Studiu de caz• Dimensiunea

religioasa a existenteiProf. coordonator:

Nistor Simona

Cuprins:

1Premisa 2.Analiza cazului

3.Mentalitatea medievala:homo religiosus

4.Cazania lui Varlaam

-Sinodul de la Iasi

-Opere

5.Psaltirea in versuri a lui Dosoftei

6.Didahiile lui Antim Ivireanul

7.Concluzie

8.Bibliografie

Premisa-Dimensiunea religioasa a existentei

Inceputurile literaturii romane au foarte mare legatura cu fenomenul cultural-religios care se manifesta in rasaritul Europei, acesta fiind ortodoxismul.

Romania este singurul popor de origine romanica care are ca baza acest fenomen numit ortodoxism.

Limba romana s-a format prin contopirea limbii latine cu cea a daco-getilor, la care se adauga elementul migrator , slava. Daca vom sectiona fiecare strat al limbii noastre materne, vom observa ca noi ne tragem dintr-un popor “ pagan”, ce credea in zei (Zalmoxe), acesta fiind poporul dac. Insa prin ocuparea Daciei de catre romani, prin intermediul romanizarii, dacii din vremea aceea treptat au acceptat crestinismul acesta fiind adus de Imperiul Roman in “constiinta” dacilor.

Mentionez faptul ca asemanarea dintre cele doua religii era foarte mare, aceasta asemanare regasindu-se in urmatoarele randuri: “Dan Oltean inventariaza, Religia dacilor , cateva dintre cele mai importante: Zalmoxe si Iisus sunt atestati istoric, amandoi au origine divina, un parinte ceresc, amndoi paredica nemurirea sufletuilui, propun o eshatologie (totalitatea conceptiilor religoase care se refera la destinele finale ale omenirii), participa la ospete initiatice, recurg la simbolul vinului ai a vitei-de-vie, sufera moartea si invierea, coboara in infern, se inalta la cer…” (Polimorfismul crestinismului romanesc-Vianu Muresan).

Cu toate acestea, dupa despartirea bisericii universale, romanii au avut ca si credinta catolicismul. Spre deosebire de romani, precum am scris adineauri, acest popor, ce odnioara a fost poporul Dacia, a devenit popor cu baza religiei ortodoxismul.

Aparitia factorului slav in sec. VI-lea, a avut in glotogeneza romana mare importanta asupra acesteia.Urmarile aparitiei acestui factor o are in special asupra credintei si a bisericii (oficierea slujbei in biserica si scrierea de carti in limba slavona). O mare parte din cuvintele din lexicul romanesc din domeniu bisericesc sunt de origine slava (slava,schit ,mucenic ,monarh etc.). Incepand cu sec. al-XVII-lea, limba slavona este inlocuita in biserica de limba romana.Implicarea lui Petru Movila in infiintarea topografiilor aduce ca si urmare inceperea tiparirii diferitelor carti necesare raspandirii crestinismului.Aceste carti cuprind traduceri ale Bibliei si anumite invataturi sau predici rostite de preoti la oficierea slujbei (Cazania lui Varlaam, Psaltirea in versuri si Vietile Sfintilor a lui Dosoftei si Didahiile lui Antim Ivireanul)

Prin intermediul acestor tipografii incepe scrierea textelor religioase in alfabetul chirilic, acest alfabet fiind introdus tocmai in sec al-IV-lea (Tetraevanghelul lui Coresi).

Cei mai importanti domnitori care au contribuit la inviorarea culturara a spatiului romanesc au fost: Matei Basarab in Muntenia si Vasile Lupu in Moldova.

Astfel in continuarea studiului de caz, vom diseca fiecare parte explicand-o si argumentand-o potrivit ei.

Analiza cazului

“A taia latura religioasa din istoria literaturii romanesti inseamna a renunta la cunoasterea trasaturii celei mai caracteristice din cultura noastra veche si una din fetele ei de glorie” (Istoria literaturii romane vechi-Nicolae Cartojan).

