Embed Size (px)
Citation preview
Atestat: Dezvoltarea calitatii motrice
Capitolul IIntroducereCapitolul dezvoltarii calitatii motrice a fost totdeauna inclus in problematica pregatirii fizice, pentru ca de fapt ii da substantza si in cele din urma o defineste. Autori conscarati in teroia antrenamentului sportiv: Ozolin(42), Harre(32) , Siclovan(44), pastreaza aceasta ordine impusa de relatia dialectica dintre conceptele: factor-cintinut-efect. In schimb Matveev si Novikov(38) plaseaza, capitolul dezvoltarii calitatilor motrice la metodica invatariimiscarilor, viziune pe care o impartasim si noi. Dezvoltarea calitatilor motrice serveste pregatirea fizica, intrucat asigura substratul biologic si functional al efortului cerut de concurs. Ca atar , capitolul dezvoltarii calitatilor motrice isi poate gasi ratiunea plasarii in sinteza abordarii celor 3 factori de esebta motrica ai antrenamentului sportiv In afara de aceasta subliniere, dorim sa facem unele precizari terminologice cu privire la conceptul de educare a calitatilor motrice vehiculat in mai multe lucrari de teorie a antrenamentului sportiv. Dupa opinia noastra,calitatile se dezvolta pentru ca intr-un stadiu primar ale exista in dotarea fiecarii fiinte umane (deci nu se pune problema formarii lor). Dezvoltarea acestora in concordanta cu nevoile performantei sportive este, in esenta,un proces de natura biologico-morfologica, fiziologica,biochimica. Aceast proces este masurabil, obiectiv, elocvent in sensul imbunatatirii calitatilr motrice fiind perfectionarea structurilor tisulare(muschi striati, miocardul , cantitatea de hemoglobina, precum si marirea capacitatii functionale a sistemelor cardiovasculare, enzimatic, a aparatului respirator toate purtatoare de O2 la nivelul tesutului muscular. Spre deosebire de aceasta, asa-zisa educare a lor presupune existenta unui proces de natura psihopedagogica; a nu se confunda insa cu cu baza metodologica a procesului didactic de perfectiune a calitatilor respective, care, evident, este de esenta pedagogica. Dar in procesul de educatie se formeaza convingeri, atitudini, pedagogul adresandu-se constiintei individuale care reflecta constiinta sociala. Procesul este intodeauna si de natura psihologica, bazandu-se indeosebi pe calitatile intelectuale cu care este dotat omul.Evident procesul metodologic de dezvoltare a calitatilor motrice presupune o participare constienta a sportivului in sensul acceptarii volumului,intensitatii si structurii eforturilor in vederea valorificarii depline a propriului potentzial de concurs. implicatiile procesului sunt desigur de ordin psiho-pedagogic, dar esenta acestuia, a mecanismelor angajate si a efectelor dobandite il situeaza in zona biologicului. Acest proces evolutiv se bazeaza pe acumulari cantitative in substratul biologic care pregateste salturile calitative obtinute prin sporirea nivelului de dezvoltare a calitatilor motrice, intodeauna masurabile. Prin urmare din punctul nostru de vedere, calitatile - personalitatii umane se educa iar cele motrice ale organismului uman se dezvolta. Ambele sunt supuse ameliorarii, deci perfectibile. Continua perfectuionarea a calitatilor motrice si corelarea lor cu activitatea competitionala se explica prin folosirea pe scara tot mai larga a noilor cucerir ale stiintei, mai cu seama a celor din domeniul fiziologiei, biochimiei, biomecanici, igienei, dieteticii, psihologiei si pedagogiei,si ale stimulate de universalitate fenomenului sportiv, de crestere competitivitatii sportivilor. Viteza si rezistenta s-au dezvoltat datorita progreselor realizate in domeniul energeticii si biochimici musculare, forta musculara s-a amplificat ca urmare a achizitiilor dobandite prin tehnica biopsiei musculare, iar indemanarea a avut de castigat de pe urma clarificarii factorilor care determina
mobilitatea articulara-stretching-ul. O contributie sesizabila au adus-o specialistii romani in explicarea calitatilor motrice combinate-adaptate structurilor si esenteiconcursului actual, tot mai bine studiat si descifrat ca atare. Dezvoltarea calitatilor motrice este indisolubila legata de modificari fiziologice la nivelul celulelor, tesuturilor, organelor, aparatelor si sistemelor organismului. Este usor de explicat cum trebuie fixata o deprindere motrica eficienta, de exemplu, cum se vasleste economic in canotaj, care sunt elementele principale si succesiunea actelor motrice ce asigura inaintarea ambarcatiei, dar nici o explicatie nu-l va ajuta pe canotor sa stabileasca cele mai bune raporturi intre capacitatea de captare, transportu si utilizarea oxigenului in vederea inbunatatirii propriei rezistente. Pentru aceasta este nevoie de marirea treptata a capacitatilor functionale a sistemului cardiovascular, a aparatului respirator si a sistemului enzimatic, care sunt implicate in utilizarea mai abudenta a O2 la nivelul tesutului muscular. Deci, dezvoltarea calitatilor motrice se obtine prin perfectionarea treptata a functiei si structurii anatomice a celulelor, organelor, aparatelor si sistemelor organismului solicitate in mod adecvat si directionat, in timp prelungit (conform principiului continuitatii antrenamentului), in vederea obtinerii unui nivel de adaptare care sa permita indeplinirea sarcinilor motrice in conditii de maxim eficienta. Analizand mai atent manifestarea concreta a calitatilor motrice, vom constata ca ele prezinta doua laturi distincte: o latura exterioara, in care din multe puncte de vedere structura actiunii motrice se aseamana in interiorul unei probleme sportive, cum sunt, de exemplu, in lotul, alergarile din atletism, ciclism, canotaj, deci sporturi ciclice. Diferentzele care apar sunt din ordin cantitativ; lungimea distantei parcurse, viteza de inaintare, frecventa pasilor, a loviturilor sau de vaslire, forta de impingere sau de lovire etc.Latura interna a miscarilor se bazeaza pe cu totul alte procese mult mai intime, metabolice, care reclama o sucesiune rapida a excitatiei si inhibitiei corticalesi subcordicale, o latenta scurta a reactiei motrice la start, o nare capacitate de accelerare, toate aceastea dublate de posibilitatea de a degaja rapid energia obtinuta din hidroliza ATP si CP existente in muschi. Probele lungi, de rezistenta la inot, schi, ciclism, sesea sau deopotriva la atletism se bazeaza pe capacitatea sportivului de a presta un efort aerob la un nivel relativ, pe o perioada de timp indelungata (de la 6 min la cateva ore). Aceste eforturi reclama din partea sportivului o mare capacitate de captare, de transport si de utilizarea a oxigenului. In unele cazuri, actele motrice mult diferite din punct de vedere al caracteristicilor exterioare pot genera efecte fiziologice si biochimice similare, in functie de intensitatea efortului depus. Astfel, alergarea atletica, inotul, ciclismul, canotajul, schiul fond etc., efecueaza cu cca.80% din capacitatea maxima de efort aerob modifica aproximativ cu acceiasi eficienta rezistenta aeroba, in timp ce aceleasi miscari sau exercitii efectuate cu o intensitate de peste 90%VO2 max. vor duce la imbunatatirea capaciatii de efort anaerob, care in acelasi timp va fi specifica fiecarui gen de exercitiu in parte. Dupa prezentarea generala a problematicii calitatilor motrice se impune abordarea analitica a fiecarei calitati motrice in parte: definitive, substrat biologic si psihic,forme de manifestare,motodologie de dezvoltare.Din considerente de ordin metodologic si de natura biologica am optat pentru succesiunea a prezentarii calitatilor motrice in functie de cateva criterii obiective: generalitatea sau partialitatea lor in dinamica umana,posibilitatea ipotetice alea dezvoltarii fata de valorile initiale, caracterul lor perfectabil neconditionat genetic sau invers.
Capitolul IIII.1.DefinitieViteza (in acceptiunea cea mai larga)se refera in principal la rapiditatea efectuarii miscarii sau actului motric in unutatea de timp.Ea se determina prin lungimea traiectoriei parcurse in timp sau prin timpul de efectuare a uneimiscari.Se apreciaza in m/sec., sau in unitati de timpII.2.Factori care conditioneaza vitezaFactorii ca determina o buna viteza sunt numerosi si in acelasi timp variati.Acestia sunt de natura genetica (biologica,psihologica zestrea ereditara) si pedagogica. In ce priveste substratul biologic al vitezei desprindem factori morfologici, functionali si unii de natura biochimica-metabolica corelati cu factorii psihologici (calitatea analizatorilor, atentia, tenacitatea, consecventa, tipul de sistem nervos etc). In ce priveste factorii biologici , unii sunt de natura nervoasa si altii sunt proprii muschilor (anatomic, functional). Dintre cestia mai importanti sunt:-mobilitatea desfasurarii proceselor nervoase, viteza alternarii proceselor de excitatie cu cele de inhibitie, precum si intensitatea acestora; -timpul de latenta sau de reactie care, la randul sau, depinde de calitatea nervului, a jmuschiuluisi a sinapsei; -viteza de conducere a influxului nervos (aferent si eferent)prin reteaua nervoasa; -viteza de contractie a muschiului care intra in contractie; -lungimea segmentelor implicate in activitate, mobilitatea articulara si elasticitatea musculara; -capacitatea de coordonare a grupelor musculare; -tipul fibrei din care este alcatuit muschiul, fibre albe F.T.(Fast-twitch glycolitic fibers-fibre rapide)sau rosii S.T.(Slow-twitch oxidative fibers-fibre lente); -bogatia de compusi macroergici a fibrei musculare (Cp si ATP)Factorii amintiti cunosc o imbunatatire, ca urmare a procesului de antrenament sportiv sau de educatie fizica. De pilda, in urma pregatirii speciale de viteza scade cronaxia imbunatatindu-se excibilitatea neuromusculara si se scurteaza perioada de latenta; de asemenea, cresc rezervele de compusi energetici care stau la baza eforturilor de viteza. Coyl si colab.(1974), Karlson si colab. (1975), au aratat ca rapiditatea contractiei unui muschi este cu atat mai mare cu cat poseda mai multe fibre (F.T.). Aceste fibre sunt bogate in compusi macroergici (creatina-fosfat CP si acid adenozintrifosforic ATP), precu si in glicogen, posedand in mod firesc si enzimele necesare producerii energiei anaerobe. Opuse acestora sunt fibrele rosii (S.T.)care contin mioglobina, glicogen si in acelasi timp masura enzimei pentru productie aeroba de energie.Fibre rapide (F.T.) precu si fibrele lente (S.T.) se deosebesc nu numai structural , ci si din punct de vedere al enzimei miozin-atepazei care este in cantitate mai mare, cu cat durata contractiei este mai mica.Sportivii cu aptitudini de viteza, cum sunt sprinterii de 100 m si 200 m poseda un procent mai ridicat de fibre albe decat alergatorii pe distante lungi (fond).Prin antrenamente speciale pentru dezvoltarea vitezei, detentei sau fortei, s-a constatat o ingrosare, in general, a fibrelor musculare, care devin astfel mai puternice, crescandu-le forta de contractie cu aproximativ 25%. Fl. Ulmeanu a inregistrat scaderea cronoxiei nervilor motori si muschilor care au efectuat un antrenament de viteza de mai multe luni demonstrand astfel posibilitatea imbunatatirii vitezei prin antrenamentele speciale concepute in aceasta directie. Chiel (1975), a constatat ca intr-un effort specific unei curse de 100m sporeste capacitatea de absorbtie a oxigenului cu aproape 90%. In alta ordine de idei,amintim ca lungimea parghiilor segmentelor corpului si inaltimei cu o influienta decisiva asupra vitezei (segmentele scurte favorizeaza o
