Disertatie - Final

__________________________________________________________________ Garantiile creditului bancar - Florescu Nicolae Adrian

Pagina 1 din 52

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU Facultatea de Drept

MASTER DREPTUL AFACERILOR

Promotia 2006

Lucrare de Disertatie

Masterand: Florescu Nicolae Adrian

Bucuresti


Pagina 2 din 52

GARANTIILE CREDITULUI BANCAR-

ELEMENT DE LIMITARE A RISCULUI IN CREDITARE

Autor: Florescu Nicolae Adrian


Pagina 3 din 52

CUPRINS:

Capitolul I - Riscul si activitatea de creditare pag. 5

A. Principiile activitatii de creditare

B. Definirea si identificarea riscurilor bancare

C. Importanta gestionarii riscurilor bancare

D. Riscul in activitatea de creditare

a. Rolul portofoliului b. Politica de creditare c. Riscul individual de creditare

Capitolul II – Reducerea riscului prin garantarea creditului pag. 14

A. Determinarea formelor de garantare a creditelor

B. Principiile generale ale garantiei creditului bancar

C. Clasificarea garantiilor

D. Conditii generale privind garantul

Capitolul III – Garantiile reale pag. 17

A. Privilegiul imobiliar al bancii creditoare in calitate de finantator

B. Ipoteca

⟩ Caracteristicile ipotecii ⟩ Tipuri de ipoteci ⟩ Conditiile contractului de ipoteca ⟩ Inscrierea intentiei de a ipoteca ⟩ Publicitatea ipotecii ⟩ Reductiunea ipotecii ⟩ Radierea ipotecii ⟩ Ipoteca asupra bunurilor viitoare ⟩ Particularitati ale contractului de ipoteca

C. Garantia reala mobiliara

⟩ Caracteristicile garantiei reale mobiliare ⟩ Constituirea garantiei reale mobiliare cu sau fara deposedare ⟩ Publicitatea garantiilor reale mobiliare


Pagina 4 din 52

D. Garantia reala mobiliara cu reguli specifice

a. Garantia cu depozit colateral b. Garantia cu titluri de valoare materializate c. Garantia cu titluri la purtator d. Garantia cu actiuni la purtator e. Garantia cu titluri la ordin f. Garantia cu titluri nominative g. Certificatul de depozit pe seminte h. Certificatul de depozit cu discount i. Garantia cu valori mobiliare dematerializate tranzactionate pe piete

de valori mobiliare j. Garantia cu actiuni k. Garantia cu fondul de comert l. Garantia cu nave m. Garantia cu aeronave n. Garantia cu cesiunea de credanta o. Garantia cu bunurile necorporale p. Garantia cu soldul creditor al contului curent q. Garantia cu veniturile inscrise in bugetele autoritatilor r. Garantia cu planul de afaceri

Capitolul IV – Garantiile personale pag. 45

A. Garantii emise de statul roman si de organele administratiei publice locale

B. Scrisoarea de garantie bancara-SGB

Tipuri de SGB.

C. Garantia de companie

D. Fidesjusiunea

E. Avalizarea titlurilor de credit

F. Emiterea de bilete la ordin avalizate bancii

G. Tragerea de cambii

H. Titluri de credit emise de terti

Capitolul V – Asigurarea creditului pag. 51 Documente de referinta / Bibliografie pag. 53


Pagina 5 din 52

CAPITOLUL I RISCUL SI ACTIVITATEA DE CREDITARE

A. Principiile activitatii de creditare Activitatea de acordare a creditelor se bazeaza pe urmatoarele principii

generale: 1) activitatea de angajare si acordare a creditelor sub toate formele, precum si

activitatea de asumare a unor riscuri, sa se bazeze pe resursele proprii si atrase ale bancii.

In acest scop, este necesar ca evidenta contabila sa fie structurata pe un sistem de conturi, corespunzator, in lei si valuta, de credite si disponibilitati deschise diferentiat, pe urmatoarele categorii: feluri de valuta; termen scurt, mijlociu, lung; feluri de capital ale agentilor economici: de stat, privat, mixt, strain sau al persoanelor fizice.

2) organizarea contabilitatii pe baze informatice, care sa asigure distribuirea zilnica a extraselor de cont bancare ale clientilor, balanta soldurilor conturilor clientilor si balanta rulajelor conturilor clientilor in forma stabilita de comun acord cu serviciul dedicat clientelei, in functie de necesitatea de analiza, controlul si evidenta acestora in materie de disponibilitati si credite existente in conturile clientilor, conturi pe care le au in administrare.

3) elementele de analiza care vor sta in toate cazurile la baza asumarii de catre banca a unor angajamente sunt urmatoarele:

a. incadrarea in strategia generala a bancii; aceasta strategie generala a bancii vizeaza atat mentinerea pe linia politicii monetare a BNR cat si obtinerea unui profit cat mai mare, evitarea riscurilor, gestionarea cat mai eficienta a resurselor bancii;

b. situatia concreta a fiecarui client; se vor urmari lichidarea, bonitatea, solvabilitatea, responsabilitatea activitatii desfasurate, precum si pozitia pe piata a fiecarui agent economic;

c. activitatea de asumare de angajamente si de derulare a operatiunilor de creditare, va fi treptat, pe masura posibilitatilor, descentralizata in sensul aprecierii serviciilor de clientela din punct de vedere al localizarii teritoriale.

In acest scop, data fiind tendinta generala de descentralizare a activitatii

economice se vor urmari deschiderea cat mai rapida de sucursale, in toate resedintele de judet si in marile orase industriale.

a) in toate cazurile, se va urmari corelarea directa, generala a posibilitatilor de refinantare existente in momentul respectiv;

b) o atentie deosebita se va acorda categoriilor de garantii ce se vor putea fi obtinute in acoperirea angajamentelor asumate, in numele clientilor sai, intre care, un loc deosebit trebuie sa ocupe garantiile materiale reale oferite de client, bazate pe propria loc activitate, precum si garantiile bugetare;

c) Directia Contencios, va trece la executarea garantiilor reale (ipoteci,


Pagina 6 din 52

gajul, scrisorile de garantie sau firma etc.) sau actionarea in justitie pentru recuperarea creantelor detinute asupra clientilor, in cazul in care se constata una din urmatoarele situatii:

una din declaratiile pe linie financiar contabila, de organizare contabila, sau de orice alta natura solicitata de banca, se va dovedi falsa;

obiectul nu se inscrie in parametrii de eficienta economica; clientul nu are suficiente disponibilitati in conturile sale pentru achitarea la

termen si in cuantumul prevazut, a obligatiilor ce-i revin, fata de banca; derularea operatiunilor legate de angajamentele asumate de banca, pentru si in

numele clientelei, trebuie sa asigure alocarea unor sume importante pentru constituirea de provizioane de risc, daca tinem seama de gradul de incertitudine ridicat, generat de faptul ca majoritatea clientilor sunt noi, precum si de necesitatea acoperirii angajamentelor asumate in conformitate cu practica bancara internationala.

B. Definirea si identificarea riscurilor bancare

Cel mai adesea, riscurile bancare sunt considerate din doua puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic si cel practic.

Atunci cand definesc riscul si gestiune a riscului, cel mai multi autori se concentreaza asupra functiei clasice a bancilor, de intermediere in sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest punct de vedere este tratata indeosebi problema unor pierderi neprevazute la activele bancare, pierderi cauzate de riscuri de piata, de credit sau de lichiditate.

Alti autori se concentreaza asupra unor pierderi – potentiale sau efective – cauzate de riscuri cu totul aleatoare si necontrolabile, ca de exemplu frauda, incendiul sau catastrofele naturale. Cei mai multi practicieni abordeaza, de regula, o singura grupa sau o clasa de riscuri, cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune si doar foarte rar sunt analizate si mecanismele de transmisie / amplificare a riscului suportat de institutia financiara.

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii bancii sau institutiei financiare in chestiune, atat un impact in sine (de regula sub forma pirderilor directe suportate), cat si un impact indus cauzat de efectele asupra clinetelei, personalului, partenerilor si chiar asupra autoritatii bancare.

In functie de punctul de vedere din care facem analiza riscului, acesta poate fi definit in mod diferit. Vor adopta ca definitie standard pe cea lingvistica si vom considera drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte adverse pentrui subiect. In acest context, prin expunerea la risc vom intelege valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suporta sau pe care le-ar putea suporta institutia financiara in cauza. Din aceasta definitie rezulta ca expunerea la risc poate fi efectiva sau potentiala.

Daca acesta este cadrul – foarte general – in care vom aborda problema riscurilor bancare, atunci putem prezenta si diferite acceptiuni care se dau riscului bancar ca pe diferite tipuri de riscuri bancare. Si, desi perspectiva celor mai multe analize bancare asupra riscului este ingusta trebuie sa subliniem inca de acum ca acesta este generat de o multime de operatii si proceduri. De aceea, in domeniul financiar cel putin, riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri, de cele mai multe ori interdependente prin aceea ca pot avea cauze comune sau ca


Pagina 7 din 52

producerea unuia poate genera in lant alte riscuri. Drept urmare, aceste operatiuni si proceduri genereaza in permanenta expunere la risc.

Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confrunta bancile in operatiunile lor curente si nu doar riscurile specifice activitatii bancare clasice. Ca agenti care opereaza pe diverse piete financiare, bancile se confrunta si cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar), dar pe care trebuie sa le gestioneze.

C. Importanta gestionarii riscurilor bancare Este, desigur evident ca o strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda

atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza, de fapt, minimalizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a bancii. Sustinem ca este evident deoarece obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari.

Numai ca nu intotdeauna aceste doua obiective – cel general si cel sectorial – se afla in concordanta. S-ar putea ca, in anumite situatii, costul implementarii si exploatarii procedurilor care vizeaza gestiunea riscurilor sa fie mai mare decat expunerea potentiala la risc. Ceea ce nu inseamna decat ca si aceste programe trebuie selectate in functie de criterii de eficienta. In alte cazuri s-ar putea ca strategia bancii sa implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. In acest caz decizia trebuie luata intotdeauna avand in vedere si cheltuielile suplimentare necesare pentru asigurarea unei protectii corespunzatoare si pierderile potentiale mai mari. Dar daca decizia este de asa natura, atunci minimalizarea riscurilor bancare nu trebuie in nici un caz sa se transforme intr-un obiectiv in sine. De altfel, obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilitatii, minimizarea expunerii la risc si respectarea reglementarilor bancare in vigoare. Dintre acestea nici unul nu are un primat absolut, una din sarcinile conducerii bancii fiind si aceea de a stabili obiectivul managerial central al fiecarei perioade.

Importanta gestiunii riscurilor bancare nu se rezuma totusi doar la minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanenta a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai constiinciosi in indeplinirea sarcinilor de servici, nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activitati frauduloase. Existenta unor programe adecvate pentru prevenirea si controlul riscurilor bancare contribuie si la impunerea institutiei in cadrul comunitatii bancare, nu de putine ori experienta unor astfel de programe conditionand admiterea sau participarea bancii respective la asociatii interbancare (indeosebi de plati) sau obtinerea unor calificative superioare din partea autoritatii bancare.

Si, nu in cele din urma, o gestiune eficace a riscurilor bancare isi va pune amprenta si asupra imaginii publice a bancii. Clientii doresc o banca sigura si actionarii la fel. Soliditatea unei banci ii atrage insa pe deponenti in conditiile in care depozitele nu sunt asigurate in mod obligatoriu. Daca bancile nu sunt obligate sa se asigure de raspunderea civila fata de deponenti, atunci interesul acestora pentru alegerea celor mai sigure institutii este diminuat; principalul criteriu devine rentabilitatea plasamentului. Poate sa apara atunci o selectie adversa pentru care este foarte probabil ca bancile cu cele mai mari probleme, in lipsa de lichiditate, sa acorde cele mai ridicate dobanzi. Pentru evitarea acestei selectii adverse, este


Pagina 8 din 52

preferabil ca asiguratorul sa perceapa prime de asigurare diferentiate, mai ridicate pentru bancile cu o gestiune deficitara a riscurilor (cazul SUA) astfel incat sa existe o penalizare explicita pentru acestea.

In Romania bancile au facut fata tuturor factorilor de instabilitate financiara intr-un context de instabilitate generala generata de procesul de tranzitie. Tranzitia a insemnat pentru bancile romanesti modificarea statutelor (ele operand ca societati pe actiuni), a cadrului legal de operare (legea permitand angajarea intr-o gama larga de operatiuni financiare), libertatea in alegerea partenerilor interni si externi, concurenta din partea altor institutii financiare (fondurile de plasament) si altor banci (romanesti, create dupa 1990 si straine), reducerea refinantarii directe de catre banca centrala, schimbarea permanenta a normelor prudentiale de catre BNR si deteriorarea situatiei financiare a majoritatii clientilor mari. In aceste conditii, pentru conducerea bancilor, implementarea unor politici adecvate de gestiune a riscurilor devine o necesitate, ca si asimilarea de catre salariati a unor noi tehnici si instrumente de gestiune a riscurilor.

In sectorul bancar cresterea a devenit un atribut esential al performantei bancare. Ea nu este un scop in sine ci este impusa de rentabilizarea investitiilor in tehnologii noi, posibila doar in conditiile "productiei de masa". Procesul de crestere in sectorul bancar are doua componente: cresterea in domeniul serviciilor bancare traditionale (creditarea clientilor, efectuarea viramentelor, gestiunea patrimoniului) si cresterea in zona noilor servicii bancare (gestiunea de trezorerie, operatiuni pe piata de capital, servicii informatice si de informare, asigurari). El este caracterizat de faptul ca are lor intr-un context concurential si are drept rezultat prestarea de catre institutia financiara a unei game largi de servicii. Unele din aceste servicii sunt noi si personalul este lipsit de experienta, iatr altele presupun operarea pe piete cu care bancile nu sunt familiare si atunci personalul pare lipsit de profesionalism.

Drept urmare imaginea bancilor pe pietele financiare tinde sa fie una deficitara, pentru ca ele risca sa fie tratate de catre partenerii mai specializati drept conglomerate formate la voia intamplarii, conduse de persoane ignorante in noile domenii si inconstiente de capacitatea neta de castig sau riscurile specifice (exemplul bancii Baring's).

In conditiile unui management corect, cresterea operatiunilor in cele doua arii mari – servicii traditionale si servicii noi – ar trebui sa aiba un efect sinergetic. Insa pierderile suportate de unii actionari si volatilitatea veniturilor duc la diminuarea valorii de piata a bancilor, ceea ce face extrem de scumpa procurarea de capital suplimentar (necesar pentru protectia generala a institutiei in conditii de crestere). Deoarece comunicarea bancilor cu publicul si chiar cu actionarii, in ceea ce priveste gestiunea riscurilor bancare, este deficienta (in Romania in special) piata tinde sa trateze toate bancile la fel. Proasta gestiune a catorva banci poate influenta negativ si imaginea publica a celorlalte.

In concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata pentru stabilizarea veniturilor in timp are rolul unui amortizor de soc. In acelasi timp, consolidarea valorii actiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reala cu pietele financiare si implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare. Toate bancile si institutiile financiare trebuie sa-si imbunatateasca intelegerea si practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite game de produse in anii '90. Daca procesul de gestiune a riscurilor bancare si sistemul global de management sunt efective, atunci banca va avea succes. Bancile pot gestiona cu succes riscurile bancare daca recunosc


Pagina 9 din 52

rolul strategic al riscurilor, daca folosesc paradigma de analiza si gestiune in vederea cresterii eficientei.

D. Riscul in activitatea de creditare

Rolul calitatii portofoliului

Pentru multi observatori principala operatiune bancara este creditarea. Intr-adevar, intre plasamentele bancilor, pe primul loc se situeaza creditele. Felul in care banca aloca fondurile pe care le gestioneaza poate influenta intr-un mod hotarator dezvoltarea economica la nivel local sau national. Pe de alta parte, orice banca isi asuma, intr-o oarecare masura, riscuri atunci cand acorda credite si, in mod cert, toate bancile inregistreaza in mod curent pierderi la potofoliul de credite, atunci cand unii dintre debitori nu-si onoreaza obligatiile. Oricare ar fi insa nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate daca operatiunile de creditare sunt organizate si gestionate cu profesionalism.

Din acest punct de vedere, cea mai importanta functie a conducerii bancii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauza a falimentelor bancare. Dupa cum se arata intr-un raport al Oficiului Controlului Monedei din SUA referitor la cauzele principale ale falimentelor bancare din aceasta tara in anii '80, intre acestea se inscriu:

⟩ neatentia in formularea normelor de creditare; ⟩ prezenta unor conditii de creditare prea generoase cuplata cu lipsa unor

normative clare; ⟩ nerespectarea normelor interne de creditare de catre personalul bancii; ⟩ concentrarea riscanta a creditelor pe anumite piete; ⟩ slabul control exercitat asupra personalului (inspectori); ⟩ cresterea excesiva a valorii portofoliului de credite, peste posibilitatile

rezonabile ale bancii de a acoperi riscurile; ⟩ sisteme defectuoase sau inexistente de detectare a creditelor cu probleme; ⟩ necunoasterea fluxului de trezorerie al clientilor; ⟩ creditarea preferentiala (sub conditiile de piata).

Pentru a depasi deficientele sistemice si procedurile de acest gen, care duc la cresterea pierderilor de portofoliu de credite, bancile trebuie sa conceapa si sa implementeze politici de creditare performante si sa angajeze/pregateasca un personal cu un profesionalism ireprosabil, care sa inteleaga si sa respecte disciplina acestor norme.

Politica de creditare

Pentru ca o politica bancara de creditare sa se dovedeasca si utila, ea trebuie sa indeplineasca conditii de formulare corecta si continut complet.

O politica de creditare poate fi apreciata ca fiind corecta daca in elaborarea ei s-a acordat prioritate atingerii urmatoarelor obiective:

⟩ selectia unor credite sigure si cu o probabilitate maxima de rambursare; ⟩ asigurarea unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune

banca; ⟩ incurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor pietei pe care opereaza

banca.


