DMITRI S. MEREJKOVSKI

MOARTEA ZEILOR

Traducere din limba francezã:Meliné Poladian Ghenea

Introducere:Alexandru Barnea

Romanul lui Iulian Apostatul

4

Dmitri Merejkovski

Redactor: Daniel FocºaTehnoredactor: Mihai Niþã

© 2008 Editura SIGMAToate drepturile de editare aparþin Editurii SIGMA.Nicio parte a acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al editurii.Traducere dupã versiunea francezã: Dmitry de Mérejkovsky, La mort des dieux. Le roman deJulien l’Apostat.Pe coperta I: gravurã de Bance ºi Baltard, Muzeul Paul Arbaud, Aix-en-Provence.

Editura SIGMASediul central:

Str. General Berthelot nr. 38, sector 1, Bucureºti, cod 010169Tel. / fax: 021-313.96.42; 021-315.39.43; 021-315.39.70e-mail: office@editurasigma.ro; web: www.editurasigma.ro

Distribuþie:Tel. / fax: 021-243.42.40; 021-243.40.52; 021-243.40.35Puteþi transmite comenzi folosind apelul UniTel la numerele:080.10000.10; 080.10000.11 (în reþeaua ROMTELECOM)e-mail: comenzi@editurasigma.ro; sigmadistrib@yahoo.com

Anticariat:e-mail: comenzi_anticar@anticar.ro; web:www.anticar.ro

ISBN: 978-973-649-419-2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiMERE KOVSKIJ, DIMITRIJ SERGEEVI

Moartea zeilor : romanul lui Iulian Apostatul /Dmitri S. Merejkovski ; trad.: Meliné Poladian Ghenea ;pref.: Alexandru Barnea. - Bucureºti : Sigma, 2008

ISBN 978-973-649-419-2

I. Poladian Ghenea, Meliné (trad.)II. Barnea, Alexandru (pref.)

94(37) Apostatul,I.929 Apostatul,I.

5

Moartea zeilor

Introducere

Cartea aceasta are o valoare beletristicã remarcabilã, în ciuda

faptului ca textul este filtrat printr-o traducere. Dacã nu voi mai reveni

asupra acestei calitãþi, îi va rãmâne cititorului sã o aprecieze la o valoare

care, sigur, îi depãºeºte epoca din punct de vedere estetic. Mai departe,

prin conþinut, ea dã mult de gândit ca roman istoric. Pe scurt, acesta

aduce mai aproape de noi povestea realã a încercãrii dramatice a lui

Iulian, supranumit de contemporanii sãi creºtini „Apostatul”, de a-ºi

readuce imperiul pe care l-a condus între anii 361 ºi 363 la credinþele

tradiþionale, în pofida creºtinismului aflat pe atunci în plin progres.

Pânã la subiectul propriu-zis însã, mai existã cel puþin douã motive

importante care vor da de gândit cititorului. Ele sunt legate direct de

viaþa, formaþia ºi personalitatea autorului pe de o parte, iar pe de alta

de epoca ºi societatea în care a trãit ºi s-a stins.

Dmitri Sergheevici Merejkovski s-a nãscut într-o familie

aristocraticã la Sankt Petersburg în 1866 ºi a murit la Paris în 1941.

Pentru formaþia lui intelectualã, fie ºi numai o analizã a romanului de

faþã din punctul de vedere al unui istoric aratã o cunoaºtere atentã ºi

serioasã a surselor antice conþinând informaþii despre epoca ºi

evenimentele din secolul al IV-lea al erei noastre. Mai mult încã, marele

6

Dmitri Merejkovski

istoric al vremii, Ammianus Marcellinus (cca 330-400), martor ocular

al epocii, apare chiar ca personaj în roman. Îi revine acestuia, graþie

lui Merejkovski, formularea inteligentã a unei încheieri la toate cele

petrecute, în spiritul obiectivitãþii recunoscute a istoricului roman de

limbã latinã. Aceeaºi obiectivitate pe care chiar un savant rus din anii

epocii lui Stalin reuºea sã o afirme despre cronicarul roman, strecurând-o

printre numeroase deformãri la care era obligat sã recurgã într-o istorie

a Romei publicatã atunci.

Revenind la personalitatea lui Merejkovski, erudiþia lui se poate

recunoaºte ºi prin înscrierea în curentele de gândire ale epocii sale,

care îºi au rãdãcinile mai ales în filosofia lui Friedrich Nietzsche (1844-

1900). Or, literatura europeanã romanticã a secolului al XIX-lea

produsese ºi producea deja opere cu tematicã ºi chiar subiecte

asemãnãtoare, unele probabil deja cunoscute de tânãrul scriitor rus,

inclusiv prin traduceri în rusã din alte limbi europene. Cu alte cuvinte,

suntem în faþa unui autor din generaþia rusã a unor mari oameni de

culturã ºi artã care au marcat sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul

celui urmãtor. Între aceºtia, aºa cum s-a mai afirmat, Merejkovski a

fãcut o figurã aparte, mai ales prin a-ºi fi menþinut o linie de gândire

proprie care nu s-a supus politicilor dominante din þara sa nici înainte

ºi nici dupã anul 1917. Este ºi motivul pentru care s-a sugerat intenþia

intrãrii în rolul lui Iulian a însuºi autorului acestui roman, segment

central, am putea spune, al unei serii încã necunoscute cititorului român.

Notam ceva mai sus motivaþia interesului pentru cartea de faþã

în funcþie de epoca ºi evenimentele cãrora le-a fost martor însuºi

autorul. Parþial, am încercat sã lãmurim acest aspect în pasajul anterior.

7

Moartea zeilor

Urmeazã, într-o completare la care þineam ºi care era inevitabilã,

momentul deja sugerat al schimbãrii tragice a tablei de valori din Rusia

dupã aºa-numita revoluþie din 1917. Aºa s-a fãcut cã primul studiu

mai atent ºi mai obiectiv despre Merejkovski dupã acea datã apãrea în

þara sa natalã abia în 1989. Era intitulat „Despre trilogia lui D.S.

Merejkovski Hristos ºi Antihrist” ºi a apãrut ca prefaþã la ediþia

reimprimatã a celei publicate în anul 1914, sub semnãtura lui Z.G.

Minþ. Aflãm de aici, între altele, cã titlul romanului privindu-l pe Iulian

ºi apãrut în 1895, Moartea zeilor, fusese într-o variantã anterioarã cel

de Oropsitul. Totodatã, trebuie spus cã, pânã în 1989, cititorul de limba

rusã din Uniunea Sovieticã putea afla din Enciclopedia scurtã a

literaturii cã „în 1920, Merejkovski a emigrat ºi a trãit cu deosebire la

Paris. În legãturã cu Rusia Sovieticã, a avut o poziþie foarte

duºmãnoasã...” Amintirea scriitorului va mai reveni într-un articol din

revista sovieticã „Problemele literaturii” nr. 11/1986, sub titlul

semnificativ „Traiectoria cãderii. Despre concepþiile literar-critice ale

lui D.S. Merejkovski”.

Aºadar, se înþelege cã publicul rus a fost pânã de curând privat

de cunoaºterea acestui scriitor de mare talent, mai bine cunoscut în

Franþa în perioada interbelicã, când a existat ºi o traducere româneascã,

de mult uitatã. Iatã de ce ne bucurãm sã-i invitãm pe cititorii noºtri la

aceastã experienþã nouã, de privit ºi de gândit mãcar din cele trei direcþii

evocate în rândurile de faþã.

Bucureºti, 13 februarie 2008

Prof.dr. Alexandru Barnea

8

Dmitri Merejkovski

9

Moartea zeilor

Prefaþã

Pleiada marilor scriitori care, la sfârºitul secolului al XIX-lea ºiîn prima parte a secolului trecut, au ilustrat cu strãlucire romanul istoricºi biografic nu apare completã fãrã menþionarea lui Dmitri SergheeviciMerejkovski, deºi dramaticele împrejurãri sociale ºi politice care auzguduit Rusia acelei perioade nu au favorizat o difuzare directã ºifireascã a majoritãþii lucrãrilor sale în limba rusã, în care au fost conce-pute, ci prin intermediul unor traduceri în limba francezã.

Mediul aristocratic în care s-a nãscut (în 1865, la Sankt Peters-burg) i-a îngãduit sã aibã acces la o aleasã pregãtire culturalã umanistã,axatã pe cunoaºterea ºi aprofundarea marilor epoci trecute, a curentelorºi a personalitãþilor pe care le-au generat ºi care constituie, mai departe,punctul de pornire a unor cercetãri personale necesare abordãriilucrãrilor sale. Neputându-se adapta însã mentalitãþilor închistate aletimpului – nici ale nobilimii ºi autocraþiei þariste ºi nici ale ortodoxieiruse, dar nici rãsturnãrilor provocate de Revoluþia bolºevicã din 1917 –, aales calea emigrãrii în Franþa, stabilindu-se la Paris, unde s-a desfãºuratcea mai consistentã etapã a activitãþii sale de romancier ºi gânditorsocial-politic.

Aceastã inadaptabilitate la atmosfera timpului ºi-a pus de laînceput o amprentã vizibilã asupra creaþiei sale, fãcându-se simþitã încãde la una dintre primele sale lucrãri romaneºti: Moartea zeilor (1895).Subintitulatã Romanul lui Iulian Apostatul, cartea are ca erou unpersonaj istoric, considerabil în multe privinþe ca fiind un alter-ego alautorului, pe care-l precede cu peste un mileniu ºi jumãtate, într-o epocãstrãbãtutã de frãmântãri politice, ideologice ºi sociale nu mai puþindramatice ºi hotãrâtoare pentru personalitatea ºi destinul ambelorpersonalitãþi.

10

Dmitri Merejkovski

Nepoþii împãratului Constantin cel Mare, Iulian ºi Gallus, ultimiurmaºi ai nefericitei familii Flavia, trãiesc ascunºi de lume într-ofortãreaþã de lângã Cezareea Capadociei, sub ameninþarea tacitã asuprimãrii din ordinul unchiului lor Constanþiu, devenit împãrat dupãce-l asasinase pe tatãl lor ºi propriul sãu unchi Iulius Constanþiu, frateºi el al marelui împãrat*.

Cei doi tineri, potenþiali pretendenþi la domnie, sunt ocrotiþi debãtrâna lor doicã Labda – cu superstiþiile ei pãgâne amestecate cupuþinele învãþãturi creºtine – ºi de nu mai puþin bãtrânul preceptorMardonius, admirator al înþelepciunii stoicilor, pe care cautã s-otransmitã elevului sãu Iulian; catehismul este predat de un cãlugãr fa-natic ºi antipatic, plin de urã faþã de clasicii filosofiei greceºti, pe careIulian îi citeºte însã pe ascuns ºi cu o pasiune crescândã.

În atmosfera confuzã ºi apãsãtoare în care sanctuarele pãgâne,tot mai golite de credincioºi, se învecineazã cu cele noi – creºtine – alecãror enoriaºi le duºmãnesc ºi le profaneazã, în populaþia sãrãcitãmocneºte revolta împotriva abuzurilor împãratului Constanþiu, care-lsuprimã prin vicleºug pe Gallus, fratele lui Iulian. La vârsta de 17 ani,acesta cautã fãrã încetare rãspuns la întrebarea legatã de Dumnezeu;neaflându-l la înþelepþii eleni, apeleazã la „divinul” Iamblichos din Efes,elev al neoplatonicianului Porfirius, de la care nu aflã decât cã „existã,atât timp cât doreºti tu”. Populaþia creºtinã a oraºului distruge întretimp celebrul templu al Artemisei, îl batjocoreºte ºi dã foc celebrei eistatui de marmurã ºi argint, foc în care atât „divinul” filosof cât ºiIulian aruncã, cu ipocrizie, câte o bucatã de lemn. La Pergam ºi în altecentre ale filosofiei platoniciene ºi pitagoreice, acesta din urmã primeºteacelaºi rãspuns ambiguu ºi nesatisfãcãtor: vechii zei îºi înceteazãexistenþa ºi sunt pe cale sã fie înlocuiþi cu cei noi care se ridicã acum,iar misterele ºi minunile care le însoþiserã cultul nu sunt reale; Iulianînsuºi duce existenþa dublã a novicelui care-ºi petrece zilele la bisericãºi nopþile în bibliotecã, unde studiazã operele sofiºtilor greci, pânãcând unul dintre partizanii acestora – Maxim din Efes – îl convinge, în

* Pentru detalii privind familia împãratului Constantin cel Mare, vezi datele genealogice de laAnexe (n. red.).

11

Moartea zeilor

urma unei magii înscenate, sã-l renege pe „Galilean” (Iisus), în favoarealui Prometeu ºi Lucifer, cei rãsculaþi împotriva lui Dumnezeu,câºtigându-l pe tânãr de partea sa.

Ajuns la Atena, unde urmeazã sã depunã jurãmântul monahal,acesta trezeºte suspiciunile lui Grigore de Nazianz ºi ale lui Vasile celMare în ce priveºte buna sa credinþã. Se apropie de tânãra Arsinoe –asiduã practicantã a jocurilor sportive de tradiþie spartanã, a fizicii ºisculpturii, crescutã – ca ºi sora ei Myrrha – în spiritul admiraþiei pentruarta ºi concepþiile anticilor ºi în urã faþã de creºtinism; Arsinoe simte ºiea oscilaþia tânãrului între cele douã lumi contradictorii, dar ºi înclinaþiacãtre putere, chiar ºi cu preþul minciunii. Împãratul îl numeºte pe Iulianmoºtenitor al tronului, dar conducãtor al luptei împotriva galilor – îndorinþa ascunsã de a scãpa în acest fel de el; Iulian câºtigã însã victoriidupã victorii împotriva „barbarilor” (alamani ºi franci), dar ºi simpatiaoºtirii romane, provocând pânã la urmã invidia împãratului ºi regretulde a nu-l fi suprimat la timp ºi pe el.

Creºtinismul câºtigã tot mai mulþi adepþi, dar destramã totodatãlegãturi vechi dintre oameni; Iulian o pierde astfel pe Arsinoe care,dupã stingerea surorii sale Myrrha, hotãrãºte sã se însingureze în pustiulTebaidei, fiind roasã de propriile ei îndoieli la care cautã rãspuns.

Între timp, stratagemele lui Constanþiu de a se descotorosi deIulian duc la propria sa cãdere ºi la proclamarea tânãrului ca împãrat.Întrucât Iulian nu simte nici bucuria, nici liniºtea aºteptatã, Maxim îipromite sã-l scape de teama care-l urmãreºte din copilãrie, sã-l „cureþede concepþia galileanã, de umbra Golgotei, prin lumina lui Mithra...sã-i încãlzeascã trupul îngheþat de apa botezului, prin sângele cald alZeului-Soare”; îl supune sângerosului mister al „tauroboliei”, interzisde legile romane, dupã care Iulian declarã cã Soarele este „singura luicoroanã”; în calitate de împãrat, le cere ostaºilor sã le mulþumeascãzeilor Olimpului pentru victoria dobânditã, dar cei creºtini, dându-ºiseama de întoarcerea sa la pãgânism, îl declarã Antihrist. LaConstantinopol se revine la cultul vechilor zei, iar Iulian îºi îndeplineºteîndatoririle de Pontifex Maximus cu o pricepere ºi un zel care-i surprindpe participanþi. Dându-ºi seama însã de vulgaritatea ºi prefãcãtoria

12

Dmitri Merejkovski

acestora, îl cuprinde dezgustul ºi jena faþã de zeii sãi. Dramaticaoscilaþie dintre nostalgia pentru un trecut pur ºi luminos, în contrast cuneregulile, incertitudinea, ipocrizia, decadenþa fizicã ºi moralã dinprezent, pânã ºi tristul sfârºit al reîntâlnirii cu Arsinoe care, la rândulei, nu-ºi gãsise idealul visat în însingurarea monahalã, îl chinuie încontinuare.

Punându-ºi speranþele într-o victorie asupra perºilor, în pofidarelelor prevestiri, îºi începe campania dupã pregãtiri minuþioase, mânatde ambiþie ºi de gândul: „Dacã zeii mã pãrãsesc, îi voi renega!” –lucru pe care îl ºi face, de altfel. Capcanele teritoriului strãin, ispitelespionilor duºmani, bolile, foametea, nemulþumirile ºi neîncredereaostaºilor sãi în propria sa sãnãtate mintalã nu-i stãvilesc ambiþia de aduce mai departe lupta pentru „a stãpâni lumea”. În ziua înfruntãriidecisive cu armata persanã superioarã numeric, se avântã imprudentîn luptã, pânã când este rãpus cu lancea de un luptãtor persan. Moareîn cortul sãu, nu înainte ca rãsãritul Soarelui-Mithra sã lumineze cerulºi lumea.

Înfrântã, decimatã, supusã unei pãci umilitoare ºi cu imense pier-deri materiale, teritoriale ºi de vieþi omeneºti, armata romanã se întoarceîn þarã, unde au loc festivitãþile de înscãunare a noului împãrat, însoþitede aceleaºi nereguli ºi falsitãþi ca ºi în trecut.

Arsinoe se întoarce la rându-i din sihãstrie, cu întrebãrile ei fãrãrãspuns, pentru a-ºi continua viaþa în liniºtea vilei sale de pe þãrmulmãrii, cu preocupãrile sale artistice ºi cu vechii sãi prieteni, la care seadaugã tânãrul istoric Ammianus Marcellinus – „judecãtor imparþialal pasionatului nostru secol”, notând cu conºtiinciozitate evenimenteletrãite în timpul campaniei la care luase parte.

Pe o insulã singuraticã, un tânãr cioban ºi iubita lui îºi aducmodesta ofrandã zilnicã – lapte de caprã ºi miere – pe altarul de lastatuia lui Pan, zeul bucuriei, al dragostei ºi al libertãþii, în timp ce dindepãrtare se aude cântarea de searã a cãlugãrilor dintr-o mânãstire.

13

Moartea zeilor

** *

Cu câþiva ani în urmã s-au aniversat 1700 de ani de la uneveniment crucial al creºtinãtãþii mondiale, petrecut în anul 301, princreºtinarea definitivã a Regatului Armeniei – prima þarã din lume careadopta noua credinþã ºi ideologia respectivã. Evenimentul se petreceaîntr-o epocã tulbure, frãmântatã de contradicþiile politeismului pãgâncare, necunoscând ºi nerecunoscând semnificaþia noii gândiri, îisupunea pe adepþii ei clandestini persecuþiilor ºi unor martirizãridramatice.

În Armenia, curajoasa hotãrâre a fost consfinþitã prin botezuloficial al regelui þãrii, Drtad (Tiridates) al III-lea (277-330), împreunãcu familia regalã, nobilimea, armata ºi, pânã la urmã, întreaga eipopulaþie. Aceasta a amplificat reacþia adversã a puternicelor imperiidin vecinãtate: cel persan-sasanid pe de o parte ºi Imperiul roman careîºi trãia declinul propriului politeism – pe de altã parte, reacþie mani-festatã în strãdaniile ambelor puteri de a adânci împãrþirea þãrii întreele, printr-o corespunzãtoare deznaþionalizare a populaþiei sale, pe tãrâ-murile religiei ºi culturii.

Rezultatul s-a dovedit însã invers celui preconizat: atât entuzias-mul stârnit de noua credinþã prin prelaþii ei, cât ºi intelectualitatea,nobilimea ºi populaþia însãºi au declanºat o puternicã miºcare dereviriment ºi o reacþie naþionalã pe multiple domenii, impunând þaraînsãºi ca pe o valoroasã creatoare de gândire, de artã ºi civilizaþie pebaza propriilor sale tradiþii, prefaþând într-un fel propriu viitoarelemiºcãri similare europene de mai târziu.

Considerând aceste lucruri mult prea importante ºi interesante,pentru a se putea trece pe lângã ele fãrã a le lua în seamã, autoareatraducerii cãrþii de faþã a realizat un grupaj de lucrãri care sã leevidenþieze semnificaþia, cuprinzând atât traduceri ale unor opereliterare, cât ºi lucrãri proprii de armenologie editate pânã în prezent,în vederea marcãrii evenimentului menþionat.

14

Dmitri Merejkovski

Din aceastã din urmã categorie fac parte:– Epoca de aur a culturii armene (Bucureºti, 1995, Editura

Holding Reporter, cu contribuþia unei subvenþii a Fundaþiei „C.Gulbenkian” din Lisabona, 268 pp.) care, dupã înfãþiºarea principalelorcondiþii ale cadrului istoric ºi social, se referã la elementul de bazã:crearea alfabetului armean dupã caracteristicile limbii respective,alfabet aflat în funcþie ºi în prezent. Actul a avut urmãri directe îniniþierea traducerilor în limba armeanã ale Noului ºi VechiuluiTestament, precum ºi a principalelor opere filosofice, istorice, literareale contemporaneitãþii ºi ale Antichitãþii, dar mai ales a impulsionat ovastã miºcare – condusã de cler ºi oblãduitã de regalitate ºi nobilime –de înfiinþare a unor puternice centre monahale, nu numai ca centre decult, dar în primul rând ca focare de culturã, menite sã efectueze ºi sãrãspândeascã în popor învãþãmântul de toate gradele în limba naþionalã,sã susþinã crearea unor lucrãri de istoriografie, filosofie, ºtiinþã,literaturã etc., precum ºi domeniile lor anexe: meºteºugurile ºi artacãrþii, artele vizuale ºi decorative º.a.

– Urmãtoarea lucrare de armenologie, legatã strâns de prima,ca o ilustrare vizual-esteticã ºi filosoficã a ei – Ipostazele simboluluicruciform în arta armeanã (Bucureºti, 2001, Editura Ararat, 176 pp.)urmãreºte, dupã cum sugereazã titlul, câteva dintre „ipostazele”realizate de creatori armeni de artã, ale sintezei dintre vechiul ºi tradi-þionalul simbol al „crucii” pe de o parte, ºi dogmele creºtine, pe de altãparte, cu contribuþiile ºi realizãrile respective în ambele direcþii. Elesunt urmãrite în patru dintre domeniile caracteristice artei armene: minia-tura de carte, covoarele cu noduri, sculptura în relief a „pietrelor-cruce”(khacikar) ºi arhitectura bisericeascã. În acest din urmã domeniu seajunge la una dintre capodoperele acesteia – catedrala Zvartnoþ (înprezent în ruine) – ca un simbol al universalizãrii conceptului de cruce:motivul central al clãdirii repetat pe cele trei etaje ale ei, încadrându-seîntr-un contur general circular, care reprezintã lumea.

– Urmeazã romanul istoric Samvel al marelui scriitor armeanRaffi, în traducerea în limba românã a autoarei acestei prefeþe (EdituraRAO, Bucureºti, 1999, 507 pp.), care completeazã seria, cu ilustrarea

15

Moartea zeilor

atmosferei generale prin redarea unor fapte consemnate în Istoriaarmenilor de Pavsdos Puzant (Faustus din Bizanþ, secolele IV-V).

– Seria lucrãrilor se deschide de fapt prin ultima carterecomandatã aici: romanul mai puþin cunoscut de publicul nostruMoartea zeilor de Dmitri Merejkovski. Fãrã a se referi în mod directºi explicit la situaþia din Armenia, lucrarea are meritul de a pãtrundecu erudiþie, fineþe, dar adesea ºi cu ironie, în multe detalii ale atmosfereigenerale a epocii de sfârºit a Antichitãþii care trãieºte „moartea zeilor”proprii, fãrã a le face încã loc pe deplin altora care sã-i suplineascã.

Nãscut la St. Petersburg în 1865, autorul a apãrut pe arena literarãîntr-o perioadã în care romanul istoric – gen pe care l-a ilustrat cuprecãdere ºi cu notabile succese – ajunsese la o mare înflorire în Europaoccidentalã. Fiind descendent al unei familii aristocrate ruse de originecazacã ºi posesor al unei solide ºi alese culturi umaniste, aprofundateprin propriile sale traduceri din clasicii greci, prin pãtrunderea înconcepþiile unor popoare cu strãvechi tradiþii culturale ºi a unorpersonalitãþi proeminente (Pascal, Luther, Calvin, Michelangelo,Napoleon, Dostoievski etc.) care ºi-au pus amprenta pe gândirea sapersonalã ºi pe inspiraþia literarã, el a pornit în creaþia romaneascãîncã din prima etapã a carierei scriitoriceºti.

Inadaptabilitatea la cerinþele strãine personalitãþii sale i-a marcatgândirea creatoare, încã de la primul sãu roman istoric: Moartea zeilor– romanul lui Iulian Apostatul (1895). El cuprinde în germene, în afarãde redarea multiplelor aspecte ale vieþii sociale-politice-culturale-psihologice din Imperiul roman sub domnia eroului titular, ºi propriasa concepþie asupra raportului dintre viaþã-activitate-religie, într-unmoment de rãscruce a istoriei politice ºi spirituale. În lupta interioarã aacestui personaj istoric, dominatã de dramatica oscilaþie dintreraþionalismul antic grecesc ºi mistica creºtinã, se pot recunoaºte trãsãturiale frãmântãrilor sufleteºti ale autorului însuºi, ce vor reveni mereu,în creaþiile sale ulterioare.

Ca o caracteristicã generalã a acestora, trebuie relevatã gruparealor în mari cicluri romaneºti, dintre care se impune, în primul rând,chiar cel în care se încadreazã romanul de faþã: Crist ºi Anticrist. Astfel,

16

Dmitri Merejkovski

Moartea zeilor – romanul lui Iulian Apostatul se plaseazã pe al doilealoc în cadrul acestui ciclu, trebuind sã fie precedat din punct de vedereistoric de Naºterea zeilor – Tutankamon la Creta ºi Mesia, ºi urmat deLeonardo da Vinci – Renaºterea zeilor, care l-a fãcut celebru pe autorîn toatã lumea, ºi de Petru ºi Alexei, toate scrise ulterior.

O altã preocupare importantã a scriitorului a constituit-o stareasocietãþii ºi culturii ruse din vremea sa, redatã în lucrãri de criticã literarãºi socialã: Despre cauzele decadenþei ºi noi tendinþe ale literaturii rusecontemporane, Gogol ºi diavolul, Lermontov – poet al superumanitãþii,Tiutcev ºi Nekrasov etc., dominate de lucrarea sa fundamentalã îndomeniu: Tolstoi ºi Dostoievski. S-a aplecat de asemenea, cu luciditatede istoric ºi pãtrundere de psiholog ºi sociolog, asupra unor personalitãþiºi momente-cheie ale istoriei ruse: romanul Alexandru I, drama PavelI, lucrarea Þarul ºi Revoluþia, articole de criticã socialã ºi politicã –precum Rusia bolnavã etc. Un mare numãr de poezii ºi o intensãactivitate social-culturalã, desfãºuratã atât la St. Petersburg, cât ºi laParis, completeazã de asemenea profilul intelectual ºi creator al acestuiinteresant scriitor ºi gânditor rus.

În speranþa cã prezentarea acestui grupaj de lucrãri va înlesnimai buna înþelegere a semnificaþiei marelui eveniment comemorat decurând, recomandãm totuºi lectura acestora în ordinea indicatã.

Meliné Poladian Ghenea

17

Moartea zeilor

PARTEA ÎNTÂI

18

Dmitri Merejkovski

19

Moartea zeilor

I

La douãzeci de stadii depãrtare de Cezareea Cappadociei, dinpovârniºurile împãdurite ale muntelui Argos þâºnea chiar lângã drumulroman un izvor termal renumit pentru puterea sa tãmãduitoare. O placãde granit, împodobitã cu sculpturi grosolane ºi cu o inscripþie greceascã,dovedea cã izvorul acesta fusese închinat cândva fraþilor Dioscuri –Castor ºi Pollux – ceea ce nu împiedica pe nimeni sã considere imagineaa acestor semizei pãgâni rãmasã intactã drept întruchiparea sfinþilorCosma ºi Damian.

În partea cealaltã a drumului, în dreptul izvorului sfânt, se afla o

cârciumioarã cu acoperiºul de paie, ce se continua cu un grajd murdarºi cu un coteþ în care miºunau gãini ºi gâºte. Din aceastã cârciumioarã,pe care o þinea isteþul armean Syrax, se puteau obþine brânzã de caprã,pâine neagrã, miere, ulei de mãsline ºi un viniºor cam aspru, produs alviilor de prin partea locului.

Cârciuma era despãrþitã în douã printr-un perete: o parte eradestinatã oamenilor de rând, iar cealaltã oaspeþilor mai de vazã. Detavanul înnegrit atârnau hãlci de carne afumatã ºi smocuri de ierburiaromate de la munte, ca o dovadã cã Fortunata, nevasta lui Syrax, erao excelentã gospodinã; ceea ce nu acoperea însã nicidecum proastareputaþie a casei.

Cãlãtorii cinstiþi nu îndrãzneau sã înnopteze acolo, gândindu-sela povestirile care circulau pe seama lucrurilor tenebroase ce se urzeauîn aceastã colibã; Syrax însã, priceput la intrigi ºi la alegerea oamenilorcãrora sã le strecoare obolul, nu se sinchisea deloc de acestea.

20

Dmitri Merejkovski

Peretele era alcãtuit din douã colonete subþiri, între care atârna,în chip de uºã, o hlamidã veche ºi decoloratã a Fortunatei. Cu naivalor pretenþie de stil doric, colonetele constituiau fala lui Syrax ºi singurullux al tavernei. Fuseserã cândva aurite, dar se umpluserã de mult decrãpãturi ºi se coºcoviserã.

Cât despre stofa hlamidei, ce fusese odinioarã de un violet aprins,ajuns acum albastru murdar, era garnisitã cu o mulþime de cârpituri ºipete, provenind de la toate mesele de dimineaþã, de prânz ºi de searãcare-i aminteau harnicei Fortunata de lustrul celor douã cãsnicii.

În partea curatã a odãii, pe singurul pat de odihnã care existaacolo, ºi acela plin de rupturi, se întinsese din spatele mesei pe careerau puse cupele tribunul roman Marcus Scuda, din cohorta a IX-a alegiunii a XVI-a. Era un provincial cu pretenþii de eleganþã, una dintreacele figuri la a cãror vedere sclavele cele mândre ºi curtezanele demâna a doua strigau, cu sincerã admiraþie: „Ce bãrbat frumos!”.

La picioarele tribunului se ghemuise, într-o poziþie incomodãdar respectuoasã, un roºcovan pântecos, cu þeasta goalã ºi pãrul rar ºicenuºiu adus cãtre tâmple; era centurionul Publius Aquila, din cen-turia a VIII-a; ceva mai departe, doisprezece legionari, întinºi pe podea,jucau arºice.

– Pe Hercule, strigã Scuda, aº prefera sã fiu ultimul om laConstantinopol, decât primul în gaura aceasta de ºoareci! Asta-i viaþã,Publius? Rãspunde-mi sincer! Ce viaþã-i asta?... Sã ºtii cã nu te maiaºteaptã nimic în viitor, în afarã de cazarmã ºi de tabãrã... Sã fii nevoitsã putrezeºti în mocirla asta împuþitã, fãrã sã vezi mãcar lumea!

– Da, îl aprobã Publius. Se poate spune cã prea veselã nu esteviaþa pe-aici; dar, totuºi, e atâta liniºte!

Pe bãtrânul centurion îl preocupau arºicele. Partida pe care ojucau legionarii era interesantã. Fãcându-se cã ascultã vorbãria supe-riorului sãu, dupã pãrerea sa – cam bogatã, trãgea cu coada ochiului lajocul soldaþilor ºi se gândea: „Dacã roºcovanul ocheºte bine, va câºtigasigur”.

Publius îl întrebã totuºi, de formã, pe Scuda, ca ºi cum l-ar fiinteresat problema:

21

Moartea zeilor

– De ce-ai stârnit mânia prefectului Helvidius?– Din pricina unei femei, prietene; din pricina unei femei...ªi luându-l sincer gura pe dinainte, Marcus Scuda mãrturisi

misterios la urechea centurionului cã prefectul – „þapul ãla bãtrân deHelvidius”– fusese gelos pe el, din pricina deosebitelor favoruri pecare i le acordase o curtezanã libianã.

Scuda urmãrea sã redobândeascã bunãvoinþa prefectului, fãcându-iun oarecare serviciu important. κi fixã astfel planul.

Nu departe de Cezareea, în fortãreaþa Macellum, trãiau Iulian ºiGallus, veri ai împãratului domnitor Constanþiu, nepoþi ai lui Constan-tin cel Mare ºi ultimi urmaºi ai nefericitei familii Flavia.

Temându-se de rivali, la urcarea sa pe tron, Constanþiu îºi uciseseunchiul – pe Iulius Constanþiu, tatãl lui Iulian ºi al lui Gallus ºi fratelelui Constantin. Iulian ºi Gallus fuseserã însã cruþaþi ºi închiºi în castelulsinguratic Macellum, unde trãiau sub stãpânirea veºnicei ameninþãri amorþii. În culmea descumpãnirii, ºtiind cât de mult îi ura noul împãrat pecei doi orfani care-i aminteau de crimã, Helvidius, prefectul deCezareea, voia sã afle dorinþa stãpânului sãu, temându-se totodatã deea.

Iscusitul tribun Scuda, care urmãrea o cale de a-ºi face un rostla Curte, înþelese din vorbele superiorului sãu cã acesta nu îndrãzneasã-ºi asume o rãspundere atât de grea ºi tremura la gândul cã zvonuldespre intenþia de a fugi a moºtenitorilor lui Constantin sã nu setransforme cumva în faptã. Scuda hotãrî atunci sã vinã la Macellum,sã-i aresteze pe prizonieri ºi sã-i aducã, conduºi de legionarii sãi, laCezareea, gândind cã nu avea niciun motiv sã se teamã de cei doiorfani nevârstnici, pãrãsiþi de toþi ºi detestaþi de împãrat.

Nãdãjduia ca, prin aceastã ispravã de mare preþ, sã redobândeascãfavoarea prefectului Helvidius, pe care o pierduse din pricina roºcova-nei libiene.

Fiind fricos la culme, nu-i mãrturisi însã lui Publius decât o partedin planurile sale.

– Ce ai sã faci atunci, Scuda? Ai primit instrucþiuni de laConstantinopol?

22

Dmitri Merejkovski

– N-am primit nimic ºi nici nu ºtie careva ceva. Dar vezi cãumblã zvonurile; speranþele ies la ivealã, se aruncã vorbe în doi peri,ameninþãri, aluzii, taine, mistere fãrã sfârºit! Primul neghiob care aparear fi în stare sã execute ceea ce i s-a spus. N-are altceva de fãcut decâtsã ghiceascã voinþa negrãitã a stãpânului. Ãsta-i lucrul cel mai mãrunt,care aduce dupã sine rãsplata. Trebuie sã vedem, sã cãutãm, sã încer-cãm. Important este sã fii expeditiv ºi sã ai curaj, dupã ce te-ai pus subocrotirea sfântului semn al crucii! Îmi pun nãdejdea în tine, Publius.S-ar putea ca, în curând, sã bem la Curte, eu ºi cu tine, un vin mai bundecât ãsta.

Prin mica fereastrã cu zãbrele se strecura lumina tulbure a unuiapus mohorât. Ploua monoton. Un simplu perete de lut crãpat despãrþeaîncãperea de grajd. Se simþea mirosul iute de bãlegar; se auzeaucotcodãcitul gãinilor, piuitul subþire al puilor ºi grohãitul porcilor.Zgomotul curgerii ritmice a unui lichid te ducea cu gândul la mulgereavacii de cãtre gospodinã. Soldaþii se certau cu voce joasã, tocmindu-sepentru bani. Lipit de podea, un purcel îºi strecurase cãpãþâna grasã ºitrandafirie prin reþeaua de stuf unsã cu un strat subþire de humã; nuputea sã-ºi scoatã râtul, care se prinsese printre despãrþiturile prea miciale împletiturii, ºi scâncea dureros.

Publius gândi:„Pe Jupiter! Ne aflãm mai degrabã într-o ogradã cu orãtãnii,

decât la Curtea împãratului!”Grijile îl pãrãsiserã. Dupã valul de flecãrealã, tribunul începuse

sã cadã în tristeþe. Privi prin fereastrã cerul cenuºiu care se dizolva înapã, apoi botul tâmp al purcelului, drojdia groasã de la vin rãmasã încupe, legionarii murdari, ºi simþi cum îl cuprinde furia.

Lovi cu pumnul în masa care se clãtinã pe picioarele ei ºchioape.– Hei, Syrax, ticãlosule! Vânzãtor al lui Hristos! Vino-ncoace!Cârciumarul veni în grabã. Avea pãrul ºi barba încreþite în inele

mãrunte, negre ca abanosul ºi cu reflexe albãstrii, ceea ce o fãcea peFortunata sã spunã, în accesele ei de tandreþe conjugalã, cã barba luiSyrax semãna cu un ciorchine de struguri de Samos. Ochii îi erau de

23

Moartea zeilor

asemenea negri ºi deosebit de lucioºi, iar zâmbetul mieros nu-i pãrãseabuzele purpurii. Semãna cu o caricaturã a lui Dionysos ºi pãrea sã fie,sub toate aspectele, negru ºi lipicios. Ca rãspuns la furia lui Scuda,cârciumarul se jurã pe Moise ºi pe Deidamis, pe Hristos ºi pe Herculecã vinul sãu era excelent; tribunul nu se lãsã totuºi ºi declarã cã ºtiacasa în care fusese asasinat de curând Glabrion, negustorul cel bogatdin Pamfilum, ºi cã-l va denunþa pe Syrax la cine trebuie. Cuprins despaimã, cârciumarul se repezi în pivniþã ºi, cu un zâmbet triumfãtor,aduse o butelcã ciudatã, groasã, cu baza turtitã ºi gâtul subþire, aco-peritã în întregime de muºchi care pãrea încãrunþit de bãtrâneþe. Prinstratul de mucegai se desluºea pe ici pe colo sticla, care nu mai erastrãvezie, ci irizatã, iar pe eticheta de chiparos legatã de gât se puteaudescifra iniþialele de la Anthosmium ºi, sub ele, Annorum centum.

