Despre Pomeni - dupa inmormantare.docx

8/18/2019 Despre Pomeni - dupa inmormantare.docx

1/19

Hai sa vedem ce poti sa faci pentru sufletul de langa tine.

1. In primul rand, sa-l pomenesti la Sfanta Litrughie. Mergi duminica si de sarbatori la

Biserica si dai pomelnicul la proscomidie, adica inainte de inceperea Sf. Liturghii. Mergi la

Biserica dimineata, de cand incepe slujba la utrenie! ca sa dai pomelnicul, cu o paine si o

sticla de vin si o lumanare. Multi dau "Sarindar", adica mergi la o manastire unde se oficia#a

Sf. Liturghie #ilnic si dai o foaie cu numele celui adormit pentru pomenire la patru#eci deLiturghii. $ data cu pomelnicul se aduc si prescuri, vin, ulei, lumanari si tamaie pentru

slujba. %atul sarindarului nu trebuie sa conduca la a nu mai calca pe la Biserica, ca "m-am

asigurat pe &' de #ile ca e pomenit"( )articiparea noastra e si ea importanta.

*. La forma asta de pomenire, se adauga pomenirea in rugaciunile personale in rugaciunile

de dimineata, de seara sau in orice moment cand te gandesti la acea persoana!.

+. Si apoi am ajuns la milostenie, la parastas sau pomana cum se mai spune.

%upa cum stii, termenele sunt la + #ile - la inmormantare, la #ile si la &' de #ile, la trei

saptamani, apoi la + luni, luni, luni si un an. Mai departe, in fiecare an - in #iua decesului

sau cu cateva #ile inainte - pana la ani, fiecare din aceste date avand semnificatia ei.Semnificatiile le gasesti pe internet chiar pe site-ul acesta. %aca nu dai de ele, imi spui sa-ti

gasesc lin/-ul.

Intrebi ce sa dai de pomana. La 0ltar se dau pomelnicul, prescura, vin, ulei, tamaie. Se face

si coliva. In general, la inmormantare, la &' de #ile si la 1 an se face masa acasa. %ar nu e

o regula, daca nu se poate, poti imparti in alta parte, la a#ile, orfelinate, la pensionari, la cei

care au nevoie. %e impartit pentru cei nevoiasi se pot face si pachete in care sa puneti ceva

de mancare paine, oua, bran#a topita, cascaval, pateuri, conserve de diferite tipuri, fructe,

dulciuri, niste vin sau suc, etc. %ati ce va place, ce e sanatos si ce e intr-adevar bun. Mare

atentie sa nu fie ceva perisabil, sa fiti atenta la impachetarea produselor, la datele de

e2pirare, la normele de igiena. Bunica mea #icea mereu "%am de pomana ce e mai bun".)entru mine a fost o lectie de viata. Se pot face pachete si sa le dati la a#ile de batrani. Sunt

unele f sarace si batranii sunt atat de fericiti ca primesc ceva. Sau le dati la cei care au

nevoie.

0cum depinde de posibilitati, unii dau chiar pat, masa, scaune la o familie de tineri fara

posibilitati3 imbracaminte astea se dau la un an, in general!. La inmormantare, la &' de #ile

si la 1 an daca se face masa acasa, se dau si pahare, cani, tacamuri, etc. la toata lumea

care vine. )arerea mea, masa e bine sa se faca, dar de dat vesela si tacamuri la fiecare,

cred ca nu prea mai "merge". 0stea sunt traditii care mergeau la tara acum ceva vreme,

cand oamenii aveau 14 farfurii de 14 feluri3 nu prea mai poti sa dai o farfurie la fiecare, ca

nu suntem colectionari si omul tot pe ale lui le foloseste. 5u cred ca e bine, daca cunoastetio familie care are nevoie niste tineri casatoriti care nu au sau o familie cu mai multi copii

care chiar au nevoie!, le dati un set complet de vesela si tacamuri.

$ sa-ti spun cateva randuri despre rolul parastasului. 0cest parastas il ajuta si pe cel pentru

care se da, si pe cel care da. )entru cel adormit parastasul e de folos fiindca el,

nemaiputand face fapte bune, are nevoie ca noi sa facem pentru el si astfel cei ajunsi in iad


2/19

mai au o sansa la 6udecata de 0poi sa fie lasati sa treaca in 7ai. 0sta sa nu-i faca pe unii sa

se culce pe o ureche ca o sa se roage ceilalti pentru ei dupa moarte, ca la %umne#eu nu

merg abilitati din acestea de inselare. cool

)entru cel care da, parastasul este o innobilare a sufletului, care vine din iubire si e

aducatoare de iubire, fiindca se presupune ca se da cuiva care are nevoie de toate acestea.8n parastas facut "ca asa trebuie" sau "ca ma rade satul" sau din alte considerente, sau

unde mancarea si toate se impart intre rude care nu sunt deloc nevoiase, nu stiu cat

contea#a in fata lui %umne#eu, dar eu cred ca putin. %umne#eu, cred eu, se uita la iubirea

din inima noastra, la sinceritatea si curatenia noastra.

)oate e oca#ia ca un parastas sa ne faca sa devenim noi mai buni, mai placuti lui

%umne#eu, sa ne intoarca mai mult pe calea Bisericii, sa ne curatim de pacate prin

spovedanie, impartasanie, sa fim pre#enti la fiecare Liturghie ca mesageri ai celor adormiti,

ai celor in suferinta, in neca#uri, in durere, in ispite, sa ne deschida inima spre iubire, sa ne

faca sa transformam casa si inima noastra intr-o biserica vie, sa ne schimbam pe noi. Si

toate acestea numai cu, in si prin Iisus Hristos, 9el 9are S-a jertfit pentru noi.

)r. :heorghe #ice

9ineva spunea asa

La )omana de 1 an se ;mpart dup< posibilitncare ?i c

http://dictionarortodox.com/coliva-mod-de-prepararehttp://dictionarortodox.com/coliva-mod-de-preparare


3/19

Au, in nici un ca# nu se poate conditiona slujirea in gradina Iubirii de cele materiale( La

pomenirea de 1 an, ca si la orice alta pomenire, nu este necesara decat constituirea in %uh

si 0devar a Bisericii lui Hristos. 0ceasta se face prin credinta, iubire si rugaciune. 7anduiala

Bisericii prevede slujbe specifice pentru fiecare moment din viata membrilor ei. Scopul

urmarit insa nu este nicidecum incarcarea materiala a credinciosului, ci doar sprijinirea

spirituala a acestuia pe drumul mantuirii. %e aceea spun cu tarie ca nici o regula ce impunevreo obligatie materiala asupra crestinului nu poate fi benefica scopului definit mai inainte.