Pagina 10 din 52

Continutul unei politici de creditare comporta trei parti principale: formulari

politice cu caracter general referitoare la sarcinile compartimentului de creditare si la calitatile optime ale portofoliului de credite, principii si proceduri recomandate in constituirea si administrarea portofoliului de credite si, in fine proceduri si parametri detaliati de creditare, specifici fiecarui tip de credite – normele de creditare.

Partea intai are menirea de a stabili cadrul general si obiectivele politicii de creditare. Structura sa generala ar putea fi urmatoarea:

A. Obiective B. Strategii B. 1. Tipuri de credite si structura portofoliului de credite B.2. Structura creditelor in functie de lichiditatea si scadenta lor B.3. Marimea portofoliului de credite. C. Piete (zone comerciale) D. Caracteristici ale creditelor D.1. Tipuri de credite D.2. Garantii D.3. Termeni de creditare. E. Responsabilitati referitoare la aprobarea creditelor si controlul calitatii

acestora. Obiectivele politicii de creditare pot fi interne sau externe, in functie de

prioritatile bancii. Obiectivele concrete trebuie sa defineasca rolul bancii respective, asa cum si-l

asuma ea, apoi rentabilitatea globala stabilita pentru perioada respectiva, imaginea pe care doreste sa o impuna pe piata, increderea publicului, gradul de agresivitate in concurenta cu ceilalti competitori. Dincolo de aceste obiective de ordin general, menite sa asigure racordarea efortului compartimentului de credite la cel global al bancii, pentru asigurarea unui efect de sinergie, obiectivele politicii de creditare pot si trebuie sa fie particularizate pentru acest domeniu de activitate prin stabilirea sarcinii de crestere medie (anuala sau trimestriala) a portofoliului de credite (in preturi constante) si a marimii acestui portofoliu relativ la activele sau depozitele bancare totale.

Strategiile de creditare vizeaza trei domenii distincte. Strategia in domeniul structurii creditelor bancare stabileste ponderea

diferitelor categorii de credite in total, directiile si limitele minime de diversificare a portofoliului, precum si gradul de participare eventuala la credite sindicalizate. Fiind cel mai important activ bancar, creditele (esalonarea rambursarii lor) au o importanta deosebita pentru asigurarea lichiditatii bancare, o data cu asigurarea rentabilitatii bancare. Si, desi obiectivul principal al politicii de creditare il reprezinta minimizarea riscului de creditare, nici gestiunea altor riscuri bancare nu trebuie neglijata.

Lichiditatea stabilita in functie de structura activelor si pasivelor bancare este una din restrictiile majore ale structurii (in functie de scadenta) a creditelor bancare; aceasta deoarece – in lipsa unei piete secundare suficient de dezvoltate (titularizare) lichiditatea creditelor este determinata aproape exclusiv de scadenta lor.

In cele din urma obiectivele de ordin strategic referitoare la marimea portofoliului de credite sunt cele care determina cuantificarea agresivitatii bancii, asa cum a fost ea formulata global la primul punct. O politica agresiva se caracterizeaza prin crestere absoluta (valoare in preturi constante) si relativa (pondere in totalul


Pagina 11 din 52

activelor bancare) a portofoliului de credite. Pe termen scurt o astfel de politica poate duce la o crestere a veniturilor, dar este mai putin sigur ca aceasta crestere va atrage si o crestere de rentabilitate. Cresterea rapida a valorii portofoliului de credite sporeste in mod evident riscurile legate de gestiunea acestui portoliu. Cel mai riscant element il reprezinta scaderea potentiala a calitatii portofoliului, datorita presiunii pe care o exercita asupra peronalului gestiunea mai multor clienti si imperativul strategic al cuceririi pietei; daca acest imperativ devine o prioritate, atunci el poate sa se transforme in crestere cu orice pret si, cel mai adesea, acest pret il reprezinta cresterea expunerii globale la risc a bancii.

Definirea pietelor sau a zonelor comerciale pentru banca este un element de politica pe termen lung si realizarea acestui obiectiv cere timp, mai ales atunci cand se impune o schimbare radicala de orientare. Politica de creditare trebuie sa defineasca fara echivoc piata primara si secundara pe care se vor desfasura activitatile de creditare, precum si prioritatile geografice. Este evident ca aceasta componenta a politicii de creditare este valabila, in continut, in functie de talia bancii: pentru o banca internationala acestea se prezinta sub forma unor regiuni sau grupe de tari deservite de unitati bancare proprii si definite prin volum de activitate si operatii. Pentru bancile mai mici (majoritatea bancilor ramanesti) zona comerciala are un caracter preponderent national sau chiar local (regional). Continutul efectiv al acestui element de politica de creditare trebuie sa contina definirea explicita a zonei deservite in mod regulat de filiale sau agentii proprii, stabilirea in afara zonei sale comerciale, proprii precum si conditiile de acceptare exceptionale a altor credite.

In ceea ce priveste standardele de creditare la acest nivel prezentarea lor nu este decat globala si legata de contextul stabilit de strategia de creditare a bancii pentru parioada curenta. Ele trebuie sa cuprinda precizari referitoare la tipurile de credite, garantii si termene. Definirea tipurilor de credite presupune stabilirea unor liste pentru: creditele preferate de banca, creditele de evitat datorita riscului ridicat si pentru creditele interzise, de regula in virtutea unor restrictii legale. Apoi trebuie specificate tipurile de garantii (mobiliare si imobiliare) pe care banca este dispusa sa le accepte, in virtutea expertizei proprii, a expertizei partenerilor traditionali sau a evolutiei conditiilor de pe piata si a celor legale. Termenele avute in vedere sunt cele referitoare la periodicitatea reevaluarii factorilor de risc, inclusiv a costurilor si a pretului creditului.

Tot prin politica de creditare trebuie stabilite limitele responsabilitatii tuturor celor implicati in procesul de creditare. Este vorba, in principal, de limitele raspunderii ofiterilor de credite si ale comitetelor de credit. Aceste limite depind de experienta si de pozitia ofiterului, de garantii, de sezonalitate, precum si de capitalul/talia bancii.

Partea a doua a politicii de creditare contine principiile si procedurile pe care banca isi bazeaza procesul de creditare. Cuprinde urmatoarele elemente:

⟩ protectia prin asigurare; ⟩ documentatia si garantiile mobiliare; ⟩ incasarea creditelor restante si recuperarea garantiilor; ⟩ norme si reglementari legale; ⟩ stabilitatea ratei dobanzilor percepute; ⟩ informatii financiare solicitate de la debitori; ⟩ etica profesionala si conflictele de interese; ⟩ examinarea si controlul periodic al calitatii creditelor.

Protectia prin asigurare se poate realiza pentru bunuri (cele care se constituie


Pagina 12 din 52

in garantii, dar nu numai), pentru persoane (cadrele de conducere pentru raspundere civila sau pentru rapiri, dar si asigurari de viata pentru debitorii individuali in cazul creditelor pe termen lung), pentru banca insasi ca beneficiar de asigurari si reasigurari (pentru riscul de creditare). De regula, este recomandabil sa se incheie contractul de asigurare pentru toate riscurile asigurabile in conditii de eficienta.

Documentatia si garantiile mobiliare solicitate trebuie sa se constuie in dosare de creditare uniforme la nivelul intregii banci, indiferent de locatia unitatii bancare operative si de personalul angajat. Implementarea cerintelor vazand aceast caracter unitar poate ridica probleme semnificative la nivelul bancilor mai mici, datorita raporturilor personale ale functionarilor acestora cu clientii bancii.

Tratamentul creditelor restante si recuperarea garantiilor se poate realiza printr-un compartiment specializat care poate avea si sarcini de control. Procedura – scrisa – cuprinde informatiile de semnalizare a dificultatilor, detectia acestora, raportarea masurilor immediate, controlul garantiilor si, eventual detectia fraudelor. Creditele restante pot avea cauze obiective, legate de evolutia ciclului economic, sau cauze subiective, care sunt, de fapt, un eufemism pentru a desemna managementul defectuos.

Detectia problemelor se poate face din timp daca evolutia calitatii debitorului si a mediului sau economic sunt urmarite indeaproape de banca. Pentru un ofiter de credite experimentat pot constitui semnale reducerea disponibilului in cont, cresterea frecventei apelului la liniile de credit, nerambursarea la termen, depunerea cu intarziere a rapoartelor financiare, etc. Odata ce se inregistreaza o intarziere la plata, se pot lua o serie de masuri imediate, care presupun negocierea unui plan de masuri cu debitorul si revederea termenilor contractului de creditare. In politica de creditare trebuie sa se prevada ce poate sa afecteze renegocierea contractului; cel mai adesea sunt vizate scadentele (reesalonari), raportarile (frecvente si detailate), incheierea unor conventii suplimentare referitoare la limitarea activitatii debitorului si la gradul de implicare a bancii in luarea deciziilor manageriale, garantii suplimentare (reale si personale).

Reglementarile legale reprezinta un element dinamic al mediului in care opereaza banca si, de aceea, politica de creditare trebuie sa reflecte nu numai starea actuala a sistemului de reglementari ci si, in masura in care acest lucru este posibil, cele mai probabile directii de concentrare a autoritatilor bancare. Reglementarile bancare echivaleaza cu impunerea unor limite si a unor interdictii referitoare la activitatea de creditare: operatii si volum. Autoritatea bancara efectueaza inspectii periodice pentru a stabili gradul de respectare a a restrictiilor in vigoare la nivelul institutiei respective. Aceste inspecti au, de regula, un caracter periodic si urmaresc o serie de obiective, intre care: lichiditatea si solvabilitatea bancii, incadrarea in normele legale in vigoare, calitatea si lichiditatea activelor bancare, precum si calitatea sistemelor proprii de protectie si control intern. In masura in care aceste lucruri sunt cunoscute de conducerea bancii si in baza experientei trecute a institutiei bancare, ele trebuie mentionate in politica de creditare pentru uzul tuturor functionarilor, astfel incat inspectia autoritatii bancare sa nu constituie pentru acestia un stress inutil si pentru ca ei sa acorde prioritate domeniilor vizate de inspectori.

Politica de creditare are un rol deosebit de important si pentru stabilirea unitara a criteriilor de stabilirea pretului. Cel mai important element il reprezinta determinarea nivelului dobanzii percepute, a ratei acesteia. Trebuie prezentate toate procedurile de determinare a acesteia, modul lor de folosire si elementele in functie de care se poate stabili acest nivel: costul fondurilor bancare, primele de risc,


Pagina 13 din 52

comisioanele bancare, rata dobanzii pe piata, rata de baza sau preferentiala a dobanzii. In afara de aceste elemente, trebuie specificate si celelalte componente ale costului creditului pentru debitor, cum ar fi soldul minim creditor al contului acestuia sau alte servicii financiare oferite de banca clientului.

Informatiile financiare solicitate de la client trebuie sa fie si ele specificate in politica de creditare pentru a nu apare diferente semnificativede tratament intre cererile tratate de diferiti ofiteri de credite si intre diferiti clienti tratati de acelas ofiter. Accesul la aceste informatii necesita solicitarea rapoartelor financiare periodice si intocmirea situatiei financiare periodice si intocmirea situatiei financiare personale pentru actionari, directori, clienti individuali. Rapoartele financiare periodice cele mai solicitate sunt bilantul si declaratia de impunere. Veridicitatea informatiilor continute de aceste rapoarte este asigurata prin expertizare, doar pentru firmele mari; problema principala o reprezinta debitorii mici, pentru care banca trebuie sa faca si verificari faptice (de garantie, de exemplu). La verificarea scriptica trebuie sa se urmareasca valoarea de inregistrare a activelor si daca activele sunt grevate de alte obligatii (eventual ipoteci).

Examinarea si controlul periodic al calitatii creditelor reprezinta un alt element esential al politicii de creditare, relativ recent in practica bancara, determinant pentru asigurarea unui nivel de risc minim. Inspectarea periodica a portofoliului de credite trebuie definita prin obiectivele urmarite, formulata fara ambiguitati si organizata corespunzator. Obiectivele urmarite sunt: reducerea pierderilor la portofoliul de credite, detectarea prematura a erorilor si a problemelor, stimularea initiativei ofiterilor de credite pentru autocontrol si informare, respectarea standardelor formale de creditare prin verificarea dosarelor de creditare, respectarea normelor interne si a celor legale, informarea prin exceptie si periodica a conducerii cu privire la starea si evolutia calitatii portofoliului de credite, fundamentarea prelevarilor pentru pierderi. La fiecareinspectie se culeg, transmit si analizeaza informatii privind: starea financiara si capacitatea de rambursare a debitorului, documentatia (daca dosarul de credit este complet si actualizat), respectarea politicii de creditare a bancii, existenta si valoarea garantiilor, incadrarea in limitele stabilite de reglementarile legale si rentabilitatea aparenta. In acest fel inspectia isi poate realiza functia esentiala de feed-back pentru conducerea bancii. Evident, inspectarea tuturor dosarelor de credit nu este posibila, mai ales in grupa creditelor pentru particulari (numeroase si de valoare mica) pentru care rentabilitatea plasamentului si marimea expunerii nu justifica cheltuielile de examinare. Exista, de aceea, mai multe metode de alegere a dosarelor de credit ce urmeaza a fi examinate. Una dintre acestea consta in stabilirea unui plafon minim al angajamentului fata de banca, urmand ca toate creditele cu valori peste plafon sa fie supuse examinarii. Plafonul trebuie actualizat periodic in functie de inflatie, evolutia costurilor procesului de examinare si strategia bancii. O alta metoda este cea a selectiei aleatoare a unui anumit numar de dosare de creditare in functie de restrictii date, de capacitate, sub forma timpului total disponibil al echipei de inspectori sau sub forma numarului maxim de dosare de creditare de examinat intr-un timp dat. Se poate folosi si o combinatie a celor doua metode cu un plafon relativ ridicat si o examinare aleatoare a dosarelor situate sub plafonul valoric.

Partea a treia a politicii de creditare cuprinde normele de creditare pe tipuri de credite: credite imobiliare ipotecare, credite pentru constructii/investitii, credite pentru stocuri, credite pe termen lung, credite pentru cumpararea unor bunuri mobile, credite agricole, credite personale si, eventual, credite cumparate. Normele trebuie sa cuprinda descrierea tipului de credit, destinatia creditului, scadentele


Pagina 14 din 52

preferate, tarifarea (dobanda, rate, comisioane, solduri minime creditoare, etc.), plafoane (minime si/sau maxime), asigurarile, garantiile solicitate, procedura de aprobare a creditului.

Riscul individual de creditare Orice credit reprezinta o anticipare a unor incasari viitoare. Din aceasta

perspectiva, fluxul de incasari, orice credit comporta riscul ca aceste incasari sa nu se realizeze deloc sau partial. Acest risc mai este numit si risc de insolvabilitate al creditorului; el este esential in activitatea bancara deoarece principala functie a unei banci o reprezinta acordarea de credite. Aprecierea justa a riscului de credit este, deci, de o importanta majora pentru banca. Fiind mai usor sa prevenim decat sa vindecam, pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai imprtanta etapa a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare.

In aceasta faza comportamentul unei banci poate fi astfel prezentat: un credit nu se acorda decat daca se poate estima ca probabilitatea rambursarii o depaseste pe cea a nerambursarii. Aprecierea acestei capacitati de rambursare se poate face, daca are la baza proceduri diferite, in functie de debitor: agentul economic, persoana privata, stat.

CAPITOLUL II REDUCEREA RISCULUI PRIN GARANTAREA CREDITULUI

A. Determinarea formelor de garantie a creditelor Necesitatea garantarii creditelor decurge din existenta riscului imprumutului.

Deci banca trebuie sa asigure ca agentii economici care trebuie sa se imprumute au capacitatea restituirii creditelor si ofera posibilitatea recuperarii acestora si a dobanzilor aferente, cand nu isi achita aceste obligatii.

Posibilitatile de rambursare sunt determinate pe baza analizei financiare si economice, a altor indicatori, date, studii, avizari. Se pune accent pe indicatorii economico-financiari si pe proiecte de investitii prezentate la banca si pentru care se solicita credite. Studiul de fezebilitate trebuie sa constituie si de data aceasta (a stabilirii operatiilor) documetului principal. Se deduce din afirmatia de mai sus, ca existenta si determinarea exacta a garantiilor este mai importanta in cazul creditelor pe termen lung. Este firesc sa fie asa, intrucat imobilizarea fondurilor in credite este mai mare si mai de lunga durata in cazul creditarii obiectivelor este normal ca garantiile imobiliare nu pot fi puse de regula in cazul creditelor pe termen scurt, intrucat patrimoniul agentului economic ar fi in permanent pericol de a se faramita si diminua. Se poate afirma ca garantiile reprezinta acoperirea materiala a datoriilor legate de creditele solicitate sau acordate.

In practica internationala si cea romanesca exista trei tipuri principale de garantii pentru credite si anume:

⟩ garantii reale ⟩ garantii personale ⟩ alte garantii.


Pagina 15 din 52

Garantiile constituie deci un privilegiu pentru banca in raport cu alti creditori. Garantiile pentru credite sunt asiguratorii si sunt oferite, atat de agentii economici care imprumuta, cat si de alte persoane juridice sau fizice, care devin in acest fel garanti.

Garantia este asa de importanta incat exista si o clasificare a creditelor acordate de bancile comerciale in functie de acest criteriu. Astfel, exista creditul garantat sau acoperit si creditul negarantat cu valori materiale. Creditul negarantat poate fi individual, cand se acorda unei persoane fizice fara nici o obligatie sau formalitate, creditul cu gir personal, pentru fiecare operatiune si creditul prin scont de polite. In acest din urma caz, mai multe persoane prin obligatii luate anterior, garanteaza rambursarea la scadenta.

