Dezvoltare umană. Psihologia Vârstelor

TEMA 1

PRBLEME INTRODUCTIVE ÎN DOMENIU

1. Definiție

Psihologia Vârstelor este o disciplină ramură a psihologiei , cu un specific aparte. Ea studiază

legile dezvoltării psihice ale persoanei pe parcursul întregii vieți.

Există și alte psihologii evolutive cum ar fi psihologia copilului, adolescentului, adultului sau

psihologia vârstelor târzii, Psihologia dezvoltării umane și Zoopsihologia. Psihologia vârstelor acoperă

toate aceste tipuri de psihologii caracterizându-se prin integralitate.

Psihologia vârstelor încearcă să ofere un tablou cât mai complet al fiecărui stadiu de vârstă

dar și să evidențieze cum se influențează progresiv unele pe altele mecanismele psihice dezvoltate în

fiecare dintre perioade.

2. Caracteristici

- Cercetează mecanismele dezvoltării și încearcă să elaboreze teorii ale dezvoltării

- Caută relațiile dintre ceea ce este ereditar (înnăscut) și ceea ce este dobândit (asimilat

prin învățare)

- Este interesată de descoperirea unor noi fenomene și de explicarea lor, pentru a

îmbogăți acest domeniu al psihologiei

- Caută legi cu caracter general în ceea ce privește dezvoltarea psihică.

- Este o disciplină cu largi aplicații practice

- Este în legătură cu toate celelalte psihologii.

- Metodele de cercetare folosite sunt aceleași cu ale celorlalte tipuri de psihologie doar că

sunt folosite selectiv în funcție de problematica studiată.

3. Principii metodologice

Acestea sunt folosite în interpretare și sunt utile când se face o dezbatere pe o anumită

temă. Nu există un punct de vedere comun în ceea ce privește numărul lor. Unii le

restrâng la 2 – 3 principii iar alții folosesc mai multe, împrumutând din biologie și fizică.

- Principiul dezvoltării și al istorismului. Acesta este un principiu comun tuturor

disciplinelor psihologice. Principiul se referă la drumul parcurs de procesele psihice în

dezvoltarea lor calitativă și cantitativă. Procesul psihic este o transformare de la structuri

simple la structuri complexe rezultând la fiecare etapă de evoluție un produs. Fiecare

etapă a dezvoltării este un rezultat al acțiunilor precedentei și totodată o premisă, sau un

punct de plecare, pentru apariția următoarei etape. Structurile care au fost create nu

dispar odată cu apariția celor noi și se integrează în ele și li se subordonează.

- Principiul diferențierii și integrării. Pornind de la anumite structuri, premise și achiziții

existente se observă evoluția unor elemente ce se diferențiază de restul dar care totuși

se integrează în structură

- Principiul structuralității. Componentele psihice sunt organizate ierarhic. Piaget a pus

bazele structuralismului genetic în psihologie, el arătând cum dezvoltarea se bazează pe

organizare și cum organizarea duce la dezvoltare.

- Specificitatea fiecărui stadiu de dezvoltare. Stadiile de dezvoltare psihică sunt guvernate

de legi generale și particulare.

4. Dinamism psihic și evoluție umană

a. Reperele psihodinamice sunt acele criterii prin care dezvoltarea psihică este împărțită

în perioade, cicluri și stadii de dezvoltare. În identificarea acestor repere contribuții

importante au avut specialiștii din domeniul psihologiei copilului. Exemple de astfel

de repere psihodinamice sunt: creșterea în înălțime și în greutate, schimbarea și

deteriorarea danturii, evoluția și regresia vieții sexuale.

Câteva idei din sfera teoriilor evolutive:

- Arnold Gesell afirmă despre dezvoltarea psihică umană că este animată de o forță

comparabilă cu cea nucleară, în sensul că odată declanșată nu mai poate fi oprită.

Deasemenea vorbind despre comportamentele din timpul vârstei maturizării le

consideră mai importante decât achizițiile ce se produc în perioadele timpurii din

viața unui om. El a mai spus despre procesul dezvoltării că este dictat de

mecanismele genetice deși recunoaște că și condițiile de mediu au o oarecare

influență în acest proces.

- Eduard Claparade spune că până la vârsta de 12 an la copil se dezvoltă planul mental-

intelectual. Între 12 și 18 ani se dezvoltă planul emoțional-afectiv, cel moral și cel

social. După această vârstă omul matur este călăuzit în dezvoltarea sa de aspirațiile și

idealurile pe care le are.

- Jean Piaget vine cu o teorie unică în care spune că structurile psihice și relațiile cu

mediu se dezvoltă pe plan psihologic în mod dinamic. Un neajuns al teoriei lui este că

încheie planul de dezvoltare psihică odată cu încheierea adolescenței, dar chiar și cu

acest neajuns, Piaget, rămâne un nume de referință.

- Freud. Teoriile freudiene pun accentul pe energia instinctuală, cea biologică, care se

exprimă prin sexualitate (libido), pe instinctul de conservare a vieții (foame, sete) și

pe instinctul morții. Freud a lansat conceptul de Sine, ce conține tot ce este ereditar,

cu precădere instincte. Sub influența lumii reale o parte din sine – Eu-l – suferă o

transformare și devine intermediară între cele două. Perioada copilăriei în care

copilul este dependent și supus părinților creează în jurul Eu-lui o altă structură

numită Supraeu. Eu-l definește omul așa cum este, dar Freud mai aduce o noțiune de

Eu idealcare definește omul așa cum ar trebuii să fie.

b. Reperele psihogenetice reprezintăcaracteristicile stadiilor delimitate după criteriile

acceptate. Sunt trei criterii minimale:

- Tipul fundamental de activitate. Aceasta se referă la anumite activități spre care

copilul se orientează, în care investește energii și pe care le dezvoltă odată cu

trecerea timpului.

- Tipul de relații ce influențează adaptarea și integrarea socială. Cele mai frecvente

sunt cele de comunicare și sociale (protejare, simpatie, empatie, dependență,

respingere, frustrare)

- Conflictul dintre cerințele socio-culturale și posibilitățile individului de a le

satisface; cerințele subiective ale persoanei (dorințe, aspirații, idealuri) și

posibilitatea societății de a le satisface. În cadrul acestor opoziții coerența este

dată de tendința naturală spre echilibru.

5. Ereditatea

Ereditatea este însușirea oricărei materii vi prin care se transmit de la o generație la alta

factorii ereditari sau genele. Ereditatea a fost studiată cu mare interes pentru a se vedea cum

influențează caracteristicile ce definesc trăsături fizice și psihice ale unei ființe.

Pachetul de gene este conținut de cei 46 de cromozomi proveniți în egală măsură de la ambii

parteneri. Aceștia își combină materialul genetic prim procedura numită în termeni de specialitate

crossing-over și astfel rezultă o celulă cu 23 de cromozomi. Un genom uman conține după unele

surse 30 000 de gene. După altele 35 000 de gene. Oricum, numărul de combinații este incredibil de

mare, nici chiar la nivel teoretic nu există posibilitatea ca să apară două ființe identice. Doar prin

clonare au fost obținute două organisme cu aceeași informație genetică. Și chiar dacă obținem doă

organisme identice la nivel biologic, dezvoltarea lor în planul psihologic va fi diferit deoarece fiecare

ființă trăiește o experiență de viață diferită.

