spaeelulu e de atlasu rosiu si la ta ia tu ra decoratu cu dintele merunte. F r isu r’a e decorata cu pene albe si rose.

Ve place toalet’a aceloru doue cr.pilitie ? U n’a e im bracata in vestmentu de atlasu venetu decoratu cu dintele albe si flori, cealalta iu vestmentu de metasa rosîa ou garn itu re de dintele negre, eu tunica de atlasu albu si spacelu forte taiatu.

Seu ^ta pe aici trecu trei darnicele in vestmentu de tarla tanu albu.

Cea din drep t’a are garniture de colorea ros’a cu p a tru sîre de incretîture late, tunica sufu’cata si ici colo câte o floricea. — Cea din s tang ’a a re garniture verdi si ga lbene,— ^r cea din mediu si -a alesu garniture roşie.

Ni place toalet’a acestei tinere domne. V estm en­tulu e gatitu din Tarla tanu albu cu garn iture albe. — Tunic’a e gatita din m etasa ros’a si sufulcata cu flori merunte. Spaeelulu asemenea tunicei este ta ia tu si de­coratu cu dintele merunte.

Dar ceşiustu are acest’a dsiora? De siguru — ge- lesce. Ori cum, — i siede bine in vestmentu negru de metasa. Toale t’a ei e simpla — tAta e ndgra. Câte-va sîre de incretîture de dintele negre, spacelu taiatu — eta totu.

Ici vedi doue trei vestminte albe seu ros’a, colo zaresci altele de metasa alba, veneta verde, cu nenu- merate colori, — incâtu ddca ai cerca se le descrii tote de a rondu, — ti-ar costă mai multeseptemani sdu p o te ........

Barbatii au mimai o toaleta — am spus’o de altadata.

Demine'ti’a, pe candu se departeza toti — sal’a re ­ni ane plina de incretîture, masite, flori garniture, de „illusiune“ . . . . Tote-su numai ilusiuni.

6

CE E NOD?

*** (Caus'a teatrului nostru natiunalu) devine sus- t ienuta din t6te părţile cu cea mai mare căldură. Chiar acuma primiramu o insciintiare, câ in Nadlacu (prefec- t u r ’a Cianadu,) la 26 fauru se va arangiâ unu baiu ro ­manescu asîsdere pentru acestu scopu. Suntemu con­vinşi, câ jun im ea romana si in a lte locjari si-va face de torin ti’a ; dar si pana atunce salutâmu cu bucuria pe confraţii noştri din Nadlacu pentru acesta iniciativa fru- mosa. Chiar acuma aflâmu, câ mane vineri se va tien6 in Pest’a a d6ua conferintia in acdsta cestiune im por­tanta .

*** (Cestiunea teatrului romanescu) s’a desbatutu si in camer’a represintantiloru Ungariei. Cu ocasiunea desbalerii bugetului ministeriului de interne, si a nume, la positiunea unde ministeriulu cere o subventiune de59.000 fl. pentru teatrulu ungurescu din Pest'a, dlu de- putatu Hodosiu propuse ca sâ se voteze unu ajutoriu de200.000 fl. pentru infiintiarea unui tea tru natiunalu ro­manescu. Dintre deputatii magiari nici unulu nu p ă r­tini acesta propunere; dintre deputatii romani vorbiră domnii Borlea, Cucu, Al. Mocioni, Stanescu si Babesiu. Si astu-felu la votare propunerea nu se primi.

* * ( Ceremu scusele nostre,) câ a tâ tu numerulu trecutu, câtu si acest’a, a intardîatu . Onorab. nostru publicu cetitoriu va fi aflatu deja din alte foi d’aice, câ inainte de asta cu doue septemani culegătorii de litere si-au denegatu serviciulu lorii in tute tipografiele din Buda-Pesta. Din asta causa apoi nici in tipografi’a in care se tiparescu foile nostre n ’a rernasu nici unu cule- gatoriu, ci numai câti-va invetiacei, in a caro ru lucru nu este multu sporiu. Acesta impregiurare serv^sca-ni totu odata dreptu scusa pentru gresielile de tipariu(cari cu t(5ta încordarea nostra au remasu in aceşti doi nu­meri din urma. Sperâm u câ in septeman’a vinitoria conllictulu escatu intre culegători ai intre proprietarii tipoiţrafieloru se va complanâ, si-atunce foile nostre ^ra-si voru pote apare regulatu si fara gresiele de ti- pariu.