B. Principii generale ale garantiei creditului bancar

Garantia se poate constitui prin act juridic unilateral sau prin contract de

garantie, in functie de specificul garantiei si/sau de practica in materie. Contractul de credit bancar si contractele de garantie accesorii acestora sunt titluri executorii, potrivit legii bancare.

Putem defini garantia, ca fiind mijlocul juridic care confera creditorului garantat fie prioritate fata de ceilalti creditori cu privire la urmarirea silita a unui bun determinat din averea debitorului sau intreaga avere a acestuia, fie posibilitatea ca, in caz de neexecutare din partea debitorului, sa urmareasca silit o alta persoana care s-a angajat sa execute obligatia debitorului, in calitate de garant sau bunurile cu care acesta a garantat.

Functia esentiala a garantiilor este de a evita sau reduce riscul nerecuperarii sumelor datorate de debitor fata de creditor, daca debitorul nu isi executa obligatiile la termenele si in conditiile prevazute in contractul de credit. Calitatea de garant o poate avea atat debitorul din contractul de credit cat si terte persoane juridice si/sau fizice. In temeiul contractului de credit banca are doar calitatea de creditor chirografar, calitate care ii confera un drept de gaj general asupra intregului patrimoniu al debitorului fara a-i asigura prioritate.

In consecinta, pentru evitarea sau diminuarea riscurilor si pentru desfasurarea unei activitati prudentiale, banca isi poate asigura drepturile de recuperare a creantelor sale, prin incheierea unor acte/contracte de garantie, accesorii la contractul de credit.

Un act/contract de garantie accesoriu la un contract de credit nu poate fi executat pentru recuperarea de catre banca a creantelor sale rezultate dintr-un alt contract de credit. In situatia declansarii procedurilor de executare silita, garantul poate fi executat ca si debitorul, in limitele si conditiile cuprinse in actul/contractul de garantie, banca avand dreptul de a alege intre debitor sau garant, daca garantul s-a obligat in solidar cu debitorul.

De regula, o garantie reala va garanta un singur contract de credit. Un bun poate fi acceptat in garantia mai multor contracte de credit cu conditia includerii in toate contractele de credit a clauzei potrivit careia in cazul in care imprumutatul nu isi indeplineste oricare din obligatiile asumate prin unul din contractele de credit, banca poate declara toate creditele scadente si platibile cu dobanzile , comisioanele, spezele si oricare alte sume aferente. Acordurile de garantie/contracte de credit, in cazul in care debitorul beneficiaza si de alte credite, de regula, vor fi garantate cu alte


Pagina 16 din 52

garantii reale.

C. Clasificarea garantiilor

Clasificarea garantiilor se poate face dupa mai multe criterii, si anume: a) dupa natura lor, acestea pot fi :

i) garantii reale: - privilegiul - ipoteca - garantia reala mobiliara

ii) garantii personale (fidejusiunea):

- garantii emise de stat ca persoana juridica de drept privat; - garantii emise de autoritatile administratiei publice locale; - scrisoarea de garantie bancara; - garantia de companie; - fidejusiunea acordata de persoane fizice; - asigurarea de risc financiar

b) dupa calitatea garantului pot fi: i) acordate de o persoana fizica ii) acordate de o persoana juridica Este de preferat ca garantiile personale sa fie oferite de persoane terte,

distincte de debitor intrucat creditorul poate urmari intreaga avere a debitorului sau in virtutea dreptului de gaj general.

D. Conditii generale privind garantul

Garantia personala se poate constitui de catre persoane fizice si juridice cu capacitate deplina de exercitiu, respectiv de :

a) persoana fizica, alta decat debitorul principal (fidejusiunea) b) persoana juridica, alta decat debitorul principal (sub forma scrisorii de

garantie bancara,avalului, garantiei de companie, garantiilor emise de autoritatile administratiei publice locale, de fondurile de garantare, de societati de asigurare-reasigurare); Garantiile reale se constituie de persoane fizice si juridice cu capacitate deplina de exercitiu si care au calitatea de proprietar sau vor avea aceasta calitate in cazul bunurilor viitoare. In toate cazurile de constituire a garantiilor reale se vor avea in vedere urmatoarele:

a) Daca bunul adus in garantie apartine mai multor proprietari, contractul de garantie va fi semnat de toti proprietarii.

b) Daca garantia se constituie de catre o persoana juridica, se verifica inainte de incheierea contractului de garantie ca decizia de a garanta sa fie luata in conformitate cu prevederile legale si cu cele din actul constituitiv al societatii.

c) Bunul sa fie corect si suficient de bine individualizat pentru a evita eventualele contestatii cu privire la bunul adus in garantie. Actul juridic prin care se constituie garantiile poate fi : - act juridic unilateral: garantia de companie, garantia statului, a organelor administratiei publice locale, scrisoarea de garantie bancara.


Pagina 17 din 52

- act juridic bilateral: contractul de ipoteca, contractul de garantie reala mobiliara, contractul de fidejusiune, contractul de garantare incheiat cu fondurile de garantare a creditelor sau scrisorile de garantare ale fondurilor de garantare a creditelor, politele de asigurare.

CAPITOLUL III GARANTIILE REALE

Garantiile reale sunt mijloace juridice prin care anumite bunuri mobile

(corporale sau necorporale) sau imobile (terenuri, constructii sau terenuri si constructii) apartinand debitorului sau unui tert sunt indisponibilizate din punct de vedere juridic si afectate cu titlu special, in vederea garantarii executarii obligatiilor nascute din contractul de credit bancar.

Conditii generale privind bunurile care fac obiectul garantiilor reale

Bunurile imobile si mobile, corporale sau necorporale, ce fac obiectul garantiilor admise in garantarea creditelor acordate, trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii :

a) sa fie in circuitul civil, adica sa poata circula liber, neingradit, sa poata fi dobandite, detinute sau instrainate prin acte juridice civile. Sunt scoase din circuitul civil ( inalienabile) bunurile aflate in domeniul public al statului si al unitatilor adminstrativ teritoriale ; aceste bunuri nu pot instrainate, ele pot fi date numai in administrare, concesionate sau inchiriate in conditiile legii. Totodata, aceste bunuri sunt insesizabile, adica nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale si sunt imprescriptibile adica nu pot fi dobandite de catre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna-credinta.

In consecinta, statul si unitatile administrativ-teritoriale pot garanta doar cu bunurile care fac parte din domeniul lor privat.

Fac parte din domeniul public al statului si al unitatilor administartiv-teritoriale urmatoarele bunuri: bogatiile de orice natura ale subsolului, spatiul aerian, apele de suprafata, parcurile nationale, rezervatiile naturale si monumentele naturii, infrastructura cailor ferate, drumurile nationale, muzeele, drumurile judetene, drumurile comunale, locuintele sociale, bunuri determinate prin legi speciale ca apartinand domeniului public, etc.

b) sa fie detinute in deplina proprietate de catre garant, cu exceptia bunurilor mobile viitoare, asupra carora se poate constitui garantie reala mobiliara, ce produce efecte in momentul cand debitorul obtine proprietatea bunurilor. Bunurile admise in garantie nu trebuie sa faca obiectul unui litigiu.

c) sa fie usor vandabile : - sa fie intr-o stare corespunzatoare pentru o normala functionare si exploatare/utilizare ; - sa existe piete de desfacere, respectiv cerere si oferta pentru bunul adus in garantie ; - sa nu existe interdictii sau restrictii impuse prin legi speciale, privind comercializarea


Pagina 18 din 52

bunului respectiv ; - sa nu fie bunuri consumptibile carora, datorita naturii lor, sa li se transforme substanta de la prima intrebuintare (bunuri care isi schimba forma materiala in procesul de productie, prin prelucrare sau se degradeaza, reducandu-si valoarea ca urmare a unor cauze fizico-chimice sau de natura economica) si care nu pot fi inlocuite cu bunuri de acelasi gen, de aceeasi calitate si in aceeasi cantitate ca acelea existente la momentul incheierii contractului de garantie ; - sa nu fie bunuri perisabile ; - sa nu fie bunuri cu garantie tehnica de scurta durata ; - sa nu fie bunuri unicat

d) bunurile achizitionate si inca nepuse in functiune, precum si bunurile care urmeaza a fi procurate si achitate partial din credite sa fie : - noi si insotite de certificate de calitate si de garantie sau - cu un grad de uzura acceptat de banca potrivit normelor interne sau uzantelor internationale ;

e) sa indeplineasca conditiile de selectare si acceptare in garantie prevazute in reglementarile de evaluare ale bancii.

f) sa nu fie grevate de sarcini, (in pricipiu, cu exceptia sarcinilor constituite in favoarea bancii creditoare). Pot fi admise in garantie imobile grevate de sarcini constituite in favoarea tertilor cu conditia ca acestea sa nu afecteze valoarea imobilului si posibilitatile de valorificare (servituti de trecere care, raportat la marimea terenului, nu sunt de natura a afecta decat in masura foarte mica valoarea acestora; contract de inchiriere in care se stipuleaza acordul partilor de incetare a contractului in cazul trecerii la executarea silita de catre banca a ipotecii asupra imobilului; uzufruct, situatie in care contractul de ipoteca este semnat si de uzufructuar).

A. Privilegiul imobiliar al bancii-creditor in calitate de finantator

Privilegiul imobiliar reglementat de art. 1737 pct. 2 Cod civil si de prezentul

capitol, este o garantie reala imobiliara de care beneficiaza persoana care a imprumutat bani cumparatorului pentru plata imobilului catre vanzator bancii.

Privilegiul imobiliar confera bancii atat dreptul de urmarire a bunului in mana oricui s-ar gasi, cat si dreptul de a se indestula cu prioritate fata de alti creditori, inclusiv ipotecari, din sumele obtinute prin executarea silita a imobilului grevat de privilegiu.

Privilegiul imobiliar se constata prin contractul de credit, care trebuie incheiat in forma autentica si se inregistreaza la cartea funciara dupa privilegiul vanzatorului.

Inainte de incheierea contractului de credit se va solicita imprumutatului un extras de carte funciara/certificat de sarcini de la cartea funciara a imobilului din care sa rezulte ca imobilul ce se va cumpara din credit nu este grevat de sarcini in favoarea altui creditor. Banca dobandeste calitatea de imprumutator privilegiat prin incheierea contractului de credit in forma autentica avand ca obiect achizitionarea de bunuri imobile de catre imprumutati. Opozabilitatea fata de terti a privilegiului se realizeaza prin inscrierea acestuia la cartea funciara a imobilului. Banca isi conserva privilegiul prin inscriptia contractului de credit la cartea funciara a imobilului. Privilegiul se conserva prin inscriptie in cartea funciara timp de 15 ani. Inainte de expirarea acestui


Pagina 19 din 52

termen, banca va solicita reinnoirea inscriptiei initiale pentru a se pastra rangul de propritate dobandit la data efectuarii inscriptiei, daca creditul a fost acordat pe o perioada mai mare sau nu au fost integral rambursate datoriile fata de banca garantate cu privilegiu.

In cazul in care pretul imobilului urmeaza a se achita ulterior incheierii contractului de vanzare-cumparare, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare vanzatorul dobandeste asupra imobilului privilegiul pentru pretul neincasat al imobilului prevazut de art. 1737 alin. 1 Cod civil, iar banca are al doilea privilegiu in calitate de finantator. La data achitarii pretului imobilului din sumele acordate cu titlu de credit, banca se subroga in dreptul vanzatorului platit, devenind creditor privilegiat, in locul acestuia.

Valoarea admisa in garantie a imobilului, rezultata din rapoartele de evaluare intocmite la acordarea creditului si nu este necesara mentionarea in contractele prin care se constituie privilegiul.

B. Ipoteca

Ipoteca este o garantie reala imobiliara care nu comporta deposedarea celui ce o constituie si care ia nastere in virtutea unei dispozitii speciale a legii (ipoteca legala) sau prin conventia partilor (ipoteca conventionala) si care confera titularului sau atat un drept de preferinta in privinta satisfacerii creantei fata de ceilalti creditori cat si un dreptul de urmarire a bunului in mana oricui s-ar gasi. Creditorul ipotecar nu are drept de preferinta inaintea creditorului privilegiat.

Contractul de ipoteca constituie titlu executoriu, conform prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea bancara nr. 58/1998.

Banca dobandeste calitatea de creditor ipotecar prin incheierea contractului de garantie reala imobiliara(contractul de ipoteca) in forma autentica. Opozabilitatea fata de terti a dobandirii dreptului de ipoteca se face prin inscrierea acestui drept in cartea funciara a imobilului.

Se pot ipoteca imobilele care sunt in circuitul civil si uzufructul imobilelor. Cu titlu de execptie de la regula dreptului civil, in vederea fluidizarii pietei

imobiliare, in special sectorul de constructii noi, legiuitorul a inovat fata de Codul civil, prin adoptarea Legii nr.190/1999, cu modificari ulterioare, care prevede printre altele si posibilitatea garantarii unui credit cu o ipoteca asupra unui bun imobil ce nu numai ca nu este in circuitul civil dar nici nu exista la data incheierii contractului de garantare!

Prin imobil se intelege fie o parcela de teren, cu sau fara construcţii ori vegetatie, ori o constructie, fara teren, precis delimitate, a caror identificare se face in localitatea unde este situata printr-un numar cadastral si un numar al carţii funciare în care a fost înscrisa. In contractul de garantie imobilara asupra unui teren se va trece in mod obligatoriu categoria de folosinta ( teren de constructii, cu constructii, terenuri agricole, terenuri neagricole, intravilane, extravilane, etc.)

Uzufructul este un dezmembramant al dreptului de proprietate el presupunand dezlipirea a doua din atributele dreptului de proprietate si anume: dreptul de a te servi de lucru (jus utendi) si dreptul de a culege din lucru toate veniturile pe care le poate da posesia (jus fruendi) si constituirea lor intr-un drept real care apartine unei alte persoane decat proprietarul, denumita uzufructuar. Cel de-al treilea


Pagina 20 din 52

atribut al proprietatii, respectiv dreptul de a dispune de lucru (jus abutendi) ramane proprietarului lucrului si constituie nuda proprietate, titularul fiind numit nud proprietar.

In cazul bunurilor imobile care fac obiectul unui drept de uzufruct, contractul de ipoteca trebuie semnat atat de nudul proprietar cat si de uzufructuar. De preferinta, contractul de ipoteca se va constitui atat asupra imobilului respectiv, cat si asupra dreptului de uzufruct. In cazul in care uzufructuarul nu poate participa la incheierea contractului de ipoteca, acesta va trebui sa isi exprime acordul cu privire la incheierea ipotecii printr-o declaratie in forma autentica. Caracteristicile ipotecii

o Ipoteca este un drept real accesoriu, care insoteste obligatia pe care o are debitorul principal fata de creditor. Ca drept real, ipoteca acorda titularului sau un drept de urmarire a bunului in mana oricui s-ar gasi si un drept de preferinta in privinta satisfacerii creantei cu prioritate inaintea altor creditori chirografari sau creditori care detin ipoteci cu ranguri subsecvente.

o Ipoteca este o garantie reala imobiliara intrucat numai bunurile imobile pot fi ipotecate. Pot fi ipotecate numai imobilele aflate in circuitul civil, impreuna cu accesoriile lor care sunt imobile prin destinatie, precum si uzufructul imobilelor.

o Ipoteca este supusa principiului dublei specializari in sensul ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, in contractul de ipoteca trebuie sa identifice imobilul afectat garantiei si valoarea creantei garantate.

o Ipoteca este indivizibila, in sensul ca ea continua sa existe asupra intregului imobil, chiar daca a fost platita o parte din datorie, dar poate fi supusa reductiunii.

o Ipoteca se intinde asupra tuturor amelioratiunilor survenite dupa constituirea ipotecii asupra imobilului (art. 1777 cod civil). Astfel, accesiunea artificiala si/sau naturala este prezumata ca apartine proprietarului (conform principiului prevazut de art. 488 din Codul civil).

o Inscrierea ipotecii in cartea funciara a imobilului prezuma ca se asigura publicitatea inclusiv a amelioratiunilor ce intervin ulterior constituirii contractului de ipoteca. Amelioratiunile imobilului intelese ca bunuri mobile accesorii bunului imobil, vor fi facute public si prin inregistrarea acestora la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE, chiar daca partile au inscris ipoteca in cartea funciara, conform art. 35 si art. 6 alin 2 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999. In intelesul art. 6 alin.2 din Legea nr. 99/1999, sunt bunuri imobile cladirile ( definite ca inaltarea unei structuri, deschiderea unei mine, sau inceperea unei lucrari executate la suprafata sau in subteran) si materialele de constructie care pot fi desprinse numai cu producerea de daune si nu intra in categoria bunurilor mobile care sunt accesorii bunului imobil. Numai in masura in care creditorii ipotecari si-au constituit garantia reala mobiliara asupra amelioratiunilor aduse imobilului si au inregistrat-o la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE, aceasta va avea rang preferential fata de creditorii care au drept de preferinta asigurat prin contract de garantie reala mobiliara inscris la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE.


Pagina 21 din 52

Tipuri de ipoteci

a) Ipoteca legala Ipoteca legala ia nastere in virtutea unei dispozitii speciale a legii, fara a fi

necesara incheierea unei conventii. Codul de procedura penala instituie o ipoteca legala cu caracter asigurator asupra bunurilor imobile sechestrate. Prin sechestrul penal se urmareste repararea unei pagube produse printr-o infractiune, sens in care, organul de urmarire penala sau, dupa caz, instanta de judecata care a dispus instituirea sechestrului, trebuie sa ceara luarea inscriptiei ipotecare asupra imobilelor sechestrate.

b) Ipoteca conventionala Ipoteca conventionala ia nastere din conventia partilor, cu respectarea

formelor prevazute de lege. Ipoteca acceptata ca garantie la creditele acordate de banci este o ipoteca

conventionala, care se constituie prin contract incheiat intre banca si proprietarul/proprietarii bunului adus in garantie. Contractul trebuie sa fie incheiat in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute. Pentru asigurarea opozabilitatii fata de terti a dreptului de ipoteca al bancii si pentru stabilirea rangului de preferinta al ipotecii, este obligatorie inscrierea ipotecii in cartea funciara a imobilului. Prsoana care constituie garantia poate fi atat debitorul principal cat si o terta persoana. In situatia in care constituitorul ipotecii este un garant ipotecar, in contractul de ipoteca este bine sa se urmareasca inserarea unei clauze potrivit careia, acesta renunta la invocarea beneficiul de discutiune si a beneficiului de diviziune.

