Despre Gazon-Graminee Tipuri Amestecuri

5/10/2018 Despre Gazon-Graminee Tipuri Amestecuri - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/despre-gazon-graminee-tipuri-amestecuri 1/22

GRAMINEELE - PARTICULARITĂŢI MORFOLOGICE ŞI BIOLOGICE

• în flora ţării noastre se întâlnesc 250 specii, care apar ţin la 72 genuri; cu

plasticitate ecologică larg ă • Sistemul radicular: r ădăcini embrionare ( primare), (câteva zile - 3-4 luni);

r ădăcini adventive ce formează un sistem radicular fasciculat;

• adâncimea sistemului radicular:10-15 cm - 80-85%

• unele graminee au r ă d ă cini groase, de regulă neramificate, cu rolul de a

aproviziona planta cu apă ; la cele cu tuf ă deasă se întâlnesc şi r ădăcini mai

groase, albicioase;

• la unele graminee, r ădăcinile tr ăiesc în simbioză cu ciuperci, formând

micorize ( Holcus lanatus, Molinia coerulea, Nardus stricta, Festuca ovina);

• R ădăcinile şi nodul de înfr ăţire– asigura perenitatea; 3-8 t/ha

• Creşterea rădăcinilor - la temperatura de 150C, iar la temperatura de 26-

270C (la suprafaţa solului), creşterea sistemului radicular încetează.

• Masa de rădăcini creşte puternic primăvara şi toamna; recoltările repetate

diminuează sau uneori frânează creşterea r ădăcinilor;

• ritm diferit de creştere: specie, condiţii pedo-climatice etc



• Între adâncimea sistemului radicular şi înălţimea gramineelor există o

corelaţie pozitivă.

• r ădăcinile gramineelor– capacitate de solubilizare a compuşilor greu

solubili din sol de 2-3 ori < ca a leguminoaselor.

- aspecte ale cresterii si inlocuirii sistemului radicular

• Tulpina (lăstarii) gramineelor, numită pai (culm);

• Stolonii şi rizomii - tulpini modificate (metamorfozate);

• Frunzele gramineelor sunt sesile, alcătuite din teacă (vagină) şi limb

(lamină);

• Ligula este o prelungire membranoasă a epidermei interne a tecii.

• Urechiuşele (auricule) sunt prelungiri ale bazei limbului, cu rolul de a

închide teaca ;

• Prefoliaţia reprezintă modul de aşezare individuală a frunzelor în mugure;

poate fi: conduplicat ă (cutată), când limbul este îndoit în lungul nervurii

mediane şi cele două jumătăţi de limb se suprapun (Lolium perenne, Dactylis glomerata) şi convolut ă (r ăsucită), când limbul este r ăsucit în

formă de sul spre interior (Lolium multiflorum, Festuca pratensis, Phleum

pratense).

• Inflorescenţa gramineelor : spic compus, panicul spiciform şi panicul .

- structura unui spiculet multiflor -



Particularităţile biologice ale gramineelor ce alcătuiesc gazonul

• Creşterea şi dezvoltarea gramineelor - două cicluri succesive sau

perioade: vegetativ ( germinaţia seminţelor, înfr ăţirea şi formarea lăstarilor);

generativ ( alungirea lăstarilor, formarea inflorescenţelor, a fructelor şi

seminţelor).

• Pentru gazon interesează doar ciclul vegetativ în care apar lăstari primari,

secundari etc..

• Germinarea este ansamblul de fenomene fiziologice care duc la formarea

primelor structuri ale plantei pornind de la sămânţă. Are loc doar după

parcurgerea stadiului de postmaturaţie

•

Seminţele conţin 12-16% apă. Ele îşi păstrează viabilitatea 2-10 ani, funcţiede specie şi de condiţiile de conservare (u<20%).

• Pentru a germina, seminţele au nevoie de apă (40-80% din greutate) şi de o

anumită temperatură, în funcţie de specie.



• Temperatura are rol important în cazul amestecurilor de specii întrucât

poate favoriza o specie sau alta în competiţie, schimbând structura şi

aspectul covorului vegetal.

• Temperatura optimă este diferită funcţie de vârsta seminţei, de specie, de

origine, de soi; în general ea este cuprinsă între 15-35°C. Temperaturaminimă : 1-3°C

• Unele specii, pentru a germina, au nevoie de a parcurge o perioadă de

temperaturi scăzute - vernalizare.

• În timpul germinării, la început, din coleoriză apar r ădăcinile embrionare şi

apoi hipocotilul şi epicotilul care formează nodurile 1 şi 2 şi apoi coleoptilul.