*** CMinisteriulu din Romani’a) si-a datu dirnisi- unea. Cabinetulu nou s’a compusu astu-felu : A Go- lepcu presiedinte, si la finautie, gen. Florescu, interne,— Vioreanu justitia, — G. Cozadlni, lucrări publice, — M arzescu c u l te , —■ Calimachi es terne , — M ânu resbelu.

**# (.Conferenţia pre interesanta) s’a tienutu domi- neca in 1/13 fauru la Bucuresci in sal’a Ateneului Ro- manu. D iu lonu C. B rateanu a tienutu u nud iscu rsu is- toricu. Subiectulu a fostu: Priviri a supra orginei Ro- m aniloru si a supra descalecat6riei lui Radu Negru si Dragosiu in t ie r ’a romane'sca si Moldov’a.

(Despre scandalos’a procedura) a capitulului din Blasiu, re lativu la conferirea unui stipendiu pentru unu ju n e avutu, facuramu amintire inca in unii numeri din anulu trecutu ai foii nostre. U nu corespundinte alu „G azettei“ revine la acesta causa si dîce câ dinsulu vorbindu cu antisti’a si cu preotulu din Cutu, acest’a i-a respunsu, câ Kolbazy a adusu unu testimoniu de p au ­pertate gata din Blasiu, cu cuprinsulu, câ dinsulu afara de plat’a sa anuala nu âre alta avere, si veduvindu-se mai de cureudu prin mtfrtea muierii sale, sortea i s’a mai inaspritu.Antisti 'a a subscr isu testimoniulu, fara de a-i vini in cugetu, câ p rin as ta Kolbâzy va lud panea multoru imetiacei miseri, ca se p6ta imbracâ cu sîndre si mânu si de glacde pruncii sei prin Sebesiu, umblandu

cu capulu totu pri nori. Cu ast’a ocasiune a descope- ritu antisti’a, câ dins’a nu a potutu sci, câ ai cui sunt riinatorii cei mulţi pe3te 100 capete, din cari a facutu in anulu acest’a mai la 2000 fl. — Din t6te aceste inve- tiâmu de nou a tâ t’a, câ e bine d^ca ai vr’unu nasiu seu cuscru intre domnii canonici, câ-ci atunce poti ca­pota totu ce doresci.

{Baluri.) Comunitatea besericesca gr. or. din Oradea-mare va arangiâ unu baiu in folosulu sc61ei sale. — Tinerimea romana da la gimnasiulu a aran- giatu in 12 fauru unu baiu in sal’a otelului cetatienescu in favorea museului gimnasialu. — D ar pentru tea tru lu natiunalu ?

*** (Hymen.) Stefanu Ioanoviciu telegrafistu in Timisior’a a pasîtu la cununia in 20 ianuariu cu fru- m6s’a domnisiora Sidoni’a Chitescu din Timisi6ra. Ct- riulu se reverse binecuventarea sa a supra ju n e i pa- recbi !

*** (Primulu ingeneriu romanu.) Cu bucuria inre- gistrâmu, câ avemu deja si unu ingeneriu romanu. D lu Oliveru Buda iu dîlele trecute a facutu ultimulu rigo- rosu la institulu politechnicu din Buda. Dsa cu diplo- m’a primita a si plecatu in Cetatea-de-pdtra, unde va fi aplicatu. I dorimn succesu bunu !

*** (Inca unu baiu.) Chiar acuma aflâmu, câ in 1 martin se va dâ in Timisior’a in suburbiulu Fabricu la otelulu „T ig ru “ unu baiu insotîtu de unu conoertu vo- calu si de represintatiunea unei piese teatra le intitulata „Fantasm ’a .“ Acesta petrecere se va arangiâ in favo­rea corului vocalu romanescu. Ne mirâmu, ca confraţii noştri din Timi>i(3r’a s’au uitatu de toatrulu natiunalu.