În ceea ce privește omul toți sunt deacord asupra faptului că dezvoltarea lui psihică depinde

de ambii factori: ereditari și ambientali. În ce procente influențează fiecare dintre acestea două,

rămâne o întrebare la care cu greu se poate da un răspuns. S-a observat că unii oameni adoptă unele

atitudini și practici într-un mod foarte ușor (parcă ar fi născuți pentru aceasta). Sunt persoane care

reușesc să învețe lucruri, dintr-un domeniu oarecare, cu foarte mare lejeritate, iar aceasta se poate

explica doar prin dotarea lor genetică care le facilitează această abilitate.

Genele creează pentru reprezentanții speciei umane o serie de caracteristici generale care

definesc fiecare individ. Aici este vorba de poziția bipedă, numărul de membre, capacitățile

intelectuale de a învăța, vorbi, compoziția chimică identică (ca tipuri de elemente constitutive) etc.

Dar tot genele creează în fiecare persoană un model unic de ființă umană cu caracteristicile ei proprii:

numărul, mărime, și dispoziția neuronilor, reacția organismului la diferite substanțe, diferențele de

aspect fizic dintre persoane etc.

Doi cercetători timp de 12 ani au făcut un studiu de creștere în înălțime la 3000 de copii. Nu

au găsit nici măcar două cazuri identice care pentru o perioadă să fi avut același indice de creștere.

6. Mediul

Mediul integrează totalitatea condițiilor de viață ce își aduc aportul al dezvoltarea omului pe

toate planurile. Acești factori, componenți ai mediului, sunt: climatici, economici, sociali,

educaționali, culturali și istorici.

Mediul mai înglobează componenta demografică. Etnii care vorbesc aceeași limbă, au aceeași

cultură, și alte trăsături specifice, transmit urmașilor lor aceste trăsături. Dar apartenența de un loc

fizic și o etnie nu este un factor suficient de puternic pentru a reține individul. Din cele mai vechi

timpuri oamenii au căutat locuri mai bune unde ar putea trăii și dacă a fost cazul au părăsit locurile

natale și ținuturile de baștină pentru a se muta într-un loc mai fertil, sau într-o societate care le

oferea mai multă siguranță. Astăzi numim acest proces emigrare iar factorul principal este cel

economic.

7. Educația

Ritmul social este tot mai alert. Cultura și știința evoluează spre culmi tot mai înalte și aceasta

presupune un nou tip de adaptare a individului (acumularea de cât mai multe informații) pentru a

face față exigențelor societății în care trăiește.

Astfel a luat amploare sistemul educațional. S-au creat instituții de învățământ și programe

graduale care ajută omul să-și dezvolte capacitățile intelectuale.

Mass-Media are un rol aparte în societate prin faptul că prezintă informații de ultimă

actualitate. Dar odată cu trecerea evenimentului și informația respectivă este în cele mai multe

cazuri dată uitării. Ideile se nasc și mor cu o efemeritate ce nu poate concura cu altceva. Este o

diferență mare între informațiile oferite de sistemul de învățământ și cel oferit de mass-media.

TEMA 2

Stadialitate i evolu ie umanăș ț

Stadiile dezvoltării psihice

Referitor la acest subiect nu toți cercetătorii sunt deacord asupra unei singure scheme precise. Fiecare a încercat să compună o schemă proprie în funcție de cercetările efectuate.

Freud, de exemplu spune că primii 5 ani din viață sunt cei mai importanți în formare, timp în care relația copil părinte este cea mai strânsă. Toate celelalte etape ale vieții sunt doar o reeditare a unor procese din această perioadă a copilăriei.

În teoria sa fiecare persoană trece de-a lungul vieții prin diferite stadii de dezvoltare diferențiate între ele în mod calitativ. Aceste stadii corespund concentrării energiei sexuale în jurul diferitelor părți ale corpului.

Astfel avem în primele luni de viață stadiul oralcând copilul are plăcerea adusă de hrană, stadiul anal(anul II și III de viață), în acest caz energia psihică este canalizată spre procesele de retenție și spre eliminare, stadiul falic reprezentat de descoperirea în jurul vârstei de 5-6 ani a plăcerii oferită de organele genitale, urmează un stadiu latent de ”adormire sexuală” în care copilul se poate ocupa în liniște de acumularea de cunoștințe, stadiul genital caracteristic perioadei de pubertate.

Erick Erickson este o altă personalitate care vine cu un model al său de dezvoltare a personalității, plecând în elaborarea acestuia de la fazele psihosexuale din teoria lui Freud. La fel ca și Jung, Erickson este de părere că personalitatea individului se dezvoltă pe parcursul întregii vieți, iar în plus față de Freud, el mai aduce în discuție, și admite, faptul că factorii istorici, sociali și culturali, influențează personalitatea individului.

Erickson structurează evoluția umană în 8 etape:

1. Naștere - > 1 an. Perioadaîncredere / neîncredere

Este perioada definită de Freud ca fiind cea oralăși este cea mai lipsită de ajutor a individului. Acordând asistență copilului prin satisfacerea nevoilor sale fizice, mama dezvoltă în copil un simțământ de încredere în lumea din jurul său. În opoziție cu aceasta, lipsa mame sau chiar neglijența ei, va genera în copil un sentiment de neîncredere.

2. 1 an - > 3ani. Autonomie / rușine

Aceasta este etapa anală la Freud și este o perioadă în care copii dezvoltă o serie de abilități fizice și psihice. Comunicarea este mult mai ușoare că ceilalți. Se mândresc cu noile capacități achiziționate, în special cu procesul de ținere și apoi scăparea unui obiect.

Copii la acest stadiu încep să-și ceară ”drepturile” prin anumite dorințe pe care vor să le impună. Cu această ocazie apar primele conflicte deoarece nu pot primi tot ce vor și trebuie să învețe de la părinți anumite reguli.

3. 3 ani - > 5ani. Inițiativă / vină

Analoagă etapei falice din teoria lui Freud această etapă cunoaște o dezvoltare accentuată a unor abilități mentale și motrice și în același timp se dezvoltă o preferință pentru părintele de sex opus iar pentru cel de același sex o oarecare rivalitate. Rolul părinților în această perioadă este de a manevra cu grijă dezvoltarea copilului, mai ales la partea ce ține de complexul lui Oedip, pentru a-l suprimam lucru esențial în punerea bazelor pentru principiile morale. Pedepsele în această perioadă vor genera un simțământ de vinovăție , inhibându-l.

4. 5/6 ani - > 11ani. Activism / inferioritate

Stadiul latențelor la Freud. Perioada în care copilul merge la școală este cea în care acesta cunoaște plăcerea de a împlini unele sarcini cu succes. Atât școala cât și casa vor deyvolta acum în copil noi capacități printre care și aceea de a respecta regulile.

Atitudinea și comportamentul inadecvat atât a părinților cât și a profesorilor față de copil vor naște în acesta un sentiment de inferioritate în ce privește capacitatea sa de a rezolva anumite sarcini.

În aceste 4 stadii prezentate până acum dependența față de părinți este foarte mare. Abia în următoarele 4 stadii individul se eliberează de sub tutela lor luându-și treptat viața în mâini.

5. 12 ani - > 18ani. Identitate/ confuzie

Este o perioadă crucială în care se ridică problema identității Eu-lui care trebuie rezolvată.