viteza mai mare). De asemenea, in toate cazurile, in functie de dimensiunile corporale, persoanele de sex masculin au o mai buna viteza decat cele de sex feminin.Evolutia vitezei in ontogeneza este diferita la barbati si la femei;de asemenea, posibilitatea de dezvoltare ale sale. Incepand de la varsta de 10 ani se poate actiona sistematic pentru dezvoltarea tuturor formelor manifestare a vitezei si efectul actionarii sistematice scade treptat pana la varsta maturizarii definitive (20-22 ani la baieti si pana la 18-19 ani la fete).Prin cercetarea unui lot de copii de 10 ani, sportivi si nesportivi s-a evidentiat faptul ca fetele sunt capabile sa dezvolte in medie, o viteza de deplasare mai buna decat cea a baietilor, cu 0,3 sec.De asemenea, s-au inregistrat progrese nete ale copiilor sportivi fata de nesportivi.Incepand insa de la varsta de 11 ani, cand baietii le agaleaza pe fete, progresul primilor este superior pentru tot restul vietii.Revenind la proportia de fibre albe si rosii, unii autori considera ca prin antrenament special de viteza creste numarul de fibre albe ale muschiului.Alti specialisti insa considera ca proportia fibrelor albe si rosii este determinata genetic si ca prin antrenament se produce doar ingrosarea acestora, care determina implicit si cresterea vitezei.Cercetarile actuale, prin utilizarea biopsiei musculare si a altor metode, vor lamuri aceasta problema.Concluzia care se desprinde este ca viteza poate fi dezvoltata intr-o oare care masura daca sunt disponibilitati si daca se aplica o metodologie adecvata. Performantele in domeniul vitezei sunt in mare masura conditionate de nivelul fortei musculare (indeosebi explozive)si de capacitatea de coordonare sau usurinta in efectuarea actiunii motrice respective. Astfel, o crestere a fortei va determina si o crestere a vitezei (mai ales de reactie);in cazul efectuarii miscarilor fara ingreuieri sau cu incarcaturi usoare si medii, marimea vitezei depinde de nivelul fortei. Daca se lucreaza cu viteza maxima de executie in conditiile efectuarii miscarilor fara ingreuieri (exercitii cu incarcaturi mici, medii si mari), vom avea ca rezultat cresterea si a fortei si a vitezei, in toate conditiile.Antrenamentul de forta efectuau pentru dezvoltarea vitezei are doua sarcini fundamentale: 1. cresterea fortei maxime; 2. dezvoltarea capacitatii de a manifesta o forta mare in conditiile miscarilor rapide (forta-viteza); Specifica pentru viteza este a doua sarcina , care insa se realizeaza numai cu sprijinul (pe baza)fortei maxime.O serie de autori au demonstrat ca prin lucrul de forta, care duce la marirea sectiuniitransversale a muschiului, se realizeaza si disponibilitati pentru a efectua un numar mai mare de repetari. Acestea fovorizeaza alunecarea actiunii si miozinei, ceea ce are ca rezultat in final marirea vitezei de contractie. Tensiunea musculara este determinata de numarul de punti transversale care actioneaza intre miofilament, valorile maxime ale tensunii fiind intre 90% si 110%din lungimea de repaus a muschiului.W. Hasselbach considera ca viteza de scurtare a muschiului este determinata de numarul puntilor transversale.Dezvoltarea fortei de impulsie (explozive)la alergatori de sprint are efecte favorabile asupra lungimii pasilor si frecventei acestora. Daca impulsul in faza de sprijin este mai mare, creste lungimea pasului si se scurteaza timpul de sprijin determinand cresterea semnificativa a tempoului.Greh (1972), exemplifica astfel: un alergator (sprinter pe 100m) cu o greutate de 70kg efectueaza cu piciorul de sprijin o impulsie medie de 45,5 kgm/sec., revenind pentru fiecare zecime de secunda o forta medie de 4,55 kg; pentru a obtine o inbunatatire a timpului de alergare cu 0,1 sec. alergatorul trebuie sa-si mareasca forta de impulsie la fiecare pas cu 7 kgm/sec.
Alte aspecte importante privind bazele metodice ale dezvoltarii vitezei sportive se desprinde din analiza proceselor biochimice care stau la baza eforturilor de viteza.Asa cum aminteam anterior, viteza este determinata de resursele energetice existente la nivelul muschiului si viteza de mobilizare a acestora, durata mentinerii acesteia fiind in stransa corelatie cu timpul de energie consumata. In eforturile pana la 10sec.(alergarea pe 100m, aruncarea greutatii ect.), care necesita o mobilizare energetica masiva (turnover), se epuizeaza fosfatii energetici ATP si CP.Aceasta activitate nu depinde de aportul de oxigen si nici nu produce cantitati detectabile de acid lactic, deci nu depinde de aportul de ATP furnizat prin glicoliza anaeroba. Daca efortul se mentine pana la 50 sec. si peste, limita care constituie si momentul optimal al glicolizei anaerobe, se constata si producerea de mari cantitati de acid lactic, coprodus final al acestui tip de glicoliza.Concentratia maxima de lactat (25-30 mmoli/kg in muschi si 20-25 mmoli/l in sange) au fost masurate la subiectii care au prestat eforturi de alergare, inot sau patinaj si au avut ca rezultat scaderea valorilor pH-ului in muschi(6,3-6,4) si in sange arterial (6,8-6,9). Conditiile acide nu pot fi compensate de sistemele tampon axistente in sange, ceea ce duce la scaderea intensitatii efortului sau chiar incentarea acestuia, ca urmare a inhibarii enzimelor glicolitice prin feed-back metabolicAactivitatile fizice de scurta durata, cum sunt cele de viteza, determina o crestere a activitatii enzimelor celulare implicate in glicoliza. Sportivii antrenati special pentru efortul anaerob pot tolera concentratii mai mari de acid lactic comparativ cu persoanele neantrenate. Muschiul scheletic este, de asemenea adaptat special prin posesia echipamentului enzimatic necesar metabolizarii lactatului Hermansen si Waage (1980) evidentiaza ca numai 10 % din lactatul care dispare din muschi in pauzele de refacere dupa eforturi maximale poate fi pus pe seama difuziunii sale in sangele circulant. De aceea se presupune ca o mare parte din lactatul produs in timpul efortului maximal este transformat in glicogen la nivelul muschilor, care dispun si de enzimele necesare (glicogen sintetaza). O mica parte din lactat este transformat in piruvat care la randul sau este degradat in CO2 si H2O. Cresterea concentratiei enzimelor, ca urmare a efortului fizic, nu are loc numai in muschi, semnalizandu-se cresteri seminficative si la nivelul ficatului la persoanele antrenate fata de cele neantrenate.Prin antrenamente speciale (durata efortului, pauze si incarcaturi)se pot mari rezervele de fosfati energetici, in special CP si de glicogen, fapt care permite impingerea eforturilor de viteza (viteza prelungita) desfasurarea acestui proces. Autorii polonezi considera ca eforturile de viteza pot fi impinse pana aproape de 2 minute.II.3. Formule de manifestare a vitezeiRealizarea actelor si actiunilor motrice implica, cu ponederi diferite, mai multe forme de manifestare a vitezei. Dintre cele mai importante amintim: 1. aparitia axcitatiilor in receptor, ce presupune un proces de codificare a semnelor pentru a putea fi transmis in verigile nervoase urmatoare; 2. transmiterea axcitatiei codificate prin recreptorul senzitiv catre verigile corespunzatoare ale sistemului nervos; 3. analiza semnalului de catre centrii nervosi si recodificarea acestuia in vederea transmiterii pe caile motorii; 4. transmiterea semnalului prin caile motorii; 5. excitarea muschiului care prin contractie materializeaza reactia de raspuns sub forma lucrului mecanic.Se considera ca cea de-a treia componenta sonsuma cel mai mult timp din perioada de latenta. Putem aprecia, deci, ca viteza de reactie depinde, in final, de calitatea fiecarei dintre
componentele respective, precum si de mai multe aspecte psihologice. Viteza de reactie este influientata in probele de sprint de tensiunea psihica premergatoare startului, ceea ce demonstreaza ca fondul psihologic, pregatirea pentru proba asigura rezultate mai bune ale timpului de reactie. Se considera de catre unii autori ca reactiile la semnale optice sunt putin mai lente decat cele la semnalele acustice, dar este posibil ca un sportiv sa reactioneze mai rapid la semnale vizuale decat cele sonore. Datele literaturii de specialitate evidentiaza ca timpul de reactie este diferit in cazul care se utilizeaza semnalele variate. Astfel, la semnal luminos, timpul de latenta este de 180 msec., la durere 800msec.Reactiile la diferite semnale pot fi simple sau complexe Reactia simpla consta dintr-un raspuns corec la un semnal dinainte cunoscut, care apare insa inopinot (de exempli, pocnetul pistolului la start). Acest tip de reactie este deosebit de important nu numai in sport, ci si in viata de zi cu zi (sa ne gandim numai la conducerea automobilului). Se considera ca oamenii care au o buna reactie simpla sint mai rapizi si in alte situatii. Efectuarea exercitiilor de viteza imbunatateste viteza reactiei simple, fenomen care insa nu se mai petrece si in sens invers. Deszvoltarea vitezei de reactie simpla este deosebit de importanta la sportivi, deoarece chiar cateva sutimi sau zecimi de secunda pot conditiona obtinerea unui rezultat bun, a unui loc pe podium. Reactia complexa se manifesta in doua situatii tipice: reactia la obiecte sau segmente ale corpului in deplasare si reactie la alergare. Acest tip de reactie se intalnesc, cu ponder mare, in special in carol jocurilor sportive si al sporturilor de lupta. De exemplu, in primul caz, un jucator de volei, care efectueaza o preluare a mingii din serviciul, trebuie sa intreprinda urmatoarele actiuni: sa urmareasca mingea; sa aprecieze directia si viteza de zbor;sa aleaga planul de actiune; sa inceapa realizarea planului. Aceaste elemente, care intra in componenta perioadei de latenta, se realizeaza in conditii in care de multe pri, dupa efectuare serviciului, sau a lovoturii de atac, mingea zboara cu vitee de peste 30 m/sec.In cel de-al doilea caz, subiectul trebuie sa aleaga un raspuns posibil dintr-o serie, in functie de comportamentul partenerului sau de mediu inconjurator. La sportivii de performanta reactia de alergare este atat de rapida, incat se aproprie de reactia simpla, fiind prezenta chiar de la miscarile pregatitoare ale adversarului. Din punct de vedere a teriei informatiei, gradul de nedeterminare a informatiei este cauza gradului de incertitudine. Cu cat numarul variantelor de raspuns este mai mare, cu atat gradul de nedeterminare a informatiei receptionate este mai mare. Masura nedeterminarii se numaste entropie. In general, in numeroase domenii de activitate se cauta ca entropia sa fie cat mai mica, decat se poate egala cu zero, cum este cazul reactiei simple; in schimb, in sport, mai ales in ramurile in care adversarii se intalnesc direct si tactic are o pondere mare, se cauta ca entropia sa fie cat mai mare, fapt pentru care se efectueaza miscari inselatoare, se mascheaza intentiile prin cele mai diferite procedee, astfel incat reactiile adversrilor sa fie cat mai mult intarziate.Contracararea gradului de nedeterminare a informatiei in sport se realizeaza prin ceea ce se consuma sub numele de capacitate de anticipare. Aceasta sta la baza vitezei de decizie, componenta importanta a reactiei complexe.Pentru diferite situatii prezumtive, se elaboreaza raspunsuri adecvate, de reula stereotipe, bine insusite, care se declanseaza in momentul aparitiei la adversar a primului semnal declansator.Viteza de decizie este o forma integrata de manifestare a vitezei, o conditie de manifestare a
