1.Dezvoltarea psihica si formarea personalitatii in primul an de viata. Prima perioada stabila in dezvoltarea copilului este de la nasteri si pana la un an si se n-te pruncia. Nasterea reprezinta p/u copil un adevarat soc deoarece copilul trece dintrun mediu in altul,din unul licid in altul gazos. Copii normali se nasc la termenul de 9 luni,si au greutatea aproximativ 3500 baietii si 3300 fetele,lungimea normala 50 cm baietii si 49 cm fetele,greutatea creerului de 340-370 g.Prima reactie a copil dupa nastere este tipatul, 4/5 din cele 24 ore copilul le petrece dormind deoarece asa el mai bine se apara si se integreze in mediul nou.Nascindu-se ,copilul nimereste in conditii noi de viata. Existenta copilului in primele ore de viata si pe parcursul primului an este asigurat de reflexele neconditionate,cum ar fi clipitul, inghititul, inecatul, suptul, pasirea, reflexul de spariere,palmar sau de apucare,plantar/apucatul cu degetele de la picioare, si reflexul babinski.Reflexele indica strea sistemului nervos al bebelusului, in cazul in care bebelusul are leziuni cerebrale reflexele se manifesta slab sau lipsesc,iar in unile cazut sunt exagerate.. Una din particularitatile de baza a nou nascutului este capacitatea de a insusi noua experienta.In perioada nou nascutului se dezvolta activitatea analizatorilor vizual si cel auditiv. Copilul urmareste cu ochii miscarea obiectelor,apoi opreste privirea asupra obiectelor statice. La inceput copilul opreste privirea la un obiect p/u citeva secunde,apoi el trece privire de la un obiect la altul. In a 4-5 saptamana copilul preveste obiectele deja citeva minute. O alta particularitatea este faptul casfera motorie se dezvolta sub influenta celei senzoriale. Vazul si auzul se dezvolta mai rapid decit miscarile corporale. La momentul nasterii copilul nu poseda un sistem nervos complet dezvoltat.Un moment esential in dezvoltarea creerului in perioada nou nascutului este exercitarea intensa a analizatorilor, foarte mult depinde si rolul adultului,activitatea acestuia trebuie sa fie orientata spre satisfacerea organelor de simt ale corpului cu excitanti din mediul ambiant. Sa observat ca copii tin nespus de mult la o persoana,atunci cind aceasta are grija de el,il hraneste, il imbraca, il imbratiseaza. La virsta de 2-3 luni apre reactia emotionala-motorie la copil.La aparitia mamei copilul isi indreapta privirea spre chipul ei,ii zimbeste ,da din minute si picioruse. Aceasta reactie este numita complexul inviorarii. Complexul inviorarii este o manifestare a conditiilor pozitive de educatie si serveste drept indice al nivelului de dezvoltare psihica a copilului. In unele cazuri cind lipseste contactul apropiat cu omul matur, complexul inviorarii nu se manifesta la aceasta virsta sau este slab manifestat.Comunicarea cu adultul este foarte importanta p/u copil,la 4-5 luni pruncul incepe sa defirentieze persoana cunoscuta de cea straina. Forma comunicarii in acesta perioada este o statornicire a contactelor emotionale a copilului cu omul adult. Comunicarea emotionala cu maturul este felul dominant al activitatii la virsta pruncii. Copilul are nevoie de mai mult timp p/u asi descoperi manile, decit a recunoaste fetele persoanelor apropiate. La virsta de 2,5 luni copilul incepe sa-si priveasca manile cind ele apar in fata; la 3-4 luni copilul priveste obiectul,isi priveste mana care se afla mai aproape de fata sa,intinde mana in directia obiectului, masoara distanta cu privirea si repeta acest proces pina ii reuseste; la 5 luni copilul incepe sa indeplineasca exact actiunea de apucare,pe parcursincepe sa se formeze coordonarea vizual-motorie; pina la 5-6 luni copilul apuca toate obiectele stringindule degetele in palma. In jumatatea a doua primului an de viata se mareste nr procedeelor de actiune cu obiectele. La 9 luni majoritatea copiilor insusesc actiunea de eliberare a obiectelor.In lunile 10-11 copilul invata abilitatea de a scapa obiectele. La nastere copii nu pot controla membrele corpulu sau. Copilul incepe sa-si controleze motricitatea intr-o anumita consecutivitate, cum ar fi abilitatea de rostogolire,sezutul, tiritul, statul si mersul.La virsta de 1-3 luni copilul ridica capul in timp ce este culcat,ridica in mani,intinde picioarele si loveste cu ele stitnd in pozzitie culcata; la 4-7 luni se rostogoleste in ambele directii,sade, trece obiectele dintr-o mana in alta;de la 8-12 luni se aseaza fara ajutor, se tiraste inainte pe abdomen, se sprijina in mani si in genunchi, poate face 2-3 pasi fara sustinere, merge tinanduse de ceva. Necesitatea de comunicare este baza aparitiei imitarii sunitelor. Nou nascutul intoarce capul cind aude o voce cunoscuta;la 3 luni gingureste si zimbeste; la 6 luni gingureste si bolboroseste; la 9 luni isi recunoaste numele si se intoarce cind este chemat; la 12 luni arata cu degetele obiectele, rosteste cuvinte noi,inafara de mama si baba. Fericirea bebelusilor se manifesta pri zimbete si risete.Pe parcursul primelor saptamini , copii zimbesc cind sunt satui,in timpul somnului. La sfirsitul primii luni ei zimbesc cind vad ceva interesant. La virsta de 6-10 saptamani zimbesc cind vad fete omenesti,acesta fiind un zimbet social. La 3 luni zimbesc cind interactioneaza cu alte persoane. Frica si furia la copii se manifesta in adoua jumatate a primului an de viata. Frica se manifesta ca reactie la prezenta unui adult necunoscut. Criza de la un an se dezvolta din perspectiva a 3 laturi: prima este stapinirea mersului vertical, a doua se refera la vointa si afecte iar a treia la limbaj. Trecerea de la limbajul autonom la vorbirea activa reprezinta sfirsitul perioadei de crize si inceputul unei noi perioade in dezvoltarea psihica si formarea personalitatii.