• Înfrăţirea - formarea de lăstari numiţi fra ţ i, din nodurile de înfr ăţire situate

la baza lăstarilor mamă.

• Capacitatea de înfrăţire este o caracteristică importantă întrucât aceasta

asigur ă elasticitatea covorului vegetal şi o densitate corespunzătoare a

plantelor pentru a forma un gazon bine închegat

• Factori favorizanţi: temperatura de 10-200C; umiditatea optimă a solului ,

fertilitatea (în special conţinutul ridicat în azot); condiţiile anului precedent;

vârsta speciei; intensitatea tunderii, înălţimea la care se face prima tundere

(înlăturarea apexului) – criza înfrăţirii;

•

APEX



• prin procesul de înfr ăţire gramineele perene formează l ăstari scur ţ i , formaţi

numai din frunze ( sterili, vegetativi) şi l ăstari alungi ţ i , formaţi din frunze şi

tulpini ( fertili sau generativi );

• Diferenţierea lăstarilor este determinată de specie, condiţiile de mediu;

Arrhenatherum elatius, Lolium perenne, L. multiflorum formează lăstarigenerativi chiar în primul an .

• După modul cum se formează tufa prin înfr ăţire, gramineele perene se

împart în patru grupe:

• graminee stolonifere. : Bromus inermis, Agropyron repens, Glyceria

maxima, Beckmannia eruciformis, Phragmites communis, Poa compressa,

Brachypodium pinnatum ş.a. cu stoloni subterani, iar cu stoloni supratereştri:

Cynodon dactylon şi uneori Agrostis stolonifera.

• Gramineele de acest tip nu rezită la trafic ca atare au o folosire limitată şi

numai pentru anumite tipuri de gazon cum ar fi cele de fixare, placare.

• graminee cu tuf ă rară. : Phleum pratense, Dactylis glomerata,

Arrhenatherum elatius, Lolium perenne, Festuca pratensis, F. arundinacea,

Agropyron pectiniforme, Trisetum flavescens etc.

• Acestea formează o ţelină elastică ce se îngroaşă pe măsura trecerii

timpului. Pentru gazon aceste graminee au un rol esenţial.

• graminee cu tuf ă mixtă. : Poa pratensis, Alopecurus pratensis şi Festuca

rubra; Formează o ţelină forte elatică;

• graminee cu tuf ă deasă. : Nardus stricta, Festuca pseudovina, F.

amethystina, F. valesiaca, Stipa lessingiana, S. capillata, S. pennata, Poa

violacea, Molinia coerulea, Deschampsia caespitosa etc.

• Aceste graminee au folosinţă limitată pentru gazon şi anume în amestecurispeciale cum ar fi pentru fixarea taluzului (Deschampsia flexuosa) sau

pentru locuri umede (Deschampsia caespitosa).



• Otăvirea este însuşirea gramineelor de a-şi reface masa vegetativă după

tundere.

• procesul de otăvire se caracterizează prin viteză, energie şi capacitate de

ot ă vire:

• după viteza şi energia de otăvire, gramineele pot fi grupate astfel:

Cynodon dactylon



• - graminee cu ot ăvire rapid ă - Arrhenatherum elatius, Dactylis glomerata,

Lolium perenne, Lolium multiflorum;

• - graminee cu ot ăvire moderat ă - Festuca pratensis, Phleum pratense,

Alopecurus pratensis, Trisetum flavescens etc.;

• - graminee cu ot ăvire lent ă - Agrostis stolonifera, Agrostis tenuis, Bromus

erectus, Festuca ovina .

• Otăvirea depinde de: regimul de apă şi de aer din sol; cantitatea de substanţe

de rezervă, conţinutul solului în elemente nutritive (N), de însuşirile

speciilor, faza de creştere în momentul cosirii şi de modul de folosire a

gazonului.

• viteza de otăvire interesează foarte mult întrucât pentru gazon se folosesc

plante care după tuns trebuie să pornească repede în vegetaţie pentru a-şi

recă păta imediat culoarea caracteristică.

• De asemenea, este foarte important ca un gazon să poată fi tuns de mai

multe ori (energie de otăvire). Majoritatea speciilor folosite pentru gazonul

ornamental au această insuşire ( Lolium perenne, Poa pratensis, Festuca

pratensis), dar pentru gazonul de fixaţie se folosesc specii care otăvesc mai

lent ( Bromus inermis, Agropyron repens).

• în situaţiile speciale când gazonul nu se doreşte a fi tuns repetat se folosesc

forme care otăvesc greu şi care trebuie tunse rar sau foarte rar.