Conditiile contractului de ipoteca

a) Cu privire la persoana care constituie ipoteca : i) sa aiba capacitatea deplina de exercitiu si capacitatea de a instraina

bunul imobil ; ii) sa aiba calitatea de proprietar actual al bunului imobil adus in garantie;

daca dreptul de proprietate este afectat de o conditie suspensiva sau rezolutorie, banca nu va accepta in garantie bunurile respective. Daca ipoteca se constituie asupra uzufructului imobilului, contractul de ipoteca se va semna atat de nudul proprietar cat si de uzufructuar. Nudul proprietar si uzufructuarul trebuie sa faca dovada inscrierii dreptului de uzufruct in cartea funciara a imobilului.

b) Cu privire la imobilul adus in garantie : i) sa fie in circuitul civil ; ii) sa fie un bun prezent, existent la momentul constituirii ipotecii in

patrimoniul persoanei care constituie ipoteca. Codul civil prevede ca nu pot forma obiectul ipotecii bunurile viitoare, cu exceptia instituita de Legea nr. 190/1999 a creditului ipotecar pentru investitii imobiliare ;

iii) sa fie asigurat impotriva tuturor riscurilor, iar drepturile rezultand din polita de asigurare sa fie cesionate in favoarea bancii.

c) Cu privire la contractul de ipoteca : i)sa fie incheiat in forma autentica, in prezenta partilor, care se pot infatisa

inaintea notarului public, personal sau prin mandatari cu procura autentica.


Pagina 22 din 52

ii) sa fie semnat de toti proprietarii imobilului, inclusiv de soti, in cazul bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei.

Inscrierea intentiei de a ipoteca Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare permite proprietarului

imobilului sa solicite inscrierea provizorie in cartea funciara a intentiei de a ipoteca, cu obligatia expres prevazuta ca in inscrisul probator al intentiei sa fie aratata suma ce urmeaza a se garanta prin ipoteca. Inscrierea intentiei de a ipoteca imobilul isi pierde de drept efectul prin trecerea unui termen de 2 luni de la data inregistrarii cererii, daca nu a fost urmata de incheierea contractului ipoteca. Dacă insa se constituie ipoteca, dreptul înscris va avea rang de la data înscrierii intenţiei. Publicitatea ipotecii

In afara de principiul dublei specializari, ipoteca este dominata de principiul publicitatii, potrivit caruia, pentru a deveni opozabila tertilor si pentru a se marca rangul de preferinta al ipotecii, aceasta trebuie supusa publicitatii. Publicitatea ipotecii consta in inscrierea ipotecii in cartea funciara a imobilului, tinuta de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara in a carui raza teritoriala este situat imobilul.

Dreptul de ipoteca se inscrie in partea a- III- a a cartii funciare, ca sarcina a proprietatii si ca un drept de garantie al creditorului ipotecar. Tot aici se precizeaza suma pentru care s-a efectuat inscrierea dreptului de ipoteca.

Rangul ipotecii este dat de data înscrierii. Dacă mai multe ipoteci au fost inscrise in aceeasi zi, ele vor avea acelaşi rang. Importanta rangului ipotecii consta in faptul ca intre doi creditori de rang

diferit, cel cu rang prioritar, adica cel ce a inregistrat-o mai intai, va avea dreptul sa se despagubeasca primul din pretul imobilului ipotecat si numai apoi, si din ceea ce ramane, si daca ramane, urmeaza a se despagubi creditorul ipotecar de rang subsecvent.

Cererea de inscriere a ipotecii poate fi facuta de constituitorul ipotecii dar si de creditor, personal sau prin mandatari cu procura autentica. Partile pot solicita in scris notarului public care autentifica actul ce urmeaza a fi supus publicitatii imobiliare, sa efectueze formalitatile de publicitate.

Cererea de inscriere, insotita de taxa de timbru, se depune la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara insotita de un exemplar original al contractului de ipoteca precum si de dovada achitarii taxei de timbru.

Dupa inscrierea dreptului de ipoteca, banca va solicita un extras de carte funciara. Inscrierea ipotecii conventionale conserva dreptul de ipoteca timp de 15 ani de la data inregistrarii, dupa care se perima. Pentru a se conserva efectele inscrierii initiale, este necesar ca, inainte de expirarea termenului de 15 ani, sa se procedeze la reinnoirea inscrierii.

Pentru ca inscriptia reinnoita sa pastreze rangul initial este necesar sa se indice inscriptia care se reinnoieste, in caz contrar, noua inscriptie va fi considerata ca fiind independenta de prima si va capata rangul numai din ziua inscrierii.

In situatia suplimentarii creditului acordat imprumutatului sau pentru noi credite acordate acestuia, daca valoarea imobilului este acoperitoare pentru partea cu care se suplimenteaza creditul, respectiv pentru noul credit, banca va incheia un nou contract de ipoteca asupra imobilului, care va primi prin inscriere la cartea funciara rang inferior ipotecii anterioare constituite in favoarea bancii.


Pagina 23 din 52

Reductiunea ipotecii

In conformitate cu prevederile Codului civil, banca poate accepta cererea de reductiune a ipotecii formulata de garant, in situatia achitarii unei parti din datorie. In acest sens, se incheie act autentic in care se face referire la contractul de credit si la contractul de ipoteca, privind diminuarea creantei bancii. Actul prin care se convine asupra reductiunii ipotecii se inscrie in cartea funciara a imobilului.

Urmare a incheierii de admitere a reductiunii ipotecii, data de Registratorul de carte funciara, se face rectificarea valorii creantei inscrisa la rubrica « Sarcini » din cartea funciara, pastrandu-se nemodificate celelalte mentiuni ale inscriptiei ipotecare, bunul imobil ramanand in continuare sub ipoteca si diminuandu-se valoarea datoriei. Radierea ipotecii

In urma achitarii integrale a datoriei izvorata din contractul de credit, garantul ipotecar are dreptul sa solicite bancii acordul cu privire la radierea (stergerea) inscriptiei ipotecare. Banca emite o adresa catre Oficiul de Cadastru si de Publicitate Imobiliara, prin care confirma achitarea integrala a creantei si isi da acordul cu privire la radierea ipotecii.

Banca poate solicita radierea si in cazul acceptarii inlocuirii unor ipoteci cu alte garantii, dar numai dupa efectuarea publicitatii noilor garantii.

Cererea de radiere a ipotecii se depune la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara si, urmare a incheierii de admitere data de Registratorului de carte funciara, inscriptia ipotecara se sterge din cartea funciara a imobilului. Ipoteca asupra bunurilor viitoare, reglementata de Legea nr. 190/1999

Legea nr. 190/1999 instituie o exceptie de la regula prevazuta de art. 1775 Cod civil, potrivit careia bunurile viitoare nu pot face obiectul unei ipoteci. Astfel, ipoteca constituita pentru garantarea creditelor acordate in temeiul Legii nr. 190/1999, are ca obiect imobilul – constructie viitoare ce urmeaza a se construi din creditul ipotecar acordat. Aceeasi lege instituie si o exceptie de la regula privind conservarea dreptului de ipoteca conventionala timp de 15 ani de la data inregistrarii, prevazuta de art. 1786 Cod civil, ipoteca constituita potrivit dispozitiilor acestei legi fiind valabila pana la rambursarea creditului indiferent daca perioada este mai mare sau mai mica decat 15 ani. Particularitati legate de incheierea contractului de ipoteca

De regula, ipoteca se inscrie atat pe teren cat si pe constructie. In cazul ipotecilor asupra constructiilor prezente sau viitoare, aflate sau care

urmeaza a se edifica pe teren detinut cu titlu de folosinta de catre proprietarul constructiei, se va preciza in cuprinsul contractului de ipoteca regimul juridic al terenului si actul in baza caruia este transmisa folosinta asupra terenului. Perioada de folosinta, concesiune sau superficie va acoperi perioada creditare.

In contractele de ipoteca avand ca obiect terenuri, se va preciza categoria de folosinta a terenului ( teren de constructii, cu constructii, terenuri agricole, neagricole, intravilane, extravilane, etc.).

In situatia in care ipoteca are ca obiect o parte dintr-un teren se va avea in vedere ca partea respectiva sa fie delimitata cadastral si, daca este cazul, sa aiba servitute de trecere inscrisa in partea a doua a cartii funciare a terenului (fond


Pagina 24 din 52

dominant) si in partea a treia a cartii funciare a terenului asupra caruia exista servitutea (fond aservit).

Banca va constitui ipoteca numai asupra imobilelor neafectate de sarcini, cu exceptia imobilelor afectate de sarcini in favoarea bancii creditoare, a imobilelor care la data constituirii ipotecii sunt grevate de dreptul de uzufruct (dezmembramant al dreptului proprietate, care se inscrie ca sarcina la cartea funciara a imobilului). In cazul imobilelor grevate de dreptul de uzufruct, ipoteca se va constitui atat asupra imobilului, de catre proprietarul acestuia cat si asupra dreptului de uzufruct, de catre uzufructuar. Pentru constituirea ipotecii asupra dreptului de uzufruct al imobilelor se va analiza in mod obligatoriu conventia prin care se constituie dreptul de uzufruct.

Nu se va constitui ipoteca asupra bunului grevat de uzufruct in situatia in care in conventie exista clauze care limiteaza, conditioneaza sau interzic ipotecarea dreptului de uzufruct.

Banca poate accepta in garantie si imobile afectate de ipoteca rang I in favoarea altei banci, in conditiile preluarii creditului acordat de aceasta prin acordarea de credite de catre banca.

Acceptarea de catre Banca a ipotecii impune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

a) valoarea imobilului ipotecat sa fie actualizata in functie de valoarea de piata si marja de risc aferenta acestui tip de garantie si sa-si conserve valoarea in timp;

b) durata existentei in timp a imobilului ipotecat sa fie certa pana in momentul stingerii integrale a obligatiei garantate;

c) imobilului ipotecat sa fie asigurat impotriva tuturor riscurilor, iar polita de asigurare sa fie cesionata in favoarea bancii;

d) sa existe o piata sigura pentru bunurile ipotecate; e) bunurile sa fie situate in zone de interes pentru o categorie larga de

potential cumparatori; f) constructiile sa permita amenajari si adaptari pentru utilizari multiple.

C. Garantia reala mobiliara

Garantia reala mobiliara este un drept real care confera creditorului garantat dreptul de a-si satisface creanta, prin executare pasnica sau silita asupra bunului afectat garantiei, inaintea oricarui creditor negarantat si inaintea altor creditori ale caror garantii reale sau drepturi asupra bunului afectat garantiei au un grad de priortate inferior. Garantia reala mobiliara se poate constitui cu sau fara deposedarea celui ce constituie garantia, de bunul afectat garantiei.

Banca dobandeste calitatea de creditor garantat cu garantie reala mobiliara prin incheierea contractelor de garantie reala mobiliara cu sau fara deposedare. Caracteristicile garantiei reale mobiliare

Garantia reala mobiliara: a) confera creditorului dreptul de a urmari bunul mobil in mainile oricarui

detinator (in situatia in care proprietarul bunului adus in garantie vinde bunul, creditorul garantat cu garantie reala mobiliara va urmari bunul pentru a-l valorifica in mainile oricui s-ar gasi )

b) confera creditorului un drept de preferinta, respectiv dreptul de a recupera


Pagina 25 din 52

creanta sa din pretul vanzarii bunului mobil adus in garantie inaintea altor creditori care nu au constituite garantii reale mobiliare asupra bunului respectiv sau care au constituit garantii ce au ordine de prioritate inferioara.

Garantia reala mobiliara se poate constitui asupra bunurilor mobile corporale sau necorporale, prezente sau viitoare. Bunurile care pot face obiectul contractului de garantie reala mobiliara sunt urmatoarele : a) stocul de bunuri fungibile şi nefungibile; b) soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen deschise la instituţii bancare sau financiare; c) certificatele de depozit, conosamentele şi altele similare; d) acţiunile şi părţile sociale din societăţile pe acţiuni şi cu răspundere limitată; e) drepturile de exploatare ale resurselor naturale şi de operare de servicii publice, în condiţiile prevăzute de lege; f) drepturile rezultând din invenţii, mărci de fabrică şi alte drepturi de proprietate intelectuală, industrială sau comercială; g) drepturile de creanţă, garantate sau negarantate; h) instrumentele negociabile, inclusiv cele garantate printr-o ipotecă; i) universalitatea bunurilor mobile ale debitorului, care poate îngloba inventarul bunurilor circulante şi bunurile viitoare; j) pădurea, recolta agricolă, mineralele şi hidrocarburile ce urmează a fi extrase sau care au fost extrase; k) poliţe de asigurare; l) dreptul obţinut din închirierea sau arendarea unor bunuri imobiliare; m) echipamentele, instalaţiile, maşinile agricole sau altele asemenea; n) drepturi societare; o) orice drept, exclusiv sau nu, de a tranzacţiona cu bunuri mobile sau de a asigura servicii, care poate fi cedat de către titular, indiferent dacă cedarea este supusă unor restricţii sau dacă necesită consimţământul constituitorului sau autorizarea altei persoane; p) bunurile mobile închiriate sau care fac obiectul unei operaţiuni de leasing, pe o durată mai mare de un an; q) bunurile prevazute de art.467 si 468 din Codul civil ; r) orice bun mobil corporal sau bun mobil care este accesoriu al altui bun imobil, dar care poate fi inlaturat sau extras din acesta, cu exceptia cladirilor si a materialelor de constructii ; s) orice alte asemenea bunuri (ex. : fondul de comert definit ca universalitatea bunurilor mobile si imobile ale imprumutatului) ; t) produsele bunurilor prevazute mai sus .

Garantia reala mobiliara asupra bunurilor mobile corporale viitoare produce efecte din momentul cand debitorul obtine proprietatea asupra bunurilor care corespund descrierii stabilite în contract, iar prioritatea este stabilita de la momentul îndeplinirii formalitatilor de publicitate privind garantia reala in cauza.

Intrucat contractul de garantie reala mobiliara pe bunuri viitoare intra in vigoare la data dobandirii de catre debitor a proprietatii bunurilor respective, pana in acest moment creditul nefiind garantat, se accepta garantia pe bunurile viitoare, doar daca acestea sunt cumparate din credit acordat de banca, existand astfel siguranta dobandirii proprietatii acestora de catre debitor.


Pagina 26 din 52

Constituirea garantiei reale mobiliare cu sau fara deposedare Garantia reala mobiliara se constituie pe baza unui contract de garantie, sub

semnatura privata sau in forma autentica, pe bunuri sau drepturi, in beneficiul unui anumit creditor. Contractul de garantie reala este accesoriu la contractul de credit si titlu executoriu.

Garantia reala asupra valorilor mobiliare (actiuni, obligatiuni etc) se constituie, prin indisponibilizarea acestor valori conform regulilor pietei pe care sunt tranzactionate sau in baza conventiei partilor in ceea ce priveste valorile mobiliare necotate pe o piata reglementata.

Garantia reala mobiliara asupra titlurilor de credit (efecte de comert, si nu valorile mobiliare si titlurile reprezentative ale marfurilor) poate fi constituita, dupa caz, si prin andosarea valorilor respective potrivit regulilor care le reglementeaza, fara a fi necesara incheierea unui contract de garantie.

Contractul de garantie reala mobiliara se constituie de catre proprietarul bunului, care poate fi imprumutatul din contractul de credit sau un tert, persoana fizica sau juridica.

Contractul de garantie reala va purta cel mai devreme aceeasi data sau o data ulterioara contractului de credit.

Pentru asigurarea rangului de prioritate in favoarea bancii a garantiilor reale mobiliare, se poate inscrie la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE un aviz de intentie, care are valabilitate de 60 de zile de la data inscrierii. La data incheierii contractelor de garantie reala mobiliara se vor efectua la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE operatiunile necesare transformarii avizului de intentie in aviz initial.

Inaintea constituirii garantiilor reale mobiliare se consulta, in mod obligatoriu ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE pentru a se evita constituirea gajului de mai multe ori asupra aceluiasi bun sau in favoarea mai multor creditori. Daca valoarea bunului este acoperitoare se poate accepta aducerea in garantia mai multor credite acordate de banca a aceluiasi bun.

In cazul in care garantia reala mobiliara se constituie de catre o persoana juridica se va verifica daca decizia de garantare este in conformitate cu prevederile legale si statutare.

Garantia reala mobiliara se poate face cu sau fara deposedarea proprietarului de bunul adus in garantie, in functie de tipul garantiei, de decizia partilor sau specificul bunului.

Clauzele obligatorii stipulate de lege pentru contractele de garantie reala mobiliara sunt urmatoarele :

a) descrierea bunului afectat garantiei; acesta poate fi descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formula generica ‘’ toate bunurile mobile prezente si viitoare ‘’sau ‘’toate bunurile mobile ‘’.

b) suma maxima a obligatiei garantate; in contractele de garantie reala mobiliara incheiate de banca in calitate de creditor se va stipula ca suma garantata prin garantia reala mobiliara include suma creditului la care se adauga dobazile aferente, comisoanele, alte cheltuieli, etc.

c) individualizarea contului bancar prin indicarea numarului sau a codului IBAN precum si a bancii la care acesta este deschis, in cazul cand garantia are ca obiect o suma de bani aflata in cont;

d) stipularea conditiilor si a proportiei in care se reduce obligatia garantata in cazul ca debitorul permite creditorului sa culeaga fructele sau produsele bunului adus


Pagina 27 din 52

in garantie; e) clauza de luare in posesie a bunului afectat garantiei; pentru a fi posibila

preluarea pasnica a bunului afectat garantiei reale mobiliare, contractul de garantie trebuie sa includa urmatoarea formula, redactata cu caractere majuscule, avand dimensiunea de cel putin 12 puncte (0,5 cm): “IN CAZ DE NEEXECUTARE CREDITORUL POATE FOLOSI MIJLOACELE PROPRII PENTRU LUAREA IN POSESIE A BUNULUI AFECTAT GARANTIEI”.