2.Dezvoltatrea psihica si formarea personalitatii in copilaria precoce (antiprescolaritatea)A doua perioada de dezvoltare la copii este copilaria precoce (de la 1 an pina la 3), care mai este numita prima copilarie sau prescolaritatea. In comparatie cu perioada anterioara,in aceasta perioada copilul este mai apt p/u viata sociala datorita achizitiilor de pina acum si elaborarii unor noi mecanisme de adaptare la contactul cu mediu fizic si social. Specific pentru aceasta virsta este ritmul intens de crestere,daca la un an greutatea copilului era de 9,3 kg,la 3 ani el ajunge pina la 14 kg iar inaltimea creste de la 74 cm la 92 cm. primii pasi copilul ii face la sfirsitul primului an de viata; la 2 ani copilul merge de sinestatator, trage din urma o jucarie in timp ce merge, loveste mingea cu piciorul, sta in virful degetelor; la virsta de 2-3 ani se catara bine pe diferite suprafete, se ridica pe scari, se apleaca fara a cadea. Coordonarea miscarilor fine sporeste la virsta cuprinsa intre 12 si 30 luni. In aceasta perioada copii pot intoarce filele cartii fara sa le rupa, sa taie cu foarfecile, sa insire margelile pe sfoara, sa construiasca turnuri din cubulete si altele. In timpul interactiunii cu omul matur, copilul se incadreaza intro activitate noua- activitatea cu obiectele, care devine felul dominant de activitate pe parcursul copilariei precoce. Copii incep sa actioneze cu obiectele in corespondenta cu destinatia acestora . Copilul descopera maniera obiectelor si functiile care le indeplinesc. Pe parcursul anului al 3 in cadrul activitatii cu obiectele apar o noua actiune- unul si acelasi obiect poate fi folosit in diferite calitati si actiuni, ex: un creion poate fi folosit ca pieptene. Jocul apre la o anumita etapa de dezvoltare avind un caracter social. La inceput copii folosesc obiectele in functie de imaginatia lor,apoi ei incep sa indeplineasca actiunile unor oameni maturi. Activitatea productiva in copilaria precoce se dezvolta prin 3 urmatoare etape: in prima etapa copilul incepe sa insuseasca actiunile cu creionul, cu creionul actioneaza asupra unei foi si obtine un desen din linii haotice. In a doua etapa copilul incepe a desena in desenul sau anumite obiecte,insa denumeste obiectul dupa ce termina de desenat. In a 3 etpa copilul incepe sa comunice ce obiect va fi desenat si dupa aceasta incepe lucru. Copilari precoce este perioada cea mai favorabila p/u dezvoltarea limbajului. O importanta deosebita o are comunicarea adultilor cu copilul,ceea ce favorizeaza dezvoltarea limbajului. La 18 luni copilul insuseste si rosteste 5 sau mai multe cuvinte; la 2 ani rosteste mai mult de 50 cuvinte, imbina cite 2 cuvinte, arata cu degetul imagini din carte; la 3 ani pot vb in propozitii, stie sa spuna cum il cheama, citi ani are, numeste obiectele folosit zilnic. Perceptia in copilaria precoce nu este inca un proces gata format. In cadruare extel copilului de la actiunile de orientcer tr activitatii cu obiectele se formeaza actiuni de perceptie noi. Urmatorul pas in dezvoltarea perceptiei este trecerea copilului de la actiunile de orientare exterioara la coraportarea obiectelor in plan vizual,astfel are loc formarea unui nou tip de actiune perceptiva- orientarea vizuala. Tot la aceasta perioada de virsta se obsearva marirea volumului atentiei. Pe parcursul anului atentia devine din ce in ce mai stabilA. In procesul activitatii copilul poate acorda atentie 8-10 minute unui obiect. Tot la aceasta virsta are loc o dezvoltare deosebita a memoriei motorie si emotionala e copilului. El memoreaza mai usor si mai rapit propriile miscari si actiuni, trairile pe care le-a avut. Primele manifestari ale gindirii apar in jumatatea a doua a primului an de viata. In copilaria fragida la copil predomina gindirea concret- actionala. Insusind obiectele si actiunile practice cu ele, el isi dezvolta gindirea. O importanta deosebita in dezvoltarea gindirii o are dezvoltarea limbajului. Primele manifestari ale imaginatiei se observa la sf anului 2. Copilul incepe sa actioneze nu intro situatie reala ci in una imaginara, acestea apar de obicei in joc. Dezvoltarea imaginatiei are loc mai departe in joc la virsta prescolara. Viata interioara a copilului devine mai bogata si mai perfectionata fata de perioata prunciei, ceea ce constituie permisa dezvoltarii unor elemente ale personalitatii. Copilul incepe sa-si de-a seama de multe lucruri, sa inteleaga utilitatea obiectelor si functiile pe care le indeplineste. Tot o data se formeaza imaginea de sine a copilului. La virsta cuprinsa intre 1,5-3 ani, copii sunt capabili sa exprime un sir de emotii. In aceasta perioada dispozitia copilului variaza de la bucurie la furie. Ei invata despre sentimentele altora din experientele familiale. Tot la acesta virsta copii vor sa exploreaze lumea si sa participe la aventuri. Independenta se dezvolta rapid in al 2 an de viata. In acesta perioada copilul vrea sa se afirme fara participarea parintilor. Accesele de furie sunt rezultatul furstarii excesive. Copii care fac scandal, sunt de obicei copii care sunt mai activi si inteligenti, ei stiu bine ce vor sa faca si nu le plac cind cineva ii impedica si se implica. Comportamentul copilului in timpul accesului de furie variaza in functie de micut. Inca o particularitate la aceasta virsta este criza de la 3 ani eu singur. La aceasta virsta copilul se concepe pe sine ca pe o persoana independenta. Constiinta de sine il face pe copil sa-si schimbe atitudinea fata de sine si fata de alti oameni. Copilul incepe sa pretinda la libertate,ceea ce este specific oamenilor maturi. Continutul de baza a crizei de la virsta de 3 ani este criza relatiilor sociale ale copilului,care se manifesta prin contapunerea dorintelor si intentiilor proprii. Anume din aceasta cauza apar primele dificultati in contactul cu omul matur.Oferirea independentei posibele la copil este o rezolvare a comportamentului problema, acesta duce la invinferea greutatilor si asigura trecerea la perioada urmatoare de dezvoltare.