• Ritmul de dezvoltare şi vivacitatea gramineelor

• Ritmul de dezvoltare - timpul necesar parcurgerii tuturor fenofazelor, de la

r ăsărire până la coacerea seminţelor.

• Durata de la semănat până la r ăsărit difer ă funcţie de specie, soi şi condiţiilestaţionale. În condiţii climatice şi agrotehnice normale specia Dactylis

glomerata are nevoie de 10-15 zile pentru r ăsărire, în timp ce Lolium

perenne 5-8 zile, Festuca rubra 8-12 zile.

• Creşterea foliar ă se desf ăşoar ă sub influenţa factorului lumină cu asigurarea

unei sume de grade termice.



• Vivacitatea - durata vieţii de la germinaţie până la moartea celui din urmă

lăstar al tufei, rezultată dintr-o sămânţă.

• Corelaţie negativă între ritmul de dezvoltare şi vivacitate

• Modificări biomorfologice – odată cu vârsta

• Acumularea substanţelor de rezervă, problemă foarte importantă a

ierburile de gazon.

• orice plantă, după acumularea unui sume de temperaturi biologic active,

începe să depună substanţe de rezervă în organe speciale (stoloni, noduri

de înfr ăţire, internodii bazale, baza frunzelor etc)

• Aceste substanţe sunt necesare pentru:

– perioadele de repaus

– pornirea în vegetaţie primăvara

– refacerea după tunderere

• Depunerea substanţelor de rezervă:

– la baza lăstarilor, în formaţiuni bulbiforme (Ph. p; P. b; A. e);

– la baza frunzelor (P.p; L.p; F.p; D.g);

– în internodiile scurte de la baza lastarilor;

– în stoloni şi rizomi;

– în r ădăcini

• perioada: toamna şi primăvara

• influenţează puterea de regenerare

CERINTELE FATA DE FACTORII DE VEGETATIE

• gramineele perene sunt mari consumatoare de apă. Coeficientul detranspiraţie este de 1,5-2 ori mai mare decât la cereale, oscilând între 500

şi 1000; diferenţieri – fază creştere, ritm de tundere, condiţii de creştere,

specie etc.; faze critice

• După cerinţele faţă de apă :



• - graminee xerofile - în zonele de stepă, silvostepă şi pe coastele uscate

însorite din zona de pădure: Bothriochloa ischaemum, Festuca valesiaca,

Bromus erectus, Cynodon dactylon , Stipa sp.;

• - graminee mezofile - în zona de pădure sau în luncile râurilor din zona de

stepă şi silvostepă: Lolium perenne , Arrhenatherum elatius, Dactylis

glomerata, Festuca pratensis, Phleum pratense, Poa pratensis etc.;

• - graminee higrofile - în staţiuni umede sau foarte umede: Alopecurus

ventricosus, Glyceria maxima, G. fluitans, Poa palustris, Typhoides

arundinacea, Beckmannia eruciformis, Agrostis stolonifera , Alopecurus

pratensis

• - graminee hidrofile - cresc în mediul acvatic: Phragmites australis,

Catabrosa acquatica.

• o irigare în exces poate avea efecte negative mai grave decât lipsa de

umiditate; excesul hidric transformă gazonul în mlaştină şi apar plante

iubitoare de apă care-l degradează.

Toleranţa relativă la secetă a unor graminee de gazon

Speciile

Nivelul toleranţei U.S.A. (Beard, 1973)

Franţa (Bourgoin, 1980)

Excelentă Cynodon dactylon Cynodon dactylon

Bună

Festuca ovina ssp.duriuscula

Festuca ovina

Festuca arundinacea Festuca rubra ssp. rubra

Festuca arundinacea Festuca ovina ssp. duriuscula Festuca rubra ssp. litoralis

Medie Poa pratensis

Phleum sp.

Festuca rubra ssp. rubra

Poa pratensis

Mediocră Lolium perenne Festuca pratensis

Lolium perenne

Slabă

Lolium italicum Agrostis stolonifera Agrostis canina Poa trivialis

Festuca nigrescens Agrostis stolonifera Agrostis tenuis Poa trivialis Phleum sp.



• Cerinţe faţă de aerul din sol. Faţă de aerul din sol, gramineele ce alcătuiesc

gazonul au cerinţe diferite. Cele mai sensibile sunt cele stolonifere (Agrostis

stolonifera), în general prezente în gazonul de fixare şi care nu rezistă la

trafic, iar cele mai rezistente sunt cele din grupa gramineelor cu tuf ă deasă,

prezente în gazonul pentru locuri umede, soluri grele. • Cerinţe faţă de elemente nutritive. Plantele de gazon, pentru o creştere

bună, au nevoie de cantităţi mari de elemente nutritive (NPK ). Când gazonul

este tuns scurt, nevoia de elemente nutritive este amplificată. Cerinţele

principalelor specii faţă de azot, fosfor şi potasiu este diferită.

