[…] Am ajuns, iată, vremea în care trebuie să reconfi rmăm normalitatea și fi rescul familiei. După 3 ani de neînțelese amânări și tergiversări, Senatul României a aprobat organizarea acestui Re-ferendum pentru zilele de 6 oc-tombrie și 7 octombrie a.c.

Așadar, săptămâna viitoare, sâmbătă și duminică, ne așteaptă cel mai mare examen al nostru: examen de credință și de con-știință națională, ca popor unit și liber, chemat să dea mărturie concretă pentru valorile noastre morale, pentru apărarea sfi nțe-niei familiei tradiționale, pentru ocrotirea educației sănătoase și a viitorului copiilor noștri.

Constatăm cu regret, în această perioadă, cât de amplă, de susți-nută și de virulentă este campa-nia de denigrare, discreditare și manipulare a acestui referendum legat de familia creștină, care se duce pe rețelele de socializare și în media. Înțelegem, astfel, iu-biți credincioși, cât este de mare miza acestui referendum pentru toți cei care ne-am născut și am crescut în familie, dar și cât de înverșunată și agresivă este stra-tegia celor care se opun acestui act democratic prin manipularea și intoxicarea oamenilor de bine cu tot felul de invective, spre în-șelarea lor.

Să reținem cu toții că Referen-dumul nu a fost cerut și nici re-vendicat de vreun partid politic! Nădăjduim însă că el va fi spri-

jinit de toți cei care s-au născut, au crescut și aparțin unei familii creștine, indiferent de opțiunea lor politică. Referendumul este al nostru, al tuturor românilor cu-minți și așezați care vom merge împreună la vot, în Anul Cente-nar, pentru apărarea familiei și a sufl etelor curate ale copiilor noș-tri în fața unei false și întunecate ideologii, care vrea să ne reeduce pe toți și să ne învețe că naturalul și fi rescul sunt doar expresia unei așa-zise „prejudecăți”, și nu fun-damentul vieții noastre ca fi ințe umane libere și demne, create de Dumnezeu, capabile de frumuse-țe și dragoste, de credință și mo-ralitate, chemate la asemănarea cu Dumnezeu.

Potrivnicii familiei creștine ca-ută să ne înșele semănând multă suspiciune și neîncredere cu pri-vire la întrebarea care va fi în-scrisă pe buletinele de vot. Vom fi întrebați dacă suntem de acord cu Legea de revizuire a Constitu-ției României în forma adoptată de Parlament. Această întrebare nu este una înșelătoare, ci este una standard, pentru că legea de revizuire a fost adoptată deja, precizând clar în Monitorul Ofi -cial că „familia este întemeiată pe căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie”, dar această lege va intra în vigoare doar dacă va fi asumată prin acest referen-dum. Așadar, nu se votează decât exclusiv defi nirea familiei, nimic altceva ascuns!

Prin acest referendum pe care îl susținem NU discriminăm pe nimeni, NU condamnăm și NU judecăm opțiunile sau faptele al-tora! Ne apărăm pozitiv, prin vot, doar valorile morale ale vieții și sufl etul poporului român, pentru care moșii și strămoșii noștri au plătit jertfe spirituale și materiale uriașe. Mulțimea eroilor români cunoscuți și necunoscuți, pe a căror jertfă s-a edifi cat România de astăzi, libertatea și demnita-tea noastră națională, trebuie să rămână conștiința vie a neamu-lui nostru. Ei au apărat nu nu-mai integritatea teritorială a ță-rii, dar și integritatea spirituală și valorile morale ale poporului român, care a traversat întuneri-cul istoriei sale zbuciumate prin lumina credinței și dreapta vie-țuire creștină. Amintirea vredni-cilor noștri înaintași, a eroilor și martirilor neamului ne obligă, în acest An Centenar, să nu uităm cât de mare este preţul jertfei lor pentru darul vieții, al credinței și al unității noastre și, astfel, să ne responsabilizăm și noi să ne jertfi m apărând sfi nțenia familiei creștine prin manifestarea unită-ții noastre, participând cu toții la Referendumul din 6 și 7 octom-brie. Mărturia dată la referendum este un adevărat recensământ pentru toți fi ii Bisericii noastre, văzând astfel câți apărători mai are Hristos!

