Disertatie Ataxie Cerebeloasa PDF

1

Cuprins I. Introducere ...................................................................................................................2

1.1. Obiective ................................................................................................................2

1.2. Motivarea alegerii temei ........................................................................................3

II. Fundamentarea teoretica ............................................................................................4

2.1. Cerebelul şi ataxia cerebeloasă .............................................................................4

Tulburările de coordonare ...........................................................................................5

2.2. Etiopatogenie (Cauzele ataxiei) ............................................................................5

2.3. Simptomatologie ...................................................................................................9

2.4. Examenul neurologic. Reflexele .......................................................................... 10

2.5. Tratament prin kinetoterapie ............................................................................. 12

2.6. Scurta descriere a profesie de kinetoterapeut .................................................... 13

III. Organizarea cercetării ………………………………………………………………15

3.1. Scopul şi obiectivele ............................................................................................. 15

3.2. Materiale şi metode ............................................................................................. 15

3.2.1. Metode de cercetare ........................................................................................ 15

3.2.2. Descrierea lotului de pacienţi .......................................................................... 16

3.3. Evaluarea pacienţilor, efectuarea măsurătorilor ............................................... 17

3.4. Planul terapeutic aplicat ………………………………………………………… 23

IV. Analiza datelor……………………………………………………………………….25

V. Concluzii……………………………………………………………………………… 40

Bibliografie ………………………………………………………………………………41

2

Tratamentul kinetoterapeutic în ataxia cerebeloasă

I. Introducere

Tema lucrării mele se bazează pe recuperarea ataxiei cerebeloase prin mijloace

kinetoterapeutice, plan tradiţional specifică bolii şi cu evaluările specifice pentru depistarea

acesteia. Ataxia este un semn neurologic caracterizat prin incoordonarea şi neregularitatea

mişcărilor voluntare. Poate fi cerebeloasă sau senzorială.

Ataxia cerebeloasă este cauzată de afectări ale cerebelului sau căilor sale de

transmitere. Ataxia senzorială este provocată de afectarea simţului proprioceptiv datorată

unei întreruperi a fibrelor nervoase aferente din nervii periferici, rădăcinile nervoase,

cordoanele posterioare ale măduvei spinării sau ocazional de o leziune a ambilor lobi

parietali.Ataxia prezintă forme acute şi cronice. Ataxia acută poate rezulta în urma unui

atac vasculocerebral, hemoragii sau tumori de mari dimensiuni în fosa posterioară. Ataxia

acută poate fi provocată şi de intoxicaţia medicamentoasă. Ataxia cronică poate fi

progresivă şi poate fi continuarea formei acute. De asemenea, poate apărea în afecţiuni

neurologice degenerative cronice şi afecţiuni metabolice.

1.1. Obiective

Obiectivele cercetării mele sunt îmbunătăţirea coordonării membrelor superioare şi

inferioare, creşterea forţei musculare, reeducarea mersului şi restabilirea echilibrului prin

aplicare unui program kinetoterapeutic specific pacienţilor cu ataxie cerebeloasă. Pe langă

aceasta aş dori să mai ajut la reeducarea mişcărilor necesare în activităţile cotidiene ADL-

urilor, urmărind efectele acestora care ajută la redobândirea încrederii în sine şi reducerea

efortului depus de cei din jurul pacientului.

3

1.2. Motivarea alegerii temei

Motivul pentru care am ales această temă este întocmirea unui program

kinetoterapeutic, care vizează restabilirea şi aplicarea cât mai eficace a ADL-urilor, mişcări

în viata de zi cu zi, necesare în activităţile în viata cotidiană, autoîngrijire, activităţi

profesionale. Prin acest program kinetoterapeutic putem reda pacientului încrederea în

sine, reducerea efortului depus de cei din jurul său pentru al ajuta .

4

II. Fundamentarea teoretica

2.1. Cerebelul şi ataxia cerebeloasă

Cerebelul sau creierul mic este o porţiune a sistemului nervos central. Se află în

cutia craniană în partea inferioară, posterioară a acesteia. Este poziţionat în spatele

trunchiului cerebral. Se compune din emisferele cerebeloase care se prezintă ca două părţi

laterale dispuse de o parte şi de alta a unei porţiuni mediane care le leagă şi care se

numeşte vermis. Cele două părţi laterale numite emisfere cerebeloase sunt alcătuite din doi

lobi: lobul anterior (paleocerebel) şi lobul posterior (neocerebel). Vermisul este unit de

asemenea cu o porţiune alungită numită lob floculonodular (arhicerebel). Din punctul de

vedere al ordinei cronologice de apariţie în specia umană cea mai veche formaţiune este

arhicerebelul, apoi urmează paleocerebelul şi neocerebelul. Cerebelul este legat de

trunchiul cerebral prin pedunculi cerebeloşi, la trei nivele anatomice ale acestuia. Astfel

pedunculii inferiori leagă bulbul de cerebel, pedunculii mijlocii leagă puntea de cerebel, iar

pedunculii superiori fac legătura între mezencefal şi cerebel. Pedunculii cerebeloşi sunt

compuşi din fibre aferente şi fibre eferente (de proiecţie). Aspectul exterior este definit de

o suprafaşă tăiată de adâncituri paralele de mărimi diferite. Adânciturile mici creează

lamele, adânciturile mijlocii delimitează lobuli iar cele mai mari separă lobi ai cerebelului.

Şanţurile cele mai adânci sunt şanţul primar şi şanţul postero-lateral. Şanţul primar lasă în

faţă lobul anterior al cerebelului. Între şanţul primar şi şanţul postero-lateral se situează

lobul posterior.

Funcţiile cerebelului :

1. Arhicerebelul are rol în păstrarea echilibrului static şi dinamic.

2. Pareocerebelul reglează tonusul muscular.

3. Neocerebelul coordonează mişcări fine comandate de scoarţa cerebrală.

Ataxia este un semn neurologic caracterizat prin incoordonarea şi neregularitatea

mişcărilor voluntare. Poate fi cerebeloasă sau senzorială.

5

Ataxia cerebeloasă este cauzata de afectări ale cerebelului sau căilor sale de

transmitere.

Ataxia senzorială este provocată de afectarea simţului proprioceptiv datorată unei

întreruperi a fibrelor nervoase aferente din nervii periferici, rădăcinile nervoase, cordoanele

posterioare ale măduvei spinării sau, ocazional, de o leziune a ambilor lobi parietali.Ataxia

prezintă forme acute şi cronice. Ataxia acută poate rezulta în urma unui atac

vasculocerebral, hemoragii sau tumori de mari dimensiuni în fosa posterioară. Ataxia acută

poate fi provocată şi de intoxicaţia medicamentoasă. Ataxia cronică poate fi progresivă şi

poate fi continuarea formei acute. De asemenea, poate apărea în afecţiuni neurologice

degenerative cronice şi afecţiuni metabolice.