• Asigurarea cu elemente nutritive, în concordanţă cu cerinţele plantelor,

garantează realizarea unui gazon de calitate.

• Cerinţe faţă de reacţia solului. Gramineele de gazon prezintă o paletă

largă de cerinţe în privinţa pH-ului solului. Majoritatea speciilor au limite

largi ale pH-ului.

• Obţinerea unui pH dorit este facilă prin măsuri tehnologice curente

(amendamente, fertilizare organică).

Cerinţele faţă de N, P, K a principalelor specii de gazon(după LEMAIRE, 1985)Elementul nutritiv Exigenţă mare Exigenţă mijlocie Exigenţă mică

Azot(N)

Festucaarundinacea

Lolium perenne Phleum bertolonii

Agrostis tenuis Poa pratensis Festuca rubra

Fosfor(P)

Poa pratensis Phleum bertolonii Festuca arundinacea Lolium perenne

Agrostis tenuis Festuca rubra

Potasiu(K)

Lolium perenne Festuca rubra Poa pratensis Phleum bertolonii

Festuca arundinacea Agrostis tenuis

CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR SPECII DE GAZON

• Principalele specii folosite pentru gazon sunt: raigrasul englez ( Lolium

perenne); păiuşul roşu (Festuca rubra); păiuşul înalt (Festuca

arundinacea); firuţa (Poa pratensis); timoftica (Phleum pratense); păiuşul



(Agrostis capillaris); pirul gros (Cynodon dactylon), păiu şca (Festuca

ovina).

• Aceste specii sunt utilizate pentru gazon datorită capacităţilor lor adaptative.

• Plantele au proprietatea de a tolera coasele repetate, având următoarele

proprietăţi: meristeme bazale bine protejate în timpul tăierii, internoduriscurte şi compacte şi un sistem radicular fasciculat bine dezvoltat.

• Alegerea speciilor pentru constituirea amestecurilor este o operaţie dificilă,

deoarece trebuie să se ţină cont de mai mulţi factori: preţul seminţei, tipul

de gazon pe care dorim să-l înfiinţăm, tehnicile culturale ce urmează a fi

aplicate, zona de amplasare a gazonului etc.

• Pentru a alege varianta optimă, este necesar ă cunoaşterea particularităţilor

speciilor cu importanţă peisagistică, care se pretează utilizării pentru gazon.

• Raigrasul englezesc (Lolium perenne). Este o plantă perenă, cu tuf ă rar ă,

vivace, posedă frunze mai mult sau mai puţin late, glabre, cu faţa inferioar ă

a limbului verde str ălucitoare.

• Instalarea covorului vegetal este facilă; covorul este dens, destul de fin;

perenitate bună; bună comportare hibernală. Această specie este sensibilă la

temperaturi ridicate, la rugină (Puccinia sp.) şi la „firul roşu” (Corticium

fuciforme).

• Păiuşul înalt (Festuca arundinacea). Plantă perenă cu tuf ă rar ă, la tipul

pentru gazon frunzele au portul aproape erect.

• Comportarea estivală este bună; rezistenţă bună la călcare şi la excesul de

umiditate; rezistenţă la numeroase boli; bună comportare hibernală; foliaj

grosier; instalare dificilă; puţin perenă, dacă tunsul se face ras; sensibilitate

la helmintosporioză. • Păiuşul roşu (Festuca rubra) prezintă 3 subspecii: Festuca rubra ssp.

rubra , Festuca rubra ssp. commutata , Festuca rubra ssp. trichophylla.

Festuca rubra prezintă un foliaj fin, lucios, cu marginile fin păroase şi baza

limbului netedă.



• Această specie este extrem de diversificată. Cele trei subspecii au câteva

însuşiri comune: instalare relativ lentă, gazon dens cu foliaj foarte fin,

creştere moderată, pot fi tunse foarte scurt (0,5 – 1 cm), perenitatea este

foarte bună.

• Festuca rubra ssp. commutata prezintă un aspect hibernal convenabil, dar

cel estival este dificil în condiţii de secetă.

Lolium perenne

Festuca rubra commutata



• În funcţie de soiuri, toleranţa la călcare este mică spre medie iar rezistenţa

la diferite boli este bună, cu excepţia celei la „firul roşu” (Corticium

fuciforme) şi a ruginii negre (Puccinia graminis).