3.Dezvoltarea psihica si formarea personalitatii in prescolaritatePerioada prescolara incepe la 3 ani si dureaza pina la 6/7 ani. In literature de specialitate o putem gasi si dupa denumirea de a doua copilarie.. Aceasta perioada este urmata de un sir de schimbari care au loc in viata copilului, atit pe planul dezvoltariisomatice atit si pe acel psihic si rational.desi jocul ramane activitatea dominanta a acestei etape, el incepe sa colorize dupa ordinal instructive-educatic. Perioada prescolara este perioada descoperii realitatii fizice, a realitatii umane si a autodescoperirii. Aceasta etapa presupune prezenta si respectarea unor reguli, conformarea la ceea ce este necesar sa fie facut. Daca in perioadele anterioare ritmul cresterii era mai intensificat,in aceasta perioada cresterea se realireaza mai lent. La 4-5 ani inaltimea copilului creste cu 4-6 cm anual; intre 3-6/7ani copilul creste in inaltime de la 92cm la 116 cm, iar in greutate de la 14 kg la 22 kg. Motricitatea la virsta prescolara se dezvolta considerabil. La virsta de 3 ani, copii se misca ft agil in toate directiile. Copilul manifesta mai mult interes p/u jocul structurat. La 4 ani copii pot merge si alerga cu pasuri mari si siguri, pot face diverse exercitii si indeplini actiuni mai complicate. La virsta prescolara copilul insuseste jocul pe roluri,care devine felul lor dominant de activitate in aceasta perioada. Acest joc pe roluri are un anumit subiect. Motivul de baza a jocului pe roluri este dorinta copilului de a actiuna ca omul matur. Subiectele jocurilor pe loruri sunt ft variate, ele sunt determinate de epoca sociala, de conditiile de educatie si de relatiile de productie. In cadrul jocului pe roluri se dezvolta mai bine atentia si memoria voluntara, copii invata comportamentele oamenilur maturi si aleg un model dupa care se conduc ei mai departe si care contribuie la propria lor conduita. Tot in aceasta perioada copilul poseda deprinderi elimentare in cadrul activitatii plastice, el incearca reprezentarea grafica a unor obiecte, dar insa nu se aseamana cu realitatea. Dezvoltarea abilitatii de desen este influentata de adult, demostrindui copilului procedeile tehnice de desenat.Un loc special la virsta prescolara il ocupa activitatea de munca. Copiilor la aceasta virsta le place sa indeplineasca diverse actiuni in cadrul colectivului. La aceasta virsta copilul trebuie invatat sa confectioneze obiecte, sa foloseasca unelte si instrumente. Pe parcursul perioadei prescolare apare si se dezvolta activitatea de invatare, scopul acesteia fiind insusirea noilor cunostinte, priceperi si deprinderi. La sfirsitul perioadei date invatarea devine un proces organizat ce se desfasoara sistematic cu copii. Dezvoltarea limbajului are loc datorita felului lor dominant de activitate, si anume jocul pe roluri si a contactului cu omul matur si semenii sai. La prescolari dezvoltarea limbajului decurge in 2 directii: se dezvolta partea fonetica a limbajului, copii insusesc pronuntarea corecta a cuvintelor; a 2 directie este continuarea dezvoltarii vocabularului, vacabularul este imbogatit de subiecte, verbe , pronume si propozitii.Pe parcursul perioadei prescolare are loc izolarea treptata a perceptiei de activitatea practica si ea incepe sa se formeze ca un proces bine determinat. In acest timp are loc trecerea la etaloanele senzoriale. Copilul incepe sa insuseasca figurile geometrice, modelarea, desenul, constructia, marimile (mare-mic), culorile si tot asa mai departe.La inceputul perioadei prescolare atentia este provocata de interesele copilului fata de obiectele din jur, orice obiect nou atrage atentia.La 4-5 se mareste considerabil volumul atentiei, tot in aceasta perioada copilul dezvolta o insusire importanta a atentiei si anume stabilitatea. Comutarea atentie se dezvolta datorita jocului pe roluriMemoria la aceasta etapa de dezvoltare are un caracter involuntar. Copii memoreaza materialul care se produce in jurul lor fara a depune vriun efort. Doar pe parcursul perioadei prescolare incepe sa se dezvolte memorarea voluntara. La fel ca si in cazurile precedente dezvoltarea memoriei voluntare se datoreaza jocului pe roluri.La 3 ani la copilul predomina gindirea concret actionala, pe parcursul virstei prescolare trece la gindirea concret-imaginativa. Datorita gindirii concret- imaginative copilul incepe sa generalizeze experientele proprii, sa descopere noi proprietati si legaturi dintre obiectele din jur.Memoria, atentia si limbajul sunt influentate de jocul pe roluri asa si imaginatia este influentata de aceasta activitate, anume in cadrul acesteia sunt create conditiile p/u dezvoltarea fanteziei si creatiei copilului. Imaginatia prescolarului este foarte bogata si emotionala. Cu inaintarea in virsta imaginatia capata un caracter mai independent si se apropie mai mult de realitatea inconjuratoare.Formarea personalitatii prescolarului se formeaza treptat. Copilul incepe sa perceapa mai bine lumea inconjuratoae, sa se preceapa pe sine in multimea de obiecte si relatii si sa constientizeze pozitia sa in mediul inconjurator. Copilul dezvolta in sine vointa si sentimentele, dezvoltarea in directia data asigura stabilitatea comportarii, si o independenta fata de schimbarea conditiilor exterioare de viata.Tot in aceasta etapa viata copilului este dominata de emotii si sentimente. La inceput sentimentele si emotiile sunt instabile, cu timpul ele capata o stabilitate si se modifica insusi procesul de traire a lor- copilul devine mult mai retinut.