Syrax garanta cã vinul acela numãra, încã din vremea împãratuluiDiocleþian, peste o sutã de ani.

– Vin negru? întrebã Publius, respectuos.– Ca smoala, ºi parfumat ca ambrozia... Hei, Fortunata! Pentru

vinul acesta trebuie niºte cupe uºoare de varã, cupe de cristal. ªi maiadu-ne de la gheþãrie niºte zãpadã cât se poate de albã!

Fortunata aduse douã cupe. Obrajii îi strãluceau de sãnãtate, cupielea de un alb mat, ca al unei creme grase emanând, toatã, prospeþimeavieþii romane, a laptelui ºi a bãlegarului.

Cârciumarul îºi contemplã cu drag butelca, ba o mai ºi sãrutã pegât, ºi-i scoase cu toatã atenþia pecetea de cearã. Vinul se prelinse gros,negru, parfumat, topind zãpada, întunecând treptat cristalul cupelor ºiaburindu-l la atingerea sa rece.

Atunci Scuda, care se pretindea un erudit (era în stare sã-lconfunde pe Hercule cu Hecate), rosti plin de mândrie singurul versde care-ºi aducea aminte din Marþial:

– Candida nigrescant vetulo crystalla Falerno!– Aveþi rãbdare. Vine ceva ºi mai bun.Syrax bãgã mâna în buzunar, scoase un flacon mic de onix ºi,

cu un zâmbet senzual, turnã în vin o picãturã din preþioasa cinnamomã

24

Dmitri Merejkovski

arabã. Picãtura cãzu ca o perlã lucioasã ºi se topi în lichidul negru. Unparfum de o ciudatã putere ameþitoare umplu încãperea.

În timp ce tribunul îºi sorbea încet licoarea, Syrax plescãia dinlimbã ºi ºoptea:

– Doi bani nu fac vinurile de Byblos, de Marothaea din Phracia,de Latheea din Chios, din Icaria... pe lângã acesta!

Se lãsa noaptea. Scuda dãdu poruncã sã se porneascã la drum.Legionarii îºi puserã platoºele, îºi fixarã apãrãtoarele pentru picioruldrept, îºi luarã scuturile ºi lãncile. Când intrarã în prima încãpere,ciobanii icarieni care ºedeau lângã foc, mai degrabã tâlhari decât cio-bani, se ridicarã respectuoºi în picioare, în faþa tribunului roman.Încredinþat de propria sa valoare ºi plin de consideraþie faþã de sineînsuºi, Scuda îºi simþea capul ºi sângele fierbându-i, sub efectul mi-nunatei bãuturi.

Un om se apropie de prag. Purta un costum oriental, ciudat,compus dintr-o tunicã albã cu dungi late ºi roºii ºi o cãciulã înaltã dinpãr de cãmilã – o tiarã persanã ce semãna cu un turn. Scuda se opri.

Medul avea faþa subþire, prelungã, slabã; pielea gãlbuie dãdea înmãsliniu; ochii înguºti ºi pãtrunzãtori luceau maliþios ºi toate miºcãrilesale erau pãtrunse de o mãreþie ponderatã. Era unul dintre acei magicieninomazi care se dãdeau cu mândrie drept chaldeeni, magi ºimatematicieni. Îi declarã îndatã tribunului cã se numea Nogodares.

Trecuse pe la Syrax în drumul sãu început în îndepãrtataHyrcanie, de-a lungul coastei Mãrii Ionice, ducându-se cãtre celebrulfilosof-teurg Maxim din Efes. Magul ceru încuviinþarea sã-ºidovedeascã priceperea ºi sã-i ghiceascã tribunului soarta fericitã.

Se închiserã obloanele. Magul îºi pregãtea ceva, pe jos. Deodatã,se auzi o pocniturã uºoarã. Tãcurã toþi. Se înãlþã atunci o flacãrã ca olimbã lungã ºi roºie.

Din mijlocul rotocoalelor de fum alb care umplurã încãperea,Nogodares îºi duse la buzele palide un fluier dublu, care gemu tânguitor,languros, amintind de cântecele funebre din Lydia. Flacãra îngãlbeni,se stinse, apoi licãri din nou, palid. Magul aruncã în foc un pumn de

25

Moartea zeilor

ierburi uscate, care arserã cu un miros pãtrunzãtor, rãspândind la rându-le ovagã senzaþie de tristeþe, asemenea unor buruieni pe jumãtate veºtejite,în serile neguroase din pustiurile aride ale Aracosiei ºi Dranghianei.La sunetul tânguitor al fluierului, un ºarpe uriaº se strecurã afarã dinlada neagrã de la picioarele magicianului, cu un foºnet de pergamentmototolit; îºi întinse fãrã grabã inelele, a cãror strãlucire metalicã seînviorã la lumina flãcãrii. Magul cântã atunci, cu un glas subþire cepãrea sã vinã de la mari depãrtãri, ºi repetã de mai multe ori acelaºicuvânt: Mara, mara, mara! ªarpele se încolãci pe trupul sãu slab ºi,cu un susur drãgãstos, îºi apropie mângâietor capul plat ºi verde, pecare ochii îi strãluceau ca niºte nestemate, ajungând foarte aproape deurechea vrãjitorului. Se auzi un ºuierat ºi limba bifurcatã luci, ca ºicum reptila ºi-ar fi ºoptit taina magicianului, care-ºi aruncã fluierul lapãmânt. Flacãra umplu din nou încãperea cu un fum gros, rãspândindde astã-datã un miros înãbuºitor asemenea unei emanaþii sepulcrale, ºise stinse îndatã. Întunericul ºi frica puserã stãpânire asupra tuturor;simþeau cu toþii o apãsare. Dar când obloanele furã deschise ºi lãsarãsã pãtrundã lumina plumburie a asfinþitului, nu mai rãmãsese nici urmãdin ºarpe ºi din lada cea neagrã. Feþele erau, totuºi, livide.

Nogodares se apropie de tribun:– Bucurã-te!... Te aºteaptã o favoare mare ºi rapidã, din partea

marelui stãpân, augustul Constanþiu.Timp de câteva clipe, cercetã cu toatã atenþia mâna lui Scuda ºi,

aplecându-se la urechea sa, îi ºopti, în aºa fel încât sã nu-l audã decâtel:

– Mâna aceasta e pãtatã cu sânge... cu sângele unui mare prinþ!Scuda se înspãimântã:– Cum îndrãzneºti, câine blestemat de chaldelan? Eu sunt un

slujitor credincios.Celãlalt îl fixã însã, cam ironic, cu ochii sãi iscoditori ºi rãspunse:– De ce te temi? În câþiva ani... Iar gloria poate veni ea oare fãrã

vãrsare de sânge?

26

Dmitri Merejkovski

Mândria ºi bucuria îi umpleau inima lui Scuda atunci când, pu-nându-se în fruntea ostaºilor sãi, pãrãsi cârciuma. Se apropie de izvorulsfânt, se închinã, bãu din apa binefãcãtoare, invocându-i într-o rugãfierbinte pe sfinþii Cosma ºi Damian, în speranþa cã prezicerea luiNogodares nu va rãmâne fãrã urmãri. Sãri apoi pe un minunat armãsarde Cappadocia ºi le dãdu ostaºilor semnalul de plecare.

„Dragonarul” înãlþã deasupra capului sãu descoperit stindardulde forma unui dragon, din stofã purpurie lucratã cu fir de aur.

Neputând rezista dorinþei de a se afiºa în faþa mulþimii adunatela uºa cârciumii, deºi conºtient de primejdie, dar fiind încã sub putereavinului ºi a orgoliului, tribunul îºi îndreptã spada cãtre drumul întunecosºi porunci cu glas tare:

– La Macellum!Un murmur de mirare strãbãtu mulþimea; se pronunþarã numele

lui Iulian ºi al lui Gallus. Legionarul din fruntea coloanei trâmbiþãcãtre cer din cornul sãu rãsucit, de þap de munte, iar sunetul cornuluiroman ajunse pânã în munþi, însoþit de propriul sãu ecou.

27

Moartea zeilor

II

O beznã deasã cuprinsese marea încãpere de dormit de laMacellum, fostul palat al nobililor cappadocieni.

Patul tânãrului Iulian era foarte tare: un culcuº din lemn, acope-rit cu o blanã de panterã. El însuºi hotãrâse astfel, fiindcã fusese crescutîn spiritul principiilor severe ale filosofiei stoice de cãtre preceptorulMardonius, admirator pasionat al înþelepciunii anticilor.

Iulian nu dormea. Vântul sufla în rafale ºi se vânzolea prin crã-pãturile zidurilor, ca o fiarã sãlbaticã prinsã de vie. Dupã un timp,totul se cufunda din nou în tãcere. Iar în liniºtea aceea înfricoºãtoarerãsunau, în cãderea lor de pe acoperiºul înalt pe dalele sonore depiatrã, stropi mari de ploaie. Urechea sensibilã a lui Iulian pãrea sãdesluºeascã uneori fâlfâitul zborului iute al câte unui liliac. Auzearespiraþia regulatã a fratelui sãu cel gingaº ºi efeminat, care dormeape un pat moale, sub niºte draperii prãfuite, ultime rãmãºiþe ale luxuluidin acest castel pãrãsit. În încãperea de alãturi, Mardonius sforãia greoi.

Deodatã, uºa de la scara secretã ascunsã în perete se rãsuci uºordin balamale; o luminã puternicã îl orbi pe Iulian.

Bãtrâna sclavã Labda intrã, þinând în mânã o lampã de metal.– Mi-e fricã, doicã! Nu lua lampa...Bãtrâna puse lampa într-o niºã de piatrã, deasupra capului lui

Iulian.– Nu dormi? Nu þi-e cumva rãu? Vrei sã mãnânci ceva? Pãcãtosul

ãsta bãtrân de Mardonius vã tot pune sã postiþi. Þi-am adus plãcinte cumiere. Sunt bune... ia ºi gustã!

28

Dmitri Merejkovski

Sã-l punã pe Iulian sã mãnânce: aceasta era îndeletnicirea prefe-ratã a Labdei; nu o punea însã în practicã peste zi, de teama austeruluiMardonius; îºi aducea bunãtãþile noaptea, în mare tainã. Aproape oarbãºi trãgându-ºi anevoie picioarele, Labda purta tot timpul negrul veºmântmonahal. Deºi era o creºtinã plinã de evlavie, oamenii o socoteau ovrãjitoare thesalianã. Cele mai întunecate superstiþii, mai vechi sau mainoi, i se amestecaserã în minte ºi dãduserã naºtere unei religii ciudate,vecinã cu nebunia. Combina rugãciunile cu descântecele, zeii olimpicicu demonii, slujbele creºtineºti cu vrãjile. Era plinã, din cap pânã-npicioare, de cruci, amulete cioplite din oase de morþi ºi sãculeþeconþinând moaºte de martiri. Bãtrâna nutrea o pioasã afecþiune pentruIulian, considerându-l drept singurul urmaº legitim al lui Constantincel Mare, iar pe Constanþiu îl socotea un ucigaº ºi un uzurpator altronului.

Labda cunoºtea mai bine ca oricine arborele genealogic ºi tradi-þiile familiei Flavia; îºi amintea pânã ºi de bunicul lui Iulian, ConstanþiuChlorus. Pãstra intacte în memorie sângeroasele taine ale Curþii ºi i lepovestea adesea, în fapt de noapte ºi fãrã discernãmânt, lui Iulian,care îºi simþea inima strângându-i-se de spaimã ºi de indignare faþã demulte lucruri pe care mintea sa de copil nu le putea încã pricepe. Cuprivirea stinsã, cu glasul monoton ºi indiferent, Labda povesteaîngrozitoarele fapte de viaþã, ca ºi cum ar fi fost vorba despre legendevechi.

Dupã ce puse lampa în niºa de piatrã, Labda îl binecuvântã peIulian fãcând semnul crucii, se încredinþã cã amuleta de chihlimbarera la locul ei, rosti mai multe descântece pentru a alunga duhurile releºi plecã.

O stare apãsãtoare, între somn ºi veghe, puse stãpânire pe Iulian...Îi era cald; picaturile grele de ploaie ce cãdeau liniºtite ca pe fundulunei cupe sonore îl enervau. Nu-ºi dãdea seama dacã dormea sau eratreaz; dacã era vântul care bãtea, sau Labda care, asemenea unei Parce,îi ºoptea la ureche înfricoºãtoarele secrete ale familiei. Tot ceea ceaflase de la ea ºi tot ce vãzuse în copilãrie se topea într-un coºmarîngrozitor.

29

Moartea zeilor

Îi apãru în vis cadavrul marelui împãrat, pe un catafalc superb. Erafardat, cu capul împodobit de o pieptãnãturã ingenioasã, lucratã cu pãrfals ºi executatã de cei mai iscusiþi peruchieri. Lui Iulian, adus acolo sprea sãruta pentru ultima oarã mâna unchiului sãu, îi era fricã; purpura, dia-dema ale cãrei pietre strãluceau sub bãtaia luminii, îl orbeau. Simþea pentruprima oarã în viaþã mirosul de cadavru, strãbãtând prin parfumurile grelede Arabia. Episcopii, eunucii, comandanþii de oºtire îl aclamau însã peîmpãrat, ca ºi cum ar fi fost în viaþã; ambasadorii i se plecau în faþã ºi-imulþumeau, conformându-se pompoasei etichete; scribii dãdeau glasedictelor, legilor, decretelor Senatului, solicitau aprobarea defunctului –,ca ºi cum i-ar mai fi auzit, iar un murmur mãgulitor plana deasupramulþimii: oamenii declarau cã el era atât de mare încât, prin deosebita milãa Providenþei, domnea chiar ºi dupã moarte.

Copilul ºtia cã cel preamãrit îºi ucisese fiul1 – pe tânãrul erou a

cãrui singurã greºealã constase în faptul cã se fãcuse iubit prea multde cãtre popor. Fiul fusese calomniat de cãtre mama vitregã, care-liubea cu o dragoste nelegiuitã ºi se rãzbunase pe el, precum Fedra peHyppolit. Soþia lui Constantin

2 fusese apoi surprinsã în relaþii adulte-

rine cu un sclav de la grajdurile împãrãteºti ºi înecatã într-o cadã cuapã fierbinte. Un cadavru dupã altul, o victimã dupã alta. Chinuit depropria-i conºtiinþã, monarhul îºi implorase pânã la urmã hierofanþiisã-l dezlege de crime; ruga îi fusese respinsã. Atunci, episcopul Oziusîl convinse cã nu exista decât o singurã religie, care avea puterea dea-l curãþa pe om de asemenea nelegiuiri... Iar acum, somptuosul labarum– stindardul purtând monograma lui Hristos brodatã cu pietre preþioase –strãlucea deasupra catafalcului celui ce-ºi ucisese fiul.

Iulian voia sã se trezeascã, sã-ºi deschidã ochii, dar nu izbutea.Picãturile sonore cãdeau mai departe, asemenea unor lacrimi

grele, iar vântul urla; i se pãrea cã era Labda care, ca o parcã bãtrânã,îngãima pe lângã el, prin fãlcile ei ºtirbe, teribilele poveºti ale familieiFlavia.

1 Crispus, mort în 326 d.Hr. (n. red.)2 Împãrãteasa Fausta (n. red.)

30

Dmitri Merejkovski

Iulian visã apoi cã se afla în cavoul subteran al lui ConstanþiuChlorus, înconjurat de sarcofagele din porfir în care se aflau oseminteleregilor. Labda îl ascundea în colbul cel mai întunecat ºi-l învelea cuhainele ei pe Gallus bolnav, cãzut pradã frigurilor. Rãsunarã deodatã,peste capetele lor, gemete ce strãbãteau fiecare încãpere a palatului.

Iulian recunoscu glasul tatãlui sãu, vru sã-i rãspundã, sã alergela el, dar îl reþinu Labda, ºoptindu-i: „Taci! Taci! De nu, vin ei!” ºi îlascunse sub hlamidã. Paºi repezi tropãirã pe scãri ºi se apropiarã totmai mult. Labda îi binecuvântã pe copii ºi rosti niºte invocaþii. Uºazburã în þãndãri, iar soldaþii Cezarului, deghizaþi în cãlugãri, nãvãlirãîn cavou. Îi conducea episcopul Eusebiu din Nicomedia. Zalele de oþelstrãluceau pe sub sutanele negre. „În numele Tatãlui, al Fiului ºi alDuhului Sfânt, rãspundeþi! Cine-i aici?” Labda se ghemuise într-uncolþ, strângându-i pe copii pe lângã ea. Rãsunã din nou întrebarea: „Înnumele Tatãlui, al Fiului ºi al Duhului Sfânt, cine-i aici?” Legionariicercetarã, cu sabia în mânã, toate colþurile. Labda se aruncã la picioarelelor, îl arãtã pe Gallus bolnav, pe Iulian lipsit de apãrare. „Aveþi fricãde Dumnezeu! Ce poate sã-i facã împãratului un copil nevinovat deºase ani?” ªi legionarii îi obligarã pe toþi trei sã sãrute crucea pe careo þinea Eusebiu ºi sã rosteascã jurãmântul de credinþã pentru noulîmpãrat. Iulian îºi aducea aminte de crucea aceea mare din lemn dechiparos, cu imaginea în smalþ a Mântuitorului; în partea de jos, pefondul întunecat al lemnului învechit, se mai desluºeau pete proaspetede sânge ºi urmele degetelor ucigaºului care þinuse crucea.

Sã fi fost oare sângele tatãlui sãu Iulius, sau al unuia dintre ceiºase veri ai sãi: Dalmatius, Hannibal, Nepoþian, Constantin cel Tânãr...sau poate al altora? Pentru a se urca pe tron, ucigaºul trecuse pesteºapte cadavre, ºi toate acestea se fãcuserã în numele Celui Rãstignit...ªi mai trebuie amintit încã un ºir nesfârºit de victime, cu neputinþã dea fi numãrate...

Iulian se trezi cuprins de spaimã. Ploaia încetase; vântul nu maisufla; în niºã, lampa ardea fãrã sã ºovãie. Se aºezã pe pat, ascultându-ºibãtãile inimii, în liniºtea adâncã, greu de suportat. Se auzirã deodatã

31

Moartea zeilor

voci ºi paºi rãsunând dintr-o încãpere în alta, sub bolþile înalte de laMacellum, aºa cum rãsunaserã odinioarã, în cavoul familiei Flavia.Iulian se înfiorã; i se pãru cã mai viseazã încã.

Paºii se apropiau, vocile se desluºeau tot mai bine.Atunci strigã:– Frate, frate, dormi? Mardonius! Nu auzi?Gallus se trezi. În picioarele goale, cu pãrul cenuºiu rãvãºit,

îmbrãcat într-o cãmaºã scurtã de noapte, cu obrazul buhãit ºi brãzdatca al unei babe, Mardonius se repezi spre uºa secretã.

– Ostaºii prefectului!... Îmbrãcaþi-vã... Trebuie sã fugim!Prea târziu. Înþeleserã aceasta dupã scârþâitul broaºtei care încuie

uºa pe dinafarã. Coloanele de piatrã ale scãrii de onoare cãpãtarãculoare roºiaticã de la flacãra torþelor, care luminarã totodatã stindardulpurpuriu ºi crucea de pe platoºele legionarilor.

– În numele drept-credinciosului ºi prea-fericitului august,împãratul Constanþiu, eu, Marcus Scuda, tribun al legiunii Fretensis, îiiau sub supravegherea mea pe Iulian ºi Gallus, fii ai patricianului IuliusFlavius!

În faþa uºii închise a încãperii, Mardonius luase o poziþie de luptã,þinându-ºi sabia în mânã ºi barând astfel calea soldaþilor. Sabia eratocitã, scoasã din uz. Îi servea bãtrânului pedagog numai pentru a arãta,ca pe o pildã vie, felul cum Hector luptase cu Achile, la lecþiile despreIliada. Deºi nu era în stare sã taie o gãinã, Mardonius învârtea în aceaclipã sabia în faþa lui Publius, dupã toate regulile artei militare dinvremurile homerice.

Publius, care era beat, se înfurie:– Pleacã de-aici, bãºicã! Piei din calea mea, auzi? De nu vrei

cumva sã te spintec!Îl apucã de gât pe Mardonius ºi-l zvârli la perete. Scuda alergã

la uºa camerei ºi o deschise.Îi vãzu pentru prima oarã în viaþã pe ultimii doi urmaºi ai lui

Constanþiu Chlorus. Gallus pãrea mare ºi puternic, dar avea pieleasubþire ºi delicatã ca a unei fete, iar ochii de un albastru deschis erau

32

Dmitri Merejkovski

leneºi ºi indiferenþi. Pãrul blond ca inul – trãsãturã caracteristicã aseminþiei lui Constantin – se revãrsa în cârlionþi pe gâtul sãu puternic.Cu tot trupul sãu masculin, cu tuleiele bãrbii ce începeau sã rãsarã ºicei optsprezece ani ai sãi, Gallus arãta, în acea clipã, ca un copil. Buzeleîi tremurau, ca ºi cum ar fi fost pe punctul sã plângã; clipea dinpleoapele umflate de somn ºi murmura, închinându-se întruna:„Doamne, fie-þi milã de mine!”.

Iulian era un copil slab, plãpând, cu trãsãturi neregulate, cu pãrulaspru, drept ºi negru; avea nasul cam lung ºi buza de jos preaproeminentã. Ceea ce uimea însã la el erau ochii, care dãdeaufizionomiei sale un aer de neuitat; erau mari, ciudaþi, schimbãtori, cuun licãr neobiºnuit pentru un copil, concentrat, aproape bolnãvicios,uneori nebunesc.

Publius, care, în tinereþea sa, îl vãzuse adesea pe Constantin celMare, gândi:

– Puºtiul ãsta va semãna cu unchiul sãu!În faþa soldaþilor, frica îl pãrãsi pe Iulian. Nu simþea decât mânie.

Cu dinþii încleºtaþi, îºi aruncã pe umeri blana de panterã de pe pat, îlprivi fix pe Scuda, în timp ce buza de jos îi tremura de o furie stãpânitã.Cu mâna dreaptã ascunsã sub blanã, strânse mânerul pumnalului persancu lama subþire; îi fusese dãruit de Labda ºi avea vârful muiat într-ootravã puternicã.

– Ce pui de lup! spuse un legionar, arãtându-l pe Iulian unuicamarad.

Scuda se pregãtea sã treacã pragul camerei, când lui Mardoniusîi veni un nou gând salvator. Aruncã sabia care nu servea la nimic ºi seagãþã de mantia tribunului, punându-se sã strige cu glas înalt, ca defemeie:

– Ce vreþi sã faceþi, ticãloºilor? Cum îndrãzniþi sã vã atingeþi deun trimis al împãratului Constanþiu? Am sarcina sã-i conduc la Curtepe aceºti doi prinþi. Augustul împãrat i-a învrednicit cu bunãvoinþasa... Iatã ordinul de la Constantinopol...

– Ce zici?... Care ordin?

33

Moartea zeilor

Scuda îl privi pe Mardonius. Chipul sãu ofilit ºi brãzdat aduceafãrã îndoialã cu cel al unui eunuc, iar tribunul auzise despre deosebitelefavoruri de care se bucurau eunucii, din partea împãratului.

Mardonius cãutã într-un sertar un sul de pergament ºi-l întinsetribunului, care-l desfãcu ºi pãli pe loc. Nu citi decât primele rânduriºi vãzu numele împãratului, intitulându-se în edict nostra aeternitas,fãrã sã observe nici ziua, nici anul în care fusese emis.

Când zãri marele sigiliu imperial aplicat pe cearã verde închisãºi atârnând de firele de aur prinse de marginea pergamentului, privireai se întunecã, iar genunchii i se înmuiarã.

– Iertare... e o greºealã...– Plecaþi!... Plecaþi imediat!... Împãratul va afla tot!... rosti

Mardonius, smulgând degrabã decretul din mâinile tremurãtoare alelui Scuda.

– Sã nu ne nãpãstuiþi! Suntem fraþi cu toþii, pãcãtoºi cu toþii, terog, în numele lui Hristos!

– ªtiu tot ce faceþi, în numele lui Hristos!... Plecaþi... Plecaþiimediat!

Tribunul dãdu poruncã de retragere; un singur legionar, beat,voia cu tot dinadinsul sã se repeadã la Mardonius. Îl scoaserã afarã cuforþa.

Când zgomotul de paºi se stinse ºi Mardonius se convinse cã seîndepãrtase toatã primejdia, îl cuprinse o crizã de râs, care-i scuturãtot trupul molatic.

Uitã de gravitatea, de decenþa de pedagog ºi se apucã sã danseze,în cãmaºã de noapte, strigând vesel:

– Copiii mei! copiii mei!... Slãvit fie Hermes! I-am dus de nas,cu iscusinþa mea. Edictul a fost anulat acum trei ani. Ah, imbecilii...imbecilii!

La ivirea zorilor, Iulian cãzu într-un somn adânc.Se trezi târziu, bine dispus ºi vesel, în timp ce soarele îºi trimitea

lumina strãlucitoare prin fereastra mare ºi zãbrelitã a încãperii.

34

Dmitri Merejkovski

III

Dimineaþa avea loc lecþia de catehism, pe care o preda un preotarian cu ochi verzi, mâini osoase ºi veºnic umede, lung ºi uscãþiv ca oprãjinã. Cãlugãrul Eutropiu avea neplãcutul obicei de a-ºi linge uºorpalma ºi a-ºi netezi apoi pãrul cãrunt, dupã care plesnea din degete.Iulian ºtia cã o miºcare trebuia s-o urmeze negreºit pe alta, lucru care-lenerva.

Eutropiu purta o sutanã veche ºi neagrã, plinã de cârpituri ºipete, ºi susþinea cã o îmbrãca din smerenie, când de fapt singurul motivera zgârcenia. Acesta era învãþãtorul ales de Eusebiu din Nicomedia,tutorele lui Iulian în domeniul religios.

Cãlugãrul bãnuia cã în elevul sãu exista „o oarecare perversiunemoralã”, care i-ar fi atras, dupã pãrerea sa, osânda veºnicã, dacã nuºi-o corecta.

Vorbea fãrã încetare de sentimentul de recunoºtinþã pe carecopilul trebuia sã-l poarte faþã de binefãcãtorul sãu, împãratulConstanþiu; fie cã explica un text din Biblie, dogma arianã sau o pildãde-a apostolilor, le îndrepta deopotrivã spre aceeaºi þintã – „aceastãrãdãcinã a sfintei ascultãri ºi supuneri filiale”. ªi, în timp ce cãlugãrularian vorbea despre binefacerile împãratului faþã de Iulian, acesta îliscodea cu privirea; chiar dacã îºi cunoºteau reciproc pãrerile, nicielevul ºi nici dascãlul nu schimbau în acea clipã vreo vorbã în aceastãprivinþã. Numai atunci când Iulian se oprea pentru cã uitase un text, seîncurcase în succesiunea cronologicã a patriarhilor din Vechiul Testa-ment sau în rostirea vreunei rugãciuni pe care nu o învãþase bine,Eutropiu îl privea fãrã a scoate o vorbã, îl apuca mângâietor de ureche

35

Moartea zeilor

cu douã degete, iar copilul simþea cum i se înfigeau încet în carne douãunghii tari ºi ascuþite.

În ciuda înfãþiºãrii sale morocãnoase, Eutropiu avea o fire de oveselie ironicã. Îl chema pe elevul sãu cu numele cele mai duioaseºi-ºi bãtea totodatã joc de originea sa imperialã.

Când îl ciupea de ureche pe Iulian ºi-l vedea pãlind – nu dedurere, ci de mânie – ºoptea servil:

– Nu cumva binevoieºte Majestatea Ta sã se înfurie împotrivaumilului ºi ignorantului sãu rob Eutropiu?

ªi dupã ce-ºi lingea podul palmei, îºi netezea smocurile cenuºiide pe tâmple ºi-ºi pocnea încheieturile mâinilor slabe, adãugând cã erabine ca bãieþii cei rãi ºi leneºi sã fie bãtuþi uneori cu biciul; cã aceastãînvãþãturã era adesea menþionatã în cãrþile sfinte, ca mijlocul cel maieficace de a lumina minþile întunecate ºi îndãrãtnice.

Nu spunea aceasta decât pentru „a înfrâna diabolicul orgoliu” allui Iulian, care ºtia, de altfel, cã Eutropiu n-ar fi îndrãznit niciodatãsã-ºi punã în practicã ameninþarea, iar cãlugãrul însuºi era convins cãtânãrul ar fi preferat sã moarã, decât sã îndure o atare umilire. Dar îifãcea plãcere profesorului sã vorbeascã adesea ºi îndelung despre ea.

La sfârºitul unei lecþii, pe când se explica un text, Iulian fãcu oaluzie la antipozii despre care-l auzise vorbind pe Mardonius. O fãcudin dorinþa nemãrturisitã de a-l supãra pe cãlugãr; dar acesta izbucniîn râs.

– Cine þi-a vorbit de antipozi, îngeraºul meu? Uite cum mã facisã râd, pãcãtosul de mine! Într-adevãr, prostãnacul acela bãtrân dePlaton a scris despre asta pe undeva. Iar tu, în naivitatea ta, ai crezut cãoamenii merg cu capu-n jos?

Eutropiu se apucã sã-i acuze de erezie pe filosofi. Nu era oarescandalos sã te gândeºti cã oamenii fãuriþi dupã chipul ºi asemãnarealui Dumnezeu ar fi putut sã meargã cu capu-n jos, bãtându-ºi astfel jocde cer? Iar atunci când Iulian, atins în admiraþia sa pentru filosofiipreferaþi, aduse ca argument forma sfericã a pãmântului, Eutropiu îºicurmã râsul, se înroºi de mânie, se înfurie ºi bãtu din picioare.

36

Dmitri Merejkovski

– Mardonius, pãgânul acela, este cel care te învaþã minciunileastea ale ateilor!

Când se înfuria, se bâlbâia ºi-l stropea pe ascultãtor cu salivã,despre care Iulian îºi închipuia cã trebuie sã fie otrãvitoare. Ieºindu-ºidin fire, cãlugãrul îi atacã cu îndârjire pe toþi înþelepþii Eladei.

Atins în punctul sãu sensibil de modul de a gândi al lui Iulian ºiuitând cã elevul sãu nu era decât un copil, se lansã într-o predicãserioasã, acuzându-l pe Pitagora cã o apucase pe calea nebuniei, cuîndrãznelile sale neruºinate; susþinu cã utopiile abominabile ale luiPlaton nu erau vrednice de a fi citite ºi cã învãþãtura lui Socrate eranesãbuitã.

– Citeºte ce spune Diogene Laerþiu despre Socrate! Vei vedeacã era nu numai cãmãtar, dar practica unele vicii despre care este ruºinospânã sã ºi vorbeºti.

Mai cu seamã Epicur îi stârnea întreaga urã:– Bestialitatea cu care se înfunda în plãceri de tot soiul ºi josnicia

cu care se fãcea robul dorinþelor sale senzuale sunt de-ajuns pentru adovedi cã nu era un om, ci o brutã.

Liniºtindu-se puþin, Eutropiu se apucã sã explice o imperceptibilãnuanþã scolasticã în dogma arianã, înverºunându-se cu aceeaºi înfocareîmpotriva Bisericii ortodoxe ºi ecumenice, pe care o socotea ereticã.

Prin fereastra deschisã intra o adiere cãlduþã, venind din frumoasagrãdinã pãrãsitã. Iulian se prefãcea cã-l ascultã atent pe Eutropiu. Înrealitate, se gândea la cu totul altceva: la preceptorul sãu iubitMardonius; îºi amintea de convorbirile pline de înþelepciune, pe carele purta cu el, de lecturile din Homer ºi Hesiod. Cât de mult se deosebeauele de lecþiile cu acest cãlugãr!

Mardonius nu-l citea pe Homer; urmând pilda vechilor rapsozi,îl cânta, spre marele haz al Labdei, care spunea cã „urlã ca un câine lalunã”. ªi într-adevãr, celor neobiºnuiþi cu asta le stârnea la începutrâsul. Bãtrânul eunuc scanda scrupulos fiecare picior al hexametrului,gesticulând pe mãsurã, în timp ce pe obrazul sãu galben ºi brãzdat secitea o gravitate solemnã.

37

Moartea zeilor

Vocea înaltã de femeie se învolbura însã, de la o strofã la alta;Iulian nu mai vedea urâþenia bãtrânului; nu mai simþea decât un sufletvibrant, pasionat, impresionat de mãreaþa frumuseþe. Se înfiora din tottrupul, în timp ce divinele hexametre se topeau ºi se rostogoleau caniºte valuri. Vedea despãrþirea dintre Andromaca ºi Hector, odiseealui Ulisse plângând dupã Itaca în insula lui Calypso, în faþa mãrii tristeºi pustii. O plãcutã durere îi strângea inima: era nostalgicul alean pentrunemãrginita frumuseþe a Eladei, patrie a zeilor, a tuturor celor careiubesc frumosul. Vocea maestrului tremura de plâns, lacrimile curgeaude-a lungul obrajilor sãi ofiliþi.

Mardonius discuta adesea cu copilul despre înþelepciune, desprevirtutea austerã, despre moartea eroilor pentru libertate. O, cât de puþinsemãnau aceste discuþii cu cele pe care le purta cu Eutropiu!

Mardonius povestea ºi despre viaþa lui Socrate ºi, ajungând laApologia în faþa poporului Atenei, bãtrânul maestru se ridica în picioareºi, luând o atitudine triumfãtoare, declama din memorie cuvântareafilosofului, cu faþa împietritã într-un dispreþ calm. Pãrea sã nu fi fostvorba despre cuvintele celui învinuit, ci de cele ale unui judecãtor alpoporului: „Socrate nu cere sã fie graþiat. Întreaga putere, toate legilecârmuirii nu înseamnã nimic, faþã de libertatea spiritului omenesc.Atenienii îl pot ucide, fãrã a-i rãpi libertatea ºi fericirea sufletului sãunemuritor”.

ªi atunci când barbarul ce fusese sclav pe malurile Borystheneirostea cu glas tare: libertatea, lui Iulian i se pãrea cã acest cuvântcuprindea atâta frumuseþe supraomeneascã, încât pãleau în faþa luipânã ºi întâmplãrile lui Homer! ªi, fixându-ºi maestrul cu ochii largdeschiºi, aproape nebuneºti, fremãta de entuziasm...

Mâna cea rece care-i atinse urechea, îl trezi pe Iulian din visare.Lecþia de catehism se terminase. Se lãsã în genunchi ºi rosti rugãciuneade mulþumire; scãpând apoi de Eutropiu, fugi la el în camerã, îºi luã ocarte ºi se îndreptã cãtre un colþ singuratic din grãdinã, pentru a citi, îndeplinã libertate, Symposion-ul nelegiuitului de Platon, carte ce eraabsolut interzisã.

38

Dmitri Merejkovski

Pe scãri îl întâlni pe cãlugãrul care tocmai pleca.– Stai! Aºteaptã, dragul meu! Ce carte ºi-a luat Majestatea Ta?Iulian îl privi ºi-i întinse liniºtit cartea; pe învelitoarea de

pergament, Eutropiu citi titlul scris cu litere mari ºi groase: EpistoleleSf. Apostol Pavel. Înapoie cartea, fãrã s-o deschidã.

– Bine, bine... Ia aminte cã rãspund de sufletul tãu faþã deDumnezeu ºi faþã de sublimul împãrat. Sã nu citeºti cãrþi eretice, maicu seamã de-ale filosofilor a cãror lipsã de seriozitate am condamnat-oastãzi.

Era vorba de obiºnuitul ºiretlic al copilului, de a ascunde cãrþileprimejdioase sub învelitori nevinovate. Încã din copilãrie, Iulianînvãþase sã se prefacã cu o rarã perfecþiune ºi simþea o adevãratãplãcere sã-i pãcãleascã pe oameni, ºi mai cu seamã pe Eutropiu.

Se prefãcea ºi minþea fãrã sã fie nevoie, doar din obiºnuinþã, cuun adânc sentiment de rãzbunare ºi de mânie. Mardonius era singurulpe care îl scutea de aceste prefãcãtorii.

La Macellum, intrigile, bârfele, bãnuielile, pâra nu mai conteneauîn rândurile numeroºilor servitori care n-aveau de lucru. Umblânddupã favoruri, toatã aceastã slujitorime de la Curte îi supraveghea zi ºinoapte pe cei doi prinþi cãzuþi în dizgraþie.

De când se ºtia ºi-ºi aducea aminte, Iulian îºi aºtepta zi de zimoartea ºi, cu timpul, se obiºnuise cu aceastã teamã fãrã preget, ºtiindcã nu putea sã facã niciun pas ºi nicio miºcare, în casã ori în grãdinã,care sã treacã neobservate de miile de ochi iscoditori, chiar dacã nu sezãreau. Copilul vedea ºi înþelegea multe ºi era nevoit sã se prefacã anu avea cunoºtinþã de ele. Prinsese odatã o discuþie între Eutropiu ºi oiscoadã trimisã de împãratul Constanþiu, în care cãlugãrul îi numea peIulian ºi pe Gallus „cãþeii împãrãteºti”. Altã datã, aflându-se pe trecereade sub ferestrele bucãtãriei, auzise pãrerea ºefului, furios din pricinaunei obrãznicii de-a lui Gallus, cum îi spunea sclavei care spãla vasele:„Sã-mi aibã Dumnezeu în pazã sufletul, Priscilla, dar mã mir cum denu i-au strâns încã de gât!”.