• Festuca rubra ssp. trichophylla se caracterizează printr-un aspect

convenabil, chiar în perioadele secetoase dacă nu depăşesc o lună. Iarna,comportarea este bună.

• Toleranţa la călcare este mai bună decât cea a subspeciei commutata. Faţă

de helmintosporioză prezintă o anumită sensibilitate, iar la „firul roşu” şi

rugina neagr ă se comportă similar cu subspecia precedentă.

• Festuca rubra ssp. rubra. Aspectul estival este intermediar celorlalte două

subspecii iar comportamentul hibernal este convenabil.

• În condiţii de secetă prelungită s-a dovedit a fi mai puţin afectată decât

celelalte două.

• Este cea mai pretenţioasă faţă de intensitatea traficului. Manifestă

sensibilitate la „firul roşu” şi helmintosporioză, dar se comportă bine faţă de

rugina neagr ă.

• Păiuşcă (Festuca ovina) este o specie vivace, glabr ă, care în zonele

temperate formează frunze foarte fine.

• Festuca ovina are următoarele subspecii: Festuca ovina ssp. duriuscula şi

Festuca ovina ssp. tenuifolia.

• Aceste subspecii furnizează un gazon cu instalare lentă şi dificilă, foarte

dens, cu foliaj fin, creştere slabă, putând supravieţui în condiţii dificile de

sol şi climă.

• Comportamentul hibernal şi estival este mediu.

• Rezistenţa la boli este foarte bună, cu excepţia celei la helmintosporioză.• Rezistenţa la trafic este slabă, ceea ce o face total improprie utilizării ca

peluză sportivă.

• Firuţa (Poa pratensis) are frunzele mai mult sau mai puţin late, glabre,

nervura principală este încadrată de „urme de schi”.



• se caracterizează printr-o instalare dificilă, fapt pentru care nu se

recomandă semănatul toamna. Gazonul care se obţine este relativ dens, cu

foliaj uşor grosier şi o creştere slabă.

• Comportamentul estival şi hibernal difer ă de la un soi la altul. Rezistenţa

faţă de boli (helmintosporioză, rugina galbenă şi neagr ă) este slabă. • se pretează bine pe terenurile de sport. În condiţii de irigare, firuţa este una

din cele mai bune specii pentru zonele mediteraneene, fiind adesea utilizată

în amestecuri cu Festuca şi Lolium.

• Timoftica (Phleum pratense) prezintă frunze late, netede, de culoare

verde pal cu aspect mat.

• Timoftica diploidă (Phleum bertolonii) este o specie vivace, posedă foliaj

mai bogat. Ofer ă un plus de interes deoarece este mai fină, mai densă şi cu

creştere mai înceată decât timoftica şi face parte din speciile de gazon cu

perenitate deosebită;

• se instalează relativ uşor, având un bun comportament hibernal, toleranţă

bună la trafic şi la boli.



• Aspectul estival este mediocru, în condiţii de secetă sau căldur ă.

• Iarba câmpului (Agrostis stolonifera) este o specie vivace, cu frunze relativ

fine ce au o nervaţiune evidentă.

• Se pretează la tuns des şi foarte scurt.

• Agrostis capillaris este bine adaptată la regiunile reci şi umede. • Agrostis castellana este specia cea mai utilizată pentru instalarea gazonului

în zonele mediteraneene.

• Speciile de Agrostis posedă caractere comune, cum ar fi: instalare relativ

lentă, gazon foarte dens, foliaj destul de fin, asemănător celui de raigras şi

poate fi tuns foarte scurt (3 – 5 mm).

• Comportamentul estival şi cel hibernal este mediocru, rezistenţa la boli este,

în general, bună, iar toleranţa la trafic este mediocr ă. Perenitatea este bună.

• Pirul gros (Cynodon dactylon) este o specie rezistentă, frunzele posedă o

nervaţiune aparentă, mai mult sau mai puţin acoperită cu pilozitate.

• În condiţii de cultur ă pentru gazon, furnizează un covor vegetal foarte dens,

fin, cu creştere înceată şi poate fi tuns foarte scurt.



• este foarte rezistentă la boli şi la trafic, cu perenitate excelentă şi capabilă

de a r ămâne verde în timpul verii;

• are două defecte majore: o perioadă mare de latenţă hibernală, necesită

utilizarea unei tehnici de instalare costisitoare (placaj).

AMESTECURI DE SPECII PENTRU GAZON

• Alegerea speciilor şi alcătuirea amestecurilor este operaţiunea de bază

pentru reuşita lucr ării

• Amestecurile se stabilesc în funcţie de cel puţin trei elemente: destinaţia

gazonului, dorinţa proprietarului, costurile de înfiinţare .