Literatura si arte.A (Sofi’a Menter.) O frumdsa si tinera artista prc-

sintâmu onor. n6stre cetit6rie in num erulu de adi.— Dsi6r’a Sofi’a Menter, din Gerruani’a dupa ce a datu d6ue concerte in redoutulu de aice, a plecatu in prov in ­cia (Timisior’a, Arad, Oradea-mare.) O spuneinu din capulu locului, câ dsior’a Sofi’a M enter e nu numai o artista, ci si o frumsetia rara . Ne iocanta nu numai cu talentulu seu artisticu, ci si cu frumseti’a-i frapanta , si ceea ce o face si mai plăcută si mai cucerit6ria, e^te — modest’a ei portare. — Dsidr’a Sofi’a M enter cu multu este mai tinera, decâtu se-i faeeuiu o biografia. Intr^g’a ei vietia consta din câte-va date. S ’a nnscutu in Miin- chen — candu ? — nu se tiene de noi . . . E posibila câ nainte de ast’a cu doue decenii. Părintele seu, losifu Menter, asemene erâ artiatu, jocâ do minune po vio- loncelu. D ins’a ca copila tinera a aretatu o aplecare mare pentru musica. Jocâ cu o dexteritate ra ra pe pi- anu, Biillow si Tausig au fostu primii cari invetiara pe dsi6r a Sofi’a Menter. Nainte de asta cu trei ani a debu- ta tu pen tru prim ’a ora in Lipsc’a, unde si-castigâ renu- mele si se insîrâ intre artişti. — De atunci a cercetatu cele mai inaemnate orasie ale Europei — si pretutin- dene fu primita cu o deosbita plăcere. — Cei mai mulţi o asemena cu C lar’a Schuinann — er diuariele străine o lauda f6rte multu. — Pe candu voru esî la lumina aceste sîre, pe atunci dsior’a S. M enter va fi incatatu mai multe anime.

*** (La Galaţi) a aparu tu o foia noua intitulata „Braulu Rosiu“, care va esî odata pe septomana.

71

(„Adunarea natiunala“) a incetatu, din causa câ si ctiu Cogalniceanu a incetatu d’a mai fi ministru.)

Din strainetate.A (Nai multe nout&ti din Paris.) Păr in te le Hiacin te

pe trece Ia Paris, la eas’a sorusa. Se dîce, câ lucra la u n u opu insemnatu, in care va vorbi in co n tra infilibi- l i tâ tii papei, si care desiguru va fi cetitu de mulţi. — Principele P etru B onaparte — pre cum scrie „ F ig a ro “— la indemnarea amiciloru sei, va intenta procesu contra redactiunii diuariului „Marsaillaise.“ — Unele diuarie ni spunu, câ in Paris s’a restituitu pacea si câ politi’a desvolta o energia fdrte mare pen tru de a sus- tiene bun’a ordine ; altele inse ni aducu sciri de to tu ne- placuto. Se dîce( câ nemultiumirea este fârte mare; peste cinci sute de insi sunt pusi la inchisâre. Polit i’a ar 11 descoperitu o mare conjoratiune in con tra impe- ratului si pentru aceea sunt a tâ tia prinşi. Demonstratiu- nile de pe strade si alte locuri publice din dî in d î de- vinu mai dese si mai infocate. — L a u n ’a din siedintiele „neimpecatiloru" t^enuta in dîlele trecute, a venitu la tapetu in trebarea: câta supunere detoresce unu cive fa- tia cu republic’a ? — „Supunerea trebuie se fia ne­mărginită8 — dîse unulu dintre eroii dîlei. — „ E bine. Totuşi m i-ar plac^ se sciu, ce ar trebui se facu, deca republic'a ar p re tinde ca s§ saru in S a in a ? “ — „Ai fi constrinsu se s a r i !“ Civele se scolâ si facu unu pasiu catra usia. „ U n d e :1 Unde. ? “ „Me grabescu se me in- scrjn la seuVn do no tu tu .“ — D n ’a Alboni, renum it’a cantere'tia si-a deschisa pompâsele salone. Seratele ei sunt cercetate de mulţi.