celorlalte tipuri de viteza.Viteza de executie reprezinta rapiditatea cu care se efectueaza o miscare, sautimpul scurs de la inceputul pana la sfarsitul miscarii (de exemplu indreptarea prin subbalansare la bara fixa prinderea mingii, fenta si aruncarea la cos etc.). Acest tip de viteza este foarte important in majoritatea ramurilor de sport, ciclice, aciclice si combinate, intrand in relatie cu alte calitati motrice. In sport, viteza de executie este in mare masura determinata de nivelul tehnicii, sau gradului de insusire a deprinderilor, precum si de nivelul celorlalte calitati motrice, in special-forta. De asemenea, viteza de executie este determinata de viteza de reactie simpla si complexa.Viteza de repetitie se intalneste si sub denumirea de frecvente a miscarilor si viteza de deplasare. Acest tip de viteza este implicit preponderenta in ramurile de sport ciclice, miscari ce se repeta intr-o succesiune rapida intr-o unitate de timp. Deci o putem defini ca: frecventa cea mai inalta cu care se pot repeta miscarile intr-un timp cat mai scurt.Principalul factor care determina viteza de repetitie este mobilitatea proceselor nervoase, respectiv rapiditatea cu care alterneaza procesele de excitatie cu cele de inhibitie, ce asigura, de altfel, si alternarea contractiilor cu relaxare. Mobilitatea proceselor nervoase este determinata de calitatea sistemului nervos, care la randul sau este puternic conditionat genetic. Aceasta conduce la concluzia ca acest tip de viteza este mai greu de dezvoltat.Viteza de repetitie este conditionata de tempoul de executie si de ritm, notiuni prezentate anterior. Cu cat tempoul si ritmul sunt mai mari, cu atat viteza este mai mare, crescand proportional si intesitatea efortului. Din acest motiv a fost ales tempoul ca masura a intesitatii sau a gradului de solicitare a organismului (in majoritatea ramuilor de sport, deoarece, de pilda, in haltere, intensitatea este data de incarcatura).Contractia puternica a muschiului, urmata de o relaxare cat mai mare a acestora, este specifica sportivilor bine antrenati, cunoscandu-se ca relaxarea are rol important in mentinerea ritmului si tempoului pe perioade mai lungi de timp, asigurand refacerea muschiului si o stare optima a proceselor nervoase. In conditiile unor tempouri foarte ridicate, muschii lucreaza numai in zonele de maxima amplitudine, nereusind sa realizeze scurtari complete, ceea ce creaza un regim aproape izometric.Legata de acest tip de viteza este capacitatea de accelerare a subiectului, sau de a atinge cat mai rapid o viteza maxima, denumita de unii autori capacitatea de demaraj. In probele de sprint aceasta este influientata in mare masura de forta membrelor inferioare si lungimea pasului (foule), mobilitatea articulara si elasticitatea musculoligamentara. Se considera ca la om frecventa pasilor poate ajunge la 5 repetari pe secunda. Aceasta scade o data cu marirea incarcaturii si cresterea duratei efortului. In cazul in care incarcatura si durata efortului depasesc 2/3 din posibilitatile maxime, frecventa scade substantial, de aceea acest fenomen se constituie ca regula de baza in procesul dezvoltarii vitezei de repetitieII.4. Aspectele metodice privind dezvoltarea vitezeiViteza maxima pe care o poaterealiza un sportiv in efectuarea diferitelor acte si actiuni motrice (procedee tehnice actiuni tehno-tactice), nu depinde numai de viteza propriu-zisa pe care o poseda, ci si de alti factori (unii dintre acestia au fost prezentati anterior), cum sunt: forta, supletea si mobilitatea articulara,gradul de stapanire a procedeelor tehnice si altele.Procesul dezvoltarii vitezei este complex si trebuie sa cuprinda si alte elemente importante, cum este nivelul de stapanire a procedeelor tehnice sau a exercitiilor. Actele si actiunile
motrice (deprinderile si priceperile) trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:- exercitiul sa fie foarte bine insusit, astfel incat sa favorizeze efectuarea lui cu viteza maxima (sportivul sa nu se concentreze asupra deteliilor de executie ci asupra vitezei maxime); de asemenea, sa nu se utilizeze exercitii care nu favorizeaza manifestarea vitezei maxime;-pentru dezvoltarea vitezei, se vor prefera, exercitii specifice fiecari ramuri sau probe sportive , din cadrul procedeelor tehnice si actiunilor tehnico-tactice axecutarea in conditi de intrecere, secventa de joc, atacuri rapide, contraatacuri, combinatii de 2-3 procedee tehnice, stafete, jocuri dinamice etc.-durata exercuitiilor sa fie astfel stabilite, incat viteza sa nu scada spre sfarsitul acesteia. Timpul de executie se stabileste in functie de forma de viteza ce se doreste a fi dezvoltata. De obicei, se efectueaza repetari pornind de la 5-6 secunde (cum sunt cele pentru perfectionarea starturilor) si ajunge la 50-60 secunde (sau mai mult, in cazul eforturilor anaerob-aerobe). Cel mai des utilizate sunt repetarile de pana la 30 secunde: alergari pe 30 m, 60 m, 100 m si 200 m, in atletism; 10-15 m pana la 50 m, in natatie; 150-200 m, in canotaj; 100-200 m, in patinaj;etc. Parcurgerea gamei de tipuri de viteza se realizeaza in princpal prin locul, volumul si duratelor de lucru. Iata un xemplu 5-6 repetari x 5-10 secunde; 3-4 reperati x 15-20 secunde; 2-3 repetari x 25-30 secunde cu pauze de 2-5 min. intre repetari.-pauzele dintre repetari trebuie sa fie suficiente de mari pentru a permite revenirea functiilor vegetative si, in principal, recuperarea datoriei de oxigen; totusi, dupa cum se cunoaste un exercitiu de viteza maxima creeaza pe scoarta cerebrala o zona de excitatie optima ce favorizeaza efectuarea cu viteza mare a urmatoarelor repetari. O pauza prea lunga duce la achitarea datoriei de oxigen dar determina si estomparea excitatiei pe scoarta, deci in stabilirea pauzelor dintre repetari trebuie sa se tine seama de acest aspect.Refacerea functiilor vegetative, dupa un effort, nu este uniforma. Imediat dupa efort, refacerea este foarte rapida: 70% in prima treime; 25% in cea de-a doua si 5% in ultima treime. In pauzele dintre repetari se vor efectua exercitii care sa permita excitatii care sa permita mentinerea excitatiei pe scoarta, deci odihna activa, exercitii de respiratie etc. In functie de tipul de viteza care se dezvolta, pauzele pot fi cuprinse in intervalul 5-15 minute.In cazul unui efort de 21-22 secunde (alergare pe 200m) se apreciaza ca restabilirea survine dupa aproximativ 12 minute, ceea ce duce la concluzia ca dupa 8 minute functiile organismului revin in procentaj de 95% cand este posibila afectuarea unei noi repetari:OBIECTIVTIP DE EXERCITII TIMPUL DE LUCRU(sec.) INTENSITATE(%) PAUZE(sec.)Viteza aboluta
Exercitii de start 5-1015-2030-40
5-6 90-10095-10090-95
95-100 40-9040-6030-45
40-120Raportul dintre obiectiv (tipul de exercitiu), durata efortului,intensitatea si pauza,dupa Platonov, 1980In dezvoltarea vitezei se pot folosi si intensitati submaximale, pana la 85% din capacitatea maxima. Utilizarea excesiva a intesintatilor maximale atrage dupa sine instalarea barierei de viteza, stare greau de depasit, care necesita intensitati deosebite si, ca atare, se impune folosirea in lectiile de antrenament a unor exercitii cu intensitati variate. In unele ramuri de sport cu caracter ciclic au fost elaborate tabele cu tempouri si pauzele necesare calculate in functie de timpul record realizat de sportivi pe distantele de concurs. In aceste conditii, dirijarea eforturilor de viteza este mult usurata, insa nu trebuie sa se omita individualizarea solicitarii in functie de particularitatile sportivului.Dezvoltarea vitezei va fi prevazuta cu prioritatea in perioada pregatitoare, etapa precompetitionala si in perioada competitionala. Microciclurile in care se va lucra pentru dezvoltarea vitezei sunt de obicei considerate de soc, de maxima intensitate si se programeaza dupa microcicluri de restabilire. In cadrul acestora microcicluri se programeaza 2 pana la 4 lectii de viteza si tot atatea lectii de cescarcare sau compensatorii.In antrenamentul sportivilor de performanta, in anumite etape ale pregatirii se reduce volumul de lucru al exercitiilor cu caracter de concurs (sarituri in inaltime, diferite procedee la lupte etc.), marindu-se incarcatura sau folosind exercitii variate. De exemplu, la saritura in inaltime, se mentin doar 12-15 % din sariturile peste stacheta, restul fiind de alta natura fapt care impiedica stabilizarea fortei de impulsie.In cazul in care se instaleaza bariera de viteza (care dupa Ozolin reprezinta un steriotip gestual) se va cauta crearea unor condtii siplimentare care se duca la ruperea acestei bariere. In acest scop, se efectueaza eforturi in conditii usurate (alergari la vale, aruncari cu obiecte grele, utilizarea tractiunii mecanice si altele). Ruperea barierei de viteza se bazeaza de fapt ca timpul de atingere a unor caracteristici ale miscarilor ( ale stereotipului creat) este diferit (de exemplu, caracteristicile spatiale sunt mai stabile decat cele temporale).Daca un timp nu s-a mai efectuat exercitiul respectiv, dar se mentine trasaturi spatialeale tehnicii, si se intervine cu exercitii de citeza-forta se poate otine un rezultat mai bun.In sinteza, aprecizam ca viteza imbraca particularitati impuse de fiecare ramura de sport, trebuie sa se actioneze pentru dezvoltarea ei corelatie cu alti factori si calitati (pregatirea tehnico-tactica,forta mobilitate.).II.5. Metode si tehnici de evaluare a vitezeiSistematizarea metodelor de dezvoltare a vitezei nu este inca realizata dupa criterii unitare, fiind realizata diferite, in functie de profilul specialistilor care incearca sa le clasifice si scolile carora apartin:
L.P.Matveev, A.D.Novicov si colab. (1980) clasifica metode in functie de principalele tipuri (admise de autori)si anume :-Procedee metodice pentru dezvoltarea reactiei motrice simple:- reactia repetata la semnale ce apar inopinat sau la schimbarea situatiei amiante;- reactii repetata in situatii normale(exersarea analitica-secvente de miscare usurate);- metoda senzomotrice – urmareste dezvoltarea capacitatii de a distinge intervale scurte de timp (zecimi de secunda) intre actiunile motrice.-Procedee metodice pentru dezvoltarea vitezei de reactie complexa:- reactii la un obiect in miscare prin aparitia neasteptata a obiectului, reducerea distantei obiectului fata de subiect;- reactii cu alegerea unui raspuns, in functie de actiunile partenerului sau modificarea mediului amiant (se aplica principiul de la simplu la complex).-Metode pentru dezvoltarea vitezei de executie a miscarilor- metoda exersarii (a exercitiului repetat) se aplica in doua variante: 1. prin cresterea treptata a tempoului de lucru pana la atingerea vitezei maxime; 2. repetarea exercitiulu in tempo variat(alternarea tempourilor).- metoda jocului- metoda competitionalaOzolin (1972) sistemalizeaza modelele pentru dezvoltarea vitezei astfel:-metoda exercitiului “din mers” : parcurgerea undei distante in viteza maxima dupa un elan prealabil (alergarea lansata);-metoda alternativa: cresterea vitezei, atingerea celei maxime si apoi descresterea acesteia;-metoda intrecerii cu “handicap”;-metoda stafetelor si jocurilor;-metoda intrecerii;-metoda repetarilor in tempouri submaximale, maximale si submaximale.Alti autori prezinta mai detaliat metodele si procedeele metodice pentru dezvoltarea vitezei, in functie forma de manifestare ce se vrea influientata.Tharstenson si colab. (1975) au interprins un experiment pe subiect care s-au pregatit timp de doua luni cu 3 si 4 lectii pe saptamana si au cosnstatat, in final, o crestere a ATP –zei cu 30% (aceasta enzima catalizeaza reactia ATP-ADP x D + energie), de miokzina cu 20 % (aceasta enzima catalizeaza reactia: ADP + ADP =ATP + AMP) si de apraoape 36% creatinfosfokinaza CPK (enzima ce catalizeaza reactia CP + adp = ATP + C).Viteza in functie de durata efortului, se manifesta dupa o curba descendenta pe masura cresterii timpului de lucru.