Acceptarea propriei identități este o perioadă dificilă și plină de anxietăți (temeri) care trebuie

depășite. Tânărul va încerca diferite modele, diferite ideologi, până se va opri asupra uneia care

crede că i se potrivește. Este necesar ca la ieșirea din adolescență individul să aibă un simț al

identității deoarece acesta-i va da siguranță în alegerile pe care trebuie să le facă în noua perioadă de

viață în care intră. Lipsa unei identități va crea confuzie în anii următori, individului fiindu-i grea

integrarea.

6. 18 ani - > 35ani. Intimitate/ izolarePerioadă definită ca fiind pasionalăpentru individ, este caracterizată de obținerea

independenței față de părinți sau alt tip de protector. Individul devine productiv pentru el și pentru

societate, se leagă relații cu ceilalți de la nivelele de simplă prietenie la nivelul de intimitate sexuală.

Intimitatea nu se rezumă la nivelul de sexualitate ci capătă și o latură protectoare de care beneficiază

partenerul. Un aspect interesant este cel prin care identitatea proprie fuzionează cu identitatea

celuilalt (în special în relația cu partenerul de viață). Cei care nu sunt capabili să stabilească relații de

diferite grade cu semenii, devin izolați. O cauză a acestor situații este teama unora de a nu deveni

vulnerabili în fața semenilor.

7. 35 ani - > 55ani. Creştere/ stagnareÎn această perioadă apare nevoia interioară de a acorda sfat, îndrumare, celor mai tineri

(generaților următoare) în orientarea vieții. Această preocupare nu se limitează doar la proprii copii

ci cercul este mai extins. Dacă acest comportament nu este manifestat, individul este cuprins de o

senzație de stagnare și împovărare.

8. 55 ani - >….. IntegrareaEu-lui/ depresie

Expresia se referă la acceptarea trecutului și a locului pe care l-ai avut în lume. Aceasta este vârsta când copii pleacă fiecare la casele lor și individul ajuns la capătul eforturilor majore depuse în viață, are timp pentru a privi retrospectiv.

Dacă persoana își rememorează viața cu un sentiment de frustrare pentru că a rata unele oportunități, sau din alte motive, gradul de risc pentru depresie este extrem de mare antrenând odată cu ea dezgustul față de viață și disprețul față de ceilalți.

În perioada adolescenței , unii autori sub influența teoriei lui Erickson, au afirmat că la fete perioada de formare a Eu-lui se prelungește până după căsătorie.

Jung, un mare psihanalist, este de părere că vârsta adultă este cea importantă deoarece omul este modelat atât în funcție de trecutul său cât și în funcție de viitorul al care aspiră. Perioada copilăriei nu are o așa mare importanță ca la Freud, deoarece Jung e de părere că Egu-l se formează odată cu capacitatea copilului de a face diferența dintre Sine și ceilalți. Abia la pubertate psihicul ia formă și conținut. Jung lansează conceptul de individuare, c a proces ce durează toată viața aducându-și aportul al dezvoltarea psihicului. Tot prin individuare se face ți trecerea de la o perioadă a vieții la late (copilărie – tinerețe).

Jung este de părere că între 35-40 de ani omul trece prin așa numita ”criza de identitate”. Chiar dacă o mare parte din problemele vieții au fost rezolvate, omul începe să se gândească la partea sa interioară (religie, filosofie...)

Donald Super are o altă împărțire a cicluri vieți:

Copilăria – 0-15 ani. Perioada de creștere și instruire cu ajutorul sistemelor educaționale

Adolescența – 15-25 ani. Maturizare biologică

Tinerețea – 25-44 ani. Maturitate biologică deplină. Încadrare profesională.

Maturitatea – 44-65 ani. Încadrare profesională la capacitate maximă

Vârsta înaintată – 65-... Dezangajare profesională.

După cum se observă criteriul lui Super este pregătirea și raportul față de angajarea lui profesională.

Ciclurile dezvoltării psihice

A. Ciclul de creștere și dezvoltare. (0 – 20/25 ani)- Copilăria (primii 10 ani). Este etapa de maximă importanță pentru dezvoltarea

ulterioară. Se pun bazele personalității, bazele intelectuale și multe deprinderi.- Adolescența. Perioada de la 10 ani la 20 și uneori chiar după.

B. Ciclul adult. (se extinde până la 65 de ani)- Tinerețea- Etapa adultă timpurie - Etapa adultă medie- Etapa adultă prelungită

Ciclul adult este caracterizat de responsabilitățile față de familie și societate (muncă). Este o perioadă în care apare „criza de timp”.

C. Ciclul vârstei de regresie. (după 65 de ani). - Bătrânețe timpurie- Bătrânețea propriuzisă- Perioada marii bătrâneți. Ciclul terminal

Conceptul de vârstă cronologică/biologică/psihologică

Vârsta cronologică este dată de sistemul internațional de măsură a timpului. Practic două persoane care s-au născut la aceeași dată și oră au constant aceeași vârstă cronologică (facem abstracție aici de teoria relativității timpului care permite, în anumite condiții speciale, ca între aceste două persoane să existe diferențe de timp cronologic).

Vârsta biologică face referire la modul în care organismul se dezvoltă biologic. Acest tip de vârstă diferă de la individ la individ. Exemple ar putea fi procesul de maturizare sexuală sau procesul de îmbătrânire.

Vârsta psihologică nu este nici ea identică la toate persoanele deoarece ține de capacitatea lor de a se dezvolta pe acest plan. În funcție de mulți factori (să amintim aici unul singur - educația), capacitățile psihologice se dezvoltă la fiecare persoană într-un anumit ritm specific.

TEMA 3

Debutul vie iiț

1. Embriologia umană

Funcția de reproducere asigură (ca la majoritatea organismelor) perpetuarea speciei umane, specie cunoscută ca fiind cea mai extinsă pe suprafața globului terestru. Dar până să ajungă o ființă umană suficient de dezvoltată pentru a se descurca singură în viață, este de parcurs un drum anevoios. Acest drum începe dinainte de momentul nașterii.

În perioada intrauterină au loc cele mai intense dezvoltări. Psihanaliștii consideră această perioadă, precum și pe cea a copilăriei mici, ca fiind cea mai importantă pentru evoluția normală a omului. Nașterea este importantă pentru sănătatea copilului și pentru o mai ușoară adaptare în noul mediu.

După cum menționam în tema 1, sunt 23+23 de cromozomi care conțin gene de le ambii părinți. După momentul fecundării oului, la 3 ore, acesta începe să se dividă iar apoi să avanseze spre uter.

Timp de 2-3 zile, oul, se hrănește din resurse proprii, dar ajuns în uter procesul de divizare a celulelor este destul de rapid și o parte din celulele se atașează de peretele uterului creând linkul dintre mamă și viitorul embrion.

A. În așa numita fază germinală, embrionul ajunge să crească în volum de 8000 de ori și în diametru de 20 de ori.

B. În perioada foetală timpurie se dezvoltă cele trei tipuri de membrane (ectoderma, mezoderma, endoderma) din care apoi apar trei tipuri de țesuturi

- Ectoderma -> piele, păr, unghii, sistem glandular, sistem nervos și organe senzoriale- Mezoderma ->sistem muscular, circulator, excretor- Endoderma-> organelle interne

Tot în această perioadă foetală, se dezvoltă placenta care are funcție de protecție a embrionului, oxigenare și hidrolizare. Prin cordonul ombilical sângele din organismul mamei trece și prin organismul embrionului.