“Omul trebuie sa creada in ceva.Vai de cei care nu cred in nimic!” (Victor Hugo).Inceputurile literaturii romane sunt legate de contextul ariei culturare din rasaritul Europei, in spatiu complex format pe temeliile traditiei bizantine. In Dacia, crestinismul patrunsese, fara indoiala, chiar de la inceputul colonizarii romane, adusi de legionari, mai ales in rasaritul imperiului. Pe aceasta o dovedesc numeroase vestigii arheologice, precum si limba, unde cuvintele despre ceea ce poate numi “Crestinismul de baza” sunt latinesti: Dumnezeu( de la Dominus Deus), duminica , cruce, crestini,biserica , lege(lege sacra-religie), rugaciuni, altar, Scripturi,sfant(mai ales in cuvinte compuse ca Sfanta Maria,Sin Nicoara)

Cultura romaneasca intre sec. XVI - XVII-lea poate fi abordata la nivelul culturii populare (crestinismul popular si folclor) si la nivelul culturii carturaresti(religia crestina , carte religoasa si literatura)Dimensiunea religoasa a existentei capata treptat forme de expresie romaneasca mai intai prin actul traducerii, apoi prin actul creatiei individuale fie in cadrul bisericii, ca literatura religioasa, fie in afara ei ca literartura de inspiratie religioasa.Primele forme de manifestare a culturii romanesti scrise sunt legate de religia crestina de institutia ecleziala si de necesitatea comunicarii in interiorul comunitatii de credinta. Manuscrisele crestine in limba slavona si in limba romana apoi tipariturile deschid calea pentru exprimarea sentimentului religios.

Biblioteca crestinismului contine doua compartimente : -cel destinat spatiului eclezial (literatura patristica,liturgica,canonica,pastorala duhovniceasca) . -cel destinat spatiului extraeclezial (pe deoparte o literatura destinata educatiei crestine si edificarii duhovnicesti a “ bunului crestin” legata de religia traita-Biblia).

Mentalitatea medievala: homo religiosus

Omul medieval are alta mentalitate decat omul modern, traind in alt orizont cultural. Omul medieval este prin excelenta un homo religiosus, care comunica cu Dumnezeu, si cu sfintii, cred in semne si minuni, are cultul moastelor, face perelinaje la locuri sfinte.

Realitatea din jur ofera semne la care au acces cu precadere cei initiati: calugari si preoti, astrologi de pe langa curtile domnesti, voievodul insusi care domnea ca “ unsul lui Dumnezeu pe pamant” Mentalitatea medievala se confrunta cu marile epidemi de ciuma, catastrofe naturale( cutremure , inundatii), perioadae lungi de seceta si foamete, razboaie ce dureaza uneori zeci de ani.

Religia oficiala si autoritatea bisericii coexista cu crestinismul popular; de-alungul secolelor s-au perpetuat superstitii, credinte si practici păgane legate de vechile religii ale naturii.

Cazania lui Varlaam

Mitropolitul Varlaam s-a nascut in jurul anului 1580,dintr-o familie de razesi din Borcesi (Neamt),sat disparut situat langa Targul Neamt.Numele lui de mirean a fost Vasile Motoc.De tanar si-a indreptat pasii spre Schitul Zosim de pe valea paraului Secu,unde a invatat carte si a dezvoltat talentul de vorbitor si scriitor si a desprins limbiile slavona,latina si greaca.Pe locul schitului,vornicul Nistor Ureche si sotia sa Mitrofana au ctitorit in 1602 Manastirea Secu in care a inceput sa

functioneze si o scoala.

Tanarul Vasile Motoc a intrat in obstea noii manastiri unde a fost calugarit cu numele de Varlaam.Fiind bun povatuitor, ajunge pe dreptele ecleziastice cele mai inalte fiind numite egument al manastirii. Varlaam sa ocupat incontinuare cu studiul cartilor in deosebi cele religioase, traducand Scara (leastvita) Sfantul Ioan Scararul (1618).Mai tarziu,pentru stradani si virtutile sale a fost cinstit cu rangul de harmandrit.

Mitropolitul Varlaam s-a numarat, in anul 1639, intre cei trei candidati propusi pentru ocuparea scaunului de Patriarhul ecumenic al Constantinopolui.In timpul Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidita renumita biserica a Manastirii “Sfintii Ierarhic” din Iasi ctictorita cea mai cunoscuta a domnitorilor Vasile Lupu.

Sinodul de la Iasi.