Tulburările de coordonare

Pot rezulta din : leziunile cerebelului, sistemului extrapiramidal, absenţa

sensibilităţii proprioceptive, slăbiciunea musculară. Ataxia extremităţilor sau trunchiului

sunt comune, interreacţia reciprocă şi controlul gradat al agoniştilor, antagoniştilor şi

sinergiştilor este afectat.

Reflexul de întindere care permite adaptarea musculară automată la schimbarea

posturii şi în timpul mişcării este anormală. Spasticitatea oricât de uşoară ar fi afectează

coordonarea deci trebuie combătută.

( Bibliografie : Mărgărit, M & Mărgărit, F. (1997) : Principii kinetoterapeutice în

bolile neurologice. Oradea : Editura Universității din Oradea )

2.2. Etiopatogenie (Cauzele ataxiei)

Ataxia este un semn neurologic caracterizat prin incoordonarea şi neregularitatea

mişcărilor voluntare. Ataxia prezintă forme acute şi cronice. Ataxia acută poate rezulta în

urma unui atac vasculocerebral, hemoragii sau tumori de mari dimensiuni în fosa

posterioară. Ataxia acută poate fi provocată şi de intoxicaţia medicamentoasă. Ataxia

cronică poate fi progresivă şi poate fi continuarea formei acute. De asemenea, poate apărea

in afecţiuni neurologice degenerative cronice şi afecţiuni metabolice.

6

Cauzele ataxiei pot fi următoarele :

1. Abces cerebelos. Abcesul cerebelos provoacă de regulă ataxia membrelor de aceeaşi

parte cu leziunea. Simptomul iniţial îl reprezintă durerea de cap localizată în spatele

urechilor sau în regiunea occipitală, urmată de pareza oculomotorie, febră, vărsături,

alterarea nivelului de conştienţă şi comă.

2. Hemoragie cerebeloasa. Hemoragia cerebeloasă este o tulburare gravă în care ataxia

este de obicei acută, dar tranzitorie. Ataxia unilaterală sau bilaterală afectează trunchiul sau

membrele. Pacientul prezintă iniţial vărsături repetate, durere de cap în zona occipitală,

vertij, pareza oculomotorie, disfagie şi dizartrie. Semne mai târzii, precum scăderea

nivelului de conştienţă şi comă, semnalează hernierea iminentă.

3. Traumatism cranian. Traumatismul cranian provoacă rar ataxie, însă atunci când e

prezentă, aceasta este de regula unilaterală. Ataxia bilaterală sugerează o hemoragie

traumatică. Printre semnele şi simptomele asociate se numără vărsături, cefalee, scăderea

nivelului de conştienţă, iritabilitate şi defecte neurologice focale. Dacă sunt afectate şi

emisferele cerebrale pot apărea şi convulsii localizate sau generalizate.

4. Boala Creutzfeldt-Jakob. Boala Creutzfeldt-Jakob este o demenţă rapid progresivă

asociată cu semne şi simptome neurologice, precum mioclonii, ataxie, afazie, tulburări de

vedere şi paralizii. Afectează în general persoanele adulte cu vârste cuprinse între 40 şi 65

ani.

5. Neuropatia diabetica. Leziunile nervilor periferici datorate diabetului zaharat pot cauza

ataxie senzorială, durere severă, slăbiciune uşoară a membrelor inferioare, modificări ale

tegumentului şi disfuncţie intestinală şi a vezicii urinare.

6. Difteria. În decurs de 4-8 săptămâni de la debutul simptomelor, o neuropatie gravă

poate produce ataxie senzorială. Difteria poate fi însoţită de febră, parestezie şi paralizia

membrelor şi posibil a muşchilor respiratori.

7. Encefalomielita. Encefalomielita reprezintă o complicaţie a vaccinului împotriva

pojarului, varicelei, variolei, rubeolei sau rabiei, care poate afecta materia albă a creierului

7

şi măduvei. Rar, encefalomielita este asociată cu ataxie cerebeloasă. Alte semne şi

simptome includ cefalee, febră, vărsături, alterarea nivelului de conştienţă, convulsii,

paralizie, pareză oculomotorie şi modificări pupilare.

8. Ataxia Fiedreich. Ataxia Friedreich este o boală familială progresivă ce afectează

măduva spinării şi cerebelul. Ea cauzează mers ataxic şi alte semne şi simptome, precum

cifoscolioză, pareză nervilor cranieni şi deficite motorii şi senzoriale. Poate apărea şi un

reflex Babinski pozitiv.

9. Sindromul Guillain-Barre. Sindromul debutează de obicei cu o infecţie virală uşoară

urmată de implicarea nervilor periferici şi rar ataxie senzorială. De asemenea, poate cauza

paralizie aşcendentă şi nelinişte respiratorie.

10. Degenerescenta hepatocerebrală. Unii dintre pacienţii care supravieţuiesc comei

hepatice rămân cu defecte neurologice reziduale, incluzând şi o ataxie cerebeloasă

secundară cu un mers instabil. Ataxia poate fi însoţită de alterarea nivelului de constienţă,

dizartrie, tremurături ritmice ale braţelor şi coreoatetoza la nivelul feţei, gâtului şi umerilor.

11. Hipertermia. Ataxia cerebeloasă apare dacă pacientul supravieţuieşte comei şi

convulsiilor caracteristice unei faze acute de hipertermie. Alte manifestări includ paralizie

spastică, demenţă şi confuzii.

12. Cancer metastatic. Cancerul care metastazează la cerebel poate cauza mers ataxic

alături de cefalee, ameţeală, nistagmus, scăderea nivelului de conştienţă, greaţă şi vărsături.

13. Scleroza multipla. Nistagmusul şi ataxia cerebeloasă se întâlnesc frecvent în scleroza

multiplă, însă nu sunt întotdeauna însoţite de slăbiciunea şi spasticitatea membrelor.

Pacientul poate prezenta de asemenea şi ataxie senzorială datorită implicării măduvei

spinării. În perioadele de remisie, ataxia se poate reduce sau dispărea cu totul. În cursul

exacerbărilor ataxia poate reaparea, se poate înrăutăţi sau chiar devine permanentă.

Scleroza multiplă provoacă şi nevrită optică, atrofie optică, slăbiciune şi amorţeală,

diplopie, ameţeală şi disfuncţia vezicii urinare.

14. Atrofia olivo-ponto-cerebeloasa. Atrofia olivo-ponto-cerebeloasă produce mers

ataxic, asociat cu mişcări coreiforme, disfagie şi pierderea tonusului sfincterelor.

8

15. Poliarterita nodoasa. Poliarterita acută sau subacută poate cauza ataxie senzorială,

durere abdominală şi la nivelul membrelor, hematurie, febră şi hipertensiune arterială.

16. Porfiria. Porfiria afectează nervii motori (mai frecvent) şi senzitivi, putând provoaca

ataxie. De asemenea, cauzează durere abdominală, tulburări mentale, vărsături, cefalee,

defecte neurologice focale, alterarea nivelului de conştienţă, convulsii generalizate şi

leziuni cutanate.