%in traditie atentie, nu Sfanta raditie(((! sunt obisnuite o serie de lucruri ce se solicita, dar

va rog sa nu considerati ca e2ista ceva obligatoriu pentru corectitudinea trairii noastre

crestine in acel eveniment, decat pre#enta crestinului cu solicitarea sa pentru slujba

respectiva solicitare ce trebuie sa vina din credinta curata! si pre#enta preotului valid adica

purtator al binecuvantarii ierarhului locului!. 9ele ce vin din traditie, daca sunt folositoare

adica cele ce sprijina lucrarea lumeasca a Bisericii! este bine sa se faca, dar numai dupa

posibilitati. Mergand pe aceasta idee, pot spune ca sunt necesare la noi, in %obrogea!, din

cele traditionale, doar coliva, paharul sticla! cu vin, lumanarea si tamaia. 0ltele care au ca

numitor comun milostenia!, prefer sa nu le leg strict de slujba de pomenire, ci #ic ca maibine ar fi sa fie privite ca necesitate permanenta a crestinului, stare de lucru obisnuita, cu

scopul de a castiga raiul prin folosirea inteleapta a celor materiale. Momentul pomenirii celor

ce au trecut la cele vesnice este foarte potrivit spre a face milostenie3 practic, milostenia

imbraca pomenirea in haina iubirii, dar nu trebuie conditionata slujirea a preotului sau a

credinciosului! de ceva material.

0tat am avut de spus( Iertati-ma si sper sa revin cat mai curand pe forum ca membru activ,

cu ajutorul Bunului %umne#eu pe care-l rog sa va dea, tuturor forumistilor, sanatate si un an

nou cu folos spre mantuire si de vrea 0cesta, sa-mi dea si mie ce-mi este de folos pentru

7ai.

Au este gresit sa se puna masa acasa, dar asta dupa ce ne intoarcem de la biserica. Maiintai mergem la biserica, dam un pomelnic cu numele celui in memoria caruia se faceparastasul am au#it ca este bine sa trecem si alti apropiati care au trecut la %omnul!.)articipam la Liturghie, apoi la parastas unde se canta Vesnica pomenire si ne rugampentru iertarea pacatelor celui ce a plecat de langa noi!. )utem sa impartim si la bisericacoliva si cateva pachete pregatite.

0poi mergem acasa unde se pune masa. %e noi depinde pe cine chemam sa se bucure debucate, nu trebuie sa fie rudele apropiate, ci cunoscuti ai persoanei ce a trecut la %omnul.)reotul participa si el la masa, rosteste o rugaciune scurta, binecuvintea#a bucatele,

mananca alaturi de ceilalti oameni, apoi rosteste o rugaciune pentru hainele ce se vorimparti.

Despre parastase, pomeni si soroace

http://ortodoxia.forumotion.net/t45-despre-parastase-pomeni-si-soroace#45http://ortodoxia.forumotion.net/t45-despre-parastase-pomeni-si-soroace#45


4/19

Admin la data de *''-'-'4, &'& pm

PARASTASE, POMENI SI SOROACE

268. Ce este si ce inchipie co!i"a, care se #ace !a inmormantari si parastase$

9oliva inchipuie insusi trupul mortului si este totodata un semn va#ut al credintei noastre ininviere si nemurire, deoarece este facuta din boabe de grau, pe care insusi %omnul le-a

infatisat ca purtand in ele icoana sau asemanarea invierii trupurilor dupa cum bobul de

grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada trebuie sa se ingroape mai intai in pamant si apoi

sa putre#easca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putre#este, pentru ca sa

invie#e apoi intru nestricaciune Ioan 1*, *&3 1 9or. 14, + s.u.!44 Sf. Simion al

esalonicului, %espre sfarsitul nostru, cap. +1, p. *&, comp. si Mitrofan, op. cit., pag. 1*,

1+!.

%e aceea, la binecuvantarea colivei de catre preot, si anume, cand se canta CDesnica

pomenireE, rudele si prietenii mortului ridica tava farfuria! cu coliva, leganand-o pe maini,

in semn de comuniune sau legatura cu raposatul. 0celasi lucru inchipuie si gustarea din

coliva, dupa binecuvantarea ei.

0celasi rost il are si coliva simpla, neinsotita de vin, adusa de cei vii in biserica la #iua

numelui lor, spre cinstea si pomenirea pra#nicului sau Sfintilor sarbatoriti in acea #i sau spre

pomenirea mortilor care poarta numele acelor sfinti. 5a se binecuvantea#a de catre preoti

fie seara, la sfarsitul vecerniei, fie mai des! #iua, la sfarsitul Liturghiei, dupa rugaciunea

0mvonului, printr-o rugaciune deosebita C%oamne, 9ela ce ai produs toate cu cuvantul

au...EF.

26%. Ce snt pomeni!e si ce rost a e!e$

)omenile sau pra#nicele mortilor sunt mesele care se fac in cinstea si pomenirea mortilor.

5le sunt ramasite ale vechilor agape sau mese fratesti, cu care era impreunata in vechime

slujba inmormantarii.

%espre ele pomenesc vechile randuieli bisericesti, ca 0se#amintele Sfintilor 0postoli 9artea

DIII, cap. &&!, si alte scrieri vechi crestine CAoi ii poftim pe saraci si nevoiasi la ospat,

pentru ca astfel serbarea noastra sa devina pomenire pentru odihna sufletului celui adormit,

iar pentru noi, mireasma bine placuta lui %umne#euE4 alcuire la cartea Iov atribuita lui

$rigen!, cart. III, Migne, ). :., GDII, col. 41!.

ot pomana se numeste si orice fapta de milostenie facuta pentru pomenirea si folosul

mortilor, ca de pilda hainele sau lucrurile care se dau saracilor si care sunt binecuvantate de

preot printr-o molitva deosebita.

2&'. Ce tre(ie sa credem despre cei ce isi da trpri!e sa #ie arse !a crematori$

0rderea trupului inseamna nimicirea lui. %e aceea, isi ard trupurile dupa moarte numai cei

http://ortodoxia.forumotion.net/u1http://ortodoxia.forumotion.net/u1http://ortodoxia.forumotion.net/u1


5/19

ce isi inchipuie ca totul se sfarseste cu moartea si ca dupa moarte nu mai e nimic. %ar noi,

crestinii, credem cu tarie in vesnicia sau nemurirea sufletului si in invierea trupurilor, adica

in realcatuirea lor din elementele din care au fost compuse si in reunirea lor cu sufletul,

pentru a fi judecate si rasplatite impreuna cu sufletele cu care au si vietuit pe pamant4.