4.Dezvoltarea psihica si formarea personalitatii elevului micPerioada dintre intrarea copilului in scoala si terminarea claslor primare este numita - elevul mic si are urmatoarele limite de virsta: 6/7-10/11 ani. Aceasta perioada prezinta caracteristici importante si progrese in dezvoltarea psihica, fiind influentata de procesul de invatare. Evenimentul cel mai important in viata copilului de virsta 6/7 ani este schimbarea pozitiei lui sociale, adica prescolarul devine elev. Cu aceasta schimbare se schimba si modul de viata si statutul copilului in familie,se largeste sfera comunicativa cu semenii. Virsta scolara ofera elevului mic mari posibilitati atit in plan de dezvoltare a tuturor proceselor cognitive dar si in formarea calitatilor personale. Tot la aceasta virsta copilul dezvolta un sir de formatiuni psihologice noi, cum ar fi voluntaritatea, reflexia si autocontrolul. Aceste formatiuni permitindui succesul invatarii de mai departe.Sub aspectul dezvoltarii fizice, cresterea este preponderenta si staturala. In primii 2 ani este mai lenta, diferentele find intre 2 kg de la un an la altul,pe parcurs aceasta inregistreaza o crestere mai rapida 20-29 kg p/u baieti si 18/28 p/u fete, inaltimea la baieti se situiaza intre 113-132 la baieti,iar la fete intre 111 -131. Are loc o dezvoltarea intensiva a organilor, se schimba dentitia provizorie, se intensifica metabolismul calciului, creste volumul muschiului s.a.Esenta adaptarii scolare consta in armonizarea procesului educativ si a trasaturilor de personalitate ale elevului. Pregatirea copilului p/u adaptarea scolara incepe inca din famile. Copii se acomodeaza in mod diferit la conditiile activitatii scolare, si in baza la acesta se evidentiaza 3 nivele de adaptare a copiilor fata de scoala: nivelul inalt de adaptare scolara, cind copilul are o atitudine pozitiva fata de scoala si accepta deplin cerintele; nivelul mediu copilul are atitudine pozitiva fata de scoala, rezolva cerintele profesorului, insa este concentrat daca materialul ii provoaca interes; si nivelul jos de adaptare scolara-copilul poseda indiferenta fata de scoala, si are mereu nevoie de controlul profesorului.Activitatea dominanta a elevului mic este invatarea. Esenta activitati de invatare consta in insusirea notiunilor stiintifice, scopul ei fiind imbogatirea si dezvoltarea copilului, formarea personalitatii lui.Invatarea este un tip special al activitatii umane si are o anumita structura: sarcina de invatare, actiunia de invatare, actiunea de autocontrol si de autoapreciere. Sarcina de invatare- ii permite elevului sa insuseasca caile si procedeile de rezolvare a unui anumit fel de problema, sa indeplineasca cerintele propuse de profesor. Insusirea constienta a cailor de rezolvare a diferitor sarcini e posibila cind elevul nu repeta mecani,dar cin supune materialul mecanismului de invatare logica. Actiunea de autocontrol- este o comparare, o confruntare a actiunilor elevului cu modelul propus de catre invatare. Pentru ca aceasta sa nu sa se formeze gresit este nevoie ca elevul sa controleze rezultatul final. In paralel cu autocontrolul, are loc si apreciere de catre elev a activitatii sale la divesrte etape de infaptuire a ei.Functia aprecieri consta in reglarea activitatii si exista 2 tipuri de autoatreciere: retrospectiva si de pronostificare.Pentru indeplinirea cu succes a activitatii de invatare sunt necesare, nu numai cunostinte teoretice dar si deprinderi.Fara deprinderile necesare elevul nu poate munci, deoarece atentia lui este concentrata spre rezultatul final si spre modul de indeplinire a actiunilor. Daca deprinderea nu este formata, elevul omite o serie de greseli si infaptuieste actiunile ft incet.La virsta scolara mica jocul poate fi utilizat ca mijloc de organizare si facilitare a activitatii instructive. In cadrul jocului ei folosesc tema scoala si invatarea,adica se joaca dea scoala,cu inaintarea in virsta ei folosesc alte jocuri cum ar fi cele sportive, cu papusele, cu avioanele, fotbalul, tenisul.Pe parcursul virstei scolare mici are loc stabilirea echilibrului dintre atentia involuntara si cea voluntara. Nivelul de dezvoltarea a atentiei voluntare a elevului mic este direct proportionala cu nivelul responsabilitatii lui. Cu cit responsabilitatea este mai inalta cu atit el va fi mai apt sa manifeste atentia voluntara. La copii volumul atentiei voluntare este mai scazut, iar cu inaintarea in virsta acesta creste.Perceptia la elevii mici are un caracter involuntar si ei nul pot dirija. Treptat perceptia sufera schimbari acre tin de dezvoltarea activitatii de observare. Sub influenta activitatiii de invatare la copii se dezvolta spiritul de observatie, care devine o particularitate constanta a personalitatii.Memoria la elevii mici este involuntara, ei memoreaza doar cece ce le provoaca interes. Insa cerintele stricte scolare are o influenta majora asupra memoriei. Elevei trebuie sa memoreze cerintele, regulile de comportare, temele date p/u acasa s.a. Pe parcursul intregii virste scolare elevii au nevoi ca memoraria lor sa fie orientata spre invatare.Felul dominant al gindirii la aceasta etapa este acel intuitiv- imaginativ.Gindirea copilului la inceputul instruirii scolare se caracterizeaza prin egocentrism. In gindirea copilului predomina logica perceptiei. Dezvoltarea intelectuala are loc prin intermediul a 2 cai: spre concret si spre abstract.Vocabularul copilului inainte de a intra in scoala este bogat si dispune de 3000-3500 de cuvinte. In cursul perioadei scolare mici vocabularul sau este mult mai imbogatit si dezvoltat, atit limbajul oral cit si acel scris. Dezvoltarea limbajului se face in contextul activitatii scolare: munca, desen, istorieBazele personalitatii copilului se pun la virsta prescolara. Trecerea la un nou mediu ,imprejurari si forme de activitate influenteaza formarea personalitatii de mai departe, ton in aceste conditii se formeaza conceptia copilului despre lume. Formarea personalitatatii elevului mic se manifesta prin aparitia noilor trebuinte .La virsta scolara mica, elevul dezvolta sentimentele superioare: morale(dragostea de tara, Patrie, onoare, prietenie), intelectuale (curiozitatea, indoiala, mirarea) si estetice (operele arta, muzica).