17. Tumoare a fosei posterioare. Ataxia este un semn timpuriu al acestei afectări şi se

poate înrăutăţi pe măsură ce tumoarea creşte în dimensiuni. Ea este însoţită de vărsturi,

cefalee, papiledem, vertij, pareză oculomotorie, alterarea nivelului de conştienţă şi deficit

motor senzorial pe aceeaşi parte cu tumoarea.

18. Ataxia spinocerebeloasa. În ataxia spinocerebeloasă, pacientul poate prezenta iniţial

fatigabilitate, urmată de apariţia mersului ataxic. Ulterior, se dezvoltă ataxia la nivelul

membrelor, dizartria, tremor, nistagmus, crampe, parestezie şi deficite senzoriale.

19. Atacul vasculocerebral. Ataxia poate apărea la debutul atacului şi se poate menţine ca

o afectare reziduală. Înrăutăţirea ataxiei în cursul fazei acute poate indica extinderea

atacului sau inflamaţie severă. Ataxia poate fi însoţită de slăbiciune motorie unilaterală sau

bilaterală, alterarea nivelului de conştienţă, tulburări senzoriale, vertij, greaţă, vărsături,

disfagie şi parestezie oculomotorie.

20. Siringomielia. Siringomielia este o boală degenerativă cronică ce poate cauza un mers

combinat spastic-ataxic. Este asociată cu pierderea senzaţiei dureroase şi de temperatură

(cu păstrarea simţului tactil), modificări cutanate, amiotrofie şi scolioză toracică.

21. Encefalopatia Wernicke. Rezultatul unui deficit de tiamina, encefalopatia Wenicke,

produce mers ataxic. Când ataxia este severă, pacientul nu mai poate merge sau sta în

picioare. Ataxia se reduce odată cu tratamentul cu tiamina. Semnele si simptomele asociate

includ nistagmus, diplopie, pareze oculare, confuzie, tahicardie, dispnee de efort şi

hipotensiune ortostatică.

22. Medicamentele. Nivelele toxice de anticonvulsivante, în special fenitoină, pot cauza

9

mers ataxic. Nivelele toxice de anticolinergice şi antideprimante triciclice pot de asemenea

provoca ataxie. Aminoglutetimida cauzează ataxie la aproximativ 10% dintre pacienţi;

însă, acest efect dispare de obicei la 4-6 săptămani de la oprirea administrării

tratamentului.

23. Intoxicatii. Intoxicaţia cronică cu arsenic poate cauza ataxie senzorială alături de

cefalee, convulsii, alterarea stării de conştienţă, deficite motorii şi dureri musculare.

Intoxicaţia cronică cu mercur provoacă mers ataxic şi ataxie la nivelul membrelor.

( Bibliografie : Mărgărit, M & Mărgărit, F. (1997) : Principii kinetoterapeutice în bolile

neurologice. Oradea : Editura Universității din Oradea )

2.3. Simptomatologie

Ataxia cerebeloasă (întalnită in leziuni ale cerebelului şi căilor cerebeloase) se

caracterizează prin:

1. dismetrie cu hipermetrie pusă în evidenţă prin proba index-nas (se cere bolnavului să

ducă degetul arătător pe vârful nasului) şi călcâi-genunchi (bolnavul, în decubit dorsal, este

solicitat să ducă călcâiul pe genunchiul opus) ; în ambele probe, bolnavul nu atinge ţinta

(dismetrie), ezită şi chiar o depăşeşte (hipermetrie) ;

2. asinergie (defect de coordonare a mişcărilor simultane care participă la executarea unei

mişcări complexe) ;

3. adiadococinezia (imposibilitatea de a executa mişcări repezi, succesive şi de sens

contrar) evidenţiată prin proba închiderii şi deschiderii rapide a pumnului şi prin proba

moriştii (învârtirea rapidă a unui index în jurul celuilalt) ;

4. tremurătura cerebeloasă statică (apare în timpul staţiunii şi mersului, dispare în decubit)

şi kinetică (intenţională), în timpul mişcărilor voluntare;

5. tulburări de scris (neregulat, tremurat), de vorbire (sacadată, monotonă, lentă) şi de mers

(nesigur, în zig-zag).

10

2.4. Examenul neurologic. Reflexele

Reflexul reprezintă un răspuns motor, secretor sau vasomotor la un excitant.

Reflexele se pot împărţi astfel:

- reflexe oseotendinoase;

- reflexe cutanate;

- reflexe idiomusculare;

- reflexe de postură;

- reflexul de automatism medular;

- reflexele arhaice.

Reflexele osteotendionase - prin percuţia tendonului sau unei apofize osoase se

obţine o contracţie a muşchiului respectiv.

La nivelul membrelor superioare vom examina:

- reflexul stiloradial (C5-C6) - se percută apofiza stilodă radială şi se obţine contracţia

muşchiului lung supinator cu flexia antebraţului pe brat;

- reflexul bicipital (C5-C6) - se percută tendonul inferior al bicepsului şi se obţine

contracţia bicepsului brachial cu flexia antebraţului pe brat;

- reflexul tricipital (C7-C8) - se percută tendonul tricepsului deasupra olecranului şi se

obţine extensia antebraţului pe braţ prin contracţia tricepsului;

- reflexul cubitopronator (C7-C8-D1) - se percută apofiza stiloidă a cubitusului şi se obţine

pronaţia antebraţului;

La nivelul membrelor inferioare:

- reflexul mediopubian (D8-D12, L1-L2) - se percută simfiza pubiană şi se obţine

contracţia muşchilor abdminali şi muşchilor abductori a coapselor;

- reflexul rotulian (L2-L3-L4) - se percută tendonul rotulian şi se obţine contracţia

muşchiului cvadriceps cu extensia gambei pe coapsă;

- reflexul tibio-femural posterior (L2-L3-L4) - se percută condilul intern al femurului şi se

obţine contracţia abductorilor coapsei;

- reflexul achilian (S1-S2) - se percută tendonul lui Achile şi se obţine contracţia la nivelul

tricepsului sural cu flexia plantară a piciorului;

- reflexul medioplantar (S1-S2) - se percută planta la nivelul porţiunii scobite şi se obţine

contracţia tricepsului sural cu flexia plantară a piciorului;

11

- reflexul Rossolimo (S1) este un reflex pathologic - se percută interlinia articulară

digitoplantară şi se obţine în cazul prezenţei unei leziuni piramidale flexia ultimelor patru

degete;

- reflexul Bechterew-Mendel (S1) este un reflex pathologic - se percută faţa dorsală a

piciorului, la nivelul cuboidului şi se obţine flexia ultimelor patru degete în cazul prezenţei

unei leziuni piramidale.

Reflexele cutanate sunt contracţii ale unui muşchi sau a unui grup muscular ce apar

în mod involuntar şi se obţin prin excitaţia regiunii corespunătoare pielii pentru acel grup

muscular.