)entru noi, trupul omului este templul lui %umne#eu, intru care locuieste Sfantul %uh,precum #ice Sfantul 0postol )avel I 9or. +, 1-13 ,1!3 este locas al sufletului si infrant

cu acesta, atat la rasplata cat si la pedeapsa4 %ionisie )seudo-0reopagitul, op. cit., DII,

trad. rom. p. 1&-14'!. Se cuvine deci sa fie cinstit si ingrijit si dupa despartirea lui de

suflet, iar nu ars ca un lucru netrebnic. Sfintele Moaste, adica ramasitele trupesti ale

Sfintilor, pastrate uneori m chip minunat, sunt o dovada vie a cinstirii pe care noi o dam

trupurilor si a darurilor minunate pe care harul lui %umne#eu le toarna in trupurile celor ce

I-au bine placut. %e aceea, noi ingropam pe morti in pamant, pentru ca %umne#eu insusi a

#is lui 0dam ca pamant esti si in pamant te vei intoarceJ Kac. +, 1!. 0sa ne invata Sfanta

Scriptura si in alte locuri, ca de pilda ot pamantul in pamant va merge, de unde s-a si#iditJ Iov +&, 14!. Iar ca pilda vie avem pe Mantuitorul insusi, 9are a fost ingropat si a stat

in sanul pamantului trei #ile, facandu-Se incepatura invierii celor adormitiJ I 9or. 14, *'!.

2&). Ce snt morminte!e si cimitire!e si ce rost a e!e pentr noi crestinii$

Mormintele si cimitirele sunt locuri de odihna si liniste in care ase#am trupurile repausatilor

nostri, in asteptarea invierii si a 6udecatii de apoi. %esi plecati dintre noi, cei repausati

raman astfel mai departe langa noi, prin osemintele lor. Mormintele lor pastrea#a vie in

sufletele noastre amintirea celor ce dorm in ele si legatura neva#uta cu ei. otodata ele tin

trea# in noi gandul la moarte si ne indeamna sa ne pregatim pentru ea. )rivind mormintele

- #ice Sf. Ioan :ura de 0ur -, daca sufletul dormitea#a, tresare indata, iar de este trea# si

vrednic, se face si mai vrednic... Dederea mormintelor imboldeste pe fiecare dintre noi sa

cugete, fara voia lui, asupra sfarsitului nostru propriu, iar cine a luat la sine aceasta

incredintare nu se va lasa pe sine lesne in mrejele pacatului. )entru aceasta un intelept

dadea sfatul ce #ice in tot ce veti spune, cugetati la clipele cele de pe urma si niciodata nu

veti pacatuiJ4 almaciri alese din Sf. Ioan :ura de 0, p. *!.

2&2. Pentr ce se pne crce !a capatai! morti!or$

)entru ca Sfanta 9ruce este semnul credintei celui adormit, semnul lui Hristos si al biruintei

Lui impotriva mortii. 9rucea, care strajuieste deci mormantul crestinului, arata ca cel ce

doarme sub scutul ei a adormit intru Hristos si cu nadejdea ca se va scula impreuna cu 5l la

invierea cea de obste.

2&*. Prin ce se arata +ria noastra #ata de cei repasati$

)rin inmormantarea lor dupa datina crestineasca si prin savarsirea rugaciunilor si slujbelor


6/19

oranduite de Biserica pentru pomenirea lor. %e aceea, trebuie sa pomenim pururea pe

raposati si sa ne rugam pentru dansii, atat in rugaciunile noastre personale, de fiecare #i,

cat si prin slujbele si randuielile ase#ate de Biserica pentru aceasta, la soroacele cuvenite.

2&-. Care snt soroace!e sa termene!e pentr pomenirea ce!or raposati$iua a treia, a noua si a patru#ecea dupa moarte3 la trei, sase si noua luni si la un an dupa

moarte3 apoi in fiecare an pana la sapte ani dupa moarte.

2&. De ce se #ace pomenirea !a aceste soroace$

Se face la trei #ile, in cinstea Sfintei reimi, intru 9are ne mantuim si in amintirea invierii

celei de a treia #i a %omnului, 9are, sculandu-Se din morti, S-a facut parga sau incepatura

si chip al invierii celor adormiti3 la noua #ile, pentru ca raposatul sa se invredniceasca de

partasia cu cele noua cete ingeresti si in amintirea orei a noua in care %omnul, inainte de a

muri pe 9ruce, a fagaduit talharului 7aiul, pe care ne rugam sa-1 mosteneasca si raposatiinostri3 la patru#eci de #ile sase saptamani!, in amintirea inaltarii la cer a %omnului care a

avut loc la patru#eci de #ile dupa inviere, pentru ca sufletul celui raposat sa se inalte si el la

cer3 la trei luni, la sase luni, la noua luni si la un an, in cinstea si slava Sfintei reimi, dupa

pilda crestinilor din primele veacuri, care pra#nuiau in fiecare an #iua mortii mucenicilor si a

sfintilor, ca #i de nastere a lor pentru viata de dincolo4' De#i 0se#amintele Sf. 0postoli,

cart. DIII, cap. &*3 Sf. Simion al esalonicului, %espre sfarsitul nostru, cap. +*, p. *4',

comp. si Mitrofan, op. cit., p. 1-1*!.

ermenul de sapte ani, cand se face pentru cea din urma oara datornica pomenire anuala a

raposatului, e numar sfant cele #ile ale facerii lumii! si se socoteste ca atunci trupul

omului e cu totul desfacut in tarana. %e aceea, in randuiala manastirilor, atunci cand se

implinesc sapte ani de la ingroparea calugarilor, se face de#groparea osemintelor si ase#area

lor in racla sau osuar, ori in gropnita de obste.

2&6. Cm se nmeste s!(a care se #ace !a aceste soroace, pentr pomenirea

repasati!or$

In cartile de slujba se numeste panihida panahida!, dar in popor poarta de obicei numirea

de parastas, de la cuvantul grecesc )aristimi a se infatisa inaintea cuiva, a mijloci, deci

rugaciune de mijlocire pentru raposati.

)arastasul nu e altceva decat o prescurtare a slujbei inmormantarii. )artea de capetenie o

alcatuiesc rugaciunile de de#legare si iertare, rostite de preot la sfarsitul slujbei, urmate, ca

si la inmormantare, de CDesnica pomenireE. Se savarseste in biserica, dupa Liturghie, iar

cand e cu putinta, si la mormant. La parastas se aduc intru pomenirea celui raposat coliva,

paine si vin din care se toarna jos peste mormantul celui raposat.


7/19

2&&. Se pot #ace parastase in tot timp! an!i$

Au se pot face parastase in urmatoarele #ile si rastimpuri din cursul anului

a! %uminicile de peste an, pentru ca %uminica, amintind #iua invierii %omnului, e #i de

bucurie, iar nu de intristare.

b! In cele douaspre#ece #ile dintre Aasterea si Bote#ul %omnului. 9hiar daca in unele bisericise fac parastase %uminica, cel putin in %uminicile )enticostarului, adica in cele dintre )asti si

7usalii, nu se cuvine nicidecum sa se faca parastase, pentru a nu se intuneca bucuria

)ra#nicului cel Mare al invierii.

c! %e la lasatul secului de carne pana la sambata intaia din )ostul Mare, sambata Sf.

eodor.

d! %in sambata Kloriilor pana in %uminica omii.

e! La pra#nicele imparatesti sau sarbatori mari.

