Întocmirea unui dicţionar de termeni pedagogici (cel puţin 15 termeni);

DICTIONAR DE TERMENI

ACTIVITATE EXTRASCOLARA, activitate instructiv-educativa desfasurata cu elevii in institutii din afara scolii (cluburi ale copiilor, biblioteci, stadioane etc.) avand rol complementar fata de activitatea scolara. Prin caracterul sau optional ea contribuie la depistarea dorintelor, preferintelor, intereselor si aptitudinilor, precum si la cultivarea lor, fiind astfel un mijloc de orientare scolara si profesionala a elevilor.

ACTIVITATEA IN AFARA DE CLASA, activitate instructiv-educativa paradidactica, organizata in afara lectiilor din orar, prin care se urmareste largirea orizontului de cunoastere al elevilor, petrecerea agreabila si utila a timpului liber, contribuind la satisfacerea intereselor lor, la cultivarea aptitudinilor si, prin aceasta, fiind un mijloc de orientare scolara si profesionala.

CERC DE ELEVI, forma de activitate extradidactica, organizata in functie de optiunile elevilor, care are la baza inclinatiile, preferintele, interesele si aptitudinile acestora. Alegerea cercului, dar mai ales rezultatele activitatii din cerc sunt un indicator pentru factorii care desfasoara orientarea scolara si profesionala.

DEPRINDERE, componenta automatizata (formata prin exercitiu ) a activitatii omului, care-i faciliteaza desfasurarea conferindu-i eficienta.

DEXTERITATE, abilitate motorie care se exprima prin precizia, rapiditatea si ingeniozitatea activitatii desfasurate de subiect. Este din aceeasi familie cu abilitatea, priceperea, indemanarea si dibacia, fiind un indicator in orientarea elevilor spre profesiuni manuale.

EXAMEN, mijloc de verificare a nivelului de pregatire examinat in functie de cerintele unei programe. Prin examen se urmareste stabilirea volumului , calitatii si temeiniciei cunostintelor, priceperilor si deprinderilor examinatului. Din punct de vedere al obiectivelor urmarite, E. poate fi: de promovare, de absolvire, de admitere, de admitere (intr-un grad superior de invatamant). E. de admitere este un mijloc de selectie ale carei rezultate sunt dependente de orientarea scolara si profesionala a candidatilor. Dupa forma E. poate fi: scris, oral, practic.

FISA PSIHOPEDAGOGICA, (fisa scolara), document care sintetizeaza si sistematizeaza informatiile despre elev (orientat), recoltate de-a lungul scolarizarii cu ajutorul metodelor psihologice,

prelucrate prin metode statistice si interpretate psihopedagogic. Ea este un document de lucru al factorilor de orientare scolara si profesionala, servindu-le la stabilirea diagnozei psihice si la elaborarea sfatului de orientare.

METODICA ORIENTARII SCOLARE SI PROFESIONALE, disciplina pedagogica avand ca obiect studiul formelor, metodelor, cailor si mijloacelor utilizate in desfasurarea orientarii scolare si profesionale.

MOTIVATIE, factor psihologic care exprima ansamblul mobilurilor (fortelor) innascute sau dobandite, constiente sau inconstiente, interne sau externe, care determina, orienteaza si energizeaza comportamentul uman. Din aceasta sfera citam: instinctele, inclinatiile, tendintele, trebuintele, dorintele, sentimentele, convingerile, interesele, aptitudinile si (prin interiorizare) aspiratiile, idealurile etc.

RUTA PROFESIONALA, drumul parcurs de un profesionist din momentul optiunii scolare/profesionale, pana la incheierea activitatii (pensionare) si care, atunci cand orientarea scolara si profesionala s-a facut bine are stabilitate.

SPECIALIZARE, activitate ce implica aprofundarea pregatirii profesionale in anumite directii din interiorul unei profesiuni. Astfel, specializarile apar ca subdiviziuni ale profesiunilor. Exista si o acceptie mai larga a termenului, prin care se desemneaza pregatirea aprofundata intr-o profesie anume.

STAGIU DE PRACTICA, perioada consacrata in planurile de invatamant initierii elevilor de liceu in problemele practice ale viitoarei profesii, in tehnicile de lucru ale acesteia. S.d.p este unul din mijloacele prin care se realizeaza integrarea invatamantului cu practica (productiva sau sociala). Din perspectiva orientarii scolare si profesionale, S. d. p. Este un test al atitudinii si aptitudinii celui in cauza pentru profesia pentru care a optat la intrarea in liceu.

TEST, proba standardizata de eficienta, de personalitate sau de cunoastere prin care se pot obtine informatii asupra anumitor caracteristici psihofiziologice si psihice, care permit cunoasterea si evaluarea nivelului dezvoltarii personalitatii. Testul are un caracter obiectiv, permitand formularea unor predictii asupra evolutiei si poate fundamenta un sfat de orientare.

TESTARE, (masurare), modalitate de evaluare a nivelului de dezvoltare al diferitelor componente structurale ale personalitatii prin intermediul testelor standardizate, care permit compararea datelor obtinute cu un anumit barem; mijloc de fundamentare obiectiva a unui sfat de orientare.

VOINTA, proces psihic complex format dintr-o succesiune de operatii: analiza motivelor, triumful unui motiv, hotararea, indeplinirea hotararii etc., care se finalizeaza cu un act-actul de vointa.

