dezvoltare durabila

STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPLICAŢIILE ECONOMICO-FINANCIARE ALE ORGANIZĂRII

S.C. AGROZOOTEHNICA S.A. PE BAZA UNEI DEZVOLTĂRI DURABILE

Obiective

Analizarea implicaţiilor economico-financiare a organizării unei exploataţii agricole.

Studierea dimensiunii optime a unei exploataţii agricole durabile.

Înţelegerea organizării exploataţiilor agricole durabile. Identificarea punctelor tari şi slabe ale exploataţiei agricole prin

metode de diagnostic global.

5.1 Prezentarea generală a S.C. Agrozootehnica S.A. Societatea comercială Agrozootehnica S.A. este la această dată o societate pe acţiuni privatizată în baza Legii nr. 268/2002, lege privind privatizarea fostelor I.A.S.-uri. Privatizarea societăţii s-a făcut prin negociere directă între Agenţia Domeniului Statului, reprezentanta legală a Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi a Pădurilor şi Asociaţia salariaţilor a S.A. Agrozootehnica S.A. Această societate s-a constituit în baza Legii nr.15/1991 prin reorganizarea întreprinderilor de stat şi transformarea lor în societăţi comerciale. Ca urmare, fostul IAS Agrozootehnica a devenit prin Hotărârea Guvernului nr. 266/1991, S.C. Agrozootehnica S.A. Societatea are ca obiect principal de activitate producerea, comercializarea şi industrializarea produselor agrozootehnice şi are sediul în judeţul Giurgiu.

CAPITOLUL V

Dezvoltarea durabilă şi implicaţiile economico-financiare ale organizării exploataţiilor agricole

Societatea exploatează în medie anual 4000 ha teren arabil din care 3000 ha irigat şi se ocupă şi de creşterea bovinelor de lapte al căror efectiv variază în jurul cifrei de 1450 capete taurine din care 800 capete efective matcă. Terenul pe care societatea îl exploatează este proprietatea Agenţiei Domeniului Statului Bucureşti în suprafaţă de 1140 ha, iar diferenţa o reprezintă terenul arabil arendat care este în proprietatea persoanelor fizice învecinate societăţii. Detaliind obiectul de activitate principal, S.C. Agrozootehnica S.A. produce pe suprafaţa de teren arabil cereale şi plante tehnice precum şi furajele necesare sectorului de creştere a animalelor. În producţia zootehnică, societatea se ocupă de producerea laptelui de vacă şi îngrăşarea taurinelor.

Capitalul social al societăţii la data de 31.12.2001 este de 5 000 000 mii lei. S.C. Agrozootehnica S.A. este organizată în ferme de producţie şi sectoare de deservire specializate ale fermelor de producţie. Astfel, societatea are următoarele subunităţi:

• 3 ferme cu profil vegetal; • 1 fermă de creştere a bovinelor de lapte; • sectorul de deservire cu profil de reparare a utilajelor agricole şi

executarea de servicii specifice agriculturii către fermele societăţii;

• sectorul de aprovizionare, desfacere, transport ce are ca obiectiv asigurarea necesarului de materiale pentru procesul de producţie, desfacerea produselor obţinute de către ferme şi gestionarea mijloacelor de transport necesare activităţilor de mai sus;

• compartimentul de evidenţă financiar-contabilă. La data de 31.12.2001, societatea dispune de un număr de 219 salariaţi, din care angajaţi permanenţi 184, personal TESA 26, muncitori sezonieri 35.

5.2 Studierea dimensiunii optime a S.C. Agrozootehnica S.A. cu ajutorul metodelor statistico-matematice

O problemă importantă de care depinde în mare măsură, rezultatele

de producţie şi economice, pentru o perioadă îndelungată de timp, o constituie dimensiunile exploataţiilor agricole. Utilizarea metodelor statistice pentru determinarea dimensiunii optime a exploataţiilor agricole se bazează pe conceptul de corelaţie statistică ce poate fi atribuit legăturilor care există între indicatorii de potenţial (variabile factoriale sau independente) şi indicatorii de rezultate şi de eficienţă economică (variabile rezultative sau dependente) ai unei exploataţii agricole.

Studiu de caz privind implicaţiile economico-financiare ale organizării S.C. Agrozootehnica S.A. pe baza unei dezvoltări durabile

Metoda seriilor paralele interdependente constă în aprecierea legăturii dintre două sau mai multe caracteristici ordonate sub formă de şiruri paralele. Pentru stabilirea dimensiunii optime a exploataţiilor agricole (variabilă notată cu xi) se va face corespondenţa cu valorile yij, reprezentând indicatorii de rezultate şi de eficienţă.

Aplicarea metodei presupune existenţa unei bănci de date referitoare la: un anumit număr de exploataţii agricole, suprafaţa pentru fiecare exploataţie, nivelurile indicatorilor de rezultate şi eficienţa ce le caracterizează activitatea.

Metoda demarează prin efectuarea grupării unităţilor pe intervale de dimensiune, pentru care se recomandă utilizarea relaţiei lui H.D. Sturges:

K

xxh minmax −=

unde: xmax, xmin – suprafaţa maximă, respectiv minimă, a unităţilor luate în

studiu K = 1+3,322 log n – reprezintă numărul pe grupe în care se împart

cele „n” unităţi agricole Pentru efectuarea grupării exploataţiilor este necesar, ca în prealabil,

să se respecte următoarele cerinţe: o exploataţiile să fie de aceeaşi specializare şi să aibă aceleaşi

condiţii de producţie; o fiecare grupă să cuprindă un anumit număr de exploataţii

agricole, astfel încât rezultatele să fie semnificative; o intervalul de grupare să asigure deosebiri în nivelul indicatorilor

de rezultate şi de eficienţă. Având grupele de unităţi (K), se vor calcula mediile parţiale ale fiecărui indicator de eficienţă economică şi de rezultate, după formula:

j

nj

iij

i n

yy

∑== 1 ,

unde; iy - reprezintă media indicatorului pentru clasa j; j = 1,2,3, . . .,K yij – nivelurile indicatorilor aferenţi celor nj unităţi din grupa j; nj – numărul unităţilor din fiecare grupă; n – numărul total al unităţilor.


∑=

=n

jjnn

1.

Intervalul optim de dimensiune va fi acela căruia îi corespunde nivelul maxim al mediilor parţiale pentru indicatorii de rezultate şi de eficienţă direcţi şi/sau minim pentru cei indirecţi. Studierea dimensiunii la S.C Agrozootehnica S.A. s-a realizat pe baza informaţiilor obţinute prin cercetări proprii, din activitatea practică a mai multor exploataţii din judeţul Giurgiu.

În urma prelucrării informaţiilor, datele care au rezultat sunt următoarele:

n = 15 xmax = 5 000 xmin = 2 000 Astfel:

hah 60015log322,31

20005000=

+−

=

Indicatori de rezultate şi eficienţă a exploataţiilor agricole

de diferite dimensiuni

Tabel 5.1 Indicatorii de rezultate şi eficienţă economică

Nr. crt.

Interval de dimensiune

(ha) xi

Nr. unit

Cifra de afaceri

(mil lei)

Cheltuieli aferente cifrei de afaceri

(mil lei)

Productivitatea muncii

(mil. lei/pers)

Cheltuieli la 1000 lei

cifră de afaceri

Profit (mil. lei)

1 2000-2600 2 15642 14164 252600 905,5 1478,0 2 2601-3200 4 29850 25819 304525 864,9 4031,0 3 3201-3800 4 37000 32500 379779 878,3 4500,0 4 3801-4400 3 42875 36536,5 415000 852,1 6338,5 5 4401-5000 2 32000 28880 325900 902,5 3120,0

Total 15 După cum se observă, intervalul nr. 4 este optim deoarece avem

niveluri maxime pentru indicatorii direcţi (cifra de afaceri, productivitatea muncii, profit) şi niveluri minime pentru indicatorii indirecţi (cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri).

Totuşi, în intervalul nr.4 cheltuielile aferente cifrei de afaceri reprezintă un nivel maxim (metoda are limite în aplicare), ceea ce atestă că managerii exploataţiilor din acest interval au făcut eforturi mai mari corespunzătoare celui mai ridicat nivel al cifrei de afaceri şi al profitului.


Deci, S.C. Agrozootehnica S.A. se află în intervalul optim privind suprafaţa (3801- 4400) deoarece aceasta exploatează o suprafaţă de 4000 ha.

Metoda regresiei – studierea dimensiunii şi stabilirea nivelului său optim se poate face recurgând la metoda regresiei care se fundamentează pe utilizarea funcţiei de producţie.

Funcţia de producţie exprimă relaţia funcţională dintre o variabilă dependentă (indicatori de producţie şi economici) şi o variabilă independentă (suprafaţa sau efectivul de animale), de forma:

y = f(x) Pentru studierea dimensiunii cu ajutorul funcţiei de regresie este

necesară parcurgerea următoarelor etape: reprezentarea grafică a datelor empirice pentru a afla tipuri de

funcţie ce caracterizează fenomenul (legătura dintre cele două variabile);

determinarea, cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate, a coeficienţilor funcţiei de producţie;

aflarea punctului de maxim sau minim admis de funcţie, prin calcularea derivatei I a acesteia şi a valorii variabilei independente;

determinarea valorii variabilei dependente, prin introducerea valorii variabilei independente în forma concretă a funcţiei.

Studiul urmăreşte determinarea efectivului matcă de vaci de lapte la S.C. Agrozootehnica S.A. cu ajutorul metodei amintite, utilizând informaţii preluate de la ferme având aceeaşi activitate.

Funcţia de producţie fiind o metodă statistică, la aplicarea sa se procedează ca şi în cazul precedent la stabilirea intervalului de grupare:

15015log322,31

200950=

+−

=h capete

Indicatori ai diferitelor exploataţii agricole studiate

Tabel 5.2

Nr. crt.

Intervalul de dimensiune

- capete – xi

Nr. unităţi

Producţia medie (Q) (l/cap y1)

Costul/litru lapte (lei/l)

y2

1 200-350 4 3800 4100 2 351-500 5 4500 3900 3 501-650 3 5200 3300 4 651-800 1 4900 3500 5 801-950 2 4100 3600

Total 15


1) Analiza corelaţiei dintre efectivul de animale şi producţia medie pe vacă furajată

y=a+bx+cx2

na + b∑ x +c∑ ∑= yx 2

a ∑ ∑ ∑∑ =++ xyxcxbx 32

a∑ ∑ ∑ ∑=++ yxxcxbx 2432

n = 5

Tabel 5.3 x y x2 x3 x4 xy x2y

275 3800 75625 20796875 5719140625 1045000 287375000 425 4500 180625 76765625 32625390625 1912500 812812500 575 5200 330625 190109375 109312890625 2990000 1719250000 725 4900 525625 181078125 276281640625 3552500 2575562500 875 4100 765625 669921875 586181640625 3587500 3139062500 ∑ 2875 22500 1878125 1338671875 1010120703125 13087500 8534062500

5a + 2 875 b + 1878125 c = 22 500 2875 a + 1878 125 b + 1 338 671 875 c = 13 132 500 1 878 125 a + 1 338 671 875 b + 1 010 120 703 125 c =8 592 562 500

y = 998,73 + 13,787 x – 0,012 x2 y' = 0 ⇒ 13,787 – 0,024 x = 0 x = 574 capete efectiv optim de animale care determină cel mai

mare nivel al producţiei pe animal. y= 998, 73 + 13,787 • 574 – 0,012 • 5742 yMT = 4959 l/cap de animal

2) Analiza corelaţiei dintre efectivul de animale şi costul de

producţie pe litru de lapte. Tabel 5.4

x y x2 x3 x4 xy x2y 275 4100 75625 20796875 5719140625 1127500 310062500 425 3900 180625 76765625 32625390625 1657500 704437500 575 3300 330625 190109375 109312890625 1897500 1091062500 725 3500 525625 181078125 276281640625 2537500 1839687500 875 3600 765625 669921875 586181640625 3150000 2756250000 ∑ 2875 18400 1878125 1338671875 1010120703125 10370000 6701500000


5a + 2 875 b + 1878125 c = 18 400 2875 a + 1 878 125 b + 1 338 671 875 c = 10 370 000 1 878 125 a + 1 338 671 875 b + 1 010 120 703 125 c = 6 701 500 000

y = 5486,11 – 6,044 x + 0,0044x2 y' = 0 ⇒ -6,044 + 0,0088x = 0 x = 686 capete y = 5486,11 – 6,044 • 686 + 0,0044 • 6862 y = 3410,55 lei/ litru

Apare problema alegerii soluţiei optime: câte efective? Pentru aceasta se va avea în vedere faptul că pentru producători este mai important costul de producţie, deoarece preţul de vânzare se formează sub impulsul raportului dintre cerere şi ofertă. Deci, din punct de vedere economic am putea spune că efectivul matcă optim este de 686 capete, dar din punct de vedere ecologic am putea spune că efectivul optim este de 574 capete deoarece producţia este maximă şi presiunea ecologică va fi mai mică fiind un efectiv mai mic.

5.3 Organizarea pe baze ştiinţifice a utilizării resurselor necesare la S.C. Agrozootehnica S.A.

Verbul a organiza este explicat prin a combina, a dispune pentru a funcţiona. A organiza o întreprindere înseamnă a constitui componentele sale, dând fiecăruia importanţa pe care trebuie să o aibă, astfel încât ea să dispună, în timpul dorit şi la cel mai mic cost de tot ceea ce îi este util funcţionării sale1. Organizarea constituie combinarea nemijlocită a resurselor umane şi în mod indirect, materiale, informaţionale şi financiare, la nivelul locurilor de muncă, compartimentele şi unităţii în ansamblul ei. Preponderente sunt problemele de organizare a producţiei şi a muncii, dar la fel de importante sunt şi cele de organizare a teritoriului unităţilor agricole, de creare a asolamentului; asigurarea şi organizarea utilizării mijloacelor tehnice; a forţei de muncă; alegerea structurilor de producţie în cultura plantelor şi în creşterea animalelor. În accepţiunea modernă se solicită o exercitare atentă a funcţiei de organizare a managementului.