Mitropolitul Varlaam in anul 1639 s-a numarat intre cei trei candidati propusi pentru ocuparea scaunului de Patriarhul ecumenic al Constantinopolului. In timpul Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidita frumoasa si renumita biserica a Manastirii “Sfintii trei Ierarhi” din Iasi. In anul 1641, in aceasta biserica, a adus moastele Cuvioasei Sfintei Paraschiva, daruite Domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol.

La aprilie 1653 s-a retras la Manastirea Secu, unde a decedat in anul 1657.

La propunerea sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei ,in data de 12 februarie 2007, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a inscris in randul Sfintilor din calendar pe invatatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august.

Opere: Cazania sau “Cartea Romaneasca de Invatatura “

Considerata de Iorga, drept opera cea mai populara o epocii noastre vechi, ea contine primele versuri in limba romana, intitulate Sihuri la stema domniei Moldovei, prin care este recunoscut meritul domnitorului Vasile Lupu in tiparirea cartii .

Cazania are doua parti:• partea I cuprinde: extrase din evanghelie si comentariul lor pentru 32 de

duminici.• Partea II povesteste vietile Sfintilor, ordonate calendaristic, de la Simion

Stalpnicul ( 1 septembrie) pana la Taierea capului Sfantului Ioan ( 29 august).

Varlaam este omul rezumatelor care se tin minte, este cu siguranta primul nostru povestitor, al acrui istoricisme pot fi asemanate, in primitivitatea lor plin de farmec, cu picturile din bisericile medievale moldovenesti .

• Psaltirea in versuri lui Dosoftei: Dimitrie Barila, cunoscut

mai ales pe numele monarhal Dosoftei ( n. 26 octombrie 1624, Suceava- d.13 decembrie 1693,la Zolkiew, in Polonia azi Jovkva, Ucraina) a fost un carturar roman, Mitropolit al Moldovei, poet si traducator. In 2005 Biserica Ortodoxa Romana l-a proclamat “Sfant”. Cunostea limba elena, latina, slavona si polona.

El a fost unul dintre ierarhii care au promovat introducerea limbii romane in biserica . Calugarit la Probota ( c.1648), sub numele Dosoftei, a fost ales episcop la Husi ( 1658-1660 ) si Roman ( 1660-1671 ), apoi mitropolit al Moldovei ( 1671-1674 si 1675-1686). In toamna anului 1686, datorita evenimentelor politice din aceea vreme, a fost adus in Polonia de ostile regelui Jan Sobieski, unde a ramas pana la sfarsitul vietii.

A fost unul dintre cei mai mari carturari din istoria romana fiind primul poet national, primul versificator al Psaltirii in tot Rasaritul ortodox, primul traducator din limba dramatica universala si din cea istorica in romaneste.

Lucrari: - Psaltirea in versuri, Uniev 1673, cu peste 500p. si 8634 de versuri ( la

un loc cu Acatistul Nascatoare de Dumnezeu).

-Dumnezeiasca Liturghie,Iasi 1679 -Psaltirea de –nteles,Iasi 1680 (text paralel:slavon si roman)

-Molitvelnic de-nteles,Iasi 1683 -Poem cronologic despre domnii Moldovei cu 136 versuri

-Parimiile peste an,Iasi 1683 -Poem cronologic,cu mici adaosuri si modificari. Ca episcop de Roman a revizuit traducerea Vechiului Testament facuta de Nicolae Milescu,care s-a tiparit la Bucuresti,in 1688. Mitropolitul Dosoftei a lasat o urma adanca in viata religioasa a Moldovei dandu-i acestei vieti un impuls nou.Prin reinfiintarea tipografiei,prin tiparirea de carti noi,in special de virtualul bisericesc,Dosoftei este continuatorul direct a operei culturale din epoca lui Vasile Lupu.

Principala opera a mitropolitului Dosoftei si prima lui scriere care a vazut lumina tiparului este Psaltirea in Versuri care apare in anul 1673 intr-un orasel polonez,Uniere. Se vede ca Mitropolitul Dosoftei,in anii lui de sedere la manastirea Probota si de pastorire la Husi si Roman se ocupa intens de traducerea si alcatuirea cartilor pe care le scoate intre anii 1673 si 1686.Psaltirea in Versuri a necesitat o munca indelungata.El face la inceput talcoreania acestei sfine carti care este plina de ruga si plina de tainele cele mai mari ale lui Dumnezeu.Pentru aceea cu “multa truda si vreme indelungata”, el cum a putut mai frumos,a tradus aceasta carte din limba slavona. Aceasta traducere cu textul ei slav,care se deosebeste ca limba,de limba traducerilor romanesti,de atunci a vazut lumina tiparului in anul 1680.Textul a fost tradus in proza ,tocmit in “versuri” in 5 ani cu multa usardie.