5.dezvoltarea psihica si formarea personalitatii preadolescentulVirsta preadolescenta dureaza intre 10/11 ani si 14/15ani si mai este numita pubertatea. Aceasta virsta este considerata o treapta dintre copilarie si viata adulta si decurge la fiecare diferit. Ca si in cazul virstei scolarului mic,particularitatii virstei preadolescentei vor fi determinate si dependente de locul ocupat si rolul jucat de copii in conditiile sociale. Cu inaintarea in virsta are loc o serie de modificari, se schimba locul preadolescentului in familie,la scoala si in societate.In perioada preadolescentei au loc importante schimbari morfo-functionale si biologice. Cresterea este mai rapida in inaltime, dar mai inceata in greutate. Are loc dezvoltarea membrelor anterioare si posterioare, a trunchiului, se dezvolta si se modifica partile faciale a craniului, se amplifica masele muschilorSpecific virstei preadolescentei este criza de la 13 ani. Aceasta criza se manifesta sub forma unei comportari demonstrative, a brutalitatii, si tendinta de a actiuna contra indicatiilor adultilor. Cauza principala a acestei crize consta in aparitia unui nou nivel de constiinta de sine care se caracterizeaza prin necesitatea preadoliscentului de a se cunoaste singur pe sine ca o personalitate integra.O alta cauza a crizei este simtul maturitatii, ce ocupa locul dominant in pozitia interioara a preadoliscentului.Specificul dezvoltarii intereselor congnitive are o influenta considerabila asupra formelor de organizare a timpului liber.Principalile ocupatii a preadoliscentilor sunt: cercurile muzicale, sportul, lectura, filmele, comunicarea cu prietenii.Un mare rol in dezvoltarea activitatii de invatare psecific acestei virste este motivarea ei. Continutul motivarii reprezinta un indiciu al dezvoltarii psihice a elevului. In afara de aceasta o mare influentaasupra dezvoltarii sferii motivationale o au legitatile psihologice a dezvoltarii sociale a personalitatii in ontogeneza. Preadolescentilor le este caracteristic un nivel mai inalt al perceptiei analitico-sintetice a obiectelor si fenomenelor. Se mareste considerabil volumul atentiei, devine mai organizata si se mareste sfera ei.Mari schimbari la aceasta etapa sufera memoria si atentia. Particularitatea lor fundamentala consta in intensificarea laturii volitive a acestor 2 functii. La aceasta virsta elevul memoreaza mult mai usor, creste viteza memorarii si volumul materialului pastrat in memorie, se imbogateste productiviatea memorie. Dezvoltarea atentiei pe parcursul preadolescentei are un caracter contradictoriu: pe de o parte se formeaza atentia voluntara, pe de o alta parte se imbogateste impresiile, emotiile. Cea mai importanta particularitate a atentiei la preadolescenti este caracterul ei selectiv, adica atentia depinde de specificul obiectului si interesul elevului.Mari schimbari au loc in activitatea gindirii preadolescentului. Nivelul de dezvoltare a gindiri atins la virsta elevului mic, permite preadolescentului sa insuseasca cu succes bazele stiintelor. Particularitatea de baza a activitatii intelectuale a preadolescentilor este capacitatea crescuta a elevelor de a gindi abstract, schimbarea treptata a corelatiei dintre gindirea concret-imaginativa si cea abstracta.Dezvoltarea maturitatii sociale la elev este o particularitate necesara p/u o viata in societatea maturilor ca un membru cu drepturi depline. La inceputul perioadei copii nu se aseamana cu maturii nici la conduita nici la exterior,ei inca se joaca, sunt suparaciosi, se lasa influentati, sunt sinceri si neastimparati. Se deosebeste citeva tipuri de maturiatate la preadolescenti : maturitatea social-morala, maturiatatea in activitatea intelectuala si in interese, maturitatea exterioara si manierile, maturitatea in relatiile romantice.Sentimentul maturiatati ca o formatiune centrala noua psihologica in personalilatea preadoliscentilor exprima o noua pozitie in raport cu sine, cu oamenii si lumea inconjuratoare.In perioada preadolescentei reprezentarile si sentimentele morale ale elevilor se extind considerabil. La copii apre sistemul cerintelor si normelor proprii pe care le poate apara fara a se teme de pedepse si reprosuri din partea maturilor. Totusi morala preadolescentului nu e destul de stabila, deoarece el nu-si poate sprijini convingerile lui cu adevarat morale si pot fi influentate de opinia altora.Intrarea copilului in virsta preadolescentei este marcata de un progres in dezvoltarea constiintei de sine. Aparitia formelor ale constiintei de sine apre sub influenta comportarii elevului in colectic, a indeplinirii diferitor activitati, toate acestea facind ca elevul sa aiba dorinta de a cunoaste aceste calitati ca o conditie necesara a conduitei sale. Formarea constiintei de sine decurge pe baza analizei aprecierii de catre preadolescenti a comportamentului si a activitatii sale proprii.