1 Radu Voicu, Organizarea şi strategia dezvoltării unităţilor agricole, Bucureşti, Editura

ASE, 1999.


În cadrul organizării delimităm două subdiviziuni principale. Mai întâi organizarea de ansamblu a unităţii concretizată în stabilirea structurii organizatorice şi a sistemului informaţional. Această parte a funcţiei de organizare este exercitată de managementul superior al firmei, condiţionând sensibil eficienţa procesului de management în ansamblul său. A doua categorie majoră o reprezintă organizarea principalelor componente ale întreprinderii: cercetarea-dezvoltarea, producţia, comercializarea, personalul, activitatea financiar-contabilă. Specific acestei componente majore a funcţiei de organizare, predominantă cantitativ, este realizarea sa la nivelul managementului mediu şi inferior, dat fiind necesitatea luării în considerare a specificului proceselor de execuţie şi de management supuse organizării şi a volumului de muncă apreciabil implicat2. Organizarea operează cu subdiviziuni, posturi, funcţii, variabile organizaţionale, a căror combinare şi a căror influenţă, în cazul acestora din urmă, determină variante de structură diferite pentru diverse unităţi agricole (în special pentru societăţi agricole). Necesitatea înfăptuirii organizării în unităţile agricole este în această perioadă mai mult decât necesară. Schimbările care au avut loc în structurile agrare (structura de proprietate, de organizare a exploataţiilor agricole şi a serviciilor pentru agricultură, structura de producţie) a determinat modificări esenţiale şi chiar radicale în ceea ce priveşte tipurile şi formele unităţilor agricole. Aceste unităţi rezultate în urma aplicării legislaţiei în vigoare, se află în proces de adaptare la noul mediu economic în care îşi desfăşoară activitatea şi se confruntă cu numeroasele probleme de ordin organizatoric. De exemplu, numai dacă ne referim la organizarea teritoriului acestor unităţi în condiţiile în care parcelele de teren ale gospodăriilor familiale sunt numeroase şi dispersate şi avem măsura necesităţii demersului în domeniul organizării unităţilor agricole. Trecerea la economia de piaţă impune o organizare cu un pronunţat caracter creativ, flexibil şi dinamic, astfel încât să faciliteze la maximum desfăşurarea unor activităţi profitabile. S.C. Agrozootehnica S.A. este organizată în ferme de producţie, sectoare de deservire specializate ale fermelor de producţie. Societatea are în componenţă următoarele:

3 ferme cu profil vegetal; 1 fermă de creştere a bovinelor de lapte; sectorul de deservire cu profil de reparare a utilajelor agricole şi

executare de servicii specifice agriculturii către fermele societăţii;

2 O. Nicolescu, I. Verboncu, Management, Bucureşti, Editura Economică, 1995


sectorul de aprovizionare, desfacere, transport, ce are ca obiectiv asigurarea necesarului de materiale pentru procesul de producţie, desfacerea produselor obţinute de către ferme şi gestionarea mijloacelor de transport necesare activităţii de mai sus;

compartiment de evidenţă contabilă, financiar şi salarizare.

5.3.1 Organizarea resurselor funciare la S.C. Agrozootehnica S.A.

În sectorul vegetal, societatea dispune de un teren arabil de 4000 ha, teren pentru care există contracte pe termen lung de arendare şi concesionare. În sectorul zootehnic (unde există activitate încă din anul 1968) societatea dispune de un efectiv de aproximativ 1450 capete taurine, din care 800 matcă – vaci şi juninci, cu circuit închis, animale din rasa Holstein. Pământul reprezintă în agricultură unicul mijloc al obţinerii produselor vegetale strict indispensabile atât în alimentaţia raţională a oamenilor, cât şi în creşterea animalelor. Societatea a realizat organizarea terenului arabil având în vedere:

• numărul de asolamente; • organizarea suprafeţelor asolamentelor; • trasarea de drumuri de exploatare. Asolamentul s-a organizat pe ferme (3 ferme vegetale şi 1 fermă

zootehnică). Prin asolament se înţelege organizarea ternului arabil în sole şi

stabilirea, cu exactitate, a rotaţiei culturilor în timp şi în spaţiu, în funcţie de care se recurge la sistemul de lucrări ale solului, fertilizare, combaterea dăunătorilor etc., pentru fiecare unitate de sol şi pentru fiecare cultură3.

Prin asolament S.C. Agrozootehnica S.A. a avut în vedere stabilirea structurii culturilor în funcţie de cerere şi ofertă, asigurarea îmbinării optime a soiurilor şi hibrizilor, folosirea raţională a forţei de muncă şi a mecanizării, recoltarea eşalonată a culturilor şi evitarea vârfurilor de muncă.

În vederea realizării unei fertilizări naturale a solului în ultimul timp societatea a introdus în structura de producţie şi leguminoasele.

Structura de producţie este formată din următoarele culturi: • grâu (1600 ha); • orzoaică (640 ha);

3 Radu Voicu, Iuliana Dobre, Organizarea şi strategia unităţilor agricole, Bucureşti,

Editura ASE, 2003


• porumb boabe (670 ha); • mazăre (187 ha); • floarea-soarelui (551 ha); • soia (92 ha); • lucernă (260 ha). Această structură va fi modificată în funcţie de cerere. Pe baza

studiilor de piaţă s-a constatat că în cazul grâului de consum, cererea va înregistra o scădere cu circa 20%, ca urmare se va urmării reducerea suprafeţei cultivate, pe când culturi ca floarea soarelui şi porumb înregistrează o creştere a cererii de 10-20%, care reflectă cererea sporită din industria oleaginoaselor.

Programul şi structura de producţie durabile se vor fundamenta pe următoarele elemente:

suprafaţa de teren arabil şi efectivele de taurine pentru lapte existente în patrimoniul societăţii;

cerinţele pieţei în domeniu în perspectiva agriculturii, ce constituie politica de bază a guvernului;

condiţiile naturale şi bonitatea solului (potenţialul de fertilitate a solului în zona de nord a judeţului Giurgiu);

potenţialul rasei de taurine de care dispune societatea; producţiile medii realizate în ultimii trei ani; capacităţile de producţie, respectiv, construcţiile agrozootehnice şi utilajele;

tehnologiile actuale cu privire în special la îngrăşăminte, erbicide şi seminţe şi nu în ultimul rând, posibilitatea accesării unor tehnologii durabile bazate pe protecţia mediului şi a sănătăţii;

costurilor de producţie fundamentate pe baza evoluţiei în ultimii trei ani, a devizelor de cheltuieli şi a criteriilor având la bază prognozele inflaţiei cuprinse în programul guvernamental.

Asolamentul poate fi apreciat ca foarte important şi, chiar de neînlocuit, urmând să asigure4:

• creşterea şi conservarea capacităţii productive a terenurilor; • ameliorarea solurilor slab productive; • prevenirea proceselor de degradare a solului; • eliminarea efectului negativ al diferiţilor factori limitativi ai

producţiei: • introducerea şi diversificarea rotaţiei culturilor;

4 Radu Voicu, Iuliana Dobre, Organizarea şi strategia unităţilor agricole, Bucureşti,

Editura ASE, 2003


• creşterea randamentului la hectar, fără consumuri suplimentare de factori de producţie;

• combaterea eroziunii solurilor pe terenurile arabile în pantă; • atenuarea efectelor secundare negative ale lucrării solului, în

condiţiile irigării şi mecanizării intensive (tasare, compactare etc.).

La capitolul îmbunătăţiri funciare societatea stă foarte bine. Deţine un sistem de irigaţii pe o suprafaţă de 3000 ha, având grijă să efectueze desecări şi drenaje atunci când este cazul şi să combată eroziunea solului.

Pentru optimizarea structurii de producţie trebuie aplicate ştiinţific asolamentul şi rotaţia ţinând cont de următoarele principii şi recomandări (Van Mansvelt şi Van der Lubbe, 1999; Vereijckn, 1995; Aubert, 1981):

o împărţirea terenului cultivabil în mai multe parcele relativ uniforme ca orografie şi însuşiri fizico-chimice, din care să nu lipsească minirezervaţia naturală;

o prevenirea cultivării speciilor şi varietăţilor improprii zonei şi solului respectiv, precum şi a celor sensibile la infestarea cu buruieni şi agenţi patogeni sau dăunători;

o alegerea culturilor ale căror produse sunt solicitate de cumpărători şi /sau au efecte favorabile asupra solului;

o stabilirea unui raport echilibrat, ca suprafaţă, între plantele care îmbunătăţesc însuşirile solului şi cele care le înrăutăţesc;

o folosirea drept cap de asolament a păşunilor sau fâneţelor permanente sau temporare;

o cultivarea fără rezerve a leguminoaselor anuale sau perene; o alternarea cultivării plantelor cu înrădăcinare adâncă cu cele cu

înrădăcinare superficială; o cultivarea sistematică a plantelor pentru îngrăşăminte verzi. Aceste reguli sunt respectate şi de asolamentul agricol şi rotaţie de 8

ani practicat în România la I.C.C.P.T. Fundulea (Toncea, 2001)5 pe care îl propunem şi pentru S.C. Agrozootehnica S.A.:

1. amestec de plante furajere perene; 2. amestec de plante furajere perene; 3. amestec de plante furajere perene; 4. amestec de plante furajere perene; 5. grâu + îngrăşământ verde (trifoi de Alexandria); 6. porumb;

5 I. Toncea, Ghid practic de agricultură ecologică. Tehnologii ecologice de cultivare a

terenurilor, Cluj Napoca, Editura Academic Pres, 2002.


7. floarea-soarelui; 8. mazăre, fasole sau năut. Acest asolament are 4 sole: 1. perdeaua de protecţie, ocupă 8% din suprafaţă, se află în partea

de nord-est a agroecosistemului şi este formată din mai multe rânduri de specii silvice aşezate relativ etajat;

2. sola cu plante furajere perene, ocupă 44% din suprafaţa agroecosistemului şi este cultivată timp de 4 ani cu un amestec de plante furajere perene;

3. sola cu plante anuale, ocupă tot 44% din sistem, dar este cultivată cu grâu (9-15%), porumb (9-15%), mazăre, fasole sau năut (11%) şi floarea-soarelui (11%);

4. minirezervaţia naturală, ocupă 4% din sistem, se află între solele 2 şi 3 şi se lasă permanent cu vegetaţie spontană caracteristică zonei. După 4 ani, amplasarea culturilor se schimbă, sola care a fost cu plante perene se cultivă cu plante anuale, iar cea cu plante anuale se cultivă cu plante perene. De asemenea, în fiecare primăvară se însămânţează în grâu trifoi anual de Alexandria pentru îngrăşământ verde şi /sau sămânţă.

Asolament şi rotaţii (Fundulea 1998-2001)

Tabel 5.5

1998 1999 2000 2001 Ierburi perene (lucernă + golomăţ)

Grâu de toamnă Porumb pentru boabe Soia Grâu de toamnă

Soia Grâu de toamnă Floarea-soarelui Grâu de toamnă

Floarea-soarelui Grâu de toamnă Porumb pentru boabe

Mazăre pentru boabe

Porumb pentru boabe

Mazăre pentru boabe Grâu de toamnă Floarea-soarelui

Porumb pentru boabe Floarea-soarelui Grâu de toamnă Porumb pentru

boabe Agroecosistemele cu culturi de câmp sunt viabile atât din punct de vedere ecologic (creşterea fertilităţii solurilor), cât şi economic (stabilitate şi calitate superioară a recoltelor) şi social (valorificarea superioară a forţei de muncă).


Datele experimentale constituie un suport real pentru (re)proiectarea fermelor ecologice. În Câmpia Română terenul unei ferme ecologice vegetale poate fi cultivat cu:

plante furajere perene (25-50%); grâu (12,5-25%); porumb (12,5-25%); leguminoase pentru boabe (6-12,5%); floarea-soarelui (6-12,5%).

S.C. Agrozootehnica S.A. va trebui să-şi optimizeze structura de producţie astfel:

• grâu + orz → aproximativ 2000 ha; • porumb → 300 - 400 ha; • lucernă → 300 – 400 ha; • restul (1000 ha) alte culturi. În ceea ce priveşte efectivul optim de animale societatea depăşeşte

cu mult nivelul optim din punct de vedere ecologic. Chiar dacă din punct de vedere economic efectivul matcă se situează între 500-600 capete, noi considerăm că din punct de vedere ecologic acestea nu trebuie să depăşească 200 de capete.

În concluzie, S.C. Agrozootehnica S.A. pentru amploarea şi delimitarea teritoriului fermelor va trebui să ţină seama de următoarele condiţii, în vederea organizării resurselor funciare în mod durabil:

perfecţionarea structurii organizatorice a fermelor corespunzător profilului, condiţiilor specifice şi nu în ultimul rând, ţinând cont de protecţia mediului;

să cuprindă suprafeţe compacte (într-un singur trup) şi având legături funcţionale directe cu centrele de producţie, aşezările populate, centre de prelucrare şi industrializare;

stabilirea unei configuraţii corespunzătoare limitelor naturale (păduri, cursuri de apă etc.), construite (diguri, canale) sau convenţionale (intravilane, hotarele unităţilor, limita laturilor la irigarea prin aspersiune etc.);

asigurarea utilizării optime a tuturor resurselor de producţie în mod diferenţiat pentru suprafeţele de teren cu restricţii ecologice.