Elaborarea unei recenzii din domeniul ştiinţe ale educaţiei;

UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE” PLOIESTI

Facultatea: LITERE SI STIINTE

CUM SA ALEGEM FERICIREA

STUDENT: BECHEANU ADELA GEORGIANA

SPECIALIZAREA:ROMANA-ENGLEZA

GRUPA:4057

ANUL:III

Cum sa alegem fericirea

Wiliam Glasser s-a nascut in 1925. Este un psihiatru cunoscut in intreaga lume, doctor in stiinte medicale. In 1967 a infiintat Institute for Reality Theraphy, o fundatie nonprofit ce avea ca scop principal promovarea unei noi psihologii asupra libertatii profesionale , ocupandu-se de toate aspectele sanatatii psihice la adulti si in scoli. Aici s-au tinut cursuri de mare succes,s-au format peste 5 000 de instructori calificati si s-a creat miscarea scolilor exemplare. Dr. Glasser, presedintele fundatiei, i-a schimbat apoi numele in William Glasser Institute si a infiintat filiale ale acestuia in mai multe tari.

Aceasta carte se refera la importanta bunelor relatii intr-o viata de succes. Dupa parerea autorului, daca nu suntem bolnavi, saraci sau impovarati de efecte ale batranetii, problemele umane majore cu care ne luptam – violenta, crima, maltratarea partenerului de viata, alcoolul si drogurile, proliferarea relatiilor sexuale premature si lipsite de iubire, precum si suferintele afective- sunt produse de relatii interumane nesatistacatoare. Intreaga carte incearca sa explice de ce se intampla aceste lucruri si sa dea solutii pentru a ne intelege mai bine unii cu ceilalti.

Glasser s-a concentrat asupra a patru tipuri majore de relatii interumane, care in mod clar trebuie ameliorate.Aceste sunt: sot-sotie, parinte-copil, patron-angajat, sef-subaltern.Daca aceste situatii nu se amelioreaza avem putine sanse de a ne reduce in vreun fel problemele mentionate in paragraful anterior.

Psihologia controlului esterior pe care o folosim cand avem probleme in a ne intelege cu ceilalti este distructiva la adresa relatiilor interumane de care avem atata nevoie. In aceasta carte propune sa se renunte definit la psihologia controlului exterior si sa fie inlocuita cu teoria alegerii, care ne da posibilitatea sa facem ceea ce nu am reusit de cand lumea: sa imbunatatim in mod semnificativ felul de a ne intelege intre noi. Procedand astfel, vom obtine casnicii mai bune, familii mai fericite, scoli mai performante si o mai mare productivitate, de o calitate superioara, la locul de munca.

Avand in vedere ca o teorie se intelege cel mai bine prin practica, acesta carte studiaza limbajul prea voluntar si cu o tendinta permanenta de a-i controla pe ceilalti, pe care il folosim cand nu reusim sa ne intelegem intre noi. Mai precis folosim acest limbaj in momentul in care criticam, invinovatim, ne plangem, amenintam, pedepsim si/sau rasplatim in incercarea de a obtine ceea ce vrem.Limbajul controlului exterior intotdeauna dauneaza si cel mai adesea distruge relatiile interumane absolut necesare fericirii si succesului.Controlul exterior este o pacoste pentru intreaga omenire.

Teoria alegerii este exact contrar.Limbajul sau nu implica niciodata dorinta de a-i stapani sau a-i controla pe ceilalti, este intotdeauna o incercare de a agsi solutie neintelegerilor dintre oameni , ia asa fel incat ambele parti sa fie multumite.De exemplu o negociere deschisa, cinstita si necoercitiva este solutia

unul cumulativ in cresterea copiilor,el iese la suprafata brusc in adolescenta. In realitate nu este insa brusc. In general,controlului exterior i se opune o rezistenta si cu timpul explodeaza transformand ceea ce parea initial drept o problema pemanenta a celor care aplica aceasta noua teorie. Ei vor sprijini, vor sustine, vor tolera si vor avea rabdare reciproca.

Diferenta dintre cele doua limbaje este izbitoare. Adresarea in cazul controlului exterior presupune cel mai adesea imperative gen :trebuie, neaparat si e obligatoriu, plus amenintari cu pe deapsa , in cazul in care nu faci ceea ce ti se propune si promisiuni de rasplata daca faci.Limbajul teoriei alegerii ne ajuta sa rezolvam problemele pe care le avem si unii si altii; limbajul controlului exterior agraveaza aceste probleme.

Sunt prezentate patru situatii diferite in aceata nous modalitate de exprimare. In iubire si casnicie, unde ambele parti trebuie sa se straduiasca pentru a pastra o pozitie relativ egala in relatia afectiva , limbajul controlului exterior va distruge intotdeauna si rapid echilibrul puterii,necesar in cazul in care cuplul are o sansa de fericire. In casnicie e cel mai greu ca cei doi sa nu ajunga la un limbaj care sa implice injuraturi, cicaleli, reprosuri, tinere sub papuc, certuri si capitulari.Nici o casnicie nu poate suporta pe termen lung aceste atacuri violente.

In relatiile de tip parinte-copil, profesor-elev in care,aproape intotdeauna, puterea sta in mainile parintelui, profesorului, trebuie actionat in asa fel incat sa li se acorde mai multa putere copiilor, elevilor pentru a crea situ atii diferite de cele dominate actualmente de psihologia controlului exterior.

Limbajul teoriei alegerii se bazeaza pe convingerea ca singura persoana al carei comportament il putem controla suntem chiar noi. Noi nu putem oferi si primi din partea celorlalti decat informatii. Informatiile in sine insa nu pot determina sa facem nimic anume. Toti -chiar si in fata unei amenintari foarte grave,daca suntem dispusi sa suportam consecintele- putem alege ce vrem sa facem. Indiferent cum am fi amenintati,nimeni nu ne poate determina sa gandim cum vrea altcineva.