Când ieºi din casã dupã lecþia de catehism ºi dãdu de frunziºulverde al pomilor, Iulian rãsuflã mai liber. Cele douã culmi ale Argosului,

39

Moartea zeilor

acoperite de zãpadã, scânteiau sub cerul albastru. Gheþarii din preajmãîmprospãtau aerul. Aleile se întindeau, nesfârºite; frunzele de un verdeînchis ºi strãlucitor ale stejarilor alcãtuiau bolþi de nepãtruns; ici ºicolo, printre crengile platanilor, se strecura câte o razã. Zidul grãdiniilipsea pe o singurã parte; îi þinea locul o prãpastie. La picioarelepodiºului, întinzându-se pânã la Antitaurus, dormea o câmpie moartã,din care se ridica o cãldurã toridã, în timp ce ºuvoaie proaspete alergauprin grãdinã, iar cascadele ºuºoteau sub tufele dese de oleandru.

În urmã cu un veac, Macellum fusese adãpostul preferat alregelui pe jumãtate nebun al Cappadociei, Ariarafos.

Iulian se îndreptã cãtre o peºterã izolatã, nu departe de râpã,unde se ridica o statuie a zeului Pan cântând din fluier, deasupra unuimic altar de sacrificii. Din botul unui leu apa curgea într-un bazin depiatrã ºi o perdea de trandafiri aurii ascundea intrarea, lãsând sã sezãreascã, printre ramuri, dealurile înecate într-o ceaþã albastrã alecâmpiei, unduindu-se ca marea. Mireasma trandafirilor umplea peºtera,al cãrei aer, în lipsa izvorului cristalin, ar fi fost înãbuºitor.

Vântul aducea petalele galbene ale trandafirilor, le presãra pejos, acoperea cu ele apa din bazin, iar zumzãitul albinelor rãsuna înascunziºul cãlduþ ºi întunecos.

Întins pe muºchiul gros, Iulian citea Banchetul de Platon, dincare multe pasaje i se pãreau de neînþeles. Pentru el însã, frumuseþeaoperei creºtea tocmai prin faptul cã-i era interzisã.

Terminându-ºi lectura, Iulian înveli la loc cartea în copertaEpistolelor Apostolului Pavel, se apropie de altarul lui Pan, îl admirãpe zeul cel vesel ca pe un vechi complice ºi, înlãturând o grãmadã defrunze uscate, scoase din adâncul unei crãpãturi acoperite cu o planºãa altarului un obiect înfãºurat cu grijã într-o bucatã de stofã. Era operalui, o micã ºi delicioasã triremã liburnianã, pe care o puse sã pluteascãîn bazin. Nu-i lipsea nimic: avea trei catarge cu piesele respective,vâsle, prora auritã, pânzele dintr-o mãtase purpurie, dãruitã de Labda.Nu-i mai rãmânea decât sã-i potriveascã o cârmã, ºi copilul se puse petreabã.

40

Dmitri Merejkovski

Din când în când, în timp ce ºlefuia o bucatã de scândurã, priveaîn depãrtare, la dealurile ce se zãreau printre crengile trandafirilor. ªiîn faþa jucãriei sale, Iulian uitã curând de toate jignirile, de întreaga saurã ºi de veºnica teamã de moarte.

În aceastã peºterã se închipuia pierdut în mijlocul valurilor, într-ocavernã singuraticã, dominând marea, un Ulysse iscusit construindu-ºicorabia, pentru a revedea Itaca. Acolo însã, printre dealurile presãratecu casele albe ale Cezareei, asemenea spumei de pe suprafaþa oceanului,o cruce, o micã cruce strãlucind peste o bisericã îl jena. Tot timpul ºi întot locul, din nou crucea!... Se strãduia sã nu o vadã, concentrându-ºiîntreaga atenþie asupra triremei.

– Iulian! Iulian! Unde eºti? Te cautã Eutropiu, ca sã mergeþi labisericã.

Copilul tresãri ºi-ºi ascunse repede lucrarea în altarul lui Pan.κi netezi apoi pãrul, îºi scuturã hainele ºi, când ieºi din peºterã, chipulsãu îºi regãsise expresia de nepãtruns a ipocriziei creºtine.

Þinând-o în mâna sa osoasã pe cea a lui Iulian, Eutropiu îl condusela bisericã.

41

Moartea zeilor

IV

Bazilica arianã a Sfântului Mauriciu era construitã aproape înîntregime cu piatra provenitã de la rãmãºiþele templului distrus al luiApollo. Curtea sfântã – atrium-ul – era înconjuratã de galerii decoloane. La mijloc susura o fântânã destinatã abluþiunii credincioºilor.Sub unul dintre porticurile laterale se afla un mormânt vechi, din stejarînnegrit de ani. În acest mormânt odihneau moaºtele fãcãtoare de minuniale sfântului Mame, pentru care Eutropiu îi obliga pe Iulian ºi Gallussã ciopleascã o raclã de piatrã. Gallus se dãruise îndeletnicirii ca unuisport, iar munca sa înainta cu repeziciune, în timp ce latura pe care ocioplea Iulian se prãbuºea tot timpul; Eutropiu explica fenomenul prinfaptul cã Sfântul Mame refuza ofranda acestui copil aflat sub putereaorgoliului demonic.

În preajma mormântului se înghesuiau bolnavii, aºteptândminunea. Iulian ºtia pentru ce stãteau în acel loc. Un cãlugãr þinea înmânã o balanþã; credincioºii – dintre care unii veneau din cãtune aflatela mare depãrtare – îi cântãreau cu grijã bucãþi de pânzã de in, stofe delânã sau de mãtase, le puneau pe mormântul Sfântului Mame ºi serugau toatã noaptea. Dacã greutatea era mai mare ca în ajun, însemnacã ruga a fost împlinitã, cã bunãvoinþa divinã pãtrunsese în þesãturã,care devenea astfel bunã sã producã tãmãduiri miraculoase.

De multe ori însã, rugãciunea era zadarnicã, pânza nu deveneamai grea ºi pelerinii petreceau zile, sãptãmâni ºi luni întregi pe lângãmormânt. Printre ei se afla o bãtrânã, cu numele Theodula; unii osocoteau nebunã, alþii o venerau ca pe o sfântã. Trãia de ani de zile înpreajma mormântului Sfântului Mame. Venise sã-l implore sã-i vindece

42

Dmitri Merejkovski

fiica, dar aceasta murise de mult; Theodula se încãpãþâna totuºi sã seroage mai departe, în faþa bucãþii ei de pânzã zdrenþuitã ºi decoloratã.

Din atrium se deschideau trei uºi, care duceau la bazilicã: unaera pentru bãrbaþi, alta – pentru femei, iar a treia – cea de la mijloc –era pentru cãlugãri ºi clerul mãrunt.

Fiind el însuºi anagnoste, adicã lector consacrat, Iulian intrã peaceastã din urmã uºã, împreunã cu Eutropiu ºi Gallus.

Îmbrãcat cu o rasã lungã, neagrã ºi cu mâneci largi, cu pãrul unscu ulei ºi strâns cu un ºnur subþire pentru a nu-l stânjeni intrându-i înochi în timpul lecturii, el trecu prin mijlocul credincioºilor, privindþintã ºi cu modestie în jos. Faþa lui palidã cãpãta, aproape involuntar,expresia indispensabilei ºi prefãcutei supuºenii.

Urcã în galeria înaltã, arianã.Picturile de pe peretele din dreapta reprezentau martiriul sfintei

Euthymia. Un cãlãu o þinea de cap pe osânditã, în timp ce altul,deschizându-i gura cu cleºtele, îi apropia de buze o cupã cu plumbtopit. Pe o altã scenã, cãlãul reteza, cu un instrument de torturã,picioarele însângerate ale sfintei, legatã cu mâinile de un copac. Subaceste picturi se citea inscripþia: „Sângele martirilor este pentru BisericaTa, Doamne, podoabã de purpurã ºi de mãtase”.

Pe peretele opus se vedeau pãcãtoºii arzând în focul Iadului, iardeasupra, Raiul ºi sfinþii sãi.

Unul dintre ei culegea fructe din pomul grãdinii Paradisului,altul cânta la psalterion, iar al treilea, rezemat de un nor, urmãrea cuun zâmbet de mulþumire chinurile iadului. Dedesubt se puteau citicuvintele: „Acolo va fi plânsul ºi scrâºnirile dinþilor”.

Adoratorii Sfântului Mame intrarã în bisericã, alcãtuind opanoramã a tuturor beteºugurilor: ologi, orbi, ciungi, slãbãnogi, copiichinuiþi semãnând cu niºte bãtrâni, posedaþi, idioþi, chipuri palide ºi cupleoape umflate; purtau cu toþii pecetea unei supuneri stupide ºidisperate. Când tãcea corul, se auzeau suspinele înãbuºite ale vãduvelorecleziastice, monahiile Ordinului Sfântului Vasile, îmbrãcate în veºminteîntunecate, sau clinchetul lanþului bãtrânului Pamfil care, ani întregi,

43

Moartea zeilor

nu schimbase cu nimeni o vorbã, în afarã de bolboroseala: „Doamne!Doamne! Dã-mi lacrimi, dã-mi dragoste, fã-mã sã-mi amintesc demoarte!”

Atmosfera era încinsã ca într-o groapã funerarã: greoaie,încãrcatã de tãmâie, de miros de cearã topitã, de ulei ars, precum ºi derãsuflarea tuturor bolnavilor.

În ziua aceea, Iulian trebuia sã citeascã din Apocalipsã.Scenele Revelaþiei se desprindeau, înfricoºãtoare; calul cel alb

al Morþii despica spaþiul pe deasupra grupurilor de pãmânteni, careplângeau vãzând apropierea sfârºitului lumii:

„Soarele este întunecat ca smoala, iar luna – roºie ca sângele.Oamenii se roagã de munþi: Prãbuºiþi-vã peste noi ºi ascundeþi-ne detronul lui Dumnezeu ºi de mânia Mielului, cãci marea zi a mâniei Salea venit, ºi cine este cel ce va putea sã-i stea în faþã?”.

Se repetau mereu prorocirile:„Oamenii îºi vor cãuta moartea ºi nu o vor afla; ºi-o vor dori,

dar ea va fugi de ei”.Rãsunarã tânguirile: „Ferice de cei morþi!”.„Veni apoi sângeroasa distrugere a popoarelor; strugurii furã

aruncaþi în uriaºul teasc al mâniei divine ºi, când furã striviþi, sângelecurse pânã la frâiele cailor, pe o întindere de o mie ºase sute de leghe.Iar oamenii îl blestemarã pe Dumnezeul ceresc pentru suferinþele lorºi nu se cãirã pentru pãcatele lor. ªi îngerul strigã: Cine adorã Fiara ºichipul ei, va bea din vinul lui Dumnezeu, pregãtit în cupa mâniei Sale,ºi va fi chinuit în foc ºi pucioasã, în faþa Sfinþilor Îngeri ºi a MieluluiSfânt. Iar fumul de la chinul sãu se va înãlþa în noaptea veacurilor ºiodihnã nu va cunoaºte cel ce se va închina la Fiarã ºi la chipul ei”.

Iulian tãcu; o liniºte adâncã plutea în bisericã, din mulþimeaînfricoºatã se ridicau suspine dureroase ºi zgomotul frunþilor lovite depodea, iar clinchetul lanþurilor lui Pamfil îi însoþea necontenitulmurmur: „Doamne! Doamne! Dã-mi lacrimi, dã-mi iubire, fã-mã sã-mi amintesc de moarte!”.

44

Dmitri Merejkovski

Tânãrul îºi ridicã privirea cãre semicercul de mozaic dintrecoloane ºi arcade, reprezentând imaginea „arianã” a lui Hristos,întunecat, înfricoºãtor, cu chipul slãbit sub o aureolã aurie ºi o coroanãasemãnãtoare cu cea a împãraþilor bizantini; un chip de moºneag, cunasul lung ºi subþire, cu buzele strânse cu strãºnicie. Cu mâna dreaptãbinecuvânta lumea, iar în cea stângã þinea o carte, pe care era scris:„Pace vouã; Eu sunt lumina lumii”.

ªedea pe un tron minunat, iar un împãrat roman (Iulian îºiînchipuia cã trebuie sã fie Constanþiu) îi sãruta picioarele.

În partea de jos, în penumbra unde nu licãrea decât un opaiþ, semai detaºa un basorelief pe sarcofagul simbolizând primele timpuriale creºtinismului, cu nereide, pantere, tritoni veseli ºi, alãturi de ei,Moise, Iona cu balena sa, Orfeu fermecând sãlbãticiunile cu sunetelelirei sale, o ramurã de mãslin, un porumbel – simbol naiv al credinþeicurate ºi copilãreºti. La mijloc se afla Bunul Pãstor purtând oaia peumeri – oaia cea rãtãcitã, sufletul celui pãcãtos. Era vesel ºi simpluacest tânãr desculþ, cu obrazul fãrã barbã ºi modest, ca cel al þãranilorsãraci.

Iulian îºi închipuia cã nu-l mai cunoºtea ºi nu-l mai vedea nimenipe acest Bun Pãstor, iar aceastã micã reprezentare din alte timpuri osimþea legatã de un vis din copilãrie, pe care încerca în zadar sã-lreconstituie.

ªi privindu-l pe acest adolescent care pãrea sã-i trimitã o tainicãmustrare, Iulian ºopti cuvântul pe care-l auzise de la Mardonius:„Galileanul!”. În acea clipã, razele pieziºe ale soarelui ce strãbãteaufereastra tremurarã în norul de tãmâie care, plutind uºor, pãru sã înalþe,incendiatã de aureola aurie, imaginea arianã, întunecatã ºiînfricoºãtoare, a lui Hristos.

Corul strigã:„Întreaga fãpturã de carne omeneascã sã amuþeascã ºi sã se plece,

temãtoare ºi tremurãtoare, uitându de tot ce înseamnã lumea pãmân-teascã. Împãratul împãraþilor, Stãpânul stãpânilor se dãruieºte întruzãlog ºi hranã credincioºilor sãi, înconjurat de îngerii înzestraþi cu toate

45

Moartea zeilor

puterile, de heruvimii cu mulþi ochi ºi de serafimii cu câte ºase aripi,ascunzându-ºi faþa ºi cântând: Aleluia! Aleluia! Aleluia!”.

Asemenea unui uragan, cântarea se revãrsa peste capetele plecateale pelerinilor. Imaginea Bunului Pãstor se îndepãrta; privireaadolescentului rãmânea însã pe mai departe, plinã de mustrare, fixatãasupra lui Iulian, iar inima copilului se strângea, nu sub putereaveneraþiei, ci sub cea a unei spaime de neîndurat faþã de aceastã tainã,pe care nu o va putea nicicând pãtrunde.

46

Dmitri Merejkovski

V

Pãrãsind bazilica arianã, Iulian se întoarse la Macellum, îºi luãtrirema pe care ºi-o pregãtise dinainte ºi, nevãzut de nimeni (dupãslujbã, Eutropiu plecase pentru câteva zile într-o cãlãtorie), se strecurãîn afara zidului ºi alergã la templul Afroditei, care era foarte aproapede biserica Sfântului Mauriciu; pãdurea sfântã a zeiþei era lipitã decimitirul creºtin.

Ostilitãþile, discuþiile, chiar ºi procesele dintre cele douã sanctuarenu încetau niciodatã. Creºtinii cereau distrugerea templului spurcat;preotul sacrificator Olympiador se plângea de paznicii bazilicii, caretãiau în tainã, noaptea, chiparoºii centenari ai pãdurii sfinte ºi sãpaumorminte pentru creºtini, pe pãmântul Afroditei.

Iulian intrã în pãdure; îl învãlui o adiere cãlduþã. Stoarsã decãldura dupã-amiezii, scoarþa cenuºie, fibroasã, a chiparoºilor plângeacu lacrimi mari ºi rãºinoase. I se pãru cã simte rãsuflarea parfumatã aAfroditei.

Câteva statui îºi marcau strãlucirea albã printre copaci. Un Erosfusese mutilat de cãtre un paznic smintit al bazilicii, care-i rupsesearcul de marmurã, bãtându-ºi joc de zeu. Arma iubirii, ca ºi cele douãmâini frumoase ale micului zeu, zãceau în iarbã, la baza statuii. Câtera el de ciung, rãutãciosul þintea însã mai departe, cu zâmbetulnebunatic pe buze.

Iulian intrã în casa sacrificatorului Olympiador. Încãperile eraumici, dar comode, fãrã obiecte de lux, ci mai degrabã sãrãcãcioase.Nu erau nici covoare, nici argintãrie. O podea de piatrã, mobile dinlemn ºi amfore de lut. Fiecare obiect purta însã pecetea eleganþei.

47

Moartea zeilor

Mânerul lãmpii de bucãtãrie era un minunat obiect de artã,reprezentându-l pe Neptun înarmat cu tridentul; formele zvelte alevaselor din lut pline cu ulei de mãsline atrãgeau admiraþia tânãrului.De-a lungul pereþilor se desfãºurau picturi delicate, în frescã: nereidecãlare pe inorogi, dansatoare sacre purtând câte un peplum lung, cufalduri ondulându-se în volute graþioase.

Totul pãrea sã râdã în cãsuþa scãldatã în soare: nereidele,dansatoarele, inorogii, Neptunul de pe lampã, gazdele pline de veselieºi necunoscând nici urâþenia, nici rãutatea, nici plictiseala. Le erau deajuns o duzinã de mãsline, niºte pâine albã, un ciorchine de struguri ºicâteva cupe de vin amestecat cu apã, pentru a socoti o asemenea masãdrept un ospãþ; iatã pentru ce Diofana, soþia lui Olympiador, agãþasetriumfãtoare pe uºã o cununã de lauri.

Iulian intrã în grãdiniþa atrium-ului. Sub cerul albastru, o fântânãartezianã biciuia aerul, iar din mijlocul narciselor, acantei, lalelelor ºimirtului se ridica un Mercur înaripat din bronz, râzând ºi el ca tot cese gãsea în locuinþã ºi gata sã-ºi ia zborul.

Deasupra florilor, luându-se la joacã cu soarele, se urmãreaufluturii ºi albinele. În curte, la umbra porticului, Olympiador ºiAmaryllis, fiica sa cea frumoasã ce numãra ºaptesprezece primãveri,se antrenau la elegantul joc atic „kottavos”. Pe o colonetã înfiptã înpãmânt se legãna, asemenea limbii unui cântar, o micã grindã de careatârna, la fiecare capãt, câte o cãniþã minusculã; sub ele era pus câteun vas plin cu apã, deasupra cãreia se aflã câte o statuetã de metal.Trebuia aruncatã, de la o distanþã oarecare, o cupã cu vin care sã umpleuna dintre ceºcuþe care, înclinându-se sub greutate, sã loveascã statueta.

– Joacã! Hai, joacã, e rândul tãu! strigã Amaryllis.– Unu, doi, trei!Olympiador aruncã conþinutul cupei sale ºi nu-ºi nimeri þinta.Avea un râs copilãresc ºi pãrea ciudat sã-l vezi pe acest om în

toatã firea ºi cu pãrul cãrunt, îndeletnicindu-se cu acest joc naiv.Cu o miºcare graþioasã a braþului gol cu care-ºi aruncã tunica

liliachie, tânãra fatã lansã lichidul ºi cãniþa de la „kottavos” ºi fãcu sã

48

Dmitri Merejkovski

rãsune statueta. Se porni pe râs, bãtând din palme.Deodatã, îl zãrirã în prag pe Iulian ºi se repezirã amândoi sã-l

îmbrãþiºeze.Amaryllis strigã:– Diofana! Unde eºti? Vino sã vezi oaspetele care ne onoreazã!

Vino repede!Diofana veni în grabã de la bucãtãrie.– Iulian, copilul meu drag! Parcã ai slãbit... Nu te-am mai vãzut

de mult...ªi adãugã, strãlucind de veselie:– Bucuraþi-vã, copiii mei! Vom avea disearã un adevãrat ospãþ!

Voi pregãti cununi de trandafiri proaspeþi, voi frige trei bibani întregiºi vã voi face o prãjiturã cu ghimbir.

În acea clipã o sclavã se apropie de Olympiador ºi-i ºopti laureche cã o patricianã bogatã din Cezareea dorea sã-l vadã, vrând sãdiscute cu preotul sacrificator al Afroditei.

Olympiador o urmã. Iulian ºi cu Amaryllis jucarã mai departe„kottavos”.

În acel moment se strecurã pe lângã ei o fetiþã de vreo zece ani,palidã, bãlaie, – copilul cel mai mic al lui Olympiador: Psyché. Aveaochii albaºtri foarte triºti ºi pãrea a fi singura din casã care sã nu se ficonsacrat Afroditei, rãmânând strãinã de veselia celorlalþi. Avea o viaþãaparte, cãdea pe gânduri atunci când ceilalþi râdeau ºi nu-ºi dãdeanimeni seama ce anume o întrista ºi ce o bucura. Tatãl o socotea ofãpturã vrednicã de milã, suferind de o boalã fãrã leac, fiind atinsã deo privire fatalã, de vrãjile veºnicilor sãi duºmani, galileenii, care pentrua se rãzbuna pe el îi rãpiserã copila.

Oacheºa Amaryllis era preferata lui Olympiador; dar mama ei orãsfãþa pe ascuns pe Psyché ºi o iubea cu o pasiune arzãtoare pe copilabolnavã, a cãrei viaþã sufleteascã nu o putea pãtrunde. Psyché se ducea,pe ascuns faþã de tatãl ei, la bazilica Sfântului Mauriciu, fãrã a þineseama de mângâierile, de rugãminþile, de ameninþãrilor mamei sale.Sacrificatorul o renegase cu durere-n suflet pe Psyché ºi, când i se

49

Moartea zeilor

vorbea despre ea, se întuneca la faþã ºi arãta rea-voinþã. Afirmã cã, dinpricina nelegiuirii fetei, viþa-de-vie, binecuvântatã cândva de Afrodita,producea acum rod mai puþin ºi era de-ajuns ca ea sã-ºi poarte la gâtcruciuliþa de aur, pentru a profana templul zeiþei.

– De ce te duci la bisericã? o întrebã odatã Iulian.– Nu ºtiu. E bine acolo. L-ai vãzut pe Bunul Pãstor?– Da, Galileanul! De unde ºtii de El?– Mi-a povestit bãtrâna Theodula... De-atunci, mã duc la bisericã.

Dar de ce, spune-mi, Iulian, de ce îl urãsc toþi pe Bunul Pãstor?Olympiador se întoarse triumfãtor ºi povesti despre conversaþia

sa cu patriciana, o tânãrã de neam mare, pe care o pãrãsise logodnicul,despre care credea cã fusese vrãjit cu un talisman de cãtre o rivalã. Sedusese de multe ori la biserica creºtinã, rugându-se sincer SfântuluiMame; dar nici postul, nici prosternãrile nu rupseserã nefericita vrajã.

– Cum ar putea oare creºtinii s-o ajute? conchise Olympiadorcu un glas batjocoritor, aruncând o privire ironicã înspre Psyché, careasculta cu atenþie. La mine a venit creºtina; o va vindeca Afrodita!

Arãtã cu încântare cei doi porumbei albi legaþi unul de celãlalt,pe care creºtina îl rugase sã-i ofere în chip de jertfã zeiþei iubirii.Amaryllis luã în mâini pãsãrile ºi le sãrutã ciocurile trandafirii, insistândcã ar fi un mare pãcat sã le omoare.

– Tatã! Le vom oferi zeiþei, fãrã a le vãrsa sângele!– Cum? Jertfa cere sânge.– Le vom da libertatea! κi vor lua zborul cãtre cer, drept la tronul

Afroditei! Zeiþa se aflã în cer, nu-i aºa? Le va primi. Îngãduie-mi, terog, tatã dragã!

Olympiador nu îndrãzni sã se opunã ºi tânãra, dezlegândporumbeii, le dãrui libertatea. Pãsãrile bãturã vesel din aripile lor albeºi zburarã la cer, „cãtre tronul Afroditei”. Apãrându-ºi ochii cu mâna,preotul sacrificator urmãrea cum ofranda creºtinei dispãrea în vãzduh,în timp ce Amaryllis þopãia încântatã ºi striga:

– Afrodita! Afrodita! Primeºte acest sacrificiu neprihãnit!Olympiador plecã. Cu pas solemn ºi temãtor, Iulian se apropie

50

Dmitri Merejkovski

de Amaryllis; se îmbujorã la faþã ºi vocea îi tremurã, atunci când rostinumele tinerei fete:

– Amaryllis! Þi-am adus...– Ah! De mult vroiam sã te întreb ce este!– Este... o triremã...– O triremã! Ce vrei sã spui?– O triremã adevãratã, liburnianã...Se grãbi sã-ºi dezveleascã darul ºi, deodatã, în faþa tinerei

care-l privea fu cuprins de un negrãit sentiment de ruºine; se tulburãºi, implorând-o cu privirea, strecurã jucãria în bazin.

– Vezi, Amaryllis... e o triremã... o triremã adevãratã... cupânze... cu cârmã... Uitã-te ce frumos pluteºte!

Dar Amaryllis râse zgomotos:– Ce nostim eºti! Ce vrei sã fac cu trirema ta? Prea departe nu

mã duce. Este o barcã bunã pentru ºoareci ºi gâze... Fã-i-o cadou luiPsyché, se va bucura grozav de mult.

Cu tot necazul sãu adânc, Iulian încerca sã parã indiferent, deºiîl înecau lacrimile; fãcând o sforþare uriaºã, rosti cu buzele tremurândeºi cu dispreþ în glas:

– Vãd cã nu pricepeþi nimic... din ale artei!Amaryllis râse ºi mai tare.Ca o culme a afrontului, o chemarã lângã logodnicul ei – un

negustor bogat din Samos, prost îmbrãcat, parfumat violent ºi fãcândveritabile nelegiuiri gramaticale în vorbire. Iulian îl detesta ºi, îndatãce aflã de sosirea lui, simþi cum se spulberã tot farmecul casei.

Din camera de alãturi ajungeau pânã la el limbuþia nebuneascã afetei ºi glasul logodnicului ei.

Iulian nu scoase o vorbã; mânat de o urã rece, îºi luã triremadragã, trirema cea cu adevãrat liburnianã, la care lucrase atât de multºi, de faþã cu Psyché, cuprinsã de spaimã, îi rupse catargul, smulsepânzele, sfãrâmã parâmele, cãlcã în picioare jucãria, astfel încât sã numai rãmânã nimic din ea.

51

Moartea zeilor

Amaryllis se întoarse. Chipul ei purta amprenta unei fericiriaparte, a acelui surplus de vitalitate, a excesului de bucurie pe care oprovoacã, la tinerele fete, nevoia de a sãruta ºi de a strânge în braþe pecei care le înconjoarã.

– Iulian! Iartã-mã! Te-am mâhnit... Iartã-mã, dragul meu! ªtiibine cã te iubesc.

Pânã sã aibã el rãgazul sã-ºi revinã, Amaryllis îºi aruncã tunicaºi-i strânse capul între braþele ei goale ºi fragede. O teamã plãcutã îiopri lui Iulian inima în loc; vedea atât de aproape de el ochii mari,negri, umezi, o mireasmã atât de pãtrunzãtoare se rãspândea din carneaei ºi-l strângea atât de puternic la pieptul ei tare, încât tânãrul ameþi.

κi închise ochii ºi simþi pe buze o sãrutare dureros de lungã.Vocea negustorului din Samos curmã vraja.– Amaryllis! Amaryllis! Unde eºti?Iulian o respinse cu toatã puterea pe tânãra fatã. Cu inima nãpãditã

de durere ºi de urã, strigã: „Lasã-mã! Lasã-mã odatã!”. Se smulse dinbraþele ei ºi o rupse la fugã.

Fugi departe de casã, fãrã sã þinã seama de nimic, strãbãtând viaºi pãdurea de chiparoºi, pentru a nu se opri decât la templul Afroditei.Auzea vocea veselã a Diofanei cum îl chema, anunþându-l cã prãjiturilecu ghimbir erau coapte, dar nu-i rãspunse. Cei din casã îl cãutau. Seascunse în tufele de dafin, la picioarele lui Eros; fiind obiºnuiþi cuieºirile sale ciudate, ceilalþi crezurã cã s-a dus la Macellum.

Când toate se liniºtirã din nou, Iulian ieºi din ascunzãtoare ºiprivi templul zeiþei dragostei, ridicat pe un deal destul de înalt, oferinddin toate pãrþile o perspectivã nelimitatã. Sub bãtaia soarelui, marmuracoloanelor ionice se scãlda uºor în azurul întunecat ºi cald, care leîmbrãþiºa cu încântare fãptura rece ºi albã ca zãpada.

Fiecare colþ al frontonului purta acrostare înfãþiºând grifoni care,cu labele lor înarmate cu gheare scoase afarã, cu ciocul de vulturdeschis, cu sânii de femeie, îºi decupau contururile mândre ºi severepe fondul albastru al cerului.

52

Dmitri Merejkovski

Iulian urcã treptele pânã la portic, împinse uºa de bronz ºipãtrunse în interiorul templului, în sacrul naos.

Liniºtea ºi rãcoarea îl învãluirã. Soarele asfinþitului mai luminaîncã partea de sus a capitelurilor, ale cãror volute fine semãnau cuniºte bucle de aur, contrastând cu penumbra care umplea parteainferioarã a templului. Mirosul de mirt ars se mai rãspândea încã, depe un trepied.

Rezemat de perete, Iulian îºi ridicã temãtor privirea, þinându-ºirãsuflarea, care i se stinse pe buze.

Era, într-adevãr, Ea.Sub cerul deschis, în mijlocul templului, se înãlþa, de-abia nãscutã

din spuma mãrii, rece ºi albã, Afrodita Anadyomene. Zeiþa contemplazâmbind cerul ºi marea, uimitã de farmecul lor, fãrã a-ºi da încã seamacã ceea ce se reflecta în azurul cerului ºi în apã ca în niºte oglinzi fãrãde sfârºit era propria ei frumuseþe. Niciun veºmânt nu-i profana divinultrup; se înãlþa castã ºi nudã, asemenea cerului fãrã nori de deasupracapului ei.

Iulian o privea cu nesaþ ºi, dintr-o datã, simþi un freamãt deadoraþie zdruncinându-i trupul; îmbrãcat în întunecatul sãu veºmântmonahal, tânãrul se lãsã în genunchi în faþa Afroditei, cu chipul îndreptatcãtre Ea, stãpânindu-ºi cu mâinile bãtãile inimii.

Se aºezã apoi, la o oarecare distanþã ºi la fel de intimidat, lapicioarele coloanei, fãrã a-ºi lua ochii de la statuie; îºi rezemã obrazulde marmurã; pacea îi cobora în suflet; adormi.

Simþea însã, pânã ºi în somn, prezenþa Ei.Cobora la el, apropiindu-se tot mai mult. Mâinile ei fine ºi albe îi

cuprindeau gâtul. Cu zâmbetul pe buze, se lãsa pradã acestor mângâierinepãsãtoare: rãceala marmurei îi pãtrundea pânã-n adâncul inimii.Sfintele mângâieri nu semãnau în niciun fel cu îmbrãþiºãrile pasionaleale lui Amaryllis. Sufletul lui Iulian se elibera de dragostea pãmânteanã,intra în odihna din urmã, asemenea divinei nopþi a lui Homer, asemeneadulcelui repaos al morþii.

53

Moartea zeilor

** *

Când se trezi, era noapte; în pãtratul ce se deschidea cãtre cer,se vedeau lucind stelele; cornul lunii îºi proiecta lumina argintie pecapul Afroditei. Iulian se sculã. Olympiador probabil cã venise, darnu l-o fi zãrit, sau nu o fi vrut sã-l trezeascã pe tânãr, de vreme ce petrepiedul de bronz se încinseserã acum noi tãciuni ºi un firicel subþirede fum înmiresmat se înãlþa cãtre zeiþã.

Iulian se apropie zâmbind, luã din cupa de crizolit de la picioareletrepeidului câteva boabe rãºinoase ºi le aruncã peste tãciuni. Fumul seridicã mai gros ºi lumina roºiaticã a focului se aprinse, o datã cutrandafiriul palid al vieþii de pe obrazul zeiþei, în luptã cu luciul proaspãtal cornului lunii ce începea sã iasã la ivealã.

Iulian se înclinã, sãrutã picioarele statuii, pe care le stropi culacrimile sale ºi strigã:

– Afrodita! Afrodita! Te voi iubi în vecii vecilor!

54

Dmitri Merejkovski

VI

La intrarea în centrul Marii Antiohii de pe þãrmul MãriiInterioare, într-unul din cartierele murdare ºi sãrace ale Seleucieisiriene, niºte uliþe strâmte ºi întortocheate duceau cãtre piaþa care dominacheiul. Nu se vedea marea, din pricina numãrului mare al catargelor ºivelelor care închideau orizontul.

Casele se compuneau din încãperi mici ºi sãrãcãcioase încãrcatecu obiecte desperecheate ºi erau spoite cu var; în exterior, erauîmpodobite cu câte un covor rupt, ce aducea a cârpã murdarã sau aîmpletiturã destrãmatã. Peste tot, prin colþuri, printre magherniþe, printrerãscrucile pline de miasma provenind de la apele infestate de la spãlãtoriiºi bãile pentru sãraci, miºuna o mulþime nevoiaºã ºi înfometatã, de uncosmopolitism ciudat.

Soarele încingea pãmântul ºi aluneca spre ospãþul zãrii; se lãsaamurgul, cu arpile sale larg desfãºurate; cãldura înãbuºitoare, prafulºi pâcla apãsau cu sporitã greutate asupra oraºului. Dinspre piaþã veneaun miros de carne ºi legume stricate, rãmase multã vreme sub bãtaiasoarelui. Sclavi pe jumãtate despuiaþi cãrau mãrfurile de la corãbii.Aveau capul aproape ras: printre zdrenþele lor se zãreau vânãtãi urâteºi cei mai mulþi purtau pe obraji cicatricele marcate cu fierul roºu alecelor douã litere latine C ºi F, ceea ce vroia sã însemne: „Cave furem!”(Fereºte-te de hoþi).

Se aprinserã focuri. Noaptea care se apropia nu punea capãtforfotei ºi discuþiilor de prin fundãturi. De la fierãria învecinatã rãsunau,cât sã-þi spargã urechile, loviturile de ciocan pe drugii de fier; flãcãrilese înãlþau, împrãºtiind în zborul lor funinginea. Sclavii de la brutãria

55

Moartea zeilor

de-alãturi, dezbrãcaþi ºi purtând din cap pânã-n picioare pulberea albãºi fãinoasã, cu pleoapele umflate de cãldurã, bãgau pâinea în cuptor.Instalat într-o bojdeucã în bãtaia vântului, ce rãspândea o insuportabilãduhoare de pap ºi piele, un cizmar cosea încãlþãri, la lumina unei lãmpiafumate, ghemuit pe cãlcâie ºi cântând în gura mare cântece barbare.

Între cocioabele din preajma rãscrucii, douã babe cu pãruldespletit ºi semãnând cu niºte vrãjitoare adevãrate urlau ºi se sfãdeau,ameninþându-se cu pumnii ºi fiind pe punctul de a se lua la bãtaie cupietre, pentru o frânghie de rufe întinsã. Un negustor de prin sateledin depãrtare se grãbea cãtre negoþul sãu matinal, cãlare pe o iapãbãtrânã încãrcatã cu coºuri de rãchitã ce conþineau grãmezi de peºtestricat, al cãror miros împuþit îi îndepãrta pe trecãtori. Un ºtrengarrotofei, roºcat la pãr ºi la piele, se desfãta cu zgomotul pe care-l fãcealovind un lighean mare, în timp ce alþi copii, fãrã de numãr, pricãjiþi –se nãºteau ºi mureau zilnic cu sutele în aceastã mizerie – se târau,scâncind ca niºte purcei, în jurul bãltoacelor pline cu coji de portocaleºi de ouã. Prin fundãturile încã ºi mai suspecte, locuite de hoþi, ºi princare cârciumile îºi rãsuflau mirosul de vin acrit, marinari din toatecolþurile lumii mergeau la braþ, zbierând cântece de beþie.

Iar mai presus de toatã aceastã gãlãgie, de murdãria ºi mizeriaumanã, marea din depãrtare, nesfârºitã, nevãzutã, gemea ºi vuia.

Lângã ferestrele de la bucãtãria subteranã a unui negustorfenician, câþiva inºi zdrenþãroºi jucau arºice ºi stãteau de vorbã. De labucãtãrie urcau valuri calde de miros de grãsime încinsã, de mirodeniiºi de vânat, pe care cei înfometaþi îl trãgeau în nãri cu lãcomie,închizându-ºi ochii.

Un creºtin, vopsitor de þesãturi de purpurã, alungat pentru furtdintr-un atelier din Tyr, ºopti sugând cu poftã o frunzã de nalbã aruncatãde bucãtar:

– ªi la Antiohia, prieteni! Vã apucã groaza gândindu-vã la ceeace se petrece noaptea! De curând, norodul flãmând l-a fãcut bucãþi peprefectul Theofil. ªi pentru ce anume? Nu se ºtie! Dupã ce ºi-a fãcutisprava, lumea ºi-a adus aminte cã nenorocitul era un om bun ºi

56

Dmitri Merejkovski

cumsecade... N-am apucat sã spun cã-l alesese cezarul.Un bãtrân caºectic, hoþ de buzunare grozav de iscusit, rãspunse

atunci:– L-am vãzut odatã pe cezar. Mi-a plãcut. Tinerel, bãlai ca inul,

cu obrazul plin ºi bun. ªi totuºi, câte crime, Doamne! Câte crime!...Nu mai îndrãzneºti sã ieºi în stradã...

– Nu de la cezar vin toate astea, ci de la nevastã-sa Constanþia,vrãjitoarea aia bãtrânã!