Dacă prin organizarea resurselor funciare se realizează comasarea terenurilor, asigurarea unor forme geometrice regulate pentru loturi, sole sau parcele şi trasarea reţelei de drumuri atunci este evident că efectuare lucrărilor, folosirea tehnicii agricole, consumul de carburanţi şi chiar protecţia mediului se va face pe bazele unei dezvoltări durabile.


5.3.2 Organizarea resurselor tehnico-materiale la S.C. Agrozootehnica S.A.

În condiţiile economiei de piaţă, exploataţiile agricole pot obţine o rentabilitate competitivă şi durabilă şi în funcţie de dimensionarea, structura, calitatea şi exploatarea cu maxim de eficienţă a resurselor tehnico-materiale. Slaba capitalizare a exploataţiei agricole reduce considerabil rezultatele acesteia deoarece utilizarea mijloacelor tehnice are însemnate consecinţe economice (de ex. creşterea randamentului pământului, a productivităţii muncii etc.) şi sociale (de ex. uşurarea muncii producătorilor). Pentru agricultura României, extinderea mecanizării este o necesitate fundamentală ţinând de principalele efecte obţinute, cum ar fi:

înzestrarea tehnică a muncii; creşterea randamentului pe ha; creşterea productivităţii muncii; reducerea ponderii forţei de muncă ocupată în agricultură; raţionalizarea costurilor de producţie etc.

S.C. Agrozootehnica S.A. este dotată cu mijloace mecanice de lucrare a solului, de recoltare ş.a. din care enumerăm mai jos principalele tractoare şi maşini agricole din inventarul societăţii;

• tractoare de mare capacitate 180 HP cp – 2 bucăţi; • tractoare U-650 – 35 bucăţi; • grape cu disc – 15 bucăţi; • autobene pentru transport cereale şi furaje – 12 bucăţi. În sectorul unde există activitate încă din anul 1968, societatea

dispune de un efectiv de aproximativ 1450 capete taurine, din care 800 matcă – vaci şi juninci, cu circuit închis animale din rasa Holstein.

Activitatea sectorului zootehnic dispune în principal de următoarele active fixe specifice activităţii acestui sector, cum sunt:

◙ grajduri de vaci – 10 bucăţi a 204 capete capacitate; ◙ maternităţi – 3 buc.; ◙ creşe pentru viţei - 3 grajduri; ◙ 3 grajduri pentru tineret de reproducţie şi îngrăşare cu o

capacitate medie de 500 capete; ◙ utilaje pentru distribuţie, evacuarea dejecţiilor şi muls mecanic; ◙ instalaţii de măcinat şi pregătit furaje; ◙ silozuri de suprafaţă cu capacitatea de 15 000 tone; ◙ şoproane pentru depozitarea fânurilor; ◙ magazie pentru depozitarea furajelor concentrate.


Trebuie făcută precizarea că societatea îşi produce pe terenurile arendate şi concesionate furajele de volum şi concentrate cultivate la nivelul necesarului.

Din păcate societatea dispune de utilaje şi construcţii cu vechime foarte mare, unele din utilaje având deja realizate vârstele normate.

Din lipsă de fonduri financiare însă, societatea a trebuit să folosească parcul de maşini şi utilaje existent. Intervenţia cu investiţii noi este reprezentată de tractoare de mare capacitate şi combine CLAS.

Privitor la construcţii, s-au făcut doar întreţineri la acestea, fără intervenţii capitale din lipsă de resurse financiare suficiente, ceea ce a făcut ca din punct de vedere fizic, aceste construcţii să prezinte un grad de uzură destul de ridicat.

Eficienţa cu care este folosit capitalul fix se poate vedea utilizând o serie de indicatori, unii dintre aceştia redându-se în tabelul următor:

Indicatori ai eficienţei economice a bazei materiale

Tabel 5.6-lei-

Nr. crt. Indicatori 1999 2000 2001

1 Venituri totale la 1000 lei mijloace fixe 3449,85 6090,78 9838,45

2 Cifra de afaceri totală la 1000 de lei mijloace fixe

1952,43 3376,73 6133,69

3 Profitul brut total la 1000 de lei mijloace fixe

38,86 63,49 17,65

Indicatorii „venituri totale la 1000 lei mijloace fixe” şi „cifra de

afaceri totale la 1000 lei mijloace fixe” au înregistrat un trend crescător. Acest lucru atestă faptul că:

♦ s-a pus un accent mai mare pe latura intensivă a utilizării mijloacelor tehnice;

♦ s-a acordat o atenţie deosebită creşterii cifrei de afaceri prin sporirea producţiei vândute;

♦ s-a acordat mai multă atenţie raţionalizării unor cheltuieli de producţie.


Din păcate, indicatorul „profitul brut total la 1000 lei mijloace fixe” a înregistrat o evoluţie nefavorabilă. Acest lucru se datorează faptului că:

Η veniturile totale au crescut ca urmare a sporirii cantitative şi calitative a producţiei vândute în mică măsură, iar în mare măsură datorită inflaţiei;

Η ritmul de creştere a cheltuielilor excepţionale a fost mai mare faţă de ritmul de creştere a veniturilor excepţionale (3,9>3,4);

Η au existat pierderi din calamităţi naturale şi penalizări a unor impozite şi taxe neplătite la termenul stabilit la bugetele locale.

În utilizarea eficientă a resurselor tehnico-materiale un rol important îl au şi îngrăşămintele chimice. În agricultura durabilă alocarea îngrăşămintelor chimice se va face cât mai raţional, ţinând cont în primul rând de disponibilităţile din sol.

Asigurarea eficienţei alocării îngrăşămintelor chimice presupune cuantificarea aportului factorilor la rezultatele finale înregistrate şi identificarea nivelului optim de alocare şi de combinare a lor. În acest sens se poate recurge la funcţiile de producţie şi economice6.

Funcţia arată modul de comportare a producţiei în raport de nivelul de alocare sau combinare a factorilor de producţie7.

În continuare vom prezenta condiţiile de alocare optimă a unui factor de producţie (funcţia monofactorială).

Expresia generală a funcţiei de producţie de un singur factor este:

y = f(x1/x2,x3, . . . , xn) în care:

y = variabila dependentă (producţia fizică totală pe unitatea care produce);

x1= factorul variabil; x2, . . . ,xn = factori consideraţi constanţi.

Pornind de la această formă a funcţiei se are în vedere studierea efectelor pe care le generează pentru producţie, alocarea succesivă pe unitatea de suprafaţă a unor cantităţi dintr-un factor variabil (∆x având o anumită mărime care se menţine, însă, constantă), exemplul citat, cel mai des, se referă la administrarea unui îngrăşământ chimic la o cultură.

6 R. Voicu, Iuliana Dobre, Organizarea şi strategia dezvoltării exploataţiilor agricole,

Bucureşti, Editura ASE, 2003. 7 V. Baghinschi, Funcţiile de producţie şi aplicaţiile lor în agricultură, Bucureşti, Editura

Ceresa, 1979.


În vederea determinării condiţiilor de alocare optimă a unui factor de producţie la SC Agrozootehnica S.A. sunt necesare următoarele elemente:

1) Factorul care se utilizează: îngrăşământul chimic pe bază de azot (uree).

2) Cultura la care se utilizează factorul: porumb pentru boabe. 3) Producţiile obţinute corespunzător diferitelor doze de

îngrăşământ:

N 0 25 50 75 100 125 150 Kg s.a. Q 48 52 54 56 57 53 51 q/ha

4) Costul unei unităţi de factor: 14 000 lei/Kg s.a. 5) Preţul de vânzare pe unitatea de produs: 6000 lei/kg.

Metoda de lucru: se testează tipul de funcţie ce exprimă legătura dintre producţie şi

factorul de producţie alocat prin reprezentarea grafică a datelor empirice;

după identificarea tipului de funcţie, se procedează la determinarea coeficienţilor acesteia folosind metoda celor mai mici pătrate, rezolvând sistemul:

Expresia concretă a funcţiei se obţine prin înlocuirea acestor parametrii în funcţia problemei. Analiza funcţiei

din punct de vedere tehnic (fizic) se urmăreşte determinarea dozei din factor care asigură nivelul maxim al producţiei la ha (maximul tehnic). Acest lucru se realizează atunci când derivata I a funcţiei este egală cu zero (întrucât se merge cu alocarea factorului până când Pmg fizică=0). Producţia în punctul de maxim tehnic se obţine prin înlocuirea dozei din factor în forma concretă a funcţiei;

na + b∑ x +c∑ ∑= yx 2

a ∑ ∑ ∑∑ =++ xyxcxbx 32

a∑ ∑ ∑ ∑=++ yxxcxbx 2432


din punct de vedere economic se urmăreşte să se stabilească acel nivel de alocare a factorului care determină cel mai mare nivel al profitului pe unitatea care produce. Astfel, se va transforma funcţia din expresie fizică în expresie valorică, înmulţindu-se cu preţul de vânzare al produsului. Profitul maxim (OE) se atinge atunci când derivata I a funcţiei valorice este egală cu costul unităţii de factor (Pmg valorică =Cx1). Producţia în punctul de optim economic se obţine prin înlocuirea dozei din factor în expresia fizică a funcţiei.

Calculul profitului: Pornind de la modul de calcul al profitului, ca diferenţă între venituri

şi cheltuieli, funcţia acestuia va fi:

P = ( ),11kxppy xy +⋅−⋅

în care: =⋅ ypy funcţia de producţie în expresie valorică

=⋅⋅ kxpx 11funcţia costului.

Doza din factor care asigură profitul maxim se obţine făcând derivata I a funcţiei acestuia şi egalând-o cu zero (P=0).

Profitul în punctul de OE se determină prin înlocuirea în funcţia sa a dozei obţinute.

Rezolvare: 1) reprezentarea grafică a randamentelor la ha şi a cantităţilor

corespunzătoare din factor:

40

45

50

55

60

0 25 50 75 100 125 150x

y


2) Determinarea valorii coeficienţilor funcţiei: x y x2 x3 x4 xy x2y 2 48 ……… ……… ……… ……… ………. 25 52 ……… ……… ……… ……… ………. 50 54 ……… ……… ……… ……… ………. 75 56 ……… ……… ……… ……… ………. 100 57 ……… ……… ……… ……… ………. 125 53 ……… ……… ……… ……… ………. 150 51 ……… ……… ……… ……… ……….

∑ =x 525

∑ =y 371

∑ =2x 56 875

=∑ 3x 6 890 625

∑ =4x 888 671 875

∑ =xy 28 175

=∑ yx2 3 028 125

y = 47,81 + 0,19714 x-0,00118x2

Ο analiza funcţiei din punct de vedere tehnic y' = 0 ⇒ 0,19714 – 0,0236 x x = 83,53 kg s.a. (reprezintă doza de azot care asigură producţia fizică maximă la hectar. Orice alocare suplimentară din factor duce la scăderea producţiei). yMT=47,81+0,19714⋅83,53-0,00118⋅83,532 yMT=56,037 q/ha

Ο analiza din punct de vedere economic y⋅py= (47,81+0,19714 x1-0,00118 2

1x ⋅600 000 y⋅py= 28686000+118284x1-708 2

1x

7a + 525b + 56875 c = 371 525 a + 56875 b + 6890625 c = 28175 56875 a + 6890625 b + 888 671 875 c =3028125

Funcţia în expresie valorică


(y⋅py)′ = cx1 118284 – 1416x1=14 000 x1 = 73,64 kg s.a. (doza din factor care asigură nivelul maxim al profitului pe hectar). yOE = 47,81+0,19714 ⋅ 73,64 – 0,00118 ⋅ 73,642 yOE = 47,81+14,52-6,40 yOE = 55,93 q/ha

yMT este mai mare decât yOE, ceea ce atestă respectarea corelaţiei în cazul funcţiei monofactoriale. Calculul profitului când k = 10 600 000 lei (cheltuieli fixe la hectar) P = (28686000+118284 x1-708 2

1x ) - (10 600 000 + 14 000 x1) P = 18 086 000 + 104 284 x1 – 708x 2

1

P = 18 086 000+104284⋅73,64-708⋅73,642 P = 21 926 096 lei/ha.

Într-o exploataţie agricolă durabilă elementele sistemului de fertilizare se stabilesc în funcţie de8:

• producţia programată; • condiţiile de cultură (irigat, neirigat); • starea de umiditate a solului; • starea de vegetaţie a culturii; • soiul sau hibridul cultivat; • planta premergătoare (leguminoase prăşitoare); • natura solului (tipul de sol şi starea de fertilitate); • sistemul şi nivelul de fertilizare efectuat în anii anteriori cu

îngrăşăminte chimice şi organice. Elementele sistemului de fertilizare:

• dozele de îngrăşăminte pe culturi; • raportul dintre elementele de nutriţie (N:P:K); • epoca de aplicare; • metoda de aplicare; • sortimentul, tipul îngrăşămintelor chimice şi proprietăţile lor

fizico-chimice; 8 M. Berca, Optimizarea tehnologiilor la culturile agricole, Bucureşti, Editura Ceres, 1999.

Funcţia profitului


• priorităţile aplicării îngrăşămintelor chimice pe culturi; • uniformitatea aplicării îngrăşămintelor chimice şi organice (etc.). Factorii care reduc eficienţa îngrăşămintelor (după FAO):

soiuri şi hibrizi greşit raionaţi 20-40% întârzierea semănatului 20-40% sistem de semănat necorespunzător 5-20% densitate nesatisfăcătoare (redusă) 10-25% irigare insuficientă 10-60% atac de boli, dăunători şi îmburuienare 20-80% aplicare de doze de îngrăşăminte

neechilibrate 20-55% aplicarea neuniformă a îngrăşămintelor

chimice 5-15%. S.C. Agrozootehnica S.A. având un efectiv mare de bovine beneficiază de cantităţi mari de gunoi de grajd. Acesta se aplică ca îngrăşământ de bază, vara sau toamna, prin împrăştiere uniformă şi se încorporează imediat în sol cu grapa cu discuri, după care se execută imediat arătura. Cu cât perioada de împrăştiere până la încorporare este mai mică, cu atât pierderile de azot sunt mai reduse9:

◙ împrăştiat şi încorporat sub brazdă imediat 100% ◙ împrăştiat şi încorporat sub brazdă după 2 zile 71% ◙ împrăştiat şi încorporat sub brazdă după 7 zile 49%.