Ne bucurăm că sunt alături de noi toate celelalte confesiuni creș-tine, oameni de cultură și știință

(Referendum) IPS Laurențiu: „Să ne pregătim cu post și rugăciune”

1

Foaie parohială lunară a bisericii ortodoxePogorârea Sfântului Duh - Sfântul Nicolae

Militari - Bucureşti

Anul

IV, N

r. 61

/ Se

ptem

brie

201

8

DIALOG DE DUMINICĂ

2

Acoperământul Maicii Dom-nului (popular, pe filieră

slavo-rusă: Pocrovul) este o săr-bătoare a Maicii Domnului care se prăznuiește la 1 octombrie, în amintirea unei minuni întâmpla-te în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Con-stantinopol, pe timpul împăra-tului Leon al VI-lea „Filozoful” (886 - 912), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei ce-rească, Sfântului Andrei cel ne-bun pentru Hristos, ca ocrotitoa-re și mijlocitoare a creștinilor.

În tradiția greacă, țin această sărbătoare îndeosebi călugării din Sfântul Munte Athos. Începând

din 1952, sărbătorirea ei se face în Grecia pe 28 octombrie, ca o sărbătoare națională în care se aniversează respingerea atacului italian din 1940 asu-

pra Greciei.Prin secolul al XII-lea,

sărbătoarea a fost in-

trodusă în Rusia, unde a căpătat o mare popularitate, iar de la aceș-tia a trecut și la români, prăznu-indu-se mai mult în mănăstiri. În ultima vreme, sărbătoarea a înce-put să fie din ce în ce mai cunos-cută și mai populară și la români, numeroase biserici și mănăstiri din țară și din diaspora româ-nească purtând acest hram.

Sărbătoarea amintește de apari-ția Maicii Domnului în cartierul Vlaherne (Blachernae) din Con-stantinopol în secolului al zece-lea. La sfârșitul vieții Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos (Andrei din Constantinopol), acesta, îm-preună cu ucenicul său, Sf. Epi-fanie și cu mai mulți credincioși au văzut-o pe Maica Domnului împreună cu Sf. Ioan Botezătorul și cu mai mulți alți sfinți și îngeri, în timpul unei slujbe în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne. Biserica palatului din Vlaherne adăpostea mai multe relicve ale Maicii Domnului - că-

mașa, acoperământul (mafori-onul) și parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfân-tă în secolul al V-lea.

În acea vreme, Constantinopo-lul era amenințat de primejdia unei invazii (posibil invazia ruși-lor kieveni din 907 sau 911). Mai-ca Domnului a înaintat până în mijlocul Bisericii, a îngenuncheat, cu chipul brăzdat de lacrimi, și a rămas vreme îndelungată în ru-găciune. Apoi și-a ridicat acope-rământul (vălul) și l-a întins peste popor, ca pentru a-l ocroti. După arătarea Maicii Domnului, pri-mejdia a fost îndepărtată, iar ora-șul a fost cruțat de suferință și de vărsarea de sânge.

PrăznuireAcoperământul Maicii Domnu-

lui este prăznuit cel mai fervent în Bisericile de tradiție slavă, poate și pentru că Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos este considerat de aceștia ca fiind de origine slavă,

Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie)

și, mai ales, Academia Română, cel mai înalt for de știință, cultu-ră și educație al României, care în urmă cu aproximativ 2 luni a res-pins cu maximă fermitate „ipote-zele educaţionale așa-zis moder-niste” din cercetările ONG-urilor străine, solicitând Ministerului Învățământului să păstreze prin-cipiile educației centrate pe spe-cificul naţional românesc, care să dezvolte copilul în spiritul fa-miliei tradiţionale – ca nucleu al vieţii sociale, culturale, morale a românilor și cu implicaţii crești-ne milenare.