Viteza de cursa(m/sec.)109 8 7
6
5 20 44 5 30 2h46 Timpul (s, min, h.) Scaderea vitezei in functie de cresterea duratei efortului (dupa Forfel)Dupa cum se poate vedea, o metoda propriu-zisa se foloseste pentru dezvoltarea mai multor forme de manifestare a vitezei, insa cu unele note specificeMetoda pentru dezvoltarea vitezei de reactie simpla: -metoda repetarii (globala si pe parti,fractionata); -metoda intrecerii; -metoda senzoriomotrica, de dezvoltare a capacitatii de percepere a timpului (formarea simtului tempoului si a ritmului). Metoda pentru dezvoltarea vitezei de reactie complexa: -metoda repetarilor in tempou maxim pe parti (functionale); -metoda repetarilor globale (repetarea integrala a actiunii motrice)-metoda jocului; -metoda intrecerii;Metoda pentru dezvoltarea vitezei de repetitie: -metoda repetarilor in tempo maxim; -metoda repetarilor in tempouri alternate (submaximale, maximale si deceleratie);-metoda jocului;-metoda intrecerii.Prezentarea acestor clasificari trebuie sa duca la concluzia ca utilizarea metodelor sau procedeelor metodice se face in “sistem” , in functie de cerintele specifice fiecarei ramuri de sport, ale particularitatilor de varsta, sex nivel de pregatire, perioada de pregatire sau timpului de mezociclu etc. Combinarea acestora, precum respectarea regulilor de aplicare, depin de maiestria pedagogica a fiecarui profesot sau antrenor.
Metode si tehnici de evaluare a vitezeiMetodologia verificarii si aprecierii este sistematizata dupa formele de manifestare a vitezei, criteriu ce corespunde deplin necesitatilor impuse de activitatea practica.In acelasi timo, datoria manifestarii combinate in majoritatea ramurilor de sport, probele folosite pentru testarea vitezei cuprin, in rare situatii, numai o forma de manifestare. Aceasta apreciere este valabila mai mult pentru viteza de reactie care poate fi mai bine izolata decat celelalte forme.Pentru masurarea vitezei se utilizeaza cronometre, cronografe si cronoscope cu fidelitati mergand pana la miimi si chiar zecimi de miimi de secunda. Aceste aparte se integreaza, in dese cazuri, in dispozitive care sunt concepute sa mosoare in acelasi timp forme diferite de viteza si la diferite segmente ale corpului.In practica educatiei fizice si a antrenamentului sportiv, se foloseste probe de teren cu caracter operativ care ofera date destul de exacte referitoare la viteza. Dintre acestea, mentionam: alergarile pe distante scurte de la 25 m pana la 100m si chiar mai mult, sau alte acte si deprinderi motrice a caror durata sa fie cuprinsa intre 5 sec. si 1 minut.In sportul de performanta, probele de teren se confunda, de regula, cu exercitiile standardizate si rationalizate, cele mai eficiente, care sunt dublate de probe de laborator de mare fidelitate, aplicate in incheierea diferitelor atape sau mezocicluri de pregatire. Aplicarea probelor de viteza trebuie sa respecte metodologia generala de dezvoltare a vitezei mai ales in ce priveste crearea conditiilor ca, la tetarea, organismului sa fie refacut, dupa eforturile de antrenament.In finalul consideratiilor privind evaluarea vitezei specificam contributia originala pe care si-o poate aduce fiecare cadru de specialitate, prin crearea de probe si teste adecvate sportului respectiv si grupului de subiecti cu care lucreaza.
Atesta: STUDIU ASUPRA PREGATIRII FIZICE IN JOCUL DE FOTBAL
Majoritatea autorilor considera ca factorii antrenamentului sportiv sunt urmatorii: factorul fizic, factorul tehnic, factorul pregatirii teoretice, factorul pregatirii psihologice si factorul pregatirii biologice pentru concurs.Se considera ca factorii fizic, tehnic si tactic sunt cei trei factori de esenta motrica si ca factorii pregatirii teoretice si psihologice sunt factorii de esenta intelectuala.Din punct de vedere terminologic, referitor la cei trei factori de esenta motrica, autorii D. Evulet Colibaba si I. Bota propun a se utilize urmatorii termeni:a) factorul fizic cu componentele sale: capacitatea fizica si pregatirea fizica;b) factorul tehnic cu componentele sale: tactica de joc sau sinonimele (tehnomotricitatea, comportamentul tehnic, capacitatea tehnica, tehnica motrica) si pregatirea tehnica;c) Factorul tactic cu componentele sale: tactica jocului si pregatirea tactica.
Termenii de pregatire fizica, pregatire tehnica si pregatire tactica sunt considerati componente ale modelului de pregatire, de care se ocupa strategia instructionala.Factorul fizic a fost obiectul de studio a multor specialisti din domeniul educatiei fizice si al sportului care, prin pregatirea fizica inteleg un system de masuri prin care se asigura capacitatea functionala a organismului, dezvoltarea calitatilor motrice de baza si specifice, dezvoltarea indicilor morfo-functionali, perfectiunea priceperilor si deprinderilor motrice si o buna stare de sanatate.
D. Evulet COlibaba, I. Bota propun utilizarea in literature de specialitate a termenului de “capacitate fizica” in loc de pregatire fizica argumentand acest fapt prin doua motive:
1. Notiunea de capacitate este o componenta observabila a modelului de joc si se distinge printr-un comportament performantial demonstrat, iar pregatirea fizica este o componenta a modului de pregatire de care se ocupa strategia instructionala.2. Capacitatea fizica a unui sportive este asemuita cu potentialul global de effort al unui sportive, datorita caruia acesta reuseste sa indeplineasca in mod constant sarcinile de joc si care are 5 elemente subordonate: resursele energetice, dimensiunile somatice, capacitatea functionala si de refacere, motricitatea.
Referitor la elementele de continut ale factorului fizic majoritatea specialistilor din domeniul antrenamentului, considera ca elementele de continut ale pregatirii fizice sunt urmatoarele: indicii morfo-functionali,indicii de sanatate, calitatile motrice si priceperile si deprinderile motrice.
Indicii morfologici si functionali se refera la dezvoltarea calitativa a musculaturii, articulatiilor si marilor functiuni ale organismului.Indicii de sanatate se refera la necesitatea asigurarii functionarii tuturor organelor in mod
normal si la nivel superior, ca o conditie hotaratoare a performantei.Calitatile motrice se refera la aptitudini ale organismului de a efectua actiunile motrice cu anumiti indici de forta, viteza, rezistenta si indemanare.Priceperile si deprinderile motrice se refera la ansamblul acelor acte motrice care prin structural lor conditioneaza in buna masura efectuarea actiunilor tehnico-tactice.Referitor la laturile factorului fizic in viziunea unor specialisti pregatirea fizica are doua laturi de baza: pregatirea fizica generala (P.F.G.) si pregatirea fizica specifica (P.F.S.), la care alti autori adauga pregatirea fizica multilaterala si pregatirea fizica speciala.Specialistii sustin ca pregatirea fizica generala asigura dezvoltarea calitatilor motrice de baza si a capacitatii functionale a organismului in general, imbogateste fondul general de deprinderi motrice, asigura dezvoltarea armonioasa a indicilor morfofunctionali ce conditioneaza practicarea unei ramuri de sport.Referitor la pregatirea fizica specifica putem mentiona:a) poreaza in forma si continutul lopregatirea fizica specifica cuprinde acele exercitii, actiuni motrice si miscari care incorr parti, faze sau momente din exercitiile in concurs, sau laturi esentiale foarte apropiate de acestea;b) pregatirea fizica specifica asigura o imbinare armonioasa si unitara a calitatilor si deprinderilor motrice specifice fotbalului cu cerintele de dezvoltare concreta a tehnicii si tacticii jocului.
Referitor la pregatirea fizica speciala se afirma ca se adreseaza segmentelor, grupelor musculare sau calitatilor motrice deficitare, care reclama o forma de pregatire speciala pentru redesarea lor; pregatirea fizica speciala nu trebuie sa fie neaparat si specifica.O opinie originala despre laturile pregatirii fizice o au autorii D. Evulet. Colibaba si I. Bota, care sistematizeaza capacitatea fizica in trei tipuri fundamentale: capacitatea fizica generala – C.F.G., capacitatea fizica selectiva - C.F.S. si capacitatea fizica specifica – C.F.Sp.Toate cele trei tipuri ale capacitatii fizice au cinci elemente principale subordonate: starea de sanatate inexorabila, componenta somatica, componenta motrica, psihomotrica si componenta functionala.Consideram ca este necesar sa subliniem urmatorul fapt: capacitatea fizica specifica este o componenta a modului de joc (originalului), iar pregatirea fizica specifica este o componenta a modului de pregatire, intre aceste doua componente, existand o stransa corelatie.M. Epuran evidentiaza faptul ca pregatirea fizica are urmatorul continut psihic:
a) fondul aptitidinal: aptitudini psiho- motrice, coordonarea generala si segmentara, chinestezia, schema corporala, lateralitatea, echilibru static si dinamic, viteza de reactie, de repetitie si de executie, orientarea si perceperea miscarilor in spatiu, coordonarea perceptive-motrica, ideomotricitatea si aptitudinile motrice mari ( viteza, rezistenta, forta si mobilitatea );
b)capacitatea de autoapreciere;
c)increderea in fortele proprii;
d) capacitatea reglarii voluntare a actiunilor si capacitatea de efort voluntar, perseverenta,
suportarea durerii, etc.
Multi autori din domeniul sportului si al fotbalului, recunosc importanta pregatirii fizice si afirma ca pregatirea fizica este unul din factorii de baza in antrenamentul sportive, suportul indispensabil al realizarilor tehnico-tactice, baza pe care se sprijina instruirea sportiva (determina randamentul in antrenamente si concursuri) si este pivotal pentru celelalte componente ale antrenamentului.