Câteva personaje ciudate se apropiarã de grup ºi se înclinarã, caºi cum ar fi dorit sã ia parte la conversaþie. Dacã focul de la bucãtãriear fi fost mai puternic, s-ar fi putut observa cã feþele lor erau machiate,iar hainele – murdãrite ºi rupte, ca cele ale unor cerºetori de la teatru.În pofida zdrenþelor, cel mai murdar dintre ei avea mâinile fine ºi albe,cu unghiile tãiate ºi vopsite cu roºu. Unul din aceste personaje îi ºopticamaradului sãu la ureche:

– Ascultã, Agamemnon; e vorba aici despre cezar.Cel numit Agamemnon pãrea beat. Se clãtina pe picioare. Barba,

mult prea lungã ºi prea asprã pentru a fi naturalã, îi dãdea înfãþiºareaunui tâlhar de temut. Dar ochii erau blânzi, de un albastru strãlucitor:aproape copilãreºti. Camarazii sãi îl vegheau tot timpul, ºoptindu-i:

– Atenþie, bagã de seamã...Bãtrânul cerºetor reluã, cu glas plângãcios:– Nu, spuneþi-mi doar atât, prieteni, e bine? Preþul pâinii creºte

în fiecare zi. Mor oamenii ca muºtele. ªi deodatã... nu, gândiþi-vã unpic!... Vine deunãzi, din Egipt, o corabie uriaºã. Lumea se bucurã,gândind cã aduce pâine. Cezarul – ni se spune – a adus-o pentru ahrãni poporul. ªi ce credeþi cã era, oameni buni? Praf de Alexandria,un praf special, trandafiriu, din Libia, pentru a-i freca pe atleþi. Prafpentru gladiatorii de la Curte! Praf, în loc de pâine!... Ei?... E bine?

Agamemnon îl împinse cu cotul pe tovarãºul sãu.– Întreabã-l repede cum îl cheamã!... Întreabã-l!– Uºurel!... Mai târziu...Un pielar observã:

57

Moartea zeilor

– La noi aici, în Seleucia, încã mai trãim liniºtiþi. În Antiohiaînsã, nu dai decât de trãdãri, spionaje, turnãtorii.

Sugându-ºi pentru ultima oarã frunza de nalbã, vopsitorulbombãni, încet:

– Aºa-i, dacã nu ne ajutã Dumnezeu, carnea ºi sângele de omvor preþui în curând mai puþin decât vinul ºi pâinea!

– Of! Of, of!... Biete fãpturi ce suntem! Divinii olimpieni sejoacã cu noi, cum s-ar juca cu mingea! Oamenii plâng, iar zeii râd!

Tovarãºul lui Agamemnon izbutise sã se bage în vorbã ºi ceruse,în treacãt ºi cu iscusinþã, numele celor de faþã. Surprinsese ºtirea pecare cizmarul ambulant o dãduse pielarului, despre complotul pus lacale de cãtre ostaºii gãrzii pretoriene, împoriva vieþii cezarului.Îndepãrtându-se apoi cu câþiva paºi, scrisese numele vorbitorilor, cuun condei elegant pe tãbliþe de cearã moale, care mai purtau încã multealte nume, scrise dinainte.

Se auzirã atunci dinspre piaþã sunetele aspre, când vesele, cândplângãtoare, ale unei orgi hidraulice.

Pentru patru parale pe zi, la intrarea unei barãci de bâlci, unsclav orb pompa apa care producea, cu un mecanism anume, acestesunete ciudate.

Agamemnon îºi atrase amicii cãtre baraca acoperitã asemeneaunui cort, cu o stofã albastrã brodatã cu stele argintii. Un felinar lu-mina tabla neagrã ce þinea loc de afiº, pe care se scrisese cu creta, înlimbile sirianã ºi greacã, ordinea programului. Un aer apãsãtor umpleainteriorul, purtând un amestec de miros de usturoi ºi fum de la lãmpi.În afara orgii, mai piuiau douã fluiere stridente, în timp ce un etiopiannegru bãtea la tamburinã, dându-ºi ochii peste cap. Un dansator alergaºi se plimba pe o sârmã, bãtând mãsura din palme ºi cântând cânteculla modã:

Huc, huc, convenite nunc...Spatolocinaedi!Pedem tenditeCursum addite...

58

Dmitri Merejkovski

Acest saltimbanc slab ºi neruºinat era un bãtrân dezgustãtor ºivesel. De pe fruntea rasã se scurgeau picãturi de sudoare amestecatãcu farduri; ridurile sale spoite cu alb de plumb semãnau cu crãpãturileunui perete a cãrui tencuialã se topeºte în ploaie.

La plecarea lui, fluierele ºi orga tãcurã. Pe scenã apãru un copilde cincisprezece ani, pus sã execute celebrul dans kordax, dupã carese dãdea în vânt poporul. Pãrinþii Bisericii îl anatematizaserã, legileromane îl interziseserã – zadarnic însã. Sãraci ºi bogaþi, soþii de senatoriºi dansatoare de stradã dansau mai departe ºi în tot locul kordax.

Agamemnon ºopti, încântat:– Ce fatã frumoasã!Cu contribuþia pumnilor amicilor sãi, îºi gãsise un loc în primul

rând.Trupul zvelt ºi bronzat al nubienei nu era acoperit decât pe

ºolduri, cu un vãl trandafiriu, uºor ºi strãveziu. Pãrul îi era ridicat pecreºtetul capului în zulufi negri, fini ºi pufoºi, ca la femeile etiopiene.Figura, de cel mai pur tip egiptean, amintea de cea a sfincºilor.

Începu sã danseze cu un aer neglijent, ca ºi cum ar fi fost obositã.Deasupra capului, în mâinile ei fine, zurgãlãii mari de oþel – crotalele– vibrau uºor ºi moale. Miºcãrile se înteþirã apoi ºi, deodatã, de subgenele lungi, strãlucirã ochii galbeni, limpezi ºi mândri, ca desãlbãticiune. Se înviorã, iar crotalele de oþel se agitarã, cu sunetul lorpãtrunzãtor ºi atât de sfidãtor, încât întreaga mulþime se înfiorã ºi tãcu.

Fata fãcu atunci o piruetã, vioaie, zveltã, suplã ca un ºarpe. Nãrilei se umflarã. Un strigãt ciudat îi ieºi din gâtlej. La fiecare miºcarebruscã, sânii ei mici ºi bruni tresãreau ca douã fructe coapte la bãtaiavântului, fiind reþinuþi de ochiurile unei plase de mãtase verde, iarsfârcurile de un purpuriu aprins se înãlþau, voluptuoase.

Mulþimea urla de entuziasm. Agamemnon delira, fiind þinut înfrâu de amicii sãi. Deodatã, fata se opri. Un tremur uºor îi strãbãtucorpul.

Se lãsã o liniºte adâncã. Deasupra capului nubienei, cu vibraþiiabia desluºite ºi stingându-se treptat, vioaie ºi delicate ca aripile unui

59

Moartea zeilor

fluture captiv, se agitau crotalele. Focul ochilor gãlbui slãbise, deºimai arunca încã lumini scânteietoare. Chipul se fãcu sever, dar pebuzele groase ºi purpurii – buze de sfinx – tremura un zâmbet uºor, lafel de slab ca sunetul pe cale sã se stingã al crotalelor.

Publicul strigã ºi aplaudã atât de tare, încât cortul albastru cu steleargintii se legãnã ca un vãl la suflul puternic al unei furtuni. Stãpânul setemu o clipã sã nu i se dãrâme baraca. Tovarãºii lui Agamemnon nu-lputurã reþine: ridicând cortina, se nãpusti pe scenã cãtre partea rezervatãdansatoarelor ºi actorilor. În zadar îl sfãtuiau amicii:

– Aºteaptã! Mâine va fi totul dupã voia ta! S-ar putea ca acum..Agamemnon îi întrerupse:– Nu mâine: acum!Se apropie de proprietar – ºmecherul ºi cãruntul grec Mirmes –

ºi, dintr-o singurã miºcare, fãrã explicaþii, îi vãrsã în pulpana tuniciiun pumn de monede de aur.

– Dansatoarea e sclava ta?– Da; ce doreºte... înãlþimea ta?Luat prin surprindere, Mirmes se uita când la Agamemnon, când

la aur.– Cum te cheamã, fetiþo?– Phyllis.Îi dãdu ºi ei galbeni cu nemiluita. Grecul ºopti câteva vorbe la

urechea fetei, care se juca cu monedele, iar ea, râzând, îºi fixã ochiistrãlucitori spre Agamemnon. Acesta îi spuse:

– Vino cu mine!Phyllis îºi aruncã pe umeri o hlamidã de culoare închisã ºi se

strecurã cu el, în stradã.Îl întrebã, supusã:– Unde?– Nu ºtiu.– La tine?– Nu se poate. Locuiesc în Antiohia.– Iar eu, am ajuns abia azi-dimineaþã în acest oraº.

60

Dmitri Merejkovski

– Cum sã facem atunci?– Aºteaptã. Am vãzut adineauri, în fundãtura de-alãturi, templul

lui Priap deschis. Hai acolo.Phyllis îl atrase, râzând. Amicii lui Agamemnon vrurã sã-l urmeze

dar el le spuse:– N-are rost. Rãmâneþi aici.– Fii atent! Ia-þi mãcar o armã... Cartierul e periculos...Scoþând de sub hainã un pumnal cu un mâner minunat, unul dintre

însoþitorii lui Agamemnon i-l întinse, respectuos. Împiedicându-sela tot pasul, Agamemnon ºi Phyllis pãtrunserã într-o fundãturãîntunecoasã, care începea din piaþã.

– Aici, aici! Nu-þi fie teamã, intrã...Se trezirã în vestibulul unui mic templu pustiu, cu coloanele vechi

ºi grosolane, slab luminate de un opaiþ care abia pâlpâia.– Împinge uºa!Râzând încetiºor, Phyllis aruncã la pãmânt hlamida moale ºi

caldã. Când o strânse în braþe, lui Agamemnon i se pãru cã în jurultrupului i se încolãcea un ºarpe primejdios, cãlduþ ºi mlãdios, ale cãruiochi deveniserã enormi ºi înfricoºãtori.

În aceeaºi clipã, in interiorul templului rãsunarã gâgâieli ascuþiteºi bãtaia unor aripi stârni un curent atât de puternic, încât opaiþul fu pepunctul de a se stinge. Agamemnon îi dãdu drumul fetei ºi îngãimã:

– Ce-i asta?Forme albe alunecarã prin întuneric, asemenea unor nãluci.

Cuprins de spaimã, Agamemnon se închinã.– Dar ce se-ntâmplã? Prea-sfânta Ta cruce sã ne apere!...Simþi în picior o muºcãturã puternicã. Þipã de durere ºi de spaimã;

apoi îl apucã de gât pe unul dintre duºmanii sãi nevãzuþi, îºi înfipsepumnalul în altul... Rãsunarã þipete asurzitoare, urmate de chelãlãieliºi bãtãi repetate. Opaiþul ºovãi pentru ultima oarã, iar Phyllis strigã,râzând:

– Pãi sunt gâscanii, gâscanii sfinþi ai lui Priap!... Ce-ai fãcut acolo?Palid ºi tremurând din tot trupul, învingãtorul þinea într-o mânã

pumnalul plin de sânge ºi, în cealaltã, gâscanul ucis. Cu torþe aprinse,

61

Moartea zeilor

mulþimea nãvãli urlând în templu, fiind condusã de Scabra, bãtrânajertfitoare a lui Priap.

Aceasta strigã:– Ajutor! Ajutor! Templul a fost profanat! Gâscanii sfinþi ai lui

Priap sunt omorâþi!... Uite!... Uite-i pe spurcaþii de creºtini!Ascunsã în hlamida ei, Phyllis fugi, în timp ce mulþimea îl târa

pe Agamemnon, care era atât de descumpãnit, încât nu-i trecea prinminte sã dea mãcar drumul gâscanului pe care-l þinea în mânã.

Scabra îi chemã pe agoranomes – paznicii pieþei. Mulþimeasporea din clipã în clipã. Amicii lui Agamemnon alergarã sã-l ajute:era prea târziu. De prin bârloguri, cârciumi, prãvãlii, fundãturi, seîngrãmãdea o întreagã lume interlopã, atrasã de zgomot. Feþele purtauexpresia unei curiozitãþi vesele, specificã unor gurã-cascã. Fierarulalerga purtându-ºi pe umãr ciocanul; cele douã babe îºi uitaserã degâlceavã; cu urme de aluat pe el, brutarul îl împingea pe cizmarulºchiop ºi, în urma lor, venea în fugã ºtrengarul roºcat, scâncind ºirâzând, lovindu-ºi ligheanul, ca ºi cum ar fi bãtut un clopot de alarmã.

Scabra urla, trãgându-l pe Agamemnon de veºminte:– Stai!... Pun eu mâna pe barba ta blestematã! Niciun smoc nu-þi las

din ea!... Of, stârv de cioarã ce eºti! Nu faci nici cât frânghia de carevei fi spânzurat, lichea nenorocitã!

Apãrurã pânã la urmã agoranomii, somnoroºi, cu înfãþiºaredubioasã, aducând mai degrabã a vagabonzi, decât a paznici ai ordiniipublice.

Mulþimea era dominatã de o amestecãturã atât de asurzitoare derâsete, de þipete ºi înjurãturi, încât nimeni nu înþelegea nimic. Unulstriga: „Ucigaºul!”, altul: „Hoþul!”, al treilea: „Foc!”.

Rãsunã deodatã deasupra tuturor vocea tunãtoare a unuiroºcovan uriaº, pe jumãtate gol, bãiaº de meserie, iar din vocaþie –orator prin pieþe publice.

– Cetãþeni, ascultaþi ºi credeþi-mã!... O urmãresc demult pelicheaua asta ºi pe tovarãºii sãi. Noteazã nume de oameni. Sunt iscoadede-ale cezarului!

62

Dmitri Merejkovski

Trecând de la gând la faptã, Scabra se agãþã cu o mânã de barbalui Agamemnon ºi cu cealaltã – de pãrul lui. El încercã s-o împingã,dar baba trase din rãsputeri ºi, spre uimirea tuturor, pãrul ºi barbaneagrã rãmaserã în mâinile ei, fãcând-o sã se prãvãleascã la pãmânt.În faþa mulþimii apãrea, în locul lui Agamemnon, un tânãr frumos cupãrul bãlai ºi creþ ºi cu o barbã scurtã. Mulþimea stupefiatã se liniºti.Glasul bãiatului rãsunã însã din nou:

– Aþi vãzut, cetãþeni? Sunt turnãtori deghizaþi!Unul strigã:– Loviþi-l! Bateþi-i!Norodul se aþâþã. Se aruncarã pietre. Tovarãºii lui Agamemnon

îl înconjurarã, scoþându-ºi sãbiile din teacã. Pielarul fu ucis din primaloviturã ºi cãzu într-o baltã de sânge. Puºtanul cel roºcat fu cãlcat înpicioare. Figurile oamenilor devenirã sãlbatice. În clipa aceea însã,zece sclavi paflagonieni uriaºi, purtând pe umeri o litierã de purpurã,îºi croirã drum cu autoritate.

– Suntem salvaþi! strigã tânãrul bãlai, sãrind în litierã, împreunãcu unul dintre amicii sãi.

Paflagonienii îi ridicarã pe umeri ºi fugirã, în pas alergãtor.Mulþimea furioasã vru sã porneascã pe urmele lor ºi sã-i atace cu pietre.Cineva strigã:

– Cetãþeni! Nu vedeþi cã e însuºi cezarul? Cezarul Gallus!Se oprirã atunci cu toþii, împietriþi de spaimã. Legãnându-se pe

umerii sclavilor, asemenea unei bãrci pe valuri, litiera de purpurãdispãru în întunericul strãzii.

*

Se scurseserã ºase ani de la întemniþarea lui Iulian ºi a lui Gallus,în fortãreaþa capadocianã Macellum. Împãratul Constanþiu îºi arãtasebunãvoinþa faþã de ei. Iulian, în vârstã de douãzeci de ani, fu trimis laConstantinopol ºi cãpãtã învoirea de a cãlãtori în Asia Micã. Cât despreGallus, împãratul îl numi co-regent cu titlul de „cezar” ºi-i încredinþã

63

Moartea zeilor

conducerea Orientului. Totuºi, aceste favoruri neaºteptate nuprevesteau nimic bun. Lui Constanþiu îi plãcea sã-ºi nimiceascãvrãjmaºii, dupã ce le adormea îndoielile printr-un exces de rãsfãþuri.

– Vezi, Glycon? Ar putea sã mã punã Constanþiu, de-acumîncolo, sã apar cu pãr fals! Dar degeaba!... Nu va merge!

– I-am pus în vedere Majestãþii Tale cã era primejdios...Întins pe pernele moi ale litierei, cezarul îºi uitase însã de spaimã.

Începuse sã ºi râdã:– Glycon! Glycon! Ai vãzut cum s-a prãvãlit vrãjitoarea aceea

bãtrânã la pãmânt, cu barba mea?Ajunºi la palat, cezarul porunci:– Repede, o baie parfumatã ºi masa de searã!– Plimbarea mi-a fãcut poftã de mâncare!Atunci se apropie de el un curier, cu o scrisoare.– Ce este, Nerban? Nu, nu, treburile se amânã pe mâine

dimineaþã.– Sã mã ierte generosul cezar; este un mesaj important, sosit

direct de la tabãra împãratului Constanþiu.– De la Constanþiu! Dã-mi-l.Gallus rupse sigiliul misivei, o citi ºi pãli; genunchii i se înmuiarã

ºi ar fi cãzut fãrã îndoialã, dacã nu-i sãreau curtenii în sprijin. Cuvorbe alese, foarte laudative, Constanþiu îl poftea pe „mult iubitul vãr”sã se ducã la Mediolanum. Împãratul mai poruncea totodatã sã i setrimitã fãrã întârziere singura apãrare de care dispunea Gallus, douãlegiuri aflate în cazarmã în Antiohia. Constanþiu voia sã-ºi dezarmezevrãjmaºul ºi sã-l atragã într-o capcanã. Când îºi reveni în simþiri, Gallusmurmurã încet:

– Chemaþi-o pe soþia mea...– Soþia Majestãþii Tale a ºi plecat, în Antiohia.– Cum? Nu ºtie nimic?– Nu.– Doamne! Doamne!... Dar ce mai e ºi asta? Ce mã fac, fãrã ea?

Spuneþi-i trimisului împãratului... Nu, nu-i spuneþi nimic... Nu-mi dau

64

Dmitri Merejkovski

seama... Sã iau oare o hotãrâre, singur? Sã se ducã un trimis special laConstanþiu... Spuneþi-i cã cezarul îl roagã sã se rãzgândeascã. Doamne,ce mã fac?

Cuprins de tulburare, pãºea în încãpere, ba strângându-ºi capulîn mâini, ba frãmântându-ºi nervos barba blondã, repetând întruna:

– Nu, nu, nu voi pleca pentru nimic în lume. Prefer sã mor!... O,îl cunosc bine pe Constanþiu!

Un alt curier se apropie de el, cu o hârtie în mânã:– De la soþia cezarului. La plecarea ei, Înãlþimea Sa a rugat sã

fie semnatã cât se poate de repede...– Cum?... Încã o condamnare la moarte!... Clement din Alexan-

dria! Zãu cã e prea mult! Trei, în aceeaºi zi...– Mãria Ta, soþia ta doreºte...– Ah! La urma urmei, mi-e totuna!... Daþi-mi condeiul! Nu mai

conteazã, acum... Dar de ce a plecat?... Pot oare sã mã descurc singur?Iscãlind condamnarea la moarte, îºi fixã asupra celor de faþã

ochii albaºtri, nevinovaþi ºi indiferenþi.– Baia este pregãtitã ºi cina va fi servitã îndatã.– Cina? Nu mi-e foame. Totuºi, ce aveþi?– Trufe din Africa.– Proaspete?– Aduse azi-dimineaþã.– Nu e mai bine sã prind puteri? Ei, ce ziceþi, prieteni? Sunt atât

de abãtut... Trufe? Tocmai mã gândeam, azi dimineaþã, la trufe.Pe chipul sãu descompus alunecã un zâmbet de nepãsare. Înainte

de a se bãga în apa pe care parfumurile o fãcuserã lãptoasã, Gallusschiþã cu mâna un gest indiferent.

– Orice-ar fi, mi-e totuna! Nu trebuie sã mã gândesc... Doamne,fie-þi milã de noi! Poate cã va aranja Constanþa ceva...

ªi obrazul plin i se luminã deodatã, în timp ce-ºi fãcea plãcereade a se bãga în apa înmiresmatã.

Strigã vesel:– Spuneþi-i bucãtarului sã stropeascã trufele cu sos de ardei iute!

65

Moartea zeilor

VII

Atingând vârsta de nouãsprezece ani ºi pornind în cãutareaînþelepciunii elene, Iulian auzise vorbindu-se, în Nicomedia, la Pergam,la Smyrna, despre renumitul sofist ºi teurg Iamblichos din Chaldeea,elev al lui Porphyrius neoplatonicianul, divinul Iamblichos, dupã cumi se spunea. Se duse la Efes, pentru a-l vedea. Iamblichos era un bãtrânelslab ºi zbârcit. Îi fãcea plãcere sã se plângã de beteºugurile sale, degutã, reumatism, dureri de cap; îi ocãra pe medici, dar cãuta sã leurmeze îndrumãrile; vorbea cu multã plãcere despre infuzii ºi leacuri.Purta tot timpul, chiar ºi vara, o hainã cãptuºitã; nu apuca niciodatã sãse încãlzeascã ºi-i plãcea sã stea, ca o ºopârlã, la soare.

Iamblichos se desobiºnuise din adolescenþã sã mãnânce carne ºinu vorbea despre ea decât cu dezgust; nici mãcar nu pricepea cum sepoate mânca din carnea unui animal. Îi pregãtea slujnica o fierturãspecialã din orz, vin cald ºi miere, întrucât bãtrânul nu putea, cu fãlcilesale ºtirbe, sã mestece pâine.

Era mereu înconjurat de numeroºi elevi, admiratori credincioºi,originari de la Roma, din Antiohia, Cartagina, Egipt, Mesopotamia ºiPersia.

Cu toþii îl credeau pe Iamblichos capabil sã facã minuni, iar el sepurta cu ei ca un pãrinte plictisit sã tot vadã în juru-i atâþia copiineajutoraþi. Fãcea gesturi mari, urmate de o strâmbãturã care exprimadurerea fizicã. Vorbea încet ºi avea glasul plãcut, dar pe mãsurã ceþipau ceilalþi mai tare, vorbea ºi el mai încet. Nu suporta zgomotul,detesta vocile gãlãgioase ºi sandalele care clãmpãneau.

66

Dmitri Merejkovski

Iulian era dezamãgit; îl privea descumpãnit pe acest bãtrâncapricios, friguros ºi bolnãvicios, neînþelegând puterea cu care îi atrã-gea pe toþi cãtre el. κi amintea de întâmplarea povestitã de cãtre eleviisãi, care-l asigurau cã într-o noapte, în timpul rugãciunii, divinul fuseseridicat de o forþã nevãzutã la ºase coþi deasupra pãmântului, fiindînconjurat de o aureolã aurie. O altã povestire menþiona minunea princare Maestrul fãcuse sã aparã, din douã izvoare cu apã caldã dintr-unoraº sirian, pe Eros ºi Arteros – cele douã genii ale Iubirii –, unulvesel, celãlalt posomorât. Se mângâiaserã unul pe altul ca doi copiilângã Iamblichos ºi apoi, la porunca acestuia, se fãcuserã nevãzuþi.

Ascultând spusele Maestrului, Iulian nu izbutea sã descopereforþa pe care o cuprindeau vorbele sale. Socotea metafizica ºcolii luiPorphyrius drept lipsitã de viaþã, seacã ºi de o complexitate penibilã.

Iamblichos ieºea mereu biruitor, ca dintr-o joacã, din cele maianevoioase discuþii despre dialecticã. Învãþãtura sa despre Dumnezeu,despre Lume, despre Idei, era de o profundã erudiþie, dar lipsitã descânteia vitalã. Iulian se aºteptase la altceva. ªi totuºi, mai aºtepta încãºi nu pleca. Ochii lui Iamblichos erau ciudaþi, verzi ºi se reliefau cuvioiciune pe chipul sãu ars de soare. Iulian era încredinþat cã aceºtiochi neomeneºti, ºi cu atât mai puþin divini, concentrau în eiînþelepciunea ocultã, înþelepciunea ºarpelui, despre care Iamblichosnu vorbea niciodatã elevilor sãi. Dar atunci când divinul întreba, cuglas stins, pentru ce nu era gata fiertura sa de orz ºi se plângea de gutã,vraja se spulbera.

Iamblichos se plimba odatã împreunã cu Iulian pe þãrmul mãrii,în afara oraºului; era o searã liniºtitã ºi melancolicã. În depãrtare, înspatele fortãreþei Panormos, se zãreau, albe, terasele împodobite custatui ale renumitului templu al Artemisei din Efes.

Pe þãrmul nisipos, unde, potrivit legendei, Latona îi adusese pelume pe Artemisa ºi pe Apollo, tulpinile întunecate ale stufului nu semiºcau. Fumul de la numeroasele altare din pãdurea sacrã Orthegia seînãlþa, în coloane drepte, cãtre cer.

La miazãzi se vedeau, albãstrindu-se în zare, munþii din Samos.Briza era calmã, ca rãsuflarea unui copil; valurile strãvezii luau cu

67

Moartea zeilor

asalt talazul negru. Ascuns dupã nori, soarele asfinþitului le aurea uriaºamasã. Iamblichos se aºezã pe o stâncã; Iulian se lãsã la picioarele sale.Maestrul mângâia pãrul negru ºi bogat al discipolului.

– Eºti trist?– Da.– ªtiu. Cauþi ºi nu gãseºti. Nu ai puterea sã spui Este ºi nu

îndrãzneºti nici sã spui Nu este.– Cum ai ghicit, Maestre?– Bietul meu copil! De cincizeci de ani sufãr de aceeaºi boalã...

ºi voi mai suferi încã, pânã la moarte. Crezi cã Îl cunosc mai multdecât tine? Crezi cã L-am gãsit? Este vorba de nesfârºitele chinuri alecãutãrii. Faþã de ele, celelalte chinuri nu înseamnã nimic. Oamenii îºiînchipuie cã suferã de foame, de sete, de sãrãcie; în realitate, suferãdin pricina gândului cã poate El nu existã. Este singura suferinþãuniversalã. Cine poate îndrãzni sã spunã nu este, ºi cine ºtie ce forþãsupraomeneascã trebuie sã ai, pentru a spune este?

– Dar nici tu, nici mãcar tu, nu te-ai apropiat niciodatã de El?– De trei ori am trãit, în viaþa mea, extazul de a mã simþi unit pe

deplin cu El. Plotin l-a simþit de patru ori. Porphyros, de cinci ori. Amavut, în existenþa mea, trei momente pentru care a meritat sã trãiesc.

– I-am întrebat pe elevii tãi despre aceasta: ei nu ºtiu nimic.– Ar îndrãzni oare sã ºtie? Ei se mulþumesc cu o spoialã de

înþelepciune. Miezul ei este, pentru aproape toatã lumea, ucigãtor.– Ei bine, Maestre, chiar de-o fi sã mor, dã-mi-l ºi mie!– Ai avea curajul?– Da! Vorbeºte, spune!– Ce-aº putea sã-þi spun? Nu ºtiu... ªi ar fi bine oare s-o fac?

Ascultã liniºtea înserãrii: te va lãmuri mai bine ea, decât cuvintele...Îl mângâie mai departe pe creºtet pe Iulian, care gândi: „Poftim,

uite ceea ce aºteptam!” ºi, îmbrãþiºând genunchii lui Iamblichos, îngânã,implorându-l:

– Maestre! Fie-þi milã! Dezvãluie-mi totul, nu mã lãsa!Cu ochii verzi fixaþi, într-o ciudatã imobilitate, asupra norilor,

Iamblichos ºopti, ca ºi cum ºi-ar fi vorbit sieºi:

68

Dmitri Merejkovski

– Da, am uitat cu toþii vocea lui Dumnezeu. Asemenea copiilordespãrþiþi încã din leagãn de pãrintele lor, o auzim ºi nu o recunoaºtem.Pentru a auzi vocea Sa, trebuie sã tacã în sufletele noastre toate ecourilecelor pãmântene. Atât timp cât raþiunea strãluceºte ºi lumineazã sufletulnostru, rãmânem închiºi în noi ºi nu-L vedem pe Dumnezeu. Dar cândraþiunea noastrã scade, extazul coboarã în noi, precum roua nopþii.Cei rãi nu pot cunoaºte extazul; singuri, înþelepþii se transformã în lirãce vibreazã în mâna lui Dumnezeu. De unde vine raza care lumineazãsufletul? Nu ºtim. Vine pe neprevãzute, când nu o aºtepþi. Nu poþi s-ocauþi. Dumnezeu nu este departe de noi. Trebuie sã te pregãteºti, trebuiesã fii calm ºi sã aºtepþi, aºa cum ochii aºteaptã, dupã spusa poetului, sãse înalþe soarele din întunecatul Ocean. Dumnezeu nu vine, ºi nici nupleacã. Apare. Este negarea Universului, negarea a tot ceea ce existã.Nu este nimic, ºi este totul!

Iamblichos se ridicã ºi-ºi întinse încet braþele slãbite:– Încet, încet, v-o spun! Ascultaþi-L cu toþii! Iatã-L! Sã tacã

pãmântul ºi marea, ca ºi cerul însuºi!... Ascultaþi!... El este cel ce umpleUniversul; atomii sunt pãtrunºi de rãsuflarea Sa; El e cel ce lumineazãmateria, haosul – motiv de spaimã pentru zei – aºa cum soarelelumineazã în asfinþit norii aceºtia întunecaþi.

Iulian asculta ºi i se pãrea cã vocea Maestrului, slabã ºi calmã,umplea lumea, ajungea pânã la cer, pânã la cel din urmã hotar al mãrii.Dar tristeþea sa era atât de mare, încât îi þâºni din piept, într-un suspininvoluntar:

– Pãrinte al meu, iartã-mã, dar dacã este aºa, ce rost mai are sãtrãim? Pentru ce acest schimb necontenit între viaþã ºi moarte? Pentruce existã suferinþa? Pentru ce – rãul? Pentru ce – trupul? Pentru ce –îndoiala? Pentru ce – tristeþea în faþa a ceea ce este imposibil?

Iamblichos îl privi cu blândeþe ºi, bãgându-ºi din nou mâna înpãrul lui Iulian, îi rãspunse:

– Iatã unde se aflã misterul, fiul meu. Nu existã rãu, nu existãtrup, nu existã univers, dacã existã El. Ori El, ori universul. Trupul,rãul, universul sunt o închipuire, o înºelãtorie a vieþii. Ne-am odihnit

69

Moartea zeilor

cândva cu toþii la sânul lui Dumnezeu, în lumina nevãzutã. Dar amprivit o datã, de sus, materia întunecatã ºi moartã ºi am vãzut fiecare înea propria noastrã imagine, ca într-o oglindã. ªi sufletul ºi-a spus: „Pot,vreau sã fiu liber! Semãn cu El! De ce n-aº avea îndrãzneala sã-Lpãrãsesc ºi sã þin în mine totul?” Asemenea lui Narcis la oglinda apei,sufletul era fermecat de propria sa imagine, reflectatã de trupul sãu.ªi atunci, el a cãzut, a vrut sã cadã pânã la capãt, sã se despartã pentrutotdeauna de Dumnezeu, ºi nu a putut. Muritorul atinge pãmântul cupicioarele, dar fruntea îi ajunge dincolo de cer.

Pe nesfârºita scarã a naºterilor ºi a morþii, sufletele ºi fãpturileurcã ºi coboarã întruna, fie cãtre El, fie de la El, încearcã sã se despartãde Tatãl ºi nu izbutesc. Fiecare suflet vrea sã fie Dumnezeu... zadarnic;plânge dupã sânul Tatãlui, nu-ºi aflã odihna pe pãmânt ºi nu-ºi doreºtedecât sã se întoarcã la Cel ce este Unul singur. Trebuie sã revenim cutoþii la El, ºi atunci vom fi toþi dumnezei, ºi Dumnezeu va fi în fiecare.Crezi cã eºti singurul care-L regretã? Nu simþi cã totul Îl regretã?Ascultã!

Soarele asfinþise. Marginile aurite, roºiatice ale norilor sestingeau. Marea se fãcu palidã ºi uºoarã ca cerul, iar cerul – adânc ºistrãveziu ca marea. Un tânãr ºi o femeie trecurã pe drum, într-un car;erau pesemne doi îndrãgostiþi. Femeia cânta o melodie melancolicã dedragoste. Apoi, totul se cufundã din nou în liniºte ºi deveni încã maitrist. Noaptea Orientului se lãsa, cu pas grãbit, pe pãmânt. Iulian ºopti:

– De-atâtea ori m-am întrebat pentru ce natura este atât de tristã,ºi de ce, cu cât e mai superbã, cu atât este mai tristã...

Iamblichos rãspunse, zâmbind:– Da... da... Priveºte, ar vrea ea sã spunã de ce, ºi nu poate. E

mutã. Doarme ºi cautã sã-ºi aminteascã în visele sale, ºi o striveºtemateria. Nu-L vede decât într-un chip tulbure. În univers, totul – steleleºi marea ºi pãmântul ºi animalele ºi plantele ºi oamenii, sunt vise alenaturii, care se gândeºte la Dumnezeu. Ceea ce contemplã ea astfel senaºte ºi moare. Zãmisleºte prin contemplare, ca în vis, uºor, fãrã efort,fãrã piedici. Iatã de ce operele ei sunt atât de frumoase ºi atât de libere,

70

Dmitri Merejkovski

lipsite de finalitate ºi atât de divine. Jocul viselor naturii este asemeneajocului norilor, fãrã început ºi fãrã sfârºit. Nu existã pe lume nimicaltceva în afarã de contemplaþie. Cu cât este mai profundã, cu atât estemai tãcutã. Voinþa, acþiunea, lupta nu sunt decât contemplaþiile slãbiteºi denaturate ale lui Dumnezeu. În mãreaþa ei indiferenþã, natura creeazãforme asemenea geometrului, pentru care nu existã nimic, în afarã deceea ce vede. Aruncã de la sânul ei matern, una dupã alta, formele.Dar contemplaþia ei mutã nu este decât imaginea exactitãþii. Natura,Cybelã adormitã, nu-ºi ridicã niciodatã pleoapele ºi nu gãseºte niciodatãcuvintele pe care, singur, omul le-a gãsit. Sufletul omenesc este naturacare ºi-a deschis ochii, trezitã pânã la urmã ºi pregãtitã sã-l vadã peDumnezeu, nu în aþipirea ei, ci în mod real – faþã cãtre faþã...

Primele stele se aprinserã pe boltã; pãleau uneori, alteoristrãluceau asemenea unor diamante încastrate în albastrul întunecat.Erau tot mai multe, ºi se aprindeau mereu altele noi, fãrã de numãr.Iamblichos le arãtã lui Iulian:

– Cu ce aº putea compara Universul, toþi sorii aceºtia, toate steleleacestea? Le-aº compara cu o plasã aruncatã de pescari în mare.Dumnezeu va umple universul, aºa cum apa va umple plasa, care semiºcã, fãrã a putea reþine apa; ar vrea ºi Universul s-o facã, dar peDumnezeu nu-L poate reþine. Plasa se miºcã, dar Dumnezeu estenemiºcat. Dacã universul nu s-ar miºca, Dumnezeu n-ar crea nimic,nu ºi-ar ieºi din tihnã; unde sã se grãbeascã, ºi de ce? Acolo, în împãrãþianepieritoarelor Mame, la sânul sufletului Pãcii, se ascund grãunþele,Ideile-Forme, a tot ceea ce este, a fost ºi va fi; sãmânþa greierului ºi aatomului ºi, alãturi de ele – cea a zeului olimpian.

Iulian strigã atunci, iar glasul îi rãsunã, în liniºtea naturii, ca unþipãt al unei dureri de moarte:

– Dar cine este El? Vreau sã-L cunosc, sã-L aud ºi sã-L vãd. Dece tot fuge de gândul meu? Unde este El?

– Biet copil! Ce înseamnã gândul, faþã de El? El nu are nume.Este aºa cum ne pricepem sã spunem cã ar trebui sã fie, dar ne e cuneputinþã sã spunem ce este. Dar tu eºti în stare sã suferi, sã iubeºti, sã

71

Moartea zeilor

blestemi, fãrã sã-I înalþi laude? Cel ce a creat totul, este El-însuºi ºi nuseamãnã întru nimic cu creaþiile Sale. Atunci când spui: „Nu este” Îllauzi tot atât de mult, ca atunci când ai spune: „Este”. Nu se poateafirma nimic cu privire la El, fiindcã este mai presus decât existenþa,decât realitatea, decât viaþa. Iatã de ce þi-am spus cã este negareauniversului ºi a gândirii tale. Renunþã la tot ceea ce existã ºi-L vei gãsiacolo, în strãfund de prãpãstii, în întunericul cel mai adânc ce seamãnãcu lumina. Dãruieºte-I pe prietenii tãi, familia, patria, cerul ºi pãmântul,ºi pe tine însuþi ºi raþiunea ta. Atunci, nu vei mai vedea lumina: vei fi tuînsuþi lumina. Nu vei spune: „El ºi cu mine”, pentru cã vei simþi cã Elºi cu tine sunteþi „unul”, ºi sufletul tãu va râde de trupul tãu, ca de oiluzie. Va fi tãcerea, ºi nu vei mai gãsi cuvinte. ªi, dacã, în acea clipã,lumea se va prãbuºi, vei fi fericit, cãci puþin îþi va pãsa de lume, devreme ce vei fi cu El! Sufletul tãu nu va avea dorinþe, pentru cã El nuare dorinþe; nu va trãi, pentru cã El este mai presus decât viaþa; nu vagândi, pentru cã El este mai presus decât gândirea. Gândirea estecãutarea luminii, dar El nu o cautã, fiindcã El însuºi este lumina.Pãtrunde întregul suflet ºi-l închide în El. ªi atunci, sufletul fãrã gândireºi singuratic se aflã mai presus decât raþiunea, decât binefacerea, decâtîmpãrãþia ideilor, decât frumuseþea, în domeniul infinitului, la sânullui Dumnezeu, Pãrinte al Luminii. Sufletul devine Dumnezeu sau, maidegrabã, îºi aminteºte cã, în negura vremurilor, a fost, este ºi va fiDumnezeu... Aceasta este, fiule, viaþa olimpienilor, aceasta este viaþaoamenilor înþelepþi ºi eroici: renunþarea la univers, dispreþul faþã depatimile pãmântene, înãlþarea sufletului cãtre Dumnezeu, pe care-Lvede la faþã.