În a doua etapă a perioadei foetale, cea tardivă, se remarcă o creștere intensă a fătului și se dezvoltă organele de simț.

2. Nașterea

Etapa de formare intrauterină a fetusului se termină în 267 – 280 de zile. Nașterea este formată din 4 etape:

- Dilatarea canalului și angajarea fetusului cu capul înainte pentru a fi expulzat- Etapa expulzării fetusului- Expulzarea placentei și a membranelor- Contractări și expulzări ulterioare nașterii

O naștere normală este cea în care fetusul este angajat cu capul înainte și canalul este4 suficinet de mult dialtat. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, și sunt cazuri în carere fetusul este poziționat transversal, sau are capul și unul dintre picioare înainte, precum și o dilatare insuficientă a canalului, se poate ajuge la diferite complicații, Dacă nașterea nu este posibilă pe calle naturală se recurge la cezariană.

Gemenii.

Sunt două tipuri de gemeni:

- Monozigoți, care s-au format din aceeași celulă ou și sunt biologici aproape identici. Asemănarea este atât de mare încât membrii familiei nu-i pot deosebii unul de altul în primele perioade de viață. Asemănările sunt de la cele fizice la cele comportamentale. Chiar și amprenta digitală poate fi foarte apropiată. Programul de creștere este asemănător, cei doi întrând în diferitele stadii de viață cam în aceeași perioadă. Pe plan psihologic asemănările sunt destul de multe. Pe lângă faptul că au temperamente identice în majoritatea cazurilor, ceea ce dovedește că temperamentul poate avea și factori genetici, monozigoții se bucură de prea puțin cunoscuta legătură dintre ei în care chair dacă sunt la distanțe mari unul față de celălalt, simt care este starea de spirit a celuilalt sau dacă trece prin perioade mai dificile.

- Dizigoți, care s-au dezvoltat concomitent dar din două ovule fecundate diferit. În mod normal este eliberat un singur ovul pentru a fi fecundat de spermatozoid, însă apar și excepții de la regulă. Acești gemeni se dezvoltă în placente diferite.

Recordul de gemeni este în prezent în număr de 9.

Sunt cazuri nedorite în care cei doi gemeni sunt siamezi. Medicina modernă încearcă să găsească soluții la această problemă.

3. Primii ani de viață

Orice nou născut are caracteristici aproape identice. Are tendința de a se plia în poziția pe care a avut-o în timpul perioade intrauterine, proporțional privind capul este mare în raport cu restul corpului, membrele sunt scurte, pielea roșiatică și cu pliuri. Capul prezintă 6 porțiuni cartilaginoase, oase mai moi.

În primele 3-5 zile greutatea de la naștere scade cu 150-300g. Dar greutatea trebuie să fie recuperată în primele 14 zile, dacă nu se întâmplă aceasta înseamnă că sunt probleme de ordin medical.

Capacitatea senzorială este destul de bine dezvoltată, dar capacitatea de a reacționa coordonat la stimuli este aproape nulă. Activitatea electrică a creierului este și ea destul de scăzută. Cauza orelor multe pe care nou-născutul le petrece dormind sunt datorate epuizării energiei necesare digestiei, a eforturilor de a se acomoda în noul mediu și solicitarea intensă a sistemului nervos central care primește un flux de informații și impresii despre noul mediu

Dezvoltarea generală

Sunt o serie de parametrii ce trebuie urmăriți pentru a vedea dacă dezvoltarea copilului este normală. Dintre aceștia amintim greutatea (există o formulă legată de numărul de luni prin care se calculează automat care trebuie să fie greutatea), un alt factor este perimetrul craniului și perimetru toracelui.

Trebuințele de bază ale copilului mic

- Somnul. Până la vârsta de 1 an copilul doarme aproximativ 80% din timpul celor 24 de ore. În această perioadă somnul este de două tipuri: somn REM, tip în care se observă mișcări scurte ale ochilor. Somnul nonREM este adânc și reprezintă al doilea tip de somn. Calitatea somnului este influențată negativ de factori de mediu (zgomot).

- Foamea si setea. În primele 12 zile bebelușule este alăptat de 6-8 ori, apoi alimentația scade la de 5 – 6 ori pe zi. Setea este satisfăcută prin apă fiartă și răcită ceaiuri sau sucuri de fructe. Nesatisfacerea acestor trebuințe declanșează o reacție de agitație, tensiune și țipete.

- În paralel cu nevoia de hrana este și cea de eliminare. La început aceasta este reflexă și e exercitată de aproximativ două ori pe zi și odată după ce începe să meargă (ne referim aici la scaun). Obișnuința cu curățenia va genera un control al excreției , copilul devenind sensibil pe acest plan.

- Nevoia de afecțiune. Este satisfăcută în mod special de mama care are grijă de copil în această perioadă a trebuințelor. Copilul manifestă o bucurie aparte în interacțiunea sa cu mama. Aici putem vorbi despre o nevoie psihologică primară în care copilul pentru a-și satisface și trebuința de securitate ”cere” prezența adultului.

Mișcarea

Mișcările cele mai elaborate sunt legate de încercarea de a merge. Această încercare apare undeva în ultimul trimestru al primului an. Copilul încearcă să se folosească de alte obiecte în acest scop – grilajul de la pătuț. Eșuarea în a parcurge distanțe av genera o teamă de cădere iar copilul abandonează pentru o perioadă această activitate. La sfârșitul primului an apare o mare dorință de mișcare. Eforturile în acest sens sunt consumatoare de energie așa că reprizele de mișcare sunt alternate cu reprize de ședere și uneori solicitări de a fi luat în brațe.

Comunicarea

În prima perioadă de la naștere nu există comunicare aproape deloc, acest aspect putând îngrijora tinerele mame care sunt la prima sarcină. Primul care apare este zâmbetul în special atunci când sugarul este alăptat. Uneori el întrerupe sesiune de alăptare pentru o perioadă scurtă în care zâmbește ca semn al satisfacției –acest tip de reacție se produce undeva în jurul vârstei de două luni.

Ulterior sunt dezvoltate gestica mâinilor, zâmbetul ca răspuns la zâmbetul mamei. Un alt tip de comunicare care se dezvoltă în paralel cu cele amintite mai sus este privirea. Aceasta, odată cu trecerea timpului devine tot mai precisă și încărcată de semnificații. Prin modul cum te privește, copilul transmite anumite nevoia de i se împlini anumite necesități.

Pe plan vocal, gânguritul este cel care apare primul, apoi lalațiunea (după 5 luni) ce constă în expresii articulate cu repetiții de silabe, urmează cuvinte importante în procesul de comunicare

Ca litere pronunțate primele sunt desigur vocalele. Aceste la început sunt imprecis pronunțate dar apoi sunetul lor se clarifică tot mau mult. Consoanele intră în pronunție ulterior, ultima dintre consoanele reproduse cu exactitate fiind ”R”

Distanța afectivă

Copilul preferă distanța intimă, cea de atingere atunci când este mic. În acest sens leagă relația foarte apropiată de mamă. Aceste distanță intimă dispare (dar nu detot) atunci când el începe să meargă solicitând-o doar atunci când vrea în brațe. Ea va fi reluată mult mai târziu în relația intimă cu partenerul de viață. De timpuriu apare complexul de intruziune prin care copilul manifestă gelozie față de o a altă persoană care se interpune în relația dintre el și mamă.