Consideratii asupra calitatilor motrice specifice jocului de fotbal
Calitatile motrice specifice sunt forme de manifestare ale calitatilor motrice de baza adaptate la caracteristicile si cerintele jocului de fotbal.Majoritatea specialistilor considera ca in jocul de fotbal se manifesta urmatoarele calitati motrice de baza: viteza, fortza, indemanare, rezistenta si mobilitate (supletea), care in practica nu pot fi separate, fiind permanent intr-o stransa interdependenta si corelatie.Exista si alte opinii referitoare la calitatile motrice de baza specifice jocului de fotbal dintre care mentionam:
Viteza in jocul de fotbal are urmatoarele forme de manifestare specifice:
- viteza de reactie - viteza de repetitie - viteza de executie - viteza de deplasare (integrala)- viteza de angrenare- viteza de intuitie sau de optiune.
Referitor la aspectele particulare legate de viteza in jocul de fotbal putem mentiona urmatoarele:
- exista o viteza ciclica prezenta in sarituri si alergari si o viteza aciclica prezenta in diferite actiuni (preluari, dribling);- jocul de fotbal are ca specific reactia la stimuli vizuali: minge, coechipieri si adversari;- reactia la obiecte in miscare (mingea) dezvaluie jucatorului nu numai spatial in care se afla aceasta, ci si modul in care va trebui sa se comporte fata de posibila sa traiectorie, de viteza ce-i este imprimata;- reactia la obiecte in miscare se leaga de cultivarea la jucatori a vederii distributive;- miscarea in teren a coechipierilor si adversarilor trebuie sa determine jucatorul sa se plaseze
in spatii care sa-i asigure o superioritate tactica;- viteza de reactie in fotbal reprezinta reactia selectiva care consta in instituirea, selectarea si efectuarea actiunilor tehnico-tactice cele mai oprtune, in raport cu modificarile rapide interventite in desfasurarea competitiei;- viteza de executie se refera la capacitatea de a efectua cu mare repeziciune asamblul de procedee tehnice specifice fotbalului care ofera posibilitati de surprindere a adeversarului si care se afla in stransa legatura cu gradul de stapanire a tehnicii;- viteza de deplasare reprezinta executia rapida a miscarilor, sau din punct de vedere al relatiilor biomecanice capacitatea de deplasare a membrelor inferioare unele dupa altele;- in domeniul fotbalului nu este vorba de o viteza de deplasare de la un punct fix la altul, ci ne putem referi la mai multe componente: alergarea in viteza cu miscari adaptate jocului, necesitatea de a executa procedeele tehnice rapid si sigur, viteza de gandire in combinatii tactice specifice executate rapid cu reactii spontane la interventiile neprevazute ale adversarului;- in fotbal se evidentiaza o predominare a vitezei, manifestata in formele ei de reactie, deplasare precum si de transmitere, circulatie si manevrare a mingii;- in fotbal exista o viteza specifica cu mingea si o viteza nespecifica fara minge, viteza de reactie, de deplasare, de excutie cu bine insusite si stapanite de jucatorul de fotbal dau in final, pe ansamblu echipei, viteza de joc.- referitor la viteza specifica jocului de fotbal se afirma ca viteza de actiune a intregii echipe este elemental essential al atacului si apararii; viteza este mare in tot ce se lucreaza: viteza de executie, de deplasare, de reactie, viteza de gandire plus eficienta gestului motric;- acelasi autor scoate in evidenta trei forme specifice jocului de fotbal: viteza nativa a jucatorilor, viteza individuala de manuire a mingii de fotbal si viteza tactica de joc a echipei.
Privitor la calitatea motrica indemanare, aspectele specifice jocului de fotbal ce pot fi mentionate sunt urmatoarele:
- indemanarea reprezinta capacitatea de executie corecta si rapida a miscarilor din fotbal, a executiilor tehnico-tactice cu si fara minge, cu o eficienta maxima si fara miscari inutile;- jucatorul dotat pentru fotbal executa total rapid, in minim de timp fazei si jocului, precum si cu o eficacitate sporita;- indemanarea este capacitatea cea mai des solicitata mai ales in actiunile cu mingea; ea asigura adesea, usurinta, precizia, varietatea si economicitatea miscarilor in diferite situatii;- in mod deosebit in jocul de fotbal sunt solicitate aspectele de diferentiere kinestezica, capacitatea de orientare spatiala, capacitatea de echilibru si capacitatea de adaptare si readaptare motrica la modificari de situatii;- daca la majoritatea jocurilor sportive manevrarea mingii se face cu mana, la fotbal, conducerea mingii si disputa pentru intrarea in posesia mingii se face cu piciorul, segment mai putin indemanatec, fapt ce ingreuiaza procesul de invatare a tehnicii jocului;- fotbalul are o caracteristica si anume ca in principal trenul inferior este solicitat in permanenta pentru suportarea greutatii corpului si mentinerea echilibrului pe parcursul intregii evolutii a fotbalistului, la care se adauga manevrarea mingii alternand picioarele.
Opinii referitoare la calitatea motrica forta specifica jocului de fotbal:
- forta are urmatoarele forme specifice de manifestare in jocul de fotbal: forta necesara deplasarii corpului pe orizonatala sip e verticala, forta de lovire a mingii, forta de invingere a conditiilor de mediu si teren, iar insumarea tuturor acestor forme dau forta de joc a jucatorului respective;- dupa unii autori exista trei forme de manifestare a fortei: forta generala (prezenta la lovirea mingii cu piciorul, la aruncarea de la margine, la conducerea mingii si la lupta corp la corp cu adversarul), forta de lovire pentru tras la poarta si forta in marcarea adversarului si de protejare a mingii;- exista o forta generala (la nivelul tuturor grupelor musculare) si o forta specifica fotbalistului, care realizeaza o dezvoltare la nivelul grupelor musculare interesate de executiile tehnice cu si fara minge;- fotbalistul are nevoie de o anumita forta specifica, dar care trebuie dezvoltata pe baza fortei generale;- in literatura sunt mentionate urmatoarele forme de manifestare specifice fotbalului: forta propriu-zisa sau forta maximala, (care apare in confruntarea directa sau lupta 1:1 pentru castigarea mingii, in primele impulsuri din sprinturile cu sau fara minge, in sariturile de pe loc si in sariturile portarului), forta dinamica sau forta rapida (prezenta in lovirea mingii, desprinderea de pe sol in plina viteza, fentele sau schimbarea de directie, in driblingurile cu patrunderi spre poarta) si forta de amortizare, care corespunde situatiei in care muschiul se alingeste, este intins, cand asupra sa este exercitata o forta superioara celei izometrice;- forta de lovire a mingii depinde de: taria si viteza cu care se loveste obiectul de joc, precizia si oprtunitatea loviturii, volumul masei musculare, viteza de aplicare a loviturii, viteza de sosire a mingii, corectitudinea tehnicii de executie;- forta de depasire a adversarului depinde de: volumul si puterea masei musculare, tehnica de efectuare a acestei lupte;- forta de invingere a greutatii proprii se refera la: viteza de deplasare a jucatorului, desprinderea de pe sol, intoarcerile si schimbarile de directie efectuate in conditii variate de timp si teren, forta de joc a fiecarui jucator.
Opinii referitoare la calitatea motrica rezistenta specifica fotbalului.
Fotbalul este unul din cele mai complexe jocuri sportive, solicitand calitati motrice, psihice si tehnice deosebite, dar mai ales o imbinare perfecta a lor.
Fotbalul competitive modern pretinde o rezistenta generala (ca baza a conditiei fizice) si speciala deosebite. Chiar daca ne referim la cei mai simpli parametrii de joc, adica 90 de minute de effort, parcurgerea a 10-12 km., efectuarea a numeroase sarituri, procedee, etc. rolul rezistentei iese clar in evidenta. Desi caracterista generala a jocului este determinate de deplasarile si executiile in viteza, san u uitam insa ca un accentuat grad de oboseala impiedica valorificarea potentialului. Dupa 60-70 minute de joc, chiar si cei mai rapizi jucatori sau cei mai tehnici nu mai pot face fata cerintelor competitiei, daca n-au o buna pregatire fizica.Caracteristica energetica a efortului este incadrata de majoritatea autorilor in tipul anaerob. In
urma masuratorilor complexe facute in timpul jocului pe diverse posturi sau jocuri diferite, s-au reconsiderat aceste date, acordandu-se o pondere tot mai amre proceselor aerobe. Acestea ating chiar proportii de 40% lucru explicabil prin multitudinea situatiilor de joc cand exista deplasari cu viteze moderate.Consideratii referitoare la rezistenta:
- rezistenta este o calitate de baza care dezvoltata la un inalt nivel, da posibilitatea jucatorilor sa execute toate procedeele tehnice si tactice in conditii de joc, fara eforturi vizibile si fara ca eficacitatea si precizia lor sa scada;- performantele in jocurile sportive se realizeaza prin prag superior aerob si mixt mentinut la un nivel superior prin pregatirea adecvata;- in fotbal rezistenta nu este numai generala, ci apare sub forma combinarii cu viteza si forta si se structureaza datorita solicitarilor jocului, intr-o forma particulara, specifica;- in jocul de fotbal se evidentiaza rezistenta specifica in urmatoarele cazuri si situatii: rezistenta la durata globala a jocului, rezistenta la solicitarile fizice, tehnice, tactice ale unei actiuni de joc, rezistenta la solicitarile mai multor actiuni corelate, rezistenta la eforturi repetate de forta, rezistenta la eforturi continuie de executie tehnice, rezistenta la solicitarile psiho-afective ale jocului;- trebuie sa se lucreze minim 20 minute pentru ca efortul sa fie stimulativ (sa aiba caracteristici de anduranta)