6.Dezvoltarea si formarea personalitatii in virsta adolescenta.Perioada adolescentei este cuprinsa intre 14/15 ani si 17/18 ani.Adolescenta este etapa cea mai dinamica a dezvoltarii umane care se caracterizeaza prin diversitatea si compexitatea modificarilor la care este supus organismul copilului. Aceasta se caracterizeaza prin cresterea diferitor parti ale corpului, aparate , organe; aparitia si intrarea in functiune a unor capacitati intelectuale, afective, volitive, aptitudinale si motivationale.Perioada adolescentei se caracterizeaza si ea printro criza (criza de la 17 ani). Dezvoltarea si particularitatile crizei se manifesta diferit de la adolescent la altul, care depinde si de anturajul si mediu in care ei se afla, de prezenta sau absenta factorului socio-educational.Situatia sociala este factorul care influenteaza dezvoltarea normala sau anormala psihica a adolescentului.Adolescenta este etapa in care au loc un sir de particularitati ai dezvoltarii biologica a organismului.Corpul crese in inaltime intre 20-30 cm, iar in greutate cite 4-5 kg annual. Tot aici se inregistreaza o dezvoltare rapida a scheletului, spre sf adolescenteo corpul dobindeste proportii adulte.Dezvoltatrea psihica si formarea personalitatii este determinata atit de maturizarea biologica, cit si de situatia sociala noua de dezvoltare a adolescentilor.Tot la aceasta etapa se rezolva problema autodeterminarii sociale si personale care reprezinta o apropriere de lumea adultilor.Dezvoltarea functiilor cognitive si a intelectului in aceasta perioada ca si in altele are 2 aspecte: cantitative si calitative. In plan cantitativ dezvoltarea intelectuala se manifesta in sporirea si cresterea vitezei de rezolvare a problemei, in plan calitativ este marcata de progrese in modul de rezolvare a acestor probleme.Dezvoltarea intelectuala la aceasta virsta este strins legata de dezvoltarea creativitatii. Ea se manifesta in tendinta si capacitatea de a insusi noi cunostinte si de a le folosi in crearea noului.Problema emotivitatii si sensibilitatii la a virsta adolescenta este una aparte in psihologia dezvoltarii. Tensiunile emotionale, starile de depresie sunt prerogativele virstei date. Intro oare care masura ele sunt determinate de procesele fiziologice ale maturizarii. La fete este mai accentuata latura emotionala,care este legata de ciclul menstrual: depresie, iritare; la baieti insa este mai putin evidenta, cu toate ca schimbarile hormonale provoaca si la ei trairi si senzatii noi.Unul dintre cele mai importante procese la virsta adolescentei este constituirea constiintei de sine. Imaginea de sine include in sine mai multe componente: eu-l real( eu-l fizic, emotional, cognitiv, social si spiritual), eu-l viitor (eu-l dorit, temut ideal). In adolescenta se schimba perspectiva temporala: la 15-16 ani creste preocuparea fata de viitor; ce vor deveni si ce o sa fie, oscilind astfel intre 2 extreme indentitatea clara sau roluri confuze.Una dintre cele mai importante formatiuni psihice caracteristice aceste virste este cautarea sensului vietii urmata de un sir de framintari. Cautarea sensului vietii determina orientarea valorilor morale a adolescentilor, la aceasta virsta se constituie autonomia morala. La virsta adolescentei planurile pe viitor, autodeterminarea sociala si profesionala contin deja ginduri despre modul si caile de atingere a scopurilor.Relatiile si comunicarea cu semenii ocupa un loc important in viata adolescentilor.In primul rind ei constituie un izvor de informatie, de cunostinte care nu sunt capatate de adulti, un teren de autorealizare. Ele satisfac necesitatea caracteristica virstei- de comunicare intima. Tot la aceasta etapa scade valoarea grupelor organizationale-scoala, clasa unde controlul il detine adultii. Ei prefera companiile care suntcontituite dupa parametrii lor caracteristisi virstei. Oricit de importante nu ar parea relatiile cu grupul, mai devreme sau mai tirziu la aceasta virsta apar dorinta de a avea un partener de sex opus,caracterizata de atasament emotional. Acest fenomen duce la aparitia prieteniei si a dragostei.

Obiectul psihologiei dezvoltariiPsihologia dezvoltarii este o ramura teoretica si aplicativa a sistemului stiintelor psihologice, cu largi deschideri catre stiintele educatiei.Dezvoltarea omului se produce in 3 domenii; fizic,cognitiv si psihosocial. La dezvoltarea fizica se refera forma si demensiunile corpului si organele,schimbarea structurii creieruluiLa domeniul cognitiv se refera toate aptitudinile si procesele psihice.La domeniu psihosocial se atribuie insusirile de personalitate, deprinderile sociale si stilul individual de comportament.Psihologia genetica este o ramura a psihologiei care studiaza particularitatile psihologice a copiilor de diferite virste, ceea prin ce ei se deosebesc de copii de alte virste.Ramurile psihologiei dezvoltarii sunt: Psihologia prunciei Psihologia precoce Psihologia prescolarului Psihologia elevului mic Psihologia preadolescenta Psihologia adolesntului

Ramurile mentionate coincid cu etapele de virsta prin car trce individul in procesul dezvoltarii psihice .