• Ultima cerinţă devine esenţială când lipsesc informaţiile privitoare la

caracteristicile ierbii de gazon (tip, însuşiri, tehnologie de întreţinere).

• Folosirea unei singure specii, în general, este evitată, cel mai adesea

folosindu-se amestecuri de specii, sau soiuri, asociindu-se două sau mai

multe graminee cu caracteristici complementare, în funcţie de tipul de

gazon.

• În general, pentru amestecuri, două specii sunt dominante şi anume

Lolium perenne şi Festuca rubra.

• Adeseori, prima opţiune a oricărei persoane care înfiinţează un gazon este de

a semăna o singură specie, pornind de la ideea că toate lucr ările sunt mai

simplu de realizat.

• Cercetările şi practica au ar ătat că trebuie să cultivăm amestecuri, deoarece

fiecare specie, varietate sau soi posedă însuşiri bine precizate, evidente

calităţi şi defecte.

• întrucât condiţiile de mediu sunt variabile (climă, sol, trafic), fiecare speciegăseşte condiţii favorabile într-o microzonă, ceea ce face ca întreg covorul

să formeze o ţelină relativ uniformă.

• fiecare specie din amestec poate compensa eventualele defecte ale altei

specii.



• Într-un amestec de gazon intervin o serie de factori de competiţie, care pot

favoriza sau defavoriza unele specii.

• În prima fază sunt avantajate speciile cu încolţire rapidă, cele care au o

viteză mare de creştere a r ădăcinilor şi ca atare ocupă un volum mai mare

de sol.• O irigare şi o fertilizare corespunzătoare poate atenua mult deficienţele în

capacitatea de concurenţă din această primă etapă.

• Gramineea ideală pentru gazon, care să întrunească toate cerinţele, nu

există;

• în alcătuirea oricărui amestec trebuie respectate trei principii

fundamentale: esteticii, proporţiei, diversităţii

• estetica:fiecare graminee are caracteristici proprii referitor la aspectul

decorativ al covorului vegetal şi al rezistenţei la trafic (călcare). Existenţa

mai multor specii face ca defectele unor specii (soiuri) să fie compensate de

calităţile altor specii (soiuri);

• proporţia fiecărei specii, în amestec, trebuie să fie în funcţie de talia plantei,

capacitatea de concurenţă (inclusiv viteza de instalare) şi agresivitatea faţă

de alte specii;

• amestecurile trebuie să fie foarte diversificate funcţie de scop (decor, sport,

agrement), ca atare, oferta de specii, de soiuri şi amestecuri trebuie să fie

vastă (diversă).

• din aceste principii rezultă că alegerea speciilor reprezintă o etapă foarte

importantă, ce se bazează pe cunoştinţe şi nu pe hazard.

• de exemplu, în anul I, cea mai mare capacitate de concurenţă o are Lolium

perenne. De aceea, în orice amestec se recomandă ca L. perenne să nudepăşească 50% din propor ţia acestuia, deoarece, în caz contrar celelalte

specii nu se vor putea exterioriza.

• Pentru speciile cu slabă capacitate de concurenţă, în primul an, cum ar fi

Poa pratensis , pentru o instalare corespunzătoare în anii următori, propor ţia



trebuie să fie de 20- 30%, propor ţie care va permite o instalare mai lentă

dar sigur ă.

• Criteriile generale care dau valoare de utilizare unei specii sau unui soi

sunt: uşurinţa de instalare, densitatea covorului vegetal, foliajul - cu

referire la culoare şi fineţe, comportamentul în timpul verii şi iernii,aspectul estetic global, rezistenţa la boli (rugină, f ăinare etc.),

perenitate.

• se estimează că oferta mondială actuală cuprinde peste 200 de soiuri de

diferite provenienţe (Olanda, Germania, Danemarca, Anglia, U.S.A., Franţa

etc.).

• În ţara noastră, oferta de sămânţă autohtonă este neglijabilă, producerea de

sămânţă pentru gazon fiind sporadică.

• Sămânţa pentru gazon se procur ă, în general, de la firme care o importă din

str ăinătate şi f ăr ă se cunoaşte modul de comportare a acestor soiuri şi specii,

în condiţiile specifice din diferitele zone ale ţării noastre.

• În general, firmele livrează sămânţa pentru un anumit tip de gazon, cu

amestecul gata f ăcut.

• Tipuri de amestecuri pentru peluze şi gazon

• Peluza. Fiind o suprafaţă mai puţin pretenţioasă, există o serie de amestecuri

mai ales, funcţie de condiţiile de climă şi sol.