Iamblichos tãcu; Iulian îi cãzu la picioare fãrã a îndrãzni sã i leatingã ºi sãrutã pãmântul pe care se odihneau. κi ridicã apoi capul ºiadmirã acei ochi verzi, ciudaþi, în care strãlucea înþelepciunea ºarpelui.Pãreau mai calmi ºi mai adânci ca cerul, ca ºi cum mana din ei avea oputere miraculoasã.

Iulian ºopti:– Maestre, tu poþi orice. Cred! Porunceºte-le munþilor, ºi se vor

apropia! Fii ca El! Fã o minune, creeazã imposibilul, mântuieºte-mã!

72

Dmitri Merejkovski

Cred!– Bietul meu copil, ce-mi ceri? Minunea care se poate împlini în

sufletul tãu, nu este oare mai frumoasã ca aceea pe care aº putea s-oînfãptuiesc eu? Fiul meu, nu este oare o minune înfricoºãtoare ºibinefãcãtoare puterea în numele cãreia îndrãzneºti sã spui: „Este, iardacã nu este, nu are importanþã – va fi”? ªi mai spui încã: „Sã fie, cãciaºa vreau eu!”.

73

Moartea zeilor

VIII

La întoarcerea lor de la plimbare, pe când strãbãteau Panormos– o zonã intens populatã a Efesului, Iamblichos ºi Iulian observarã ofrãmântare neobiºnuitã.

O mulþime de oameni alergau, agitându-ºi torþele ºi vociferând:– Creºtinii distrug templele!... Vai de noi!Iar alþii strigau:– Moarte zeilor olimpieni!... Astarte a fost biruitã de Hristos!Iamblichos crezu cã-ºi pot croi drum prin strãzile mai puþin

aglomerate; mulþimea furtunoasã îi târî însã cãtre templul Artemiseidin Efes.

Minunata clãdire construitã de Dynocrates se profila, austerã,întunecatã, pe cerul înstelat. Lumina torþelor vibra pe uriaºele colonade,împodobite cu grupuri elegante de mici cariatide, cu rol de piedestaluri.Nu numai romanii, dar toate popoarele lumii o adoraserã pânã atuncipe zeiþã. Cineva din mulþime strigã, cu glas nesigur:

– Trãiascã divina Artemisa din Efes!Sute de voci îi rãspunserã:– Moarte zeilor olimpieni ºi Artemisei tale!Deasupra monumentului Arsenalului se ridica o luminã sângerie.

Iulian se uitã la divinul sãu maestru ºi nu-l mai recunoscu. Iamblichosdevenise din nou un bãtrân timid ºi bolnãvicios. Se plângea de durereade cap, se temea de o crizã de reumatism ºi de faptul cã servitoareauitase sã-i pregãteascã leacurile. Iulian îi dãdu mantaua sa. Senzaþia defrig nu-i trecu însã ºi-ºi astupã urechile ca de durere, pentru a nu auzistrigãtele ºi râsul mulþimii.

74

Dmitri Merejkovski

Iamblichos se temea de mulþime; spunea cã nu existã nimic maistupid ºi mai dezgustãtor ca spiritul de gloatã. Îi arãtã discipolului sãufeþele oamenilor care treceau pe lângã ei:

– Priveºte câtã monstruozitate, câtã trivialitate ºi încredere înpropria lor dreptate! Nu-i oare ruºinos sã fii om, sã ai trupul la fel caal acestui noroi?

O creºtinã bãtrânã îngâna:– Iar nepotul meu bolnav îmi spuse: „Bunico, fã-mi o supã de

carne”. I-am spus: „Carnea este acum mai puþin scumpã ca pâinea”.Am cumpãrat cinci oboli ºi am pus-o la fiert. ªi deodatã, îmi þipã unvecin:

„Ce fierbi acolo? Nu ºtii cã a fost pângãritã azi-dimineaþã, lapiaþã?” „Cum?” „Sacrificatorii zeiþei au stropit toatã piaþa cu apa de lajertfe. Niciun creºtin din oraº nu poate sã mãnânce carnea spurcatã.Sacrificatorii sunt omorâþi ºi va fi distrus drãcescul templu al zeiþei”.Am aruncat supa la câini. Carne de cinci oboli ... nenorocire curatã!Nu ajunge o zi întreagã, ca sã câºtig banii aceia!... Dar totuºi nu l-amspurcat pe nepotul meu!

Alþii povesteau cum un creºtin zgârcit mâncase anul trecut carnespurcatã care-i putrezise mãruntaiele, iar infecþia fusese atât deputernicã, încât proprii sãi pãrinþi fuseserã nevoiþi sã-l lepede.

În piaþã se ridica un templu mic ºi fermecãtor al Dianei SelenaPhoebe Astarte – tripla zeiþã Hecate, mama zeilor. Asemenea unormuºte uriaºe care se reped la un fagure de miere, cãlugãrii împresurautemplul din toate pãrþile, se cãþãrau pe elegantele corniºe albe, urcaupe scãri, spãrgeau statuile ºi basoreliefurile, cântând imnuri religioase.Coloanele se cutremurau pe soclurile lor, aºchiile de marmurã zburauîn toate pãrþile. Clãdirea pãrea sã sufere, asemenea unui trup viu.Încercarã, pânã la urmã, sã dea foc templului; fiind însã construit înîntregime din marmurã, încercãrile în aceastã privinþã se dovedirãzadarnice.

Deodatã, dinãuntru rãsunã un zgomot ciudat, asurzitor ºimelodios, în timp ce strigãtele victorioase ale poporului se înãlþau pânãla cer:

75

Moartea zeilor

– Frânghii! Aduceþi frânghii! Acoperiþi-i picioarele neruºinate!În învãlmãºagul de imnuri ºi de râsete, norodul trase cu frânghiile

afarã din templu, fãcându-l sã rãsune pe trepte, superbul trup din argintal zeiþei, operã a lui Scopas.

– Pe foc! Pe foc!ªi o târârã prin noroiul pieþei. Un cãlugãr jurist declama un

fragment din celebrul edict al lui Constantin, fratele lui Constanþiu:„Cesset superstitio sacrificiorum aboleatur insanio!” (Sã înceteze

superstiþia ºi sã se desfiinþeze jertfele!).– Nu vã temeþi de nimic! Spargeþi ºi prãdaþi tot ce se aflã în

templul acesta demonic!Un altul citi de pe un sul de pergament, la lumina torþelor, aceste

rânduri din De errore profanorum religionum de Firmicus Maternus:„Sfinþi împãraþi! Veniþi în sprijinul nefericiþilor pãgâni. Salvaþi-i mai

bine cu forþa, decât sã-i lãsaþi sã piarã. Scoateþi podoabele templelor ºiumpleþi-vã vistieria cu tezaurul lor. Cel ce aduce jertfe idolilor, sã fiesmuls din rãdãcinã de pe pãmânt, sacrificans diis erdicabitur; sã-l daipradã morþii, sã-l rãpui cu pietre, chiar dacã þi-e fiu, frate sau soþie cea dormit pe pieptul tãu!”.

Iar peste mulþime flutura triumfãtor strigãtul:– Moarte, moarte zeilor olimpieni!Un cãlugãr arian uriaº, cu pãrul negru lipit de obrazul asudat,

ridicã deasupra zeiþei un topor, cãutând locul unde s-o loveascã.Cineva îl sfãtui:– Pe pântec, pe pântecul ei cel blestemat!Corpul de argint se contorsionã, mutilat; loviturile rãsunau fãrã

milã, lãsând în urmã muºcãturi adânci.Un pãgân bãtrân îºi acoperi faþa pentru a nu vedea sacrilegiul,

gândind cã venise în acea clipã sfârºitul tuturor lucrurilor, sfârºitullumii, iar pãmântul nu le va mai dãrui oamenilor nici mãcar un spic degrâu.

Un sihastru venit din pustiurile Mesopotamiei, purtând pe spateo blanã de oaie, încãlþat cu niºte sandale grosolane, înarmat cu un toiagºi cu o tãrtãcuþã goalã atârnându-i de umãr, se apropie de statuie.

76

Dmitri Merejkovski

– Patruzeci de ani încheiaþi nu m-am spãlat, pentru a nu-mi vedeagoliciunea ºi a mã feri de ispitã. Dar cum intri prin oraºe, nu mai vezidecât zeii ãºtia blestemaþi, fãrã urmã de veºmânt pe ei. Cât vom maiîndura aceste ispite diavoleºti ºi pe aceºti zei ticãloºi, înºiraþi în totlocul, prin case, pe strãzi, pe acoperiºuri, în bãi, peste tot, pe capulnostru?... Ptiu, ptiu, ptiu! N-o sã-mi ajungã nicicând saliva, ca sã scuipde scârbã pe ei!

Plin de urã pentru acest trup de femeie, bãtrânul îl lovi cusandaua, cu o îndârjire în care se simþea toatã încrâncenarea împotrivapãcatului. Cãlca în picioare pieptul pe care-l socotea viu, se încãpãþânasã-l sfârtece, cu cuiele ascuþite ale sandalelor. Bolborosea înecat defurie:

– Na-þi, na-þi... pentru goliciunea ta neruºinatã! Na-þi, desfrânato!Sub piciorul care le lovea, buzele zeiþei îºi pãstrau mai departe,

ca ºi pânã atunci, zâmbetul lor calm.Mulþimea se apucã sã ridice de la pãmânt statuia, pentru a o

arunca pe rug. Un muncitor beat, cu rãsuflarea duhnindu-i a usturoi,o scuipã în obraz pe zeiþã.

Rugul, alcãtuit din toate barãcile spurcate din piaþã, era uriaº; înciuda fumului gros pe care-l împrãºtia, stelele strãluceau însã maideparte, sus de tot, deasupra mulþimii. Aruncarã statuia în flãcãri, pentrua-i topi trupul de argint; din nou, se auzi sunetul ei dulce ºi melodios,când se lovi de lemnele în flãcãri.

– Un lingou de cinci talanþi. Treizeci de mii de bãnuþi de argint.Îi vom trimite jumãtate împãratului, pentru ostaºi; cealaltã jumãtate –pentru cei flãmânzi. Mãcar aºa, sã aducã Cibela o alinare pentruoameni. Câte treizeci de mii de bãnuþi, pentru soldaþi ºi nevoiaºi!

– Lemne!... Mai puneþi lemne!Flacãra se înãlþã mai vie ºi se bucurarã cu toþii.– Sã vedem dacã diavolul îºi ia zborul. Cãci fiecare idol poartã-n el

câte un diavol, iar zeiþele poartã câte doi sau trei!– Când va începe sã se topeascã, se va încinge diavolul ºi-i va

ieºi din gura spurcatã, în chip de ºarpe roºu.

77

Moartea zeilor

– Ba nu, trebuia sã facem dinainte semnul crucii; altfel, e înstare sã se strecoare în pãmânt. Anul trecut, când se distrugea templulAfroditei, a stropit cineva cu agheasmã. ªi, puteþi sã mã credeþi? Desub statuie au luat-o la fugã drãcuºori mici de tot. I-am vãzut cu ochiimei: erau verzi ºi negri, acoperiþi cu blanã. Iar când s-a spart capulAfroditei, diavolul cel mare i-a ieºit din gât, cu niºte coarne uriaºe ºi ocoadã jupuitã, ca a unui câine râios.

Un sceptic îl întrerupse însã:– Nu vã contrazic; poate cã aþi vãzut demoni. Dar când a fost

spartã de curând, la Gaza, statuia lui Zeus, în loc de diavoli, s-a gãsit înea atâta murdãrie, cã mi-e ºi silã sã spun. Pe dinafarã pãrea grozavã,nobilã, toatã din fildeº ºi aur, ºi þinea în mâini fulgerul. Înãuntru nuerau decât pânze de pãianjen, ºobolani, praf, fiare ruginite, cuie, catranîmpuþit ºi dracu mai ºtie ce mizerii. Iatã – ãºtia sunt zeii!

În acea clipã, Iamblichos, abãtut ºi cu privirea pierdutã, îl apucãpe Iulian de mânã ºi-l trase de-o parte.

– Uitã-te, îi vezi pe aceºti doi oameni? Sunt spioni ai luiConstanþiu. L-au dus pe fratele tãu la Constantinopol, sub escortã. Iaseama! Chiar astãzi se va trimite un raport despre tine.

– Ce sã fac, maestre? M-am obiºnuit cu asta. ªtiu cã mãsupravegheazã de multã vreme.

– De multã vreme? De ce n-ai spus?Mâna lui Iamblichos începu sã tremure în cea a lui Iulian.– Ce ºi-or fi ºoptind oare? Bagã de seamã, trebuie sã fie niºte

nelegiuiþi!...– Hei, moºule, miºcã-te! Adu niºte lemne! strigã un zdrenþãros,

care se ºi socotea victorios.Iamblichos îi ºopti lui Iulian la ureche:– Sã-i dispreþuim ºi sã ne resemnãm. Prostia omeneascã nu-i

poate atinge pe zei!ªi „divinul” Iamblichos luã din mâinile unui creºtin un butuc

ºi-l aruncã în foc. La început, Iulian nu putu sã-ºi creadã ochilor;iscoadele îl priveau însã acum, zâmbind ºi cu o ciudatã fixitate.

78

Dmitri Merejkovski

Slãbiciunea, obiºnuinþa ipocriziei faþã de alþii ºi faþã de sine însuºipuserã atunci stãpânire pe sufletul sãu. Simþind mai departe privirileiscoadelor aþintite asuprã-i, se apropie de grãmezile de lemne, alesebutucul cel mai gros ºi-l aruncã, dupã Iamblichos, în rugul unde începusesã se topeascã trupul mutilat al zeiþei.

Vedea limpede cum îi curgea pe obraz argintul topit, asemeneasudorii care precede moartea, în timp ce buzele îºi pãstrau mai departezâmbetul cel nebiruit ºi calm.

79

Moartea zeilor

IX

– Priveºte-i, Iulian, pe toþi oamenii aceºtia în straie negre. Suntumbre ale nopþii, umbre ale morþii. Cât de curând, nu se va mai vedeaniciun veºmânt alb din vechime, ºi nicio bucatã de marmurã scãldatãîn soare... S-a sfârºit!

Astfel vorbea tânãrul sofist Antonin, fiul prezicãtoarei Sosypatraºi al neoplatonicianului Edesis. Se afla împreunã cu Iulian pe terasatemplului din Pergam, scãldatã în soare, acoperitã de cerul albastru.La picioarele balustradei era sculptatã Rãscoala titanilor. Zeii triumfau;copitele cailor înaripaþi zdrobeau ºerpii anticilor uriaºi. Antonin îi arãtãlui Iulian alto-relieful:

– Olimpienii i-au învins pe titani; acum, olimpienii vor fi învinºi,la rândul lor, de zeii barbari. Templele se vor preface în morminte...

Antonin era un adolescent frumos, amintind, prin liniile trupuluiºi ale feþei, de statuile antice; suferea însã, de ani lungi, de o boalãnevindecabilã, care fãcea ca figura sa de cel mai pur tip elenic sã fiepalidã ºi pãtrunsã de tristeþe; era o boalã necunoscutã de strãmoºii sãi.

– Îi rog pe zei, urmã el, îi rog sã nu mã lase sã apuc noapteaaceea, sã mor înaintea ei. Retori, sofiºti, savanþi, poeþi, artiºti, – suntemcu toþii de prisos. Am venit prea târziu... ºi s-a terminat cu noi.

– ªi dacã te înºeli? ºopti Iulian.– Nu, s-a sfârºit totul!... Suntem niºte bolnavi... ne lipseºte forþa...Figura lui Iulian era la fel de slabã ºi palidã ca cea a lui Antonin.

Buza de jos, proeminentã, îi dãdea o expresie de aroganþã tãcutã.Sprâncenele groase se încruntau – a încãpãþânare ºi rãutate. În jurulnasului prea lung începuserã sã se formeze riduri timpurii. În ochii la

80

Dmitri Merejkovski

fel de ciudaþi, ardea un foc aspru, febril, neplãcut. Purta veºmântulmonahal.

În timpul zilei se ducea, ca pe vremuri, la bisericã, se închina lamoaºte, citea din Evanghelie în faþa credincioºilor, se pregãtea pentruhirotonire. κi socotea uneori ipocrizia inutilã. ªtia cã Gallus nu puteascãpa de moarte ºi cã el însuºi trebuia sã ºi-o aºtepte, în orice clipã, pea sa.

Nopþile însã, Iulian ºi le petrecea la biblioteca din Pergam, undestudia operele celui mai mare duºman al creºtinismului: Libanius.Urmãrea lecþiile sofiºtilor greci: Edesius din Pergam, Chrisantius dinSardinia, Priscius din Thesephros, Eusebiu din Minos, Proeres ºiNimphidianos. Îi vorbeau despre ceea ce aflase dinainte de laIamblichos: triada neoplatonicienilor ºi extazul sfânt. κi spunea:

– În toate acestea nu e nimic din ceea ce caut; mi se ascundeceva!

Urmând pilda lui Pitagora, Priscius petrecuse cinci ani în tãcere,în regim vegetarian, fãrã a folosi nici veºminte de lânã, nici sandale depiele. Purta o hlamidã de in alb curat ºi sandale din frunze de palmier.

– În secolul nostru, spunea el, important este sã ºtii sã taci ºi sãºtii cum sã pieri cu demnitate.

ªi dispreþuind totul, Priscius aºtepta ceea ce numea catastrofa,care însemna biruinþa totalã a creºtinilor asupra eleniºtilor.

Când i se vorbea despre zei, isteþul ºi prudentul Chrisantius îºiîndrepta ochii spre cer, insistând cã nu îndrãznea sã discute despre ei,întrucât nu ºtia nimic ºi uitase tot ce învãþase.

Îi sfãtuia ºi pe alþii sã facã la fel. Cât despre magie, despre minuni,despre apariþii, nu voia sã audã vorbindu-se despre ele, afirmând cãnu erau decât înºelãciuni criminale, interzise de legile imperiale.

Iulian mânca prost, dormea puþin; sângele îi fierbea de onerãbdare pãtimaºã. În fiecare dimineaþã, când se trezea, se întreba:

– Va fi oare astãzi?Îi sâcâia pe bieþii teologi teurgi cu întrebãri referitoare la mistere

ºi minuni. Câte unii râdeau de el, mai cu seamã Chrisantius, care avea

81

Moartea zeilor

obiceiul de a încuviinþa toate pãrerile pe care le socotea dintre cele maistupide.

Odatã, lui Edesius, un bãtrân înþelept ºi temãtor, i se fãcu milãde Iulian, ºi-i spuse:

– Copilul meu, vreau sã mor liniºtit. Tu eºti încã tânãr. Lasã-mã-n pace. Adreseazã-te discipolilor mei, îþi vor dezvãlui totul. Da, existãmulte lucruri despre care ne e fricã sã vorbim. Când vei fi iniþiat îndomeniul misterelor, poate cã îþi va fi pur ºi simplu ruºine cã te-ainãscut om ºi cã aºa ai rãmas pânã acum.

Euthimiu din Minda, discipol al lui Edesius, îi declarã lui Iulian,plin de invidie ºi venin:

– Nu mai existã minuni; nu le aºtepta! Oamenii i-au plictisit preamult pe zei. Magia este o minciunã, iar cei care cred în ea sunt niºtenerozi. Dacã te supãrã înþelepciunea ºi doreºti numaidecât sã-þi faciiluzii, du-te la Maxim. El dispreþuieºte dialectica noastrã ºi totuºi, elînsuºi... Dar nu-mi place sã vorbesc de rãu despre prietenii mei. Ascultãmai degrabã ce s-a întâmplat de curând într-un templu subteran alHecatei, unde ne dusese Maxim, pentru a ne arãta arta sa. Când amintrat ºi ne-am închinat în faþa zeiþei, ne-a spus: „Aºezaþi-vã ºi veþivedea minunea”. Ne-am aºezat. A aruncat pe altar un grãunte dephimian, bolborosind ceva, fãrã îndoialã un imn. ªi am vãzut statuiaHecatei zâmbindu-ne. Maxim ne-a spus: „Sã nu vã fie teamã de nimic,atunci când veþi vedea aprinzându-se singure cele douã torþe pe carele þine zeiþa. Priviþi!” Înainte sã-ºi fi terminat fraza, torþele seaprinseserã.

– Se împlinise minunea! strigã Iulian.– Da. Eram atât de tulburaþi, încât ne-am prosternat. Dar pãrãsind

templul, m-am întrebat: Este cu adevãrat filosofie ceea ce face Maxim?Citeºte-i pe Pitagora, pe Platon; acolo vei gãsi înþelepciunea. A-þi înãlþasufletul prin divina dialecticã, nu este oare un lucru mai frumos decâttoate minunile?

Iulian nu-l mai asculta; îi scânteiarã ochii când se uitã la obrazullivid al lui Euthimiu ºi, la ieºirea din ºcoalã, spuse:

82

Dmitri Merejkovski

– Pãstraþi-vã cãrþile ºi dialectica! Vreau viaþa ºi credinþa! Pot elesã existe fãrã minuni?... Îþi mulþumesc, Euthimiu. Mi-ai arãtat omul pecare-l cãutam de mult.

Cu un zâmbet amar, sofistul îi rãspunse:– Nu ai progresat faþã de strãmoºii tãi, nepot al lui Constantin.

Socrate nu a avut nevoie de minuni, pentru a crede!

83

Moartea zeilor

X

În anticamera marii sãli a misterelor, Iulian îºi lepãdã, la miezulnopþii, veºmintele de novice, iar marii preoþi care iniþiau în tainelesacrificiilor îl îmbrãcarã cu tunica de hierofant, þesutã din fibre depapirus ºi îi dãdurã în mânã o frunzã de palmier. Rãmase cu picioareledesculþe. Pãtrunse apoi într-o salã lungã ºi joasã.

Un ºir dublu de coloane de bronz susþinea bolþile. Fiecarecoloanã, reprezentând doi ºerpi înlãnþuiþi, slujea drept sprijin unor talerefixate pe picioare înalte ºi subþiri, din care se înãlþau limbile lungi ºiroºiatice ale flãcãrilor. Un fum gros umplea sala.

În fund strãluceau doi tauri înaripaþi din aur, susþinând un superbtron pe care ºedea, asemenea unui zeu, îmbrãcat într-o tunicã neagrãbrodatã în întregime cu aur, smaralde ºi rubine, hierofantul suprem,Maxim din Efes.

Glasul tãrãgãnat al hierodulului anunþã începutul misterelor:– Dacã se aflã în adunare vreun necredincios, vreun creºtin sau

vreun epicurian, sã plece!Instruit dinainte asupra rãspunsurilor pe care trebuia sã le dea,

Iulian pronunþã cuvintele:– Sã plece creºtinii!Ascuns în umbrã, corul hierodulilor reluã, trist:– Uºile, uºile! Creºtinii sã plece! Sã plece necredincioºii!Se desprinse atunci din penumbrã un grup de douãzeci ºi patru

de adolescenþi, în pielea goalã ºi þinând fiecare câte un sitru de argintîn formã de semilunã. Cu o sincronizare perfectã, ridicarã vibranteleinstrumente deasupra capului ºi, cu un gest elegant, lovirã corzile, care

84

Dmitri Merejkovski

scoaserã sunete tânguitoare ºi languroase.Maxim fãcu un semn.Cineva se apropie din spate de Iulian, îl legã strâns la ochi ºi-i

spuse:– Du-te. Sã nu te temi, nici de apã, nici de foc, nici de spirite,

nici de timp, nici de viaþã, nici de moarte.Îl conduserã.O uºã de fier se deschise scârþâind. Îl împinserã înainte. Un aer

înãbuºitor îl lovi în faþã, în timp ce-ºi simþea picioarele cãlcând pe niºtetrepte strâmbe ºi alunecoase.

Începu sã coboare, într-o liniºte de mormânt, o scarã nesfârºitã;i se pãrea cã se aflã la mare adâncime, sub pãmânt. Merse apoi de-alungul unui coridor îngust, ai cãrui pereþi îi pipãia cu mâinile înþepenitepe lângã trup. Deodatã, umezeala îi pãtrunse sub picioarele desculþe;în apropiere þîºneau niºte izvoare; apa îi acoperi gleznele. κi urmãdrumul mai departe. Nivelul apei urca la fiece pas, atingându-i gambele,genunchii ºi, pânã la urmã, ºalele. Îi clãnþãneau dinþii de frig. Apa îiurcã pânã la piept ºi gândi:

– Sã fie cumva o capcanã? Sã vrea oare Maxim sã mã omoare,pentru a-i fi pe plac împãratului?

Nu se lãsã însã înfrânt ºi-ºi urmã înainte drumul.Apa scãzu ºi-l cuprinse o cãldurã înãbuºitoare, ca venind dintr-un

cuptor. Pãmântul se înfierbântã sub picioarele sale; i se pãru cã seapropie de o vatrã încinsã la maximum. κi simþea sângele biciuindu-itâmplele. Dogoarea cãpãta uneori puterea unei flãcãri, atingându-iobrazul.

Iulian nu renunþã.Dogoarea slãbi la rându-i, dar mirosuri dezgustãtoare îi tãiarã

rãsuflarea. Se împiedicã de câteva ori de niºte obiecte rotunde ºi-ºidãdu seama cã erau oase ºi cranii de morþi.

I se pãru cã cineva merge pe lângã el, strecurându-se fãrã zgomot,ca o umbrã. O mânã îngheþatã i-o apucã pe-a sa. Þipã. Apoi, douãmâini se agãþarã uºor de veºmântul sãu. κi dãdu seama cã, prin pielea

85

Moartea zeilor

pergamentoasã, se simþeau oase descãrnate. Aceste mâini care se agãþaude el aveau miºcãrile jucãuºe ºi respingãtoarele mângâieri ale femeilordesfrânate. Simþi pe obraz o rãsuflare încãrcatã de o duhoare deputregai ºi de umezealã. ªi, deodatã, îi rãsunã la ureche o ºoaptãrepezitã, semãnând cu foºnetul frunzelor de toamnã, în noapte.

– Eu sunt!... Sunt eu, eu! Nu mã recunoºti? Sunt, eu, eu!– Care eu? se bâlbâi Iulian.– Eu, eu... Vrei sã-þi dau jos de pe ochi legãtura asta? Mã vei

recunoaºte, ai sã vezi.Cu aceeaºi prefãcutã grabã, degetele osoase se agitarã pe obrazul

sãu, cãutând sã smulgã pânza.Rãceala morþii îl pãtrunse pe Iulian pânã-n inimã ºi, fãrã sã vrea,

se închinã de trei ori, din obiºnuinþã, ca pe vremea când, copil fiind, ofãcea dupã un vis urât. Rãsunã un bubuit de tunet, pãmântul se clãtinãsub picioarele sale; Iulian se simþi prãbuºindu-se în neant ºi-ºi pierducunoºtinþa.

Când îºi reveni în simþiri, nu mai era legat la ochi, dar fuseseîntins pe niºte perne, în semiîntunericul unei peºteri uriaºe. I se dãdeasã miroasã o pânzã îmbibatã în miresme pãtrunzãtoare. În faþa lui segãsea un bãrbat slab, gol, cu pielea arãmie: era gymnosofistul, ajutorullui Maxim.

Þinea nemiºcat deasupra capului un disc de metal. Cineva îi spuselui Iulian:

– Priveºte!Fixã cercul ce strãlucea într-un mod aproape dureros. Îl privi

îndelung; liniile obiectelor se înceþoºarã, o slãbiciune plãcutã pusestãpânire pe fãptura sa. I se pãru cã cercul luminos nu mai strãlucea îngol, ci în el însuºi; pleoapele i se lãsarã, un zâmbet obosit ºi smerit îirãtãci pe buze.

O mânã îi atinse de mai multe ori capul ºi o voce îl întrebã:– Dormi?– Da...– Uitã-te în ochii mei.

86

Dmitri Merejkovski

Iulian se supuse cu greu ºi-l zãri pe Maxim, aplecat asuprã-i.Era un bãtrân cam de ºaptezeci de ani, a cãrui barbã albã ca

zãpada cobora pânã la brâu. Pãrul, rãsfirat pe umeri, avea reflexeaurii; fruntea ºi obrajii erau brãzdaþi de riduri frumoase ºi adânci,exprimând gândire ºi voinþã, dar nu suferinþã. Zâmbetul semãna cucel al femeilor foarte spirituale, mincinoase ºi fermecãtoare. Lui Iulianîi plãcurã însã cel mai mult ochii lui Maxim: sub sprâncenele stufoasestrãluceau vii, pãtrunzãtori, rãscolitori, deopotrivã batjocoritori ºiblânzi.

Maxim întrebã:– Vrei sã-l vezi pe miraculosul Titan?– Da!– Atunci, priveºte! Magicianul îi arãtã fundul peºterii, unde se

afla un trepied de aramã, din care ieºeau valuri uriaºe de fum.– Hercule! Hercule, scapã-mã!Prin fumul risipit apãru cerul albastru. Întins pe perne, nemiºcat,

palid, cu pleoapele lãsate pe jumãtate, Iulian urmãrea vedeniile repezice i se desfãºurau în faþa ochilor; i se pãrea cã nu le vedea el însuºi, cicã îi poruncea cineva sã le vadã.

Vedea nori ºi munþi acoperiþi de zãpadã; auzea vuiet de valuri îndepãrtare. Pãrea un trup imens. Braþele ºi picioarele îi erau înlãnþuitede stânci. Un vultur sfâºia ficatul Titanului. Picãturi de sânge negru ise prelingeau din coastã. Lanþurile scârþâiau; trupul întreg îi fremãtade durere.

– Scapã-mã, Hercule!Titanul îºi înãlþã capul zbârlit; ochii sãi întâlnirã privirea celui

hipnotizat.– Cine eºti? Pe cine chemi? îl întrebã Iulian, vorbind în vis.– Pe tine.– Eu nu sunt decât un biet muritor.– Eºti fratele meu; scapã-mã!– Cine te-a legat din nou în lanþuri?– Cei smeriþi, cei blânzi, care-ºi iartã vrãjmaºii din laºitate! Sclavii,

sclavii!... Scapã-mã!

87

Moartea zeilor

– Cum aº putea s-o fac?– Fii ca mine!Norii de fum de la trepied ascunserã viziunea. Iulian se trezi o

clipã ºi hierofantul îl întrebã:– Vrei sã-l vezi pe Blestematul?– Vreau.– Priveºte.În fumul alb se profilã uºor un cap între douã aripi uriaºe. Penele

atârnau, ca niºte ramuri de molid; o umbrã albãstrie tremura trist peele.

Cineva îl chemã din depãrtare pe Iulian:– Iulian!... Iulian!... Reneagã-l în numele meu pe Galilean!Iulian tãcea. Maxim îi ºopti la ureche:– Dacã vrei sã-l vezi pe Marele Înger, reneagã-l.ªi Iulian pronunþã:– Îl reneg.Deasupra capului apariþiei strãluci steaua dimineþii, steaua zorilor,

iar Îngerul repetã:– Iulian! Reneagã-l în numele meu pe Galilean!– Îl reneg.Pentru a treia oarã, Îngerul repetã, cu glasul triumfãtor auzin-

du-i-se de aproape:– Reneagã-l!ªi Iulian rãspunse:– Îl reneg.Îngerul vorbi:– Vino la mine!– Cine eºti tu?– Sunt Lumina, sunt Rãsãritul, sunt steaua dimineþii!– Ce frumos eºti! – Fii asemeni mie!– Câtã tristeþe porþi în ochi!

88

Dmitri Merejkovski

– Sufãr pentru toþi cei în viaþã. Nu trebuie sã existe naºtere, nutrebuie sã existe moarte!... Veniþi la mine. Eu sunt umbra, repaosul,libertatea!

– Cum te numesc fãpturile omeneºti?– Cel Rãu.– Tu!– M-am rãsculat.– Împotriva cui?– Împotriva Celui cãruia îi sunt egal. Voia sã fie singurul, dar

suntem doi.– Fã-mã asemenea chipului tãu.– Rãscoalã-te. Îþi voi da puterea!– Învaþã-mã.– Încalcã legea, iubeºte-te pe tine însuþi, blesteamã-L ºi fii ca

mine!Îngerul dispãru. Vârtejuri de vânt înteþirã flacãra trepiedului,

care se abãtu ºi se plecã la pãmânt; apoi, trepiedul se rãsturnã ºi flacãrase stinse. Se auzea în beznã zgomot de paºi mulþi, strigãte ºi vaiete, caºi cum o armatã nevãzutã ar fi strãbãtut vãzduhul, fugind de duºmani.Înspãimântat, Iulian cãzu cu faþa la pãmânt. Deasupra lui flutura,rezistând împotriva vântului, haina lungã ºi neagrã a hierofantului.

– Fugiþi! Fugiþi! gemeau glasuri nedesluºite. Porþile iadului sedeschid... Iatã-l! El este Biruitorul!

Vântul sufla la urechile lui Iulian, treceau legiuni dupã legiuni,purtate pe deasupra sa.

Calmul se restabili deodatã, o adiere cereascã umplu peºtera ºi ovoce ºopti:

– Pentru ce mã alungi? Saul! Saul!Lui Iulian i se pãru cã mai auzise, în copilãrie, glasul acela. Glasul

repetã, uºor:– Pentru ce mã alungi? Saul! Saul!ªi glasul se stinse atât de departe, încât nu se mai auzi decât ca o

ºoaptã abia desluºitã:– De ce, de ce mã alungi?

89

Moartea zeilor

Când Iulian se trezi ºi-ºi ridicã faþa de la pãmânt, zãri un hierofantcare aprindea o lampã. κi simþea capul învârtindu-se, dar îºi aminteacu precizie tot ce se întâmplase. Fu din nou legat la ochi ºi i se dãdu sãbea un vin cu mirodenii, care-l readuse în fire. Urcã scãrile ºi, de astã-datã, mâna lui era þinutã de aceea, mai sigurã, a lui Maxim. I se pãreacã o forþã nevãzutã îl ridica pe aripi.

Hierofantul îi spuse:– Întreabã.– Tu l-ai chemat? îl întrebã Iulian.– Nu. Dar când vibreazã o coardã a lirei, o altã coardã îi rãspunde.

În caz contrar, se întâmplã contrariul.– De unde atâta forþã în vorbele Sale, dacã nu sunt decât minciuni?– Sunt adevãrul.– Ce spui? Atunci, Titanul ºi Îngerul mint?– ªi ei spun adevãrul.– Deci, douã adevãruri.– Douã, într-adevãr.– Mã ispiteºti...– Nu eu, ci adevãrul întreg. Dacã þi-e teamã, taci.– Nu mi-e teamã de nimic. Spune totul. Galileenii au dreptate?– Da.– Atunci, pentru ce i-am renegat?– Mai existã ºi un alt adevãr.– Mai înalt?– Nu; egal.– Dar în ce trebuie sã credem? Unde este Dumnezeul pe care-l

caut?– ªi aici, ºi acolo. Slujeºte-l pe Ahriman, sau slujeºte-l pe Ormuzd,

pe care-l preferi; dar nu uita cã ambele – atât împãrãþia lui Lucifer, câtºi împãrãþia lui Dumnezeu, sunt egale.

– Unde sã mã duc?– Alege una dintre cele douã cãi ºi nu te opri.– Pe care?

90

Dmitri Merejkovski

– Dacã crezi în El, ia crucea, urmeazã-L aºa cum þi-a poruncit,fii smerit, fii neprihãnit, fii miel fãrã de glas în mâinile cãlãilor.Ascunde-te în pustiu, dãruieºte-I trupul, sufletul, raþiunea ta. Crede!Este o cale, iar martirii galileeni ajung la aceeaºi libertate ca ºi Prometeuºi Lucifer.

– Nu vreau!– Atunci, alege cealaltã cale: fii puternic asemenea vechilor

strãmoºi. Fii tare ºi mândru, necruþãtor ºi superb. Fãrã milã, fãrãdragoste, fãrã iertare! Ridicã-te ºi cucereºte totul!... Sã-þi fie trupul caal semizeilor de marmurã! Ia ºi nu da înapoi. Gustã din fructul oprit,dar fãrã sã regreþi. Nu crede ºi nu te îndoi; ºi lumea va fi a ta, vei fiTitanul ºi Îngerul rãsculat împotriva lui Dumnezeu.

– Dar nu pot uita cã vorbele Galileanului conþin adevãrul, nupot admite douã credinþe.

– Atunci, vei fi ca toþi muritorii ºi e mai bine sã pieri. Dar poþi...îndrãzneºte! Vei fi împãrat!

– Eu, împãrat?– Vei avea în mânã ceea ce nu a avut eroul din Macedonia.Iulian simþi cã ieºeau din subteran. Briza dimineþii îl învãlui.