A (La teatrulu Porte Saint Martin) din Paris, s’a represintatu dîlele trecu te o piesa alui Victor Hugo cu titlulu „Bergia Lucre tia .“ Acdst’a piesa nu s’a rep re­sintatu de doue decenie, fiindu oprita. In sdr’a repre- sentârii teatrulu fu impresoratu de a multîme de po- poru, care facea unu sgomotu mare. Sub decursulu re- presentatiunii se audiau observatiuni multu curiose. — Adoratorii poetului toti fura de f a t ia : Gautliier, Teofil, Carolu Hugâ, Vacquerie, Rochefort s. a. In pies’a acdst’a vine vorba despre preoţi si ju ram entu lu regelui, pentru aceea se facura atât.e domonstatiuni. — Tota re- presentatiiniea a fostu numai o demonstratiune politica.— Unu servitoriu eră neconsolaţii la m ârtea domnului seu. „Nu te potu primi in servieiulu meu — i dîse fiulu r e p a ra tu lu i — inse te voiu asiediâ la socr’a mea, ea chiar are trebuintia de unu servitoriu. „Ah ! domnia meu, ea nu va fi ca cehi repausa tu .“ „T e asigurezu, câ vei fi m ultiam tu cu sâcr’a m ea.“ „Ea totuşi nu me va despăgubi." „Sdcr’a mea este o femeia de totu buna si te va remunerâ duplu, ddca va sci, câ tu ai fostu de fidelu părintelui meu.“ „Credu, domnulu meu, inse sciu câ nu voiu mai c a p o ta . . . . pantaloni portati.

A ( Victoru Sardou) <5ra a terminatu o dram a cu titlulu „Fernando. “ Sujetulu e luatu dintr’unu romanu alui Didorot „Jacques le fa taliste .44

A (Napoleonit alu III) — precum scrie diuariulu „H garo“ — e in mare perplesitate. — Elu in s u s i nu suie cu siguritate, câ cum lu-obiama. F ia care diuariu iu-numesce altu cum. Diuariulu „ Journa l Ofti ci el “ lu- numehce „Majestatea sa.“ Diuariulu „Constitutionnel11 asemene lu-tituldza astu-felu. ,,F ran ce" lu-numesce simplu „imperatulu.“ „ P a y s “ i dâ titlu de „M ajestate ,“ „Si^cle“ lu-numesce „Napoleonu alu I I I , ,.Choche“ nu­

mai ,,Xapoleonu“ Diuariulu ,,Reveil '‘ e mai comple- santu, elu i dâ titlu de „potere esecutâria e'r diuariulu , ,Rappel“ lu-numet-'ce totu „Cesaru.“ Neimpecatulu ,,M arseillaiseli totu-de-una lu-nuinesce sdu Sardanapal, seu Irodu seu Iu numesce Holiogobal, — candu e bine dispusu Iu mai numesce si Sardanapalu fiulu reginei Hortense.

A ( O scena comica) a avutu locu, dîlele trecute in camer’a deputatiloru din Parisu. A nume deputatulu S teenakers a in terpclatu pre Chevandier ministrulu de interne, câ ce au fostu caus’a de jurnaliştii au ocupatu locurile cele mai bune la esecutarea sentintiei lui Traupm ann , er publiculu nu avea locu d ea ju n su ? Dlu ministru, fiindu dedatu cu limbagiulu parlamentariu , pe semne si-a inceputu respunsu cu urmatâriele cuvinte : „ L a esecutarea sentintiei onorabilului domnu T raup- m an u “ . . . . Risulu, ce a u rm atu dupa aceste cuvinte, nu se pâte descrie.

A ( Imperates’a Eugenia') a pronuneiatu resbelu contra Cotillonului. — Acest u jocu placutu se va esilâ din balurile din Tuilerie si nici nu se va jocâu im timpu mai indelungatu.

A (Unu cardinala de la Rom a) este neconsolabilu pentru portarea rea a nepotului seu. I-a datu svatu adese, ca se se indrepte,seu se intre in capel’a de la Six- tin, unde va pâte se cascige o suma enorma cu tonulu seu tenoru. „Nici odata“ respunse nepotulu. „D ar se scii, câ vei avd o plata de 50,000 franci.“ ,,Ce se facu cu a tâ tia b a n i ‘?“ Dupa câte-va dîle, cardinalulu primi, ca 6spre, pre unu negutiatoriu, care cerii man’a nepotu­lui pen tru fiic’a lui. Cardinalulu vorbiâ cu ontusiasmu despre bunele insusîri ale nepotului. D a r ce avere are V in trebâ negutiatoriulu. — Câtu venitu curatu are, nu ve potu spune cu siguritate, inse a tâ t ’a sciu ,câ are unu bunu, pen tru care, num ai dîlele trecu te i promisera50,000 franci." Sâ intielege câ . . .