• Pentru locuri însorite: Lolium perenne (40%) Poa pratensis (30%)Festuca ovina (30)

• Pentru locuri însorite cu terenuri mai grele:

Lolium perenne (45%) Poa pratensis (25%) Agrostis tenuis (30%)

• Pentru terenuri însorite şi uscate:Cynodon dactylon (10%)

Poa pratensis (25%)Festuca ovina angustifolia (65%)

• Pe terenuri grele şi reci, parţial însorite: Lolium perenne (30%) Poa trivialis (40%)



Agrostis sp. (30%) • gazonul ornamental - trebuie să fie fin, dens, tuns des şi scurt, cu aspect estetic

remarcabil • amestecuri recomandate : • Festuca rubra commutata – 33,4%• Festuca rubra trichophylla – 33,3%• Festuca ovina duriuscula – 33,3%

• Festuca rubra commutata – 45%• Festuca rubra trichophylla – 45%• Agrostis tenuis – 10%

• Festuca rubra commutata – 67%• Lolium perenne – 33%

• Festuca rubra trichophylla – 67%• Lolium perenne – 33%

• Festuca rubra commutata – 30%

• Festuca rubra trichophylla – 25%• Lolium perenne – 25%• Festuca ovina duriuscula – 15%• Agrostis tenuis – 5% • Gazonul de agrement este un gazon în care rolul principal îl joacă motivele estetice

foarte diverse, el acoperind o mare parte din peluzele caselor.• pentru un astfel de gazon se recomandă o multitudine de amestecuri.

Lolium perenne – 33,4% Festuca rubra – 33,3% Poa pratensis – 33,3%

Festuca rubra trichophylla 33,4% Festuca ovina duriuscula 33,3% Poa pratensis 33,3%

Lolium perenne – 50% Festuca arundinacea – 30% Festuca rubra trichophylla 20%

Lolium perenne – 30% Festuca rubra – 20% Poa pratensis – 20% Festuca ovina duriuscula – 30%

Lolium perenne – 50% Festuca rubra – 50%

Festuca arundinacea – 50% Poa pratensis – 30% Lolium perenne – 20%

Lolium perenne – 30% Festuca rubra rubra – 25% Festuca rubra trichophylla 25% Festuca rubra commutata 20%

• Gazonul pentru spaţii verzi publice este supus unui trafic foarte variat ca intensitate,funcţie de anotimp. Un astfel de gazon este alcătuit dintr-un număr redus de specii.• Lolium perenne – 20%• Festuca arundinacea – 80%

• Festuca arundinacea – 60%• Cynodon dactylon – 40% • gazonul poate fi alcătuit şi dintr-o singură specie, dar în amestec de 2-3 soiuri.• Speciile utilizate în acest caz sunt:• Lolium perenne, Festuca arundinacea şi uneori Cynodon dactylon.



• Gazonul pentru terenuri de sport este foarte variat şi de aceea este foarte greu dedat reţete, datorită sportului care se practică pe el, a condiţiilor meteorologice, deseorinefavorabile în momentul practicării sportului ş.a.m.d.

• Pentru terenurile cu jocuri colective prezintă interes speciile rezistente la călcat: Lolium perenne, Poa pratensis, Festuca arundinacea.

• pentru terenurile de sport se pot recomanda amestecurile:• Lolium perenne – 30%

• Poa pratensis – 70%

• Poa pratensis – 40%• Festuca arundinacea – 60%

• Lolium perenne – 40%• Poa pratensis – 40%• Festuca rubra trichophylla – 20%

• Lolium perenne – 50%• Festuca rubra trichophylla – 25%• Poa pratensis – 25%

• există şi amestecuri pentru anumite sporturi:• pentru fotbal: • Lolium perenne (2 soiuri) – 35%• Festuca pratensis (2 soiuri) – 45%• Festuca rubra – 15%• Phleum sp. – 5%• Lolium perenne (2 soiuri) – 30%• Poa pratensis (2 soiuri) – 30%• Festuca arundinacea (2 soiuri) – 30%• Festuca ovina 10%

• Lolium perenne (2 soiuri) – 40%• Festuca arundinacea (2 soiuri) – 50%• Festuca rubra – 10%

• Pentru rugby: • Lolium perenne (2 soiuri) – 30%• Festuca arundinacea (2 soiuri) – 40%• Poa pratensis (2 soiuri) – 30%

• Lolium perenne (2 soiuri) – 40%• Festuca arundinacea (2 soiuri) – 60%

• Pentru hochei: • Lolium perenne (2 soiuri) – 30%• Poa pratensis (2-3 soiuri) – 55%• Festuca rubra – 15%