Dintr-un gunoi de grajd obişnuit, cu un conţinut mediu de 0,15 % N, 0,25% P2O5 şi 0,6%K2O, în primul an se utilizează în medie 20-25 % din N, 30-35% P2O5 şi 60-70% din K2O. Prin materia organică introdusă în sol sub formă de gunoi de grajd se obţin cel puţin trei efecte principale:

îmbogăţirea solului în rezerve de substanţă de nutriţie necesare plantelor (macro şi micro elemente);

se îmbogăţeşte solul în materie organică (humus) ce serveşte ca hrană şi sursă de energie calorică pentru microvieţuitoarele din sol;

ameliorează însuşirile fizice, chimice şi biologice ale solului.

9 M. Berca, Optimizarea tehnologiilor la culturile agricole, Bucureşti, Editura Ceres, 1999.


Date medii privind sporurile specifice de recoltă determinate de 1 tonă gunoi de grajd semi fermentat în acţiune directă şi în primii doi ani

de acţiune remanentă (unitate cereale/tonă de gunoi)

Tabel 5.7 Indicele de azot al solului Anul de efect 1,0 2,0 3,0 4,0

Primul (acţiune directă) 62 51 49 47 Al 2-lea (acţiune remanentă 1) 24 20 19 18 Al 3-lea (acţiune remanentă 2) 11 9 9 8 Suma sporurilor de recoltă 97 80 77 73

Sursa: M. Berca, Optimizarea tehnologiilor la culturile agricole, Bucureşti, Editura Ceres, 1999

Cantităţile de gunoi de grajd ce se aplică ca îngrăşământ se pot exprima în unităţi vită mare (UVM), reprezentând echivalentul unei vaci socotită convenţional la greutatea de 500 de kg şi cu o producţie de lapte de 10 l/zi. În UE o unitate animal mare (unité gros bétail) se defineşte ca fiind producţia de gunoi a unei bovine adulte de 550 kg greutate vie, care dă anual 400 de litri lapte cu 4% materie grasă. O unitate animal mare furnizează anual 80kg N, 40 kg P2O5 şi 100 kg de K2O. Pentru terenurile arabile se consideră că 2,5-3 UVM reprezintă plafonul de cea mai bună îngrăşare organică la ha.

La stabilirea necesarului de îngrăşăminte chimice, fiecare producător agricol va ţine seama obligatoriu de aportul de substanţe nutritive aferente cu îngrăşăminte organice aplicate în ultimii 3 ani şi, dacă este cazul, şi de azot utilizabil al premergătoarelor leguminoase de pe suprafaţa în cauză.

5.3.3 Organizarea resurselor umane la S.C. Agrozootehnica S.A.

În vederea realizării obiectului de activitate, S.C. Agrozootehnica S.A. foloseşte forţă de muncă calificată şi necalificată, conform cerinţelor activităţii specifice. Forţa de muncă folosită se compune din angajaţi cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată şi angajaţi sezonieri cu contract de muncă pe durată determinată. Sursele de forţă de muncă sunt constituite din comunele şi satele din împrejurimi situate la distanţe cuprinse între 3-20 km, dar şi forţă de muncă recrutată din Moldova pentru perioada de lucru sezonieră. Dat fiind specificul întreprinderii, pentru a asigura forţa de muncă în sectorul zootehnic, societatea a recrutat forţa de muncă tot din Moldova,


dar cu contracte pe perioadă nedeterminată, asigurându-se pentru angajaţii respectivi şi familiile lor spaţii de cazare în blocurile de locuinţe aflate în proprietatea societăţii. În tabelul următor vom evidenţia structura forţei de muncă pe ultimii 3 ani.

Structura forţei de muncă în ultimii trei ani

Tabel 5.8

CATEGORIA DE PERSONAL 1999 2000 2001 TOTAL PERSONAL, din care: 276 245 219 Angajaţi permanenţi, din care: 261 210 184 ◙ muncitori, din care: 215 184 158

mecanizatori 52 52 40 îngrijitori 87 83 75 şoferi 16 16 14

◙ alt personal 34 33 29 Personal TESA, din care: 26 26 26

ingineri agronomi 5 5 5 medici veterinari 5 5 5 economişti 2 2 2

◙ alt personal 14 14 14 Muncitori sezonieri 35 35 35

Societatea foloseşte un volum mare de forţă de muncă atât în sectorul zootehnic, cât şi în cel vegetal datorită posibilităţilor reduse ale societăţii privind mecanizarea. În ceea ce priveşte dinamica şi structura personalului folosit de către societate, se constată reduceri semnificative la mecanizatori şi îngrijitori de animale, situaţie determinată de înlocuirea în exploatare a tractoarelor de putere mică cu altele de putere mare, care au o productivitate de 4-5 ori mai mare şi randamente economice superioare. Dat fiind specificul agriculturii, angajaţii lucrează în sectorul vegetal, pe perioada primăvară – vară – toamnă, zi lumină şi sâmbăta, duminica, în funcţie de nevoi şi de starea timpului. În zootehnie, programul angajaţilor este adaptat, de asemenea, specificului, în sensul că ei lucrează în prima parte a zilei de la 5 la 9, iar după amiază între 14,30-19,00 şi prin rotaţie sâmbăta şi duminica. Având în vedere faptul că societatea studiată funcţionează în domeniul agroalimentar, unde condiţiile pedoclimatice au o mare influenţă


asupra productivităţii muncii, apare necesitatea urmăririi nivelului acesteia în dinamică pe o perioadă mai mare de timp.

Productivitatea muncii şi corelaţiile de eficienţă

Tabel 5.9

INDICATOR UM 1999 2000 2001 2000/ 1999-

%

2001/ 2000-

% Cifra de afaceri mil.lei 30171 41335 71386 137,0 172,7 Număr mediu de personal pers. 276 245 219 88,8 89,4

Fond salarii mil.lei 7190,9 9785,8 13897 136,1 142,0 Salariul mediu anual mii.lei 33046 39942 63456 120,9 158,8

Productivitatea muncii

mil.lei/ pers 109,3 168,7 325,9 154,3 193,2

Datele din acest tabel reflectă faptul că conducerea societăţii s-a

preocupat în permanenţă de creşterea eficienţei muncii. Printr-o mai bună organizare a muncii şi dimensionare a personalului, managementul societăţii a reuşit să realizeze o activitate eficientă . Astfel, productivitatea muncii a crescut de la un an la altul. Această situaţie este pe de o parte, consecinţa diminuării numărului de personal care marchează o descreştere de 10,6% în 2001 şi, pe de altă parte, a creşterii cifrei de afaceri cu peste 70% în 2001 faţă de 2000. Un element de evidenţiere a eficienţei utilizării resurselor umane îl reprezintă maniera de respectare a unor corelaţii între principalele obiective şi rezultatele obţinute din realizarea lor.

1) Prima corelaţie de eficienţă este următoarea:

ssa NFc III ≥≥ , unde:

aCI - indicele cifrei de afaceri;

sFI - indicele fondului de salarii;

sNI - indicele numărului de salariaţi. 172,7% ≥ 142,0% ≥ 89,4%.


2) Cea de-a doua corelaţie de eficienţă: SW II ≥ ,

unde: IW – indicele productivităţii muncii; IS – indicele salariului mediu. 193,2% ≥ 158,8%.

Două aspecte se cer a fi evidenţiate prin intermediul acestor corelaţii: în primul rând, dinamica ascendentă a indicatorilor de volum şi de eficienţă care permit abordarea corelativă; în al doilea rând, salturile spectaculoase ale acestor indicatori în anul 2001 faţă de 2000: IW = 193,2% şi ICa = 172,7%. O asemenea situaţie atestă că cea mai mare parte a creşterii cifrei de afaceri s-a obţinut pe seama productivităţii muncii, deci, pe căi intensive şi nu extensive. În domeniul resurselor umane în vederea organizării S.C. Agrozootehnica S.A. pe baze durabile se recomandă:

asigurarea unui personal calificat, în perspectiva dezvoltării complexe a activităţii;

instruirea salariaţilor privind aplicarea tehnologiilor durabile (bazate pe eficienţă şi pe protejarea mediului);

asigurarea unui compartiment de marketing pentru a-şi orienta şi adapta producţia în funcţie de nevoile pieţei;

creşterea productivităţii muncii prin introducerea mecanizării moderne;

instruirea salariaţilor privind respectarea standardelor sanitar-veterinare, fitosanitare şi de calitate a produselor agricole;

asigurarea motivaţiei muncii prin stabilirea unor salarii stimulative;

încurajarea iniţiativei subordonaţilor; managementul să se bazeze pe o viziune a motivaţiei şi

responsabilităţii individuale; uşurarea muncii lucrătorilor, asigurând înzestrarea tehnică

corespunzătoare; crearea şi menţinerea unui climat relaţional favorabil realizării

obiectivelor; urmărirea în permanenţă a perfecţionării şi creşterii calificării

salariaţilor; îmbunătăţirea metodelor de gestionare a societăţii, care să ţină

cont şi de contabilizarea resurselor ecologice.


5.4 Analiza efectelor economico-financiare ale organizării pe baza unei dezvoltări durabile

5.4.1 Evoluţia veniturilor la S.C. Agrozootehnica S.A.

Venitule reprezintă un indicator economico-financiar care reflectă integral efectul economic final al activităţii de exploatare, financiare şi excepţionale dintr-o perioadă dată ( de regulă un an). Altfel spus, veniturile reprezintă efectul economic final obţinut de către societate, într-o perioadă dată, ca urmare a resurselor consumate de către aceasta – respectiv a cheltuielilor efectuate ca efort, în vederea realizării veniturilor ca efect. Veniturile reprezintă de asemenea unul din indicatorii sintetici cei mai importanţi, luaţi în calcul la nivelul eficienţei economice în diversele sale ipostaze, creşterea veniturilor – în contextul respectării corelaţiei de eficienţă în raport de variaţia cheltuielilor efectuate – constituind în esenţă o cale certă de ridicare a acestei eficienţe pe o treaptă superioară, competitivă. Obţinerea unui anumit cuantum de venituri astfel încât să facă posibilă acoperirea integrală a cheltuielilor efectuate într-un exerciţiu financiar dat, şi în acelaşi timp, să permită şi realizarea unei rentabilităţi competitive în etapa dată, constituie un obiectiv fundamental al oricărei exploataţii agricole organizate pe baze comerciale într-o economie concurenţială de piaţă. Un diagnostic cu caracter general privind situaţia veniturilor dintr-o exploataţie agricolă necesită efectuarea unei analize corelate al cărei obiect îl constituie următoarele trei aspecte mai importante:

♦ variaţia veniturilor pe total şi pe tipuri de activităţi; ♦ modificările intervenite în structura veniturilor pe tipuri de

activităţi, în dinamică şi comparativ cu pierderile; ♦ variaţia coeficientului de corelaţie dintre indicele veniturilor şi

indicele cheltuielilor, în dinamică şi comparativ între ele10.

10 C. Cojocaru, Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice, Bucureşti,

Editura Economică, 1997.


Evoluţia veniturilor în perioada 1999-2001

Tabel 5.10-mil.lei- 1999 2000 2001 Dinamică (%) Nr.

crt. Indicatori Cifre absolute

Cifre relative

Cifre absolute

Cifre relative

Cifre absolute

Cifre relative

2000/ 1999

2001/ 2000

1 Total venituri, din care:

53310 100 74557 100 114504 100 139,85 153,57

2 Venituri din exploatare 53246 99,88 74509 99,94 114328 99,85 139,93 153,44

3 Venituri financiare 20 0,04 38 0,05 142 0,12 190,0 373,68

4 Venituri excepţionale 44 0,08 10 0,01 34 0,03 22,72 340,0

Din datele expuse în tabelul anterior poate fi conturat următorul

diagnostic cu privire la situaţia generală a veniturilor: Ο pe total activitate, veniturile au înregistrat o creştere de 53,5% în

anul 2001 faţă de anul 2000, respectiv 39,9% în 2000 faţă de 1999. Această situaţie este una pozitivă din punct de vedere economico-financiar, deoarece:

♦ au putut fi acoperite integral cheltuielile efectuate; ♦ s-a realizat, în acelaşi timp, un coeficient supraunitar (situat la

limită 0,99) al corelaţiei dintre indicele veniturilor totale şi indicele cheltuielilor totale, care să permită obţinerea unui profit.

Ο creşterea veniturilor a fost în mare măsură determinată de sporirea cantitativă şi calitativă a producţiei vândute, aportul hotărâtor în această privinţă avându-l creşterea randamentelor la hectar şi pe animal;

Ο trendul crescător al veniturilor totale în condiţii de eficienţă economică în raport de cheltuielile efectuate, precum şi de sporire a acestei eficienţe, s-a putut realiza exclusiv pe baza activităţii financiare şi excepţionale, pe când la nivelul activităţii din exploatare situaţia este negativă. Astfel, în cadrul activităţii financiare s-a menţinut în mod constant starea de eficienţă economică. Veniturile financiare au înregistrat creşteri de 20 milioane lei în 2001. Această creştere s-a datorat veniturilor din dobânzi. În ceea ce priveşte situaţia veniturilor din activitatea excepţională, acestea înregistrează în anul 2000 faţă de 1999 o scădere importantă de 77,28% urmând ca în anul 2001 să crească din nou cu 240%, însă în proporţie mai mică faţă de nivelul acestora în anul 1999.