Reflexele cutanate ce se realizează în cadrul unui examen clinic neurologic sunt:

- reflexul palmo-mentonier (C8-D1) - prin aplicarea unei excitaţii la nivelul palmei se

obţine contracţia muşchilor mentonieri;

- reflexul palmar (C8-D1) - prin aplicarea unui stimul la nivelul regiunii tegumentare a

pisiformului se obţine contracţia muşchiului palmar cutanat;

- reflexul cutanat abdominal superior (D6-D7) - prin excitarea pielii de la nivelul

abdomenului superior se obţine o contracţie a muşchilor abdominali superiori;

- reflexul cutanat abdominal mijlociu (D8-D9) - prin excitarea pielii de la nivelul

abdomenului mijlociu se obţine contracţia muşchilor abdominali în porţiunea mijlocie;

- reflexul cutanat abdominal inferior (D10-D12) - prin excitarea pielii de la nivelul

abdomenului inferior se obţine contracţia muşchilor abdominali;

- reflexul cremasterian (L1-L2) se obţine prin excitaţia pielii la nivelul regiunii supero-

interne a coapsei şi se obţine contracţia muşchiului cremaster cu ridicarea testiculului;

- reflexul cutanat plantar extern (L5-S1) se realizează prin excitaţia plantei în porţiunea

externă şi se obţine în mod normal flexia degetelor; în mod patologic apare reflexul

Babinski ce constă în extensia degetului mare şi se întâlneşte în leziunile piramidale;

- reflexul fesier (S1) - se excită regiunea fesieră şi se obţine contracţia muşchiului mare

fesier;

- reflexul anal (S1) - se realizează excitaţia pielii din regiunea anală şi se obţine contracţia

sfincterului anal.

Reflexele idiomusculare se realizează prin percutarea cu ciocănelul de reflexe a

unui muşchi, la nivelul masei musculare propriu zise, nu la nivelul tendonului sau a

proeminenţelor osoase. Este util în diagnosticul diferenţial dintre o amiotrofie primară şi

una secundară. În amiotrofia primară acesta dispare precoce, pe când în amiotrofia

secundară este prezent.

12

Reflexul de postură

Se cercetează cel mai frecvent la nivelul bicepsului brahial şi la nivelul muşchiului

gambier anterior. Exagerarea acestui reflex este un indicator util al sindromului

parkinsonian. Diminuarea sau abolirea lui se identifică în leziunile arcului reflex simplu, în

leziunile piramidale sau cerebeloase.

Reflexele de automatism medular sunt reprezentate de reflexul de triplă flexie,

reflexul de masă, reflexul de alungire şi reflexul de extensie încrucişată. Reflexul de triplă

flexie sau reflexul de scurtare: se excită faţa dorsală a piciorului sau se face flexia

puternică a degetelor de la picior şi se obţine o triplă flexie a membrului respectiv. Se

poate identifica în cazul leziunilor medulare bilaterlale accentuate.Reflexul de masă este

reflexul de triplă flexie la care se adaugă micţiune, defecaţie şi transpiraţie. Se poate

identifica la pacienţi cu leziuni grave medulare în faza de automatism medular.

Reflexul de alungire sau de extensie - la aplicarea unui excitant la nivelul regiunii

proximale a membrului se obţine o extensie a membrului inferior.

Reflexul de extensie încrucişată reprezintă apariţa extensiei la nivelul membrului de

parte opusă faţă de partea la nivelul căreia se aplică excitaţia.

(Bibliografie : Zbenghe, T. (1987) : Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare.

București : Editura Medicală )

2.5. Tratament prin kinetoterapie

Obiectivul de bază în reabilitarea ataxiei este de a îmbunătăţi nivelul funcţional al

pacientului prin tehnici de reeducare adecvate. Atunci când acest lucru nu este posibil, se

folosesc metode compensatorii, pentru a reabilita pacientul, pentru a activa şi singur,

independent, să efectueze mişcări şi activităţi cotidiene.

Obiectivele kinetoterapiei sunt următoarele :

1. Îmbunătăţirea echilibrului şi reacţiile posturale faţă de stimulii externi şi modificări

gravitaţionale

2. Îmbunătăţirea şi creşterea stabilităţii

3. Dezvoltarea funcţiilor extremităţilor superioare

4. Îmbunătăţirea mersului independent şi funcţional, îmbunătăţirea calităţii vieţii

pacientului prin redobândirea independeţei necesare în activităţile cotidiene

13

Principiile de bază ale planului terapeutic aplicat :

1. De-a lungul întregului program de formare, exerciţii ar trebui să fie practicat conştient la

început şi în etapele ulterioare ar trebui să fie urmată de activităţile sau de exerciţii

automate.

2. Exerciţiile progresează de la simplu înspre complex

3. Activităţile ar trebui să fie practicat mai întâi cu ochii deschişi şi mai târziu cu ochii

închişi

4. După câstigarea unui tonus adecvat şi a unei stabilităţi bune, se pune accent pe

coordonarea mişcărilor executate de segmentele distale ale corpului

5. Folosirea unor echipamente de susţinere dacă este cazul la anumiţi pacienţi.

2.6. Scurta descriere a profesie de kinetoterapeut

Profesia de kinetoterapeut are o lungă istorie, întrucât modalităţi diferite de

practicare a ei au existat încă înainte de apariţia sa ca şi noţiune. Dezvoltarea ei s-a

desfăsurat pe fundalul practic şi a vizat lărgirea sferei de tratament. Ea aparţine însă unui

domeniu mai cuprinzător şi anume kinetologia medicală definită ca fiind o "ştiinţă

biologică interdisciplinară care se ocupă exclusiv cu studiul mişcării corpului omenesc, a

elementelor anatomo-funcţionale care concură la realizarea acesteia şi a modalităţilor de

corectare şi/sau compensarea perturbărilor reversibile, parţial reversibile, ireversibile" ( M.

Cordun 1999 ). Interdisplinaritatea ei este asigurată de elemente de anatomie, fiziologie,

biochimie, biomecanică, psihologie etc, pe baza cărora se elaborează o metodologie

specifică pentru cercetarea ştinţifică.

Kinetoterapia utilizează în scop profilactic sau terapeutic mijloace specifice

(mişcarea sub diversele ei forme) nespecifice (reprezentate de agenţii fizici naturali şi

artificiali ), mijloace psihice şi asociaţii ale acestora utilizate frecvent în practică.

Kinetoterapia reprezintă un termen creat de francezi pentru a defini o ştiinţă care se ocupă

cu studiul mecanismelor complexe (nervoase, musculare, osteo-articulare, ale organelor,

aparatelor şi sistemelor ) ale activităţilor motrice normale ale omului, în vederea stabilirii

măsurilor terapeutice cu scopul corectării prin folosirea exerciţiului fizic ca mijloc de bază

a tulburărilor, deficienţelor, sechelelor generate de boală sau traumatism. (Moted Dr.

Morzan 1995)

14

În ţările anglofone noţiunea de kinetoterapie este cunoscută ca "fizical therapy" şi

la noi este de multe ori tradus greşit ca fiziotarepie în loc de terapie prin mişcare.