Limbajul teoriei alegerii este unul nou si probabil ca vom fi tentati la prima vedere sa spunem: ”nu tine,e prea permisiv sau ma tem ca voi pierdecontrolul pe care il detin in prezent. Constrangerea si pedeapsa sunt mai rapide si mai eficiente”. Si,de fapt, pentru „scurta vreme”, in anumite situatii in care detineti o putere considerabila,limbajul controlului exterior poate parea ca functioneaza.Dar pe termen lung , nu are niciun efect si nu va avea niciodata. Acceptarea controlului exterior aduce prea multa nefericire pentru a-l aplica.

William Glasser ne sugereaza sa nu uitam ca relatiile interumane de care avem nevoie sunt rareori unele de scurta durata. Efectul controlului exterior este mai grea intr-una imposibil de rezolvat. Cu controlul exterior s-ar putea sa castigam cateva batalii,dar razboiul il vom pierde intotdeauna.

Creativitatea

Creativitatea este un gen de activitate umana,complexa si valoroasa,ce poate fi definita prin produsul actului creator,procesul care duce la acel produs, calitati ale personalitatii creatoare si factori de mediu care o favorizeaza.

Procesul de creatie apare ca o refolosire flexibila si surprinzatoare a experientei si a cunostintelor umane. Cand ne referim la o persoana anume, facem distinctie intre creativitate si potential, care inseamna disponibilitatea

persoanei pentru fluenta, flexibilitate, originalitate si elaborare. Exista mai multe niveluri de creativitate:

Creatia expresiva: este aceea care se manifesta la toti oamenii si indeosebi la copil. Este o expresie independenta in care indemanarea , originalitatea si calitatea produsului nu sunt importante. Desenele copiilor pana la 7-8 ani ar putea fi un exemplu al acestui nivel al creatiei.

Creatia productiva: produsele nu sunt diferite de cele ale altor oameni,dar pentru persoana respectiva inseamna noutate. Este nivelul mediu,obisnuit al creativitatii umane.

Creatia inventiva: aceasta implica „perceperea unor relatii noi si neobisnuite intre parti care inainte erau separate”.

Creatia inovatoare: produsul aduce o schimbare semnificativa a ideilor si principiilor in domeniul respectiv. Ca exemple ar putea fi Edison, Gogu Constantinescu, Paulescu. Fara descoperirea principiilor respective nu ar fi posibile multe mecanisme sau remedii.

Creatia emergenta: este nivelul cel mai inalt al creativitatii.”Un principiu total nou sau o ipoteza noua apare la nivelul cel mai profund si mai abstract”. Este nivelul atins de marile si rarele genii (in stiinta ne gandim la Newton, Edison, Einstein, in sculptura ne gandim la Brancusi).

Este important sa se evalueze produsul dupa criteriile domeniului respectiv. Intotdeauna un produs valoros din punct de vedere creativ are un anumit grad de elaborare. Edison a spus ca geniul este 1% inspiratie si 99% transpiratie. Consideram ca cel mai important criteriu al definirii creaticitatii este calitatea produsului si utilitatea lui sociala, a aduce nou din bine. Adevaratii creatori sunt condusi de atitudini sociale inalte,sunt preocupati de binele oamenilor. Constatand ca inventia sa, dinamita, a fost folosita si in scopuri distructive, (razboi) A.Nobel a lasat un testament prin care intreaga sa avere sa fie folosita pentru premierea savantilor care aduc bine umanitatii.

Caracteristicile persoanelor creative:

Produsul creativ este al cuiva. Persoanele creatoare se caracterizeaza psihologic prin:

coeficientul intelectual (I. Q.) deasupra mediei; gandirea creatorului este caracterizata prin productie divergenta,pe care Guilford o caracterizeaza ca flexibila in sensul ca

gaseste variante diferite de abordare si de rezolvare a problemelor prin schimbarea prompta a directiei cand este necesar;

aptitudini speciale in domeniul in care creeaza; imaginatie creatoare, in care creeaza; imaginatie creatoare, in care un rol important il au procesele

afectiv-motivationale; motivatia intrinseca; caracter perseverent in munca,chiar preferinta pentru complex si

dificil. Referitor la caracterul perseverent al creatorului,vom cita gandurile a doi mari creatori, Sir George Paget Thomson si Tomas Mann. „Pana sa ajungi la un succes, va trebui sa treci prin numeroase esecuri sau semiesecuri. Desi norocul conteaza atat de mult, cert este ca, atunci cand un om a lucrat o viata intreaga la o chestiune promitatoare, trebuie sa aiba un deosebit ghinion pentru a nu ajunge la rezultate cu adevarat valoroase” (G. Thompson, Inspiratie si descoperire).

E.P Torrance , B.Toggart si W. Toggart au pornit de la ipoteza ca emisfera cerebrala stanga este specializata pentru functii analitice ,verbale, logico-matematice, iar emisfera cerebrala dreapta este specializata pentru functii sintetice, perceptive, intuitive. Au considerat ca asocierea creativitatii numai cu emisfera dreapta este un punct de vedere limitat. In conceptia lor, persoanele cele mai flexibile , cu cea mai inalta creativitate , sunt acelea care combina (integreaza) in proportii egale caracteristici de dreapta cu caracteristici de stanga. Conform Stilului Personal de Prelucrare a Informatiilor, persoanele creative se caracterizeaza precum urmeaza: memorie buna (verbala, muzicala si de imagini); interes pentru literatura in general (fara preferinta pentru realista sau fantastica); isi pot exprima ideile atat prin desen, cat si verbal; interes deopotriva pentru algebra si geometrie; pot deopotriva, sa organizeze lucrurile si ideile intr-o inlantuire simpla sau pe baza relatiilor dintre ele; isi pot organiza bine activitatea; in general , au putine schimbari de dispozitie;