Optional se poate insera in contractul de garantie dreptul creditorului de a culege, in contul creantei, fructele si/sau produsele bunului adus in garantie, cu reducerea proportionala a obligatiei garantate. Sunt fructe (civile) ce pot fi culese de creditor, dobanzile si alte venituri din plasamente financiare, redeventele cuvenite pentru concesiuni, dobanda inclusa in ratele de leasing percepute de locator, chiria incasata pentru bunurile imprumutate etc.

Sunt lovite de nulitate absoluta, conform legii, deci nu pot fi incluse in contracte, iar daca se includ nu au valoare juridica:

a) clauzele prin care s-ar impune plata imediata si anticipata, la cererea creditorului, a obligatiei principale in cazul in care debitorul constituie o a doua garantie pe acelasi bun;

b) orice intelegere (conventie de-sine-statatoare sau clauza contractuala) ce interzice cesiunea de creanta sau o conditioneaza de acordul exclusiv al debitorului cedat ori prin care cesiunea s-ar considera neindeplinire a obligatiei contractuale.

Orice tip de obligatie de a da, a face sau a nu face este susceptibila sa fie garantata cu garantie reala, inclusiv obligatii prezente sau viitoare, sub conditie sau nu, divizibile sau indivizibile, determinate sau determinabile, exprimate in moneda nationala sau straina.

Garantia reala acorda creditorului garantat urmatoarele drepturi: - dreptul de preferinta pentru creditor in a-si satisface creanta inaintea creditorilor negarantati sau a celor cu grad de prioritate inferior ; - de a intra in posesia bunului, de a inspecta bunul respectiv ; - dreptul de urmarire silita a bunului afectat garantiei.

Proprietarul poate incheia acte de administrare si conservare a bunului adus in garantie fara consimtamantul bancii. Actele de dispozitie, respectiv instrainarea si/sau grevarea cu sarcini, vor putea fi incheiate de imprumutat numai cu acordul bancii. In cazul in care creditorul constata ca proprietarul bunului gajat nu intretine in mod corespunzator bunul, sau cand constata ca prin atitudinea sa acesta tinde sa ingreuneze sau sa faca imposibila executarea silita, creditorul poate considera ca obligatia garantata a devenit exigibila inainte de termen, putand trece la executare, daca s-a prevazut in contractul de credit si in contractul de garantie o clauza de exigibilitate anticipata in acest sens.

Creditorul este indreptatit sa urmareasca atat bunul cat si produsele, fructele acestuia, sumele din asigurare, inclusiv sume obtinute din operatiuni ulterioare, daca s-a inscris in contractul de garantie reala mobiliara o astfel de posibilitate. In temeiul subrogatiei reale cu titlu particular produsele sunt urmaribile de catre creditor.

Contractul de garantie mobiliara inceteaza: a) o data cu executarea integrala de catre debitor a obligatiei garantate; b) prin actul liberator al creditorului (inainte de executarea obligatiei garantate); c) prin hotarare judecatoreasca.


Pagina 28 din 52

In termen de 40 de zile de la stingerea obligatiei garantate, creditorul va inscrie o notificare la arhiva electronica privind incetarea garantiei reale mobiliare. Dupa indeplinirea obligatiei garantate, creditorul va restitui imediat posesia bunului afectat garantiei daca anterior intrase in posesia acestuia.

Neindeplinirea obligatiilor de la pct.4.10.17. alin.1, poate atrage obligarea creditorului la plata catre debitor a unor despagubiri in cuantum reprezentand cel putin echivalentul in lei a sumei de 200 euro.

Garantia reala mobiliara cu deposedare se poate constitui in mana creditorului sau in cea a unui tert. In cazul garantiei reale mobiliare cu deposedare in mana unui tert, se va notifica societatea bancara.

Publicitatea garantiilor reale mobiliare Fata de terti, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor care

cad sub incidenta Legii nr.99/1999 au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care garantia reala sau sarcinile reale au fost facute publice.

Garantiile reale si sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidenta Titlului VI din Legea nr. 99/1999, indeplinesc conditia de publicitate din momentul inscrierii avizului de garantie reala la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE, sau, dupa caz, a avizului de intentie.

Trebuie subliniat ca inscrierea la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE nu confera validitate unei garantii reale lovite de nulitate. Operatorul de arhiva care efectueaza inscrierea nu are dreptul de a interveni asupra inscrierii si nici nu are obligatia de a verifica exactitatea datelor prezentate de solicitant. Prin inscrierea garantiei reale creditorii pentru care se inscrie ulterior o garantie reala asupra aceluiasi bun sunt prezumati ca au cunostinta despre existenta garantiei reale inscrisa in favoarea altui creditor, si prin urmare aceasta garantie le este opozabila. Este o prezumtie absoluta, de neinlaturat, proba contrarie nefiind admisibila. Aceasta cunoastere se asigura prin publicitate ce care confera notorietate publica unui raport juridic personal.

Publicitatea se realizeaza prin inscrierea in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE a avizului de garantie reala iar inscrierea avizului este valabila 5 ani si da nastere prezumtiei absolute de opozabilitate. Creditorul poate reinnoi inscrierea inainte de expirarea acesteia, pentru o perioada de inca 5 ani sau pentru o alta perioada mai mica de 5 ani. Daca inscrierea nu este reinnoita, arhiva poate sterge orice inscriere din baza sa de date.

De la regula de publicitate prin inscrierea in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE a avizului exista 4 situatii de exceptie, prevazute de art.30 din Titlul VI al Legii nr.99/1999: a) pentru garantia reala aferenta obligatiei garantate ce nu depaseste echivalentul in lei al sumei de 300 euro la momentul incheierii contractului de garantie asupra unor bunuri mobile corporale, publicitatea se poate face - alternativ- fie prin luarea in posesie a bunului afectat garantiei, fie prin inscrierea unui aviz de garantie la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE; b) pentru garantia reala constituita pe sume de bani, valori mobiliare sau titluri reprezentand bunuri, inclusiv certificate de depozit, conosamente negociabile, precum si cecuri si, bilete la ordin si cambii, publicitatea se poate face numai prin posesia asupra instrumentului in cauza, daca transferul instrumentului in cauza necesita posesia sau andosarea. Inscrierea la arhiva nu este o metoda valida de publicitate in aceste cazuri;


Pagina 29 din 52

c) garantia reala pe valori mobiliare care, potrivit regulilor pietei de valori mobiliare, pot fi transferate prin simpla inregistrare in registrele care deservesc piata pe care sunt vandute, va fi considerata ca fiind facuta publica din acest moment; inscrierea la arhiva nu este o metoda valida de publicitate in aceste cazuri; d) garantia reala constituita asupra vapoarelor sau avioanelor trebuie facuta publica prin inregistrarea garantiei reala in registrul in care se afla inregistrat titlul de proprietate asupra acestora. Registrul va trebui sa evidentieze garantia reala la rubrica in care se afla inscris titlul de proprietate asupra bunului.

Cerinta publicitatii garantiei reale mobiliare se impune pentru realizarea urmatoarelor scopuri: a) instituirea ordinii de preferinta a creditorilor in acoperirea creantelor din executarea silita a bunului obiect al garantiei reale mobiliare; b) asigurarea opozabilitatii fata de terti.

Gradul de prioritate (ordinea de preferinta) fata de terti, inclusiv fata de stat se stabileste de la momentul in care garantia reala sau sarcinile reale au fost facute publice, respectiv din ziua, ora, minutul, secunda inregistrarii in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE. Garantia reala constituita in favoarea vanzatorului bunului sau a creditorului al carui imprumut a facut posibila cumpararea bunului, are prioritate asupra unei garantii reale anterioare sau asupra altei sarcini, daca, inainte ca debitorul sa obtina posesia bunului afectat garantiei, s-a inscris avizul de garantie reala la arhiva, iar vanzatorul sau creditorul il instiinteaza pe creditorul garantat anterior despre vanzare si despre inscrierea garantiei.

In cazul in care banca, in calitate de creditor, are in garantie un bun asupra caruia exista constituita o garantie ca urmare a asigurarii fondurilor necesare cumpararii lui, va notifica (instiinta) creditorul cu rang prioritar pentru a-si prezenta prioritatea fata de creditorul garantat anterior. Garantia reala asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obtine din valorificarea acesteia, constituita in scopul obtinerii de catre debitor a fondurilor necesare pentru a o produce sau constituita in perioada de crestere a plantelor ori in cursul unei perioade de 6 luni inainte de recoltare, are prioritate asupra oricarei alte garantii reale sau sarcini in momentul inscrierii la arhiva.

Garantia reala constituita pe pasari, bovine, cabaline, ovine, porcine si peste sau pe produsele lor, constituita in scopul asigurarii fondurilor care sa ii permita debitorului sa achizitioneze nutreturi, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana sau tratarea animalelor ori a pestelui, are prioritate asupra oricarei alte garantii reale sau sarcini constituite pe acelasi bun ori pe unitatile lui, alta decat garantia reala data vanzatorului de nutreturi, medicamente sau hormoni.

D. Tipuri de garantii reale mobiliare cu reguli specifice a. Garantia pe depozit colateral

Depozitul colateral, constituit in lei sau alte valute reprezinta o forma specifica a garantiei reale mobiliare, materializata sub forma unei sume de bani depusa de garant la banca in favoarea creditorului, in anumite conditii stabilite de parti. Garantul poate constitui depozitul colateral la societatea bancara care acorda creditul sau la o alta societate bancara.

Banca creditoare va solicita dar nu va putea impune ca depozitele colaterale sa


Pagina 30 din 52

fie constituite la una din unitatile sale. Ulterior se incheie un contract de garantie reala mobiliara ce va fi inscris la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE.

Sumele constituite in garantie pe depozite deja existente sau cu ocazia garantarii creditului/acordului de garantie, se definesc ca ,,Depozit colateral,, iarvsumele inregistrate in depozitele colaterale se vor inregistra concomitent si in conturile extrabilantiere, conform monografiei contabile si a regulilor armonizate de contabilitate IAS, pe baza contractului de depozit colateral incheiat intre banca si garanti, daca creditul/acordul de garantie este garantat cu depozit colateral de o persoana fizica/juridica, alta decat imprumutatul.

Cand acelasi credit/acord de garantie este garantat cu mai multe depozite colaterale, fiecare dintre acestea apartinand unor persoane fizice/juridice altele decat imprumutatul, pentru fiecare depozit colateral se vor incheia contracte de garantie reala mobiliara distincte, care vor fi inscrise la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE.

Pentru a fi eficace ca garantie, depozitul colateral trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) existenta unui contract de depozit colateral intocmit cu respectarea modelului prevazut de reglementarile interne ale bancii ; b) valoarea depozitului colateral sau a depozitelor colaterale sa acopere valoarea creditului solicitat si dobanda aferenta sau parte din acesta, caz in care se vor lua si alte garantii;

c) depozitul/depozitele colateral(e) are (au) ca scadenta cel putin ziua urmatoare datei scadentei creditului/acordului de garantie, dar nu mai devreme de data rambursarii. Conventia de depozit colateral sau contractul de garantie reala mobiliara trebuie sa prevada ca depozitul colateral nu se elibereaza inainate de rambursarea creditului.

d) semnaturile autorizate ale persoanei fizice/juridice care constituie depozitul; Depozitele constituite la alte banci si nu la banca creditoare au caracteristicile

unei garantii reale mobiliare in mana unui tert. In acest caz se vor verifica urmatoarele aspecte:

a) banca depozitara este o societate bancara care este infiintata si functioneaza conform legii si reglementarilor nationale si internationale;

b) credibilitatea si reputatia respectivei banci; c) banca depozitara accepta sa tina suma la dispozitia bancii creditoare pana la executarea obligatiei de catre debitor sau plata acesteia pe baza depozitului adus in garantie in cazul in care banca creditoare ar executa aceasta garantie potrivit prevederilor legale, prin asa numita procedura « pasnica »;

d) notificarea bancii depozitare cu privire la inscrierea la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE a contractului de garantie reala mobiliara asupra depozitului respectiv.

Contractul de garantie reala mobiliara asupra depozitului constituit la alta banca se va incheia conform prevederilor Legii nr.99/1999, republicata. La inscrierea in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE a avizelor aferente contractelor de garantie reala mobiliara asupra depozitelor colaterale, descrierea bunului trebuie sa contina simbolul contului in codificarea standardizata IBAN precum si suma existenta in cont, nefiind suficiente precizarile referitoare la nr. contractului de depozit colateral, nr.contractului de garantie, titularul depozitului cu datele de identificare si numarul contractului de credit garantat.


Pagina 31 din 52

Executarea garantiei pe cale pasnica de catre banca ce are calitate de creditor potrivit art. 63 si art. 82 din Legea nr. 99/1999

Depozitele colaterale constituite la unitatile bancii creditoare pot fi atat sursa de rambursare, cat si de garantare a creditelor. In cazul in care o rata de credit sau dobanzi sau alte sume nu este rambursata la scadenta, conform contractului de credit, banca are dreptul, potrivit contractului de depozit colateral, ca la sfarsitul zilei lucratoare bancare respective sa debiteze contul de depozit colateral cu suma restanta si neachitata si sa o vireze direct in conturile de credit si dobanda.

In cazul depozitelor constituite la alte societati bancare (numite in continuare depozitar), daca obligatia garantata nu a fost platita, banca creditoare va declara scadente toate obligatiile de plata si va notifica societatea bancara depozitara in legatura cu intentia sa de a-si satisface creanta din sumele depuse in acel cont. Banca creditoare va anexa la notificare o copie de pe contractul de garantie si va furniza depozitarului toate informatiile privind suma pe care o solicita. In ziua primirii notificarii, depozitarul este obligat sa verifice daca contractul de garantie a fost inscris la arhiva, gradul de prioritate al bancii creditoare si conformitatea semnaturii garantului de pe contractul de garantie cu cea aflata in evidentele sale.

Daca sunt indeplinite conditiile de mai sus, depozitarul va putea continua sa accepte depuneri in contul debitorului, dar nu va mai onora nici un ordin de plata primit dupa inregistrarea notificarii primite de la banca creditoare. Dupa blocarea contului, depozitarul va plati creanta debitorului garantat din sumele acestui cont, potrivit celor solicitate de banca creditoare.

Daca, potrivit ordinii de prioritate stabilite prin reglementarile in vigoare, un alt creditor are un rang de prioritate mai mare asupra contului de depozit, depozitarul trebuie sa plateasca mai intai creditorul cu gradul de prioritate cel mai inalt, chiar daca creanta acestuia nu a devenit exigibila.

Depozitarul nu va raspunde pentru platile astfel efectuate atat timp cat respecta cu strictete dispozitiile stabilite prin reglementarile in vigoare si instructiunile primite de la creditor o data cu notificarea.

Depozitarul este obligat sa instiinteze garantul, in termen de 24 de ore, despre fiecare actiune intreprinsa in legatura cu contul sau si va proceda la deblocarea conturilor acestuia imediat ce vor fi platite sumele pretinse de creditori.

b. Garantia prin titluri de valoare materializate

Reguli generale

Garantia reala mobiliara asupra bunurilor reprezentate printr-un titlu se constituie asupra titlului (inscrisului) care le reprezinta. La aceste titluri, dreptul este incorporat in document, ajungandu-se ca acesta sa dobandeasca o valoare de hartie-valoare, care poate fi obiect de proprietate, de drepturi reale, precum si de operatii juridice. Dreptul si documentul stau intr-o permanenta legatura de conexitate. Dreptul cuprins in document poate fi exercitat numai de acela care in mod formal se legitimeaza ca titular al documentului, existenta, intinderea, natura si modalitatea dreptului fiind determinate prin mentiunile cuprinse in document

Publicitatea garantiei reale mobiliare asupra acestor titluri se poate face :


Pagina 32 din 52

a) fie, prin posesia instrumentului sau prin andosarea acestuia, daca transferul instrumentului in cauza necesita posesia sau andosarea ; inscrierea la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE nu este o metoda valida in acest caz ;

b) fie, prin inscrierea garantiei reale mobiliare in registrele care deservesc aceste titluri si in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE. Dupa modul lor de circulatie titlurile de valoare se impart in :

a) titluri la purtator ; b) titluri la ordin ; c) titluri nominative.

c. Titlurile la purtator

Titlurile la purtator indica persoana debitorului, fara a cuprinde vreo mentiune

referitoare la creditor. Titularul dreptului de creanta este acela care se gaseste in posesia documentului, si ca urmare a acestui fapt, dobanditorii initiali si succesivi ai documentului nu apar in titlu. Dreptul de proprietate asupra titlurilor la purtator se transfera prin remiterea titlului. Un asemenea titlu este necesar sa cuprinda in continutul lui clauza ,,la purtator’’, astfel incat vointa debitorului subscriitor de a-si indeplini obligatia fata de purtatorul titlului sa rezulte in mod neechivoc.