F e l u r i t e .

A (Recoritoriele si mujfurile) sunt cele mai vechie objecte ale modei. Celu primu se ustiaza de multu la poporelo de sub zonele caldurose, e r’aceste din urma sunt folosite in tierile frigurose. Clim’a n âs tra ne con- tringe, sâ le folosimu pe ambele. — D ar se li vedemu trecutulu. — Recoritoriulu se amintesce inca de pe timpulu lui Alesandru celu mare. Scriitorii cei vechi scriu, câ la resaritu simediadi, âtnenii seferiau de m a­rea căldură prin recoritorie si umbarie gătite din frun- diele arboriloru. — In E u ro p ’a inca se foloseseu de multu. Recoritoriulu a avutu epoc’a sa pe timpulu lui Ludovicii alu X IV , candu si recoritâriele si umbrariele se decorau cu mărgele si pietre scumpe. — Recoritâri- ele, cari se potu constringe, si-au urd îrea dinCliin’a. — L a noi? Este cunoscutu, co serviciu ni facu in dîlele caldurâse de vera. — Muffulu a fostu in moda Ia toto poporele do la media n<5pte, inca si in Anurio'a s’au aflata muffuri. In C anad’a portau animale pre bratie, ca se se scutesca de frigu. Si adi se mai afla sarcofage, schelete de animale, — pe semne voiau se scutesca pre celu, de frigu, pentru câ se dîce câ sufletele trebuiau se treca prin mnnti de neua ca se pota ajunge in ra iu .— Folosulu muffuriloru le potu apretiui mai alese dauielo nâstre.

72

Pentru econome.D e a vapsi panz’a cum e color ea florei de rn&ru (Aepfel-

bliithfarbe) pentru 6 coti.O dium ate de fi de tirigia alba pisata bine, 3/ 4 fi

scrobela moiata in apa de fantana, ' /2 lotu apa-forte (Seheidewasser) 6 loti, coschinella pisata, dar moiata mai an tâ iu in apa. Dupa acea apa m<51e (weiches W as- s e r )d e ajunsu, cu cocheniila, si o lasa pana da in fiertu, apoi potolesce ca apa rece, pune tirigia, apa-forte apoi si panz’a ; t6rna '/ , fi din scrobela moiata peste p a n z a ; o sucesce desu prin ea si o fierbe o ora, scote o afara, ai o clatesce pana ce s’a reci. D upa acea ia 6 loti de potasiu topitu in apa calda, pune panz’a in launtru , invertesce-o mai antâiu in vapseia si o trage de v r ’o câte-va ori prin ea ; numai se nu puni potasi’a de odata, ci decâte-va ori, pana iese col6rea lainviala, cla­tesce p anz’a dupa ce s’a recitu, si e gata .

De a vapsi pan za de colorea ficatului (Leberf'arbe) pentru 12 coti.

U nu fi, de lemnu de Brasili’a pisatu si cernutu bine pune in caldare cu apa de ajunsu dim preună cu panz’a, fierbe-o o diumetate de ora ; — torna dupa acea vapse'la galbena fierta din lomnu de Brasili’a, su- cesce iute, metesca prin ea ca sâ nu se păteze, pune apoi nitielu grapp pisatu finu, apoi invârtesce panz’a de vre-o câte va ori in vapseia.

J e a vapsi panz a cum e colorea florei de muscata (Mus- kattenbliithfarbo) pentru 8 coti.

Pune unu fi si d iumetate de allaunu in caldare, torna apoi apa peste elu. Candu da caldarea in fiertu, pune si cei 8 coti de panza, ce a trebuitu mai nainte se puni sâ se moie, fierbe-o ca o 6ra mestecandu m ereu; apoi dupa ce s’a recitu panz’a, o mai clatesse. Ia apoi unu fi si diumatate achii bune de lemnu de Brasih’a si le fierbe in tr ’unu saculetiu curatu ; pune-lu in caldare cu apa de ajunsu, er panz’a o fierbe acolo ca o ora, o invertesce desu prin caldare ca se nu se păteze. Dupace a fiertu 3/ 4 de ora se va face ros>a frumosa, fierbe apoi aşchii roşii de lemnu de Brasili’a intrunu saculetiu cu nitica vaps^l’a de asta roşia si to rn ’o apoi in acest’a v a p se ia ; invârtesce panz’a mereu prin ea, pana se va vapsi' dupa cum ai po f t i tu ; in urma pune nitielu vitriolu arsu, trage panz’a de v r ’o câte-va ori prin vapseia g iu ru impregiuru, si totu-de una va sta frumosa.