comunica relativ usor cu animalele (cei cu dominanta dreapta comunica usor, iar cei cu dominanta stanga nu pot comunica cu animalele); pot sa fie seriosi sau hazlii in functie de situatie ; uneori sunt neatenti; ii intereseaza numai reclamele care dau informatii asupra calitatii produselor; inteleg usor atat demonstratiile practice, cat si explicatiile verbale; le plac deopotriva muzica si poezia; sunt interesati sa interactioneze afectiv cu altii si in acelasi timp sa inteleaga interactiunea afectiva dintre oameni; pot sa gandeasca bine atat la masa de studiu, cat si intinsi in pat; cand vor, isi pot impune sa fie atenti la explicatiile verbale; le place deopotriva sa analizeze si sa creeze povesti; sunt, dupa situatie, conformisti sau nonconformisti, (cei cu dominanta stanga sunt conformisti, cei cu dominanta dreapta sunt nonconformisti); le place deopotriva sa rezolve sarcini bine structurate sau nestructura principale; pot sa surprinda atat ideile izolate, cat si relatiile dintre ele; sunt capabili, deopotriva, sa propuna idei si sa traga concluzii; rezolva bine probleme atat logic, rational, cat si prin intuitie; sunt interesati deopotriva, sa inventeze ceva nou sau sa perfectioneze ceva deja existent (cei cu dominanta stanga prefera sa perfectioneze, iar cei cu dominanta dreapta sunt interesati sa inventeze ceva nou).

In prima faza, William Glasser ne prezinta un vis de-al lui pentru a pune in evidenta faptul ca toti visam si multe vise au tema incercarii disperate de a face ceva care nu ne iese: „eram imbracat intr-un costum alb de astronaut, cu casca de rigoare, gata sa ies in spatiu cu o naveta ce urma sa fie lansata. Dar ma aflam la Cincinnati si trebuia sa ajung la baza aeriana Wright Patterson din Dayton,de unde lansarea se facea in cateva ore. Nu mi se parea deloc ciudat ca naveta spatiala pleca din Dayton, dar era straniu ca NASA nu-mi asigura transportul de la Cincinnati. NASA ma anuntase totusi ca cea mai buna solutie era sa apelez la transportul public, drept care ma aflam intr-un autobuz. Lumea se uita ciudat la minevazandu-ma imbracat in astronaut,dar nimeni nu comenta. Tot schimbam autobuze, dar nici unul nu parea sa ajunga la Dayton. Devenisem tot mai agitat si mai disperat, pentru ca eram sigur ca voi rata lansarea. Le ceream intr-una ajutor celorlalti, dar ei doar ridicau din umeri si nu pareau deloc preocupati de problema mea”. Pe masura ce visul se desfasoara, el pare atat de real chiar daca are foarte putina legatura cu ceea ce se intampla in viata obisnuita. Visele, ca si comportamentele, sunt comportamente totale. Ele ar trebui numite visare si, cum toate se intampla in capul nostru, reprezinta

componenta gandirii din comportamentul nostru total. Glasser afirma ca in timpul visului actiona aproape tot timpul , dar mai ales se gandea Cuma sa ajunga la Dayton si suferea ca nu reusea, psihologia lui fiind categoric normala in functie de ceea ce facea. Deci in acest vis este un exemplu graitor cat suntem de creatori cu totii. Visele sunt nelimitate, au foarte putina logica si nu neaparat vreo legatura cu ceea ce numim noi realitate. Practic se poate intampla orice si atunci cand se intampla, totul pare logic.

O viata fara creativitate nu ar merita traita, in creierul nostru avem un sistem creator care adauga creativitate in tot ceea ce inseamna comportamentul nostru total. Sistemul creator poate functiona cand dormim, dar ceea ce face cand ne aflam in stare de veghe este cu mult mai important. El poate adauga creativitate uneia sau mai multora din cele patru componente ale oricarui tip de comportament total.

Exista posibilitatea ca acest sistem sa produca mari stricaciuni, creand un comportament total dureros si autodestructiv. Aceasta creativitate destructiva se intalneste cel mai des atunci cand dorim o relatie afectiva buna si nu suntem in stare s-o obtinem. De exemplu cand o femeie a fost parasita de iubitul ei, noi nu putem face nimic eficient pentru a inchide rana, dar asta nu inseamna ca nu putem face nimic. Aceasta este situatia in care apare sistemul nostru creativ. Intotdeauna incearca sa ne ajute, sa ne ofere singuratatea sau orice altceva, fie te (deschise); pot invata deopotriva detaliile s principale; pot sa surprinda atat ideile izolate, cat si relatiile dintre ele; sunt capabili, deopotriva, sa propuna idei si sa traga concluzii; rezolva bine probleme atat logic, rational, cat si prin intuitie; sunt interesati deopotriva, sa inventeze ceva nou sau sa perfectioneze ceva deja existent (cei cu dominanta stanga prefera sa perfectioneze, iar cei cu dominanta dreapta sunt interesati sa inventeze ceva nou).