TEMA 4

Prima copilărie: de la 1 la 3 ani

1. Date generale

Definită ca fiind și etapa antepreșcolară, aceasta este perioada în care copilul învață limba maternă și i se implementează aspectele socio-culturale a mediului în care trăiește. Copil ia contact cu stilul de viață al familiei, cu interdicțiile, regulile, orarul acesteia, trăind atât confortul psihic oferit ce aceasta cât și conflictele care intervin.

Deasemenea aceasta este perioada în care copilul învață să vorbească. Așa cum mia aminteam în temele anterior prezentate, pronunția începe dificil, vocalele fiind primele reproduse dar până la vârsta de trei ani, copilul învață să vorbească destul de fluent și are un vocabular suficient pentru a întreține comunicarea verbală cu adultul.

Această perioadă este una în care copilul încearcă să consolideze ”autonomia” pe care a primit-o odată cu puterea de a se deplasa de unul singur. Se observă o ușoară retragere a sa de sub tutela mamei atunci când e vorba de întreprinderea unor activități de unul singur. În ceea ce privește planul afectiv, el, rămâne la fel de legat de adult, cu precădere de mamă. Se observă deasemenea încercarea copilului de a atrage atenția adulților asupra activităților sale pe care le face singur. Aceste activități sunt din registrul jocurilor, a deplasărilor sau mânuirea unor obiecte.

Dintre toate organismele se pare că omul are cea mai lungă perioade de copilărie. După unii autori se pare că 60% din experiența fundamentală de viață, este acumulată în această primă perioadă a copilăriei.

Această perioadă poate fi împărțită în 3 sub-perioade:

- 12 – 18 luni perioada în care copilul învață meargă și percepția mediului înconjurător devine mai solidă

- 18 – 28 luni perioada în care copilul învață să vorbească- După 2 ani și jumătate apare o perioadă de nervozitate care este contrabalansată. Devine

sensibil cu cei din jur cu care încearcă să lege relații prin jocuri în care simte nevoia de un partener.

În ceea ce privește dezvoltarea biosomatică se remarcă o creștere intensă ce se diminuează doar spre sfârșitul perioadei. Oasele cutiei craniene și ale coloanei, precum și metacarpienele devin mai puternice. Până la trei ani perimetrul toracelui este mai mare cu 2 cm decât cel cranian. Dentiția provizorie se completează și ea.

La nivel de sistem nervos se continuă dezvoltarea corpului neuronilor prin creșterea numărului de sinapse. Se dezvoltă cele două emisfere cu circumvoluțiunile specifice astfel încât la 3 structura creierului este la fel ca a unui om matur. Odată cu acestea și centri nervoși responsabili de anumite activități sunt stimulați tot mai des – centrul vorbirii (ex.).

Bioritmurile se modifică și ele. Numărul orelor de somn scade și crește cel al orelor de veghe. În aceste condiții copilul devine agitat dacă stă într-un loc unde nu se simte stimulat. Apariția primilor dinți este un proces care creează disconfort și o stare a sănătății destul de fragilă.

Dezvoltarea mișcărilor este una la fel de activă ca și celelalte procese. Animat de dorința de a cunoaște mediul înconjurător. Astfel treptat el învață să țină în mâne ceva de mâncare și să se servească singur, ulterior poate mânca cu furculița. Învață să urce scările ajutându-se de bară și le coboară (mai întâi cu spatele, fiind atent la fiecare treaptă). Aproximativ la 2 ani învață să ceară la toaletă și deasemenea se poate ține o perioadă scurtă până ajunge acolo.

La 3 ani deja știe să se îmbrace/dezbrace de unele accesorii vestimentare simple, răsfoiește cărți și folosește culorile pentru colorat.

Aproape toate mișcările sunt imitații ale celor adulte. Copilul distruge lucruri (ceea ce de cele mai multe ori este supărător pentru adulți), din curiozitate, descoperirea lumii pentru el este fascinantă.

În aceastăperioadă copilul este însoțit în cea mai mare parte a timpului de un adult. Sunt momente totuși în care acesta lipsește. În aceste situații copilul interiorizează prezența adultului și se comportă ca și cum acesta ar fi lângă el pentru a-l îndruma și pentru a participa la acțiunile copilului. Cercetătorii în domeniu spun că aici ar fi bazele conștiinței. Din acest mecanism va lua mai târziu naștere conștiința.

2. Cunoașterea și învățarea

Copilul este capabil să înțeleagă anumite cuvinte de la vârsta deun an. Aceasta este și perioada când poate pronunța deja aprox. 100 de cuvinte, suficiente pentru a se face înțeles la această vârstă. Deasemenea el descoperă că pentru fiecare obiect din lumea reală există un cuvânt, un nume. După vârsta de un an, sub călăuzirea părintelui, copilul este învățat să formeze propoziții din mai multe cuvinte. Prima dată folosește două cuvinte, apoi trei și tot așa mai departe. Treptat acumulează termeni noi care îl vor ajuta să exprime în cuvinte starea sa, impresii despre lucruri (dacă este cald, sau rece, bun sau rău, curat sau murdar, etc.). la sfârșitul acestei perioade (3 ani) copilul are deja un vocabular de aprox. 1100 de cuvinte.

De la vârsta de 3 ani înainte copilul este deja capabil să asculte povestiri scurte, care se termină de fiecare dată cu bine, și este capabil să le repovestească în câteva propoziții. Deoarece limbajul se perfecționează este timpul ca să învețe formulele de politețe și să le aplice.

Tot în jurul acestei vârste copilul trece de la simpla întrebare ”ce este aceasta?” la ”de ce?” Aceasta arată interesul său major pentru cunoaștere.

Piaget consideră inteligența ca fiind o formă superioară de adaptare la situațiile noi problematice care necesită o restructurarea a datelor experienței de viață. În teoria lui Piaget, inteligența parcurge 4 stadii:

a) Inteligența senzoriomotorie. Este specifică vârstei de până la 2 ani. Copilul nu dispune nici de gândire nici de afectivitate, așa că toate acțiunile sale au în spate așa numitele scheme senzorii-motorii, bazate pe acte de reflex. În pofida acestei stări de fapt,

aceasta este perioada în care se dezvoltă sub-structuri cognitive ce vor sta la baza construcțiilor intelectuale, de percepție și afective ulterioare.

b) Stadiul preoperațional.Cuprins în grupa de vârstă 2-6 ani este o perioadă de intensă dezvoltare. Copilul este capabil în această perioadă să folosească simbolurile pentru diferite lucruri din realitate. Piaget numește acest fenomen Joc simbolic. S-a observat în comportamentul unei fetițe că poate simula somnul în poziția șezut, doar aplecând capul puțin într-o parte, închizând ochii și ținând în mână colțul cearșafului ce simbolizează perna. Ulterior poate pune să doarmă o jucărie de pluș sau , imită o pisică ce trece pe lângă un perete folosind o scoică și o cutie spunând ``miau``, scoica si cutia fiind simbolurile pisicii și a peretelui. Jocurile simbolice cu funcții de asimilare a realului pot lua diferite forme. O fetiță ce a observat și a pus întrebări despre o clopotniță de la țară, stătea într-o zi nemișcată și făcea un zgomot asurzitor. Întrebată ce face, a răspuns că ea este o biserică. Cu altă ocazie un copil ce văzuse o rață jumulită pe masa din bucătărie sta apoi pe canapea nemișcat. Întrebat dacă este bolnav, el a răspuns că nu, ci este rața moartă.Dezvoltarea vocabularului și structurilor gramaticale elementare este un pas mare pentru dezvoltarea inteligenței. Deasemenea acum copilul este capabil să aloce cifrei ca simbol, grupul de element corespunzător.