Hierofantul desfãcu legãtura care-i acoperea ochii. Se aflau pe unturn înalt de marmurã – observatorul astronomic al marelui mag,construit dupã modelul vechilor turnuri chaldeene, pe o stâncã ce seînãlþa deasupra mãrii.

La poale se desfãºurau grãdini luxoase, palate ºi propilee ceaminteau de colonadele de la Persepolis. Mai departe, Artemisionul ºiEfesul se detaºau pe fundalul munþilor, de unde urma sã se înalþesoarele.

Iulian ameþi, contemplând întinderea; simþi nevoia sã se sprijinede braþul lui Maxim. κi închise ochii zâmbind, iar soarele rãsãrituluistrãluci ºi-i colorã cu o razã purpurie veºmântul alb.

Hierofantul îºi întinse braþele:– Priveºte, toate acestea sunt ale tale!– Cum se poate oare, maestre? Aºtept moartea la fiecare pas.

Sunt slab ºi bolnav.

91

Moartea zeilor

– Soarele, zeul Mithra, te încununeazã cu purpura sa! Estepurpurã de împãrat roman. Totul este al tãu. Îndrãzneºte!

– Ce folos, de vreme ce adevãrul unic nu existã, ºi nu-L gãsescpe Dumnezeul pe care-L caut?

– Uneºte, dacã poþi, adevãrul Titanului ºi pe cel al Galileanului,ºi vei fi cel mai mare dintre toþi oamenii nãscuþi din femeie.

** *

Maxim din Efes poseda biblioteci minunate, sãli liniºtite dinmarmurã pline cu aparate ºtiinþifice ºi cabinete anatomice spaþioase.Într-unul din acestea din urmã, tânãrul savant Oribazy, doctor al ºcoliidin Alexandria, executa cu un scalpel în mânã o nouã vivisecþie pe unanimal rar, ce-i fusese trimis lui Maxim din India.

Sala era rotundã ºi avea pereþii ascunºi în spatele urnelor decositor, a încãlzitoarelor, aparatelor lui Eolif ºi Arhimede, a „maºinilorde foc” ale lui Ktesius ºi Geron. În liniºtea bibliotecii învecinate cãdeau,sonore, picãturile pendulei hidraulice, inventate de Apollonius. Sevedeau ºi acolo globuri, hãrþi geografice din metal, reproducereasferelor cereºti fãcute de Hipparchos ºi Eratosthenes.

La lumina blândã ºi clarã ce se lãsa din plafonul de sticlã, Maxim,îmbrãcat ca un simplu filosof, examina organele calde încã, înºiratepe masa de marmurã.

Aplecat deasupra ficatului animalului, Oribazy spunea:– Cum poate Maxim, marele filosof Maxim, sã creadã în toate

aceste minuni absurde?– Cred ºi nu cred, rãspunse teurgul. Natura pe care o studiem,

tu ºi cu mine, nu este oare minunea cea mai extraordinarã? Nu suntmistere minunate aceste vase de sânge, aceºti nervi, admirabila înlãnþuirea organelor pe care le examinãm, ca augurii...

– ªtii despre ce vreau sã vorbesc, îl întrerupse tânãrul doctor.De ce l-ai înºelat pe acest tânãr?

92

Dmitri Merejkovski

– Pe Iulian?– Da.– Dorea el însuºi sã fie înºelat.Sprâncenele voluntare ale lui Oribazy se încruntarã.– Maestre, dacã mã iubeºti, spune-mi cine eºti? Cum poþi sã

suporþi asemenea minciuni? Oare nu cunosc ºi eu magia? Agãþaþi detavanul camerei obscure solzi lucioºi de peºte ºi elevul pe care-l iniþiaþiîn domeniul misterelor, crede cã e cerul care coboarã cãtre el, la poruncahierofantului! Fabricaþi din cearã ºi piele un cap de mort, cãruia îipotriviþi un gât de barzã, ºi rostiþi, ascuns sub duºumea, prezicerilevoastre. Elevul crede cã craniul îi dezvãluie taina mormântului. Iarcând e cazul sã disparã capul, puneþi alãturi încãlzitorul: ceara se topeºteºi craniul dispare. Prin iscusite proiecþii luminoase, schimbaþi culorilefumului mirositor ºi-i faceþi pe naivi sã creadã cã au în faþa ochilorimaginea zeilor. În apa unui bazin cu marginile de piatrã ºi fundul desticlã îl reprezentaþi, cu ajutorul unui sclav priceput, pe Apollo în carneºi oase, ca ºi pe Afrodita, reprezentatã de o târfã. ªi numiþi aceasta unmister sacru?

Obiºnuitul zâmbet echivoc rãtãci pe buzele subþiri alehierofantului, care rãspunse:

– Misterele noastre sunt mai frumoase ºi mai profunde decâtcrezi. Oamenii au nevoie sã fie însufleþiþi. Pentru cel ce crede, târfaeste într-adevãr Afrodita, iar solzii lucitori – cerul înstelat. Spui cãoamenii se roagã ºi plâng în faþa apariþiilor produse de o lampã custicle colorate? Oribazy! Oribazy!... Dar natura care te uimeºte în ºtiinþata, nu este oare un miraj produs de sentimente la fel de înºelãtoare calanterna magului? Unde se aflã adevãrul? Unde începe minciuna? Tucrezi cã ºtii. Iar eu nu vreau sã cred ºi nu pot sã ºtiu. Pentru mine,adevãrul existã în acelaºi loc cu minciuna.

– Iulian þi-ar fi oare recunoscãtor, ºtiind cã-l minþi?– A vãzut ceea ce dorea sã vadã. I-am dat entuziasmul, forþa ºi

îndrãzneala. Zici cã l-am minþit? Dacã era nevoie, aº fi fãcut-o ºi l-aºfi ispitit. Îmi place minciuna care conþine un adevãr. Îl voi lãsa sã guste

93

Moartea zeilor

din toate fructele oprite. E tânãr, ºi voi trãi prin el o nouã viaþã; îi voidezvãlui misterele seducãtoare ºi ucigaºe ºi, poate, va fi mare datoritãmie.

– Maestre, nu te înþeleg.– ªi tocmai de aceea, îþi vorbesc astfel. Cu altcineva, n-aº face-o,

continuã Maxim, fixându-ºi asupra lui Oribazy privirea pãtrunzãtoareºi impasibilã.

O razã de soare cãzu pe barba bãtrânului, albã ca argintul. Cuteleobrazului pãreau încã mai adânci ºi mai întunecate, iar pe buze îi rãtãceaun zâmbet de o seducþie înºelãtoare, asemenea celui al unei femei.

94

Dmitri Merejkovski

XI

Iulian îl vãzuse pe fratele sãu Gallus cu prilejul trecerii prinConstantinopol. Îl gãsise înconjurat de o trupã de trãdãtori, aflaþi subporunca lui Constanþiu: chestorul Leontinus, un curtean ºiret ºi elegant,renumit prin iscusinþa de a asculta pe la uºi ºi de a-i interoga pe sclavi;tribunul Bainobadues, un barbar mut ºi de nepãtruns, lãsând impresiaunui cãlãu travestit; trufaºul maestru de ceremonii al împãratului –comes domesticorum Lucillian ºi, în sfârºit, Marcus Scuda, fostul tribunal Cezareei din Cappadocia, care, datoritã protecþiei unor doamnebãtrâne, ajunsese la postul dorit.

Sãnãtos, vesel ºi zãpãcit ca de obicei, Gallus îi oferise lui Iuliano cinã excelentã, arãtându-se grozav de mândru mai ales de un fazanmare de Chaldeea, umplut cu curmale proaspete de la Teba. Râdea caun copil ºi tocmai evoca amintiri de la Macellum, când Iulian îi vorbideodatã de soþia sa Constanþa. Gallus se schimbã la faþã; ochii i seumplurã de lacrimi ºi puse înapoi în farfurie o bucatã excelentã defazan, pe care se pregãtea sã o ducã la gurã.

– Vãd cã tu nu ºtii, Iulian, cã Constanþa a murit subit de pe urmaunei febre infecþioase, pe când se ducea la împãrat pentru a mãdezvinovãþi. Am plâns douã nopþi, când am aflat vestea...

Aruncã o privire speriatã la uºã ºi, apropiindu-se de Iulian, îiºopti la ureche:

– De atunci, nu-mi mai pasã de nimic. Era singura care putea sãmã salveze. Era o femeie uimitoare! Fãrã ea, mã simt pierdut... Nu potºi nu ºtiu nimic... „Ei” fac ce vor cu mine.

Dãdu pe gât o cupã cu vin.

95

Moartea zeilor

Iulian îºi aminti de Constanþa, sora lui Constanþiu, o vãduvãcoaptã, care fusese duhul rãu al fratelui ei, îl pusese sã comitã crimenenumãrate ºi fãrã rost, adesea pentru fleacuri; vrând sã ºtie prin cemijloace îl cucerise pe Gallus, îl întrebã:

– Era frumoasã?– N-ai vãzut-o, aºadar, niciodatã?... Nu, era urâtã, foarte urâtã.

Micã, negricioasã, subþiricã; ºi avea dinþi urâþi, ceea ce nu pot suportala o femeie. Totuºi, cunoscându-ºi defectul, evita mereu sã râdã. Sespunea cã mã înºealã; cã se duce noaptea, travestitã, ca Messalina, lahipodrom, la un cãlãreþ tânãr ºi foarte frumos. Ce-mi pãsa mie!... Nuo înºelam ºi eu? Nu-mi fãcea probleme ºi mã compensam ºi eu, larândul meu. Se spunea cã era crudã; ºtia sã domine, Iulian! Nu-i plãceauautorii de epigrame, în care ticãloºii îi reproºau apucãturile urâte ºi ocomparau cu o sclavã de bucãtãrie în veºminte de soþie de cezar... Îiplãcea sã se rãzbune! ªi ce spirit, ce spirit, Iulian! Eram liniºtit cu ea,ca ºi cum m-aº fi aflat în spatele unui zid de granit! Ah, ce nebuniifãceam! Cum ne mai amuzam!

Zâmbea amintindu-ºi de clipele plãcute petrecute lîngã ea ºi-ºilingea cu vârful limbii buzele trandafirii, ce mai pãstrau încã gustulvinului de Chios.

– Ne-am distrat, n-am ce zice! repetã, nu fãrã mândrie.Ducându-se la întâlnirea cu fratele sãu, Iulian gândise sã trezeascã

în el sentimente de cãinþã ºi pregãtise chiar un discurs împotrivatiranilor, în stilul lui Libanius. Se aºteptase sã vadã un om încovoiatsub jugul lui Nemesis, ºi nicidecum faþa liniºtitã, trandafirie ºi bucãlatãa unui atlet frumos. Cuvintele se stinserã pe buzele lui Iulian. Îl priveafãrã dezgust pe acest „animal blajin” (astfel îl numea, în gând, pe fratelesãu) ºi gândea cã a-i rosti predici era la fel de inutil cum ar fi fost dacãle-ar fi rostit înaintea unui mânz. Se mulþumi aºadar sã-i ºopteascã luiGallus la ureche:

– De ce te duci la Mediolanum? Nu-l bãnuieºti?– Ba da... Taci... Dar e prea târziu.ªi arãtându-ºi gâtul alb, adãugã:

96

Dmitri Merejkovski

– Nodul cel alunecos al morþii stã aici, înþelegi? El mi-l strângepuþin câte puþin. M-ar scoate de sub pãmânt, Iulian! Nu, mai bine sã numai vorbim. S-a sfârºit!... Ne-am tot amuzat, ºi e de-ajuns.

– Mai ai încã douã legiuni, în Antiohia...– Nu mai am niciuna. El mi-a luat cei mai buni ostaºi, pe rând,

sub diferite pretexte ºi, întotdeauna, pentru binele meu, pentru mine!Tot ce face, nu e decât în acest scop... Câtã grijã are de mine! Cât demult doreºte sã mã vadã ºi sã-mi asculte sfatul... Iulian, omul acestaeste teribil! Tu nu-l ºtii încã, ºi sã dea Dumnezeu sã nu ºtii niciodatã ceînseamnã asta. Vede tot, îmi cunoaºte cele mai ascunse gânduri, chiarºi pe cele pe care nu le încredinþez decât pernei pe care îmi pun capul.Mi-e fricã de el!

– Dar nu poþi sã fugi?– Taci... vorbeºte mai încet!Trãsãturile lui Gallus cãpãtarã expresia unei spaime copilãreºti.– Nu; s-a terminat! Sunt prins acum ca peºtele în undiþã. El trage

uºor, ca sã nu se rupã firul. Un cezar este, oricum, un peºte cu greutate.ªtiu cã e cu neputinþã sã-i scap: oricum, mã va prinde, într-o bunã zi...Vãd capcana ºi mã duc spre ea, de fricã... De ºase ani, dintotdeauna,tremur în faþa lui. M-am plimbat destul, ca un copil... Frate! Îmi vasuci gâtul, aºa cum bucãtarul suceºte gâtul unui pui! Dar pânã atunci,mã va martiriza cu mii de ºiretlicuri ºi mângâieri. Prefer sã termin mairepede.

Ochii lui Gallus strãlucirã deodatã ºi strigã:– Ah! Dacã ar fi fost ea aici, lângã mine, m-ar fi salvat fãrã

îndoialã! Era o femeie atât de uimitoare, atât de extraordinarã!Tribunul Scuda intrã în triclinium ºi anunþã, cu un salut servil,

cã a doua zi urmau sã aibã loc, în cinstea venirii cezarului, curse pehipodromul din Constantinopol ºi renumitul cãlãreþ Korax urma sã iaparte la ele. Gallus se bucurã mult la aceastã veste ºi porunci sã sepregãteascã o cununã de lauri pentru ca, în cazul unei victorii, sã-lîncununeze el însuºi, în faþa poporului, pe favoritul sãu Korax.

Se lansã apoi în povestiri despre curse, lãudând îndemânareaconducãtorilor de care.

97

Moartea zeilor

Gallus bea mult, râdea ca un om cu conºtiinþa liniºtitã, fãrã ceamai micã urmã a recentei spaime pe frumoasele sale trãsãturi. Doar înultima clipã a despãrþirii, îl îmbrãþiºã cu putere pe Iulian ºi plânse.

– Sã te-ajute Dumnezeu, sã te-ajute Dumnezeu! bâigui,înduioºându-se deodatã. Eºti singurul care m-a iubit, tu ºi Constanþa...

Apoi îi ºopti lui Iulian la ureche:– Sper cã vei fugi, frate... Tu ºtii sã te prefaci... Te-am invidiat

întotdeauna pentru asta. Sã te-ajute Dumnezeu!Lui Iulian îi fu milã de el; ºtia cã fratele sãu nu avea cum sã-i

scape lui Constanþiu.În ziua urmãtoare, Gallus pãrãsi Constantinopolul, sub aceeaºi

escortã. La Adrianopol nu-i furã lãsate decât zece trãsuri de poºtã; funevoit sã renunþe la toatã suita ºi la toate bagajele sale. Era toamnãfoarte târzie. Drumurile erau îngrozitoare. De zile întregi, ploua fãrãîncetare. Îl zoreau pe Gallus, fãrã sã-i dea rãgaz nici pentru odihnã,nici pentru somn. Nu mai fãcuse baie de douã sãptãmâni.

Una dintre cele mai dureroase suferinþe ale sale era tocmaicontactul prea direct cu murdãria. În tot timpul vieþii, dãduse o mareatenþie trupului sãu sãnãtos ºi îngrijit din cale-afarã ºi, cu adâncã tristeþe,îºi privea unghiile netãiate ºi purpura hlamidei murdãritã de praful ºinoroiul drumurilor. Scuda nu-l scãpa din ochi ºi Gallus se temea, nufãrã temei, de acest tovar㺠prea atent. Nici nu ajunsese bine în Antiohia,ºi tribunul însãrcinat cu o misiune a împãratului o jignise printr-o aluzieinsolentã pe Constanþa, soþia lui Gallus; într-un acces nebunesc de furie,acesta poruncise sã i se aplice tribunului roman un anumit numãr delovituri de bici ºi sã fie aruncat apoi, asemenea unui sclav, într-o carcerã.

Cunoscând însã ceea ce trebuia sã urmeze, Constanþa îl eliberasecurând pe tribun, care se prezentase atunci la palatul lui Gallus ca ºicum nimic nu s-ar fi întâmplat ºi, „înghiþând afrontul”, nici mãcar nutrimisese un raport, temându-se poate cã o pedeapsã atât de ruºinoasãar putea dãuna carierei sale de curtean.

În tot timpul cãlãtoriei lui Gallus de la Antiohia la Mediolanum,Scuda merse în aceeaºi trãsurã cu cezarul, fãrã a-l slãbi o clipã dinochi, trãgându-l de limbã ºi tratându-l ca pe un copil încãpãþânat ºi

98

Dmitri Merejkovski

bolnav, pe care el, Scuda, îl iubea atât de mult, încât nu putea sã sedepãrteze de el.

La trecerea unor vaduri primejdioase, pe poduri din crengi decopaci, în Ilyria, Scuda îl cuprindea de mijloc pe Gallus, strângându-lîn braþe cu drãgãstoasã grijã. ªi, dacã acesta încerca sã scape dinîmbrãþiºare, îl strângea mai tare, arãtându-i cã prefera sã moarã, decâtsã îngãduie ca o viaþã atât de preþuitã sã fie expusã unei primejdii oricâtde mici.

Privirea gânditoare a tribunului devendea ciudatã atunci cândse îndrepta, cu un zâmbet dulceag, asupra gâtului lui Gallus, alb ºineted ca al unei fete. Simþind asuprã-i aceastã privire atentã, cezarulse neliniºtea ºi-ºi întorcea faþa. În asemenea clipe, îºi stãpânea pornireade a-l pãlmui pe amabilul tribun. Dar bietul prizonier îºi revenea îndatãºi se mulþumea sã roage, cu o voce plângãcioasã, sã se opreascã, pentrua gusta câte ceva: în ciuda tuturor relelor, îºi pãstrase o surprinzãtoarepoftã de mâncare.

La Petobion, în Norica, furã primiþi de alþi doi trimiºi aiîmpãratului, însoþiþi de o cohortã de legionari ai Curþii.

Masca fu atunci înlãturatã. În jurul palatului lui Gallus furã pusepeste noapte sentinele înarmate, ca în jurul unei închisori. Searaprefectul Barbation intrã la Gallus fãrã a respecta nicio etichetã, îiporunci sã-ºi scoatã hlamida de cezar ºi sã îmbrace o simplã tunicã ºiun paludamentum. Scuda se grãbi atât de tare sã-i scoatã hlamida,încât îi rupse þesãtura de purpurã.

A doua zi dimineaþã îl urcarã pe prizonier într-o karpenta – unvehicul cu douã roþi ºi fãrã acoperiº, folosit de funcþionarii inferiori,pentru drumurile lor de serviciu. Sufla un vânt rece ºi intermitent,însoþit de o lapoviþã îngheþatã. Urmându-ºi obiceiul, Scuda îl strânsepe Gallus cu un braþ ºi, cu celãlalt, se apucã sã-i pipãie noul veºmânt.

– Ce hainã bunã, moale ºi caldã! Dupã mine, face mai mult decâtpurpura, care nu încãlzeºte. Mai este ºi cãptuºitã, cu lânã...

Ca ºi cum ar fi vrut sã-ºi dea mai bine seama, Scuda îºi strecurãmâna pe sub paludamentum, apoi sub tunicã ºi, cu un râs discret, scoasedeodatã lama unui pumnal, pe care Gallus reuºise sã-l ascundã.

99

Moartea zeilor

– Iatã un lucru rãu! exclamã Scuda. Ai putea sã te tai, dinneatenþie... Este o joacã copilãreascã!

Aruncã pumnalul pe drum.O necuprinsã sfârºealã puse stãpânire pe Gallus; închise ochii

ºi-l simþi pe Scuda înlãnþuindu-l cu o duioºie mângâietoare. Avu impresiacã a cãzut pradã unui coºmar.

Se oprirã la fortãreaþa din Pola, în Istria, la þãrmul MãriiAdriatice. Cu câþiva ani în urmã, în acelaºi oraº, se sãvârºise ucidereatânãrului erou Crispus, fiu al lui Constantin cel Mare.

Oraºul, populat cu ostaºi, era trist. Cazãrmi interminabile,construite în stilul lui Diocleþian, înlocuiau casele. Zãpada înveleaacoperiºurile; vântul urla prin strãzile pustii, iar marea vuia.

Gallus fu condus într-o cazarmã. Îl aºezarã în faþa ferestrei, astfelîncât lumina sã-i cadã drept în faþã. Poliþistul cel mai priceput alîmpãratului, Eustafiu, un bãtrânel zbârcit ºi amabil, cu glas pãtrunzãtorºi mângâios ca al unui duhovnic la spovedanie, începu interogatoriul,frecându-ºi mâinile învineþite de frig. Mort de obosealã, Gallus spuneatot ce-i plãcea lui Eustafiu. La cuvintele „trãdare a imperiului” pãliînsã ºi tresãri:

– Nu eu... nu am fãcut-o eu! bâigui, înnebunit. A fost Constanþa,ea a pus totul la cale!... Fãrã ea, n-aº fi fãcut nimic... A cerut moartealui Teofil, a lui Domiþian ºi a altora! Mã jur pe Dumnezeu, n-am fosteu... Nu mi-a spus nimic... Nici mãcar n-am ºtiut...

Eustafiu se uitã la el, zâmbind:– Bine, spuse. Îi voi declara împãratului cã propria sa sorã

Constanþa, soþia fostului cezar al Orientului, este singura vinovatã.Întorcându-se apoi cãtre legionari, le porunci:– Interogatoriul s-a terminat. Duceþi-l.Curând apãru sentinþa de condamnare la moarte, decretatã de

împãratul Constanþiu, care considerase drept o jignire personalãacuzaþia împotriva rãposatei sale surori.

La citirea sentinþe, Gallus îºi pierdu cunoºtinþa ºi cãzu în braþelesoldaþilor. Sperase pânã în ultima clipã, nefericitul, cã va fi graþiat.Chiar ºi în acel moment gândea cã i se vor mai îngãdui mãcar câteva

100

Dmitri Merejkovski

zile, câteva ceasuri, spre a se pregãti de moarte. Dar umbla zvonul cãostaºii de la legiunea tebanã s-ar rãscula ºi i-ar pregãti eliberarea. Îlduserã fãrã zãbavã la execuþie.

Abia începea sã se lumineze de ziuã. Zãpada aºternutã în timpulnopþii acoperea noroiul negru ºi lipicios. Un soare lipsit de cãldurãlumina zãpada, a cãrei strãlucire orbitoare umplea încãperea în carefusese adus Gallus.

Nu se bucurau de încredere soldaþii care, aproape cu toþii, îliubeau ºi-l compãtimeau pe cezarul dizgraþiat. Fu ales drept cãlãu unmãcelar, care era însãrcinat uneori sã-i execute pe hoþii ºi tâlharii dinIstria. Barbarul nu se pricepea sã mânuiascã sabia romanã ºi-ºi adusesepentru execuþie un satâr mare, o secure cu tãiº dublu, cu care tãia înbucãþi porcii ºi berbecii. Avea o figurã nãtângã, frumoasã ºi adormitã.Era slav. Nu i se spusese numele celui osândit ºi era încredinþat cãurma sã taie capul unui hoþ de rând.

În faþa morþii, Gallus deveni calm ºi smerit. Lãsa sã i se facãorice doreau ceilalþi. I se pãrea cã devenise un copil; plângea ºi atunciºi opunea rezistenþã când îl bãgau cu forþa în baie, iar dupã ce sesupunea, i se pãrea plãcut.

Vãzându-l însã pe mãcelar ascuþindu-ºi securea, tremurã din totcorpul.

Îl duserã într-o încãpere învecinatã. Acolo, frizerul îi rase cuconºtiinciozitate pãrul fin ºi auriu – podoaba ºi mândria tânãrului cezar.La întoarcerea din camera cu frizerul, Gallus rãmase o clipã singur cutribunul Scuda ºi, deodatã, cãzu în genunchi în faþa celui mai aprigduºman al sãu.

– Salveazã-mã, Scuda! ªtiu cã poþi! Am primit astã-noapte unmesaj din partea ostaºilor din legiunea tebanã. Lasã-mã sã le spun ovorbã, ºi mã vor elibera. Am treizeci de talanþi ascunºi în vistieriatemplului din Micene. Nu ºtie nimeni de ei. Þi-i voi da... ºi încã maimult, pe deasupra!... Ostaºii þin la mine. Te voi face prietenul meu,fratele meu, cezar!

Orbit de speranþã, îmbrãþiºã genunchii tribunului, iar acesta simþi,înfiorat, buzele cezarului pe mâinile sale. Nu rãspunse, ci, cu zâmbetul

101

Moartea zeilor

pe buze, se eliberã încet din strânsoare. I se ceru lui Gallus sã sedezbrace. Nu vru sã-ºi scoatã sandalele: avea picioarele murdare. Cândrãmase aproape în pielea goalã, mãcelarul se apucã sã-i lege mâinile laspate, aºa cum obiºnuia sã le facã hoþilor. Scuda se repezi sã-l ajute.Simþind atingerea degetelor tribunului, Gallus fu cuprins de furie. Sesmulse din mâinile cãlãului ºi îl apucã pe Scuda de gât, încercând sã-lsugrume.

Dupã cum arãta, dezbrãcat ºi voinic, nu aducea a om, ci a tânãrãsãlbãticiune, puternicã ºi înfricoºãtoare.

Cei de faþã sãrirã sã-l scape din strânsoare pe tribunul înãbuºit;îl legarã pe tânãr de mâini ºi de picioare. În acea clipã rãsunarã, dincurtea cazãrmii, strigãtele soldaþilor tebani:

– Ani mulþi de domnie cezarului Gallus!Ucigaºii se grãbirã; se aduse un butuc gros, în chip de suport.

Gallus fu plasat în genunchi, în faþa lui. Barbation, Bainobadues ºiApodemus îl þineau de umeri, de mâini ºi de picioare; Scuda îi împingeacapul pe butuc. Cu un zâmbet plin de voluptate, apãsa din toate puterileaceastã þeastã, care rezista zadarnic. Simþea sub degetele sale îngheþatede emoþie pielea proaspãt rasã, încã umedã de sãpun, ºi contempla cuînsufleþire gâtul alb ºi gingaº, ca al unei tinere fecioare.

Mãcelarul era un cãlãu neîndemânatic.Mânuind securea, atinse ceafa, dar lovitura fu nesigurã. Ridicã

atunci din nou satârul, strigându-i lui Scuda:– Mai la dreapta!... Þine capul mai la dreapta!Gallus se zbãtu ºi urlã ca un taur pe jumãtate înjunghiat.Strigãtele soldaþilor rãsunau mai aproape ºi mai desluºit:– Domnie lungã cezarului Gallus!Mãcelarul ridicã sus de tot securea ºi lovi. Un val de sânge þâºni

pe mâinile lui Scuda. Capul se rostogoli ºi rãmase pe dalele de piatrã.În acea clipã, legionarii se nãpustirã în sãli. Barbation, Apodemus

ºi Scuda se repezirã cãtre ieºirea din partea opusã. Cãlãul rãmaseîncremenit; dar Scuda îi ºopti la ureche:

– Ia cu tine capul cezarului ucis, pentru ca legionarii sã nu-irecunoascã trupul. E chestie de viaþã ºi de moarte, pentru noi toþi.

102

Dmitri Merejkovski

– Pãi nu era un hoþ? se bâlbâi cãlãul, uluit.Nu ºtia cum sã ducã þeasta rasã. O luã mai întâi sub braþ, dar i se

pãru incomod. Atunci, bãgându-ºi degetul îndoit în gura mortului, agãþãîn acest fel craniul celui care fãcuse cândva sã se plece atâtea capeteomeneºti.

** *

Aflând de moartea fratelui sãu, Iulian gândi:– Acum e rândul meu!

103

Moartea zeilor

XII

La Atena, Iulian urma sã depunã jurãmântul ºi sã devinã cãlugãr.Era o dimineaþã rãcoroasã de primãvarã. Soarele nu rãsãrise

încã. Ieºi din biserica unde asistase la Utrenie ºi merse mai multe leghepe malul râului Ilisus, umbrit de platani ºi viþã sãlbaticã. Descoperiseun loc singuratic nu departe de Atena, pe malul torentului ce sedesfãºura ca o fâºie de mãtase pe prundiº. De-acolo admira, prin ceaþã,stâncile roºiatice ale Acropolei ºi mândrele contururi ale Parthenonului,pe care rãsãritul abia începea sã le lumineze.

κi scoase încãlþãrile ºi merse desculþ pe malul râului. Vãzduhulera pãtruns de parfumul florilor ºi al strugurilor Muscat. Se întrezãreaîn acest parfum ceva din gustul vinului, aºa cum rãzbeºte, în adolescenþã,un fior al dragostei.

Iulian se aºezã, cu picioarele bãgate în apã, pe o rãdãcinã deplatan. Deschise Fedra ºi se apucã sã citeascã. În dialogul sãu cu Fedra,Socrate îi spunea acesteia:

„Hai s-o luãm pe partea aceasta ºi sã mergem pe valea râuluiIlisus. Ne vom alege un loc singuratic, pentru a ne aºeza”.

Fedra: „Bine cã nu m-am încãlþat azi-dimineaþã, iar tu, Socrate,eºti mereu în picioarele goale. Putem sã mergem prin vad. Priveºte câtde veselã ºi de strãvezie este apa aici”.

Socrate: „Pe Pallas! Iatã un loc minunat! Trebuie sã fie consacratnimfelor ºi zeului Achelous, dacã ar fi sã judecãm dupã aceste statuete.Nu þi se pare cã ºi boarea este aici mai plãcutã ºi mai parfumatã? Pânãºi în cântul greierilor se simte o dulceaþã, care te duce cu gândul lavarã. Cel mai mult, însã, îmi plac aceste ierburi înalte”.

104

Dmitri Merejkovski

Iulian îºi întoarse privirea, zâmbind; totul era ca în urmã cu optveacuri. Creierii începeau sã cânte...

„Socrate ºi-a purtat paºii pe acest pãmânt!” gândi.Se bãgã în stufãriº ºi sãrutã cu înfocare acest pãmânt sacru.– Bunã ziua, Iulian. Þi-ai ales un colþ fermecãtor, pentru a citi.

Pot sã mã aºez lângã tine?– Aºeazã-te, îmi face plãcere. Poeþii nu tulburã singurãtatea.Iulian privi fãptura slabã, înfãºuratã într-o manta peste mãsurã

de lungã – poetul Publius Porfirus – ºi gândi:„E atât de micuþ ºi pirpiriu, încât te face sã crezi cã se va schimba

pe loc într-un greier, ca în poveºtile lui Platon despre poeþi!”Asemenea greierilor, Publius ºtia sã trãiascã aproape fãrã hranã;

zeii nu-i dãruiserã însã puterea de a dispreþui foamea ºi setea. Faþa sapãmântie ºi rasã, buzele livide purtau pecetea foamei nicicând potolite.

– De ce porþi o manta atât de lungã, Publius? îl întrebã Iulian.– Nu e a mea, rãspunse celãlalt, cu o indiferenþã filosoficã. Am

închiriat o odaie împreunã cu un tânãr, Hefesiton, care a venit la Atenapentru a studia elocinþa. Va fi un avocat admirabil. Deocamdatã, estesãrac ca ºi mine, sãrac ca un poet liric, iar asta spune totul! Ne-amamanetat hainele, mobila, pânã ºi cãlimara... Nu ne-a mai rãmas decâto manta, pentru amândoi. Dimineaþa ies eu din casã, iar Hefestion îlstudiazã pe Demostene; seara, îºi pune el hlamida, iar eu scriu versuri.Din pãcate, nu ne potrivim la mãrime. Dar nu-mi pasã! Mã plimb ºi eu– precum troienele din trecut – în straie lungi!

Publius râse cu poftã ºi chipul sãu pãmântiu cãpãtã expresia unuiom care trece dintr-o datã de la plâns la veselie.

– Vezi, Iulian, urmã poetul, mã bizui pe moartea vãduvei unuifermier roman putred de bogat. Fericiþii moºtenitori îmi vor comandaun epitaf ºi mi-l vor plãti cu generozitate. Din pãcate, în ciuda doctorilorºi a moºtenitorilor care au grijã de ea, vãduva se încãpãþâneazã sã nu-ºidea sufletul. Altminteri, mi-aº fi cumpãrat demult o manta. Ascultã-mã,Iulian, vino repede cu mine.

– Unde?

105

Moartea zeilor

– Ai încredere... îmi vei mulþumi.– Ce-i cu misterele astea?– Nu întreba nimic; scoalã-te ºi hai sã mergem. Poetul nu-i va

face niciun rãu unui prieten al poeþilor! Vei vedea zeiþa.– Care zeiþã?– Artemis vânãtoarea.– E un tablou? O statuie?– E cu mult mai mult. Dacã-þi place frumosul, ia-þi mantaua ºi

urmeazã-mã!Publius avea un aer misterios care era atât de ispititor, încât trezi

în Iulian curiozitatea de a muºca din momealã.– Cu o condiþie: sã nu scoþi o vorbã ºi sã nu te miri de nimic.

Altfel, farmecul se destramã. În numele Caliopei ºi al Eratei, aiîncredere în mine! Suntem la doi paºi de locul cu pricina ºi, pentru ascurta ºi mai mult drumul, îþi voi citi începutul epitafului pentru fermieramea.

Ieºirã la drumul mare, plin de praf.Sub primele raze ale soarelui, scutul de oþel al Minervei Athena

îºi arunca fulgerele pe nuanþele trandafirii ale Acropolei. Printregrãmezile de piatrã ce ascundeau râurile fremãtând pe sub smochini,greierii îºi cântau notele supra-acute, luându-se la întrecere cu glasulrãguºit al inspiratului poet, care citea epitaful.

Publius Porfirius nu era lipsit de talent, dar viaþa îl purtase pe undrum ciudat. Avusese în urmã cu mai mulþi ani o cãsuþã frumoasã laConstantinopol, un adevãrat templu al lui Hermes, nu departe decartierul Calcedoniei. Tatãl sãu, negustor de ulei, îi lãsase o micã avere,care i-ar fi îngãduit un trai fãrã griji. Adorând însã elenismul antic,Publius se rãzvrãti împotriva a ceea ce numea „triumful sclavieicreºtine”. Scrise un poem liberal care-i displãcu împãratului Constanþiu,care se simþi vizat printr-o aluzie. Nu i se iertã fapta. Pedeapsa se abãtuasupra autorului; casa ºi bunurile îi furã confiscate, iar el, izgonit pe oinsulã pustie din arhipelag, unde nu avea parte decât de stânci, de capreºi de friguri. Publius nu rezistã la încercare; îºi blestemã gândurile

106

Dmitri Merejkovski

liberale ºi hotãrî sã-ºi ºteargã cu orice preþ pãcatul. Chinuit de friguri,în timpul nopþilor sale de nesomn, scrise un poem în care-l proslãveape împãrat, folosindu-se de maximele lui Virgiliu; iar versurile poetuluiantic se înlãnþuiau în aºa fel, încât alcãtuiau o nouã operã. Aceastãingenioasã strãdanie se dovedi pe placul curþii. Publius simþise pulsulsecolului.

Se apucã atunci de lucruri încã mai uimitoare. Îi scrise lui Con-stanþiu un ditiramb, compus din versuri de diferite lungimi, ce alcãtuiaufiguri asemãnãtoare unui nai, unei orgi hidraulice, unui altar desacrificii, al cãrui fum era reprezentat prin fraze inegale. ªi, ca o minunea iscusinþei, nãscocise un poem pãtrat de douãzeci ºi patruzeci de he-xametri. Unele rânduri erau trasate cu cernealã roºie ºi, reunindu-se,se transformau în monograma lui Hristos, în floare, în arabescuri ºialcãtuiau noi rânduri, cu noi complimente. În fine, ultimii patruhexametri ai cãrþii puteau fi citiþi în optsprezece moduri diferite, de lasfârºit, de la început, de la mijloc, dintr-o parte, de sus, de jos etc. ºi,oricum, alcãtuiau o laudã pentru împãrat.

Bietul poet fu pe punctul de a-ºi pierde minþile, cu aceastã lucrare.Dar ºi izbânda se dovedi deplinã, iar Constanþiu se arãtã entuziasmat.I se pãrea cã Publius îi întrecuse pe toþi poeþii Antichitãþii ºi-i scrise cupropria sa mânã o scrisoare, prin care îi asigura protecþia ºi care seîncheia astfel: „În veacul nostru, bunãvoinþa mea, asemenea blândeiadieri a zefirului, îi urmãreºte pe toþi cei ce scriu versuri”.

Totuºi, nu i se restituirã poetului bunurile confiscate; nu primidecât niºte bani ºi autorizaþia de a pãrãsi insula pustie, pentru a locui laAtena.

Acolo ducea o viaþã tristã. Rândaºul de la grajdurile Circuluitrãia în lux, în comparaþie cu el.

În rând cu niºte gropari, cu negustori suspecþi, cu organizatoride serbãri nupþiale, petrecea zile întregi în anticamerele unor nobiliinculþi, pentru a obþine comanda unui epitalam, a unui epitaf sau a uneiscrisori de dragoste. Câºtiga puþin cu ele. Dar nu se descuraja, nutrindnãdejdea de a oferi într-o zi împãratului un poem, care sã-i redeaîntreaga sa bunãvoinþã.

107

Moartea zeilor

Iulian simþea cã în pofida înjosirii prin care trecea, Porfiius purtamai departe în inimã o dragoste profundã pentru Elada. Aprecia curafinatã pricepere poezia greacã, iar Iulian se bucura de plãcerea de adiscuta cu el.