Kinetoterapia este procesul educativ-terapeutic-recuperator prin care se urmăreşte

optimizarea stării de sănătate fizică şi psihică în vederea integrării sau reintegrării sociale

şi profesionale ale persoanelor care au avut sau şi-au pierdut capacităţile psihomotrice în

urma unor traumatisme. Kinetoterapia înglobează prin obiective kinetoprofilaxia secundară

şi terţiară în timp ce kinetoprofilaixa primară este lipsită de obiective terapeutice. Rolul şi

importanţa kinetoterapiei în corectarea deficienţelor fizice, în educarea, reeducarea şi

recuperarea sechelelor şi tulburărilor datorate multiplelor cauze constă în finalitatea

integrării persoanelor cu probleme speciale în activităţile socio economice în profesii

reducându-se în acelaşi timp posturile protecţiei sociale şi asistenţei medicale.

15

III. Organizarea cercetării

3.1. Scopul şi obiectivele

Prin acest program de kinetoterapie urmăresc recuperarea cât mai eficace a

mersului, a echilibrului, creşterii forţei musculare. Pacientul trebuie ajutat ca această

afecţiune să nu limiteze în timp îndelungat mişcările necesare în viaţa de zi cu zi şi să nu

fie influenţat psihic. În acelaşi timp trebuie să poată activa independent, să nu depindă de

alte persoane şi să poată reîncepe cât mai curând activitatea profesională sau socială.

Obiectivele cercetării mele :

1. Îmbunătăţirea echilibrului şi reacţiile posturale faţă de stimulii externi şi modificări

gravitaţionale

2. Îmbunătăţirea şi creşterea stabilităţii

3. Dezvoltarea funcţiilor extremităţilor superioare

4. Imbunătăţirea mersului independent şi funcţional, îmbunătăţirea calităţii vieţii

pacientului prin redobândirea independeţei necesare în activităţile cotidiene

3.2. Materiale şi metode

3.2.1. Metode de cercetare

1. Observaţii pe pacienţi: constituirea fişelor de anamneză, efectuarea unor evaluări

2. Experimentul constativ : aplicarea planului terapeutic după efectuarea evaluărilor

3. Metoda testelor : aplicarea unor teste pentru evidenţierea bolii

4. Metoda înregistrării : evaluările au fost redate cu ajutorul tabelelor şi au fost comparate

şi redare cu ajutorul diagramelor pentru interpretarea rezultatelor obţinute .

5. Metoda studiului bibliografic

16

3.2.2. Descrierea lotului de pacienţi

Datele despre pacienţi au fost preluate prin metoda anamnezei cu respectarea

protocolului clinicii şi după semnarea fişei de consimţământ informat.

Lotul de pacienţi este alcătuit din 5 persoane internaţi în perioada 4-16 martie 2013

la Spitalul de Recuperare din Cluj-Napoca cu diagnosticul de ataxie cerebeloasă post

traumatism cranio-cerebral ori ataxie cerebeloasă post AVC sau stare post electrocutare

afectarea cerebelului după electrocutare şi care au efectuat recuperare în cadrul spitalului la

programul de recuperare efectuat de Kalmar Kristian Adalbert sub supravegherea

kinetoterapeutului Bartha Csaba.

În timpul tratamentului , recuperarea kinetoterapeutică a pacienţilor s-a desfăşurat

într-o sală de gimnastică în interiorul spitalului, Această sală a fost dotată cu scripeţi, cu

spaliere, instrumente ajutătoare ca :

- mingi

- baston, greutăţi

- saltele

Tabel 1. Prezentarea generală a pacienţilor

Nume Sex Varsta Diagnostic Ocupatie

1. H.I. Masculin 42 ani Ataxie Friedrich Formator turnator

2. T.E. Feminin 57 ani Ataxie cerebeloasa

post traumatism

cranio-cerebral

Educatoare

3. P.P Masculin 62 ani Ataxie cerebeloasa

post electrocutare

Zugrav

4. C.N. Feminin 65 ani Ataxie cerebeloasa

stare post operatie

tumoare pe creier

Casnica

5. B.M. Feminin 74 ani Ataxie cerebeloasa

post AVC

Bucutareasa

17

3.3. Evaluarea pacienţilor, efectuarea măsurătorilor

În timpul cercetării am efectuat măsurători care evidenţiază starea iniţială a

pacienţilor şi starea finală după aplicarea planului terapeutic. În evaluările iniţiale am să

prezint itemi care evidenţiază faptul că pacienţii suferă de ataxie şi itemi care se bazează pe

mişcări folosite în viata de zi cu zi, unul dintre obiectivele mele fiind recuperarea ADL-

urilor.

ADL-urile, activităţile umane zilnice, sunt acele acţiuni obişnuite ale fiecăruia

dintre noi pe care le facem pentru propria îngrijire şi viaţă. ADL-urile nu au scopuri de

performanţă în nici un domeniu. Posibilitatea sau nu de a realiza aceste ADL-uri împarte

indivizii în „independenţi" şi „dependenţi". Incapacitatea de a realiza aceste ADL-uri

poate să fie temporară, nedeterminată de mari invalidităţi. ADL-urile în evaluare au fost

introduse de terapia ocupaţională, dar în ultima perioadă au fost preluate şi de

kinetoterapeuţi. ADL-urile fac parte din testarea complexă a capacităţilor unui individ

alături de evaluările activităţilor de muncă şi profesionale ca şi a activităţilor posibile de

agrement.

ADL-urile sunt importante şi obligator de evaluat pentru ca :

ne precizează nivelul funcţional al unui individ ca o linie de bază de la care

se pot urmări şi măsura progresele sau regresele;

contribuie la precizarea atât a diagnosticului cât şi a prognosticului

exprimând nivelul de incapacitate;

permite alcătuirea completă a unui program recuperator;

permite încadrarea în ghiduri de invalidităţi şi incapacităţi în baza cărora se

fac încadrările în conformitate cu legislaţia;

permit terapistului de a distinge între „optimumul" pacientului (nivelul la

care totul este foarte favorabil) şi „potenţialul maxim" (nivelul cel mai înalt care se poate

sau s-ar putea atinge prin recuperare);

permit o apreciere corectă a dificultăţilor reale pentru viaţa pacientului

diferenţiind între diverse ADL-uri.