In timpul )ostului Mare, nu se face parastas in #ilele de rand luni, marti, miercuri, joi si

vineri!, deoarece in aceste #ile nu se face Liturghie obisnuita sau deplina can. &Laodiceea!.

2&8. Ce snt /sarindare!e0$

9uvantul CsarindarE, de la cuvantul grecesc sarantafia, inseamna pomenirea unui raposat

sau a unui pomelnic intreg de raposati la &' de Liturghii in sir, mai ales in primele &' de #ile

de la moartea cuiva, precum ne indeamna sa facem Sf. Simion al esalonicului41 %espre

sfarsitul nostru, cap. *-+', p. *&-*&!. Sarindarele se dau de obicei la Sfintirea unei

biserici sau a unei fantani, cand vine preot nou in sat. 5le se numesc de obste, cand

pomenirea se face la &' de Liturghii, una dupa alta, si particulare, cand pomenirea se face

la &' de Liturghii ra#lete. La sfarsitul celor &' de Liturghii se face parastas si se pomenesc

raposatii tuturor credinciosilor care au dat pomelnice, ceea ce se numeste de#legarea sau

slobo#irea sarindarelor.

In unele parti, se mai obisnuieste a se face pomenirea neintrerupta a raposatilor, adica la

toate Liturghiile de peste an. Lucrul acesta se face mai ales in manastirile unde Sfanta

Liturghie se savarseste neintrerupt, in fiecare #i. )omelnicul cu numele viilor si raposatilor

de pomenit, care se da in acest ca#, se numeste pomelnic anual.

2&%. Cand si cm pomeneste 1iserica pe cei repasati$

In afara de pomenirile facute de rudele si urmasii raposatului, la soroacele aratate pana

acum, Biserica face si ea insasi pomenirea raposatilor si se roaga pentru ei #ilnic, mai in

toate slujbele sale, ca de pilda la Litie si Mie#onoptica, dar mai ales la Liturghie. 0ici

pomenirea se face de mai multe ori, dar indeosebi la )roscomidie, la iesirea cu cinstitele

%aruri si dupa Sfintirea %arurilor, in cursul rugaciunii de mijlocire generala pentru vii si

morti, cand preotul pomeneste in taina pe toti repausatii, cu cuvintele C)omeneste,


8/19

%oamne, pe toti cei adormiti intru nadejdea invierii si a vietii celei de veci si-i odihneste pe

dansii, %umne#eul nostru, unde straluceste lumina fetei aleE4* Liturghierul, ed. 1, p.

14&!. Aimic altceva nu este mai de folos pentru cei adormiti decat a aduce pentru dansii

6ertfa cea fara de sange sau a fi pomeniti in timpul savarsirii ei. Lucrul acesta le pricinuieste

multa usurare si bucurie4+ De#i de pilda 0se#amintele Sfintilor 0postoli, cart. DI, cap. +'trad. rom. cit., p. 1!3 Sf. 9hiril al Ierusalimului, 9atehe#a D mistagogica, cap. -1' trad.

%. Kecioru, p. 4'-41!3 Sf. Simion al esalonicului, %espre sfarsitul nostru, cap. ++, p.

*4', cap. +-+', p. *&-*&3 Aicolae 9abasila, alcuirea dumne#eiestii Liturghii, cap. &*-

&, trad. rom. p. &-1'+ s.u.!. %e aceea, pe langa parastasele cu Liturghie, pe care le

facem anume pentru raposati, e bine sa aducem prescura si pomelnic cu numele lor, pentru

a fi pomeniti de catre preot la fiecare Liturghie.

%ar in afara de pomenirea #ilnica a raposatilor, Biserica are in cursul anului bisericesc si #ile

anume oranduite sau inchinate pomenirii generale a tuturor celor raposati, din toate

vremurile si din toate locurile.

28'. Care snt aceste i!e si care e temei! asearii !or$

Mai intai Biserica pomeneste pe raposati in toate sambetele de peste an. Sambata e #iua din

cursul saptamanii inchinata amintirii tuturor Sfintilor si raposatilor, pentru ca cuvantul

Sambata adica Sabat! inseamna odihna3 e #iua in care %umne#eu S-a odihnit dupa #idirea

lumii si in care, deci, cerem si noi odihna celor raposati, dupa ostenelile si alergarea din

aceasta viata4& Sina2arul la Sambata lasatului sec de carne, in riodJ! si pentru ca

Sambata e #iua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar sufletul s-a pogorat la

iad, ca sa elibere#e din el pe toti dreptii cei din veac adormiti. Lucrul acesta ni-l amintesc si

cantarile stihirile! de la slujba Decerniei si 8treniei sambetelor din $ctoih, in care marim pe

sfinti si ne rugam pentru raposati. %e aceea, parastasele se fac de regula sambata.

)arastasele care se fac duminica, mai ales in orase, nu sunt potrivite cu bucuria invierii, pe

care o pra#nuim in aceasta #i.

%ar mai cu osebire face Biserica pomenirea de obste a tuturor repausatilor in anumite

sambete din cursul anului, numite sambetele mortilor, si anume

a! Sambata 7usaliilor numita si Mosii de vara, adica #iua de pomenire a mosilor si

stramosilor nostri!, pentru ca pogorarea Sfantului %uh, care se va serba a doua #i, sa se

faca si asupra celor adormiti, i#bavindu-i din stricaciune si din pedeapsa. Se aduc la biserica

si se impart la morminte mancaruri, fructe, haine si vase oale si strachini!.

b! Sambata lasatului sec de carne numita Mosii de iarna!, deoarece %uminica urmatoare

fiind inchinata pomenirii infricosatei 6udecati, facem rugaciune pentru raposati, ca

%umne#eu sa Se indure de ei la 6udecata de apoi44 Ibidem!.

Se mai obisnuieste, de asemenea, a se face parastase mai cu osebire in Sambata a doua, a

treia si a patra din )ostul cel Mare, pentru ca in celelalte #ile din acest timp al )ostului nu se


9/19

savarseste Liturghie si deci nu se pot face nici parastase pentru cei raposati3 de asemenea,

in Sambata lui La#ar, dinaintea Kloriilor, cand pra#nuim amintirea invierii lui La#ar de catre

%omnul, rugandu-ne ca %omnul sa invie#e si pe raposatii nostri, la vremea cuvenita. %e

altfel e ultima data cand se mai pot face parastase pana la %uminica omii.

