DESPRE İNVATAREA İNOTULUI

  • View
    501

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of DESPRE İNVATAREA İNOTULUI

DESPRE NVATAREA NOTULUI

Intr-o presupusa Istorie a Metodicei la inot , s-ar putea spune ca, in urma cu cca. 75-80 de ani, textele Regulamentului din acea perioada reprezentau, in acelasi timp, si Orientarea metodica a pregatirii, a invatarii urmare a faptului ca literatura de specialitate nu era atat de evoluata ca cea din perioada actuala.

In fond nu acest lucru era gresit ci faptul ca, indirect, pentru metodica invatarii inotului, citirea doar a regulamentului de concurs a condus la statornicirea ideii de a invata un singur procedeu cel mai ades, procedeul Bras (probele de inot bras fiind preferate in programele tehnice de concurs din acea perioada de debut a inotului sportiv si in opinia sportivilor, parintilor).

Celalalt procedeu important Craul /Crawl, denumit in mod oficial liber(**) , era in mod nefiresc ignorat. Zeci de ani, la noi, Brasul a reprezentat primul si cel mai ades, si ultimul procedeu de inot invatat de incepatorii acelor vremuri

Invatarea inotului prin Bras, are o suita de avantaje ( facilitatea de a respira liber, evitarea imersiei capului) dar si o serie de inconveniente cel mai important: Brasul odata invatat limiteaza transferul formarii corecte a deprinderii in cazul invatarii altor procedee (transfer negativ), un brasist, cu foarte rare exceptii, nu va putea inota eficient Craul sau Spate.., un Bras-ist va ramane Bras-ist si cu asta gata..; dar inotul are 4 procedee si probele de concurs (cele individuale) , in numar de aprox. 30, sunt programate in mod egal pentru fiecare procedeu in parte. (dintre care pentru Bras doar 4 )

Prin anii 1965, practica noastra a demonstrat, apoi a putut fi formulata si incadrata teoretic, ideia ca invatarea prin Craul sau prin Spate si chiar varianta invatarii concomitente (adica - invatarea

analitica a celor 4 procedee pornind de la algoritmul formarii deprinderii) permit un transfer pozitiv evident.

-----------------------------

*(vezi "Enigmele Terei", Dan Apostol, editura Sport-Turism, 1988, Bucuresti)-

**( freestylle / libre- termeni adoptati in mod express de FINA tocmai pentru a democratiza caile si succesul invatarii inotului de cati mai multi candidati, care, la aceste probe, pot concura / inota cum doresc ei.,

Unele exemple provin din faptul ca la specialistii germani, de ex., inceperea initierii la inot era si este facuta prin procedeul Spate - modalitate adoptata de scoala germana inca din vremea parintelui sistemului EFS - .. korpererziehung Guts Muths, 1759 -1839, vezi lucrarea semnata de K.H. Sticher, Sport Schwimmen, Sportverlag, Berlin, 1970 in care primul procedeu care apare in lucrare este Rucken-kraul, adica Spate, sau Cursul de inot 1965, ICF, conf. N. Dumitrescu si lector Irina Oprisescu care recomanda inceperea invatarii fie prin procedeul Spate fie prin Metoda concomitenta de invatare analitica a celor 4 procedee tehnice de inot sportive (metoda experimentata desvoltata la Centrul de Cercetari ESF Viitorul, 1964).

0data invatat inotul, prin exersarea a cat mai multe procedee se deschid cai largi pentru o instruire mai ampla, complexa prin multilateralitatea deprinderii, (de ex. : ori de cate ori sportivul oboseste, el va putea continua antrenamentul trecand la exercitii de inot cunoscute in alte procedee si astfel, principiul odihnei active isi poate manifesta convingator continutul, iata argumentul principal).

Asemenea modalitati ar trebui sa fie preferate de cel care activeaza ca monitor viitor antrenor dedicat inotului sportiv.

Daca instructorul respectiv este un individ motivat doar de a realiza invatarea, fara a privi pe fereastra inotului sportiv, atunci nimeni nu ar trebui sa-i reproseze ceva cand el rezolva invatarea prin Bras sau, limitat, la un singur procedeu.

Cei care executa activitatea de invatare a inotului in folosul asigurarii unei selectii certe pentru viitorul acestui sport ar trebui sa accepte si alte metode de invatare a inotului, metode eficiente prin folosirea trasferului pozitiv des remarcat in activitatea de pregatire.

In acest caz, invatand mai multe procedee tehnice, deprinderea se va forma multilateral si benefic pentru toate formele si exercitiile de antrenament.

Sportivul astfel instruit va putea concura in mult mai multe probe de concurs, amplificandu-i astfel procesul de pregatire etc. Formarea deprinderii de inot (initire-perfectionare pana la maiestrie)

Biomecanic analizata, deprinderea de a inota este alcatuita dintr-o succesiune de actiuni motrice naturale (secvente din actiuni motrice de baza cum ar fi pozitiile, miscarile din stand, mers, alergare, catarare, tarare s.a.). Ele sunt apelate in mod diferit de specificitatea apei pentru:

(a) - a permite realizarea imersiei, scufundarii

(b)- de a sustine plutirea in pozitii intinse cat mai apropiate de orizontala apei

(c)- de a produce inaintarea corpului prin serii sau cicluri de miscari ale membrelor, corpului - toate = in conditiile dificile generat de un echilibru instabil in apa, echilibru realizat conform legilor naturale (vezi principiul lui Arhimede), prin folosirea rezistentei, densitatii apei - spre reusita gasirii unor puncte de sprijin hidrodinamic care sa conduca la manifestarea plutirii si a inaintarii corpului.