(Bibliografie : Suport de curs materia Evaluări în kinetoterapie, Rareş Ciocoi - Pop)

18

Tabel 2. Testarea adiadocokineziei

Numele și prenumele

pacientului

Item 1

Proba Marionetelor

Pronația și supinația

palmelor

Item 2

Închiderea și

deschiderea rapiadă a

pumnului

Item 3

Proba moriștii

Mișcări de rotație a unui

index în jurul celuilat

index

1. H.I. O O O

2. P.P. O O O

3. T.E. O O O

4. C.N. O O O

5. B.M. O O O

Notă : O – pacientului este imposibil să execute mișcarea

P – executarea este posibilă dar cu dificultate și cu ajutor

PP – executarea este partial posibilă

I – pacientul execută independent

Tabel 3. Testarea asinergiei


pacientului

Item 1

Mersul între barele

paralele fără sprijin

Item 2

Proba aplecării pe spate

Item 3

In decubit dorsal

ridicarea în așezat cu

brațele încrucișate

1. H.I. O O O

2. P.P. O O O

3. T.E. O O O

4. C.N. O O O

5. B.M. O O O





19

Tabel 4. Testarea dismetriei și hipermetriei

Numele și prenumele pacientului Item 1

Proba indice- nas

Item 2

Proba călcâi - genunchi

1. H.I. O O

2. P.P. O O

3. T.E. O O

4. C.N. O O

5. B.M. O O





Tabel 5. Testarea ADL-urilor

Numele și

prenumele

pacientului

Item 1

Încheierea

nasturilor

Item 2

Descheierea

nasturilor

Item 3

Ducerea unei

căni la gură

Item 4

Prinderea unor

cleme de un

șervet

Item 5

Prinderea și

ridicarea unei

sticle pline cu

apă

1. H.I P P P P P

2. P.P P P P P P

3. T.E P P P P P

4. C.N O O O O O

5. B.M. O O O O O





20

Tabel 6 Testarea asinergiei prin caligrafie

Numele și

prenumele

pacientului

Item 1

Mers între

paralele cu

ocolirea unui

obstacol

Item 2

Trasarea unor

linii

Item 3

Unirea unor

puncte prin

trasarea liniei

Item 4

Alternarea

liniilor cu

puncte

1. H.I. P P P P

2. P.P. P P P P

3. T.E. P P P P

4. C.N. O O O O

5. B.M. O O O O





Evaluarea finală am executat-o după încheierea perioadei de internare a

pacienților, această evaluare este identică cu cele executate inițial deoarece așa pot observa

modificările care apar la pacienți în urma efectuării tratamentului. Evaluarea este

următoarea :

Tabel 7 Evaluarea finală a adiadocokineziei


pacientului

Item 1

Proba marionetelor

Item 2

Închiderea și

deschiderea rapidă a

pumnului

Item 3

Proba moriștii

1. H.I. PP P P

2. P.P. P P P

3. T.E. P P P

4. C.N. P P P

5. B.M. P P P

21





Tabel 8. Testarea asinergiei


pacientului

Item 1

Mersul între barele


Item 2

Proba aplecării pe spate

Item 3

In decubit dorsal

ridicarea în așezat cu


1. H.I. P P P

2. P.P. P P P

3. T.E. P P P

4. C.N. P P P

5. B.M. P P P





Tabel 9. Testarea dismetriei și hipermetriei

Numele și prenumele pacientului Item 1

Proba indice- nas

Item 2

Proba călcâi - genunchi

1. H.I. P P

2. P.P. P P

3. T.E. P P

4. C.N. P P

5. B.M. P P





22

Tabel 10. Testarea ADL-urilor

Numele și

prenumele

pacientului

Item 1

Încheierea

nasturilor

Item 2

Descheierea

nasturilor

Item 3

Ducerea unei

căni la gură

Item 4

Prinderea unor

cleme de un

șervet

Item 5

Prinderea și

ridicarea unei

sticle pline cu

apă

1. H.I P P P P P

2. P.P P P P P P

3. T.E P P P P P

4. C.N P P P P P

5. B.M. P P P P P





Tabel 11. Testarea asinergiei prin caligrafie

Numele și

prenumele

pacientului

Item 1

Mers între

paralele cu

ocolirea unui

obstacol

Item 2

Trasarea unor

linii

Item 3

Unirea unor

puncte prin

trasarea liniei

Item 4

Alternarea

liniilor cu

puncte

1. H.I. P P P P

2. P.P. P P P P

3. T.E. P P P P

4. C.N. O O O O

5. B.M. O O O O





23

3.4. Planul terapeutic aplicat

În acest capitol voi descrie planul terapeutic aplicat de pacienţi . Exerciţiile se

grupează în funcţie de scopul urmărit, adică exerciţii de forţă şi coordonare pentru

membrele superioare şi exerciţii de forţă şi coordonare pentru membrele inferioare.

Exerciţiile sunt următoarele :

1. Exerciţii pentru refacerea forţei membrelor superioare :

a) şezând pe scaun , prinderea bastonului cu priză la nivelul umerilor şi ridicarea acestuia

în faţă.

b) şezând pe scaun , prinderea bastonului cu priză la nivelul umerilor şi ridicarea acestuia

asupra capului.

c) şezând pe scaun , prinderea bastonului cu priză la nivelul umerilor şi ridicarea acestuia

în faţă după care se execută răsuciri din trunchi spre stânga şi dreapta prin menţ inerea

bastonului în aer.

d) şezând pe scaun , se prind săculete de nisip cu o greutate de 0.5 kg pe încheieturile

mâinii pacientului şi îl rugăm să execute mişcări de lovitură din box , încercând să atingă

mâna kinetoterapeutului care se află în faţa acestuia.

e) şezând pe scaun , cu cotul extins se face extensia umărului cu ajutorul scripetului cu

sfoară ataşat pe spalier.

f) şezând pe scaun , prinderea unui săculeţ de nisip de 0.5 kg pe încheietura mâinii

pacientului şi se execută adducţia umărului

2. Exerciţii pentru îmbunătăţirea coordonării membrelor superioare :

a) şezând pe scaun, prinderea unei mingi şi ridicarea acestuia asupra capului

b) în decubit dorsal , prinderea mingii şi ridicarea acesteia înainte şi ducerea spre stânga şi

dreapta.

c) stând la masă , se pun cleme şi o bucată de material , rugăm pacientul să prindă într-o

mână materialul şi cu celălalt să prindă clemele rând pe rând pe bucata de material.

d) stând la masă , se pun mărgele sau biluţe şi o cană , rugăm pacientul să prindă cu

indexul şi policele mărgelele pe rând şi să le introducă în cană.

e) stând la masă, un pahar cu apa în faţă , rugăm pacientul să ducă paharul la gură fără să

verse apa din aceasta.

24

f) şezând pe scaun în faţa oglinzii , pacientul cu piaptănul în mână rugăm să încerce să

execute mişcări pentru a se putea pieptăna.

g) şezând pe scaun , rugăm pacientul să prindă cu ajutorul indexului şi policelui fermoarul

de la bluză şi să exectueze mişcări de ridicare şi coborâre a mâinii dealungul fermoarului

h) stând pe scaun , se sprijină un picior pe o şipcă de la spalier şi rugăm pacientul să

încerce să îşi lege şireturile.