Legatura psihologiei dezvoltarii cu alte stiintePsihologia dezvoltarii intercolereaza cu urmatoarele stiinte: 1.Cu stiintele sociale,umaniste si psihologice; 2. Cu stiintele medicale si biologice.1.Cu psihologia generala legatura consta in faptul ca psihologia generala expune fenomenele psihologiei dezvoltarii in logica lor functionala.Cu zoopsihologia.Psihologia copilului pune in evidenta diferentele calitative in dezvoltarea copilor si a puilor de animale in ontogeneza timpurie.Cu Psihopatologia si cu psihopedagogia speciala.Psihologia copilului pune in evidenta reperele de dezvoltare normala a psihicului , comapativ cu ea aparind problemele legate de limitile normalului, ceea ce constituie mica psihiatrie infatila.Cu stiintele pedagogice: psihologia pedagogica, pedagogia prescolara, metodele de invatamint si didactica. Aceste domenii folosesc datele obtinute de psihologia dezvoltarii in procesul instructiv-educativ a copilor.Iar psihologia dezvoltarii la rindul ei va folosi datele acestor stiinte in descrierea proceselor psihice a copiilor.2.Cu stiintele medicale si biologice: pediatria, psihofiziologia infantila si igiena infatila. Psihologia dezvoltarii se sprijina pe datele stiintelor biologice si medicale descriind particularitatile de virsta si individuale la copii. La rindul lor biologia s medicina folosesc datele psihocomportamentale in domeniu aplicativ al acestora.

Istoria aparitiei psihologiei dezvoltariiPreistoria si istoria psihologiei dezvoltarii se afla adinc inradacinata in trecut, in invataturile si ideeile despre copil.De o importanta majora sunt lucrarile lui Aristotel, el a vb despre dezvoltarea intrauterina a copilului si despre influentele ei asupra formarii sufletului rational. Lui Aristotel ii apartine si priima periodizare a virstelor care se pastreaza si pina astazi. El considera ca in viata omului se disting 3 mari perioade: I perioada: de la nastere pina la 7 ani,el sustine ca in aceasta perioada trebuie sa se faca diferenta intre educatia copiilor pina la 5 ani de educatie de educatia de le5-7 ani. II perioada: de la 8 la 15 ani, el considera ca la aceasta virsta copilul este destul de dezvoltat p/u a insusi scrisul, citirea,socotitul si muzica. III perioada: intre 16 si 21 ani, aceasta perioada este considerata de Aristotel cea mai buna p/u educatia cetateneasca, unde tinarul trebuie ssa dezvolte vointa, curajul, rezistenta si barbatia.

Un rol important in istoria psihologiei virstelor il constituie activitatea lui J.J Rousseau.Conceptia lui se refera la dezvoltarea stadiala a psihicului copilului. El considera ca dezvoltarea parcurge 4 stadii: De la nastere-2 ani: perioada dezvoltarii fizice a copilului De la 2 la 12 ani: perioada dezvoltarii organilor de simt De la 12 la 15 ani: perioada dezvoltarii mintale De la 15 la 21 ani: adolescenta sau a doua nastere, marcata de pasiunile si schombarile profunde in sufletul omului.Un raport important in dezvoltarea psihologiei dezvoltarii il are si D. Tiedeman care scrie zilnicul Observarea asupra dezvoltarii aptitunilor sufletesti la copil. La fel de importanta este si periodezarea lui Sigesmund care descrie 5 stadii in dezvoltarea psihica a copiilor. De la nastere-3 luni: de la nastere si pina la aperitia primului zimbet, acest zombet nu este unu social ci unu biologic. De la 3 luni-6 luni: de la zimbet pina la sezut. De la 6 luni -9 luni: de la sezut la mers. De la 9 luni-15 luni: de la mers la primele cuvinte. De la 15 luni-24 luni: de la primele cuvinte la primele propozitii.Ch. Darwin a fixat aparitii noi in dezvoltrea copilului: Ziua a 45-46 la copil apare zimbetul social. Luna a 5 la prunc apare legatura cu apropiatul. In luna a 16 apare invidia la copil.Printre fondatorii cei mai importanti ai psihologiei dezvoltarii este W.T Preyer, care a scris lucrarea Sufletul copilului si este considerata prima lucrare stiintifica in domeniul psihologiei dezvoltarii.Autorul a evidentiat 8 directii principale in dezvoltarea psihica a copilului:1. Sfera motorie2. Sensibilitatea3. Limbajul4. Procesele de cunoastere5. Aptitudinile6. Sfera emotionala7. Comunicarea8. PersonalitateaA.Binet si-a adus si el meritul in domeniul psihologiei dezvoltarii. Cea mai importanta carte in aceasta directie este Idei noi despre copii care aduce cititorului cunostinte despre scara metrica a inteligentei elaborata de el insusi.G.S Hall a creat primul laborator de psihologie in America in 1883 si a formulta teoria recapitularii, conform careia copilul in dezvoltare repeta etape de baza prin care a trecut omenirea in dezvoltarea sa.H. Walon este fondatorul si conducatorul in decurs de multi ani a scolii psihologice din Paris. A fondat revista copilaria si pe linga aceasta a scris o seri de carti de psihologie: de la actiune la gind , dezvoltarea psihica a copilului.L.Vigotski este unul din cei mai vestiti psihologi din rusia si din intreaga lume.-Mozart al psihologiei.Cele mai cunoscute lucrari a lui sunt: Gindire si Limbaj , psihologia artei , Psihologia pedagogica.

Izvorul dezvoltarii psihiceIn istoria gindirii omenesti s-au conturat diferite conceptii privind cauzele dezvoltarii psihice care este exprimata in schimbarile calitative in planul activitatii psihice. In acest sent a fost raspindita ideea ca efectuarea dezvoltarii este dependenta si de programul eriditar.Un alt punct de vedere a promovat teoria repetitiuni, conform careia dezvoltarea ontogenetica este o repetare rezumativa a celei filogenetice; ontogenia repeta filogenia.In realitate procesul dezvoltarii psihice este deosebit de complex. Esenta dezvoltarii consta in lupta vie a contradictiilor interne, generate de contradictia intre natura cerintelor externe- complexe ale mediului si ale educatiei.Cerintele externe actioneaza in mod obisnuit asupra limitilor posibilitatilor copilului, adica in limitile conditiilor sala interne-sfera intelectuala, volitiva, emotionala, capacitatile,dorintele-dar se modifica intr-un tempou ft rapid, incit apare o neconcordanta a lor cu posibilitatile momentane de rs a copilului.Exista 3 etape de dezvoltare a comportamentului uman: Instinctul sau fondul eriditar inascut al mijloacelor de comportament pus in functiune; Treapta dresajului si a reflexelor conditionate ori a deprinderilor Treapta intelectului sau a reactiilor intelectuale exprimate in capacitatea copilului de a-si stapini procesele comportamentului propriu.Dezvoltarea psihica a copilului presupune nu numai confruntarea sa cu exigentele mereu sporite ale mediului, ci si depasirea unor contradictii interne.