In prima faza, William Glasser ne prezinta un vis de-al lui pentru a pune in evidenta faptul ca toti visam si multe vise au tema incercarii disperate de a face ceva care nu ne iese: „eram imbracat intr-un costum alb de astronaut, cu casca de rigoare, gata sa ies in spatiu cu o naveta ce urma sa fie lansata. Dar ma aflam la Cincinnati si trebuia sa ajung la baza aeriana Wright Patterson din Dayton,de unde lansarea se facea in cateva ore. Nu mi se parea deloc ciudat ca naveta spatiala pleca din Dayton, dar era straniu ca NASA nu-mi asigura transportul de la Cincinnati. NASA ma anuntase totusi ca cea mai buna solutie

era sa apelez la transportul public, drept care ma aflam intr-un autobuz. Lumea se uita ciudat la minevazandu-ma imbracat in astronaut,dar nimeni nu comenta. Tot schimbam autobuze, dar nici unul nu parea sa ajunga la Dayton. Devenisem tot mai agitat si mai disperat, pentru ca eram sigur ca voi rata lansarea. Le ceream intr-una ajutor celorlalti, dar ei doar ridicau din umeri si nu pareau deloc preocupati de problema mea”. Pe masura ce visul se desfasoara, el pare atat de real chiar daca are foarte putina legatura cu ceea ce se intampla in viata obisnuita. Visele, ca si comportamentele, sunt comportamente totale. Ele ar trebui numite visare si, cum toate se intampla in capul nostru, reprezinta componenta gandirii din comportamentul nostru total. Glasser afirma ca in timpul visului actiona aproape tot timpul , dar mai ales se gandea Cuma sa ajunga la Dayton si suferea ca nu reusea, psihologia lui fiind categoric normala in functie de ceea ce facea. Deci in acest vis este un exemplu graitor cat suntem de creatori cu totii. Visele sunt nelimitate, au foarte putina logica si nu neaparat vreo legatura cu ceea ce numim noi realitate. Practic se poate intampla orice si atunci cand se intampla, totul pare logic.

O viata fara creativitate nu ar merita traita, in creierul nostru avem un sistem creator care adauga creativitate in tot ceea ce inseamna comportamentul nostru total. Sistemul creator poate functiona cand dormim, dar ceea ce face cand ne aflam in stare de veghe este cu mult mai important. El poate adauga creativitate uneia sau mai multora din cele patru componente ale oricarui tip de comportament total.

Exista posibilitatea ca acest sistem sa produca mari stricaciuni, creand un comportament total dureros si autodestructiv. Aceasta creativitate destructiva se intalneste cel mai des atunci cand dorim o relatie afectiva buna si nu suntem in stare s-o obtinem. De exemplu cand o femeie a fost parasita de iubitul ei, noi nu putem face nimic eficient pentru a inchide rana, dar asta nu inseamna ca nu putem face nimic. Aceasta este situatia in care apare sistemul nostru creativ. Intotdeauna incearca sa ne ajute, sa ne ofere singuratatea sau orice altceva, fie i ideile adaugand creativitate in comportamentul nostru deja existent, fie uneori creand un nou tip de comportament, care poate fi mai eficient in situatia data.

INCREDEREA SI FAMILIA DUMNEAVOASTRA

Copii maltratati sau neglijati se afla in situatia in care raman blocati cu imaginea parintilor care i-au chinuit si care continua sa persiste in lumile lor spaciale.Din princina maltratarii si a neglijarii suferite in copilarie ,sunt prea slabi si prea speriati pentru a face si altceva in afara sa sufere.Pe masura ce trec anii si se despart de relatia cu parintele respective, nulti dintre ei nu au incredere in ceilalti si mai incearca sa-si gaseasca fericirea in relatii interumane.Nu mai au pe nimeni, nici macar parintii,in lumile lor speciale. Vor sa se simta bine –toti vrem san e simtim bine- asa incat multi dintre ei urmeaza singura cale pe care o au la indemana, placerea asociata violentei si drogurilor.Studii intregi au dovedit ca inchisorile sunt pline de oameni care in copilarie au fost maltratati sau neglijati.

Pentru multi din acesti copii, singurele persoane pe care se pot bizui, pe langa mame si membrii bandelor carora le apartin, sunt profesorii. Dar intr-un sistem de control exterior care domina scolile noastre, o mare parte dintre acesti tineri sunt lipsiti de ocazia de a-si satisface nevoile afective.E de asemenea foarte trist ca multi profesori care incearca sa se ataseze de acesti copii sunt criticati si ironizati de sistemul de control exterior care domina scolile noastre. Problema ramane mesajul educational al scolilor: invata ce-ti spunem noi, indiferent daca este util sau nu, altfel vei fi pedepsit.

Multi dintre acesti oameni nefericiti isi doresc sa gaseasca pe altii care sa-i iubeasca, dar din princina situatiei reale a existentei lor, care nu le da nici o sansa la iubire, sunt saraci, batrani, fara scoala, neatragatori, someri, fara un acoperis, bolnavi sau delincventi, nu sunt in stare sa o faca.

Aceasta ar putea fi un raspuns la o intrebare foarte pertinenta, pusa de Beatles :oare de unde au rasarit toti acesti oameni singuri? Ei au rasarit dintr-o lume in care sunt despartiti de sotii lor, sotiile lor, copiii lor, profesorii lor si de parintii lor, din cauza unei psihologii distinctive.

Teoria alegerii, familia si cresterea copiilor

Maltratarea, respingerea si neglijarea copiilor nu sunt motivele principale ale nefericirii in familie. Marea majoritate a nemultumirilor familiale o reprezinta rezultatul incercarilor parintilor bine intentionati deceea ce acesti nu vor. In cautarea libertatii, copiii, adesea copiii adulti se pot opune vehement eforturilor parintilor.

Cand avem de aface cu copiii, trebuie sa ne cunoastem foarte bine limitele. Aceasta limitare nu se modifica atunci cand avem de-a face cu copii care se drogheaza, renunta la studii sau traiesc intr-o promiscuitate sexuala.

Aceasta limitare trebuie repetata, pentru ca oamenilor ,mai ales parintilor, le este foarte greu sa accepte cat sunt de limitati in ceea ce pot face, mai ales cand sunt nemultumiti de comportamentul copiilor lor. Ei sunt limitati in a detine controlul doar asupra propriului lor comportament. Tot ceea ce pot oferi celorlalti, inclusiv copiilor, parintilor si partenerilor de viata, sunt informatiile de orice tip.