Referitor la calitatile motrice combinate exista urmatoarele opinii:C. Cernaianu sustine ca “intre calitatile fizice exista o corelatie, in sensul ca orice miscare in jocul de fotbal cuprinde toate calitatile fizice, dar una sau mai multe calitati predomina asupra celorlalte”.A. Dragnea evidentiaza ca “pregatirea fizica specifica se realizeaza cu mijloace strict specializate care dezvolta combinatiile de calitati prioritar determinate de particularitatile fotbalului, de grupele musculare angajate in effort, de tipul solicitarii”.Opiniile diferitilor autori din domeniul fotbalului despre calitatile motrice combinate pot fi sistematizate astfel:- scopul final al factorului fizic este antrenamentul indemanarii, in conditii de viteza si forta, executat de un numar “n” cat mai mare de ori, pentru a obtine in final rezistenta specifica a organismului.- jocurilor sportive si ramurilor de sport caracterizate prin lupta in doi, le este proprie necesitatea mobilizarii fortei si vitezei exact la momentul potrivit, in functie de situatia create, care este intr-o continua schimbare, fiind tot timpul alta.- imbinarea fortei cu viteza este considerate de catre alti autori ca fiind alta calitate motrica combinata si anume puterea;- puterea musculara este definite ca fiind capacitatea unui muschi sau grup musculara de a manifesta forta in viteza; mai este denumita si “forta-viteza”, inteleasa ca fiind capacitatea sistemului neuromuscular de a invinge rezistentele cu o viteza mare de contractie;- fotbalul implica actiuni de forta-viteza (lovirea mingii, sprintul, sariturile, lupta cu adversarul); cresterea puterii sa corespunda cu specificul jocului, musculatura fotbalistului, inclusive cea a membrelor inferioare, trebuie sa fie puternica, darn u excesiv de voluminoasa,
incat sa constituie o greutate inutila;- in jocul de fotbal sunt necesare toate formele de manifestare ale puterii: puterea de aterizare, puterea de desprindere, puterea reactiva, puterea de start, puterea de acceleratie si puterea de decelerare;- executiile tehnico-tactice ultrarapide necesita dezvoltarea accentuate a vitezei corelata cu rezistenta si forta specifica;- jocurile sportive se caracterizeaza prin manifestarea complexa a tuturor calitatilor motrice; Cele mai importante calitati motrice combinate in jocul de fotbal sunt:- rezistenta in regim de viteza – reprezinta posibilitatea organismului de a rezista la eforturi, in conditiile unor contractii rapide, pe o durata mare de timp; pentru dobandirea rezistentei in regim de viteza efortul optim este acela care dureaza in jur d 45 sec.,ridica pulsul la aproximativ 180 batai pe min. si este intercalate cu pause suficiente pentru refacere 45-90 sec.; majoritatea exercitiilor trebuie sa fie complexe, sa cuprinda elemente tehnico-tactice, sprintrui, accelerari, schimbari de directie , sarituri, etc;- forta in regim de viteza (puterea) este calitatea sistemului neuromuscular de a invinge o rezistenta suficient de mare printr-o viteza de contractie maxima; in literature de specialitate apare si sub denumirea de “forta exploziva”- indemanarea in regim de viteza reprezinta pe de o parte aptitudinea insusirii rapide a miscarii noi sip e de alta parte restructurarea rapida a activitatii motrice in cazul schimbarilor bruste de situatii; deci prin indemanare in regim de viteza putem intelege capacitatea individului de a allege si a executa corect miscarile in functie de stiuatiile nou create, in maxim de viteza;- indemanarea in regim de forta reprezinta capacitatea individului de a allege si executa corect anumite exercitii sau complexe de exercitii in situatii nou create, bazate pe invingerea unei rezistente, a unei adversitati directe;- viteza in regim de forta este calitatea sistemului neuromuscular de a efectua corect anumite miscari rapide in conditiile invingerii unei rezistente relativ mici;- indemanarea in regim de rezistenta reflecta capacitatea individului de a executa corect miscarile in situatii noi, pe o perioada de timp relative mare.Analizand cele mentionate referitor la calitatile motrice combinate putem afirma urmatoarele:- nu exista niciodata vreo calitate motrica conditionala pura, dar sportivul produce forme mixte, care se sprijina pe baze anatomo-fiziologice progresive;- cand se dezvolta o calitate fizica in cadrul unei sarcini date, nu se amelioreaza o singura capacitate, ci se provoaca intrarea in joc a unui intreg ansamblu de procese mai mult sau mai putin inrudite, avand drept corolar dezvoltarea calitatilor motrice apropiate de aptitudinea vizata;- rolul important al calitatilor motrice combinate determina caracterizarea precisa a mijloacelor folosite, care trebuie sa se adreseze particularitatilor de structura si functionale ale efortulor specifice, numai astfel aceste mijloace vor constitui excitanti biologici eficienti, cu efecte notabile;- preagatirea fizica specifica se realizeaza cu mijloacele strict specializate, care dezvolta combinatiile de calitati prioritar determinate de particularitatile fotbalului, de grupe musculare angajate in effort de tipul solicitarii.Modalitatile prin care se realizeaza dezvoltarea calitatilor motrice sunt urmatoarele:
1. prin folosirea deprinderilor motrice de baza si a procedeelor tehnice specifice diferitelor ramuri de sport si probe sportive;2. prin folosirea metodelor, procedeelor si mijloacelor specifice dezvoltarii calitatilor motrice:3. prin stabilirea sistemelor de actionare in diferite perioade (etape) ale antrenamentului sportive;4. prin aplicarea consecventa si continua a sistemelor de actionare pe intreaga perioada planificata pentru dezvoltarea unei calitati motrice;5. prin stabilirea unui numar optim de repetari, a volumului si intensitatii efortului, in raport cu specificul fiecarei calitati motrice;6. prin incadrarea exercitiilor selectinate pentru dezvoltarea ficarei calitati motrice, in sisteme precise de actionare, a caror structura motrica (si efortul) se va schimba, atunci cand nu dau randamentul scontat;7. prin temp-ul si ritmul executiei, valoarea incaturilor, durata executiilor, distantele si pauzele dintre repetari, care sunt elemente d baza prin care se apreciaza progresul in cazul fiecarui system de actionare;8. prin testari periodice ale valorilor atinse, pentru ca, dependent de acestea, sa se intervina cu modificarile necesare;9. prin pastrarea unei evidente stricte si precise a rezultatelor si mijloacelor folosite.
Programe de dezvoltare a vitezei specifice jocului de fotbal:
1. Programul de dezvoltare a vitezei prin metode cu intrevale specifice fotbalului: se realizeaza prin alergarea pe distante specifice fotbalului (10-80 m) de 6-10-15-20 ori, dupa principiul revenirii pulsului la plafon initial, dupa care se reia alergarea.2. Program cu ajutorul metodei jocurilor sportive:- joc de handbal 2 x 20 min. joc continuu;- alternative, handbal un gol, fotbal - un gol (transfer pozitiv de la handbal la fotbal in dezvoltarea vitezei)- joc d baschet, in acceasi maniera alternativa;- joc d volei peste plasa cu capul sau cu piciorul;- tennis cu piciorul;- joc de rugby, pe un teren redus;- se joaca in reprise scurte de 5-10-15-20 min.;3. Program pentru dezvoltarea vitezei de deplasare specifica jocului de fotbal:- se alearga 5, 10, 15, 20, 25, 30 m in urmatoarele combinatii: 5m. inainte, 5m inapoi, 5m. la stanga, si 5m. la dreapta x 10 ori;- alergari de 5m. in urmatoarele combinatii:a) 5m. inainte + 10m. inapoi + 5m. lateral;b) 10m. sprint inainte + 5m. lateral dreapta + 5m. inapoi;c) 15m. inainte + 5m. inapoi;- combinatii de portiuni care sa alcatuieasca impreuna 25 si 30 m., asemanatoare situatiilor de pe teren:a) 5m, mers, 10m. sprint inainte, 5m. alergare usoara, 5m. sprint maxim;b) 5m. sprint maxim, 5m. mers, 10m. alergare laterala, 5m. alergare usoara si 5m. sprint
maxim (alte combinatii modelate la cerintele jocului);4. Program pentru dezvoltarea vitezei pure:- alergarea in panta usoara, lunga de circa 100-200-300 m. in care se cauta sa se accelereze-fara effort mare la inceput si din ce in ce mai repede-pana la limitele maxime de viteza reala pentru fiecare jucator; revenirea la locul de plecare cu miscari de respiratie si relaxare (se executa de 5-10-15-20 ori cu reluarea alergarii urmatoare pe fondul de refacere a organismului);5. Program pentru dezvoltarea vitezei specifice jocului de fotbal:- 10m, sprint inainte, 5m. mers, 10m sprint maxim, oprire brusca, saritura la cap, alergare cu spatele 5m. in viteza maxima, mers 5m. lejer cu deplasare laterala, 5m alergare laterala, spint inainte 10m, sprint inapoi 10m. cadere si ridicare urmata de saritura la cap; (se pot modela si alte categorii de exercitii inclusive procedee tehnico-tactice).6. Programe pentru dezvoltarea vitezei specifice cu ajutorul modelelor specifice fiecarui jucator:Exemplu: sprint 30m., simularea preluarii mingii, intoarcere scurta, prin preluarea de la stanga la dreapta si sut cu piciorul stang la poarta, intoarcerea la mijlocul terenului in alergare usoara. (se pot concepe modele diferite in functie de compartimente, calitati individuale in actiuni cu si fara minge)7. Program pentru dezvoltarea vitezei tactice a mingii:- pase in 3 jucatori de pe loc si in miscare;- 2:1 intr-un spatiu delimitat, cu o singura atingere a mingii;- Joc 5:5 cu pasarea cat mai rapida a mingii;8. Program pentru dezvoltarea vitezei tactice a jucatorilor, realizat cu mijloace specifice jocului:- joc 2:1 pe directia portii, in care jucatorul cu mingea asteapta in ultima faza deplaseara jucatorului fara minge pentru a-i pasa mingea;- joc 3:1 pe directia portii, in care se urmareste realizarea paselor in doi pentru un al treilea jucator aflat mai bine demarcate;- joc 3:3 la doua porti mari, in care se urmareste actiunea totala in atac si aparare; viteza jucatorilor fara minge decizia pasei finale si continuarea jocului cu finalizare.Sisteme de actionare pentru dezvoltarea formelor de manifestare a vitezei specifice jocului de fotbal:A. pentru viteza de reactie:a. la semnale sonore:- gruparea si regruparea in diferite formatii indicate prin surprindere;- luarea unor poziti (corpul integral sau diferite segmente) la semnalele sonore stabilite diferential pentru fiecare pozitie;- efectuarea unor actiuni la semnale dinainte stabilite;- idem efectuatate la semnale inverse;- jocuri si stafete;b. la semnale tactile:- lupta cocosilor, doborarea de pe banca de echilibru, tractiuni- impingeri, leapsa;a. la semnale vizuale:- executarea unor actiuni codificate la semnalele antrenorului;