28). In ce a!t chip mai ptem arata +ria #ata de raposati in a#ara de pomenirea !or

in r+acini si s!(e$

9instirea celor raposati se arata nu numai prin rugaciunile sau slujbele si milosteniile ce le

facem pentru ei, ci si prin purtarea de grija a mormintelor lor. Se cade sa ne aducem aminte

de mormintele raposatilor nostri, veghind intai de toate ca de la capataiul lor sa nu lipseasca

niciodata Sfanta 9ruce. Sa le ingrijim si sa le impodobim, ingradindu-le, semanand pe ele

sau imprejurul lor iarba si flori. Sa le cercetam cat mai des, iar in #ilele de sarbatoare, sa

aprindem la morminte candele si lumanari sau vase cu tamaie, in cinstea raposatilor, asa

cum ne indeamna Sf. )arinti si invatatori ai Bisericii, ca Sf. 0tanasie cel Mare si Simion alesalonicului4 De#i Sf. Simion al esalonicului, %espre sfarsitul nostru, cap. *, p. 1-

1!. Aumai asa vom avea dreptul sa pretindem urmasilor nostri ca si ei sa faca la fel cu

mormintele noastre, dupa ce ne vom fi mutat de pe pamant.

Admin

0dmin

Mesaje 1+

%ata de inscriere +1N'N*''

Locali#are erra

Fiecare dăruieşte cît consideră el şi după puteri

La pomenirea de 40 de zile se obisnuieşte să se dea diferite lucruri - îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte de uzcasnic, să se împartă farfurii cu mîncare, căni sau pahare, linguri sau furculiţe: şase, douăsprezece, douăzeci şipatru. înduielile bisericeşti nu pre!ăd nimic în această pri!inţă, fiecare poate da cît crede de cu!iinţă şi cînd poate."amilia trebuie să aibă gri#ă ca răposatul să fie pomenit cît mai mult cu putinţă în cadrul $fintei Liturghii: %&înă la a 40-a zi, sufletul mortului se plimbă prin ai şi 'ad. (n cazul în care !a rămîne în 'ad, el trebuie să cunoască şi aiul, să!adă ce a pierdut. (n cazul în care a#unge în ai, să !adă ce s-ar fi întîmplat, unde ar fi putut a#unge dacă nu era unom credincios şi cu frică de )umnezeu. aiul îi dă posibilitatea să !adă cît de frumos e la )umnezeu. 'adul nureprezintă cazanul plin cu smoală în care ne fierbe dia!olul, băgîndu-ne furca în noi. 'adul reprezintă conştiinţa

http://ortodoxia.forumotion.net/u1http://ortodoxia.forumotion.net/u1


10/19

noastră şi faptul că nu ne mai putem cere iertare faţă de cei care am greşit. La * săptămîni, cînd repausatul !a trecela #udecta particulară unde îl !a întîlni pe +întuitor şi se !a face diferenţierea: caprele de-a stînga, oile de-a dreapta,se face un nou parastas. bine ca familia mortului să facă milostenie, fapte bune. +ortul nu se îmbracă, sufletul numai are ne!oie de haine, dar faptul că rudele dau haina pe care acesta a purtat-o unui amărît, iar acesta din urmă îlpomeneşte pe repausat, e un lucru apreciat. )e regulă, pe lîngă alimentele care se oferă, rudele mortului dau de

pomană şi o masă, un pat, scaun, hainele pe care le-a purtat cît era în

!iaţă, dar şi unele noi. "iecare dăruieşte cît poate, nu e obligatoriu.iciodată biserica nu impune să se facă pomeni.

)e asemenea, se zice că sufletul stă trei zile prin împre#urul corpului. (nacest timp, în unele zone, familia mortului pune apă în camera în care eţinut răposatul, ca acesta să bea. %/bieciurile sînt obiceiuri. u sînt greşite,dar nici încura#ate de biserică. ămîiatul mormîntului, cocoşii daţi de (n!iere,

ori apa dusă la !ecini, sînt obiceiuri împămîntenite din !echi timpuri. 1istă multe alte obiceiuri. 2şa consideră rudelesă-şi arate afecţiunea pentru cel mort. )e asemenea, se spune că e bine ca familia să nu meargă să înfrumuseţezemormîntul timp de un an. (n primul rînd, mortul trebuie lăsat să se odihnească. (n al doilea rînd, acest aspect are şi oe1plicaţie psihologică. bine ca rudele să nu stea prea mult în prea#ma mormîntului, pentru că durerea e şi aşa preamare. $usţin acest lucru. 2#ută familia repausatului să treacă mai uşor peste pierderea celui drag lor, adaugă preotul.3iserica a rînduit următoarele perioade cînd trebuie făcut parastas:

# La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormîntării)# La 9 zile după moarte# La 40 de zile (sau şase săptămîni)# La trei, şase şi nouă luni # În fiecare an, pînă la ani de la moarte!

(n creştinism, rolul acordat sufletului în în!ăţătura de credinţă şi în !iaţareligioasă şi frumoasa doctrină eshatologică întemeiată pe în!ăţătura di!ină a+ntuitorului şi a $finţilor 2postoli au făcut ca gri#a pentru cei morţi să de!inăuna dintre componentele de frunte ale pietăţii creştine şi să se e1prime înforme din ce în ce mai bogate, mai !ariate şi mai pline de sensuri religioasesuperioare. 3iserica /rtodo1ă a stabilit o anumită rduială pentru pomenirea

morţilor, numită $lu#ba &arastasului, care se să!rşeşte la 5, 6, 40 de zile,apoi la 5, *, 6, 78 luni şi, bineînţeles, în fiecare an pnă la al şaptelea. )atasă!rşirii acestora se calculează totdeauna de la moartea credinciosului. (nprincipiu, este bine ca slu#bele de pomenire a celor răposaţi să le să!rşime1act în ziua în care ele se împlinesc de la moartea celui pomenit. (n situaţiispeciale, atunci cnd e!entuale probleme de familie ori sociale ne obligă să


11/19

nu putem să!rşi pomenirea e1act în ziua în care cade, este bine ca slu#barespecti!ă să se facă înainte, şi nu după trecerea termenului./ importanţă deosebită are &arastasul de 40 de zile, deoarece, în tradiţiaortodo1ă, în această zi, sufletul se prezintă la #udecata particulară. )acă&arastasul nu se poate să!rşi chiar în a 40-a zi, este bine să fie făcut mai

înainte, pentru ca sufletul să meargă înaintea lui )umnezeu cu #ertfa noastrăde rugăciune şi de milostenie. u este o greşeală mare sau o păgubire pentrucei răposaţi nici dacă &arastasul se face după trecerea datei respecti!e, căciimportante sunt rugăciunea şi milostenia care se fac, şi mai puţin data. +aigra! este dacă nu ne rugăm deloc pentru ei, din nepăsare, neştiinţă saunecredinţă.eferitor la darurile care se dau de pomană, se obişnuieşte ca la 40 de zile şila un an să se dăruiască diferite lucruri, mai ales îmbrăcăminte şi