Putini dintre noi sunt dispusi sa accepte ca de fapt incercarea de a detine controlul distruge singurul lucru pe care il avem cu copiii nostri si care ne da o oarecare putere asupra lor: relatia afectiva. Axioma in cazul alegerii, referitoare la crestrea copiilor, este urmatoarea: Nu alegeti nimic din ceea ceati putea face, un copil care vreti sa creasca fericit, sa reuseasca in viata sis a va ramana aproape, daca socotiti ca actul dumneavoastra va va indeparta in vreun fel. Este absolut imposibil pentru cei care detin controlul asupra celorlalti sa accepte aceasta axioma, care inseamna sa nu comenteze, sa nu ameninte, sa nu se planga, sa nu puna la punct, sa nu pedepseasca, nici pe copiii cu care vor sa pastreze o relatie apropiata.

De fapt, aceasta axioma se aplica inca nu numai in cazul copiilor, ci in cazul tuturor relatiilor si este esenta inceputului utilizarii teoriei alegerii in esenta noastra.: nu faceti nimic care ar putea sa va indeparteze de cineva.

Pentru a ilustra mai bine ceea ce William Glasser vrea sa ne spuna, el prezinta relatia dintre o femeie de 45 de ani, divortata, cu fiica ei de 17 ani. Relatia dintre ele se bazeaza pe faptul ca fata nu se supune cerintelor mamei sale .O cerinta ar fi de a gasi bucataria curata inainte de a se apuca sa pregateasca masa, fetei placandu-i doar statul pe canapea si uitatul la televizor. Si astfel apar conflicte intre cele doua. Mama spune ca nu-si mai suporta fiica ca nu o asculta, ca nu mai suporta atitudinea oribila a fetei. Pentru a inceta situatia aceasta, Glasser o sfatuieste pe femeie ca timp de trei zile sa nu-si mai streseze fiica, ci pur si simplu sa stea alaturi de ea la televizor, declarandu-i in acelasi timp ca nu o sa mai tipe la ea niciodata. Astfel mama a urmat aceste sfaturi si fata, dupa cum spune si autorul a picat in plasa si a inceput sa asculte de mama sa, care si aceasta a incetat sa-i mai tina predici, sa-i faca observatii ori sa incerce sa detina controlul a-i determina pe copii sa facaceea ce acesti nu vor. In cautarea libertatii, copiii, adesea copiii adulti se pot opune vehement eforturilor parintilor.

Cand avem de aface cu copiii, trebuie sa ne cunoastem foarte bine limitele. Aceasta limitare nu se modifica atunci cand avem de-a face cu copii care se drogheaza, renunta la studii sau traiesc intr-o promiscuitate sexuala.

Aceasta limitare trebuie repetata, pentru ca oamenilor ,mai ales parintilor, le este foarte greu sa accepte cat sunt de limitati in ceea ce pot face, mai ales cand sunt nemultumiti de comportamentul copiilor lor. Ei sunt limitati in a detine controlul doar asupra propriului lor comportament. Tot ceea ce pot

oferi celorlalti, inclusiv copiilor, parintilor si partenerilor de viata, sunt informatiile de orice tip.

Putini dintre noi sunt dispusi sa accepte ca de fapt incercarea de a detine controlul distruge singurul lucru pe care il avem cu copiii nostri si care ne da o oarecare putere asupra lor: relatia afectiva. Axioma in cazul alegerii, referitoare la crestrea copiilor, este urmatoarea: Nu alegeti nimic din ceea ceati putea face, un copil care vreti sa creasca fericit, sa reuseasca in viata sis a va ramana aproape, daca socotiti ca actul dumneavoastra va va indeparta in vreun fel. Este absolut imposibil pentru cei care detin controlul asupra celorlalti sa accepte aceasta axioma, care inseamna sa nu comenteze, sa nu ameninte, sa nu se planga, sa nu puna la punct, sa nu pedepseasca, nici pe copiii cu care vor sa pastreze o relatie apropiata.

De fapt, aceasta axioma se aplica inca nu numai in cazul copiilor, ci in cazul tuturor relatiilor si este esenta inceputului utilizarii teoriei alegerii in esenta noastra.: nu faceti nimic care ar putea sa va indeparteze .Pentru a ilustra mai bine ceea ce William Glasser vrea sa ne spuna, el prezinta relatia dintre o femeie de 45 de ani, divortata, cu fiica ei de 17 ani. Relatia dintre ele se bazeaza pe faptul ca fata nu se supune cerintelor mamei sale .O cerinta ar fi de a gasi bucataria curata inainte de a se apuca sa pregateasca masa, fetei placandu-i doar statul pe canapea si uitatul la televizor. Si astfel apar conflicte intre cele doua. Mama spune ca nu-si mai suporta fiica ca nu o asculta, ca nu mai suporta atitudinea oribila a fetei. Pentru a inceta situatia aceasta, Glasser o sfatuieste pe femeie ca timp de trei zile sa nu-si mai streseze fiica, ci pur si simplu sa stea alaturi de ea la televizor, declarandu-i in acelasi timp ca nu o sa mai tipe la ea niciodata. Astfel mama a urmat aceste sfaturi si fata, dupa cum spune si autorul a picat in plasa si a inceput sa asculte de mama sa, care si aceasta a incetat sa-i mai tina predici, sa-i faca observatii ori sa incerce sa detina controlul.