De a vapsi panz’a galbenu inchisu (Braun-gelb.)Pregatesce mai antâiu o les/a din cenuşia de

lemnu de mestecanu, t6rna peste ea 6 cupo de apa ; to- pesce in oa 6 loti de orlean si lu-fierbc in caldare in le- sia, pune apoi panz’a in launtru, si o lasa in vapseia pana se recesce, scote-o apoi afara si-o clatesce in apa rece, usc’o bine Deca voiesci se fia de colore deschisa mai tierbe-o inca odata si pune panz’a inlauntru, si vei capatâ prin ac&t’a o colrtre desch isa ; din ea poti se vapsesci galbenii (gilbus Isabellfarbe) pune inca doi loti allaunu pisatu iu 4 cupe de apa sâ se topesca in ea, er panz’a vapsita galbenu o pune in launtru si o lasa se stea doue ore. seote-c apoi afara, si dupa ce s’a recitu o spela in apa rece, si o pune sâ se usce la umbra.

De a pregăti o vapseia neneta m care se poti vapsi pan- z a fiindu rece.

Spre scopulu acest’a umple o potina (vasu) de lemnu eu apa, pune 3 fi cenuşia de salcia (Weiden- asche) in lautru, si o amesteca bine, lasa se stea câtu- va tim pu , pana candu se va asiediâ ce n u ş ia ; scurge apoi as t’a limpede si o intrebuinti^za la vapsitu. Pune in acest’a apa 8 loti de indigo pisatu m arun tu , si */. S grapp, si le lasa mai nainte de alo in trebuintiâ la vap situ 24 de o r e ; mesteca inse totu la 2 ore cu indigo ca sâ se topesca bine, si grappnlu sâ-si lase totu de odata vap3el’a din elu. Din acdst’a poti vapaî panz’a venetu frumosu, fara ca se fia fiertu.

Elen'a Baiulescu.

<nacitiira de semneDe Victori’a Bardosi.

.••4.-.2 !5 ?A 5A 3!2 § 5 + 2 :2 3 -t-? 2 ± 5 ?5 a 5 ,1 ? 3 6 + 2 ;A 4 , l ? 3 5 + 2 1 X I .-.1 A 31 :2 !5? a V— 5 ?5 §6?6a 31,A 4.1V 35+21 + 2 3 + X A 2 ± . ' . l ,-.4.-.5 ± 2 ? 1121 ?2l ^ 1 3 X A 2 ± . ‘.l ;3 X 2 1 ;5—}—,2 —-5 V 1 3 1 a 5 11 a 2 12 + 5 — 13 21 + 3 X I ± 4 . - . 3 a 2 X 2 ?3 !l § 3 + 2 :3 !l a 25 A 4,1.'.2 !53 + 5 - - + 2 X 3 2 5

;5 ! 3 i + 5 ,A 4Q 2:V 5

Deslegarea gâciturei numerice din nr. 3, Carnevalu

Deslegare buna primiramu de la domnele si dom- nisiorele L u is ’a Murgu n. Balcu, E len ’a Onciu, Iuli 'a Ratiu, Mari’a Gaitanu, E len ’a Crainicu si de la domnii Ioacbimu Munteanu, R. Popea, Ioanu Selagianu, GL Graspar, Alesandru Constantinu.

P ost’a Redactiunii.

Avisti pentru mai mulţi. No rogâmu de toti aceia, carii reclam6za penttu tablouri so binovoiesca a asceptâ câte-va dile, câ-ci acuma e imposibilu a statisface ori ce pre'ensiune in privin- ti’a asta.

Gbiertia-miea. E Krte lunga. Nu seimu candu se va pot6 publica. S’o dâmu la altu diuariu ?

Proprietariu , redactoru respundiatoriu si editoriu : ÎO S IF U VULCANU.Cu tipariulu lui Alesandru Kocsi iu Pest’a. P ia ti’sTPescUoru, Nr. 9.