Pãrãsirã drumul ºi se apropiarã de zidul înalt al palestrei. În jur,totul era pustiu. Doi miei negri pãºteau iarba. Lângã poarta închisã, înale cãrei crãpãturi creºteau maci ºi margarete galbene, se afla un carla care erau înhãmaþi doi cai albi cu coama tãiatã scurt, ca la caii de pebasoreliefuri. Îi pãzea un sclav bãtrân. Era surdo-mut, dar binevoitor.Îl recunoscu îndatã pe Publius ºi-i fãcu un semn prietenesc cu capul,arãtând poarta închisã a palestrei.

– Dã-mi o clipã punga ta, îi spuse Publius lui Iulian; iau un dinarsau doi, pentru bufonul ãsta bãtrân.

Îi aruncã mutului banii ºi, cu strâmbãturi linguºitoare ºi bâiguielide mulþumire, acesta le deschise poarta.

Pãºirã sub un peristil întunecos ºi lung. Dintre coloane se vedeauksystele – galeriile destinate exerciþiilor atleþilor. În loc de nisip, ksysteleerau acoperite cu iarbã. Cei doi prieteni pãtrunserã printr-un porticinterior larg. Curiozitatea lui Iulian ajunsese la limitã în faþa tuturoracestor mistere. Publius îl ducea de mânã, fãrã sã scoatã o vorbã.

Spre porticul al doilea dãdeau uºile „exedrelor” – sãlile demarmurã acoperite, servind drept locuri de adunare pentru oratori. Pelocul unde rãsunaserã discursurile elocvente ale înþelepþilor atenieni,foºneau ierburi înalte. Deasupra ierbii grase se învârteau albine.Tãcerea ºi tristeþea învãluiau totul. Se auzi deodatã un glas de femeieºi zgomotul unui disc ce lovea marmura, urmat de râsete.

Furiºându-se ca niºte hoþi, cei doi se ascunserã în penumbracoloanelor eleofesion-ului, locul unde anticii luptãtori se ungeau cuuleiuri.

În spatele coloanelor se putea vedea efebion-ul, un spaþiu pãtratsub cerul deschis ºi proaspãt presãrat cu nisip, destinat aruncãriidiscului.

Iulian se uitã ºi se dãdu înapoi.

108

Dmitri Merejkovski

La douãzeci de paºi depãrtare, se afla o tânãrã dezbrãcatã. Îiîmbrãþiºã dintr-o privire întregul trup minunat. Fata þinea în mânã undisc.

Iulian vru sã plece; dar vãzu atâta admiraþie în ochii ºi pe chipullivid al lui Publius, încât înþelese cã adoratorul Eladei nu fusese mânatde niciun gând desfrânat, aducându-l în acest loc. Era însufleþit de unentuziasm sacru.

Strângându-i mâna lui Iulian, Publius ºopti:– Priveºte! Ne aflãm în urmã cu nouã secole, în antica Laconie!

Îþi aminteºti versurile lui Properþiu?Multe tuae, Sperte, miramur jura palestrae.Sed mage virginei tot bone gymnasii,Quod non infames exercet corpore ludos,Inter lautantes nud puella viros!– Cine este? întrebã Iulian.– Nu ºtiu; nici n-am vrut sã ºtiu...– Bine. Taci...O privea acum cu nesaþ pe aruncãtoarea discului, fãrã sã se

ruºineze, simþind cã nu era demn pentru un filosof sã roºeascã.Ea se depãrtã cu câþiva paºi, se aplecã ºi, punându-ºi piciorul

stâng în faþã, îºi luã avânt cu o miºcare a întregului corp ºi aruncã atâtde sus cercul de metal, încât acesta strãluci în lumina rãsãritului ºiapucã sã loveascã, în cãdere, ultima coloanã. Iulian avu impresia cãvede o statuie a lui Fidias.

– A fost cea mai bunã aruncare, spuse o fetiþã de doisprezeceani, care purta o tunicã bogatã ºi se afla lângã coloanã.

– Mirrha, dã-mi discul, rãspunse aruncãtoarea. Pot sã-l aruncîncã mai sus, ai sã vezi! Du-te mai departe Merohe, sã nu te rãnesccumva, ca Apollo pe Hiacint...

Merohe – o sclavã egipteanã bãtrânã – dupã cum o arãtauveºmintele multicolore ºi obrazul smead, pregãtea în amfore dealabastru parfumurile pentru baie. Iulian înþelese cã mutul ºi carul cucei doi cai albi aparþineau probabil de asemenea acestor douã tinerepasionate de jocuri laconiene.

109

Moartea zeilor

Dupã ce-ºi terminã jocul cu aruncarea discului, tânãra luã dinmâinile palidei Mirrha arcul ºi tolba, din care scoase o sãgeatã lungã ºicu pene. Ochea un cerc negru ce servea drept þintã, pus la capãtulopus al efebion-ului.

Coarda vibrã. Sãgeata zburã ºuierând ºi se înfipse în þintã; urmão a doua sãgeatã, apoi o a treia.

– Artemis vânãtoarea! suspinã Publius.Strecurându-se între douã coloane, o razã de soare atinse deodatã

chipul ºi pieptul aproape nubil al tinerei fete. Aruncã arcul ºi sãgeþileºi, orbitã, îºi ascunse faþa cu mâinile.

Cu þipetele lor stridente, rândunelele se urmãreau una pe altadeasupra palestrei ºi se scãldau în albastrul cerului.

Fata îºi descoperi obrazul ºi-ºi ridicã braþele deasupra capului.Pãrul blond devenea auriu cãtre vârf ca mierea galbenã sub

lumina soarelui ºi era roºcat la rãdãcinã. Buzele se deschideau într-unzâmbet fericit, iar soarele îi aluneca, tot mai jos, pe trup. Stãtea înpicioare, purã ºi învelitã în luminã ºi frumuseþe, ca în cele mai pudiceveºminte.

– Mirrha! ºopti ea încet, gânditoare. Uitã-te la cer: te îndeamnãsã te scalzi în el, ca rândunelele. Îþi aduci aminte cum spuneam noi cãoamenii nu pot sã fie fericiþi, pentru cã nu au aripi? Când mã uit lapãsãri, le invidiez. Ar trebui sã fii uºoarã ºi complet dezbrãcatã – camine în aceastã clipã – ºi sã te afli sus, foarte sus pe cer, ºi sã simþi cãaºa va fi totdeauna... cã nu vei mai avea decât cerul ºi soarele, în jurultrupului uºor, liber ºi gol!

κi reveni însã ºi, ridicându-ºi braþele, suspinã trist, ca ºi cum arfi regretat un lucru pierdut pentru totdeauna.

Soarele îi atingea acum ºalele, cu o mângâiere care devenisefierbinte. Fata se înfiorã atunci ºi se ruºinã, de parcã ar fi dorit-o ofãpturã vie ºi pãtimaºã: îºi ascunse cu o mânã pieptul ºi cu cealaltãpântecul, cu eternul gest pudic al Afroditei din Onidos.

– Merohe! Dã-mi repede hainele, Merohe! strigã, cu ochii mãriþide spaimã.

110

Dmitri Merejkovski

Iulian nu-ºi mai amintea cum ieºise din palestrã. Simþea o flacãrãîn inimã. Faþa poetului era solemnã ºi tristã, ca cea a unui om carepãrãseºte templul.

– Sper cã nu eºti supãrat? îl întrebã pe Iulian.– Oh, nu!... De ce?– Poate cã este o ispitã, pentru un creºtin?– N-a fost ispitã. Nu înþelegi?– Ba da, ba da. M-am gândit la asta.Pornirã din nou pe drumul prãfos, pe care soarele începuse

sã-l ardã, ºi se îndreptarã spre Atena.Publius vorbea mai departe cu sine, încet:– Oh! Cât de ruºinaþi ºi diformi suntem noi acum! Ne e teamã de

goliciunea noastrã întunecatã ºi jalnicã, ne-o ascundem, pentru cã nesimþim urâþi ºi impuri. Dar pe vremuri... A fost un timp când totul eraaltfel, Iulian. Fetele tinere din Sparta pãºeau în palestrã, goale ºimândre, în faþa poporului. ªi nu-i era teamã nimãnui de ispitã. Ceipuri îi contemplau pe cei deopotrivã de puri. Erau ca niºte copii, caniºte zei. ªi când te gândeºti cã nu va mai fi nicicând cum a fost, cã nuvor mai reveni nicicând, pe pãmânt, aceastã libertate ºi aceastã puritateºi aceastã bucurie. Niciodatã!

Publius îºi lãsã capul pe piept ºi oftã îndurerat.Ajunserã la strada Trepiedelor ºi, nu departe de Acropole, cei

doi prieteni se despãrþirã, fãrã a scoate o vorbã.Iulian pãtrunse în umbra Propileelor, ocoli Stoa Poichylé ºi

gravurile lui Marrhasius ce reprezentau luptele de la Marathon ºiSalamina, apoi micul templu al Victoriei Apteris ºi se apropie deParthenon.

Nu trebuia decât sã închidã ochii pentru a revedea superbul trupal Artemisei vânãtoarea. Îndatã ce ºi-i deschidea, marmuraParthenonului pãrea, la lumina soarelui, vie ºi aurie, ca trupul zeiþei.ªi, fãrã teamã de moarte, voia ca în faþa tuturor sã îmbrãþiºeze aceastãmarmurã caldã, însufleþitã de soare, ºi s-o sãrute ca pe un lucru sfânt.

111

Moartea zeilor

La câþiva paºi de el se aflau, îmbrãcaþi în veºminte întunecate ºicu feþele palide ºi severe, doi tineri, Grigore din Nazianz ºi Vasile dinCezareea. Eleniºtii îi socoteau drept duºmanii lor cei mai puternici ºise temeau de ei. Creºtinii nãdãjduiau ca cei doi prieteni sã devinãcândva Pãrinþi ai Bisericii.

Îl priveau pe Iulian.– Ce-o fi cu el astãzi? spuse Grigore. Aratã el a cãlugãr? Ce

miºcãri! Cum îºi închide ochii! Ce zâmbet!... Ai încredere cu adevãratîn evlavia lui, Vasile?

– L-am vãzut eu însumi plângând ºi rugându-se la bisericã...– Ce ipocrizie!– De ce vine atunci la noi, umblã dupã prietenie cu noi ºi discutã

despre Scripturi?– κi bate joc, sau vrea sã ne atragã de partea lui. Nu-l crede.

Este o ispitã!... Ia aminte, frate al meu, Imperiul roman cultivã în acesttânãr un mare rãu. Este un duºman.

Cei doi prieteni se îndepãrtarã, cu ochii plecaþi. Severele cariatideale Erehteionului, azurul luminos, templul alb al Apterei, Propileele,minunea universului, Parthenonul nu-i atrãgeau. Nu doreau decât unlucru: sã distrugã toate aceste lãcaºuri ale demonilor. Pe trepteleParthenonului, soarele proiecta în urma celor doi cãlugãri douã umbrelungi ºi negre.

– Vreau s-o vãd! gândea Iulian. Trebuie sã aflu cine este!

112

Dmitri Merejkovski

XIII

– Zeii i-au trimis pe muritori în lume, numai pentru vorbirea loraleasã.

– Ai spus-o perfect, Mamertin. S-o repeþi, cât timp îþi va mairãmâne în memorie. O voi înscrie în rând cu alte apoftegme! îi spuselui Mamertin avocatul la modã în Atena, prietenul ºi admiratorul sãu,profesorul de elocinþã Lampridius, în timp ce-ºi scotea din buzunartãbliþele.

– O spun! reluã Mamertin, schiþând un zâmbet de cochetãrie. Ospun! Oamenii au fost trimiºi de cãtre zei...

– Nu, nu, nu ai zis aºa, Mamertin! Ai zis mai bine: zeii i-autrimis pe muritori...

– Ah, da!... Zeii i-au trimis pe muritori în univers, numai pentrua-i pune sã vorbeascã elegant!

ªi Lampridius înscrise, entuziasmat, vorbele avocatului, ca pesentinþa unui oracol.

Aceasta se petrecea la o agapã literarã prieteneascã, pe care ooferea venerabilul senator roman Hortensius, nu departe de Pireu, învila tinerei ºi bogatei sale pupile Arsinoe.

În aceeaºi zi, Mamertin rostise o remarcabilã pledoarie înapãrarea bancherului Barnava. Nimeni nu se îndoia cã Barnava eraun ticãlos; avocatul poseda însã, în afara inefabilei sale elocinþe, oasemenea voce, încât una dintre nenumãratele sale adoratoare susþinea:

– Nu ascult niciodatã cuvintele lui Mamertin; nu am nevoie sãºtiu ce anume spune, nici despre cine vorbeºte. Mã îmbãt de sunetulglasului sãu, mai ales atunci când îl face sã scadã, la sfârºitul frazelor.

113

Moartea zeilor

E de necrezut: nu mai este un glas omenesc, ci un nectar divin, suspineleunei harpe eoliene!

Deºi oamenii din popor îl numeau pe cãmãtarul Barnava „bãutorde sânge, mâncãtor al bunurilor vãduvelor ºi orfanilor”, judecãtoriidin Atena îl achitaserã cu entuziasm pe clientul lui Mamertin.

Avocatul primise de la client cincizeci de mii de sesterþi ºi, lacina pe care o dãdea Hortensius în cinstea sa, era în mare vervã. Aveaînsã obiceiul de a se preface bolnav, pentru a se bucura de un rãsfãþsporit.

– Ah, cât sunt de obosit astãzi, prietenii mei! murmura, plângân-du-se. Sunt foarte bolnav... Unde e Arsinoe?

– Va veni îndatã. Arsinoe a primit acum, de la Muzeul dinAlexandria, un nou aparat de fizicã, de care se ocupã tot timpul. Darvoi da poruncã sã fie chematã, propuse Hortensius.

– Nu, nu trebuie, îi rãspunse avocatul, cu nepãsare. Dar ceabsurd! Fatã tânãrã, ºi fizica! Ce poatã sã aibã una cu alta? Aristofanºi Euripide le-au ºi ridiculizat, pe bunã dreptate, pe femeile savante.Arsinoe a ta este o capricioasã, Hortensius! Zãu cã, dacã nu era atât defermecãtoare, ar fi semãnat cu sculptura ºi cu matematicile ei...

Nu-ºi terminã fraza ºi aruncã o privire cãtre fereastrã.– Ce sã fac? rãspunse Hortensius; e o copilã rãsfãþatã, orfanã de

tatã ºi de mamã... Nu sunt decât tutorele ei ºi nu vreau s-o stingherescîn niciun fel...

– Da... da...Avocatul nu-l mai asculta, fiind preocupat peste mãsurã de sine

însuºi.– Prieteni, simt ...– Ce? ... Ce s-a întâmplat? întrebarã mai multe voci îngrijorate.– Simt... mi se pare... un curent de aer...– Sã închidem obloanele, propuse gazda.– Nu, ne-am sufoca. Dar mi-a obosit vocea atât de mult, astãzi...

Mâine trebuie sã suþin o altã apãrare... Daþi-mi un covor sub picioareºi pieptarul meu; mi-e teamã sã nu rãguºesc, la rãcoarea nopþii.

114

Dmitri Merejkovski

Hefestion, prietenul lui Publius ºi discipolul lui Lampridius, segrãbi sã-i aducã pieptarul lui Mamertin.

Era o bucatã de stofã pãroasã din lânã albã, frumos brodatã, decare avocatul nu se despãrþea niciodatã pentru ca, la cel mai mic riscde a rãci, sã-ºi apere preþiosul gâtlej.

Mamertin se îngrijea cu toatã atenþia. Se iubea pe sine cu ograþie atât de naivã, cu o tandreþe atât de miºcãtoare, încât fãrã sã vreaîºi forþa anturajul sã-i urmeze pilda.

– Plastronul acesta a fost brodat pentru mine de venerabilaFabiola! anunþã, zâmbind.

– Soþia senatorului? întrebã Hortensius.– Da. Vã voi povesti o anecdotã despre ea. Scriam odatã o scri-

soricã – e drept, foarte elegantã, dar într-adevãr o bagatelã de cincirânduri în limba greacã – unei alte doamne, una dintre admiratoarelemele, care-mi trimisese un coº cu cireºe minunate. Îi mulþumeam într-unmod agreabil, printr-o imitaþie dupã Pliniu. Dar închipuiþi-vã, prieteni,Fabiola a fost cuprinsã de o dorinþã atât de violentã de a-mi citiscrisoarea ºi de a o copia pentru colecþia ei, încât ºi-a trimis doi sclavipentru a-l pândi pe drum pe trimisul meu. Vãzându-se oprit noapteaîntr-un loc pustiu, acesta nu s-a simþit la îndemânã sã aibã de-a face cutâlharii; nu i-au fãcut niciun rãu, i-au dat bani ºi nu i-au luat decâtscrisoarea mea... pe care Fabiola a citit-o prima ºi chiar a învãþat-o pede rost.

– Cum sã nu! ªtiu, o ºtiu foarte bine! O, este o femeie remarcabilã!urmã Lampridius. Am vãzut eu însumi. Þine toate scrisorile tale închiseîntr-o casetã din lemn de lãmâi, ca pe adevãrate giuvaeruri. Le învaþãpe de rost ºi susþine cã sunt mai bune decât toate poeziile! Fabiolagândeºte, pe bunã dreptate: „De vreme ce Alexandru cel Mare pãstrapoemele lui Homer într-o lãdiþã de cedru, de ce sã nu þin ºi eu scrisorilelui Mamertin într-o casetã preþioasã?

– Prieteni, acest ficat de raþã în sos de ºofran este culmeadesãvârºirii! Vã sfãtuiesc sã-l gustaþi. Cine l-a pregãtit, Hortensius?

– Maestrul meu ºef Dedallus.

115

Moartea zeilor

– Bravo lui!... E-un adevãrat poet.– Te laºi copleºit de ficatul de raþã, dragul meu Garguillus! Poþi

sã-l numeºti poet pe un bucãtar? Nu le jigneºti astfel pe divinele muze,protectoarele noastre?

– Susþin ºi voi susþine mereu cã gastronomia este o artã tot atâtde înaltã ca ºi celelalte. E timpul sã se arunce prejudecãþile la gunoi,Lampridius!

Garguillus, director al cancelariei romane, era un bãrbat enorm,foarte gras, cu o guºã triplã, bãrbieritã ºi parfumatã cu scrupulozitate,ca ºi pãrul sãu cenuºiu, tuns scurt. Avea trãsãturi inteligente ºi nobile.Era socotit de mulþi ani drept un invitat indispensabil al tuturoradunãrilor literare din Atena.

Nu-i plãceau decât douã lucruri în viaþã: o masã bunã ºi un stilfrumos. Gastronomia ºi literatura se îmbinau, pentru el, într-o dublãsatisfacþie.

– Sã presupunem cã iau o stridie, declama el, ducându-ºi moluscala gurã, cu degetele sale frumoase încãrcate de inele cu ametist ºi rubin...Iau o stridie ºi o mãnânc...

O mâncã într-adevãr, închizându-ºi gura ºi plescãind din buzade sus, care avea o expresie deosebitã, lacomã ºi chiar hrãpãreaþã.Proeminentã, þuguiatã ºi rãsucitã nostim, semãna oarecum cu o micãtrompã de elefant. Când aprecia versurile sonore ale lui Ancreon sauMoschus, îºi miºca aceastã buzã cu tot atâta senzualitate ca atunci cânddegusta, la cinã, un sos din limbi de privighetoare.

– Mãnânc ºi-mi dau seama îndatã, urmã Garguillus cu seriozitate,cã stridia provine de pe þãrmurile Bretaniei, ºi nu din sudul Asiei saude la Tarente. Vreþi sã vedeþi? Sã-mi închid ochii ºi sã desluºesc din cemare provine peºtele?

– Dar ce cautã aici poezia? îl întrerupse Mamertin, enervat ºineplãcându-i faptul cã altul în afara lui intra în centrul atenþiei.

– Închipuiþi-vã, prietenii mei, urmã imperturbabil gastronomul,cã de multã vreme n-am mai fost pe þãrmul Oceanului, pe care-l iubescºi-l regret tot timpul. Pot sã vã asigur cã o stridie bunã poartã în asemenea

116

Dmitri Merejkovski

mãsurã gustul mãrii, sãrat ºi proaspãt, încât îmi e de-ajuns s-o mãnânc,ca sã mã închipui pe þãrmul mãrii imense. Îmi închid ochii ºi vãdvalurile, vãd stâncile, simt briza mãrii ceþoase, dupã cum spuneHomer!... Hai, spuneþi-mi sincer, care vers din Odiseea va trezi cuatâta limpezime în mine poezia mãrii, aºa cum poate s-o facã mireasmaunei stridii proaspete? Sau când despic o piersicã ºi-i sug zeama?Spuneþi-mi, pentru ce parfumul violetei sau al tradafirului sunt maipoetice decât aroma unei piersici? Poeþii descriu formele, culorile,sunetele; pentru ce gustul nu poate fi la fel de preþuit? Sunt pãreripreconcepute, prieteni. Gustul este o binefacere a zeilor, imensã ºiîncã necunoscutã. Împletirea gusturilor formeazã o armonie la fel derafinatã ca ºi cea a sunetelor. Susþin existenþa unei a zecea muze: muzaGastronomiei!

– S-o admitem pentru stridii ºi piersici; dar ce armonie, sau cefrumuseþe se poate afla într-un ficat de raþã în sos de ºofran?

– Tu cauþi oare frumuseþea, Lampridius, nu numai în idilele luiTeocrit, dar pânã ºi în cele mai grosolane comedii ale lui Plaut?

– Aºa e.– Ei bine, prietene, pentru mine, existã o poezie gastronomicã în

ficatul de raþã. Sunt într-adevãr gata sã-l încununez cu lauri, pentruaceastã poezie, pe Dedallus, la fel cum aº încununa o odã olimpicã dePindar!

Se ivirã pe prag doi invitaþi noi, Iulian ºi poetul Publius.Hortensius îi cedã lui Iulian locul de onoare, în timp ce Publius mâncadin priviri nenumãratele bunãtãþi. Judecând dupã noua sa hlamidã,fermiera cea bogatã trebuie cã decedase, iar fericiþii moºtenitori nu setocmiserã pentru onorariul epitafului.

Conversaþia îºi urmã cursul.Lampridius povestea cum se dusese cândva, la Roma, sã asculte,

din curiozitate, un predicator creºtin care tuna ºi fulgera împotriva„gramaticienilor” pãgâni. Gramaticienii – susþinea predicatorul – nu-iapreciazã pe oameni pentru virtutea lor, ci pentru stilul lor frumos. Eiconsiderã cã uciderea unui om este o crimã mai puþin gravã decât

117

Moartea zeilor

pronunþarea cuvântului homo cu o falsã aspiraþie. Iar Lampridiussusþinea cã, dacã predicatorii creºtini detestau în asemenea mãsurã stilulretorilor, era pentru faptul cã ºtiau ei singuri cã nu posedau mai multdecât un stil barbar, care distrugea elocinþa anticã ºi confund ignoranþacu virtutea, iar cel care vorbea bine, devenea pentru ei un suspect.

– În ziua în care va pieri elocinþa, va pieri Elada ºi va pieri Roma!Oamenii se vor schimba în animale mute ºi, tocmai pentru a atingeacest scop, predicatorii creºtini îºi folosesc stilul lor barbar!

– Cine ºtie, murmurã Mamertin, pe gânduri. Poate cã stilul estemai important decât virtutea, de vreme ce sclavii, barbarii ºi neroziipot sã fie virtuoºi.

Hefestion îi explica vecinului sãu semnificaþia exactã a sfatuluilui Cicero: Causam mendaciunculis adspergere.

– Mendaciunculis – adicã minciuni mãrunte. Cicero sfãtuieºtesã presari un discurs cu mici nãscociri. Admite minciuna, dacãînfrumuseþeazã stilul oratorului.

Se porni atunci o discuþie generalã asupra modului în care trebuiesã se înceapã un discurs, cu un anapest, sau cu un dactil.

Iulian se plictisea.Mãrturisi cu sinceritate cã nu se gândise niciodatã la aceasta ºi

cã, dupã pãrerea sa, oratorul trebuia sã se preocupe mult mai mult deideea de bazã a discursului sãu, decât de asemenea probleme mãruntede stil.

Mamertin, Lampridius ºi Hefestion se indignarã. Dupã ei,substanþa unui discurs avea prea puþinã importanþã; oratorului trebuiasã-i fie indiferent dacã vorbea în favoarea sau în defavoarea unui lucru.Sensul propriu-zis prezenta puþin interes; principalul consta înîmbinarea sunetelor, în melodie, în asonanþa muzicalã a literelor, careîngãduiau pânã ºi unui barbar care nu cunoºtea greaca sã simtãfrumuseþea discursului.

– Vã voi da un exemplu: douã versuri latine din Properþiu, spuseGarguillus. Veþi vedea forþa sunetelor ºi nulitatea sensului. Ascultaþi:

Et Veneris dominae volucres, mea, turba, columbae,Tingunt Gorgoneo punica rostra laca.

118

Dmitri Merejkovski

– Ce încântare! Fiecare literã cântã... Ce-mi pasã de sens? Toatãfrumuseþea stã în sunete, în îmbinarea vocalelor ºi consoanelor. Daupe aceste sunete virtutea civicã a lui Juvenal ºi filosofia lui Lucreþiu.Zãu aºa, fiþi atenþi, câtã dulceaþã e în aceastã ºoaptã:

Et Veneris dominae volucres, mea turba, columbae!Cuprins de încântare, plescãi din buze.Recitarã cu toþii versurile lui Properþiu, fãrã a ajunge sã se sature

de farmecul lor ºi stârnindu-se reciproc, în schimb, la o orgie literarã.– Ascultaþi numai, murmurã Mamertin, cu glasul sãu eolian:

Tingunt Gorgoneo...– Tingunt Gorgoneo! repetã conducãtorul cancelariei. Pe Pallas!

Este o plãcere pânã ºi pentru cerul gurii! Parcã ai înghiþi o gurã de vincald amestecat cu miere din Attica! Tingunt Gorgoneo... Remarcaþicâte g-uri succesive. ªi mai departe:

...punica rostra laca.– Uimitor! Neasemuit! mârâia Lampridius, închizându-ºi ochii.Iulian se simþea ruºinat ºi, în acelaºi timp, amuzat de aceastã

beþie de sunete.– Cuvintele trebuie sã fie uºor golite de sens, conchise grav

Lampridius. Trebuie sã curgã, sã freamãte, sã cânte, fãrã a se agãþa deauz ºi de inimã: numai atunci reiese adevãrata plãcere a frumuseþii lor.

Pe pragul uºii de pe care Iulian nu-ºi lua ochii apãru ca o umbrã,fãrã zgomot, fãrã a fi zãritã de alþii, o figurã albã ºi mândrã.

Obloanele deschise lãsau sã pãtrundã clarul de lunã, care se topeaîn sclipirile roºii ale fãcliilor, pe podeaua lucioasã ca o oglindã ºi pefrescele care-l reprezentau pe Endimion adormit, mângâiat de Phoebe.

Apariþia nu se miºca mai mult decât o statuie.Anticul peplum grecesc din lânã albã ºi suplã cãdea în cute lungi,

strânse sub piept de o centurã. Clarul de lunã îºi arunca lumina asuprã-i,dar figura rãmãsese în umbrã. Noua venitã îl privea pe Iulian, iar acestao privea la rândul sãu. κi zâmbeau unul altuia, ºtiind cã nu-i observanimeni. Ea asculta, cu un deget la buze, spusele oaspeþilor.

119

Moartea zeilor

Deodatã Mamertin, care discuta cu Lampridius asupraparticularitãþilor gramaticale ale primului ºi celui de-al doilea aorist,strigã:

– Arsinoe!... În sfârºit!... Te-ai decis sã-þi pãrãseºti pentru noifizica ºi statuile?

Era aceeaºi aruncãtoare a discului pe care o vãzuse Iulian, cu olunã în urmã, în palestra pãrãsitã. Poetul Publius, care cunoºtea toateungherele Atenei, reuºise sã fie prezentat lui Hortensius ºi Arsinoei ºi-lintrodusese pe Iulian în casã.

Tatãl tinerei fete, bãtrânul senator roman Helvidius Priscus,murise în ultimii ani ai domniei lui Constantin cel Mare, încredinþându-le pe cele douã fiice, Arsinoe ºi Mirrha, pe care le avusese cu oprizonierã gotã, lui Hortensius, pe care-l stima pentru dragostea luifaþã de Roma anticã ºi ura faþã de creºtinism. O rudã îndepãrtatã aArsinoei, care deþinea mari ateliere de fabricat purpurã în Sidon, îºilãsase nemãsurata avere tinerei fete.

Virtuþile creºtine ºi moravurile patriarhale din Roma i se pãreauacesteia deopotrivã de vrednice de urã; doar figurile femeilorindependente, precum Aspasia, Cleopatra ºi Sapho îi captau, încã dincopilãrie, gândirea.

Nu declarase ea odatã, cu naivitate, uluindu-l pe Hortensius, cãar fi preferat mai degrabã sã devinã o curtezanã frumoasã ºi liberã,decât sã se transforme într-o mamã de familie, sclavã a soþului, „la felca toate celelalte”? Aceste cinci cuvinte: „la fel ca toate celelalte” eraude ajuns pentru a o umple de tristeþe ºi dezgust. La o vreme, Arsinoese simþi atrasã de istoria naturalã ºi lucrã cu savanþi renumiþi la muzeuldin Alexandria. Teoriile atomiste ale lui Epicur, Democrit ºi Lucreþiuo captivaserã; îi plãcea studiul, care-i elibera sufletul de „spaima zeilor”.

Cu aceeaºi pasiune aproape bolnãvicioasã, se consacrase apoisculpturii ºi venise la Atena, anume pentru a studia cele mai frumoaseopere ale lui Fidias, Scopas ºi Praxiteles.

– Tot despre gramaticã discutaþi? se adresã cu ironie invitaþilorfiica lui Helvidius Priscus, intrând în sala ospãþului. Nu vã jenaþi;

120

Dmitri Merejkovski

continuaþi. Nu vã voi certa; mi-e prea tare foame, dupã ziua mea delucru. Sclavã, toarnã-mi vin! Prieteni, urmã Arsinoe aºezându-se, vãfaceþi vrednici de milã, cu toate citatele voastre din Demostene ºiregulile lui Quintilian... Luaþi seama! Retorica vã va duce la pierzanie...Aº fi vrut sã vãd, în sfârºit, un om cãruia sã nu-i pese nici de Homer,nici de Cicero, care sã vorbeascã fãrã a se gândi la aspirate, la sintaxãºi la îmbinarea literelor. Iulian, hai sã mergem pe þãrmul mãrii, dupãcinã; nu vreau sã aud astãzi discuþii despre dactili ºi anapeste.

– Mi-ai ghicit gândul, Arsinoe, mormãi Garguillus, care abuzasede ficatul de raþã ºi simþea aproape de fiecare datã, la sfârºitul cinei, pemãsurã ce i se îngreuna stomacul, o aversiune faþã de literaturã.Litterarum intemperantia laboramus, dupã cum spunea Seneca.Aceasta-i nenorocirea! Suferim de nesaþ literar. Ne otrãvim singuri!

ªi, dus pe gânduri, scoase deodatã din buzunar o scobitoare dedinþi, în timp ce figura sa exprima dezgustul ºi plictiseala.

121

Moartea zeilor

XIV

Coborârã pe aleea cu chiparoºi care ducea pânã la mare ºi pecare luna o scãlda în argint, pânã departe, în zare. Valurile se spãrgeau,lovindu-se de malul cretos. Acolo se afla o bancã semicircularã.Deasupra ei, Artemisa vânãtoarea, în tunicã scurtã, cu semiluna înpãr, tolba pe umãr ºi doi ogari la picioare, pãrea vie.

Se aºezarã.Arsinoe îi arãtã lui Iulian dealul Acropolei, cu coloanele

Parthenonului care abia se desluºeau, ºi reluã conversaþia de la primelelor întâlniri.

– Priveºte cât este de frumos!... ªi tu voiai sã distrugi asta, Iulian?El îºi plecã ochii, fãrã a scoate o vorbã.– M-am gândit mult la ceea ce mi-ai spus ultima oarã, despre

smerenia voastrã, urmã încet Arsinoe. Alexandru, fiul lui Filip, a fostoare smerit? ªi totuºi, nu este mare ºi superb?

Iulian tãcea.– ªi Brutus, Brutus, ucigaºul lui Caesar! Dacã Brutus ºi-ar fi

întins obrazul stâng atunci când a fost pãlmuit pe dreptul, crezi cã ar fifost mai sublim? Sau poate, îl socotiþi drept un ticãlos, voi ãºtia,galileenii? De ce mi se pare uneori, Iulian, cã eºti ipocrit ºi cã acestestraie negre nu se lipesc de trupul tãu?

κi întoarse deodatã spre Iulian faþa luminatã de lunã ºi-l fixãstãruitor.

– Ce doreºti, Arsinoe? ºopti Iulian, albindu-se la faþã.– Vreau sã-mi fii duºman pe faþã! strigã fata. Nu poþi sã te strecori

aºa, fãrã sã spui cine eºti. Mã gândesc adesea cã ar fi mai bine ca

122

Dmitri Merejkovski

Atena ºi Roma sã se prefacã în ruine. E mai bine sã arzi un cadavru,decât sã-l laºi fãrã mormânt. Iar toþi prietenii noºtri, gramaticienii, retorii,poeþii de panegirice imperiale, sunt trupul putrezit al Greciei ºi al Romei.Inspirã teamã, asemenea morþilor! O, puteþi oare învinge voi, galileenii?În curând, nu vor mai rãmâne pe pãmânt decât cadavre ºi ruine. Iar tu,Iulian... Ba nu!... E cu neputinþã! Nu cred sã fii de partea lor, împotrivaEladei, împotriva mea!...

Iulian stãtea în faþa ei, palid ºi mut. Vru sã plece; ea îl opri, þinându-lde mânã.

– Spune-mi cã-mi eºti duºman, spuse ea, cu o dureroasã sfidareîn glas.

– Arsinoe!... De ce?– Spune tot!... Vreau sã ºtiu. Nu simþi cât de aproape suntem

unul de altul? Sau þi-e teamã?– Peste douã zile plec de la Atena, ºopti Iulian.– De ce?... Unde te duci?– Mã cheamã împãratul la Curte... Poate, pentru a muri. Am

impresia cã te vãd pentru ultima oarã...– Iulian, nu crezi în El? strigã Arsinoe, cãutând sã scruteze ochii

cãlugãrului.– Mai încet! Mai încet!Se ridicã, pãºi cu prudenþã, cercetã cu privirea drumul argintat

de lunã, tufiºurile, pânã ºi marea, ca ºi cum i-ar fi fost teamã sã vadãrãsãrind vreun spion al împãratului.

Se întoarse apoi ºi se aºezã, liniºtit. Sprijinindu-se de marmurãcu o mânã, îºi apropie buzele de urechea Arsinoei, atât de aproape,încât o fãcu sã-i simtã rãsuflarea caldã, ºi ºopti în grabã:

– Sã cred în El!... Ascultã, domniþã, îþi spun acum ceea ce nu amîndrãznit niciodatã sã-mi spun mie însumi. Îl urãsc pe Galilean! Daram minþit de când mã ºtiu. Minciuna mi-a pãtruns în suflet, s-a agãþatde el, la fel ca haina aceasta neagrã de trupul meu. Îþi aduci aminte detunica otrãvitã a lui Nessus? Hercule ºi-a smuls-o împreunã cu bucãþidin carnea sa; ºi totuºi, tunica l-a înãbuºit. ªi eu mã voi înãbuºi, înminciuna galileanã!

123

Moartea zeilor

Pronunþa fiecare cuvânt cu un efort penibil. Arsinoe îl privi.Chipul sãu schimonosit de suferinþã ºi de urã i se pãru ciudat.– Liniºteºte-te, prietene, ºopti ea, spune-mi totul, voi înþelege

mai bine ca oricine.– Aº vrea sã vorbesc ºi nu ºtiu, rânji Iulian. Am tãcut prea multã

vreme. Vezi, Arsinoe, pentru cel ce le-a cãzut pe mânã, s-a terminat!...Înþelepþii cei umili denatureazã în asemenea mãsurã, îl învaþã atât debine sã mintã ºi sã se prefacã, încât este cu neputinþã sã-ºi mai revinã!

Tot sângele îi nãvãli în cap îngroºându-i vinele ºi ºopti, cu dinþiistrânºi:

– Este o laºitate, o laºitate galileanã sã-þi urãºti vrãjmaºul, aºacum îl urãsc eu pe Constanþiu, ºi sã-l iert, sã mã plec la picioarele saleca un ºarpe, sã-l implor cu umilul obicei creºtinesc: „Încã un an, maiîngãduie-i un an robului tãu slab de înger Iulian, dupã aceea, facã-sedupã voia ta, a ta ºi a sfetnicilor tãi, tu care eºti îndrãgit de Dumnezeu!...”Câtã josnicie!

– Nu, Iulian, protestã Arsinoe. Vei învinge! Puterea ta stã înminciunã... Îþi aduci aminte de fabula lui Esop Mãgarul în pielea leului?În ceea ce ne priveºte, este exact contrariul: leul este în pielea mãgarului,iar eroul – în straie de cãlugãr! ªi ce spaimã îi va cuprinde pe ei, cândîþi vei arãta deodatã ghearele! Câtã bucurie, ºi ce groazã!... Recunoaºte,tu vrei puterea.

– Puterea! strigã Iulian, îmbãtat de sunetul cuvântului, trãgânddin plin în piept aerul proaspãt al nopþii... Puterea!... O, numai un an,câteva luni, câteva zile, ºi le voi învãþa pe toate fãpturile astea târâtoareºi veninoase ce înseamnã vorba Învãþãtorului: „Ce este al cezarului,este al cezarului!”. Jur pe Zeul-Soare cã-i vor da cezarului ceea ce-iaparþine.