Pot fi titluri la purtator : - certificatele de depozit la purtator ; - actiunile si obligatiunile la purtator emise de societatile pe actiuni

Certificatele de depozit la purtator cu parola emise de banci pot fi acceptate pur si simplu in garantarea creditelor, doar in cazul in care detinatorii sunt identificati in baza de date a bancii creditoare. In situatia in care detinatorul nu este primul cumparator si nu este inscris in baza de date a bancii deoarece transmiterea certificatelor de la o persoana la alta nu s-a realizat prin unitatile bancii creditoare, este recomandabil ca luarea in garantie sa fie facuta cu indeplinirea unor formalitati suplimentare

Acceptarea in garantie se face pe baza confirmarii prin telex sau fax a datelor de identificare a certificatului (serie, numar, parola, data eliberarii, data rascumpararii, procent de dobanda, valoare nominala) si a detinatorului, de catre unitatea bancara emitenta, la solicitarea bancii care acorda creditul.

In contractul de garantie, certificatele remise bancii se identifica prin serie, numar, parola, data eliberarii, data rascumpararii, procent de dobanda, valoare nominala, banca emitenta.

In contractul de garantie reala mobiliara cu deposedare se va insera o clauza care da dreptul bancii sa rascumpare filele de certificate de depozit la purtator cu parola care acopera sumele datorate bancii oricand inainte de data rascumpararii, in cazul in care creditul este declarat exigibil, iar suma ramasa in urma achitarii datoriilor catre banca se va vira in contul curent al detinatorului certificatelor de depozit la purtator cu parola.

Publicitatea garantiei se face prin inscrierea unui aviz la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE.


Pagina 33 din 52

d. Actiunile la purtator Acest tip de bunuri mobile se accepta in garantie daca sunt indeplinite

urmatoarele conditii : a) in extrasul la zi de la registrul comertului privind societatea emitenta se

precizeaza ca societatea a emis actiuni la purtator si valoarea nominala a acestora prevazuta in titlu corespunde cu cea inscrisa la registrul comertului;

b) societatea emitenta este solvabila si exista pe piata cerere pentru achizitionarea actiunilor acestei societati . Constituirea garantiei reale mobiliare asupra actiunilor la purtator se face prin incheierea unui contract de garantie reala mobiliara cu deposedare, cu mentionarea expresa a cuantumului datoriei, valorii si categoriei actiunilor. De asemenea, pe titlu se va face mentiune despre constituirea garantiei, semnata de creditor si de garantul actionar, iar actiunile vor fi remise bancii. Publicitatea garantiei este indeplinita, si de aceasta data, prin inscrierea unui aviz de garantie la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE. e. Titlurile la ordin

Titlurile la ordin cuprind atat indicarea creditorului, cat si a debitorului si se transmit prin gir (andosare) si traditiune. Titularul dreptului de creanta este acela care se gaseste in posesia titlului si justifica posesia printr-un sir neintrerupt de giruri, si ca urmare a acestui fapt, dobanditorii succesivi ai documentului apar in titlu. Un asemenea titlu trebuie sa cuprinda in continutul lui clauza ,,la ordin’’. Asemenea titluri sunt cambia, biletul la ordin, cecul.

Garantia se constituie prin remiterea titlului catre banca, cu mentiunea ,,girat pentru cauza de garantie’’. Publicitatea garantiei este realizata prin girarea si remiterea titlului, fara a fi nevoie de inscriere in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE.

Banca creditoarepoate accepta in garantie titluri la ordin cu respectarea urmatoarelor conditii :

a) debitorul principal inscris in titlu sau avalistul acestuia sunt solvabili : - daca unul dintre acestia este o societate bancara, se va verifica limita de

expunere fata de aceasta ; - daca debitorul principal sau avalistul acestuia este o societate comerciala, se

va analiza daca unul dintre acestia este o societate cu un standing financiar ridicat, ce se bucura de un bun renume ; intrucat banca este un simplu creditor chirografar al debitorului principal si al avalistului, se va analiza si situatia financiara a celui considerat cel mai solvabil, in scopul stabilirii riscului de neplata;

b) scadentele ratelor de credit sa fie corelate cu scadentele titlurilor la ordin, scadentele titlurilor trebuie sa fie ulterioare intre 3 maxim 10 zile dupa scadenta ratelor de credit.

In caz de nerambursare a creditului, banca va depune la incasare titlurile la ordin.


Pagina 34 din 52

f. Titlurile nominative

Titlurile nominative cuprind indicarea nominala a creditorului si orice transmitere se consimte de debitor, care trebuie sa o inscrie in registrele sale si s-o mentioneze pe titlu.

Asemenea titluri sunt actiunile nominative materializate emise de societatile pe actiuni.

Actiunile nominative materializate vor fi acceptate in garantie daca sunt indeplinite urmatoarele conditii :

a) in extrasul la zi de la registrul comertului privind societatea emitenta se precizeaza ca societatea a emis actiuni nominative materializate si valoarea nominala a acestora prevazuta in titlu corespunde cu cea inscrisa la registrul comertului;

b) societatea emitenta este solvabila si exista pe piata cerere pentru achizitionarea actiunilor acestei societati ;

Constituirea garantiei pe actiuni nominative se face prin incheierea unui contract de garantie reala mobiliara cu deposedare cu mentionarea expresa a cuantumului datoriei, valorii si categoriei actiunilor si prin inscrierea mentiunii gajului pe titluri si in registrul tinut de debitorul inscris in titluri. Acestea vor fi remise bancii cu mentiunea ,,gajat in favoarea ….conform contractului de garantie reala mobiliara nr……’’, semnata atat de garantul actionar, cat si de banca, in calitate de creditor. Se va solicita copie certificata din registrul actionarilor in care s-a facut mentiune despre garantie sau o dovada a inregistrarii garantiei in registrul actionarilor, eliberata de societatea emitenta sau de societatea de registru independenta ce tine registrul actionarilor. Publicitatea garantiei se face prin inscrierea unui aviz in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE.

g. Certificatele de depozit pe seminte

Acestea sunt emise in conformitate cu prevederile O.U.G. nr.141/2002 si HG

nr.82/2003 si sunt titluri de valoare, tiparite de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor conform modelului din HG nr.82/2003, eliberate depozitarilor licentiati, care au obligatia de a tine evidenta acestora intr-un registru propriu, precum si a detinatorilor carora li s-au eliberat.

Pot fi emise certificate de depozit sau certificate de depozit-talon de gaj, pe o cantitate de maxim 5 t si pe o perioada de maxim 1 an.

Garantia se poate constitui doar asupra acestora din urma, prin incheierea unui contract de garantie reala mobiliara cu deposedare si prin remiterea certificatului de garantie-talon de gaj, avand completate si semnate rubricile referitoare la constituirea gajului si prin inscrierea garantiei in registrul de evidenta a certificatelor de depozit tinut de depozitarul ce a eliberat respectivele certificate.

Inscrierea se face in baza instiintarii transmise de creditor, solicitadu-se si copie certificata din registrul in care s-a facut mentiune despre garantie. Publicitatea garantiei se face prin inscrierea unui aviz in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE.

Pot fi acceptate in garantie certificate de depozit-talon de gaj pe seminte daca acestea sunt emise de un depozitar licentiat. In acest scop se va verifica daca in Registrul centralizat al certificatelor de depozit gestionat de Ministerul Agriculturii,


Pagina 35 din 52

Alimentatiei si Padurilor respectivele certificate au fost eliberate depoiztarului respectiv.

La acceptarea acestei garantii se va avea in vedere scadenta certificatelor cat si dispozitiile art.63 lit.h din HG 82/2003 ce prevad ca ,,depozitarul are obligatia sa pastreze semintele de consum pana in momentul in care creditorul gajist dispune valorificarea lor pentru recuperarea datoriilor, dar nu mai tarziu de 30 de zile de la expirarea valabilitatii certificatului de depozit.’’

h. Garantia asupra certificatelor de depozit cu discount si pe depozitul colateral in care se vor primi de catre garantul imprumutat /garant sumele cuvenite in baza certificatelor de depozit cu discount

Certificatele de depozit cu discount sunt certificate nominale, in forma

dematerializata, iar evidenta acestora se tine pe conturi de detinatori intr-un registru electronic. Banca creditoare poate accepta in garantie certificate de depozit cu discount daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

a) nu sunt admise in garantie pentru alte angajamente . b) nu sunt blocate pentru alte angajamente c) nu sunt rascumparate d) nu sunt suspiciuni referitoare la detinerea acestor produse sau asupra

persoanei care le aduce in garantie (respectandu-se prevederile Legii pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor si Normele BNR privind standardele de cunoastere a clientelei)

Constituirea garantiei asupra certificatelor de depozit cu discount se face dupa cum urmeaza :

a) prin incheierea contractului de garantie reala mobiliara fara deposedare pe certificate de depozit cu discount pentru cazul in care scadenta creditului este anterioara scadentei certificatelor de depozit cu discount

b) prin incheierea contractului de garantie reala mobiliara fara deposedare pe certificate de depozit cu discount si pe depozitul colateral in care se vor primi de catre garantul imprumutat /garant sumele cuvenite in baza certificatelor de depozit cu discount, pentru cazul in care scadenta creditului este ulterioara scadentei certificatelor de depozit cu discount.

Publicitatea garantiei se face prin inscrierea unui aviz la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE si prin blocarea conturilor de certificate de depozit. La contractul de garantie constituit conformse va anexa o adresa de blocare a conturilor de certificate de depozit ce poarta confirmarea blocarii acestora.

Certificatele de depozit cu discount se admit in garantie la valoarea nominala a acestora si raman inregistrate in conturile utilizate la data cumpararii. Valoarea certificatelor de depozit cu discount, data de cotatia de rascumparare din data intocmirii referatului de credit, trebuie sa acopere valoarea creditului acordat si a dobanzilor calculate pe o perioada de minim 30 de zile.


Pagina 36 din 52

i. Garantia pe valori mobiliare dematerializate tranzactionate pe piete de valori mobiliare

Valorile mobiliare tranzactionate sunt instrumente financiare negociabile, care

confera drepturi egale pe categorie, dand detinatorilor dreptul la o fractiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanta general asupra patrimoniul emitentului si sunt susceptibile de tranzactionare pe o piata reglementata. Valorile mobiliare includ actiuni, titluri de stat, obligatiuni emise de admInistratia publica centrala sau locala si societati comerciale, precum si alte instrumente financiare calificate astfel de Comisia Nationa de Valori Mobiliare.

Transferul lor se realizeaza prin simpla inregistrare in registrele care deservesc piata pe care sunt vandute.

Constituirea garantiei se face prin incheierea unui contract de garantie reala mobiliara fara deposedare, in care se va preciza ca pe perioada garantiei valorile mobiliare respective sunt indisponibilizate de la tranzactionare.

Publicitatea garantiei se face in registrele care deservesc piata, prin indisponibilizarea acestora de la tranzactionare. In acest sens, garantul va depune confirmarea scrisa a inscrierii garantiei in registrul care deserveste piata si a indisponibilizarii acestora de la tranzactionare, confirmare scrisa data de societatea care are dreptul de a efectua inscrieri in registrul care deserveste piata respectiva.

Actiunile nominative tranzactionate pe pietele de valori mobiliare vor fi acceptate in garantie daca sunt indeplinite urmatoarele conditii : - actiunile emise de societatile comerciale mobiliare sunt nominative si dematerializate si pot fi transferate prin simpla inregistrare in registrul actionarilor, care este tinut de o societate de registru independenta. - actiunile sunt tranzactionate pe o piata de valori mobiliare autorizata, respectiv la Bursa de valori sau pe RASDAQ.

Constituirea garantiei pe actiuni nominative se face prin incheierea unui contract de garantie reala mobiliara fara deposedare cu mentionarea expresa a cuantumului datoriei, valorii si categoriei actiunilor. Se va solicita dovada inregistrarii garantiei in registrul actionarilor, eliberata de societatea de registru independenta ce tine registrul actionarilor.

Publicitatea garantiei se face prin inscrierea unui aviz in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE. Banca creditoare poate accepta in garantie titluri de stat daca sunt indeplinite urmatoarele conditii

Banca poate accepta in garantie si titluri de stat a caror scadenta este anterioara scadentei finale a creditului, situatie in care contravaloarea titlurilor de stat se va incasa la scadenta acestora intr-un cont de depozit colateral constituit la una din unitatile sale teritoriale. In acest sens, la contractul de garantie reala mobiliara se va atasa confirmarea de constituire a gajului. In aceasta situatie, publicitatea se va realiza prin inscrierea garantiei, la cererea garantului, in registrul tinut de banca creditoare, prin indiponibilizarea acestora de la tranzactionare, cat si prin inscrierea unui aviz in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE, in care se vor descrie bunurile admise in garantie astfel : …(nr.) titluri de stat seria…cu valoarea nominala…., cat si sumele ce se vor cuveni la scadenta titlurilor de stat, si care se vor vira in cont de depozit colateral, conform contractului de garantie reala mobiliara nr…../…., pentru garantarea contractului de credit nr….’’


Pagina 37 din 52

j. Garantia pe actiuni

Garantia asupra actiunilor nominative dematerializate, netranzactionate pe o piata de valori mobiliare se constituie prin incheierea unui contract de garantie reala mobiliara fara deposedare, cu mentionarea expresa a cuantumului datoriei, valorii si categoriei actiunilor.

Se va solicita dovada inregistrarii garantiei in registrul actionarilor. Publicitatea garantiei se face prin inscrierea unui aviz in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE. Banca creditoare va acepta in garantie actiuni nominative dematerializate,

necotate, cu indeplinirea urmatoarelor conditii : a) in extrasul la zi de la registrul comertului privind societatea emitenta se

precizeaza ca societatea a emis actiuni nominative dematerializate si valoarea nominala a acestora prevazuta in dovada privind inregistrarea garantiei corespunde cu cea inscrisa la registrul comertului;

b) societatea emitenta este solvabila si exista pe piata cerere pentru achizitionarea actiunilor acestei societati; k. Garantia asupra fondului de comert. Definitia si elementele fondului de comert

Fondul de comert nu este definit in mod expres, in legislatia romana, in prezent existand doua reglementari care vizeaza notiunea de ”fond de comert ” si anume, Legea 26/1990 art. 21 lit. a si Legea 99/1999, titlul VI art. 10(3). Articolul 21 lit. a din Legea 26/1990, se refera la inregistrarea in registrul comertului a ’’locaţiunii sau gajul fondului de comerţ ‚, iar art. 10(3) din Titlul VI al legii 99/1999 include in categoria garantiei reale mobiliara asupra universalitatii bunurilor mobile si fondul de comert.

In doctrina, fondul de comert este definit ca ansamblul de bunuri mobile si imobile aflate in circuitul civil, pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, in scopul atragerii clientelei si obtinerii de profit.

Intre patrimoniu si fondul de comert exista diferente. Astfel, fondul de comert este ansamblul bunurilor mobile si imobile pe care comerciantul le afecteaza in scopul defasurarii activitatii sale, fara a include si datoriile si creantele comerciantului, spre deosebire de patrimoniu, care are o sfera mai larga cuprinzand totalitatea drepturilor si obligatiilor comerciantului care au valoare economica.

Prin urmare, fondul de comert fiind alcatuit din bunuri mobile si imobile destinate activitatii comerciantului, nu cuprinde datoriile si creantele comerciantului care sunt incluse in patrimoniu.

Fondul de comert cuprinde elemente corporale si necorporale. Din categoria elementelor corporale fac parte bunurile imobile respectiv

terenurile si cladirile in care comerciantul isi desfasoara activitatea iar in sfera bunurilor mobile corporale sunt cuprinse materiile prime, materialele, produsele finite, precum si echipamentele, birotica, etc. In categoria elementelor necorporale intra drepturile care privesc firma, emblema, clientela, vadul comercial, drepturile de proprietate intelectuala.

Firma este denumirea comerciantului, folosita in realizarea activitatii sale ca si comerciant asupra careia acesta are drept de proprietate exclusiva, este protejata


Pagina 38 din 52

prin inregistrare in registrul comertului. Firma nu poate fi instrainata decat impreuna cu fondul de comert.

Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul, dar, spre deosebire de firma poate fi instrainata fie separat fie odata cu fondul de comert. Emblema este protejata prin inregistrare la OSIM si se poate inregsitra si la Registrul Comertului pentru buna regula.

Clientela reprezinta totalitatea persoanelor fizice si juridice cu care comerciantul se afla in raporturi juridice.

Vadul comercial este capacitatea societatii de a atrage clientela si este dependent de locatia magazinelor firmei, a sediului social, de publicitatea pe care societatea si-o face, etc.

Drepturile de proprietate intelectuala cuprind drepturile de autor si drepturile de proprietate industriala.

Dreptul de autor include fara a se limita, creatia stiintifica, literara, artistica, si cuprinde drepturile privind scrierile literare, operele ştiinţifice, compoziţiile muzicale, operele cinematografice, audiovizuale, operele fotografice, operele de artă plastică, operele de arhitectură, precum si derivate ale acestora si anume traducerile, adaptările, culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice.

Pentru a fi luat in considerare ca element al fondului de comert, drepturile de autor trebuie sa aiba un continut patrimonial si sa fie protejate prin inregistrare potrivit legii. Autorul unei opere are dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii. Dreptul de autor este protejat prin inregistrarea sa la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. In mod exclusiv titularul dreptului de autor este cel care autorizeaza utilizarea, exploatarea , reproducerea, operei al carei autor este ; de asemenea este singurul in masura sa inchirieze, cesioneze sau sa instraineze dreptul sau de autor al operei si ca urmare constituie garantia reala mobiliara asupra acestuia.

Dreptul de proprietate industriala cuprinde fara a se limita : a) Creatii noi: inventii, modele, know how ( realizari tehnice ca atare sau

inglobate in forme de tehnologie) desene si modele industriale (design industrial) ; b) Semne noi: marcile de fabrica de comert, de serviciu, indicatiile geografice,

(adica indicatiile de provenienta ale unui produs, denumirile de origine, care pot fi inglobate intr-o marca, de fabrica sau de comert).

Marca este semnul susceptibil de reprezentare grafică prin care produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice se deosebesc de cele aparţinând altor persoane. Dreptul asupra marcii este dobandit si protejat prin inregistrarea la OSIM, care elibereaza un certificat de inregistrare, sau la OMPI.