încălţăminte, obiecte de uz casnic etc. 3inecu!ntarea acestor daruri,

îndeosebi de haine, se face de către preot printr-o rugăciune specială aflată în+olitfelnic. 1istă obiceiul îndătinat să se împartă de fiecare dată farfurii cumncare, căni sau pahare şi linguri sau furculiţe: şase, douăsprezece,douăzeci şi patru. nduielile bisericeşti nu pre!ăd nimic în această pri!inţă şifiecare poate da ct crede de cu!iinţă, numărul acestora nea!nd nici oinfluenţă asupra stării sufleteşti a celui răposat."amilia trebuie să aibă gri#ă ca răposatul să fie pomenit ct mai mult cuputinţă în cadrul $fintei Liturghii. )e aceea, după pomenirea de 40 de zile,este bine să se dea preotului un pomelnic pentru patruzeci de zile 9numitsărindar, ori pentru un an, pe care acesta să-l citească la toate $fintele

Liturghii pe care le să!rşeşte în $fnta 3iserică.;opleşiţi de gri#ile cotidiene, ignorăm deseori rugăciunea şi milostenia pentrucei răposaţi sau tindem să credem că sunt nişte formalităţi comemorati!e,

însă acestea sunt foarte importante dacă a!em în !edere că pot atrage milalui )umnezeu şi iertarea păcatelor celor adormiţi. $lu#ba &arastasului este ofaptă a milei creştine deoarece răposatul, din momentul morţii, nu mai poateface nimic pentru el. $ingura lui năde#de rămne la cei pe care i-a lăsat pepămnt, care pot fi mi#locitorii lui către )umnezeu.

Pomenirea la 40 de zile de la moarte

Mareste imaginea.

Ne este cunoscut tuturor că Sfânta Biserică Ortodoxă marchează în chip deosebit cea de-a 4-a zi de !a

moartea cre"tinu!ui. #ână în cea de-a 4-a zi$ rude!e ce!ui răpo-sat să%âr"esc stăruitor s!u&be "i


12/19

panihide$ iar în cea de-a 4-a zi$ în afară de 'iturghie "i panihide$ se face rugăciune "i !a mormânt "i se

a"ază masa de (bogdaproste). *ste bine ca tot atunci să se împartă !a oamenii săraci haine!e rămase

de !a ce! răposat$ iar în nume!e !ui să se facă mi!ostenii.

+nii cre"tini mai râ%nitori$ necrezând că după moartea !or rude!e apropiate se %or îngri&i prin rugăciuni

"i mi!ostenii să !e a&ute pe ca!ea înfrico"ătoare a %ămi!or care îi a"teaptă după această %ia,ă$ se

îngri&esc ei în"i"i să trimită !a mănăstiri ori !a %reo biserică parohia!ă o oarecare sumă de bani cu

rugămintea de a s!u&ite 4 de 'iturghii după moartea !or.

Ne întrebăm de ce se socotesc nici mai mu!t$ nici mai pu,in$ ci exact 4 de zi!e de !a moartea

cre"tinu!ui pentru pomeniri osebite$ rugăciuni pentru adormi,i$ mi!ostenii "i 'iturghii/ 0ăspunsu! este

în cea de-a 4-a zi se hotără"te starea %reme!nică a ce!ui răposat$ până !a cea de-a 1oua 2enire a !ui

3ristos. #rin pomeniri!e "i mi-!ostenii!e în nume!e ce!ui adormit se caută îndurarea !ui 1umnezeuasupra suetu!ui trecut dinco!o "i se cere pentru e! mi!ă "i !umină în !umea cea!a!tă.

Obiceiu! pomenirii stăruitoare în cea de-a 4-a zi a ce!ui adormit î"i are rădăcini!e în une!e %echi

rânduie!i "i obiceiuri însemnate în Sfânta Scriptură. 5stfe!$ despre patriarhu! %echi-testamentar 6aco%

citim că$ după ce a murit "i a fost uns cu ba!samuri 6n cea de-a 4-a zi$ a fost îngropat 78ac. 9$ :;. 6n

2echiu!


13/19

!ui 3ristos !a cer 78apte >$ :-?;$ faptă care s-a petrecut în cea de-a patruzecea zi după în%ierea 'ui din

mor,i. 5ceastă !egătură este sub!iniată "i de Sfântu! Simeon a!


14/19

pomenirea !or !a rugăciune.

insemnate în%ă,ături în !egătură cu trebuin,a de a se face pomenirea "i de a se împăr,i mi!ostenii în

cea de-a 4-a zi de !a moartea cre"tinu!ui aăm din %ia,a minunatei drepte$ preacu%ioase egumene

5thanasia. *a a răposat pe data de >4 august C$ în a&unu! praznicu!ui 5dormirii Maicii 1omnu!ui.

1upă moartea ei$ noua egumenă era mereu !a mormânt cu p!âns "i rugăciune. Nu mu!t după aceasta i

s-a arătat în %is Sfânta 5thanasia$ care i-a spus (Să "tii că după ce %or trece 4 de zi!e de 6a moartea

mea$ %oi primi ce!e pe care 1umnezeu mi !e-a pregătit.) Hi!e!e au trecut una după a!ta "i a %enit cea

de-a 4-a zi. însă$ în acea zi$ surori!e nu au adus nimic pe potri%a cinstirii ce!ei adormite - cu rugăciuni$

pomeniri "i mi!ostenii -$ căci$ a"a cum se întâmp!ă adesea$ e!e s-au încurcat în numărarea ce!ei de-a

4-a zi!e$ socotind că aceasta %a peste două zi!e "i două nop,i. 6n a&unu! pomenirii$ Sfânta 5thanasia

s-a arătat din nou egumenei "i i-a spus (#entru ce nesocoti,i cea de-a 4-a zi de !a moartea mea/

#entru ce nu pregăti,i nimic pentru pomenirea mea$ nici pentru a împăr,i !a săraci$ nici pentru primireade străini/) *gumena nu a "tiut ce să răspundă "i$ p!ină de înfrico"are$ s-a trezit. îndată a început să

numere cu aten,ie zi!e!e$ dându-"i seama că exact atunci era a&unu! ce!ei de-a 4-a zi!e. Ei îndată a

rânduit panihide!e de trebuin,ă$ iar ziua următoare a fost s!u&ită o 'iturghie so!emnă pentru cea

adormită. în timpu! 'iturghiei$ două dintre ce!e mai %rednice monahii - care conduceau strane!e din

partea cea de-a dreapta "i cea de-a stânga - s-au în%rednicit prin mi!a !ui 1umnezeu să aibă o %edenie

precum aceasta doi preacu-%io"i "i cinsti,i bărba,i$ îmbrăca,i în odă&dii preastră!ucitoare$ au intrat în

biserică$ a%ând !a mi&!oc pe preacu%ioasa 5thanasia. *i s-au îndreptat spre Sfântu! 5!tar "i au îmbrăcat-

o pe ea în h!amidă împărătească înfrumuse,ată pe de-a-ntregu! cu pietre "i diamante pre,ioase "i au

pus pe capu! ei diademă împărătească.