Dincolo de toate aceste străda-nii omenești ale noastre, de trezi-re și responsabilizare a conștiin-țelor credincioșilor, nădejdea cea mare o punem, în primul rând, în milostivirea cea nemărginită a Preabunului Dumnezeu și în ocrotirea cea plină de iubire a Maicii Domnului pentru poporul nostru. Noi suntem conștienţi că trecem acum printr-o perioadă

de luptă duhovnicească împotri-va duhurilor întunericului, care duc neîncetat război cu Biseri-ca lui Hristos. Ştim că în spatele realităţii văzute pe care o trăim există această realitate nevăzută, această luptă neîncetată a celui rău împotriva noastră și, de ace-ea, așa cum a făcut întotdeauna Biserica în momentele cele mai dificile din istoria ei, îndemnăm și noi la post și la rugăciune, ar-mele biruitoare pe care Însuși Hristos le-a folosit și ni le-a dă-ruit pentru a ieși învingători din toate încercările vieţii noastre.

De aceea, cu smerenie Vă adre-săm Dumneavoastră și tuturor fiilor Bisericii străbune, care din diferite pricini nu sunt împreu-nă cu noi, chemarea de a petre-ce săptămâna dinaintea marelui examen în postire și rugăciune, pentru ocrotirea familiei creștine și a viitorului copiilor noștri.

O chemăm în ajutor pe Maica Domnului, al cărei Sfânt Acope-

rământ îl serbăm la 1 octombrie, să ne ocrotească familiile, copiii și să ne ajute cu mila ei cea mare. Rugăm pe toți părinții noștri slu-jitori ai altarelor din toate biseri-cile din Arhiepiscopia Sibiului să oficieze în fiecare zi din această săptămână Sfânta Liturghie, iar seara Paraclisul Maicii Dom-nului, fiind încredinţaţi că toate lucrările noastre vor izbuti doar prin binecuvântarea și cu ajutorul Preamilostivului nostru Dumne-zeu și prin mijlocirea Maicii Lui Preacurate.

Dumnezeu să binecuvinteze credința, dragostea și râvna tutu-ror în împlinirea lucrării mântu-itoare a Sfintei noastre Biserici și să ocrotească întregul nostru po-por român de pretutindeni!

† LAURENŢIU, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealu-lui; doxologia.ro

3

dar mai degrabă datorită circum-stanțelor specifice. Prima prăznu-ire a Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului în Biserica Or-todoxă Rusă cunoscută datează din secolul al XII-lea.

Prăznuirea minunatei ocrotiri a Maicii Domnului începe cu o priveghere în care sunt prezen-te elemente similare cu cele ale praznicelor mari ale Maicii Dom-nului. Totuși, sărbătoarea Sfântu-lui Acoperământ al Maicii Dom-nului nu are însă o perioadă de dupăprăznuire.

Tradiția rusăCronica rusă (probabil de sec.

XIII sau XIV) cunoscută sub nu-mele de Povestea vremurilor tre-cute notează că mijlocirea Maicii Domnului era atunci necesară pentru a ocroti poporul constan-tinopolitan de amenințarea unei mari flote rusești păgâne, sub conducerea lui Askol și Dir. Flo-ta a fost înfrântă, iar amintirea minunii s-a păstrat [1]. În mod curios, sărbătoarea a devenit mai populară în lumea slavă decât în Bisericile de tradiție greacă.

Câteva veacuri mai târziu, au început să apară și biserici care își alegeau drept hram Acoperămân-tul Maicii Domnului.

Două din aceste biserici sunt arhicunoscute: Catedrala Sfântu-lui Acoperământ de la Pod (rus: Храм Покрова „на рву,” Hram pokrova na rvu), mai cunoscu-tă sub numele de Catedrala Sf. Vasile din Moscova, și Biserica Sfântului Acoperământ de pe râul Nerl (rus: Церковь Покрова на Нерли, Țerkovi Pokrova na Nerli) din Bogoliubovo, lângă Vladimir.