Psaltirea in versuri a lui Dosoftei a fost cea dintai opera mare versificata in romaneste si date fiind calitatile ei poetice si popularitatea operei lui David. La sfarsitul Psaltirei,Dosoftei tipareste si versurile lui Miron Costin privitoare la originea neamului romanesc.

Didahiile lui Antim Ivireanul:

• Antim Ivireanul.Prima directie de dezvoltare a

literaturii romanesti vechi este cea religioasa.Aceasta a fost precedenta de o indelungata activitate de traducere a cartilor bisericesti din limba slovana in limba romana.

Antim Ivireanu a fost ucenic al tipografului si episcopului de Husi Mitrofan.S-a nascut la 1650 si era din Georgia.Se spune ca la varsta de 16 ani a fost luat sclav si apoi a fost racumparat de Patriarhia ecumenica, unde invata pictura, sculptura in lemn, broderia, precum si limba greaca.

A fost adus in Tara Romaneasca de Constantin Brancoveanu si a inceput sa lucreze in tipografia lui Mitrofan. A invatat foarte bine limba romana si limba slavona in care inca se tipareau cartile de slujba .

Circuland multa vreme in manuscris “ Didahiile “ lui Antim Ivireanu nu au putut influenta literatura ulterioara .

Valoarea Didahiilor lui Antim Ivireanul sta in claritatea planului, in precizia ideei si a formei si in vioiciunea stilului si mai ales in legatura lor in societatea timpului . Didahiile sale ne dezvaluie , cu multa caldura, colturi interesante din patriarhala “ Viata Romanesaca de altadata “ care cu toata simplitatea lor, avea si trasaturi etice, pline de duiosie.

Desi au ca model diferite comentarii clasice ale evangheliilor, predicile lui Antim care au vazut lumina tiparului decat in a doua jumatate a sec.XIX-lea, constituie un moment important in dezvoltatrea limbii romane literare.Fiind strans legate de societatea timpului si fiind expuse cu multa caldura,deoarece se adresau nu numai mintii, ci si inimii si urmareau sa convinga , predicile lui Antim se caracterizeaza sub raport stilistic, printr-o oralitate remarcabila .

Concluzie-Dimensiunea religioasa a existentei

Pentru a sublinea importanta acestui studiu de caz,va vom preciza in cateva randuri sinteza aceia ce am prezentat.

Principalii contribuitori ce au influentat in prima instanta literatura romana au fost Dosoftei in Moldova si Antim Ivireanu in Muntenia.Accestia cu ajutorul tipariturilor religioase, au inlocuit limba slavona in biserica, avand o parte din influenta si cartile religioase.

Dimensiunea religioasa a calauzit nu numai existenta,dar si conceptia celor care au scris in aceasta perioada.Ei cred ca tot ce se petrece pe pamant este hotarat de Dumnezeu,dupa cum marturiseste si Miron Costin:”Orice nevointa pune omul,norocul lui Dumnezeu,cum este randuit,a-l cladi nimeni nu poate”.

In final spun ca importanta a ceea ce am prezentat este foarte mare deoarece face parte din istoria romanilor.

Bibliografie:

Manolescu, Nicolae Istoria critica a literaturii romane Editura Paralela 45

Cartojasn, Nicolae Istoria literaturi romane vechiCostache, Adrian, Ionita, Limba si literatura romanaFlorin; Lascar.M.N. Manual pentru clasa a-XI-aSavoiu Adrian Editura ARTUreche Grigore Letopisetul Tarii MoldoveiCalinescu George Istoria literaturi romanewww.didactic.ro Dimensiunea religioasa a

existenteiwww.wikipedia.org Biografi

Acest studiu de caz a fost realizat de elevii:

1. Filip Florin2. Palage Florentin3. Ani Otniel 4. Ciurea Alex5. Morar Ilie6. Nicoara Sandu