c) Stadiul operaților concrete. Cuprinde grupa de vârstă 6-12 ani. Se fac progrese în ceea ce privește capacitatea de a crea clase de obiecte, La vârsta de 8 ani copilul deja își dă seama care este cauza și va spune că este aceeași cantitate de apă. Tot la această vârstă este descoperită și conservarea substanței (cocoloșul de argilă), la vârsta de 9-10 ani copilul realizează conservarea greutății iar la 12 ani conservarea volumului (corpul scufundat în apă ce dislocă un volum identic de lichid). Pe la vârsta de 7 ani deja procesul de seriere este mai complex prin faptul că subiectul poate aloca unor omuleți de mărimi diferite rucsaci de mărimi diferite, sau poate faci serieri ținând cont de două dimensiuni – mărimea și culoarea unor frunze.

d) Stadiul operaților formale. Caracteristică grupei de vârstă 12-15 ani. Subiectul se poate desprinde de lumea obiectelor și poate raționa în lumea interioară a gândurilor. În planul comunicării există acum posibilitatea de a crea discursuri și chiar de a emite unele raționamente logice proprii. Spre finalul acestei perioade, adolescentul ajunge să posede capacitatea de a gândi abstract, nu doar în planul real, acest lucru fiind considerat vârful construcției intelectuale.

Dincolo de aceste stadii este doar o continuă specializare și avansare a structurilor create până acum, în funcție de domeniul de activitate al individului.

3. Dezvoltarea afectivității și a comunicării afective

După 18 luni de viață sensibilitatea cu care un copil percepe stările de spirit ale celorlalți, în special a mami, crește. Tot acum este momentul când apar sentimentele de geloziile față de cei care vor să se interpună în relația dintre el și mamă. Deasemenea apr sentimente de simpatie, sau fenomenul de timiditate, față de diferite persoane străine.

La vârsta de 2 ani copilul agreează umorul și păcăleala, iar dacă i se fac complimente surâde. Este de remarcat și faptul că acum apar primele accese de generozitate. Tot în jurul vârstei de 2 ani, tatăl devine modelul admirat de către copil.

Imediat după vârsta de 2 ani se instalează o perioade dificilă în care copilul este adeseori iritat, predomină un negativism, iar acțiunile lui sunt destul de ciudate. Adeseori vrea cu orice preț jucăria altui copil, iar după ce o primește o abandonează.

Anxietatea este un fenomen prezent la această vârstă ante-preșcolară. Teama de necunoscut sau de persoanele necunoscute, întărește și mai mult relația dintre copil și mama lui. Adesea el vrea în brațe sau nu acceptă ca mama să se îndepărteze de el. Studiile arată că sunt mai multe tipuri de anxietate în copilăria timpurie: anxietatea față de persoane și situații străine, anxietatea de separație și chiar anxietatea morală ce se poate definii ca fiind o teamă de pedeapsă sau trăirea sentimentului de vinovăție.

Atașamentul copilului se manifestă nu doar față de mamă ci și față de o jucărie pe care o poartă tot timpul cu el și într-un mod mai selectiv față de unii membrii ai familiei. După vârsta de 2-3 ani, acest atașament poate fi manifestat și față de persoane străine atunci când mama încurajează acest lucru prin promisiuni de genul ieșirii la plimbare sau joacă. Copilul prin atașament cere multă afecțiune (mângâieri, zâmbete), dar când este certat sau nu i se îndeplinește o dorință el rupe acest atașament prin gestul de abandon, dar după foarte puțină vreme revine pentru a primi în continuare afecțiune ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

TEMA 5

A doua copilărie: de la 3 la 6 ani

În această perioadă copilul ia contact cu diferite structuri ale societății. Cea mai importantă dintre ele este grădinița. Prin ieșirile sale la grădiniță, pe stradă, în magazine, vizite acasă la alte familii, comportamentul său se ajustează la cerințele sociale, observând diversitatea lumii.

Dezvoltarea fizică este accentuată. Copilul crește destul de mult în înălțime, pielea devine elastică și densă iar țesutul adipos se diminuează. Toate acestea sunt însoțite în interiorul corpului de procese de osificare și secreții ale glandei tiroide și timusului (glanda responsabilă cu creșterea în înălțime).

În ce privește adaptarea deprinderilor în alimentație se observă începerea folosirii tacâmurilor, ținuta în timpul mesei și relațiile cu ceilalți participanți. Sunt cazuri în care această adaptare este dificilă, vorbindu-se aici despre o psihopatologie alimentară. Fie copilul are reacții nedorite la unele alimente (voma este una dintre ele) fie intră într-o stare de nervozitate. De asemenea mânuirea tacâmurilor poate fi grosolană sau copilul nu ține cont de ceilalți meseni. Se mai remarcă obsesia pentru dulciuri. Un alt fenomen observat este stocarea bolurilor alimentare în cavitatea bucală și imposibilitatea de a le înghiți.

În ceea ce privește tabieturile legate de îmbrăcăminte apar preferințe legate de îmbrăcămintea sezonieră sau chiar variațiile zi / noapte (o anumită pijama în timpul nopții). Deși copilul la trei ani este încă dependent de părinte în procesul de îmbrăcare, acesta tinde spre independență. Între trei și patru ani buzunarele copilului sunt relativ goale dar după ce acesta ajunge la 5 – 6 ani începe să strângă în ele tot felul de ambalaje colorate, bomboane, pietricele, cioburi etc.

Gradul de dezvoltare a deprinderilor igienice crește. Copilul învață că trebuie să se spele pe mâini înainte și după masă, spălarea pe dinți, conduita la toaletă. Aceste lucruri ajută mult la stabilirea unei imagini de sine bune. Însă și aici sunt variații deoarece unii ignoră pur și simplu murdăria și nu sunt deranjați de aceasta. Oricum se observă tendința băieților de a avea o ținută îngrijită și la fete cochetăria.

Aspectele legate de somn se modifică. Copilul nu dorește să meargă la culcare devreme deoarece așa vede la adulți și din interes pentru alte persoane care sunt prezente în acea casă la un moment dat. S-a observat dorința copilului de a merge însoțit la culcare de un adult, în alte cazuri să fie o lumină de veghe și de asemenea unii manifestă dorința de a avea un fetish. Somnul diferă de la copil la copil. Unii dorm dezveliți, alții acoperiți, unii au somn zbuciumat iar alții liniștit. Stările imediat următoare somnului sunt și ele variate, de la vesel la plângăcios.

Caracteristici psihice generale

Ca urmare la stimulilor această perioadă este deosebită în dezvoltarea copilului pe plan psihic. În primul rând trebuie menționat faptul că el ia contact cu lumea exterioară familiei și acest

lucru se realizează în mod deosebit în cadrul grădiniței. În cadrul acestui program de grădiniță sociabilitatea și comunicabilitatea copilului cresc semnificativ.