Deprinderea de a inota este deci, un manunchi de priceperi, abilitati (de a te scufunda liber, de a pluti pasiv, de a inainta cu miscari alese) care se perfectioneaza, rand pe rand, tinzand spre automatizare, prin asocieri multiple ale unor reprezentari, conditionate prin programul de invatare+perfectionare (antrenament) care vizeaza atingerea maiestriei ( 'cea mai mare viteza - cu cea mai mare economie de miscari' ). Treptele formarii DEPRINDERII

Formarea deprinderii motrice (invatarea inotului) presupune parcurgerea mai multor trepte, in mod optim si de dorit progresiv.

Aceasta dinamica este similara principiilor instruirii programate (intalnita in invatamant), care presupune parcurgerea + invatarea deplina a fiecarei trepte care compune algoritmul selectat pentru reusita invatarii si numai dupa ce controlul indeplinirii sarcinilor fiecarei trepte parcurse este afirmativ se recomanda trecerea la o treapta superioara;

In cazul inotului se incepe de la treapta :

1 - acomodarii cu apa, imersia si controlul liber al respiratiei (inspir moderat- expir imediat si profund !!!);

2 - obisnuirea cu pozitiile fundamentale de plutire si inaintare intr-un echilibru cat mai stabil+relaxat fata de consistenta apei;

3 - invatarea defalcata a miscarilor de inaintare, adica - exersarea miscarilor de picioare, de brate, apoi,

4 inaintare cu coordonari simplificate, iar in final in coordonarea globala+respiratie a cat mai multor procedee de inot sportiv;

5 - deprinderea sariturilor, plonjarii in adancime, a starturilor si a tehnicii de intoarceri regulamentare pentru concurs.

Deprinderea devine eficienta in compania unui confort echilibrat al mecanismului respirator (vezi afirmatia larg raspandita: inotul - 'arta' de a respira...); deficitul de oxigen poate altera corectitudinea si eficienta miscarilor ( deficit care poate fi dobandit si din cauza primelor serii de miscari excesiv de incordate si imprecise, inadecvate).

Dar metabolismul de efort (rezistenta la datoria de oxigen) se poate antrena, conditiona, perfectiona treptat pentru o cat mai buna adaptare la cerintele concursului, la efortul specific probelor de inot (de sprint, de fond etc.).

Deprinderea de a inota este supusa permanent perfectionarii si consolidarii pentru a corespunde sarcinilor mereu crescute a pregatirii plurianuale ( cele 5 stagii mari de pregatire intinse pe durata a cca 10-12 ani, vezi cap. Antrenament).

Formarea deprinderii de a inota este in fond suita, schema de exersare a conditiilor de manifestare a unor reflexe noi care au in vedere: atenuarea instinctelor de aparare (a) pana la automatizarea complexa a componentelor 'simtului apei' (b) in fond un cocktail din tot ce 'simte', 'aude', 'vede', 'miroase' si 'gusta' incepatorul aflat in apa (c) cu cele 5 simturi de baza cu care l-a inzestrat natura mama.

Ele conduc la rationamente, reprezentari, sunt initiate actiuni motrice menite a da un al 6leasimt simtul apei (similar cu tusarea clapelor la pian, sau a folosirii arcusului la vioara etc.)

In situatiile cand formarea deprinderii de a inota nu este perturbata de factori limitativi (teama, panica, conditii neprielnice ale mediului, bazinului, bruscarea etc.), exersarea pana la automatizare este facila si rapida ( asemanator cu echilibrul pe care-l gasim la invatarea mersului pe bicicleta, care este stiut ca odata deprins nu se mai uita...!).

In formarea corecta a deprinderii cele mai mari 'rabaturi' se fac la 'controlul respiratiei' si la 'tonusul vaslirilor', astfel:

- o inspiratie exagerata poate conduce la expiratie incompleta , cu diferite forme de disconfort care genereaza solutii incorecte in tehnica de inot;

- aplicarea unor valori inadecvate de forta musculara (incordari exagerate, rigiditate musculara, crispare), poate duce la miscari pripite, care taie apa, la adoptarea unui tempo ineficient, obositor generator de multiple viitoare greseli.

Oricat de bine ar memora un incepator descrierea miscarilor dintr-un manual de inot, daca acesta nu intuieste, nu reuseste sa dea el insusi viata fiecarei actiuni, el nu va putea progresa corespunzator.

La modul cel mai concret - eficienta (viata) unei miscari, vasliri va fi apreciata DACA aceasta actiune produce NAINTAREA corpului pe directia dorita de inotator !

Cei care se misca dar nu si inainteaza satisfacator trebuie sa fie vigilenti ceva nu-i in regula cu modul de abordare, de gandire a invatarii inotului...!!!

Formarea deprinderii de a inota prin solutia ' cantit