5rhimandrir Seram 5!exie%

5rtico! pre!uat din cartea )=e se intamp!a cu sufe!tu! din ceasu! mortii pana in ziua a 4 a)$ *ditura

Sophia

9$ A;..J- #redică !a


15/19

1uminica a KK62-a după 0usa!ii despre cei adormi,i în 3ristos. 5Ladar$ Biserica îinume"te pe cei trecu,i în %ia,a de dinco!o (adormi,i). Biserica nu %orbeLte despretrecere într-o stare de nein,ă$ ci de trecere dintr-un mod de existen,ă în a!t mod deexisten,ă. I6n neină nu trece nimeni$ pentru că neina este neant$ neantu! este neant

în sine$ este nimic$ nu este un mediu care să primească pe cine%a din a!t mediu. 6ată

deci o expresie cu desă%ârLire agramată care se moLteneLte Li în zi!e!enoastre. ObiLnuit spunem că cine%a a trecut în %iaa de dinco!o sau în %iaa de%eci$ care este un a!t mod de existenă. J - 2rednicu! de pomenire Mitropo!it Barto!omeu5nania. Mântuitoru!$ când a&unge în casa !ui 6air a cărui ica de numai >A ani murise$spune (Nu p!ânge,i@ n-a murit$ ci doarme) 7'uca C$9A;. #e credin,a în nemurireasuetu!ui$ în %ie,uirea !ui după despăr,irea de trup$ precum "i în n%ierea Mântuitoru!uinostru 6isus 3ristos se întemeiază ceea ce numim în Biserica Ortodoxă cu!tu! mor,i!or$gri&a pe care o poartă cei %ii de a-i a%ea în rugăciuni!e !or pe cei muta,i !a 1omnu!. ri&aLi dragostea pentru cei adormii se exprimă prin rugăciuni!e înă!,ate către 1umnezeupentru ace"tia$ în cadru! Sntei 'iturghii Li a S!u&bei #arastasu!ui. I'iturghia$ parastase!e$ectenii!e pentru mori$ mi!ostenii!e$ fapte!e bune$ metanii!e$ rugăciuni!e Li căina$

formu!a (1umnezeu să-i ierteDI$ toate acestea merg sus$ !a ace!e suete$ Li e!e sefo!osesc. #rin urmare$ aceasta este cea mai mare mi!ostenie neLtiută de mu!i. 8ă oSfânta 'iturghie$ Li %ei face mi!ostenie !a sute de suete$ care se %or uLura Li se %orodihni aco!o$ în !umea cea!a!tă.J P 5%%a. *frem 8i!otheiu! #omeniri în postu! Mare +nmoment deosebit a! anu!ui !iturgic în care îi pomenim pe cei adormii este #ostu!Snte!or #aLti. n ecare dintre ce!e Lapte sâmbete a!e #ostu!ui Mare$ Biserica a rânduitS!u&ba Sntei 'iturghii urmată de cea a parastasu!ui. I0ugăciunea pentru cei mori esteexpresia fundamenta!ă a Bisericii ca iubire. Ne rugăm !ui 1umnezeu să-i pomenească pecei pe care noi îi pomenim Li facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. 0ugându-nepentru ei$ ne întâ!nim cu ei în 3ristos$ =are este dragoste$ înfrânge moartea$ care esteu!tima biruină asupra înstrăinării Li !ipsei de dragoste. n 3ristos nu este diferenă între

cei %ii Li cei mori. *! este 2iaa Li această 2iaă este !umina omu!ui.J - #r. 5!exanderSchmemann$ I#ostu! ce! MareI 5 participa !a aceste s!u&be cu pome!nic Li prinoasepentru suetu! ce!or trecui !a 1omnu! se mai numeLte în popor Li a purta sâmbete!e$ Lieste o faptă de mi!ostenie suetească. IEi precum în această %ia,ă$ dacă cine%a esteprieten cu împăratu! poate mi&!oci "i a&uta un %ino%at$ tot astfe! "i ce! care este prietencu 1umnezeu poate mi&!oci !a *! prin rugăciunea sa "i astfe! să mute pe mor,ii %ino%a,idintr-o Itemni,ăJ în a!ta mai bună$ dintr-o Ice!u!ăJ în a!ta mai bună. 5"a cum îi u"urămpe cei întemni,a,i cu sucuri răcoritoare etc.$ pe care !e ducem atunci când îi cercetăm$tot astfe! "i pe mor,i îi u"urăm prin rugăciuni!e "i mi!ostenii!e pe care !e facem pentrusuete!e !or. 0ugăciuni!e credincio"i!or pentru cei adormi,i "i parastase!e sunt u!timaposibi!itate pe care !e-o dă 1umnezeu ce!or răposa,i pentru a a&uta,i înainte de a se

face Qudecata de 5poi. 1upă ea nu %or mai putea a&uta,i cu nimicR 1e aceea "iBiserica noastră are rânduia!a parastase!or. #arastase!e sunt ce! mai bun a%ocat pentrusuete!e ce!or adormi,i. 5u puterea să scoată un suet chiar "i din iad.J P #r. #aisie5ghioritu!


16/19

din ară unde este de neconceput ca de !a parastas să !ipsească co!i%a. Simbo! a! moriiLi a! în%ierii prin exemp!u! bobu!ui de grâu care trebuie mai întâi să putrezească pentru ada rod Li a se înmu!i$ co!i%a este binecu%ântată de preot Li oferită spre %eLnicăpomenire !a parastas. 1ar sunt Li zone geograce$ în 5rdea! de exemp!u$ unde co!i%aeste rar întâ!nită. O posibi!ă exp!icaie ar aceea că românii ortodocLi au fost mu!t

prigonii de 6mperiu! 5ustro-+ngar$ mergându-se până !a impunerea cato!icismu!ui Ligreco-cato!icismu!ui în mu!te zone$ iar ortodocLii nu au putut să înrădăcineze obiceiuricunoscute mai mu!t în Mo!do%a Li Muntenia. n prezent$ în 5rdea!$ co!i%a este în!ocuităcu un castronaL cu miez de nucă 7ingredient de bază a! co!i%ei;. Irâu! are semnica,ia!ui$ căci spune Scriptura ISe seamănă întru stricăciune$ în%iază întru nestricăciuneJ. n!ume sunt unii care se îngreuiază să arbă pu,in grâu "i duc !a biserică stade$ co%rigi$co!aci$ ca să facă preo,ii parastas. 1ar în Sfântu! Munte %ezi ni"te bătrânei$ sărmanii$care !a ecare Sfântă 'iturghie fac co!i%ă pentru mor,i "i pentru Sfântu! pe care î!prăznuiesc pentru a primi binecu%ântarea !ui.J P =u%. #aisie 5ghioritu!$ I2iaa de fami!ieJ=âte bordeie atâtea obiceiuri n Mo!do%a Li pări a!e Munteniei$ există obiceiu! ca pentrusuetu! ce!ui adormit să se dea de pomană un set comp!et de haine$ dar Li ce!e

necesare într-o casă pat$ masă$ scaune$ %ese!ă etc. Mai mu!t$ !a termene dese Lirespectate cu strictee$ sunt a!te obiceiuri pomenirea !a mormânt$ unde se aLterne ofaă de masă Li se oferă un număr x de co!aci în formă de cruce$ Li un a!t număr deco!aci de formă rotundă. Se mai dau de pomană )peste groapă)$ o p!apuma 7sau opătură;$ perne$ o că!dare cu apă$ o găina %ie etc.