Pentru a dovedi eficienţa sau ineficienţa unor categorii de venituri vom prezenta în continuare coeficientul de corelaţie dintre indicele veniturilor şi indicele cheltuielilor:

Coeficientul de corelaţie dintre indicele veniturilor şi indicele cheltuielilor

Tabelul 5.11

Dinamică (%) Nr. crt. Indicatori 2000/1999 2001/2000

Coeficientul de corelaţie dintre indicele veniturilor şi indicele cheltuielilor x x

1 ♦ pe total activitate 0,9994 0,9913 2 ♦ pentru activitatea de exploatare 0,9652 1,0112 3 ♦ pentru activitatea financiară 2,1591 1,0637 4 ♦ pentru activitatea excepţională 1,8808 8,6032

După cum se observă, coeficientul de corelaţie dintre indicele

veniturilor şi indicele cheltuielilor este la limită (0,99), dar din păcate nu putem spune că este supraunitar. Acest lucru se datorează faptului că veniturile totale au crescut ca urmare a sporirii cantitative şi calitative a producţiei vândute în mică măsură, iar în mare măsură datorită inflaţiei. Această mică ineficienţă se poate vedea din faptul că ritmul de creştere a veniturilor au fost de 1,53 ori faţă de ritmul de creştere al cheltuielilor de 1,54 ori, structurat astfel (în anul 2001):

◙ ritmul de creştere al veniturilor din exploatare 1,53 ori faţă de ritmul de creştere al cheltuielilor din exploatare 1,51 ori;

◙ ritmul de creştere al veniturilor financiare 3,73 ori faţă de ritmul de creştere al cheltuielilor financiare de 3,51 ori;

◙ ritmul de creştere al veniturilor excepţionale a fost de 3,4 ori faţă de ritmul de creştere al cheltuielilor excepţionale de 3,9 ori.

Deci, putem concluziona că în anul 2001 această ineficienţă se datorează ritmului de creştere a cheltuielilor excepţionale care a fost mai mare decât ritmul de creştere a veniturilor excepţionale.

Cheltuielile excepţionale au crescut datorită unor pierderi din calamităţi naturale, dar mai ales datorită unor penalizări a unor impozite şi taxe neplătite la termenul stabilit la bugetele locale.

Pentru a putea evidenţia cât mai bine dacă activitatea pe care o desfăşoară S.C. Agrozootehnica S.A. este eficientă vom evidenţia în continuare producţia marfă şi veniturile aferente.


S.C. Agrozootehnica S.A., după cum este prevăzut în obiectul de activitate este producător de cereale, plante tehnice, furaje, lapte de vacă şi carne de bovine. Aceste produse sunt destinate pieţei specifice activităţii firmei atât pentru materiile prime necesare industriei alimentare, cât şi pentru produsele proaspete cu desfacere directă la populaţie.

În ideea de mai sus, redăm în dinamica ultimilor 3 ani, care a fost sortimentul de produse marfă oferite de această societate şi care au fost veniturile aferente respectiv, rentabilitatea.

Producţia marfă şi veniturile aferente

Tabel 5.12 Nr. crt. Produse U.M. 1999 2000 2001

1 SECTOR VEGETAL GRÂU • cantitatea totală vândută t 5753 5520 6289 • valoare totală mil.lei 8209,5 15064,6 16992,9 • preţ vânzare lei/kg 1427 2729 2702 • cost/u.m. lei/kg. 1177 1712 2414 • rentabilitate % 21,7 59,4 12,0 ORZOAICĂ • cantitatea totală vândută t 1535 1709 3034 • valoare totală mil.lei 1720,7 3306,9 8364,7 • preţ vânzare lei/kg 1121 1935 2757 • cost/u.m. lei/kg. 1018 1310 2092 • rentabilitate % 10 47,6 31,8 PORUMB BOABE • cantitatea totală vândută t 2141 599 2656 • valoare totală mil.lei 2537,0 1598,1 6640,0 • preţ vânzare lei/kg 1185 2668 2500 • cost/u.m. lei/kg. 941 2908 2298 • rentabilitate % 18,5 -8,2 8,8 MAZĂRE • cantitatea totală vândută t - - 370 • valoare totală mil.lei - - 1301,2 • preţ vânzare lei/kg - - 3517 • cost/u.m. lei/kg. - - 3506 • rentabilitate % - - 0,3


Nr. crt. Produse U.M. 1999 2000 2001

FLOAREA-SOARELUI • cantitatea totală vândută t 1814 770 1340 • valoare totală mil.lei 4640,2 2974,5 6752,2 • preţ vânzare lei/kg 2558 3863 5039 • cost/u.m. lei/kg. 2646 4538 5710 • rentabilitate % -3,3 -11,6 -11,5 SOIA • cantitatea totală vândută t - 209 172 • valoare totală mil.lei - 1238,3 1103,8 • preţ vânzare lei/kg - 5925 64,18 • cost/u.m. lei/kg. - 6735 61,92 • rentabilitate % - -11,9 3,6 2 SECTOR ZOOTEHNIC LAPTE VACĂ • cantitatea totală vândută hl. 28177 31283 32671 • valoare totală mil.lei 7069,6 10629,5 16283,0 • preţ vânzare lei/lt. 2509 3398 4984 • cost/u.m. lei/lt. 2422 3455 4418 • rentabilitate % 3,6 -0,6 12,8

În ceea ce priveşte structura producţiei marfă pe care societatea

comercială Agrozootehnica S.A. a realizat-o în ultimii trei ani, dar care de fapt este o continuare a structurii ultimilor zece ani, se constată existenţa unui număr relativ scăzut de produse, însă care sunt de strictă necesitate economiei naţionale şi populaţiei. Acest lucru permite existenţa unei desfaceri asigurate.

În acelaşi timp, remarcăm din datele expuse că apar şi unele produse noi cum ar fi mazărea, iar la alte produse a crescut ponderea acestora de la an la an, cum este cazul orzoaicei, al florii soarelui şi soiei, în defavoarea porumbului şi a furajelor de volum.

Putem de asemenea remarca ponderea foarte mare a cerealelor păioase luate în grup, ceea ce redă în mod fidel cererea de pe piaţa de desfacere pentru aceste produse. În plus, produsele mai sus menţionate beneficiază de facilităţi din partea statului şi în mod normal şi Agrozootehnica tinde către produsele care aduc cel mai ridicat profit, respectiv rentabilitate.


În ceea priveşte sectorul zootehnic, ceea ce se obţine reprezintă produse ale consumului populaţiei de zi cu zi, având în vedere poziţia pe care societatea comercială o are faţă de Bucureşti, este susţinută ideea ca această activitate să fie puternic dezvoltată în perioada următoare.

5.4.2 Evoluţia cheltuielilor S.C. Agrozootehnica S.A.

Noţiunea de cheltuială semnifică, în expresie valorică, totalitatea resurselor consumate de exploataţia agricolă într-o perioadă de timp, dată (de regulă un an), pentru obţinerea şi livrarea pe piaţă a diverselor produse agricole şi neagricole. Cheltuielile sunt cele care redau în modul cel mai exact şi corect, însăşi mărimea eforturilor depuse de unitate, într-o perioadă determinată, pentru realizarea producţiei şi a veniturilor prevăzute. În cazul particular al S.C. Agrozootehnica S.A, redau în următorul tabel situaţia cheltuielilor pe total exploataţie şi pe tipuri de activităţi în perioada de analiză 1999-2001.

Din analiza datelor din tabelul 5.13, rezultă următoarele: pe total activitate cât şi în activitatea de exploatare, cheltuielile

au înregistrat creşteri (de 39,93% în 2000 faţă de 1999, respectiv 54,91% în anul 2001 faţă de anul 2000, pe total activitate); acest lucru atestă, fără însă a omite impactul inflaţiei avut în această privinţă, o sporire a eforturilor depuse de societate în contextul activităţii sale economico-financiară din perioada dată;

totuşi, creşterea cheltuielilor nu a devansat pe cea a veniturilor, acestea înregistrând o creştere în anul 2001 faţă de 2000 de 153,57% după cum am menţionat şi în subcapitolul precedent;

faţă de totalul activităţii, pe tipuri de activităţi s-au înregistrat ritmuri diferite de creştere a cheltuielilor;

în activitatea financiară, unde în anul 2000 se înregistra o scădere a cheltuielilor de 173 milioane lei, în anul 2001 a avut loc o creştere spectaculoasă a acestora şi anume cu 251,30% faţă de 2000;

se observă de asemenea, faptul că respectarea corelaţiei de eficienţă are loc în cazul activităţii de exploatare (unde indicatorul „cheltuieli la 1000 lei venituri” a înregistrat o scădere de la 970,94 lei la 960,17 lei, în 2001 faţă de 2000);


în activitatea excepţională cheltuielile înregistrează o scădere

importantă pe totalul perioadei de analiză, ajungându-se de la 1382 mil. lei în anul 1999 la numai 66 mil. lei în anul 2001;

se poate aprecia creşterea ponderii cheltuielilor aferente activităţii de exploatare ca fiind o situaţie normală, având în vedere faptul că s-au făcut eforturi mari pentru creşterea cantitativă şi calitativă a randamentelor la hectar şi pe animal.

Tabe

l 5.1

3


De asemenea, este interesant de analizat evoluţia cheltuielilor aferente şi a veniturilor din vânzări.

Evoluţia cheltuielilor aferente şi a veniturilor

din vânzări la principalele produse

Tabel 5.14

Nr. crt. Produse UM 1999 2000 2001

1. SECTOR VEGETAL GRÂU • venituri din vânzări mil. lei 8209,5 15069,0 16992,8 • cheltuieli aferente mil. lei 6771,2 9450,2 15169,0 • profit brut mil. lei 1438,3 5618,8 1823,8 ORZOAICĂ • venituri din vânzări mil. lei 1720,7 3306,9 8364,7 • cheltuieli aferente mil. lei 1562,6 2238,7 6347,1 • profit brut mil. lei 158,1 1068,2 2017,6 PORUMB BOABE • venituri din vânzări mil. lei 2537,0 1598,1 6640,0 • cheltuieli aferente mil. lei 2014,6 1741,8 6103,4 • profit brut mil. lei 522,4 -143,7 536,6 MAZĂRE • venituri din vânzări mil. lei - - 1301,2 • cheltuieli aferente mil. lei - - 1297,2 • profit brut mil. lei - - 4,0 FLOAREA-SOARELUI • venituri din vânzări mil. lei 4640,2 2974,5 8550,6 • cheltuieli aferente mil. lei 4799,8 3494,2 7651,4 • profit brut mil. lei -159,6 -519,7 899,2 2 SECTOR ZOOTEHNIC LAPTE VACĂ • venituri din vânzări mil. lei 7069,6 10629,5 16583,0 • cheltuieli aferente mil. lei 6824,4 10808,2 14434,0 • profit brut mil. lei 245,2 -178,7 184,9

Din analiza datelor reiese o evoluţie bună a cheltuielilor aferente producţiei vândute, cu excepţii în anumiţi ani, pe diferite culturi şi categorii de produse. În anul 2000, de exemplu, preţurile de vânzare au fost


sub costurile de producţie, cum este cazul porumbului boabe sau al florii soarelui.

Pierderi se înregistrează în anul 2000 şi la produsul lapte vacă, creşterea cheltuielilor devansând creşterea veniturilor, însă situaţia se redresează în anul 2001 când este posibilă obţinerea unui profit brut de 184,9 milioane lei.

Un aspect important al eficienţei îl reprezintă calculul şi analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizează evoluţia lor şi factorii care o determină, în vederea identificării posibilităţilor de diminuare a lor în scopul sporirii rentabilităţii.

Indicatorul „cheltuieli la 1000 lei venituri” se determină ca raport între cheltuielile totale şi venituri:

1000/1000 ⋅=⋅∑∑

i

i

VCh

VCh

Pentru a efectua calculul şi analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri, prezentăm în următorul tabel, dinamica ratei de eficienţă a cheltuielilor:

Dinamica ratei de eficienţă a cheltuielilor

Tabel 5.15 -lei-

Rata de eficienţă (Ch ⋅ 1000/V) Diferenţe Explicaţii

1999 2000 2001 2000/1999 2001/2000 Activitatea de exploatare

937,17 970,94 960,17 33,77 -10,77

Activitatea financiară

72100,0 33394,73 31394,36 -38705,27 -2000,37

Activitatea excepţională

31409,09 16700,0 1941,17 -14709,09 -14758,83

TOTAL 989,02 989,57 998,20 0,55 8,63

a) Comparaţia 2000/1999 ( ) ( ) =⋅−⋅=⋅∆ 19992000 /1000/1000/1000 VChVChVCh 0,55 lei

din care: 1) datorită influenţei modificării veniturilor:

( ) 85,28102,98917,7071000/1000 −=−=⋅⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛−=⋅∆

oi VCho

VChoVVCh lei


2) ( ) 4,28217,70757,9891000/10001

0

1

1 =−=⋅⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛−=⋅∆

VCh

VChChVCh lei

Se verifică relaţia: )(/1000)(/1000/1000 ChVChVVChVCh ⋅∆+⋅∆=⋅∆

0,55 lei = 0,55 lei

Din analiza datelor rezultă că în anul 2000 creşterea nivelului ratei de eficienţă a cheltuielilor este nesemnificativă, şi anume o creştere de 0,55 lei faţă de anul 1999.

b) comparaţia 2001/2000 leiVChVChVCh 63,8)/1000()/1000(/1000 20002001 =⋅−⋅=⋅∆ ,

din care: 1) datorită influenţei modificării veniturilor:

leiVCh

VChVVCh 23,3451000)(/1000

0

0

1

0 −=⋅⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛−=⋅∆ .