Drepturile asupra mărcii pot fi transmise prin cesiune sau prin licenţă cu respectarea reglementarilor legale si deci pot face obiectul garantiei reale mobiliare. In baza unui contract de licenţă, titularul poate să autorizeze terţii să folosească marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acesteia, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost înregistrată. Drepturile asupra unei inventii sunt protejate prin inregistrarea acestuia la O.S.I.M., care elibereaza un brevet, sau la OMPI sau daca sunt recunoscute printr-un brevet european. Drepturile asupra brevetului de inventie pot fi transmise prin cesiune sau prin licenţă cu respectarea reglementarilor legale.


Pagina 39 din 52

Drepturile asupra desenelor si modelelor industriale sunt protejate prin inregistrarea la OSIM, care elibereaza un certificat de inregistrare, sau la OMPI si pot fi transmise prin cesiune sau prin licenţă cu respectarea reglementarilor legale. Indicatiile geografice, ca indicatii de provenienta ale produselor, sunt protejate tot prin inregistrarea acestora la O.S.I.M.

Drepturile asupra know-how-ului pot fi protejate numai prin contracte comerciale.

Potrivit art. 21 din Legea nr.26/1990, in registrul comertului se pot face mentiuni despre brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine, indicatiile de provenienta, firma, emblema si alte semne distinctive asupra carora agentul economic are un drept. Constituirea garantiei asupra fondului de comert

Bunurile mobile care intra in fondul de comert vor fi enumerate in anexa la contractul de garantie asupra fondului de comert, si in cazul executarii garantiei vor putea fi vandute pentru recuperarea creantei conform procedurilor de executare prevazute de legea 99/1999, sau dupa caz, conform Codului de Procedura Civila, fie in integralitatea fondului, fie ca bunuri separate.

Bunurile imobile care intra in compunerea fondului de comert vor fi identificate in anexa la contractul de garantie reala mobiliara asupra fondului de comert ; pentru aceste bunuri se vor incheia in mod obligatoriu contracte de ipoteca pentru a se asigura prioritatea bancii in cazul executarii silite.

In contractul de garantie reala mobiliara asupra fondului de comert cat si in contractele de ipoteca se vor prevedea interdictii de instrainare a dreptului de proprietate, de grevare prin dezmembraminte (uz, abitatie, uzufruct, superficie, servituti), de grevare cu sarcini de tipul ipotecilor si privilegiilor si interdictii cu privire la locatiunea bunurilor. Prin instrainare se intelege si aportul in natura cu bunuri mobile si imobile la capitalul social al altei societati. Interdictiile ararate se vor nota in cartea funciara a imobilelor.

Publicitatea garantiei reale mobiliare asupra fondului de comert se face prin inregistrarea acesteia la Registrului Comertului si la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE, iar pentru imobilele ipotecate si prin inregistrare la Cartea Funciara. l. Garantia reala mobiliara pe nave

Legea nr.99/1999 prevede posibilitatea constituirii garantiei reale mobiliare

asupra navelor, cu conditia ca avizul de inscriere a garantiei reale mobiliare sa se faca in registrul in care se afla inregistrat titlul de proprietate asupra navei, pentru evidentierea garantiei.

Potrivit art. 30 alin.3 din O.G. 42/1997 Republicata, constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale, respectiv si a garantiei reale mobiliare asupra navelor care arboreaza pavilion roman se transcrie, la solicitarea persoanelor juridice sau fizice titulare ale acestor drepturi, in urmatoarele registre matricole de evidenta:

a) navele de categoria I, in registrele matricole ale navelor de categoria I, tinute de catre capeteniile de port stabilte de Autoritatea Navala Romana ;

b) navele de categoria a II-a si navele de agrement, in registrele matricole ale navelor de categoria a II-a, tinute de capeteniile de port stabilite de Autoritatea Navala Romana ;


Pagina 40 din 52

Dupa inregistrarea in registrul matricol al navelor de categoria I, o nava de categoria I se inscrie si in registrul de evidenta centralizata tinut de cate Autoritatea Navala Romana.

Despre constituirea, transmiterea sau stingerea garantiei reale mobiliare asupra navelor care arboreaza pavilion roman se va face mentiune corespunzatoare si in actul de nationalitate.

Despre constituirea, transmiterea sau stingerea garantiei reale mobiliare asupra navelor in constructie, se va face mentiune in registrul de evidenta a navelor in constructie ce se tina de catre capeteniile de port in a caror zona de activitate se afla santierul nava, la solicitarea bancii, inaintea obtinerii documentului care sa ateste nationalitatea navei.

Inainte de acordarea creditului, unitatea bancara va solicita santierului naval ca, in contractul de constructie sa fie incluse clauze prin care partenerul extern se obliga sa efectueze plata navei inainte de livrarea acesteia sau clauze prin care se stabilesc modalitati de plata ce asigura incasarea pretului si dupa livrare. m. Garantia reala mobiliara pe aeronave

Conform art. 21 din OG nr. 29/1997 republicata, persoanele fizice sau juridice,

romane sau straine, pot ipoteca sau greva aeronava civila sau componente ale acesteia cu orice drept real asemanator, constituit ca garantie a platii unei datorii, cu conditia ca un asemenea drept sa fie constituit conform legii statului de inmatriculare si transcris in registrul de sarcini al statului de inmatriculare a aeronavei civile.

Potrivit art. 22 din OG nr. 29/1997 republicata, actele prin care se constituie ipoteci sau alte drepturi reale care privesc o aeronava civila sunt reglementate de legislatia nationala si se inscriu in Registrul unic de inmatriculare a aeronavelor civile. Inscrierea in Registrul unic de inmatriculare a aeronavelor civile nu este constitutiva de drepturi si are ca efect numai opozabilitatea fata de terti a dreptului inscris.

Art. 30 alin. 1 lit. d) din Tiltul VI al Legii nr. 99/1999 reglementeaza exceptiile de la publicitatea garantiilor reale mobiliare prin inscrierea avizului de garantie reala la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE. Astfel, potrivit textului legal aratat, garantia reala sau sarcina constituita asupra avioanelor trebuie facuta publica prin inregistrarea unui formular de aviz de garantie reala in registrul in care se afla inregistrat titlul de proprietate asupra acestora. Registrul va trebui sa evidentieze garantia reala la rubrica in care se afla inscris titlul de proprietate asupra bunului. n. Cesiunea de creanta cu titlul de garantie reala mobiliara

Cesiunea de creanta este un mijloc specific de transmitere a drepturilor, constand in acordul de vointa prin care creditorul, numit cedent, transmite in mod voluntar, cu titlu oneros sau gratuit, dreptul sau de creanta unei alte persoane numita cesionar, care va deveni astfel creditor in locul sau si va putea incasa creanta de la debitorul cedat. Desi cesiunea de creanta este, in fapt, un mijloc de transmitere a drepturilor, ea poate fi utilizata si cu titlu de garantie asupra creantelor.

Creanta trebuie sa fie: - certa - sa nu fie discutabila din punct de vedere juridic;


Pagina 41 din 52

- lichida - sa fie determinata cu exactitate valoarea ei; - exigibila - sa fie localizata in timp la o data precisa, nu sub conditie. Pot fi cesionate creantele din livrari de marfuri, executari de lucrari si prestari

de servicii, atat la export, cat si la intern si din contracte de inchiriere. Cesiunea asupra incasarilor de la intern se va accepta de banca drept

garantie in urmatoarele conditii: a) Se va verifica daca obligatia cedentului din contractul care se cesioneaza a fost executata de catre acesta ( ex. daca s-a livrat marfa, s-a executat prestatia), situatie in care creanta asupra debitorului cedat este certa, lichida si exigibila. Intrucat, cedentul nu raspunde, de drept, de solvabilitatea debitorului cedat, se va analiza si situatia financiara a acestuia, in scopul stabilirii riscului de neplata. In cazul cesiunilor de creanta din contractele de leasing, se va urma Procedura privind creditele pentru activitatea de leasing, in lei si/sau valuta. b) se va inregistra la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE contractul de cesiune si se va notifica debitorului cedat cesiunea intervenita, inainte de orice tragere din credit. Notificarea se poate face atat prin intermediul executorilor bancari cat si prin cei judecatoresti.

c) termenele de incasare ale sumelor cesionate prevazute in contractul incheiat intre cedent si debitorul cedat trebuie sa fie corelate cu termenele de rambursare conform graficului de rambursare a creditului si plata dobanzii aferente,

d) se va include in contractul de cesiune clauza privind incasarea creantelor cedate intr-un cont de depozit colateral.

Cesiunea incasarilor de la extern se va accepta de catre banca drept

garantie numai in urmatorele conditii: a) se va utiliza numai cesiunea incasarilor din acreditive cu plata diferata

(amanata) ; b) este recomandabil ca plata documentelor sa se efectueze intr-un interval

de 30-90 zile ; c) nu se va notifica debitorul cedat ; se va urmari obligatoriu ca sumele

provenite din incasarile in valuta cesionate bancii sa fie virate si blocate intr-un cont de depozit colateral.

Cand bunul afectat garantiei, constand intr-o creanta baneasca, este cesionat,

banca, in calitate de cesionar, va notifica cesiunea, in scris, debitorului cedat, prin intermediul executorilor judecatoresti sau bancari. Notificarea trebuie sa faca mentiune despre cesiunea creantei, izvorul creantei, suma de plata, numele sau, scadenta, modul si locul platii. o. Garantia asupra unor bunuri necorporale

Pentru creditele la care vor fi luate in garantie toate bunurile mobile si imobile reprezentand o capacitate de productie in integralitatea ei, se vor lua in garantie pe baza de contracte de garantie reala mobiliara pe langa activele imobilizate corporale


Pagina 42 din 52

care definesc capacitatea de productie si bunurile de natura drepturilor de proprietate intelectuala aferente procesului de productie, cum ar fi :

- drepturile de brevet ; - drepturile de licenta ; - drepturile de know-how ; - marci de fabrica si de comert; - altele asemenea. Analiza drepturilor pe care le detine clientul se va face pe baza documentatiei

de proprietate/de constituire sau de dobandire a acestora, ca de exemplu : - inregistrarea la OSIM a protectiei drepturilor de inventie ; - inregistrarea la OSIM a contractelor de know-how, licenta etc. In cazul contractelor de licenta si know-how se vor verifica clauzele acestora,

pentru a se constata daca: - licentele sunt sau nu exclusive si daca pot fi cesionate/transmise in

favoarea tertilor; - contractele de know-how sunt sau nu exclusive si nu pot fi

cesionate/transmise in favoarea tertilor; - perioada pentru care se beneficiaza de drepturile respective (licenta/know-

how); - daca folosirea echipamentelor este sub licenta sau conditionata de

existenta licentelor; - orice alte elemente care ar restrange/ conditiona drepturile clientului de

folosire a licentelor/know-how ; - daca produsul rezultat se vinde sub licenta (o marca obtinuta printr-un

contract de licenta) si care sunt conditiile acestei valorificari de bunuri. Bunurile prevazute mai sus vor fi luate in garantie prin incheierea de contracte

de garantie reala mobiliara pentru fiecare bun in parte sau prin incheierea unui singur contract de garantie reala mobiliara avand ca obiect toate bunurile mentionate, dupa caz.

p. Garantia pe soldul creditor al contului curent

Garantia pe soldul creditor al contului curent se va lua suplimentar in cazul

tuturor categoriilor de credite si nu va intra in calculul garantiilor. In cazul in care imprumutatul are mai multe conturi/subconturi deschise la

banca, garantia se va constitui asupra soldului creditor al tuturor acestor conturi/subconturi. q. Garantia veniturilor inscrise in bugetele autoritatilor administratiei publice locale

Garantia reala mobiliara pe veniturile autoritatilor adminsitratiei publice locale este reglementata de Legea nr.99/1999 si de art. 59 din OUG nr.45/2003 privind finantele publice locale.

Veniturile bugetelor locale se constituie din impozite, taxe si alte venituri cu destinatie speciala, precum si din cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote aditionale la unele venituri ale bugetelor de stat si ale


Pagina 43 din 52

bugetelor locale, transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat. Se poate accepta in garantie orice sursa de venituri ale autoritatilor

administratiei publice locale, cu exceptia transferurilor de la bugetul de stat, cu destinatie speciala.

Pentru a se accepta garantarea cu aceste venituri se verifica daca exista Hotararea Consiliului local/Judetean/General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, privind contractarea imprumutului si garantarea acestuia cu veniturile autoritatii administratiei publice locale respective, luata votul a cel putin 2/3 din numarul membrilor ce il compun.

Constituirea garantiei se face prin incheierea unui acord de garantare, ce se va inscrie la consiliul local/judetean respectiv.

Publicitatea garantiei se face prin inscrierea unui aviz la ARHIVA ELECTRONICA DE GARANTII REALE MOBILIARE. r. Planul de afaceri

Planul de afaceri reprezinta o planificare de ansamblu a tuturor elementelor ce contribuie la reusita unei afaceri si un sprijin util in cadrul relatiilor clientului cu banca. Termenul de afacere, in acest context, se refera la activitatea propriu-zisa ce o va derula un agent economic nou infiintat, fie un agent economic ce deja functioneaza si intentioneaza sa-si diversifice, modernizeze, restructureze sau sa-si dezvolte activitatea.

Planul de afaceri se constituie din totalitatea bunurilor mobile prezente sau viitoare descrise in planul de afaceri, ca fiind afectate pentru realizarea respectivei afaceri. In planul de afaceri se vor descrie in amanunt bunurile afectate afacerii (materii prime, produse, instalatii si utilaje, etc), precum si orice contracte de prestari servicii/livrari produse din care clientul are de incasat creante certe, lichide si exigibile sau va avea de incasat creante, in masura in care va realiza serviciile/livra produsele. De asemenea, se va preciza actul juridic in baza caruia imprumutatul a dobandit/va dobandi dreptul de proprietate asupra bunurilor.

Planul de afaceri nu poate face obiectul unei garantii reale mobiliare, dar poate constitui temei de creditare.

In cazul in care in planul de afaceri figureaza si drepturi de creanta viitoare, respectiv in cazul in care in planul de afaceri sunt precizate contracte de prestari servicii/livrari ce urmeaza a fi executate de catre client se vor lua in considerare, si aceste drepturi de creanta viitoare.

In cazul in care in planul de afaceri figureaza si bunuri imobile, asupra acestora se va constitui o garantie reala imobiliara.


Pagina 44 din 52

CAPITOLUL IV GARANTIILE PERSONALE

Aspecte comune garantiilor personale Garantia personala (fidejusiunea) este reglementata de art. 42 Cod

comercial si de art. 1652-1684 din Codul civil si este mijlocul juridic de garantare a obligatiilor prin care una sau mai multe persoane, fizice sau juridice, denumite fidejusori, altele decat debitorul principal, se angajeaza fata de creditorul garantat sa execute obligatia debitorului, in cazul in care acesta nu o va executa.

Potrivit art.42 alin. 2 din Codul comercial, in obligatiile comerciale, fidejusorii, chiar necomercianti, raspund solidar cu debitorul pentru executarea obligatiei fata de creditor.

A. Garantii emise de statul roman si de autoritatile administratiei publice locale

Aceste garantii respecta regulile fidejusiunii si se emit, de regula, sub forma

scrisorilor de garantie. Printre aceste garantii se pot enumera :

a) Garantii emise de statul roman, prin reprezentantul sau, Ministerul Finantelor Publice ;

b) Garantii emise de autoritatile administratiei publice locale, in limitele stabilite de lege ;

B. Scrisoarea de garantie bancara Scrisoarea de garantie bancara poate fi asimilata in dreptul roman institutiei

fidejusiunii. Conform dispozitiilor art. 1652 C. civ. ,, Cel ce garanteaza o obligatie se leaga catre creditor de a indeplini insusi obligatia pe care debitorul nu o indeplineste’’ , iar potrivit art. 42. alin. 2 C. com. ,,Prezumtia de solidaritate exista si contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteaza o obligatiune comerciala.’’

In utilizarea acestei institutii, bancile au devenit majoritare atat in calitate de creditori cat si in calitate de fidejusori, astfel incat se poate vorbi despre o bancarizare a fidejusiunii.

Solidaritatea bancii care emite scrisoarea de garantie, fata de debitorul din obligatia comerciala garantata, se limiteaza numai la obligatia de a plati, in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia de plata fata de creditor urmare a neexecutarii sau executarii partiale sau defectuase a obligatiilor din contractul comercial. Angajamentul de plata asumat de banca garanta in favoarea creditorului din contractul comercial, inclusiv creditorul-dezmembramant al bancii creditoare, in contractul de credit si asimilate acestuia, reprezinta un act juridic unilateral care prin acceptarea acestuia de catre beneficiar creaza raport juridic intre beneficiar si garant.


Pagina 45 din 52

In materia scrisorilor de garantie bancara, practicile internationale au fost uniformizate prin « Reguli uniforme privind garantiile la cerere» - Publicatia nr.458/1995 a Camerei de Comert Internationale de la Paris.

Scrisoarea de garantie bancara este angajamentul scris asumat de o banca garanta in favoarea unei persoane denumita beneficiarul garantiei, de a plati acestuia o suma de bani, in cazul in care o alta persoana, nu a onorat o anumita obligatie asumata printr-un contract, sau a onorat-o defectuos sau partial, fata de beneficiarul garantiei. Scrisoarea de garantie bancara nu garanteaza fapte, ci preia o obilgatie de plata, cu titlu reparatoriu.

Desi este accesorie obligatiei debitorului principal (ordonatorul), obligatia bancii garante, asumata prin SGB emisa, este independenta in raport cu obligatiile asumate de ordonatorul, respectiv beneficarul SGB si asumate de acestia prin contractul comercial.

Banca dobandeste calitatea de beneficiar prin acceptarea de scrisori de garantie bancara emise de institutii bancare si/sau financiare agreate.