3. Exerciţii pentru îmbunătăţirea coordonării la membrele inferioare :

Variante de mers între barele paralele :

a) pe vârfuri

b) pe călcâi

c) cu ridicare de genunchi

d) cu pas încrucişat

e) cu trecere peste obstacole

4. Exerciţii pentru refacerea forţei musculare la membrele inferioare :

a) în faţa spalierului , prinderea unei şipci , picioarele uşor îndepărtate se execut

genoflexiuni uşoare.

b) în faţa spalierului , prinderea unei şipci , se execută fandări laterale

mers pe banda de alergare.

c) în decubit dorsal , genunchii întinşi se execută flexie din şold.

d) în decubit dorsal , la marginea patului sau mesei de lucru , membrul aflat la exterior

execută abdcuţie cu flexie din genunchi.

e) în decubit dorsal , genunchi flectaţi şi uşor îndepărtaţi , mâinile pe lângă corp se execută

ridicări de bazin.

f) în decubit lateral , cu greutate pe gleznă se execută flexia genunchiului şi a şoldului cu

revenire şi urmată de abducţia şoldului, se poate executa şi invers cu piciorul opus.

g) în decubit ventral , cu greutate la gleznă se execută flexia şi extensia genunchilor

alternativ.

h) în patrupedie , cu greutate la gleznă se execută extensia şoldului şi genunchiului

25

IV. Analiza datelor si interpretarea rezultatelor

Rezultatele arată modul în care și-a făcut efectul planul kinetoterapeutic.

Rezultatele cuprind evaluarea inițială și finală și totodată interpretarea lor din punct de

vedere statistic.

La prima evaluare se pot observa diferite rezultate la testarea adiadocokineziei :

Tabel 1. Proba marionetelor – pronația și supinația palmelor

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial O O O O O

Final P P P P P

Tabel 2. Închiderea și deschiderea rapidă a pumnului

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial O O O O O

Final P P P P P

Tabel 3. Proba moriștii – mișcări de rotație a unui index în jurul celuilalt

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial O O O O O

Final P P P P P



26

Diferențe de valori se pot observa și la testarea asinergiei :

Tabel 4. Mersul între barele paralele fără sprijin

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial O O O O O

Final P P P P P

Tabel 5. Proba aplecării pe spate

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial O O O O O

Final P P P P P

Tabel 6. Din decubit dorsal și ridicarea în așezat cu brațele încrucișate

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial O O O O O

Final P P P P P



Tot așa se pot observa progrese și în cazul dimestriei și hipermetriei :

Tabel 7. Proba indice – nas ( dismetrie )

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial O O O O O

Final P P P P P

Tabel 8. Proba călcâi – genunchi ( hipermetrie )

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial O O O O O

Final P P P P P

27



În ceea ce privește ADL-urile și aici se pot observa progrese din partea pacienților :

Tabel 9. Încheierea nasturilor

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial P P P O O

Final PP PP PP P P




Tabel 10. Descheierea nasturilor

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial P P P O O

Final PP PP PP P P

Tabel 11. Ducerea unei căni la gură

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial P P P O O

Final PP PP PP P P

Tabel 12. Prinderea clemelor de un șervet

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial P P P O O

Final PP PP PP P P

Tabel 13. Prinderea și ridicarea unei sticle pline cu apă

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial P P P O O

Final PP PP PP P P

28




Testarea asinergiei se poate efectua și prin testarea calităților caligrafice și aici se

pot obeserva creșteri considerabile :

Tabel 14. Trasarea unor linii

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial P P P O O

Final PP PP PP P P

Tabel 15. Unirea unor puncte prin trasarea liniei

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial P P P O O

Final PP PP PP P P

Tabel 16. Alternarea liniilor cu puncte

Nume 1. H.I. 2. P.P. 3. T.E. 4. C.N. 5. B.M.

Inițial P P P O O

Final PP PP PP P P




29

Rezultatele din punct de vedere statistic sunt reprezentate cu ajutorul diagramelor.

În urma evaluărilor efectuate fiecărui semn care s-a notat îi corespunde o valoare de

procentaj pentru a putea fi interpretate statistic și pentru o vizibilitate clară a evoluției

pacienților :

‘’ O ‘’ echivalent cu 10 %

‘’ P’’ echivalent cu 50 %

‘’ PP’’ echivalent cu 75 %

‘’ I ‘’ echivalent cu 100 %

Acuma voi prezenta evoluția fiecărui pacient pentru o vizibilitate mai bună și clară

pentru a evidenția progresele dinaintea și după efectuarea planului kinetoterapeutic.

Reprezentare în procentaj a evoluției pacientului H.I.

Tabel 17. . Pacientul numărul 1. H.I. reprezentarea evoluției în procentaj de %

1. H.I. Proba marionetelor Închiderea și


pumnului

Proba moriștii

Inițial 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 %

Tabel 18. Pacientul numărul 1. H.I. reprezentarea evoluției în procentaj de %

1. H.I. Mersul între barele


Proba aplecării pe

spate

Decubit dorsal cu

ridicare în așezat cu


Initial 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 %

Tabel 19. . Pacientul numărul 1. H.I. reprezentarea evoluției în procentaj de %

1. H.I. Proba indice – nas Proba călcâi - genunchi

Initial 10 % 10 %

Final 50 % 50 %

30


1. H.I. Încheierea

nasturilor

Descheierea

nasturilor

Ducerea unei

căni la gură

Prinderea

clemelor de

un șervet

Prinderea și

ridicarea unei

sticle pline cu

apă

Inițial 50 % 50 % 50 % 50 % 50 %

Final 75 % 75 % 75 % 75 % 75 %


1. H.I. Mers între

paralele cu

ocolirea unui

obstacol

Trasarea unor

linii

Unirea unor

puncte prin

trasarea liniei

Alternarea

liniilor cu puncte

Inițial 50 % 50 % 50 % 50 %

Final 75 % 75 % 75 % 75 %

Reprezentare în procentaj a evoluției pacientului P.P.

Tabel 22. . Pacientul numărul 2. P.P. reprezentarea evoluției în procentaj de %

2. P.P Proba marionetelor Închiderea și


pumnului

Proba moriștii

Inițial 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 %

Tabel 23. Pacientul numărul 2. P.P. reprezentarea evoluției în procentaj de %

2. P.P. Mersul între barele


Proba aplecării pe

spate

Decubit dorsal cu



Initial 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 %

31

Tabel 24. . Pacientul numărul 2. P.P. reprezentarea evoluției în procentaj de %

2. P.P. Proba indice – nas Proba călcâi - genunchi

Initial 10 % 10 %

Final 50 % 50 %


2. P.P. Încheierea

nasturilor

Descheierea

nasturilor

Ducerea unei

căni la gură

Prinderea

clemelor de

un șervet

Prinderea și

ridicarea unei

sticle pline cu

apă

Inițial 50 % 50 % 50 % 50 % 50 %

Final 75 % 75 % 75 % 75 % 75 %


2. P.P. Mers între

paralele cu

ocolirea unui

obstacol

Trasarea unor

linii

Unirea unor

puncte prin

trasarea liniei

Alternarea

liniilor cu puncte

Inițial 50 % 50 % 50 % 50 %

Final 75 % 75 % 75 % 75 %

Reprezentare în procentaj a evoluției pacientului T.E.