2) datorită influenţei modificării cheltuielilor:

leiV

ChVChChVCh 86,3531000)(/1000

1

0

1

1 =⋅⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛−=⋅∆ .

Se verifică dacă este respectată corelaţia: )(/1000)(/1000/1000 ChVChVVChVCh ⋅∆+⋅∆=⋅∆

8,63 = 8,63. Din analiză rezultă că în perioada 2000-2001 nu s-a respectat corelaţia dintre ritmul de creştere al veniturilor şi ritmul de creştere a cheltuielilor

154,91 > 153,57, în care:

154,91 reprezintă ritmul de creştere al cheltuielilor; 153,57 reprezintă ritmul de creştere al veniturilor.

O altă componentă importantă în analiza cheltuielilor o reprezintă costurile unitare. Ca şi în alte ramuri ale producţiei materiale, în domeniul agroalimentar costul pe unitatea de produs redă nivelul eficienţei economice a cheltuielilor de producţie aferente diverselor produse.


Cu ajutorul costului unitar se poate stabili dacă societatea a procedat în mod corespunzător în orientarea şi proporţionarea judicioasă a eforturilor necesare şi dacă a fost respectată corelaţia de eficienţă dintre efortul depus (cheltuielile) şi efectul economic util realizat (producţia obţinută).

Costul unitar pe produs poate fi calculat atât la producţia fizică exprimată în unităţi naturale, cât şi la producţia fizică exprimată în unităţi STAS sau convenţionale. Producţia fizică, exprimată în unităţi STAS reflectă mai edificator efectul util realizat ca urmare a efortului depus, de aceea costul unitar (STAS) redă cel mai bine corelaţia dintre efortul depus şi efectul obţinut.

În următorul tabel este redată evoluţia costurilor medii în perioada 1999-2001 pe culturi şi categorii de animale.

Evoluţia costurilor medii în perioada 1999-2001,

pe culturi şi categorii de animale

Tabel 5.16 Nr. crt. Indicatori U.M. 1999 2000 2001

1 Grâu lei/kg 1177 1712 2412 2 Orzoaică lei/kg 1018 1310 2092 3 Floarea-soarelui lei/kg 2646 4538 5710 4 Porumb boabe lei/kg 941 2908 2298 5 Lucernă lei/kg 139 306 352 6 Porumb siloz lei/kg 285 877 499 7 Soia lei/kg - 6735 6192 8 Mazăre lei/kg - - 3506 9 Lapte vacă lei/kg 2422 3455 4418

Din păcate, costurile medii în perioada 1999-2001 au înregistrat o creştere substanţială în majoritatea produselor, excepţie făcând porumbul boabe şi siloz şi soia. Principalele cauze sunt: blocajul financiar, procesul inflaţionist, subdimensionarea efortului necesar pe culturi şi categorii de animale care în felul acesta nu mai poate contribui la o creştere cantitativă şi calitativă substanţială a producţiei.


5.4.3 Analiza rezultatelor economico-financiare ale activităţii S.C. Agrozootehnica S.A.

Pentru a evidenţia rezultatele economico-financiare ale societăţii vom analiza rezultatele pe cele trei tipuri de activităţi după cum se va vedea în tabelul următor.

Rezultatele economico-financiare ale activităţii S.C. Agrozootehnica S.A.

Tabel 5.17-mil lei-

Indicatori 31.12.1999 31.12.2000 31.12.2001 Venituri din exploatare 53246 74509 114328

Venituri financiare 20 38 142 Venituri excepţionale 44 10 34 Total venituri 53310 74557 114504 Cheltuieli din exploatare 49901 72344 109775

Cheltuieli financiare 1442 1269 4458 Cheltuieli excepţionale 1382 167 66

Total cheltuieli 52725 73780 114299 Rezultatul din exploatare 3345 2165 4553

Rezultatul financiar -1422 -1231 -4316 Rezultatul excepţional -1337 -157 -32

Total rezultate financiare brute 585 777 205

În urma analizării datelor din tabelul de mai sus, am constatat

că la data de 31.12.2001 societatea înregistrează un profit de 205 mil. lei, cu mult diminuat faţă de anii anteriori, fapt ce reiese şi din rezultatele obţinute în anii 1999 şi 2000 (în condiţiile în care veniturile au crescut de la 53310 mil. lei la 74557 mil. lei, respectiv de la 74557 mil. lei la 114504 mil.lei.

În ceea ce priveşte modalitatea de formare a profitului, se remarcă faptul că în anul 2002 se înregistrează în continuare pierderi din activitatea


financiară şi excepţională, în timp ce din activitatea de exploatare se înregistrează un profit cu 110% mai mare.

5.4.3.1 Analiza rentabilităţii

Rentabilitatea atestă capacitatea unei unităţi economice de a obţine

profit, adică de a-şi acoperi cheltuielile din veniturile proprii şi totodată de a realiza şi un venit net sub forma profitului.

În mod obişnuit, pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează doi indicatori sintetici:

• profitul – care reflectă mărimea absolută a rentabilităţii, fiind deci un indicator de volum a rentabilităţii;

• rata rentabilităţii – care reflectă mărimea relativă rentabilităţii, fiind deci un indicator care măsoară gradul în care utilizarea diverselor resurse (inclusiv a veniturilor) aduce profit. Exprimând gradul rentabilităţii, respectiv cuantumul profitului care revine pe unitatea de venit obţinut sau pe unitatea de resursă consumată, utilizată sau alocată, rata rentabilităţii este prin excelenţă un indicator sintetic al eficienţei economice finale, devenind, tocmai datorită acestui fapt, cel mai concludent indicator al dinamicii rentabilităţii, indicator comparabil în timp şi spaţiu, cu rol prioritar în analiza economico-financiară11.

Profit brut: Pb2000= V2000-Ch2000 = 777 milioane lei Pb2001 = V2001-Ch2001=205 milioane lei

Profit net: Pn2000 = Pb2000 – Iprofit2000 = 547 mil. lei Pn2001 = Pb2001 – Iprofit2001 = 137 mil. lei

În anul 2001 faţă de 2000 societatea înregistrează un profit mult diminuat, de la 777 milioane lei la 205 milioane lei (cel mai mic profit în ultimii trei ani). Acest lucru se datorează creşterii superioare a cheltuielilor financiare şi excepţionale faţă de veniturile de acelaşi fel, fapt ce duce la diminuarea profitului total, deşi profitul din exploatare se dublează în 2001 faţă de 2000. În ceea ce priveşte ratele de rentabilitate, situaţia se prezintă astfel:

a) Rata rentabilităţii economice (Rre) măsoară eficienţa resurselor alocate, trebuie să fie superioară ratei inflaţiei şi să permită

11 Constantin C. Cojocaru, Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi

silvice, Bucureşti, Editura Economică, 1997


reînnoirea şi creşterea activelor într-o perioadă cât mai scurtă:

100activeTotalexploataredin Profitul

⋅=Rre

%68.71002.59222

45532001 =⋅=Rre

%68.41004.46177

21652000 =⋅=Rre

b) Rata rentabilităţii financiare (Rrf)

100propriu Capital

net Profitul⋅=Rrf

%110013775691137788

2001 =⋅=Rrf

%99.310013699907

5471732000 =⋅=Rrf

În continuare vom folosii metoda substituirilor în lanţ pentru a vedea influenţa factorilor asupra ratei rentabilităţii financiare.

%99.220002001 −=−=∆ RrfRrfRrf

prrpfVP

AtV

KprAt

KprPRrf ⋅⋅=⋅⋅⋅=⋅= 100100

unde: At – active totale; V – venituri totale; Kpr – capital propriu; P – profit net al societăţii. Factorii de influenţă asupra ratei rentabilităţii financiare

Tabel 5.18

Indicatori 2000 2001 Îndatorarea – pârghia financiară (At/Kpr) 3,370 4,305 Rotaţia activului total (V/At) 1,614 1,933 Marja netă de profit (P/V) 0,002 0,002

Η comparaţia 2001 faţă de 2000

• modificarea (influenţa) îndatorării (pf) ( ) ( ) %06.11002000200020002001 =⋅⋅⋅−=∆ prrpfpfpfRrf


• modificarea rotaţiei activului total (r ) ( ) ( ) %96.01002000200020012001 =⋅⋅−⋅=∆ prrrpfrRrf

• modificarea profitului la 1 leu venituri totale (pr) ( ) ( ) %99.410020002001200120021 −=⋅−⋅⋅=∆ prprrpfprRrf

Verificarea: -2,98 = 1,06 + 0,96 – 4,99 -2,98 = -2,98

În anul 2001 faţă de 2000, modificarea profitului la 1 leu venituri totale a avut o influenţă nefavorabilă (-4,99%).

O influenţă pozitivă a avut-o rotaţia activului total (0,96%). De asemenea, a influenţat pozitiv şi gradul de îndatorare care a

scăzut cu 0,24% în anul 2001 comparativ cu 1999.

c) Rata rentabilităţii activelor totale (Rrat)

100totaleActivebrutProfit

⋅=Rrat

%34.01002.59222

2052001 =⋅=Rrat

%68.11004.46177

7772000 =⋅=Rrat

d) Rata rentabilităţii generale (Rrg)

100 totaleCheltuieli

net Profit ⋅=Rrrc

%12.0100114298939

1377882001 =⋅=Rrg

%41.710073780224

5471732000 =⋅=Rrg

Ratele rentabilităţii

Tabel 5.19 (%) Nr. crt. Rata de rentabilitate 2000 2001

1 Rata rentabilităţii economice 4,68 7,68 2 Rata rentabilităţii financiare 3,99 1 3 Rata rentabilităţii activelor totale 1,68 0,34 4 Rata rentabilităţii generale 7,41 0,12

O primă constatare pozitivă se referă la faptul că societatea a

înregistrat profit în intervalul analizat.


Fiecare din ratele rentabilităţii exprimă în mod diferit interesele economice ale principalilor deţinători de interese. De exemplu, investitorii (stat, bănci, chiar unele întreprinderi) urmăresc cu prioritate ratele rentabilităţii exprimate în funcţie de capitalul avansat sau ocupat, în timp ce managerii, acţionarii şi sindicatele sunt interesaţi în principal de rentabilitatea fondurilor consumate. Din păcate, ratele de rentabilitate rezultate atestă faptul că S.C. Agrozootehnica S.A. se află la limita rentabilităţii. Rata rentabilităţii economice (Rre) prezintă o valoare mai ridicată (7,68%) indicând o eficienţă a resurselor alocate, dar nu este superioară ratei inflaţiei ca să permită reînnoirea şi creşterea activelor într-o perioadă cât mai scurtă.

5.4.3.2 Analiza patrimonială

Analiza situaţiei patrimoniale a exploataţiilor agricole se efectuează pe baza bilanţului contabil. Bilanţul contabil este un document de sinteză în care se reflectă situaţia patrimoniului la un moment dat sub dublul aspect:

al mijloacelor economice, respectiv al destinaţiei economice („activul” bilanţului);

al resurselor financiare de acoperire (de constituire) a mijloacelor economice, respectiv al originii („pasivul” bilanţului).

Activul reflectă averea exploataţiei agricole, respectiv patrimoniul acesteia din punct de vedere al existenţei sale materiale, iar pasivul reflectă resursele utilizate pentru finanţarea mijloacelor economice din activ, indicând totodată şi cui aparţin aceste resurse, cine are dreptul de proprietate asupra lor.

Activul total al S.C. Agrozootehnica S.A. la 31.12.2001 era de 59222246 mii lei, cu 13044823 mii lei mai mult faţă de valoarea înregistrată la sfârşitul anului precedent, constituind evoluţia ascendentă începută în anii anteriori.

Structura activului

Tabel 5.20

Elemente de activ

1999 mii lei

% 2000 mii lei

% 2001 mii lei

%

Active imobilizate 15.463.011 44,83 14.413.548 31,21 13.810.971 23,32 Active circulante 19.032.844 55,17 31.763.875 68,79 45.411.275 76,68 Total active 34.495.855 100 46.177.423 100 59.222.246 100


Activele imobilizate înregistrează o scădere progresivă de la 15465011 mii lei în 1999 la 13810971 mii lei în 2001. Activele circulante înregistrează o creştere cu 41,91% în anul 2001 faţă de 2000, când nivelul lor se situa la valoarea de 31763875 mii lei. Coeficientul (rata) activelor imobilizate (KAi) - calculat ca raport între activele imobilizate (Ai) şi totalul activului (A) – reprezintă ponderea acelor elemente patrimoniale care sunt utilizate în permanenţă (şi ca atare servesc exploataţia în mod continuu) în totalul patrimoniului:

AAiKai =

23,05922224613810971

2001 ==Kai

După cum se observă acest coeficient (rată) măsoară gradul de investire a capitalului în exploataţia respectivă. Se remarcă o pondere ridicată a activelor imobilizate în totalul patrimoniului (23%), situaţie care poate crea dificultăţi de trezorerie. Date fiind deosebirile de conţinut care există între cele trei elemente componente ale activelor imobilizate (Inc, Ic, If), precum şi datorită acţiunii diferenţiate pe care o exercită o serie de factori tehnici, economici şi juridici asupra acestor componente, apare ca oportună şi utilizarea unor coeficienţi (rate) complementari ai activelor imobilizate:

◙ coeficientul (rata) imobilizărilor necorporale (KInc); ◙ coeficientul (rata) imobilizărilor corporale (KIc); ◙ coeficientul (rata) imobilizărilor financiare (KIf). Coeficientul (rata) imobilizărilor necorporale se calculează ca raport

între imobilizările necorporale şi totalul activului:

AIncKInc =

Din păcate, această societate nu deţine imobilizări necorporale însemnând că aceasta nu face eforturi în vederea dezvoltării şi modernizării întregii activităţi economico-financiare (eforturi care privesc restructurarea, reprofilarea, specializarea, competitivizarea produselor pe piaţa internă şi externă etc.).