COMPATIBILITATE, PERSONALITATE SI INTENSITATEA NEVOILOR

O buna modalitate de a folosi teoria alegerii pentru rezolvarea problemelor matrimoniale este acceptarea crearii unei imagini a casniciei (sau a relatiei de orice fel) , in cadrul unui cere mai larg, am putea numi acest cerc un cerc al rezolvarilor. Dupa aceea, o persoana si partenerul sau de viata ia niste scaune si intra in cerc. Exista trei entitati in cercul rezolvarilor: sotia, sotul si casnicia in sine. Amandoi au pozitii aproape de neclintit bazate pe diferentele de intensitate a nevoilor. Dar aceste pozitii nu sunt atat de ferme, incat sa nu doreasca sa intre in cercul rezolvarilor. Trebui sa fie de acord, atunci cand intra in acest cerc , ca aceasta casnicie a lor are prioritate fata de tot ce doresc ei ca indivizi. Amandoi cunosc de asemenea teoria alegerii. Daca incearca sa-1 oblige pe celalalt, persoana mai slaba va fi impinsa afara sau va hotari sa iasa din cere.

Daca nu sunt amandoi in cere, nu pot negocia. Tot ce pot face este sa discute, chiar si in contradictoriu.

Motivul pentru care aceste persoane au intrat in cere este ca, atunci cand ambii parteneri sunt in afara lui, problemele de casnicie nu pot fi rezolvate. Casnicia este ranita. Asa se termina aproapte toate casniciile, printr-o distrugere lenta care duce la despartire sigura, pentru ca unul sau celalalt dintre parteneri nu mai este dispus sa se introarca in cerc. O rana mult mai grava, adesea fatala, este atunci cand amandoi sunt atat de nemultumiti, incat ies

deodata din cerc . Aceasta rana indica faptul ca destramarea a inceput si curand va fi urmata de moartea casniciei.

Este indicat sa nu confundam iubirea cu sexul. O relatie sexuala puternica nu inseamna neaparat o nevoie puternica de a iubi si de a fi iubit. Sexul hormonal este strans legat de nevoia de supraviezuire a speciilor. La inceputul casniciilor, o relatie sexuala puternica s-ar putea sa aiba putina legatura cu ideea de a iubi si de a fi iubit. Testarea iubirii oferite si primite nu se face la nivelul sexului timpuriu, ci la cel al unui interes continuu in sex, si anume incercari permanente de a creea placerea celuilalt la fel de mult, sau chiar mai mult decat a-si satisface propria placere. Daca sexul incepe sa paleasca repede intr-o casnicie., aceasta nu se intampla din lipsa de hormoni. Inseamna ca unul sau ambii parteneri incep sa simta ca nu exista destula iubire pa langa sex. Aceasta este rareori o problema genetica. De obicei exista destula iubire, dar ea a fost denaturata, impiedicata de detinerea unui control prea puternic.

Exista unele variatii genetice. Daca partenerul cu o puternica nevoie de iubire, cel mai adesea femeia, ofera mult, ea poate fi nemultumita de ceea ce primeste in schimb. Eventual, partenerul cu o mai slaba nevoie nu este in stare sa ofere pe cat vrea ea, sau alege sa nu ofere atat cat ar putea. De fapt nici nu mai conteaza. In ambele cazuri, motivul este destul de intemeiat pentru a se ajunge la negocieri, si cea mai buna soluti valoare decat daca acel cuplu este dedicat teoriei elegerii si intelege nevoile, intensitatea lor, lumea speciala si comportamentul total.

Odata intrati in cerc trebuie sa isi spuna reciproc nu ceea ce vor, ci ceea ce sunt dispusi sa ofere. Ne putem controla doar propriul comportament, asa incat trebuie sa ne referim numai la ceea ce suntem dispusi sa facem, si nu la ceea ce am vrea sa faca celalalt. Daca unul dintre parteneri nu vrea sa ramana in cerc, aducand cu sine aceeasi cantitate de iubire si prietenie pe care este dispus celalalt sa o ofere, nu sunt prea mari sperante pentru casnicia respectiva, deoarece negocierea in sine, la nivelul cercului, este o oferta de dragoste, de obicei suficient de mare. De indata ce discutia se concentreaza asupra a ceea ce se ofera in loc sa se concentreze asupra a ceea ce se primeste, problema afectiva are o mare sansa de rezolvare.

Cand este vorba de iubire si supravietuire, cu cat intensitatea nevoilor dumneavoastra este mai apropiata de cea a nevoilor partenerului dumneavoastra, cu cat casnicia are mai mari sanse de izbanda. Aceasta nu este neaparat valabil si pentru putere, acea nevoie e cel mai greu de satisfacut intr-o casnicie. Sunt foarte multe persoane frustrate, care nu au ocazia sa-si satisfaca aceasta nevoie prin constrangeri aplicate la locul de munca, asa cum se intampla de obicei in societatea noastra, si atunci ele incearca sa obtina de la casnicie ceea ce nu gasesc in alta parte. Daca ambii parteneri au o mare nevoie de putere, aceasta incercare poate duce la ruinarea casniciei. Sotiile batute sunte adesea victimile sotilor lipsiti de putere, care incerca sa obtina de la sotiile lor, acasa, ceea ce nu reusesc in alta parte.