Această perioadă este împărțită în mod convențional în alte trei subperioade:

- Etapa preșcolară mică 3 – 4 ani. Dependenta de mamă este încă destul de puternică fapt pentru care integrarea în grădiniță se face cu o oarecare dificultate. Legat de grădiniță poate să apară și o oarecare anxietate, fenomen generat și de posibilitatea relativ scăzută de a se exprima sau de a înțelege bine anumite lucruri ce i se cer.

- Etapa preșcolară mijlocie 4 – 5 ani. Limbajul se dezvoltă ajungând la o rată de 50 de cuvinte noi / lună. De asemenea și autonomia crește și odată cu aceasta dorința copilului de a atrage atenția asupra sa. Jocul este activitatea de bază iar în acesta sunt folosite și investite toate capacitățile și achizițiile copilului. Până la vârsta de 5 ani copilul își însușește reguli de conviețuire în societate, reguli privind respectarea unui orar sau cele legate de adresări. Interesul față de desen, cărți cu imagini, modelaj, desene animate, etc, este mare.

- Perioada preșcolară mare 5 – 6 ani. Sunt prezenteagilitatea și inteligența dar și o reticență în cazul unor situații penibile sau jenante. Este prezentă o opoziție spontană față de adult, aceasta și din dorința de autonomie. Apar de asemenea sentimente de teamă, antipatie sau nesiguranță față de unele persoane (negativism). Activitatea creatoare se manifestă în activități ca muzica, colajul, pictura in special activitățile de grup cum sunt scenetele sau cântecele în grup.

Adaptarea în instituțiile educative - grădinița

Au fost scoase în evidență 6 tipuri de adaptare ale copilului la mediul educațional (grădiniță).

1. Adaptare foarte bună. În acest caz despărțirea de persoana care a adus copilul este foarte bună, fără nici o problemă. Aceasta denot spiritul de explorare și curiozitatea pe care copilul o are in ce privește noul mediu social. Acest tip de copii vor lega foarte repede relații sociale c ceilalți (copii și cu educatoarea).

2. Adaptare bună. Este foarte asemănătoare cu prima, doar spiritul de explorare și curiozitatea noului mediu nu este atât de pronunțat manifestată.

3. Adaptare dificilă. Copilul manifestă o curiozitate față de noul mediu dar nu vrea să se despartă de adultul însoțitor. Sunt momente de tensiune și reținere tacită a mâinii adultului.

4. Adaptare tensionată continuă. Nervozitate de fond, reținere insistentă prin plâns și fizică a adultului, relații foarte slabe cu educatoarea sau ceilalți copii.

5. Adaptare dificilă cu refuz. Copilul refuză cu orice preț să se despartă de adult, nu vorbește cu nimeni și nu manifestă nici un semn de curiozitate față de noul mediu.

6. Neadaptarea. Intervine agresivitatea în refuzul copilului de a se despărții de adult

Adaptarea la mediul de grădiniță este dificil și poate dura de la 4 la 8-10 săptămâni. Chiar și copii cu un grad ridicat de integrare cad într-o perioadă de nervozitate datorită oboselii de adaptare. Uneori părinții nu mai dau copilul la grădiniță în urma observării acestor fenomene.

Dezvoltarea cognitivă

Planul cunoașterii se extinde înafara căminului în care a crescut copilul spre mediile sociale și naturale în care acestea intră. Cunoaște noi persoane și comportamentul acestora, înfață sensuri de termeni și denumiri ale obiectelor, începe să înțeleagă sensul diferitelor mărimi ca lung, lat, înalt, departe, aproape etc. Memoria se dezvoltă un rol deosebit avândul limbajul. Acum copilul reproduce cu satisfacție unele cântecele sau poezioare pe care le-a memorat.

Atenția unoaște o creștere semnificativă de la 5-7 minute la preșcolarul mic până la 20-25 minute la preșcolarul mare și chiar aproape de o oră (45-50 min) în cadrul activităților de joacă sau vizionarea unor imagini video.

Comunicarea și formele ei

La vârsta de 3 ani copilul are maxim 1000 de cuvinte, mediu 700-800 sau minim 400. La vârsta de 6 ani aceste cifre sunt 2500, 2000, 1500. În creștere copilul simte nevoie de a acumula cât mai mulți termeni ca să poată exprima ceea ce dorește. Legat de exprimare se mai poate spune că în comunicarea cu adultul acesta nu folosește aproape deloc limbajul nonverbal, spre deosebire de comunicarea cu ceilalți copii de aceeași vârstă sau cu copii de vârste mai mici.

Aceasta este o perioadă în care pot apărea diferite disfuncții ale vorbirii, probleme la pronunțarea unor sunete (ș, r) iar acestea necesită intervenția unui logoped.

Jocul

Este activitatea de bază pentru un copil, activitate prin care el se dezvoltă psihic. Printre TOP Games ale acestei perioade se numără și jocul de-a familia, în care copilul imită situații observate de el în cadrul familiei. Tot loc de frunte ocupă și jocuri ce imită diverse acțiuni sau situații din societate – jocul de-a medicul și pacientul, jocul de-a vânzătorul la piață sau la magazin. După vârsta de 4 ani copilul solicită un partener de joc căruia îi dă indicații despre cum trebuie să-și interpreteze rolul dacă este necesar. Tot după această vârstă apar jocurile cu mingea, cercul, tricicleta, jocul cu păpuși la fete, iar după vârsta de 6 ani jocul cu apă și pământ (tunele, turnuri, castele de nisip sau după cum îmi aduc eu aminte făceam nave din Star Trek si dinozauri).

Regulile jocului constau în asumarea și păstrarea rolului luat de către un copil. Dacă acest rol este părăsit sau nu respectă regulile stabilite copilul în cauză este marginalizat și nu mai este primit în următoarele jocuri, fiind considerat neserios. Jocul are un rol și în descoperirea primelor legi ale naturii cum ar fi gravitația sau acționarea pârghiilor sau legea lui Arhimede.

Adultul are rol de a repara jucăriile stricate fie în urma unor crize de nervi, fie din neîndemânare fie din curiozitate. Este bine de știut acre este cauza stricării unei jucării pentru ca adultul să poată lua măsuri corecte în vederea îndreptării unui comportament neadecvat.

Prin jocul cu roluri (personaje) copilul își menține viu interesul pentru oameni. Prin desen, pictură sau cascultarea unor povestiri el face contact cu partea culturală a universului uman.

Aptitudini

Pentru că copilul este deja capabil de desen, colaj, pictură, modelaj, muzică se poate observa înclinația acestuia și apoi îndruma pentru dezvoltarea acestor aptitudini care vor determina succesul în viață. De asemenea mari pictori și compozitori s-au făcut remarcați cu talentul lor din această

etapă a preșcolarității. În ceea ce privește jocul și arta, se poate observa că dacă la 3 ani liniile într-un desen sunt imprecis trase, după vârsta de 4 - 5 ani lucrurile devin mult mai ordonate. Omul este reprezentat de exemplu intr-o formă cefalopodică cu cap și membre (fără trunchi, sau cu el foarte slab reprezentat). Dar cu înaintarea în vârstă desenele devin tot mai clare. Aranjarea jucăriilor în spațiul de joacă este mai exigentă, copilul poate face structuri tridimensionale cu o rigoare demnă de apreciat pentru această vârstă.