Catedrala din Moscova a fost construită pe la jumătatea sec. al XVI-lea de țarul Ivan al IV-lea, iar biserica din Bogoliubovo a fost construită în anul 1165 de prințul Andrei Bogoliuski. La Novgorod, o mănăstire cu hramul Acoperă-mântul Maicii Domnului a fost construită în secolul al XII-lea.

Tradiția greacăÎncepând din secolul trecut,

praznicul Sfântului Acoperământ

este asociat cu ideea de praznic de mulțumire pentru eliberarea Gre-ciei de invazia italiană din anul 1940, eveniment celebrat în Gre-cia ca sărbătoare națională, sub numele de „ziua lui NU” - ziua în care generalul Metaxa a răspuns negativ la ultimatumul emis de Mussolini.

În semn de respect față de acest moment și datorită nenumăra-telor minuni ale Maicii Domnu-lui petrecute, potrivit relatărilor soldaților, în timpul războiului greco-italian din anii 1940-1941, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a decis în anul 1952 să transfere sărbătoarea de pe 1 octombrie pe 28 octombrie, practică păstrată în Biserica Greciei până în prezent.[2]

Patriarhia Ecumenică acceptă și ea această practică pentru parohi-ile sale din Grecia și din diaspora greacă, iar sărbătoarea se cele-brează în această zi în toate bise-ricile de limbă greacă. Celebrarea cuprinde și cântarea unei doxolo-gii speciale, care cuprinde cântări prin care este amintită ocrotirea Greciei de către Maica Domnului, precum și condacul „Apărătoare Doamnă”, cea mai cunoscută cân-tare de biruință a Maicii Domnu-lui - Ocrotitoarea.

Icoana Acoperământului Maicii Domnului

În icoana Acoperământului Maicii Domnului sunt îmbina-te două evenimente petrecute în vechea biserică din Vlaherne din Constantinopol la câteva secole distanță.

Icoana Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului o înfățișea-ză pe Născătoarea de Dumnezeu stând deasupra credincioșilor, cu mâinile ridicate la rugăciune. De cele două părți sunt înfățișați în-geri. Mai jos, în partea dreaptă a icoanei sunt cel mai adesea înfă-țișați Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie, care au văzut-o pe Maica Dom-nului în biserica din Vlaherne, iar alături de ei sunt înfățișați cei doi-sprezece Apostoli, episcopi, sfinte femei, monahi și mucenici, iar

Maica Domnului îți întinde maforio-nul asupra credincioșilor adunați. Sf. Epifanie poartă pe sub manta o tunică, și face gesturi de uimire la vederea minunatei apariții a Maicii Domnuluiș Sf. Andrei este în-fășurat doar într-o manta.

Sub imaginea Maicii Domnu-lui, în centrul icoanei stă un sfânt tânăr, îmbrăcat într-un stihar di-aconesc. În mâna stângă poartă un sul de hârtie desfășurat, pe care este înscris textul condacului în cinstea Născătoarei de Dum-nezeu care se cântă la Nașterea Domnului (Fecioara astăzi...). Acesta este Sf. Roman Melodul, cunoscutul imnograf a cărui po-menire se face în aceeași zi, pe 1 octombrie. Acesta este însoțit de corul Bisericii și alături de el se găsesc și împăratul Leon Înțelep-tul, împreună cu împărăteasa și patriarhul Constantinopolului.

Este posibil ca icoana Sfântului Acoperământ, care apare relativ târziu în iconografia ortodoxă [3] să fie influențată de reprezentarea occidentală a Maicii Domnului - Maica Milostivirii (Mater Mi-sericordiae), foarte populară în secolele XIII-XVI în Occidentul creștin.

ImnografieTropar (glasul al 4-lea):Astăzi, poporul cel binecredin-

cios, luminat prăznuim. Umbriți fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, și căutând spre cin-stită icoana ta, cu umilință grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ și ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuias-că sufletele noastre.

Condac (glasul al 3-lea):Fecioara astăzi înainte stând

în Biserică, și cu cetele sfinților, nevăzut se roagă lui Dumnezeu. Îngerii cu ierarhii se închină și cu apostolii cu proorocii dănțuiesc că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci.