Coeficientul (rata) imobilizărilor corporale se calculează ca raport între imobilizările corporale şi totalul activului:

AIcKIc =

20.05922224611638453

2001 ==KIc


Rezultatul acestui coeficient atestă faptul că societatea nu deţine o puternică dotare tehnică dar o eventuală conversie a activelor sale în disponibilităţi băneşti este posibilă.

Coeficientul (rata) imobilizărilor financiare (KIj) se calculează ca raport între imobilizările financiare şi totalul activului.

AIfKIf =

04.0592222462172518

2001 ==KIf

Acest coeficient exprimă intensitatea legăturilor şi relaţiilor financiare pe care le are exploataţia, într-o perioadă dată, cu alţi agenţi economici, iar mărimea înregistrată este în strânsă legătură cu politica de investiţii şi implicit cu dimensiunile exploataţiei respective. Acest coeficient indică că această exploataţie nu este mare şi nu este organizată în adevăratul sens al cuvântului pe „baze industriale”. În ceea ce priveşte activele circulante manifestă o tendinţă accentuată de creştere în perioada 1999-2001, ponderea activelor circulante crescând de asemenea în totalul activelor, de la 55,17% în anul 1999 la 76,68% în anul 2001. Din punct de vedere structural, ponderea cea mai importantă în perioada 1999-2001 revine stocurilor cu o pondere de 70,85 (13485064 mii lei) din totalul activelor circulante în 1999, urmată de 78,74 în 2000 (25011081 mii lei) şi 74,55 în anul 2001 (respectiv 33856148 mii lei). Volumul creanţelor se află într-o continuă creştere, ajungând de la 3547 980 mii lei în anul 1999 la 10 858 666 mii lei în anul 2001, tendinţa deloc îmbucurătoare. Evoluţia activelor circulante comparativ cu cifra de afaceri pune în evidenţă o scădere a rotaţiei acestora: de exemplu, în anul 2000, ciclul comercial total înregistrează o scădere de la 280 zile şi 232 zile în anul 2001, unitatea reducându-şi astfel ciclul comercial. În acelaşi timp, perioada de încasare a creanţelor societăţii creşte de la 47 zile în anul 2000 la 55 zile în anul 2001, ceea ce constituie un aspect negativ pentru exploataţia agricolă. Coeficientul (rata) activelor circulante (KAc) se calculează ca raport între activele circulante şi totalul activului:

AAcLAc =

76.05922224645411275

2001 ==KAc


Similar activelor imobilizate, în procesul managerial al exploataţiei agricole prezintă importanţă mai ales o serie de coeficienţi (rate) analitici ai activelor circulante:

• coeficientul (rata) stocurilor (KSt); • coeficientul (rata) creanţelor (KCr); • coeficientul (rata) titlurilor de plasament şi disponibilităţilor

băneşti. Astfel, coeficientul (rata) stocurilor (KSt) se calculează ca raport

între stocurile existente şi totalul activului:

KSt = ASt

57.05922224633856148

2001 ==KSt

Acest coeficient destul de mare atestă faptul că este o exploataţie agricolă cu un ciclu mai lung de producţie, specific unităţilor cu profil preponderent vegetal. Totodată, mărimea unor stocuri se află sub incidenţa factorilor conjuncturali şi a condiţiilor oscilante de pe piaţă, iar interpretarea directă a dinamicii coeficientului (ratei) stocurilor trebuie făcută în corelare şi cu dinamica unor indicatori economio-financiari importanţi ai activităţii exploataţiei, în acest context avându-se în vedere următoarea ecuaţie minimă de echilibru cu implicaţii financiare: stCA II ≥ în care:

ICA – indicele cifrei de afaceri; Ist – indicele stocurilor. CA 2001 = 71386771 mii lei CA 2000 = 41334724 mii lei ICA = 1,72 St2001 =33856148 mii lei St2000 =25 011081 mii lei Ist = 1,35

1,72 >1,35 ⇒ICA>Ist Prin urmare, o creştere a volumului de activitate mai ales în ceea ce priveşte producţia vândută generează şi o sporire justificată a stocurilor. Coeficientul (rata) creanţelor se calculează ca raport între creanţele de natura activelor circulante şi totalul activului:

KCr = ACr


KCr2001 = 18.05922224610858666

=

Prin urmare aceste creanţe reprezintă anumite sume de bani care urmează a fi încasate de către exploataţia agricolă, sau, altfel spus, reprezintă drepturile băneşti potenţiale realizabile la termene diferite. Mărimea acestui coeficient (rata) este determinată de natura relaţiilor exploataţiei agricole cu partenerii din aval, adică practic de termenele de plată pe care le acordă partenerilor şi clientelei sale.

Coeficientul (rata) titlurilor de plasament şi disponibilităţilor băneşti, se calculează ca raport între titlurile de plasament şi disponibilităţile băneşti (PDb) şi totalul activului:

KPDb = A

PDb

KPDb 2001= 01.059222246

696461=

Din păcate acest coeficient arată nivelul scăzut al disponibilităţilor băneşti a S.A. Agrozootehnica S.A. În vederea analizei pasivului prezentăm în tabelul următor datele înregistrate în perioada 1999-2001:

Structura pasivului

Tabel 5.21- mii lei -

Elemente de activ

1999 mii lei % 2000

mii lei % 2001 mii lei %

Capitaluri proprii 14902215 43,2 13699907 29,7 13775691 23,3

Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

- - - - -

Datorii 19593640 56,8 32477516 70,3 45446555 76,7 Conturi de regularizare şi asimilate

- - - - -

Total pasiv 34495855 100 46177423 100 59222246 100 După cum se observă, capitalul propriu a înregistrat un trend

descrescător în perioada 1999-2001. Acest lucru s-a datorat diminuării profitului în mod substanţial în anul 2001.


Analiza datoriilor societăţii atestă faptul că furnizorii de îngrăşăminte, erbicide, seminţe au relaţii cu societatea de „credite – furnizori” deoarece toate aceste produse se plătesc la recoltarea şi valorificarea producţiei. Din detalierea situaţiilor datoriilor, mai rezultă faptul că societatea are obligaţii restante la bugetul asigurărilor sociale, bugetul de sănătate, de stat, cauzele acestei situaţii fiind următoarele:

societatea are active de mijloace circulante, constând în animale, furajele necesare lor, şi pentru că nu există un pasiv sursă de finanţare, respectiv fonduri proprii la nivelul acestor active, a făcut să se apeleze la susţinerea financiară a acestor active prin surse atrase;

rentabilitatea foarte mică a produselor zootehnice ca şi faptul că ciclul cheltuieli – producţie – desfacere la taurine este de cca. 3 ani, determină imposibilitatea de a onora toate obligaţiile la timp.

În analiza bilanţului pot fi utilizaţi o serie de coeficienţi (rate), care permit o diagnosticare a însăşi politicii financiare a exploataţiei, fiind consideraţi ca cei mai semnificativi următorii:

coeficientul (rata) capitalurilor proprii, denumit şi coeficientul (rata) autonomiei financiare globale;

coeficientul (rata) provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli; coeficientul (rata) datoriilor, denumit şi coeficientul de

îndatorare globală; coeficientul (rata) capitalurilor proprii şi a datoriilor pe termen

mediu şi lung, denumit şi coeficientul (rata) stabilităţii financiare;

coeficientul (rata) conturilor de regularizare şi asimilate. Coeficientul (rata) capitalurilor proprii, respectiv al autonomiei

financiare globale (Kafg) se calculează ca raport între capitalul propriu (Cp) şi totalul pasivului (P):

PDKDg =

77.05922224645446555

==KDg

Acest coeficient măsoară ponderea datoriilor pe care le are societatea într-o perioadă dată faţă de totalul patrimoniului sub aspectul resurselor sale financiare de constituire a diverselor mijloace economice.


Faptul că este subunitar este un lucru pozitiv, dar din păcate 0,77 atestă că gradul de îndatorare a societăţii este foarte mare. În finalul analizei vom calcula şi analiza indicatorilor financiari ai activităţii S.C. Agrozootehnica S.A.

Indicatorii financiari reflectă sintetic rezultatele diagnozei, bonitatea financiară, relaţiile cu banca şi alţi agenţi economici şi permit evaluarea credibilităţii şi a blocajului financiar în vederea găsirii celor mai bune soluţii de redresare economică a societăţii comerciale.

Principalii indicatori financiari care caracterizează activitatea Agrozootehnica Adunaţi Copăceni S.A. sunt:

1. indicatori de lichiditate, care arată dacă întreprinderea are sau nu disponibilităţi pentru plata la termen a datoriei:

♦ rata lichidităţii curente (Lc): ( )

( )scurt termen pe iimprumutur si credite Obligatii, curente Pasivecirculante Active curente Active

=cL

99.04544655545411275

==cL

Atunci când coeficientul este ≥ 1, el arată o bună lichiditate pentru întreprindere, după cum se observă societatea se află la limită în ceea ce priveşte posibilitatea transformării activelor în bani;

♦ rata lichidităţii imediate (testul acid)

curente Pasive Stocuri - curente Active

=iL

25.045446555

3385614845411275=

−=iL

2. indicatori de solvabilitate, aceştia exprimă capacitatea

economico-financiară a S.A. Agrozootehnica S.A. de a-şi achita obligaţiile sale de plată într-un anumit interval de timp.

rata datoriilor (Rd), exprimă capacitatea unei exploataţii de a-şi onora obligaţiile faţă de terţi pe seama activelor sale:

Rd = totaleActive totaleDatorii

%771005922224645446555

2001 =⋅=Rd

Din păcate, această rată are o valoare mult prea mare, o situaţie satisfăcătoare era dacă era cuprinsă între 35-40%.


solvabilitatea financiară (Sf):

afaceri deCifra

propriuCapitalSf =

19.071386771

13775691Sf2001 ==

Ponderea capitalului propriu în cifra de afaceri este foarte mică, lucru care atestă o solvabilitate foarte proastă a societăţii.

solvabilitatea patrimonială (Sp) reprezintă gradul în care firmele pot face faţă obligaţiilor de plată:

100 pasivTotal

propriuCapitalSp ⋅=

%3.2310059222246

13775691Sp2001 =⋅=

Acest indicator atestă faptul că există o pondere nesatisfăcătoare a surselor proprii în totalul pasivului. Indicatorul este bun când rezultatul este mai mare de 30%.

5.4.4 Puncte tari şi slabe ale diagnosticului

Din datele expuse şi din cele constatate, apreciez că punctele tari

ale diagnosticului sunt următoarele: existenţa unei baze materiale corespunzătoare pentru

desfăşurarea în bune condiţii a procesului de producţie în sectorul vegetal şi în cel zootehnic;

producţiile medii obţinute an de an, bune şi foarte bune, în mod constant, ceea ce a asigurat desfăşurarea în condiţii normale a activităţii de exploatare;

colectivul calificat de ingineri, economişti, tehnicieni, muncitori care asigură desfăşurarea activităţii de exploatare şi au grijă de baza materială a societăţii;

dimensionarea şi organizarea bună a muncii şi a personalului, din care a reieşit o activitate eficientă.

existenţa unui sistem de irigaţii în funcţiune pe o suprafaţă de 3000 ha teren agricol, care în condiţii nefavorabile de secetă salvează recoltele în sectorul vegetal.

Punctele slabe: ◙ lipsa de resurse financiare care să permită efectuarea de

investiţii şi modernizări, acestea fiind necesare mai ales pentru înlocuirea majorităţii utilajelor din producţia vegetală (uzate


fizic şi moral), eforturile făcute până acum în acest sens nefiind suficiente;

◙ inexistenţa investiţiilor în sectorul animal (vaci de lapte) face să se utilizeze un volum ridicat de forţă de muncă şi prin aceasta productivitatea muncii să fie scăzută;

◙ lipsa de capital circulant propriu pentru activitatea de exploatare.

5.4.5 Alte metode de diagnostic global a S.C. Agrozootehnica S.A. şi propuneri pentru dezvoltarea durabilă a acesteia

Pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-

financiare a firmei se simte nevoia sintetizării diagnosticelor pe componente (producţie, calitate, concurenţă, cifră de afaceri, situaţie financiară, personal etc.) într-un diagnostic global, care să sintetizeze situaţia întreprinderii. Prin diagnostic se fixează punctele tari şi punctele slabe ale activităţii întreprinderii, disfuncţionalităţile care apar în activitatea firmei şi cauzele lor.

Analiza diagnostic îşi demonstrează utilitatea prin funcţiile pe care le realizează în managementul firmei:

cunoaşterea şi interpretarea realităţii în domeniul abordat; stabilirea variabilelor cheie ale dezvoltării şi ale relaţiilor dintre

ele; informarea conducerii, a partenerilor de afaceri şi a organelor

financiare cu privire la starea economico-financiară, la performanţele realizate, la eficienţa valorificării resurselor;

identificarea de noi surse de avantaj concurenţial; fundamentarea măsurilor de reducere sau de ameliorare a

performanţelor; fundamentarea strategiilor de dezvoltare într-un mediu

concurenţial dinamic. Diagnosticul global este menit ca într-o formă sintetică şi în mod

operativ să ajute la realizarea funcţiilor menţionate mai sus. Diagnosticul global este menit să pună în evidenţă în ce măsură se

realizează obiectivul major al activităţii firmelor. În legătură cu definirea obiectivului major, punctele de vedere au evoluat în timp. Profitul a fost mult timp plasat singular ca obiectiv major. În ultimele decenii s-au conturat şi alte formulări ale obiectivului major care sunt mai cuprinzătoare.