- exercitii de perechi: de imitare, de colaborare, de adversitate;- exercitii cu mingea;B. Exercitii pentru viteza de executie:- exercitii contraconometru; - exercitii cu doua mingi;- jucatorii asezati in doua siruri, cu fata la perete: lovirea mingii in perete astfel incat sa ricoseze partenerului din sirul alaturat si deplasarea rapida la coada propriului sir;- sezand: aruncarea mingii cu mana sus, lovirea ei cu capu la perete, ridicarea rapida si preluarea mingii;- mai multi jucatori cu cate o minge la picior paseaza pe rand cu un jucator ara minge;- doi jucatori la 20m. distanta paseaza direct; unul dintre ei dupa fiecare executie, ocoleste in viteza un jalon plasat lateral la 5m.; dupa un numar de repetari stabilite , jucatorii schimba locurile intre ei;- trei jucatori asezati in linie la 5m. unul de celalalt executa pase cu preluarea cu doua mingi si cu schimbare de locurilor intre ei;- pase, dupa o preluare de control, intre doi jucatori , la distanta de 5m., fara ca mingea sa atinga solul; dupa fiecare lovire, jucatorii trec repede in sezand;- doi jucatori, fiecare cu mingea, stau in linie la 3m. unul de celalalt, cu fata de acceasi directie, ei lovesc mingea puternic inainte si sprinteaza in cruces spre mingea partenerului pe care o lovesc direct inapoi si sprinteaza in acelasi mod etc.;C. Exercitii pentru viteza de deplasare:- individual cu mingea la picior conducere, autopasa la diferite distante si sprint dupa minge cu reluarea conducerii;- pase in doi cu lasarea mingii sa treaca printre picioare, sprint dupa minge si reluarea pasarii;- pase in doi in maxim de viteza, cu pasarea mingii numai pe pozitie viitoare;- din suvieca dupa pasarea mingii. Jucatorul executa in viteza maxima, deplasari specifice jocului de fotbal (de exemplu: sprint inainte 5m., alergare inapoi cu spatele 3m. si trecere la coada sirului opus cu alergare cu schimb de directie);- jucatorul, situat la 25m. de poarta, isi arunca mingea cu mana peste un obstacol plasat in fata sa, sprinteaza, sare peste acesta si suteaza la poarta;- doi jucatori, A si B, stau fata in fata, la 15m.; ambii pornesc in acelasi timp unul spre celalalt, iar cand s-au apropiat la 2-3m., jucatorul A, cu mingea, o trimite pe langa B, care se intoarce rapid, sprinteaza, preia mingea, conduce si se reia exercitiul;- stafete si jocuri dinamice (leapsa, fereste-te de 4 mingi, mingea frige);Programe pentru dezvoltarea fortei:1. Program pentru dezvoltarea fortei corporale cu ajutorull invingerii greutatii proprii: flotari, ridicari de trunchi peste picioare din pe spate culcat, genofelxiuni, ridicari de picioare peste trunchi din pe spate culcat, extensia bratelor, trunchiului si picioarelor din pe fata culcat, bricege;- se realizeaza in doze de 5, 10, 15, 20, 25, 30 repetari, fara intrerupere intre exercitiile circuitului, in ritm lent si egal.2. Program cu haltereSe executa cu haltere avand 30% din totalitatea greutatii personale a jucatorului:- din usor departat, cu picioarele la nivelul umerilor, se ridica haltera la piept si de aici sus, cu
inaltarea pe varfuri, ramanerea in pozitie intins 3-5 secunde dupa care se coboara haltera usor pe podea;- cu halter ape umeri, sustinuta in maini, genuflexiuni, o data pe varfuri, o data pe toata talpa, alternative;- cu halter pe umeri, usore sarituri pe varfuri (5, 10, 15, 20 repetari-2 serii).3. Program de dezvoltarea fortei pe perechi- un jucator sta in 4 labe, celalalt ii sustine picioarele: mers in maini cca. 20m., dupa care rolurile se schimba;- amandoi jucatorii prinsi de brate, trag concomitant cat pot fiecare, pentru a-l dezechilibra pe partener, intr-un spatiu delimitat de 2m. (6 ori);- lupta cocosilor, de 5 ori cate 30 de sec. de lupta, cu 10-20-30 sec. pauza;- se alearga 50 d m. de la linia de fund a terenului la centru terenului cu partenerul in spate, cu partenerul pe umeri si cu partenerul in brate; se executa fiecare din cele 3 alergari de 1-2 ori;4. Program de dezvoltarea fortei prin contractii izometrice4.1. jucatorii pe perechi de greutate apropiate, incearca cu partenerul pe umeri, sa stea intr-un picior, pe varf, in echilibru, timp de 6 sec., de 6 ori pe fiecare picior, alternative;- din aceeasi pozitie, cu jucatorul in spate, se flexeaza picioarele la jumatatea distrantei maxime dintre extensie si flexie, ramandu-se asa timp de 6 sec., repetat de 6 ori;- in pozitie de flexie totala, se ramane asa timp de 6 sec. repetat de 6 ori.4.2. Varianta executie individuala:- din pozitie in picioare, ridicare, cu mentinerea in pozitia pe varfuri timp de 6 sec.;- impingere timp de 6 sec. intr-un perete, cu ambele picioare in pozitia pe varfuri;- idem din stand cu genunchii jumatate flexati;- cu varfu piciorului prins in spate de orice obstacol, tragerea piciorului inainte sus, (de cate 6 ori cate 6 sec., alternative cu ambele picioare.)5. Program prin contractii intermediare- se executa genuflexiune lenta, cu 2-3 opriri (pe un picior sau pe doua), cu contractie izometrica de 6-12 sec., la fiecare oprire (1-2 repetari cu 50-60 sec. pauza intre repetari);- varianta: idem cu mingi medicinale sau greutati atasate la picioare.6. Program prin jocuri cu numar redus de jucatori cu mingea medicinala:- 2x2, sau 3x3 cu mingea medicinala joc la doua porti 2-3 reprize a 1-2 minute fiecare cu pause de 3-5 minute intre pause;7. Jocuri sau alte actiuni pe nisip, pe zapada sau pe alte terenuri grele;8. Sporturi complemntare- mers pe bicicleta 5-10 km.;- alergare pe teren variat;- joc de handbal 30 min.;- inot 20 min.9. Program sub forma de circuit combinat- urcari si coborari de pe o banca, cu o greutate de 20 kg. fixate pe umeri, timp de un minut;- din stand trecere in sprijin ghemuit-aruncarea picioarelor inapoi-revenire in sprijin ghemuit-ridicare in stand-1 min.;- sarituri pe ambele picioare peste 3 obstacole-1 min.;- pase in doi cu mingea medicinala, din culcat dorsal-1 min.;
- din culcat ventral cu mainile la ceafa, extensii ale trunchiului-1 min.;- catarari la franghie-1 min.;- sarituri cu desprindere de pe ambele picioare, cu atingerea unui panou-1 min.;Exercitii pentru dezvoltarea formelor de manifestare a fortei specifice jocului de fotbal:a. exercitii pentru dezvoltarea fortei de lovire a mingii cu piciorul cu benzi elastice se simuleaza lovirea mingii cu piciorul;- cu ristul plin 20 ori inainte;- cu exteriorul 20 ori inainte;- cu interiorul 20 ori inainte- cu calcaiul 20 ori inapoi- cu genunchiul de 20 ori inainte- cu latul 20 ori inainte- din voleu, cu ristul interior 20 ori inainte- din voleu cu ristul exterior 20 ori inainte- cu latul din voleu de 20 ori inainte.a.1. dezvoltarea fortei de lovire a mingii prin exercitii in doi:- un jucator tine mingea sub talpa, iar celalalt loveste mingea cu piciorul cautand sa o scoata de sub tapla;- un jucator tine mingea foarte strans in doua maini, la diferite inaltimi, iar celalalt cauta s-o scoata din maini prin lovire cu capul;b. Exercitii pentru dezvoltarea fortei necesare invingerii adversarului:
- genuflexiuni spate in spate;- dueluri din contact umar la umar de pe loc si din deplasare;- fata in fata, cu mainile pe umerii partenrului, impingeri reciproce;- sezand fata in fata, picioarele intinse si departate; un executant incadreaza picioarele partenerului, care opune rezistenta la apropierea acestora, din aceeasi pozitie se opune rezistenta la departarea picioarelor;- din stand unul inapoia celuilant, cu fata in aceeasi directie, partenerul din spate, sprijina mainile pe umerii celui din fata si incearca sa-l impinge spre inainte; acesta opune rezistenta;- culcat pe spate talpa in tapla, picioarele indoite, impingeri alternative incercand sa se invinga rezistenta partenerului;- stand fata in fata, ambii apucand o minge cu amandoua mainile, incercarea de a smulge mingea de la partener;- fata in fata, intr-un cerc cu raza de 1m., apucat de ambele maini, tractiunea adversarului cu scopul de a-l scoate din cerc;- ghemuit fata in fata, mainile pe umerii partenerului, piciorul drept intins lateral; schimbarea picioarelor de sprijin prin saritura din ghemuit in ghemuit;- sezand fata in fata, talpa in talpa, de maini apucate, tractiune puternica incercand ridicarea partenrului, cu bazinul de pe sol si reasezarea lui pe sol;
c. exercitii cu mingi medicinale:
- mingea rostogolita pe sol, cu mana stanga, dreapta, cu piciorul drept, stang, cu fiecare mana
si fiecare picior pe 40m.;- minge aruncata cu amandoua mainile in sus si amortizata de cate 10 ori pe fiecare picior;- aruncarea mingii medicinale cu amandoua mainile peste cap 10 aruncari;- aruncarea mingii medicinale in aer preluarea ei cu pieptul si cu piciorul, din miscare;- impingerea mingii medicinale statice inainte de 10 ori cu fiecare picior;- aruncarea mingii in sus si amortizarea ei pe coapsa, preluarea pe sol si conducerea ei 2-3 metrii (10 pentru fiecare picior);d. exercitii pentru dezvoltarea fortei necesare deplasarii corpului pe orizontala si pe verticala:
- sprinturi in diferite directii combinate cu sarituri cu desprindere pe un picior sau pe doua picioare;- stafete cu alergari si sarituri;- parcursuri de obstacole;- pe perechi imitarea actiunilor partenrului (variante de alergari si sarituri)- 1:1 incercari de depasire a adversarului;- alergare de viteza combinata cu sarituri cu intoarcere in aer;- jocuri sportive complementare (handball, baschet, sarituri in bazin);- alergare combinata cu opriri si porniri rapide;- exercitii cu mingea in doi sau trei jucatori, care sa solicite deplasari rapide si sarituri;- sariturile in contact direct cu un adversar in aer, echilibrare in aer pentru a putea ateriza intr-o pozitie cat mai echilibrata, urmata de sprinturi in diferite directii.Programe pentru dezvoltarea rezistentei in jocul de fotbal:Varianta 1:15-20 min. alergare pe teren, tempo variat impus:
- la prima tura un sprint de la linia de fund la 16m.;- la a doua tura, un sprint de la linia de fund la centru;- la a treia tura un spint pe o latura a terenului;- la a patra tura doua ruperi pe distanta de 16m. dupa care se poate relua intreg ciclu.Varianta 2:Idem prima varianta cu conducerea mingii pe anumite portiuni sau cu finalizare.Varianta 3 (model de interval):
- 3x60m. 1/1 (cu revenire alergare usoara-200m.);- 6x200m. alergare ¾ (cu revenire alergare usoara 200m.);- 3x60m. alergare 1/1 (cu revenire alergare usoara 200m.).Varianta 4:
- 5-6 min. alergare usoara;- 2x120m. sprint;- 2x100m. alergare usoara;- 2x50m. si 200m. mers;- 2-3 min.cu conducerea mingii;- 2x50m. pase in doi;
- 2x30m. alergare cu conducere si pasare;- 3x30m. alergare cu finalizare;- 5-6 minute alergare libera.Varianta 5:
- 800m. alergare libera;- 10 min. gimnastica articulara;- 3x60m. sprint;- 200m. alergare usoara;- Circuit cu invingerea greutatii proprii 6 statii cu 10 repetari.