Tabel 27. . Pacientul numărul 3. T.E. reprezentarea evoluției în procentaj de %

3. T.E. Proba marionetelor Închiderea și


pumnului

Proba moriștii

Inițial 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 %

32

Tabel 28. Pacientul numărul 3. T.E. reprezentarea evoluției în procentaj de %

3. T.E. Mersul între barele


Proba aplecării pe

spate

Decubit dorsal cu



Initial 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 %

Tabel 29. . Pacientul numărul 3. T.E. reprezentarea evoluției în procentaj de %

3. T.E. Proba indice – nas Proba călcâi – genunchi

Initial 10 % 10 %

Final 50 % 50 %


3. T.E. Încheierea

nasturilor

Descheierea

nasturilor

Ducerea unei

căni la gură

Prinderea

clemelor de

un șervet

Prinderea și

ridicarea unei

sticle pline cu

apă

Inițial 50 % 50 % 50 % 50 % 50 %

Final 75 % 75 % 75 % 75 % 75 %


3. T.E. Mers între

paralele cu

ocolirea unui

obstacol

Trasarea unor

linii

Unirea unor

puncte prin

trasarea liniei

Alternarea

liniilor cu puncte

Inițial 50 % 50 % 50 % 50 %

Final 75 % 75 % 75 % 75 %

33

Reprezentare în procentaj a evoluției pacientului C.N.

Tabel 32. . Pacientul numărul 4. C.N. reprezentarea evoluției în procentaj de %

4. C.N. Proba marionetelor Închiderea și


pumnului

Proba moriștii

Inițial 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 %

Tabel 33. Pacientul numărul 4. C.N. reprezentarea evoluției în procentaj de %

4. C.N. Mersul între barele


Proba aplecării pe

spate

Decubit dorsal cu



Initial 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 %

Tabel 34. . Pacientul numărul 4. C.N. reprezentarea evoluției în procentaj de %

4. C.N. Proba indice – nas Proba călcâi - genunchi

Initial 10 % 10 %

Final 50 % 50 %


4. C.N. Încheierea

nasturilor

Descheierea

nasturilor

Ducerea unei

căni la gură

Prinderea

clemelor de

un șervet

Prinderea și

ridicarea unei

sticle pline cu

apă

Inițial 10 % 10 % 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 % 50 % 50 %

34


4. C.N. Mers între

paralele cu

ocolirea unui

obstacol

Trasarea unor

linii

Unirea unor

puncte prin

trasarea liniei

Alternarea

liniilor cu puncte

Inițial 10 % 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 % 50 %

Reprezentare în procentaj a evoluției pacientului B.M.

Tabel 37. . Pacientul numărul 5. B.M. reprezentarea evoluției în procentaj de %

5. B.M. Proba marionetelor Închiderea și


pumnului

Proba moriștii

Inițial 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 %

Tabel 33. Pacientul numărul 5. B.M. reprezentarea evoluției în procentaj de %

5. B.M. Mersul între barele


Proba aplecării pe

spate

Decubit dorsal cu



Initial 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 %

Tabel 34. . Pacientul numărul 5. B.M. reprezentarea evoluției în procentaj de %

5. B.M. Proba indice – nas Proba călcâi - genunchi

Initial 10 % 10 %

Final 50 % 50 %

35


5. B.M. Încheierea

nasturilor

Descheierea

nasturilor

Ducerea unei

căni la gură

Prinderea

clemelor de

un șervet

Prinderea și

ridicarea unei

sticle pline cu

apă

Inițial 10 % 10 % 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 % 50 % 50 %


5. B.M. Mers între

paralele cu

ocolirea unui

obstacol

Trasarea unor

linii

Unirea unor

puncte prin

trasarea liniei

Alternarea

liniilor cu puncte

Inițial 10 % 10 % 10 % 10 %

Final 50 % 50 % 50 % 50 %

36

Graf.1. Reprezentare probei Marionetelor la toți pacienții

Graf.2.Închiderea și deschiderea rapidă a pumnului

37

Graf.3. Proba Moriști

Graf.4. Mersul între barele parelele fără sprijin

38

Graf.5. Proba aplecării pe spate

Graf.6. Ridicarea din decubit dorsal în așezat cu brațele încrucișate

39

Graf.7. Proba index – nas

Graf.8. Proba călcâi – genunchi

40

V. Concluzii

Recuperarea urmărilor provocate de ataxie este o activitate complexă și de lungă

durată. Recuperarea ataxiei nu se poate efectua numai concentrându-ne asupra întregului

organism, altfel nu vom obține rezultate semnificative. Recuperarea trebuie să înceapă

întotdeauna cu exerciții simple, ușoare, crescând treptat și aplicând exerciții mai grele și

mai complexe. Programul recuperator trebuie strict individualizat, luând în considerare

starea de sănătate actuală a bolnavului, fizionomia, dispoziția și vârsta.

Printre persoanele componente ale lotului de cercetare, rezultatele recuperării sunt

diversificate. Aceste rezultate depind de gravitatea afecțiunii și în aceeași măsură și

recuperarea acesteia.

Rezultatele cele mai vizibile le-am obținut la unul dintre pacienți prin recuperarea

mișcărilor de la 10 % la 50 %, reușind să efectueze puțin cât de puțin din activitățile de zi

cu zi (ADL – activity of daily living ).

Din punct de vedere global rezultatele au înaintat pozitiv deoarece la persoanele

participante la recuperare s-au îmbunătăţit coordonarea membrelor inferioare şi superioare,

s-a restabilit echilibrul, dar s-a reglementat şi mersul pacienţilor.

41

Bibliografie

1. Avramescu , E.T. : Bazele anatomice ale mișcării, curs practic pentru studenții

facultăților de kinetoterapie.

2. Clement, C.B. , (1981) : Aparatul locomotor. București : Editura Medicală

3. Cordun, M. (1995) : Kinetologie medicală. București : Editura Axa

4. Csermely, M. (2009) : Fizioterapia. Budapest : Medicina Konyv Kiado

5. Kiss, J. (1999) : Fizio-Kinetoterapia și recuperarea medicală în afecțiunile

aparatului locomotor. București : Editura Medicală

6. Marcu, V. & Dan, M. (2006) : Kinetoterapie/ Physiotherapy. Oradea : Editura

Universității din Oradea

7. Mărgărit, M & Mărgărit, F. (1997) : Principii kinetoterapeutice în bolile

neurologice. Oradea : Editura Universității din Oradea

8. Robănescu, N. (1992) : Reeducare neuromotorie. București : Editura Medicală

9. Szent Agothai, J. & Rethely, M. (2006) : Funkcionalis anatomia. Budapest :

Medicina Konyv Kiado

10. Zamora, E. & Crăciun D.D. (2005) : Anatomia omului. Cluj-Napoca : Editura

Risoprint

11. Zbenghe, T. (1999) : Bazele teoretice și practice ale kinetoterpiei. București :

Editura Medicală

12. Zbenghe, T. (1987) : Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare.

București : Editura Medicală

13. Zbenghe, T. (2008) : Kineziologie, știința mișcării. București : Editura Medicală

Documents

Disertatie Ataxie Cerebeloasa PDF