Scrisoarea de garantie bancara respecta principiile fidejusiunii si se bazeaza in principal pe urmatoarele reguli care trebuie respectate :

a) sa prevada in textul acesteia emitentul (banca garanta) si beneficiarul garantiei (care poate solicita plata de la emitent in cazul in care debitorul sau nu-si indeplineste obligatia de plata din contractul comercial ) ;

b) sa precizeze obligatia de plata garantata expres delimitata prin referirea la contractul comercial si la articolele din aceasta care prevad obligatia de plata garantata ;

c) sa contina angajamentul de plata al bancii garante, ferm si neechivoc, irevocabil, cu precizarea ca angajamentul este in solidar cu obligatia de plata a debitorului si cu renuntarea expresa la orice opozitie si la beneficiul discutiunii si diviziunii (potrivit sistemului de drept care ii este aplicabil). Formula de angajament trebuie sa fie clara, fara posibilitate de interpretare ;

d) sa contina suma maxima garantata (suma de bani pe care banca garanta se obliga sa o plateasca beneficiarului garantiei, mentionata expres in cifre si litere cu precizarea monedei in care se va face plata sau dupa caz a modului de calcul a sumei maxime garantate, dupa caz a cursului de schimb valutar);

e) sa prevada conditiile si modul de executare (Scrisoarea de garantie poate fi conditionata, pe baza de documente justificative, de la caz la caz sau neconditionata, la prima si simpla cerere a beneficiarului. Scrisoarea de garantie poate sa cuprinda documentele convenite intre parti pe care beneficiarul garantiei trebuie sa le prezinte pentru a incasa garantia de la banca garanta, cum ar fi : solicitarea scrisa a beneficiarului in care se precizeaza ca obligatul principal nu si-a indeplinit obligatiile asumate sau, dupa caz, documentele care atesta neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a obligatiei garantate); f) sa prevada valabilitatea scrisorii de garantie bancara ( termenul de valabilitate trebuie sa fie determinat, ca data fixa sau determinabil, cu precizarea ca in cazul termenul calendaristic cade intr-o zi nelucratoare trebuie mentionat expres cand expira garantia- in ziua lucratoare anterioara sau in cea ulterioara; termenul de valabilitate a scrisorii de garantie este intotdeauna mai mare deact durata valabilitatii obligatiei garantate) ; g) sa prevada locul depunerii cererii de executare (ex. ghiseele bancii


Pagina 46 din 52

garante) ; h) sa contina clauze de reducere a valorii angajamentului garantului ( se

refera la diminuarea automata a obligatiilor garantului proportional cu platile efectuate de catre debitor si/sau garant) ; i) sa contina clauze privind legislatia aplicabila (se va preciza legea care guverneaza garantia; ea se stabileste, de regula, de banca garanta dupa principiul jurisdictiei locului unde a fost emisa garantia) ; j) sa prevada data si locul emiterii garantiei ;

k) sa contina semnaturile autorizate al bancii garante/swift testat; l) dupa caz, poate sa prevada posibilitatea transferului/cesiunii scrisorii de

garantie bancara, dar numai impreuna cu transferul/cesiunea drepturilorizvorate din contractul comercial cesionat care, in acest caz este contractul de credit, in conditiile notificarii bancii garante sau obtinerii acordului acesteia, dupa caz. Tipuri de scrisori de garantie

In functie de obiectul obligatiei garantate scrisorile de garantie pot fi de urmatoarele tipuri: a) Garantia de participare la licitatie; b) Garantia de buna executie; c) Garantia de buna executie tehnica; d) Garantie de restituire a avansului; e) Garantia de plata; f) Garantia de admisie temporara; g) Garantia de compensatie pentru exportul prealabil; h) Garantie pentru exportul in compensatie; i) Contragarantii bancare.

In garantarea creditelor acordate clientilor, o banca poate primi scrisori de

garantie bancara, ca garantii de plata, care, in functie de tipul de credit acordat, pot fi: garantia pura de plata; garantia pentru plata efectelor de comert, garantia de aval; garantia de plata a ratelor scadente; garantia de restituire avans.

De preferinta, garantiile pentru plata efectelor de comert si garantiile de aval urmeaza a se da prin aval si nu prin scrisori de garantie bancara.

C. Garantia de companie

Garantia de companie respecta regulile fidejusiunii si este garantia constituita in favoarea bancii de societati comerciale, rezidente si nerezidente, cu capital de stat sau privat, de regii autonome, companii si societati nationale, constituite potrivit Legii nr. 15/1990 sau Legii nr. 31/1990, de societati comerciale cu capital integral strain sau mixt constituite potrivit Legii nr. 35/1991 si de societati cu sediul in strainatate, altele decat debitorul principal.

Garantia de companie este un act juridic unilateral prin care persoanele juridice mentionate la pct.2.3.1. se obliga fata de banca creditoare sa execute obligatia de plata a imprumutatului in situatia in care acesta nu o va executa la


Pagina 47 din 52

termenele si in conditiile stipulate in contractul de credit, garantand cu intregul sau patrimoniu.

Garantia de companie se aseamana cu scrisoarea de garantie bancara cuprinzand, de regula aceleasi elemente, cu diferenta ca garantul este o societate comerciala si nu o banca.

In cazul garantiei de companie fidejusiunea trebuie sa fie determinata conform art. 1657 Cod Civil. Astfel, societatea care se obliga prin emiterea garantiei de companie raspunde conform angajamentului asumat in continutul garantiei.

In mod obligatoriu garantia de companie va contine precizarea creantei garantate.

Avand in vedere faptul ca emiterea garantiei de companie de catre societatea comerciala se creaza raporturi juridice de natura comerciala – creditorul, debitorul, cat si emitentul garantiei au calitatea de comercianti, trebuie avute in vedere prevederile Legii 31/1990 Republicata, cu privire la modul de constituire a garantiilor de catre societatile comerciale atat in garantarea propriilor obligatii cat si pentru terti.

Astfel, se va verifica daca emiterea garantiei de companie este asumata legal de societate :

a) sub aspectul competentei de a decide emiterea garantiei de companie in favoarea unui tert.

b) sub aspectul competentei de a semna respective garantie de companie. Intrucat prin emiterea garantiei de companie societatea garanteaza cu toate

bunurile sale mobile si imobile, acest angajamentul trebuie supus aprobarii adunarii generale a actionarilor in cazul societatilor pe actiuni si adunarii asociatilor in cazul societatilor cu raspundere limitata, daca prin actele constitutive ale societatii nu se prevede altfel.

Garantia de companie este valabila pana la indeplinirea tuturor obligatiilor din contractul de credit.

Punerea in executare a garantiei de companie se face la cererea bancii iar executarea silita urmeaza regulile stabilite prin legea aplicabila.

D. Fidejusiunea (cautiunea)

Fidejusiunea este mijlocul juridic de garantare a obligatiilor prin care una

sau mai multe persoane fizice, altele decat debitorul principal, se angajeaza fata de banca sa execute obligatia de plata a debitorului principal izvorata din contractul de credit, in cazul in care acesta nu o va executa.

Art. 42 din Codul comercial instituie raspunderea solidara cu debitorul principal a fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteaza o obligatie comerciala. Creditorul va putea urmari pentru intreaga creanta atat pe fidejusor cat si pe debitorul principal.

Intinderea obligatiei fidejusorului trebuie sa fie expres precizata in contractul de fidejusiune. In cazul fidejusiunii determinate fidejusorul nu va fi putea fi obligat decat in limita sumei determinate. In cazul contractului de credit,


Pagina 48 din 52

suma la care se obliga fidejusorul este principalul la care se adauga dobanda, comisioanele si orice alte cheltuieli legate de creditul respectiv, incluzand si cheltuielile de executare silita.

In mod obligatoriu fidejusiunea va contine precizarea creantei garantate, si de regula, aceleasi elemente ca scrisoarea de garantie bancara.

La incheierea contractului de fidejusiune trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

a) Fidejusorul persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu (capacitatea de a avea drepturi şi obligatii prin incheierea de acte juridice).

b). Solvabilitatea fidejusorului persoana fizica se masoara dupa averea sa imobiliara;

c) Contractul de fidejusiune se incheie sub semnatura privata. d) Incheierea contractului de fidejusiune nu influenteaza asupra dreptului

fidejusorului de a dispune de bunurile sale.

E. Avalizarea titlurilor de credit Avalul este obligatia asumata de un tert garant de a plati suma inscrisa in

titlul de credit daca la scadenta titlului, tragatorul/emitentul nu face plata conform titlului. Avalul este specific regulilor cambiale fiind dat pe cambii si bilete la ordin. Avalul poate fi dat si pe cecuri. Avalul poate fi dat de o persoana fizica sau juridica.

Avalul este garantia personala inscrisa in textul cambiei, pe fata cambiei, prin care o persoana, care poate fi un tert sau chiar un semnatar al cambiei, isi asuma obligatia de a plati, integral sau partial, suma din cambie.

Avalistul are posibilitatea sa-si limiteze garantia. Se vor accepta in garantie numai cambii/bilete la ordin avalizate pentru

tras/emitent de : a) o banca agreata ; b) o societate cu un standing financiar ridicat, ce se bucura de un bun

renume ; intrucat banca este un simplu creditor chirografar al avalistului, se va analiza in mod obligatoriu situatia financiara a acestuia, in scopul stabilirii riscului de neplata. Banca poate deveni posesoarea legitima a unor cambii/bilete la ordin

avalizate, cu titlu de garantie, prin urmatoarele modalitati : a) prin emiterea de catre imprumutat, cu titlu de garantie, de bilete la ordin

avalizate in favoarea bancii ; b) prin tragerea de catre banca de cambii asupra imprumutatului, in favoarea

bancii, acceptate de catre imprumutat in calitate de tras si avalizate ;


Pagina 49 din 52

F. Emiterea de bilete la ordin avalizate in favoarea bancii, pentru cauza de garantie

Imprumutatii pot emite in favoarea bancii bilete la ordin, avalizate, care,

potrivit Legii nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin Legea nr.83/1994, constituie titlu executoriu.

Acceptarea in garantia creditelor acordate de banca a biletelor la ordin se va face cu respectarea Legii nr. 58/ 1934 asupra cambiei si biletului la ordin modificata prin Legea nr.83/1994, Normele-Cadru ale BNR nr.6/ 08.03.1994 si normelor proprii fiecarei banci.

Nu se vor accepta in garantie la acordurile de garantie/contract de credit, bilete la ordin cu scadenta data fixa (pot fi introduse la plata numai la data scadentei sau in urmatoarele doua zile lucratoare), intrucat exista posibilitatea executarii scrisorii de garantie cu mult inainte de valabilitatea acesteia, si ca atare perioada dintre scadenta creditului si scadenta biletului la ordin ( egala cu termenul valabilitate al scrisorii de garantie + perioada de creditare +15 zile ) ar fi foarte mare.

G. Tragerea de catre banca de cambii asupra imprumutatului in favoarea bancii,

acceptate de catre imprumutat in calitate de tras si avalizate de un tert

Banca poate sa traga cambii asupra imprumutatului, in favoarea bancii,

acceptate de catre imprumutat in calitate de tras si avalizate de un tert, cu respectarea Legii nr. 58/ 1934 asupra cambiei si biletului la ordin modificata prin Legea nr.83/1994, Normele-Cadru ale BNR nr.6/ 08.03.1994 si a reglementarilor interne ale bancilor.

Pentru acceptarea in garantie cambiile trebuie in mod obligatoriu sa fie acceptate de catre tras, iar avalul sa fie dat pentru tras.

Nu se vor accepta in garantie la acordurile de garantie/contract de credit, bilete la ordin cu scadenta data fixa.

H. Titluri de credit emise de un tert

in favoarea bancii creditoare, pentru garantarea imprumutatului.

Banca poate accepta in garantarea creditelor pe care le acorda

imprumutatilor bilete la ordin emise de un tert in favoarea sa. Emiterea de catre un tert a unor bilete la ordin in favoarea bancii pentru garantarea imprumutatului constituie in fapt o fidejusiune.

Se vor accepta asemenea bilete la ordin in conditiile prevazute la pct.2.5.6.a) Sectiunea 2, Cap.IV si numai daca sunt emise de o societate cu un standing financiar ridicat, ce se bucura de un bun renume si numai dupa o analiza a situatiei financiara a acesteia in scopul stabilirii riscului de neplata.


Pagina 50 din 52

Capitolul V Asigurarile

Pe masura multiplicarii si diversificarii creditelor acordate de banci, fapt care

a avut drept principala consecinta cresterea nivelului de risc adiacent, au aparut noi instrumente de apreciere si calificare a riscurilor.

Acestea au determinat, la randul lor, aparitia unor noi metode, de origine statistica, de evaluare si de mutualizare a riscului.

Cuantificarea riscurilor pe diferite paliere din activitatea de creditare a dus la posibilitatea tranzactionarii acestuia ca o adevarata marfa.

Aparuta in secolul al XVIII-lea, ideea de asigurare a creditului nu a putut fi legiferata datorita lipsei instrumentelor de analiza, clasificare si cuantificare a riscului. Perfectionarea instrumentelor statisticii matematice a dus, printre altele, si la aparitia primelor intreprinderi de succes, ce aveau ca obiect asigurarea riscului.

Ce mai veche polita de asigurare a creditului pare a fi o polita emisa in anul 1831 de o banca din Trieste, care asigura riscurile de neplata datorate evenimentelor maritime.

In prezent, asigurarea creditului pare a fi apanajul pietei bancare europene, in Statele unite prezenta acestor companii fiind deosebit de slaba, in pofida faptului ca acolo se gaseste cea mai veche companie de asigurare a creditului din lume (American Credit Indemnity).

Potrivit definitiei date de Chaufton, inseamna “compensarea efectelor hazardului asupra patrimoniului omului prin mutualitatea organizata dupa legile statistice”.

Partile in contractul de asigurare a creditului sunt: Asiguratorul> Compania de asigurare sau de reasigurare; Asigurat>Banca creditoare In esenta acestea sunt participantii la incheierea contractului de asigurare

dar in practica exista situatii in care intervine si clientul bancii care incheie contractul de asigurare in nume propriu dar cu banca creditoare ca beneficiar al despagubirii.

In prezent, cu privire la originea juridica a asigurarii creditului exista inca controverse.

Asigurarea creditului are, aparent, caracterul unei cautiuni oferite de asigurator beneficiarului creditului-client al bancii creditoare.

Analizand, insa mecanismul asigurarii observam ca suntem in prezenta unei subrogatii subiective purtand asupra debitorului obligatiei de plata scadente.

Subrogarea asiguratorului in obligatiile clientului debitor este, insa, afectata de conditia indeplinirii evenimentului asigurat, parte a riscului preluat de asigurator.

In situatia in care contractantul politei de asigurare a bunului obtinut din credit este clientul bancii creditoare iar polita este cesionata, ne aflam, in realitate, in fata unei garantari cu o cesiune de creanta afectata de conditie suspensiva: Obligatia de despagubire a asiguratorului nu este scadenta decat in cazul in care se produce evenimentul asigurat si (cumulat) exista o obligatie de plata scadenta catre banca.


Pagina 51 din 52

Teoria cautiunii ca sursa a asigurarii creditului nu poate fi admisa si din urmatorul motiv: asigurarea creditului este un contract principal sinalagmatic in timp ce cautiunea este un contract accesoriu si esentialmente unilateral.

Pe langa asigurarea de risc financiar incheiata cu societati de asigurare si reasigurare, bancile mai pot accepta si garantii de la fondurile de garantare (Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinzatorii Privati, Fondul de Garantare a Creditului Rural, Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii, etc.). Aceste garantii se emit, de regula, sub forma de scrisori de garantare asemanatoare Scrisorilor de Garantie Bancara (acte juridice unilaterale) sau prin incheierea contractelor de fidejusiune/cautiune (acte juridice bilaterale). ________________________________//_________________________________


Pagina 52 din 52

Documente de referinta: Codul civil roman Codul comercial roman Codul de procedura civila Codul de procedura penala Legea nr.58/1998 cu modificarile si completarile ulterioare Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr.161/2003 Legea nr. 190/1999 a creditului ipotecar pentru investitii imobiliare Legea nr. 26/1990 Republicata –privind registrul comertului Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin Legea nr. 83/1994 Normele –Cadru ale BNR nr.6/1994 Legea nr. 59/1934 asupra cecului Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare OG nr. 42/1997 Republicata- privind transportul naval Legea nr. 601/2003 privind aprobarea OG nr. 48/2003 pentru modificarea si completarea OG nr. 42/1997 privind transportul naval OG nr. 29/1997 Republicata privind Codul aerian OUG nr.45/2003 privind finantele publice locale Bibliografie: DELEANU, I.: Tratat de procedură civilă.vol. I si II, Arad: Editura Servo-Sat, 2004. CIOBANU, V.M.: Tratat teoretic şi practic de procedura civilă. vol. I si II, Bucureşti: Editura Naţional, 1998. CIUREL, V.: Asigurări şi reasigurări: Abordări teoretice şi practice internaţionale. Bucureşti: Editura All Beck, 2000. STOICA, VALERIU : Drept civil. Drepturile reale principale. vol.I, Bucureşti: Editura Humanitas, 2004. POP, LIVIU: Drept civil, Teoria generala a obligatiilor. Bucureşti: Editura Lumina Lex, 1998 TURCU, I.: Operaţiuni şi contracte bancare.Tratat de drept bancar. vol.1 şi 2, Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2004 BELEIU, GH.: Drept civil. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Bucureşti: Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL, 2000 DEAK, Fr.: Tratat de drept civil. Contracte speciale, Bucuresti, Editura ACTAMI, 1999. SITARU, D.-A.: Dreptul comertului international, Bucuresti, vol.I si II, Editura ACTAMI, 1996. FRAGALI, M: Fideiussione e assicurazione. Banca, borsa e titoli di credito, Milano, vol.III, 1959. ALBU-CARNU, I: Asigurarea creditului, Bucuresti, Editura Rosetti, 2001

Documents

Disertatie - Final