Alte programe pentru dezvoltarea rezistentei:1. Alergare zilnica pe 1000-2000-3000m. pentru oxigenare si refacere;2. Program pentru antrenamentul rezistentei aerobe propus de prof. dr. V. Stanculescu:Varianta I – Alergare 45 min., pauza 10 min. si apoi se trece la alte teme de antrenament;Varianta II – Alergare 5 min. pauza un minut si se reia alergarea (timp total 45 min.);Varianta III – Joc la doua porti 4:4, 5:5 timp de 45 de min.3. Program pentru dezvoltarea rezistentei anaerobe:- alergare pe trepte;- 10 trepte sarituri pe piciorul drept;- 10 trepte sarituri pe piciorul stang;- 10 trepte sarituri pe ambele picioare.Programe si sisteme de actionare pentru dezvoltarea indemanarii- individual, din alergare in viteza, aruncarea mingii cu mana, lovirea ei cu piciorul spre inainte, prinderea, din nou lovirea, s.a.m.d (pe tot timpul exercitiului mingea nu trebuie sa cada pe sol si viteza de alergare a jucatorului nu trebe sa oscileze);- idem, dar mingea nu se prinde decat dupa preluare cu capul sau cu pieptul;- mentinerea mingii in aer prin lovirea repetate cu laba piciorului, coapsa si capul, din delpasare in viteza, in linie dreapta sau cu schimbarea directiei in dreptul unor jaloane;- conducerea mingii in viteza printre jaloane sau pe un traseu marcat;- individual, de-a lungul terenului, lovirea mingii din mana cu traiectorie joasa, cu trimiterea ei inainte la 5-6 m. sprint dupa ea, lovire directa cu piciorul la aceeasi distanta si cu aceeasi traiecotrie, dupa ce a ricosat din sol s.a.m.d;- aruncarea mingii cu mana puternic de sol, lovirea ei din saritura cu capul, trimitand-o cu bolta inainte, spint, prindere, din nou, aruncare s.a.m.d;- rularea mingii alternative cu talpa piciorului stang si drept, cu deplasare in viteza cu spatele;- un jucator alearga in viteza cu schimbari de directie, altul executa cu mingea la picior aceeasi miscari, fara a pierde controlul ei;- mentinerea mingii in aer prin lovituri cu capul si cu piciorul in doi, din deplasare in viteza (direct sau cu preluare);- un jucator conduce mingea in viteza 5-6 m., o opreste cu talpa si se deplaseaza putin lateral; imediat din spate sprinteaza alt jucator, care ridica mingea direct de pe sol cu varful, o controleaza doua-trei lovituri, o preia prin ricosare, o conduce 5-6 m., o opreste pentru partener s.a.m.d.;
- cate doi fata in fata la distanta: unul arunca mingea cu mana cu diferite traiectorii, iar partenerul o retrimite précis, lovind-o cu capul sau cu piciorul;- idem cu deplasarea ambilor jucatori in viteza in aceeasi directie;- pe linia de la mijlocul terenului, de-a lungul sau, se plaseaza mai multi jucatori din 10 in 10 m.; un alt jucator cu mingea conduce in viteza si paseaza cu fiecare, de ka 10 m. distanta;
Program pentru dezvoltarea mobilitatii (flexibilitatii):- rotarea bratelor- extensii alternative ale bratelor (sus si jos);- bratele sus incrucisate - extensii;- rotarea concomitenta a corpului si bratelor;- din stand aplecari si extensii de trunchi;- din stand fandari si ridicari;- balansari din picioare cu extensia trunchiului;- imitarea lovirii mingii cu piciorul cu mare amplitudine;- imitarea lovirii mingii cu piciorul din saritura (in aer);- imitarea sariturii si lovirii mingii cu capul.
Programe pentru dezvoltarea puterii:1. sarituri de pe loc- sarituri de pe loc cu desprindere pe un picior sau pe ambele picioare excutate cu intensitatea uniforma, crescand sau intercaland intr-o serie se sarituri usoare, sarituri excutate cu efort crescut;- sarituri pe un picior cu pendularea inainte, inapoi sau lateral a piciorului liber;- sarituri pe ambele picioare cu foarfecarea alternativa a picioarelor in plan vertical, cu picioarele intinse sau indoite din genunchi;- salt veritical cu picioarele departate; se incearca atingerea varfurilor picioarelor in timpul saltului;- sarituri cu ducerea genunchilor sus;- sarituri din ghemuit cu aterizare in ghemuit cu executarea in timpul zborului a unor actiuni: intinderea corpului, extensia corpului, aruncarea gambelor inapoi, departarea picioarelor, forfecarea picioarelor, miscari de brate si combinari a acestor actiuni;- din pozitia “pe genunchi”, usoara saritura in ghemuit, urmata de o saritura inalta si revenirea in ghemuit;- sarituri de pe un picior pe altul cu amotrizare la nivelul gleznelor, intre dupa repere asezate la 50-60 cm. unul de celalalt;- din stand departat cu picioarele la nivelul umerilor, sarituri laterale pe ambele picioare si cu coprul in pozitie verticala;- din ghemuit cu picioarele apropiate sariturile laterale stanga- dreapta;- sarituri din fandare laterala;- sarituri in lungime de pe loc plus saritura de pe loc cu intoarcere 180 grade;2. sarituri din deplasare- alergarea cu pas saltat alternative pe 20-30 m.;- deplasari prin sarituri successive cu deprindere pe ambele picioare;
- pasi sariti peste bastoane dispuse de 1,5-2 m. unul de altul;- pasi sariti in zig-zag, de o parte si de alta a doua linii paralele marcate pe sol, sau cu bataie in cercuri culcate, dispuse in zig-zag, la distante de 1,5 unul de altul;- sarituri din cerc in cerc, alternative stang-drept;- sarituri din cerc in cerc dupa succesiunea: drept-drept-stang-stang, etc;- triplu sau pentasalt;- sarituri in inaltime, pe ambele picioare pe 25 m.;- sarituri pe stangul cu tragerea coapsei piciorului drept, brusc in sus pe 25 m.; se reia cu piciorul stang;3. sarituri cu atingerea unor obiecte (pot fi executate de pe loc sau cu deplasare 3-5 pasi)- sarituri cu atingerea unui obiect suspendat cu ambele maini;- idem cu atingerea obiectului cu brat opus piciorului oscilant;- idem cu atingerea obiectului cu genunchiul sau laba piciorului oscilant;- idem cu atingerea obiectului cu capul;4. exercitii de sarituri pe perechi- pe perechi, ghemuit cu sprijin, fata in fata la distanta de un metro; saritura inalta atingand reciproc palmele sus si revenirea in ghemuit;- saritura cu contact in aer piept in piept;- idem cu lovire umar in umar;- lupta cocosilor pe perechi;- deplasare pe perechi prin picioare si impingerea simultana umar la umar;5. sarituri cu coarda- pas sarit cu coarda pe 30 m.;- sarituri pe loc pe ambele picioare cu rotirea corzii inainte si inapoi;- de pe loc: 10 sarituri pe dreptul, 10 pe stangul, 20 de sarituri pe ambele picioare executate non-stop de 2-3 ori;- din stand tinand o portiune de coarda in fata cu mainile departate la nivelul umerilor, saritura de pe loc cu ghemuirea genunchilor, trecerea corzii pe sub picioare in aer si aterizare in ghemuit;6. sarituri la banca de gimnastica sau banci mai inalte- sarituri de o parte in alta a bancii de gimanstica cu impulsie in aterizare pe ambele picioare- de la sol impulsie a picioarelor si aterizare cu ele usor flexate pe banca; urmeaza o usoara saritura si aterizare pe sol in partea opusa a bancii;- sarituri laterale de o parte si de alta a bancii cu piciorul stang pe partea stanga a bancii si cu dreptul pe partea dreapta;- sarituri peste garduri si portite;- sarituri din stand lateral fata de gard;- alergare, saritura peste gard cu departarea picioarelor;- sarituri cu despindere de pe doua picioare si ducerea genunchilor sus peste 5 garduri asezate din metru in metru;- sarituri peste garduri si aterizare in semiflexie pe varfurile picioarelor;- treceri peste garduri specifice atletilor;7. sarituri de pe un obiect (in adancime)- saritura de pe obiect aterizare si desprindere imediata cu saritura maxima pe verticala, cu
atingerea cu capul a unei mingi suspendate;- saritura in adancime, aterizare, desprindere, saritura maxima pe verticala cu forfecarea picioarelor in aer;- idem cu ghemuire in aer in timpul celei de-a doua sarituri;- idem cu departarea picioarelor in aer si apor aterizarea cu picioarele apropiate;- idem cu a doua saritura in extensie si intoarcere de 90 si 180 de grade;- executarea a trei sarituri legate: prima sariturain adancime, a doua pe verticala cu desprindere maxima cu lovirea mingii cu capul si a treia cu executarea unui plonjon cu lovirea mingii cu capul;- doi jucatori executa saritura de pe cate un obiect si dupa aterizare isi disputa o minge aruncata intre ei de catre portar;8. Exercitii pe scari pentru dezvoltarea puterii:- alergare in viteza maxima pe scari din treapta in treapta;- idem din doua in doua trepte;- sarituri pe doua picioare;- sarituri succesive pe acelasi picior;- sarituri din ghemuit in ghemuit;- pas saltat alternative;- combinatii ale actiunilor prezentate mai inainte;Sisteme de actionare pentru dezvoltarea rezistentei in regim de viteza in conditii de joc si conditii apropiate de joc:
- doi jucatori se afla la centrul terenului; antrenorul arunca mingea in zona lor; cel care reuseste sa intre in posesia mingii devine atacant, iar celalat devine aparator; cel care reuseste sa traga la poarta primeste un punct; se fac 10-20 de incercari;- joc 2:1, 3:1, 2:3, 3:3, 4:4; cine intra in posesia mingii este in atac, ceilalti in aparare; se fac 10-15 incercari cu tinerea scorului; se poate incepe de la mijlocul terenului sau de la cealalta poarta;- jocurile continue de 6:6 jucatori pe terenuri in care mingea nu poate iesi afara;- joc in reprise scurte de cinci min. cu o tema de rezistenta (de exemplu: pasarea cursive a mingii dintr-o atingere cu permanenta miscare a jucatorilor);- patru echipe a cate patru jucatori fiecare, echipate distinct; jocul se desfasoara pe o jumatate de teren; fiecare jucator dintr-o echipa cauta sa paseze cu partenerii lui; jocul se desfasoara cu durate de joc variind intre 15 si 30 sec. intrerupte de pause cu durataa de 2-10 sec.;- reprise de 10-15 min. cu demacari permanente combinate cu marcaj om la om si cu pauze de 3 min. pentru analiza temelor propuse;- antrenarea sfertului de ora psihologic – tactic al echipei la inceputul, la mijlocul sau la sfarsitul reprizei in care toti jucatorii fac eforturi deosebite de alergare continua pentru a rezolva jocul mai bine decat adversarul;- circulatia libera cu finalizare de la 30 m.de poarta; durata 15-20 sec; nr. de actiuni pe serie 5-6 ; pauza reprise 10-20 sec.; pauza serie 6-7 minute;- 2:1 cu finalizare de la 40-50 m.; durata 15-20 sec.; nr. actiuni 5-6; pauza repriza 10-25 sec.; pauza serie 8 min;- 3:2 cu finalizare de la 40-50 m.de poarta; durata 15-30 sec.; nr. actiuni 5-6; pauza reprise 10-
25 sec.; pauza serie 9 minute;
Sisteme de actionare pentru dezvoltarea echilibrului- redresari rapide ale centrului de greutate dupa dezechilibrari voluntare;- schimbarea centrului de greutate prin deplasari rapide in diferite directii;- alergari la vale in padure, combinate cu franari, opriri si mentionarea unor pozitii comandate;- sarituri cu desprinderi de pe un picior cu intoarcerea corpului in aer la 90, 180 sau 360 grade;- dueluri aeriene intre 2-3-4 sau mai multi jucatori;- lovirea unor mingi plasate in pozitii dezechilibrate;- sporturi complementare: schi, patinaj, sarituri in apa;- joc de echilibru 1:1 intr-un singur picior de sprijin;- stand fata in sapte, cel din spate il apuca pe executatnt de mijloc, iar acesta executa sarituri cu ducerea bratelor sus; partenerul amplifica miscarea ridicandu-l de mijloc;Sisteme de actionare destinate realizarii bilateralitatii- individual se executa in viteza maxima fenta de depasire dubla cu si fara obstacole in fata;- 1:1 incercare de depasire prin trecerea rapida a greutatii de pe un picior pe celalalt;- pase in doi prin lovirea mingii alternative cu ambele picioare;- pase in doi cu preluare cu un picior si pasare cu celalalt;- exercitii de finalizare executate alternative cu ambele picioare;- exercitii de deposedare executate cu ambele picioare;- miscari inselatoare executate alternativ cu ambele picioare;