17/19

bo!na%i. 1ar noi$ când ne %ine rându! să facem o faptă bună$ ce a!egem mai întâi/ #e ce!sărac căruia să îi facem cu ade%ărat bucurie$ sau inerea unui obicei !oca! de a cumpărazeci Li sute de %ase 7cratie$ farfurii$ pahare$ tacâmuri; pe care !e oferim unor persoanecare oricum nu au ne%oie de e!e/ 0ânduie!i!e bisericeLti nu pre%ăd nimic în pri%inanumăru!ui Li cantităii prinoase!or Li ecare poate da cât crede de cu%iină. ;. Nimic dinceea ce oferim ca ofrandă materia!ă nu a&unge !a ce! adormit$ acesta nu mai mănâncă Linu mai bea în %iaa de dinco!o$ de %reme ce s-a despărit de trup. =eea ce a&unge a! ce!adormit$ este mi!a !ui 1umnezeu care %ede dragostea$ dărnicia Li discernământu! cucare oferim ce!e materia!e spre pomenire. 'umânări!e +n a!t aspect demn de semna!ateste ace!a a! !umânări!or fo!osite !a parastas. *!e sunt o &ertfă care pre-închipuie !uminan%ierii Li %iaa %eLnică$ drept care trebuie să e curate. Se %a e%ita cumpărarea!umânări!or din afara biserici!or$ deoarece în ma&oritatea cazuri!or fabricarea !or se facefără a respecta procesu! tehno!ogic conser%at de Biserica$ fo!osindu-se deLeuri

petro!ifere Li di%erLi în!ocuitori care prin ardere pro%oacă fum înecăcios Li toxic. #e !ângăafumarea picturii bisericeLti$ !umânări!e de proastă ca!itate picură pete de ceară greu dee!iminat de pe co%oare!e Li a!ei!e bisericii. #arastas indi%idua! Li de obLte I=ând se

întâmp!ă să e mai mu!i răposai în biserică$ în ace!aLi timp$ nu refuza dacă cine%apropune ca s!u&ba să se să%ârLească pentru toi !a un !oc. =ăci este chiar mai bine ca o

înmormântare să se s!u&ească pentru doi sau mai mu!i răposai în ace!aLi timprugăciunea tuturor ce!or adunai aco!o %a mu!t mai %ie decât dacă s-ar s!u&i de maimu!te ori$ succesi%$ în mare grabă$ cu neatenie Li cât mai pe scurt$ pentru ecareseparat@ pentru că ecare cu%ânt a! rugăciuni!or pentru ce! răposat este ca un strop deapă dat unui om însetat. Să ne îngri&im de cei care au p!ecat în !umea de dinco!o

înaintea noastră$ ca să putem face pentru ei tot ce ne stă în puteri$ a%ând în minte că

8ericii sunt cei mi!osti%i$ că aceia se %or mi!uiDJP#r. Seram 0ose$ ISuetu! dupămoarteJ n%ăătura #r. 0ose este ap!icabi!ă Li în cazu! parastasu!ui !a diferite termene de!a trecerea !a 1omnu!. #arastasu! nu trebuie să e mereu indi%idua!$ căci 1umnezeu nu

&udecă precum noi$ oamenii$ preferenia! Li exc!usi%ist. 1impotri%ă$ comuniunea înrugăciune Li împreună suferina pentru pierderea ce!or dragi sunt mai p!ăcute înaintea!ui 1umnezeu. +nii cred în mod greLit că până !a parastasu! de 4 de zi!e nu este binesă se mai facă nicio pomenire. 1acă înaintea ce!or 4 de zi!e se întâmp!ă să e oSâmbătă a Mori!or cu parastas de obLte !a biserică$ aceste fami!ii a!eg să nu participe.


18/19

*!e pri%ează suetu! ce!ui adormit de dez!egări Li uLurare în %iaa de apoi. 'a fe! se întâmp!ă când fami!ia crede că Li-a făcut datoria creLtinească faă de ce! răposatpomenindu-! o dată în ecare an$ !a o dată apropiată de cea a morii. 5ceste fami!ii$ înmod greLit$ nu consideră necesar să participe Li !a a!te pomeniri de obLte rânduite deBiserică. +n a!t caz care %ădeLte ancorarea întru ce!e forma!e$ este insistena unor

fami!ii de a face parastas indi%idua! pentru cei adormii chiar într-o astfe! de Sâmbătă aMori!or$ dar !a o a!tă oră$ separat de parastasu! obLtesc. =um putem a&uta cu ade%ăratpe cei adormii Sfântu! 6oan ură de 5ur deta!iază sensu! mi!osteniei "i a! rugăciuni!orfăcute pentru cei adormi,i )=um "i în ce mod îi putem a&uta/ Să ne rugăm pentru ceimor,i$ punând "i pe a!,ii să se roage "i dând mi!ostenii pentru suete!e !or. =ăci nudegeaba s-a rânduit de către 5posto!i ca să se facă pomenirea !a Snte!e "i

înfrico"ătoare!e


19/19

putem merge singuri ulterior cu sticla cu vin amestecat cu ulei etc...

am facut asa....s-au ofuscat nemaurile ca era musai sa mergem la

cimitir cu preot si cu alea obiceiuri..galeti, prosoape date de pomana

peste mormant ...si nu mai tin minte cate alea in va#ul

lumii...preotul a spus ca sunt obiceiuri laice si ca nu au legatura cudrumul sufletului celui decedat.... nici mesele intinse si copioase nu

au a face cu spiritualitatea dar macar daca cei de la pra#nic

pomenesc numele decedatului inainte de a incepe sa bage in gura

se cheama ca pomana si-a atins scopul....adica "pomenirea

mortului"...

asta le-a comunicat preotul celor de la pra#nic, pentru ca au fost

persoane care luat "atitudine" in fata lui incercand sa ne arate cu"degetul"

ps. la &' de #ile nu cred ca e2ista ta2a la biserica, trebuie mers din

timp cel putin o saptamana inainte sau poate chiar doua! si

anuntat ca aveti pra#nic de &' de #ile in #iua G, apoi cand se merge

la biserica ptr slujba cand se da liturghie se scrie pe pomelnic

numele pomenitului si ca e pomenit la &' de #ile si ii si spunetipreotului ca a#i aveti pomenirea de &' de #ile, trebuie sa stie3

pentru cat se da la preot ca vine acasa sau si la cimitir vorbiti cu

persoana de la lumanari sau cu dascalul, daca ei va spun ca trebuie

vorbit direct cu preotul , faceti cum spun ei

Documents

Despre Pomeni - dupa inmormantare.docx