Afectivitatea

La vârsta de 3 ani stările afective sunt instabile. Se trece foarte ușor de la plâns în hohote la râs puternic, de la explozii de afecțiune (pozitivă) la stări de repulsie și abandon. Dar spre vârsta de 4-5 ani aceste stări se stabilizează și copilul învață conduitele sociale acceptate și în ce privește acest aspect. La 6 ani copilul se abține să mai plîngă atunci când cade și dacă este vorba să nu i se satisfacă o dorință în mod normal nu mai acționează virulent.

Se dezvoltă tot în perioada de 4-5 ani anumite conduite pe care le împrumută de la părinți. Dacă este vorba de băiat el va acționa ca tatăl, încercând să-l imite pe acesta. Acesta este un lucru extrem de benefic deoarece pune bazele asumări rolurilor sociale pe care el, ca viitor bărbat trebuie să și le asume. Față de frați, cu precădere față de frații mai mici se exercită o oarecare invidie care poate persista destul de mult.

TEMA 6

A doua copilărie: de la 6 la 10-11 ani

Integrarea în instituția școlară este una dificilă pentru individ și este destul de aglomerată. Ea este considerată o perioadă distincăă a vieții deși e integrată în copilărie, totuși ea este consioderată și un debut pentru adolescență.

Copleșitrea cu sarcini este destul de obositoare pentru copil. Pot apărea stări de somnolență sau iritație. Acest factor modifică și programul de casă al copilui, care și-l schimbă pentru a putea face față cerințelor școlare. Învățarea capătă acum eficiență. Școala învață mecanisme și strategii de învățare.

Viața copilului in aceastîă perioada este plina de conflicte, frustratii.

Realizând temele școlare el va fi recompensat, acest fapt fiind stimulator pentru a reliza performanțe mai mari pe viitor. Școala învață și sistemul de autoritate și subordonare față de el.

Din disciplinele școlare va descoperii spre ce materii are înclinație.

La sfârșitul clasei a IV-a se consideră că perioada copilăriei ia sfârșit.

Descrierea acestei perioade este centrată pe procesele de învățare și adaptare la mediul școlar. Învățarea devine procesul fundamental de activitate, luând locul jocului care însă nu dispare.

Influența școlii asupra copilului:

- În școală se face alfabetizarea. Aceasta este o unealtă indispensabilă pentru apropierea copilui de toate celelate discipline care necesită acumularea de informații.

- Școala impune un regim de activitate și un orar destul de precis care trebuie respectat.- Asigură copilului un volum minim de cultură, indispensabil trăirii normale în societate. - În plan intim ea vine în întâmpinarea dorinței copilului de a fi ca cei mari. - Desoperă structurile planurilor sociale și a ierarhiilor.Sistemul de recompense și sancțiuni

arată copilului că trebuie să facă un efort pentru a învăța. Faptul că un copil este recunoscut ca fiind bun la un domeniu aduce o imagine de sine pozitivă. Astfel un copil poate ajunge chiar meditator pentru ceilalți colegi care nu sunt atât de buni la materia respectivă.

- Aici se antrenează memoria, imaginația și creativitatea. Până la 10 ani reproducerea unor informații nu sunt fidele dar după 10 ani, acest lucru se îndreaptă.

Dezvoltarea biofiziologică:

- În jurul vârstei de 6-7 ani creșterea se temperează, apoi va reveni. La această vârstă copilul are undeva la 20 de Kg (fetele cu puțin mai puțin).

- Dentiția provizorie este treptat înlocuită de cea permanentă. Cresterea primilor molari poate aduce unele disconforturi in ce priveste alimetarea, cu aceasta ocazie se observa si scăderea poftei de mâncare, și se mai remarcă uneori dificultăți în pronunție.

- Metabolismul calciului se intensifică și au loc procese de osificare accentuate în special în zona toracelui , claviculele și coloana. La fete se osifică bazinul.

- Crește în volum musculatura.- Sportul joacă un rol deosebit în aceste procese ajutând la dezvoltarea organismului în

paramentrii optimi.- La 7 ani creierul cântărește aprioximativ 1200 de grame iar lobii friontali ocupă cam 27%

din volumul total de substanță cerebrală.- La vârsta de 6 ani copilul este mai sensibil la alergii dar în ceea ce privește bolile

contagioase are imunitatea destul de bună, aceasta și datorită vacicurilor care se fac în perioada copilăriei.

- La 8-10 ani apare preferința și sensibilitatea la anumite mirosuri fine pe care le poate distinge prin simțul olfactiv.

- Forța musculară crește, se evidențiaza caracterul stângaci sau dreptaci. Copilul ănsă nu devine de la această vârstă foarte îndemânatic.

Alte particularități

- Atracția pentru coșlecții de diferite feluri, nu cu mare valoare in ele dar cu valoare pentru copil Adeseori părintii nu inteleg acestă valoare pentru copil si fac curatenie prin sertarele lui dar acest lucru provoacă supăraare pentru copil

- Varsta de 7 ani este ”varsta gumei”. Copilul nu este mulțumit de realizarile sale și revine asupra muncii sale pentru a o perfecționa.

- Se remarcă înclinația spre explorare de locuri necunoscute în vecinătatea casei sau crearea unor locuri speciale în care nu primesc pe oricine.

- Creșet interesul pentru lectura, științele naturii, computer, film.- Se dezvolta interesul pentru colectii de timbre, porumbei, plante, insecte- În domeniul creativității se remarcă spre 10 ani capacitatea copilului de a crea compuneri

sau mici descrieri. În ce ptivește desenul acum acesta este realizat în mod mai complex.Devine mai încărcat de atmosferă și este redat din perspectivă cu imagini suprapuse în diferite planuri

- În ce privește învățarea, succesul atrage după sinte o imagine pună de sine și motivația de a continua în procesul de învățare. Astfel se remarcă unii ca fiind cei mai buni la matematică sau la limba română etc…

- Problema copiilor nonconformiști care nu sunt apreciați de învățător. - Problemele legate de limbaj: neînțelegerea unor termeni știițifici, confuzii ăntre

antonime, paronime, sinonime, dificultăți în exprimare, crearea de noi termeni pentru a înlocuii termenii neștiuți. Școala are rolul de a ordona aceste lucruri și de a cizela limbajul cuc are copilul vine de-acasă.

- Copilul întră în școală cu un vocabular maxim de 2500 de cuvinte și termină la acest ciclu primar cu un total de maxim 4500 de cuvinte.

În plan social și afecitv

- Copilul ia contact cu alte familii, vede cum se comportă ele și-și face o imagine mai amplă la acest capitol. Vede care este standardul de viață a altor familii și care este standardul de viață al altor familii.

- Există o grabă ce caracterizează această perioadă. Copilul se spală repede, mănâncă repede, face repede regulile și fuge repede la joacă cu prietenii. (formă de socializare). Sunt preferate jocurile cu mingea pentru băieți pe terenuri libere, vaste.

- Dacă copilul este stimulat e capabil să îndeplinească multe sarcini în familie.

Pe plan afectiv părinții pot fi plini de afectivitate și foarte îngăduitori sau plini de afectivitate dar impunând mai multe restricții. În cel ce-al doilea caz copilul devine dependent de părinte mai mult timp, autonomia sa dezvoltându-se lent.

Părinții ostili și cu autoritate dezvoltă în copil sentimente de teamă și supunere care nu sunt benefice în dezvoltarea sa.