Sursa: ro.orthodoxwiki.org/

Contactul redacţiei: dialog-de-duminica@sf-nicolae-militari.ro 0742 451 895 - Natalia www.sf-nicolae-militari.ro

Adresa Parohiei Ortodoxe Pogorârea Sfântului Duh-Sfântul Nicolae Militari:Str. Aleea Politehnicii, Nr. 7, Sector 6, Bucureşti

Sfanta Parascheva s-a nascut in secolul al XI-lea, in satul Epivat

din Tracia, pe tarmul Marii Mar-mara, in apropiere de Constan-tinopol (azi Istanbul). Se spune ca pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: „Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o determina sa-si daruiasca hainele sale saracilor.

Dupa o vreme se retrage in pus-tie. Urmand sfaturile unor vietui-tori alesi, se indreapta spre tinutul Pontului, oprindu-se la manasti-rea Maicii Domnului din Hera-cleea, unde va ramane cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfi nte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.

Din putinele stiri privitoare la viata ei, afl am ca intr-o noapte, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Var-laam scrie in Cazania sa: „Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceas-ta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.

Din Constantinopol s-a indrep-tat spre Epivat, fara sa spuna cui-va cine este si de unde vine. Aici, impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat sufl etul.

A fost ingropata ca o straina. Potrivit traditiei se spune ca un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo, a ru-gat pe niste crestini sa-l ingroa-pe dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, au afl at trupul Prea Cuvioasei  Parasche-va neputrezit si plin de mireasma.

Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia il mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Paras-cheva. Iar imparateasa pe care o vazuse in vis „ si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva „ i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva la loc de cinste.

Credinciosii au inteles ca este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in biseri-ca Sfi ntii Apostoli din Kallicra-teia. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste.

In anul 1238, in ziua de 14 oc-tombrie, moastele Sfi ntei Cuvi-oase Parascheva au fost mutate la Tarnovo, fi ind asezate in Biserica cu hramul Maicii Domnului. 

In anul 1393, Bulgaria cade sub ocupatia turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate in moschei. Este anul in care sfi ntele moaste sunt mutate la Vidin, pen-tru 5 ani.

Dupa lupta de la Nicopole din anul 1396, moastele Sfi ntei Paras-cheva vor ajunge din Vidin la Bel-grad - Serbia, in anul 1398.

In 1521, sultanul Suleiman Magnifi cul cucereste Belgradul. Moastele Sfi ntei CuvioaseParas-cheva  sunt duse la Constantino-pol, fi ind asezate in palatul sul-tanului. Au fost rascumparate de la turci de Patriarhia Ecumenica. Moastele Sfi ntei Cuvioase Paras-cheva au fost asezate in Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. Dupa transformarea acestei biserici in moscheie, moastele au fost duse in mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfantul Dumitru de la Xiloporta (1597) si Sfantul Ghe-orghe din Fanar - noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).

Stramutarea moastelor Cuvioa-sei Parascheva la Iasi

Vasile Lupu ctitorind la Iasi bise-rica „Sfi ntii Trei Ierarhi” si amin-tindu-si de Ioan Asan, care la vre-mea sa a stramutat moastele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Tarnovo, de Alexandru cel Bun care a adus moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Cetatea Alba la Suceava, a facut demersurile ne-cesare la Patriarhia din Constan-tinopol ca moastele Sfi ntei Paras-cheva sa fi e stramutate la Iasi.

Plateste toate datoriile Patriar-hiei Ecumenice, si astfel, patriar-hul Partenie I si membrii Sino-dului au hotarat sa-i ofere, drept recunostinta, moastele Cuvioasei.

Moastele Cuvioasei Parasche-va au fost aduse in Moldova de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) si asezate pe 14 octombrie 1641, in Manastirea „Sfi ntii Trei Ierarhi“. In anul 1887, moastele Sfi ntei Cuvioase Parascheva au fost mutate in Catedrala mitropo-litana din Iasi.Sursa: crestinortodox.ro

Sfânta Cuvioasă Parascheva (14 octombrie)