Pentru hipodrom se recomandă: • Lolium perenne (Ovation) – 35%• Festuca rubra (Novorubra + Dawson) - 65%

• Lolium perenne (Elka) – 20%



• Poa pratensis (Monopoly+Parade) - 65%• Festuca rubra (Highlight) – 15%

• Lolium perenne (Vigor) – 20%• Festuca arundinacea (Olga + Houndog) - 60%• Festuca rubra (Dawson) – 10%• Festuca ovina (Biljart) – 10%

• Pentru terenurile de schi se recomandă, în funcţie de înălţime, amestecuri de diferite propor ţii din:

• Festuca ovina duriuscula, Poa pratensis, Dactylis glomerata, Festuca arundinacea, Bromus inermis, Lolium perenne şi Lotus corniculatus;

• Phleum pratense, Festuca rubra commutata, Agrostis stolonifera, Agrostis tenuis,Festuca arundinacea, Festuca pratensis, Lolium perenne şi Trifolium pratense,Trifolium repens.

• Pentru terenurile de golf situaţia este mai complexă întrucât există mai multe zone cucaracteristici diferite. Câteva exemple de compoziţii sunt:

• Lolium perenne (2 soiuri) – 40%• Festuca pratensis (2 soiuri) – 60%

• Lolium perenne (2 soiuri) – 40%• Poa pratensis (2 soiuri) – 40%• Festuca rubra – 20%

• dar sunt posibile şi combinaţii:• soiuri de Poa pratensis • varietăţi de Festuca rubra, sau se poate introduce în amestec şi Cynodon dactylon. • Verdele de golf , locul prioritar de desf ăşurare a jocului, are una din următoarele

compoziţii: • Lolium perenne (2 soiuri) – 35%• Poa pratensis (2 soiuri) – 40%• Festuca rubra – 25%• Poa pratensis (2 soiuri) – 40%• Festuca rubra ssp. commutata – 30%• Festuca rubra ssp. rubra – 30%

• Lolium perenne – 30%• Festuca rubra ssp. rubra – 30%• Festuca rubra ssp. commutata – 40%

• Într-un climat f ăr ă deficit hidric se recomand ă:• Lolium perenne – 30% ; Poa pratensis (2 soiuri) – 40%

•

Festuca rubra rubra – 15%; Festuca rubra commutata –15%• În cazul unui teren cu deficit hidric moderat se recomand ă:• Festuca arundinacea – 40%; Lolium perenne – 15%• Poa pratensis – 15%; Festuca rubra rubra – 10%• Festuca rubra commutata – 10%; Festuca ovina – 10%

• Se mai recomand ă şi diferite amestecuri de Festuca rubra rubra, Festuca rubracommutata sau Festuca rubra şi Festuca ovina în diferite



• Gazonul de fixa ţ ie, de fapt, este o înierbare. Locurile de amplasare şi scopul fix ării fiind foarte diferite, acest gazon prezint ă o foarte mare varietate de combina ţ ii despecii, între care intr ă şi leguminoase şi uneori şi specii din alte familii botanice.

• Leguminoasele folosite sunt: Lotus corniculatus, Medicago sativa, Medicago lupulina, Melilotus albus, Onobrychis viciifolia, Trifolium repens, Trifolium pratense, Trifoliumhybridum, Coronilla varia, Vicia sativa, Lupinus sp.

• Iat ă câteva exemple de astfel de gazon:

• Pentru taluzul autostr ă zilor:• Lolium perenne – 5%; Festuca rubra – 45%• Festuca ovina – 25%; Poa pratensis – 25%

• Lolium perenne – 15%; Festuca ovina – 40%• Festuca rubra – 35%; Agrostis tenuis – 10%• Pentru fixarea unor de şeuri industriale:• Lolium perenne – 25%; Festuca arundinacea – 20%• Festuca rubra – 20%; Phleum pratense – 15%• Dactylis glomerata – 10%• Lotus corniculatus – 4%; Medicago lupulina – 3%• Trifolium repens – 3%

• Lolium perenne – 20%; Festuca ovina – 30%• Festuca rubra ssp. commutata – 25%• Festuca rubra ssp. rubra – 20%• Trifolium repens – 5%

• Lolium perenne – 40%; Festuca arundinacea – 50%• Trifolium repens – 5%; Lotus corniculatus – 5%

• Un astfel de gazon trebuie: să fie rezistent la condi ţ iile de climă nefavorabile, lacondi ţ iile dificile de sol; să aibă o instalare rapid ă şi să facă o bună fixare solului.

Documents

Despre Gazon-Graminee Tipuri Amestecuri