Spre deosebire de nevoile de supravietuire si iubire, nevoia de putere poate fi rareori negociata in cercul rezolvarilor. Cei cu mare nevoie de putere ii scot intotdeauna din cerc pe ceilalti, chiar fara sa-si dea seama. Prin propria sa natura, puterea este greu de negociat, pentru ca negocierea implica intotdeauna ca ambii sa fie de acord sa mai renunte la ceva putere. Negocierea nu poate avea loc daca nici unul nu este dispus sa renunte la ceva putere. Cum negocierea consta in la cata putere sunt dispus sa renunt, este absolut necesar sa incercam sa descoperim cat de mare nevoie are fiecare dintre parteneri de putere, inca inainte de casatorie. Dupa casatorie s-ar putea sa fie prea tarziu. Oamenii cu o mare nevoie de libertate se lupta in toate relatiile pe termen lung,dar mai ales in casnicie. Ideea in sine de a fi liber inseamna sa nu apartina nimanui. Cand cineva incearca sa-i stapaneasca, ei nu se lupta, ca in cazul persoanelor cu o mare nevoie de putere. Ei merg mai departe. Intr-o lume in care aproape jumatate din cei care se casatoresc divorteaza, multi merg mai departe. Casnicia are cele mai mare sanse cand ambii parteneri au o mica nevoie de putere si o mica nevoie de libertate. Daca unul dintre parteneri are o mare nevoie de libertate si celalalt are o mica nevoie, nu exista nici un fel de probleme, pana ce partenerul cu mai mica nevoie nu incearca sa limiteze libertatea celuilalt

Impartasirea unei mari nevoi de distractie este extrem de benefica in orice tip de relatie. Daca distractie este rasplata genetica a invatatului, partenerii care invata impreuna au toate sansele sa ramana impreuna. Distractia nu este aproape ci este cercul rezolvarilor. De retinut ca a niciodata limitata de varsta, sex sau lipsa de bani. Cu un efort minim, poti rade si invata oricand, oriunde. Distractia nu este un moment critic al unei relatii. Partenerii pot invata sa se bucure independent, fara sa-si afecteze in mod negativ casnicia. Daca ambii parteneri au o mica nevoie de distractie, nici unul nu-si da seama ce pierde. Dar lucrurile vor merge bine oricum . Eu nu cred ca nevoia de distractie, mica, mare sau egala la parteneri, poate face sau desface casnicii daca in rest totul este compatibil.

De aceea cele mai buna casnicii impartasesc o nevoie medie de supravietuire, o mare nevoie de a oferi si de a primi dragoste, o mica nevoie de libertate si putere, si o mare nevoie de distractie. Orice deviere de la acest model nu prea frecvent, va trebui negociata. Cu cat e mai mare diferenta dintre parteneri, cu atat e mai de lunga durata negocierea.Aceste informatii va dau o imagine limpede asupra locului in care s-ar putea sa aveti probleme, indiferent daca sunteti deja casatorit sau pe cale de a va casatori.Inarmati cu aceste informatii, cuplurile care isi doresc o casnicie mai buna pot folosi cercul pentru a negocia.Problemele in casnicie sunt, de departe, cauza cea mai frecventa a nefericirii umane.

O alta modalitate de a evalua nevoie noastre este sa ne analizam lumea speciala. Daca noi si partenerul de viata sau cel la care ne gandim sa ne devina partener avem suficienta incredere unul in celalalt pentru a ne impartasi aceste lumi speciale, mai mult ca sigur ca ne vom iubi reciproc. Cand ne evaluam lumile noastre speciale, cautam amanuntele : daca lumea nostra speciala este populata de cei cu care ne intelegem bine, inseamna ca avem mare nevoie sa iubim si sa fim iubiti si suntem oameni fericiti pentru ca am fost capabili sa ne indeplinim aceasta nevoie. Daca in lumea nostra speciala sunt doar cateva personae, dar care ne sunt foarte apropiate, inseamna ca avem o mare dorinta de a iubi, sau o mai mica dorinta de a fi iubit. Daca exista multe persoane in lumea noastra speciala, dar nu ne sunt apropiate, inseamna ca avem o mare dorinta de a fi iubit, dar o mai mica dorinta de a iubi. Daca exista numai cateva persoane in lumea nostra speciala si nu ne sunt in nici un fel apropiate, inseamna ca avem o mica nevoie si de a iubi, si de a fi iubit. Asta nu inseamna ca nu avem nici o nevoie, dar inseamna ca avem o nevoie mai mica decat partenerul nostru.

Personalitatea este o structura vie extrem de complexa. Termenul are mai multe intelesuri.Cel mai general inteles se refera la am luat ca fiinta bio-psiho-sociala. In evolutia psihicului,numai omul este personalitate,ca sinteza a celor trei dimensiuni:biologicul, pshihologicul si socio-culturalul.

Caracteristici ale personatitatii:

Caracterul unitar,integrator si sintetic.Personalitatea cuprinde insusirile psihofizice, structurile cognitive, structurile atitudinale, structurile instrumentale (deprinderi, aptitudini) ce sunt caracteristice pentru un om sau altul.

Organizare dinamica.Personalitatea se formeaza in timp prin interactiunea dintre extern si cu lumea interioara proprie.

Personalitatea asigura o integrare unica in mediul social.In biologie,individul este exemplarul singular al unei specii,fiind purtatorul

insusirilor caracteristice ale acestei specii.Si in psihologie,fiecare om este un individ al speciei homo sapiens.

Cand spunem ,,Eminesu a fost o personalitate creatoare geniala",avem in vedere raportarea personalitatii individuale ale lui Eminescu la personalitatea omului in general.

Orice personalitate este inainte de toate un individ si o individualitate.Caracteristica definitorie a personalitatii individuale este unicitatea,irepetabilitatea:"Unul isi pune paltonul in data ce se face frig afara, altul insa, avand intentia de a se cali ,nu o face(...).Unul se supune conditiilor date pentru ca ,dupa cum se stie din experienta,nici nu poate face altfel,altul,in schimb are convingerea ca ceea ce a functionat de o mie de ori intr-un anumit fel,a o mie una oara cinstiruie un caz cu totul aparte".(C.G. Jung,Psychologische Typen)

BIBLIOGRAFIE:

William Glasser -"Cum sa alegem fericirea", Editura Curtea Veche, Bucuresti