Astfel, au fost formulate: • asigurarea viabilităţii firmei ţinând cont şi de lichidităţile

necesare; • creşterea valorii întreprinderii. Noi definim ca obiectiv major asigurarea viabilităţii în condiţii de

competiţie internă şi internaţională cu respectarea restricţiilor impuse de dezvoltarea durabilă (sustenabilă).

În teoria şi practica mondială se întâlnesc diferite modele de diagnostic global cum ar fi:

√ SWOT (strenghts, weaknesses, opportunities and threats); √ Rolland Berger; √ A.G. (Alexandru Ghoerghiu); √ CEMAT; √ B.C.R.; √ Histogramă; √ Metoda scorurilor (scoring)12.

5.4.5.1 Diagnosticul global al S.C. Agrozootehnica S.A.

cu ajutorul modelului SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi riscuri)

Tabel 5.22

Nr. Crt. COMPONENTA PUNCTE

TARI PUNCTE SLABE

OPORTUNITĂŢI(condiţii

favorabile)

RISCURI (condiţii

nefavorabile) Resurse: • funciare

deţin o suprafaţă corespunză-toare care permite utilizarea eficientă a mijloacelor de producţie

terenul nu este proprietate ci este arendat

2860 ha arendate de la persoane fizice pot fi cumpărate în decursul timpului

persoanele fizice care au arendat şi nu mai doresc ca în viitor să colaboreze cu societatea

1

• umane asigurarea cu cadre calificate pentru producţie

o pondere foarte redusă a economiş-tilor

pregătirea tinerilor în vederea practicării agriculturii durabile

nivelul redus al salariilor

12 Alexandru Gheorghiu, Diagnosticul global al firmei, Tribuna Economică, Nr. 49/1997.



TARI PUNCTE SLABE


favorabile)

RISCURI (condiţii

nefavorabile) • mijloace fixe deţin în

proprietate utilaje corespunză-toare

gradul de uzură fizică şi morală destul de ridicat

achiziţionarea unor tractoare de mare capacitate şi combine clas

utilizarea mijloacelor fixe să nu mai devină rentabilă (datorită uzurii fizice)

• active circulante

posibilităţi bune de aprovizionare

stocuri mari tendinţa de creştere a cererii pe piaţă de produse sănătoase (ecologice)

scăderea puterii de cumpărare

• resurse financiare

- nivel scăzut al indicato-rilor financiari

posibilităţi de export dacă se vor axa pe produse ecologice în partizi mari

- blocaj financiar

- inflaţia - dobânzi

ridicate 2 Relaţii:

• interne buna organizare a producţiei

deficienţe în manage-men-tul desfacerii

o mai bună organizare prin introducerea unui sistem complementar de agricultură durabilă

concurenţa care deja s-a orientat spre introducerea acestui sistem de agricultură durabilă

• concurenţa în mare măsură producţia este competitivă

segmente de producţie (de ex. ecologică) sunt inexistente sau rămase în urmă

prin consultanţă, cercetare-dezvoltare pot fi asimilate noi produse ecologice

au apărut multe firme „deschise la nou”

• ecologice - utilizarea raţională a îngrăşă-mintelor şi pesticidelor

- utilizarea gunoiului de grajd

nerezolvarea problemelor de valorificare şi ecologizare a deşeurilor

utilizarea unor fonduri puse la dispoziţie de organisme internaţionale

lipsa resurselor financiare pentru investiţii ecologice



TARI PUNCTE SLABE


favorabile)

RISCURI (condiţii

nefavorabile) 3 Activităţi:

• dinamica cifrei de afaceri

creşterea reală a cifrei de afaceri cu 172,7%

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ ⋅100

2000

2001

depăşind rata inflaţiei

-

producţiile obţinute de societate au un nivel cu 25-40% mai mare decât concurenţa din comunele învecinate

acordarea unor preţuri nereale pentru produsele agricole de bună calitate („preţuri nerentabile”)

• produse înmulţirea cantităţii şi calităţii pro-duselor (prin aplicarea normelor tehnologice potrivite şi recomandate de specialişti)

nu au produse cu valoare adăugată ridicată

modernizarea producţiei prin introducerea unor noi soiuri şi hibrizi rezistenţi la boli şi dăunători

lipsa resurselor financiare pentru activitatea de cercetare-dezvoltare

4 Rezultate: • venituri

creşterea veniturilor cu 153,57 (2001/2000)

creşterea veniturilor excepţio-nale cu 340% faţă de cele din exploatare cu 153,44

-

creşterea preţurilor ca urmare a inflaţiei

• profitul brut creşterea veniturilor totale

creşterea într-o proporţie mai mare a cheltuielilor (154,9%>153,5) decât veniturile

creşterea cererii de produse ecologice pe piaţa internă

- inflaţie - dobânzi

ridicate

5 Eficienţă: • rotaţia

activului

creşterea vitezei de rotaţie a activului

reducerea valorii activului ca urmare a gradului de uzură ridicat

investiţii în tractoare şi combine de mare capacitate

- lipsa surselor proprii de finanţare

- dobânzi ridicate



TARI PUNCTE SLABE


favorabile)

RISCURI (condiţii

nefavorabile) • lichiditate

curentă - evoluţie

nefavo-rabilă în ultimii ani (în 2001 < 0,01 faţă de 2000)

Recuperarea creanţelor imobilizate

- inflaţie - dobânzi

mari

• solvabilitate globală

- Gradul de îndatorare creşte

- investiţii în imobilizări

- creşteri în active circulante

- blocaj financiar

- lichiditate redusă a societăţii.

• rentabilitate comercială

-

rata rentabi-lităţii comerciale a scăzut în 2001 cu 1,13% faţă de 2000

infuzie de capital străin

- menţinerea costurilor la un nivel ridicat

- inflaţie

Concluzii:

În urma evaluării financiare cu ajutorul metodei SWOT, rezultă că S.C. Agrozootehnica S.A. nu este viabilă în condiţii de competiţie internaţională, ca urmare a:

imposibilităţii de realizare imediată de investiţii în utilaje moderne, performante;

gradului ridicat de uzură fizică şi morală a utilajelor; situaţiei financiare deficitare caracterizată prin lipsa de lichidităţi,

ceea ce determină acumularea de noi datorii, nevalorificarea operativă a creanţelor şi scăderea ponderii capitalului propriu, deci creşterea gradului de îndatorare;

inexistenţei acţiunilor de studiere a pieţei în scopul creşterii cotei de piaţă şi a găsirii de noi clienţi şi furnizori;

nerezolvării problemelor de valorificare şi ecologizare a deşeurilor.

Recomandări: Pentru asigurarea durabilităţii S.C. Agrozootehnica S.A. propunem: ◙ diversificarea gamei de produse prin introducerea celor ecologice

în vederea îmbunătăţirii calităţii şi a atragerii de noi clienţi;


◙ realizarea de investiţii în aparatul tehnic, perfecţionarea şi aplicarea tehnologiilor durabile;

◙ utilizarea unor fonduri puse la dispoziţie de organisme internaţionale pentru implementarea unui sistem complementar de agricultură durabilă şi pregătirea tinerilor în vederea practicării acesteia;

◙ creşterea randamentului managementului şi aplicarea unei politici salariale motivaţionale;

◙ elaborarea de studii de marketing şi aplicarea măsurilor promoţionale pentru creşterea cotei de piaţă;

◙ industrializarea laptelui în vederea vânzării unor produse cu valoare adăugată mai mare;

◙ utilizarea unor îngrăşăminte organice prelucrate în detrimentul îngrăşămintelor chimice.

5.4.5.2 Diagnosticul global al S.C. Agrozootehnica S.A.

cu ajutorul modelului Rolland-Berger În acest model, utilizat de firma de consultanţă Rolland-Berger,

componentele sunt: • produse; • concurenţă; • distribuţie; • producţie; • financiar; • management. Pentru fiecare dintre aceste componente s-au stabilit „criterii” prin

care se fac detalieri pentru a surprinde aspectele esenţiale. În continuare se fac caracterizări sub formă de întrebări care permit aprecieri printr-un sistem de punctaj cu note de la 1 (când nu întruneşte deloc criteriile) până la 5 (când întruneşte foarte bine criteriile).

După aprecieri urmează măsurile principale considerate necesare pentru remedieri. Aceste măsuri servesc ca fundamentare în planurile pe termen scurt şi în strategia firmei (pe termen lung şi mediu).

În final, se stabileşte o notă medie.13

13 Alexandru Gheorghiu, Diagnosticul global al firmei, Tribuna economică, nr. 49/1997.


Modelul Rolland-Berger

Tabel 5.23 APRECIERE

CRITERII CARACTERIZARE 1 2 3 4 5

MĂSURILE PRINCIPALE NECESARE

Calitate/ fiabilitate

Top-level în segmentele ţintă?

x Practicarea unor tehnologii performante cu ajutorul unor soiuri şi hibrizi corespunzători

Nivel tehnologic

Top-level în segmentele ţintă?

x Investiţii în utilaje şi maşini agricole şi nu în ultimul rând pentru industrializarea laptelui

Gama de produse

Suficiente sinergii între grupele de produse?

x Investiţii pentru prelucrarea deşeurilor vegetale şi animale şi valorificarea lor

Potenţial inovator

Decalajul tehnologic poate fi depăşit?

x Înfiinţarea unui compartiment de cercetare-dezvoltare

Prod

use

Sprijin extern Au fost stabilite cooperări?

x Contactarea unor parteneri străini pentru desfacerea mai uşoară a produselor

Situaţia pieţei Situaţia economică pe pieţele de desfacere?

x Pătrunderea pe piaţa externă mai ales cu produse ecologice

Tendinţe de creştere

Creşteri pe termen lung peste/sub medie?

x

Structura concurenţei

Nişe atractive sau competiţie directă acerbă?

x Introducerea în gama de produse a celor ecologice pentru atragerea de noi clienţi

Con

cure

nţă

Competitivitate De exemplu, mărime comparativă cu concurenţii

x Creşterea calităţii produselor


APRECIERE CRITERII CARACTERIZARE 1 2 3 4 5


Clienţi principali Există încă sau majoritatea au fost pierduţi?

x Mărimea vânză-rilor pentru a asi-gura o bază de clienţi

Structură clienţi

Foarte puţini sau mulţi?

x Oprirea la clienţi puternici (care achiziţionează cantităţi mari).

Know-how Există suficient personal calificat?

x Training şi personal suplimentar până la top management

Canale de distribuţie

Există canale eficiente de distribuţie externe?

x Mărirea numărului de distribuitori

Dis

tribuţie

Service (nu se pretează la produse agricole)

- - - - - - Nu este cazul

Amplasament Concentrare sau împrăştiere?

x Valorificarea spaţiilor neutilizate

Organizare Permit un flux de producţie eficient?

x

Infrastructura Modernă, necesită întreţinere minimă?

x

Utilaje Sigure şi eficiente? x Investiţii privind modernizarea şi înnoirea aparatului tehnic

Prod

ucţie

Capacitate utilizată

Dimensiune adec-vată activităţii viitoare?

x

Vânzări Au scăzut cu peste 20% din1998?

x Creşterea producţiei şi a vânzărilor

Profit A fost atins pragul de profitabilitate

x Creşterea profitabilităţii şi a rentabilităţii

Active Total active inferioare cifrei de afaceri?

x Creşterea în continuare a cifrei de afaceri

Capital Peste 50% din active?

x Creşterea ponderii capitalului propriu

Fina

ncia

r

Datorii bancare

Mai puţin de 50% din cifra de afaceri?

x Utilizarea eficientă a creditelor


APRECIERE CRITERII CARACTERIZARE 1 2 3 4 5


Comercial Poate asigura restructurarea fără sprijin extern?

x Introducerea unui sistem informatic integrat

Distribuţie Poate asigura restructurarea fără sprijin extern?

x Identificarea a noi reţele de distribuţie profesionale

Cercetare-dezvoltare

Poate asigura restructurarea fără sprijin extern?

x Înfiinţarea unui compartiment de cercetare-dezvoltare

Man

agem

ent

Producţie Poate asigura restructurarea fără sprijin extern?

x Organizarea corespunzătoare a producţiei

Punctaj total/mediu 2 5 14 5 1 Media: 2,92 puncte

Categorisire: activitate neviabilă; este necesară o strategie de dezvoltare care să aibă ca obiectiv principal introducerea unui sistem de agricultură complementar: durabil-ecologic.

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 29.2

2779

2751453142512

==⋅+⋅+⋅+⋅+⋅ puncte

După cum se observă nota medie este sub 3 ceea ce indică un

echilibru dificil. Pe lângă recomandările de la modelul SWOT mai propunem:

practicarea unor tehnologii performante cu ajutorul unor soiuri şi hibrizi corespunzători;

influenţarea unui compartiment de cercetare-dezvoltare; realizarea de investiţii în utilaje şi maşini agricole pentru

prelucrarea deşeurilor vegetale şi animale şi valorificarea lor; introducerea în gama de produse a celor ecologice pentru

atragerea de noi clienţi mai ales pe piaţa externă; pregătirea şi perfecţionarea salariilor în vederea practicării unor

tehnologii moderne; introducerea unui sistem informatic integrat.


Cuvinte şi noţiuni cheie: • exploataţie agricolă; • dimensiune optimă a exploataţiei agricole; • organizarea resurselor; • analiza rezultatelor economico-financiare; • metode de diagnostic global.

Întrebări de verificare:

1) Care sunt principalele metode de studiere a dimensiunii optime a unei exploataţii agricole?

2) Identificaţi principalii indicatori care reflectă eficienţa organizării resurselor într-o exploataţie agricolă.

3) Daţi exemple de metode de diagnostic global al firmei şi explicaţi-le.

Documents

dezvoltare durabila