Premisele naturalePermisele naturale sau predispozitiile native- reprezinta zestrea nativa, un specific biologic ce garanteaza o anumita forma diferentiata de adaptare si de reactie. Predispozitiile native sunt un rezultat al dezvoltarii biologice compleze de-a lungul generatiilor. Ast fel aceste permise servesc punctul de plecarea a dezvoltarii, insa nu sunt suficiente p/u evolutia omului. Permisele naturale sunt:1. Codul genetic-mostenit de la parinti. Proprietatea fundamentala a materiei vii de-a conserva si a transmite de la antecesori la succesori ceea ce este definitoriu p/u specia data.2. Temperamentul-este latura dinamico-energetica a personalitatii determinata genetic.3. Tipul sistemului nervos- determina viata psihica si activitatea omului.4. Reflexele neconditionate-reflexul de respiratie, sugere, orientare si de circulatie a singelui.5. Procesele psihice- dezvoltarea acestor procese este determinata partial congenital.6. Predispozitiile naturale p/u dezvoltarea aptitudinilor- la momentul nasterii copilul are anumite predispozitii naturale care sunt in forma latenta care datorita unor eforturi se transforma in aptitudini.Toate aceste premise sunt posibilitatile naturale ale dezvoltarii si calitatii vietii psihice ulterioare.

Conditiile dezvoltarii psihice si formarii personalitatiiConditia biologica este SNC cu acel nivel de organizare speciala caracteristica omului. Pe scara evolutiei omul este animal superior care are creierul cel mai bine dezvoltat. Creierul omului poate fi comparat cu acel al cimpazeilor, anume creerul cimpazeilor se aseamana dupa structura cu cel uman, desi dupa volum este mai mic. Gesturile, mimica si comportamentul cimpazeilor este ft asemanator cu acel uman. Cimpazeul ca si maimutele se caracterizeaza printr-o curiozitate imensa. Ei petrec ore in sir urmarind insectele, sau sa desfaca un obiect sau chiar urmarind actiunile omului. Maimuta are bine dezvoltata imitatia, privind omul intrun timp mai indelungat ea poate efectua aceleasi actiuni,ex: poate sa maturi podeaua.Ladighina-Kots a efectuat un experiment, crescind o maimuta timp de 10 ani. Aceasta maimuta se numea Ioni si ea avea acces la toate obiectele de care dispunea omul. Peste 10 ani ladighina-Kots a nascut un baiat pe care la crescut in aceleasi conditii ca si pe maimuta inregistind observatiile zilnice a actiunilor micutului. Rezultatul obtinut: analizind si comparind datele ea a observat ca puiul de cimpazeu si copilul uman se aseaman insa sunt si deosebiri esentiale.Conditia sociala este mediul social de viata cu toate trasaturile si insurile specifice care influenteaza dezvoltarea psihica si formarea personalitatii.Mediul cuprinde totalitatea de elemente naturale,culturale si sociale care ne inconjoara si cu care interactioneaza omul permanent. Din aceste considerente se desprind 2 forme ale mediului: Mediul fizic: toatalitatea conditiilor bioclimatice in care traieste omul; Mediul social: toatalitatea conditiilor economice, politice si culturaleMediul social insa are cele mai considerabile influente asupra dezvoltarii psihice. El ofera copilui limbajul cu totalitatea lui de functii de comunicare, cunostinte, conditii necesare p/u dezvoltarea unor activitati ale copilului, prin care predispozitiile sale se pot transforma in aptitudini.

Fortile motrice ale dezvoltarii psihice si formarii personalitatiiDezvoltarea psihica a copilului a fost studiata de Elkorin pe parcursul intregii vieti stiintifice. Savantul vorbeste despre: Conditiile dezvoltarii psihice- cresterea si maturizarea organismului. Izvoarele dezvoltarii- mediul: nivelul social care contine in sine forme ideale care directioneaza dezvoltarea reala a copilului. Forma dezvoltarii- insusirea. Fortele motrice- contradictiile intre sfera motivationala si tehnic-operationala. Fortele motrice ale dezvoltarii psihice sunt incluse in contradictia care persista in procesul de insusire de catre copil a laturii motivationale si operationale a activitatii.In schema de periodizare sunt indicate epocile, virstele stabile si cele de criza, fazele, interactiunea sferii motivationale si opiratinal-tehnice.1. Criza de la momentul nasterii;2. Virsta prunciei(0-1 an)-felul dominant de activitate este comunicarea emotionala cu omul matur si in a doua jumatate a primului an de viata este manipularea cu obiectele. Prepoderent se dezvolta sfera motivationala.3. Criza de la un an;4. Copilaria precoce (1-3 ani)- felul dominant de activitate este activitatea practica cu obiectele. Prepoderent se dezvolta sfera operational tehnica.5. Croza de la 3 ani eu-l singur;6. Virsta prescolara (3-6/7 ani)- felul dominant de activitae este jocul pe roluri. Prepoderent se dezvolta sfera motivationala.7. Criza de la 7 ani;8. Virsta scolara mica (6/7 ani-10/11 ani) fel dominant de activitate este invatarea. Prepoderent se dezvolta sfera operational tehnica.9. Criza de la 11/12 ani;10. Virsta preadolescenta (10/11-14/15 ani)-fel dominant de activitate este comunicarea cu semenii. Prepoderent se dezvolta sfera motivationala.11. Criza de la 13 ani;12. Virsta adolescenta (14/15-17/18 ani)- fel dominant de activitate este activitatea instructiv-profesionala. Prepoderent se dezvolta sfera operational tehnica. 13. Criza de la 17 ani;6