κi înãlþã capul, ochii îi lucirã de mândrie ºi de furie, iar chipul îiîntineri, luminându-se. Arsinoe îl contemplã, zâmbind. Dar el îºi plecãdin nou capul, cãzu la loc pe bancã ºi, încruciºându-ºi ca de obiceibraþele pe piept precum cãlugãrii, îngãimã:

– Nu, nu; de ce sã-mi fac iluzii? Asta nu se va întâmpla niciodatã.

124

Dmitri Merejkovski

Voi pieri. Mã va înãbuºi mânia... Ascultã: în fiecare noapte, dupã cemi-am petrecut ziua în genunchi pe la biserici, plecat în faþa unormoaºte, mã întorc acasã frânt, ostenit; mã arunc pe pat ºi plâng, îmimuºc hainele, ca sã nu þip de durere. O, tu nu cunoºti încã, Arsinoe,grozãvia ºi infecþia galileanã în care agonizez de douãzeci de ani, fãrãa putea sã mor; pentru cã noi, creºtinii, avem vitalitatea ºarpelui, carese reface, chiar dacã-l tai!... Mi-am cãutat mai întâi mângâierea înbinefacerile teurgilor ºi ale înþelepþilor. Zadarnic. Nu mã potrivescnici cu unii, nici cu ceilalþi. Sunt rãu ºi aº vrea sã fiu încã ºi mai rãu! Sãfiu puternic ºi teribil ca diavolul, unicul meu frate!... Dar de ce, de cenu pot uita cã existã frumuseþea? Pentru ce mi-ai ieºit în cale, fãpturãfãrã milã?

Cu o miºcare spontanã, Arsinoe îºi încolãci braþele goale în jurulgâtului lui Iulian; îl atrase cãtre ea atât de tare, încât el îi simþi trupulproaspãt, ºi-i ºopti:

– ªi dacã aº fi venit la tine, tinere, în chip de profeticã Sibilã, casã-þi anunþ gloria? Tu eºti singurul în viaþã, printre morþi! Eºti superb!Ce-mi pasã mie cã nu ai aripile albe ca ale lebedelor, ci negre ºi pieziºe,cã unghiile tale seamãnã cu ghearele pãsãrilor de pradã? Îi iubeºti petoþi cei rãzvrãtiþi ºi pe cei osândiþi, înþelegi, Iulian? Mie îmi plac vulturiimândri ºi singuratici, mai mult ca lebedele albe. Numai... cautã sã fiiîncã ºi mai semeþ, încã ºi mai rãu! Îndrãzneºte sã fii astfel, pânã lacapãt. Minte fãrã sã te ruºinezi: e mai bine sã minþi, decât sã te umileºti.Nu-þi fie teamã de urã: e forþa nestãvilitã a aripilor tale. Dacã vrei, haisã încheiem o înþelegere: tu sã-mi dai puterea ta, iar eu – frumuseþea.Vrei, Iulian?

Vedea din nou, ca în palestrã, prin cutele uºoare ale peplum-uluiantic, liniile pure ale trupului gol al Artemisei vânãtoarea ºi i se pãreacã strãluceºte fraged ºi auriu, prin þesãtura uºoarã.

κi simþi capul învârtindu-se: în semiîntunericul razelor de lunãcare-i învãluia, îºi dãdu seama cã de buzele sale se apropiau alte buze,surâzãtoare ºi îndrãzneþe.

125

Moartea zeilor

Gândi pentru ultima oarã:„Trebuie sã plec. Nu mã iubeºte ºi nici nu mã va iubi vreodatã.

Vrea numai puterea”.Dar adãugã îndatã, cu un zâmbet slab:„Ei, dacã e sã fie o pãcãlealã... las’ sã fie!”.ªi rãceala sãrutului lacom ºi ciudat al Arsinoei îl pãtrunse pânã

în inimã, ca rãcoarea morþii.I se pãrea cã Artemisa însãºi coborâse pânã la el, în lumina

transparentã a lunii, ºi cã-l îmbrãþiºa, înºelãtoare ca o razã fugarã.

** *

A doua zi de dimineaþã, Vasile din Cezareea ºi Grigore dinNazianz îl întâlnirã pe Iulian într-o bazilicã din Atena. Se ruga îngenunchi. Cei doi prieteni îl privirã, surprinºi. Nu vãzuserã niciodatãpânã atunci, pe trãsãturile sale, o asemenea expresie de umilinþã seninã.

– Frate, îi ºopti Vasile lui Grigore, am pãcãtuit: cel pe care l-amosândit în gând este un om drept.

Grigore clãtinã din cap:– Sã mã ierte Domnul dacã am greºit, spuse încet, fãrã sã-ºi ia

de pe Iulian privirea adâncã ºi pãtrunzãtoare. Aminteºte-þi numai,Vasile, cât de adesea, sub înfãþiºarea îngerilor celor mai nevinovaþi, leapare oamenilor diavolul însuºi, pãrinte al minciunii.

126

Dmitri Merejkovski

XV

Pe suportul unei lãmpi în formã de delfin se aflau sculele unuibãrbier. Flacãra pãrea slabã; cãzând drept pe perdele, razele dimineþiiumpleau încãperea cu o nuanþã densã violet-purpurie. Mãtaseaperdelelor era vopsitã cu purpura cea mai aleasã – cea de Tyr.

– Ipostas? Ce înseamnã fiecare ipostas al Treimii? Nicio fãpturãumanã nu îl poate concepe. N-am dormit toatã noaptea ºi m-am totgândit. Dar nu m-am ales decât cu o durere cumplitã de cap... Bãiete,dã-mi prosopul ºi sãpunul.

Astfel vorbea un personaj cu un aer de om însemnat, purtând pecap mitra ºi semãnând cu suveranul sacrificator sau cu un mare stãpânasiatic: era marele bãrbier ºi frizer al fãpturii sacre a împãratuluiConstanþiu.

În mâinile sale îndemânatice, briciul zbura cu o graþie ºi cu ouºurinþã fãrã seamãn. Pãrea sã îndeplineascã o ceremonie tainicã ºisacrã. În afarã de Eusebiu, îl mai însoþea marele ºambelan al încãperilorpersonale ale augustului stãpân, omul cel mai puternic din imperiu;mai erau nenumãraþii cubiculari ce aduceau diferite vase, esenþe pentrufrecþii, prosoape, precum ºi doi copilandri care purtau planºe.

În timpul ceremoniei bãrbieritului, îi fãceau vânt împãratului cuplanºele lor fine, care înfãþiºau serafimi cu ºase aripi, fãcute dupãmodelul rypidelor cu care diaconii alungã, în timpul Liturghiei, muºteledeparte de Sfânta Cuminecãturã. Bãrbierul abia terminase obrazuldrept al împãratului ºi-l începea pe cel stâng, sãpunit dinainte cu ospumã din esenþe arabe, poreclitã spuma Afroditei. Aplecat deasupraurechii lui Constanþiu, îi ºoptea în aºa fel, încât sã nu-l poatã auzi nimeni:

127

Moartea zeilor

– O, stãpâne iubit de Dumnezeu, spiritul tãu universal estesingurul care poate sã desluºeascã ce înseamnã ipostasurile Tatãlui,Fiului ºi Duhului Sfânt. Nu-i asculta pe episcopi. Acþioneazã cum îþiva plãcea þie, ºi nu cum le va plãcea lor. Ar trebui sã-l osândeºti peAtanasie, patriarhul Alexandriei, ca fiind nesupus, hulitor, rãsculat.Domnul, Creatorul te va învãþa El însuºi pe Sfinþia Ta, în cine ºi cumtrebuie sã creadã supuºii tãi. Dupã pãrerea mea, arienii afirmã pe bunãdreptate cã a fost o vreme când Fiul nu exista. ªi nici consubstanþia-litatea.

În acea clipã însã, Constanþiu se privi în enorma oglindã de argintlustruit ºi, pipãindu-ºi cu mâna partea catifelatã ºi proaspãt rasã aobrazului drept, îl întrerupse pe bãrbier:

– Mi se pare cã nu e destul de neted!... Nu-i aºa? Ai putea sã maidai o datã... Ce-mi spuneai de consubstanþialitate?

Bãrbierul, care cãpãtase din partea episcopilor Ursaciu ºiValentin de la Curte un talant de aur pentru a-l pregãti pe împãrat învederea noii profesiuni de credinþã, îi vorbi ºoptind insinuant la ureche,în timp ce-ºi trecea briciul cu o asemenea blândeþe pe gâtul sãu, încâtpãrea sã-l mângâie. Dar în acea clipã se apropie de împãrat Paul, ºefulsilenþiarilor, supranumit Catena.

I se spunea astfel, deoarece rapoartele sale perfide o învãluiaupe victima aleasã în cercuri de nepãtruns. Chipul sãu efeminat eraspân ºi frumos ºi, judecat dupã înfãþiºare, se putea presupune cã erade o modestie îngereascã. Avea ochi negri, languroºi, pãºea fãrãzgomot, cu miºcãri feline pline de graþie. Purta peste haine o panglicãlatã de o culoare albastru închis, pusã cruciº, ca un semn anume cã sebucura de favoarea împãratului.

Cu un gest suplu ºi autoritar, Paul Catena îl îndepãrtã pe bãrbierºi-i ºopti lui Constanþiu la ureche:

– O scrisoare a lui Iulian. Am interceptat-o azi-noapte.Binevoieºte s-o citeºti.

Constanþiu se repezi sã smulgã scrisoarea din mâna lui Paul, odeschise ºi citi. ªopti apoi decepþionat:

128

Dmitri Merejkovski

– Fleacuri! Încercãri de retoricã. Îi trimite în dar unui sofist osutã de fructe pârguite ºi scrie o laudã în onoarea fructelor ºi anumãrului o sutã...

– O! E-un vicleºug! observã Catena.– Adevãrat? întrebã Constanþiu. Existã dovezi?– Niciuna.– Atunci, ori este foarte iscusit, ori...– Ce-a vrut sã spunã Eternitatea Ta?– Ori e nevinovat.– Cum îþi va fi voia, murmurã Paul.– Cum îmi va fi voia? Vreau sã fiu drept, pur ºi simplu drept; nu

ºtii asta? Am nevoie de dovezi...– Aºteaptã, ºi le vom gãsi.Se apropie un alt turnãtor: un tânãr persan, pe nume Mercur,

pitar al Curþii, aproape un copilandru. Era nu mai puþin temut ca PaulCatena ºi numit, în glumã, „demnitarul viselor”. Dacã visul profeticputea sã aibã un sens nefavorabil pentru persoana împãratului, Mercurasculta ºi se grãbea sã raporteze. Multe victime plãtiserã cu bunurile ºicu cariera lor nesocotinþa de a fi vãzut în vis ceea ce n-ar fi trebuitnicicând sã vadã. ªtiind aceasta, curtenii cei ºmecheri îl încredinþaserãcã suferã de insomnie ºi cã-i invidiazã pe legendarii locuitori aiAtlantidei, care dormeau, dupã Platon, fãrã sã viseze vreodatã. Persanulîi îndepãrtã pe cei doi eunuci etiopieni, care legau ºnururile de laîncãlþãrile verzi brodate cu fir de aur ale împãratului. Sãrutã picioareleacestuia ºi se gudurã, privindu-l în ochi ca un câine care aºteaptãporunca stãpânului.

– Sã mã ierte Eternitatea Ta! ºopti micul Mercur. Nu m-am pututabþine sã nu alerg la tine. Gaudantius a avut un vis urât. Te-a vãzut cuhlamida ruptã ºi cu o cununã de spice scuturate...

– Ce-nseamnã asta?– Spicele scuturate anunþã foametea, iar purpura ruptã... Nu

îndrãznesc sã spun...– Boalã?

129

Moartea zeilor

– Poate mai rãu încã. Soþia lui Gaudantius mi-a mãrturisit cã eli-a întrebat pe auguri. Dumnezeu ºtie ce i-or fi spus!

– Bine, vom mai vorbi. Vino disearã.– Ba nu disearã! Imediat! Îngãduie-mi o întrebare simplã. Fãrã

supãrare... Mai este ºi treaba cu feþele de masã...– Care feþe de masã?– Ai uitat? În Aquitania, la un banchet, masa era învelitã cu douã

feþe, cu bordurile de purpurã atât de late, încât alcãtuiau o hlamidãîmpãrãteascã.

– Mai late de douã degete? Dupã rânduialã, am îngãduit douãdegete...

– O, mult mai mult! O hlamidã împãrãteascã... Se poate permiteun asemenea sacrilegiu?

Mercur nu mai prididea sã dea glas tuturor pârilor.– La Delphi s-a nãscut un monstru: patru urechi, patru ochi,

douã râturi... acoperit în întregime cu pãr... Augurii spun cã e un semnrãu... cã Sfântul Imperiu se va împãrþi...

– Vom vedea. Scrie ordonat totul ºi adu-mi.Împãratul îºi termina toaleta de dimineaþã. Se mai privi o datã în

oglindã ºi, cu o pensulã finã, luã o picãturã de fard roºu dintr-o casetãdin filigran de argint semãnând cu o cutie pentru moaºte, cu o crucemicã deasupra ei. Constanþiu era habotnic. La el, crucile de smalþ ºimonogramele lui Hristos împodobeau pânã ºi ultimul bibelou. Sepregãteau, pentru folosinþa lui, farduri foarte rare ºi foarte scumpe,numite purpurissima, fãcute din spumã trandafirie de la scoicile depurpurã puse la fiert. Cu multã îndemânare, Constanþiu îºi întinse unstrat subþire pe obrajii uscãþivi ºi negricioºi. Din încãperea numitãPorphyria, unde se pãstrau, într-un dulap pentagonal, veºminteleîmpãrãteºti, eunucii aduserã dalmatica imperialã, þeapãnã, grea de atâtaaur ºi nestemate, cu lei ºi dragoni brodaþi pe purpura viorie.

În sala mare a palatului urma sã aibã loc, în acea zi, conciliularian.

Gãrzile palatului ºi marii demnitari se înºiraserã pe douã rânduri,muþi ca niºte statui ºi þinându-ºi de-a curmeziºul sãbiile lungi de

130

Dmitri Merejkovski

paisprezece coþi. Purtat de ofiþerul Darurilor Imperiale (comessacrarum Largitionum), stindardul din stofã cu fir de aur al luiConstantin – labarum-ul având deasupra monograma lui Hristos –foºnea ºi strãlucea. Gãrzile mute (silentiarii) alergau în faþã ºi, cugesturile lor, impuneau tuturor celor de faþã liniºtea.

În galerie, împãratul se întâlni faþã-n faþã cu împãrãteasa EusebiaAurelia. Era o femeie coaptã, cu faþa palidã ºi obositã, cu trãsãturifine ºi nobile. Uneori, în ochii ei pãtrunzãtori se aprindea o ironierãutãcioasã. Încruciºându-ºi braþele pe pieptarul încãrcat de rubine ºisafire ºlefuite în formã de inimã, împãrãteasa îºi înclinã capul ºipronunþã obiºnuitul salut de dimineaþã:

– Am venit sã mã bucur de vederea ta, soþul meu cel iubit deDumnezeu. Cum a binevoit Sfinþia Ta sã doarmã?

La un semn al ei, doamnele de onoare care o însoþeau seîndepãrtarã, iar ea ºopti încet, pe un ton mai sincer ºi mai simplu:

– Iulian trebuie sã se prezinte astãzi în faþa ta. Fã-i o primirebinevoitoare. Nu da crezare rapoartelor. E un biet copilandrunevinovat. Te va rãsplãti Dumnezeu dacã-i acorzi iertarea, doamne!

– O ceri tu pentru el?Soþul ºi soþia îºi aruncarã o privire rapidã.– ªtiu, spuse ea, cã ai întotdeauna încredere în mine; fã sã fie tot

astfel, ºi de data aceasta. Iulian este un rob credincios. Nu mã refuza...Fii bun cu el...

ªi-i dãrui unul dintre acele zâmbete care exercitaserã, pânã atunci,o forþã irezistibilã asupra inimii împãratului.

De sub porticul despãrþit de salã printr-o draperie, din spatelecãreia îi plãcea împãratului sã asculte ceea ce se petrecea în timpulconciliilor, un cãlugãr cu o tonsurã în formã de cruce ºi îmbrãcat cu otunicã cu capiºon colobia, din postav grosolan, se apropie de el. EraIulian.

– Îl salut pe binefãcãtorul meu, triumfãtorul ºi gloriosul împãratAugust Constanþiu. Sã mã ierte Sfinþia Ta!

– Suntem fericiþi sã te vedem, fiul meu.

131

Moartea zeilor

Vãrul lui Iulian îºi întinse mãrinimos mâna cãtre buzele lui. Iuliansãrutã aceastã mânã, care se scãldase în sângele tatãlui sãu, al frateluisãu, al tuturor rudelor sale.

κi îndreptã apoi spinarea, palid, cu ochii scânteietori fixaþi asupravrãjmaºului. Strângea mânerul unui pumnal ascuns sub cuteleveºmântului. Ochii cenuºii ai împãratului ardeau de orgoliu ºi, din cândîn când numai, alunecau în altã parte, încãrcaþi de o maliþioasã prudenþã.Era cu un cap mai scund decât Iulian, lat în umeri, îndesat ºi solid, cupicioarele arcuite ca ale bãtrânilor rãzboinici obiºnuiþi cu îndelungicavalcade. Pielea brunã întinsã pe tâmple avea un luciu neplãcut. Buzelesubþiri erau strânse cu strãºnicie, ca la oamenii cãrora le plac mai presusde toate ordinea ºi punctualitatea. O asemenea expresie se întâlneºteadesea la bãtrânii profesori pedanþi.

Lui Iulian toate acestea i se pãreau detestabile: simþea o furieanimalicã punând stãpânire asuprã-i. Neavând puterea de a scoate ovorbã, îºi plecã ochii ºi respirã cu greu.

Constanþiu zâmbi, gândindu-se cã tânãrul cãlugãr nu putuse sã-isusþinã privirea autoritarã ºi trebuia sã fie tulburat de mãreþia sasupraomeneascã de împãrat roman.

Vorbi, cu preþiozitate ºi bunãvoinþã:– Nu te teme de nimic! Pleacã liniºtit. Bunãtatea noastrã nu-þi va

pricinui niciun rãu ºi-l va copleºi, de-acum încolo, cu binefacerile sale,pe cel rãmas orfan.

Iulian intrã în sala de conciliu, iar împãratul trase cu urechea dinspatele draperiei ºi urmãri, ironic, discuþiile.

Recunoscu mai întâi vocea principalului demnitar al poºteiimperiale, Gaudensius – cel care avusese un vis urât.

– Se þine un conciliu dupã altul, se plângea Gaudensius. Când laSmirna, când la Sardes, la Antiohia, la Constantinopol. Se discutã mereufãrã a se ajunge la o înþelegere, dar trebuie sã se dovedeascã milã ºifaþã de caii de poºtã. Din zece cai la câte un popas, abia dacã s-ar gãsiunul pe care episcopii sã nu-l fi istovit. Dacã se mai þin încã cinciconcilii, caii nu vor mai fi buni decât de trimis la ecarisaj ºi niciun car

132

Dmitri Merejkovski

nu va mai avea roþi!... ªi cu toate acestea, veþi vedea cã episcopii tot nuvor cãdea la învoialã asupra chestiunii!

– De ce nu înaintezi, Gaudensius, un raport împãratului, pe temaaceasta?

– Mi-e teamã cã nu voi fi crezut ºi cã voi fi acuzat de nelegiuire,de lipsã de respect faþã de nevoile Bisericii...

În uriaºa salã rotundã, cu o cupolã susþinutã de coloane demarmurã frigianã, domnea o cãldurã sufocantã. Razele oblice alesoarelui pãtrundeau prin ferestre. Sunetul vocilor amintea de zumzetulunui roi de albine. Pe o estradã era instalat tronul imperial, sella aurea,cu picioare în formã de labe de leu încrustate cu fildeº ºi încruciºate,asemenea scaunelor consulilor romani.

Lângã tron, marele preot Pafnutis susþinea, cu faþa îmbujoratãdin pricina discuþiei:

– Eu voi pãstra în fond ceea ce m-au învãþat pãrinþii mei. Dupãsimbolul sfântului nostru pãrinte Atanasie, patriarhul Alexandriei,trebuie adorat un singur Dumnezeu în Treime ºi Treimea într-un singurDumnezeu. Tatãl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Sfântul Duheste Dumnezeu, ºi totuºi nu alcãtuiesc laolaltã decât un singurDumnezeu.

ªi ca ºi cum ar fi zdrobit un duºman nevãzut, îºi lovi enormulpumn drept în palma stângã ºi cuprinse întreaga asistenþã cu o privirevictorioasã.

– Aceasta este tradiþia pe care am primit-o de la pãrinþii mei, peaceasta o voi pãstra!

– Ce este? Ce spune? întrebã Ozius, un bãtrân centenar,contemporan cu sinodul de la Niceea. Unde mi-e cornetul?

I se citeau pe obraz semnele unei dureroase buimãceli. Era surdºi aproape orb. Diaconul care-l însoþea îi duse la ureche cornetulacustic.

Un cãlugãr slab ºi palid se tot agãþa de odãjdiile lui Pafnutis.– Pãrinte Pafnutis! striga el, vrând sã domine rumoarea. Ce-i

asta?... Pentru un singur cuvânt!... Nu-i tot acelaºi lucru?

133

Moartea zeilor

Cãlugãrul începu sã povesteascã lucrurile îngrozitoare pe carele vãzuse la Alexandria ºi Constantinopol.

Celor ce nu se învoiau sã primeascã Sfânta Împãrtãºanie înbisericile eretice, arienii le deschideau gura cu niºte cleºti de lemn ºile-o introduceau cu forþa. La acest procedeu erau supuºi ºi copiii.Zdrobeau sau ardeau sânii femeilor. În biserica Sfinþilor Apostoliavusese loc o luptã atât de îngrozitoare între arieni ºi ortodocºi, încâtcisterna se umpluse cu sânge, care cursese apoi, pe trepte, în piaþa dinfaþa clãdirii. La Alexandria, guvernatorul Sebastian pusese sã fie bãtutecu ramuri de palmier cu þepi fecioarele, astfel încât multe pieriserã ºitrupurile lor rãmãseserã neîngropate, în faþa porþilor oraºului. Toateacestea – pentru o literã, o iotã.

– Pãrinte Pafnutis, insista palidul cãlugãr, numai pentru o iotã!Sfânta Scripturã nici mãcar nu conþine cuvântul substanþial. Pentru cene tot chinuim unii pe alþii?... Gândiþi-vã, pãrinte; e îngrozitor!

– Altfel, îl întrerupse marele preot, supãrându-se, ar trebui sã neîmpãcãm cu câinii ãºtia nelegiuiþi, care scot din mintea lor ereticã ideeacã a fost un timp când Fiul lui Dumnezeu nu a existat.

– Un singur pãstor, o singurã turmã! se apãrã cãlugãrul. Hai sãle facem o concesie.

Dar Pafnutis nu voia sã audã nimic ºi striga, fiind pe punctul dea-ºi sparge vinele de la gât.

– Duºmanii lui Dumnezeu sã tacã!... Nu voi ceda niciodatã. Sãcadã anatema pe erezia arianã! Aºa am primit credinþa de la pãrinþiimei, aºa o voi pãstra.

Ozius centenarul dãdea aprobator din capul sãu alb, cu barbãlungã. În altã parte, doi arhidiaconi vorbeau între ei:

– Eºti atât de calm, pãrinte Dorofeu!? Nu iei ºi tu parte azi ladiscuþie?

– Sunt rãguºit, pãrinte Flavius. Nu mai am glas, de mult ce mil-am obosit anatemizându-i pe blestemaþii de eretici.

Într-un alt grup se agitau diaconul Aetius din Antiohia, discipolfervent ºi cutezãtor al lui Arie ºi socotit drept ateu, pentru învãþãtura

134

Dmitri Merejkovski

sa îndrãzneaþã ºi zeflemitoare despre Sfânta Treime. Avea o figurãveselã ºi ironicã. Viaþa i se deosebea prin nemaipomenita ei diversitate.Fusese mai întâi sclav, devenise apoi, rând pe rând, cãldãrar, uneltitor,retor, doctor, discipol al filosofilor din Alexandria ºi, în sfârºit, diacon.

– Dumnezeu Tatãl este, prin substanþa sa, strãin de Fiul Sãu!declama Aetius, zâmbind ºi amuzându-se din plin de groaza celor ce-lascultau. Treimea se diferenþiazã, dupã ipostas, prin glorie. Dumnezeueste inexprimabil pentru Fiu, pentru cã nu se spune ceea ce este prin elînsuºi. Fiul nu-ºi cunoaºte nici el substanþa, fiincã-i este cu neputinþãcelui care a avut un început, sã-ºi închipuie ceea ce este veºnic!

– Nu rosti blasfemii! strigã un episcop indignat. Pânã unde se vaîntinde oare, fraþilor, neruºinarea satanicã a ereticilor?

– Nu-i târî în greºealã, prin vorbele tale, pe cei slabi de înger,adãugã altul.

– Dovediþi-mi prin deducþii filosofice ºi mã voi învoi. Dar þipeteleºi injuriile nu dovedesc decât neputinþa, rãspunse Aetius, foarte calm.

– Se spune în Scripturi...– Ce-mi pasã!... Dumnezeu le-a dat oamenilor inteligenþã, pentru

a-L înþelege. Cred în dialecticã, nu în texte! Raþionaþi cu mine, spijini-þi-vã pe silogismele ºi pe categoriile lui Aristotel...

ªi, cu un zâmbet dispreþuitor, se înfãºurã în veºmântul sãu,precum Diogene în mantia sa de cinic.

Episcopii începeau tocmai sã se uneascã în jurul unei profesiunide credinþã universalã, acordându-ºi concesii mutuale, când se bãgãîntre ei arianul Narcis din Neroniada, bun cunoscãtor al tuturorstatutelor conciliilor, simbolurilor ºi canoanelor, un om nu prea iubit,învinuit de adulter ºi de cãmãtãrie, dar admirat de toþi pentru erudiþiasa în teologie.

– Este o erezie! declarã el, clar.– Cum, o erezie? De ce? întrebarã mai multe voci.– Este ceea ce declarase mai înainte conciliul din Paflagonia.– Adunarea din Paflagonia! repetarã episcopii, ieºindu-ºi din

rãbdãri. Nici nu ne mai gândeam la ea. Ce sã facem?

135

Moartea zeilor

– Sã se milostiveascã Dumnezeu de noi, bieþi pãcãtoºi, mormãiabunul episcop Ozius. Nu mai înþeleg nimic... Nu mai ºtiu cum sã mãdescurc... mi se-nvârte capul, îmi uruie urechile, de atâtea cuvintegreceºti câte aud. Pãºesc în ceaþã ºi nu mai ºtiu singur în ce cred ºi înce nu cred, unde este erezie ºi unde nu este... Iisuse, ajutã-ne! Pierimîn capcanele diavolului!

În acea clipã, þipetele ºi gãlãgia se curmarã; episcopul Ursaciudin Singidion, unul dintre favoriþii împãratului, urcã la tribunã. Þineaîn mânã o carte lungã de pergament. Doi cãlugãri, care-ºi ascuþiserãcondeiele lungi de trestie egipteanã, se pregãteau sã consemnezedezbaterile conciliului. Ursaciu citi mesajul împãratului cãtre episcopi:

– Constanþiu August, învingãtor, triumfãtor, glorios ºi etern, cãtretoþi episcopii adunaþi în acest conciliu...

Împãratul cerea depunerea lui Atanasie, patriarhul Alexandriei,pe care-l califica drept omul cel mai nefolositor, complice alcutezãtorului ºi mârºavului Maxenþiu.

Curtenii, Valens, Eusebius, Axentius, se grãbirã sã semnezecarta. Se ridicã însã un murmur:

– Totul e o momealã blestematã, o viclenie a arienilor. Nu vomîngãdui sã fie jignit patriarhul nostru!

– Împãratul se auto-intituleazã etern... Nimeni nu este etern, înafarã de Dumnezeu! Este o batjocurã faþã de lucrurile sfinte.

Constanþiu, care se afla în spatele draperiei, auzi desluºit ultimelecuvinte. Dând la o parte draperia cu o miºcare bruscã, pãtrunse peneaºteptate în salã. Gãrzile înarmate cu lãnci îl înconjurarã. Pe chipulsãu se citea mânia. Se lãsã o tãcere grea.

– Ce e? Ce se-ntâmplã? întreba orbul Ozius, nedumerit ºiîngrijorat.

– Pãrinþi! începu împãratul, reþinându-ºi furia; îngãduiþi-mi mie,slugã a Celui Prea-înalt, ca sub Pronia Sa, sã-mi îndrept zelul cãtre unrezultat bun. Atanasie este un rebel, primul care încalcã legeaecumenicã...

Se stârni din nou rumoarea. Constanþiu tãcu ºi-ºi roti surprinsprivirea asupra episcopilor. Se ridicã un glas:

136

Dmitri Merejkovski

– Sã cadã anatema asupra ticãloasei erezii ariene!– Credinþa împotriva cãreia vã ridicaþi, rãspunse împãratul, este

a mea. Dacã este ereticã, de ce ne-a dãruit Dumnezeu Atotputerniculizbândã asupra tuturor duºmanilor noºtri? Constant, Vetranion, Gallus,îngrozitorul Maxenþiu? De ce Dumnezeu a dat El însuºi pe sfântanoastrã mânã puterea asupra lumii?

Episcopii tãceau. Curteanul Valens, episcop de Murza, se înclinãatunci, cu servilã smerenie:

– Dumnezeu îi va dezvãlui Înþelepciunii Tale adevãrul, Stãpâneîndrãgit de Domnul. Ceea ce crezi nu poate o fi o erezie. Nu a vãzutoare Chiril din Ierusalim, în ziua victoriei tale asupra lui Maxenþiu, ocruce pe cer, încunuantã de curcubeu...

– Aceasta mi-e voia! îl întrerupse Constanþiu, ridicându-se petron. Atanasie va fi depus, prin puterea pe care mi-a dat-o Dumnezeu.Rugaþi-vã pentru ca sã ia sfârºit odatã toate conflictele ºi toatecontroversele acestea ºi sã fie desfiinþatã ucigaºa erezie a sabeenilor,partizanii lui Atanasie; sã strãluceascã în toate inimile adevãrul...

Împãratul pãli deodatã; cuvintele i se stinserã pe buze.– Cum? Cum l-au lãsat sã intre?Arãta cãtre un bãtrân înalt, cu figura severã ºi impunãtoare. Era

episcopul Hilarion din Pietkavia, exilat ºi destituit pentru credinþa sa,unul dintre cei mai mari duºmani ai împãratului arian. Venise la conciliufãrã sã fie convocat, nãdãjduind poate sã-ºi gãseascã moartea ca martir.Bãtrânul îºi ridicã mâna la cer, ca pentru a chema blestemul pe capulîmpãratului, iar vocea sa puternicã vibrã în liniºtea ce se lãsase:

– Fraþilor! Vine Hristos, deoarece Antihristul a ºi învins.Antihristul este Constanþiu! Nu vã zdrobeºte ºira spinãrii, dar vãmângâie pe pântece; nu ne aruncã în temniþã, dar ne atrage în palatelesale... Ascultã, împãrate: îþi spun ceea ce i-aº fi spus lui Nero, lui Decius,lui Maximian, prigonitori ai Bisericii. Tu nu ucizi oameni, ci însãºiIubirea Divinã. Nero, Decius, Maximian l-au slujit mai mult ca tine peDumnezeul cel adevãrat... Sub domnia lor, noi îl învingeam pe diavol,curgea sângele martirilor purificând pãmântul, iar osemintele celor

137

Moartea zeilor

morþi sãvârºeau minuni. În timp ce tu, în marea ta cruzime, ucizi fãrãsã ne învredniceºti de gloria morþii... Doamne! Trimite-ne un tiranadevãrat asemena lui Nero ºi binefãcãtoarea armã a mâniei Tale sãreînvie Biserica, dezonoratã prin îmbrãþiºarea lui Iuda-Constanþiu!

Împãratul se ridicã dintr-un salt.– Puneþi mâna pe el ºi pe rãzvrãtiþi! se bâlbâi înãbuºindu-se ºi

arãtându-l pe Hilarion.Gãrzile se repezirã asupra episcopilor. Se produse o

învãlmãºealã de nedescris. Spadele sclipeau.Smulgându-i lui Hilarion omoforul, etola ºi patrafirul, ostaºii

romani îl târârã afarã pe bãtrân.Multã lume alergã, înnebunitã, cãtre uºile de ieºire; cãzurã ºi se

cãlcarã în picioare unii pe alþii.Unul dintre scribi se aruncã pe marginea unei ferestre, dar un

ostaº îl prinse de veºmântul lung ºi nu-i dãdu drumul.Masa ºi cãlimãrile furã rãsturnate; cerneala roºie se întinse pe

pardoseala de jasp albastru; vãzând balta purpurie, unii strigarã:– Sânge... sânge... sânge!Alþii urlau:– Moarte duºmanilor prea-cucernicului august!Pafnutis insista cu glas tunãtor, în timp ce gãrzile îl târau:– Recunosc sinodul de la Niceea! Anatema asupra ereziei ariene!Alþii strigau:– Tãceþi, duºmani ai lui Dumnezeu!... Anatema!... Sinodul de la

Niceea!... Curtea din Sardes!... Adunarea de la Paflagonia!...Orbul Ozius rãmãsese aºezat în jilþul sãu episcopal, nemiºcat,

uitat de toþi, ºi bolborosea încet:– Iisuse Hristoase, Fiu al lui Dumnezeu, fie-þi milã de noi!... Ce

e, fraþilor?... Ce se-ntâmplã?Dar zadarnic îºi întindea mâinile slabe cãtre prietenii înnebuniþi

ºi nimeni nu-l vedea ºi nu-l auzea, iar lacrimile îi curgeau de-a lungulbrazdelor centenare ale obrazului.

Iulian urmãrea totul cu un zâmbet dispreþuitor pe buze ºi triumfaîn tãcere.

138

Dmitri Merejkovski

La ceas târziu din noaptea aceleiaºi zile, în liniºtea deºertului,mergeau doi cãlugãri din Mesopotamia, trimiºi la conciliu de episcopiisirieni. Scãpaserã cu multã greutate de gãrzile de la palat ºi se duceauacum, fericiþi, la Ravenna, pentru a se îmbarca, cât de curând, pe corabiacare urma sã-i ducã înapoi, în pustiu. Oboseala ºi mâhnirea li se citeaupe feþe. Unul dintre ei, Efraim, era un moºneag; celãlalt, Pimen, uncopilandru.

Efraim îi spuse lui Pimen:– E timpul sã ne înapoiem în pustiu, frate. E mai bine sã ascultãm

urletele ºacalului ºi ale leului, decât ceea ce am auzit în palatul impe-rial. Ferice de cei fãrã grai. Ferice de cel ce se ascunde în pustietate,unde nu ajung discuþiile stãpânitorilor Bisericii! Ferice de cei ce auînþeles deºertãciunea cuvintelor, ferice de cei care nu discutã! Fericitcel ce nu cautã sã pãtrundã tainele lui Dumnezeu, dar care cântã înfaþa Ta, Doamne, cu o harpã! Fericit cel ce a priceput cât de greu estesã te priceapã, dar ºi cât de plãcut e sã Te iubeascã, Doamne!

Efraim tãcu, iar Pimen ºopti:– Amin!Tãcerea nesfârºitã a nopþii îi învãlui pe cei doi cãlugãri, care se

îndreptarã, vitejeºte ºi cãlãuzindu-se dupã stele, cãtre Rãsãrit,bucurându-se de liniºtea impunãtoare a deºertului.

139

Moartea zeilor

XVI

Într-o dimineaþã însoritã, mulþimea din oraºul Mediolanum seîndrepta din toate direcþiile cãtre piaþa publicã.

Se înãlþarã ovaþii ºi, în carul triumfal la care erau înhãmaþidouãzeci de cai albi ca niºte lebede, apãru împãratul. Jilþul sãu era atâtde înalt, încât oamenii erau nevoiþi sã-ºi înalþe ºi ei capul, pentru a-lvedea. Veºmintele încãrcate de nestemate cãpãtau, sub razele soarelui,reflexe orbitoare. Þinea în mâna dreaptã sceptrul, iar în stânga – globulimperial cu crucea pe el.

Nemiºcat ca o statuie, fardat peste mãsurã, privea drept înainte,fãrã a-ºi întoarce capul, ca ºi cum ar fi fost prins într-o menghinã. Nufãcu nicio miºcare în tot timpul drumului, nici mãcar la zgâlþâielilecarului; nu-ºi urni un deget, nu tuºi, nu clipi din ochii larg deschiºi.

Constanþiu dobândise aceastã imobilitate în urma unor ani lungide eforturi; se mândrea cu ea ºi o socotea drept un atribut indispensabilpentru eticheta imperialã. În asemenea împrejurãri, ar fi preferat sãîndure tortura, decât sã-ºi dea pe faþã fãptura de muritor, ºtergându-ºisudoarea care-i picura pe faþã, strãnutând sau tuºind.

Deºi mic de staturã ºi cu picioarele strâmbe, se închipuia unuriaº. Când carul intrã sub arcul de triumf, nu departe de termele luiMaximian Hercules, împãratul îºi înclinã capul, ca ºi cum s-ar fi temutsã nu se loveascã de uriaºele canaturi, care ar fi îngãduit ºi unui ciclopsã treacã în voie pe sub ele.

De fiecare parte a drumului strãjuiau paladini cu cãºti aurite pecap ºi cu platoºe de aur, iar aceste douã ºiruri de gãrzi de onoarestrãluceau sub soare ca douã fulgere.

140

Dmitri Merejkovski

În jurul carului imperial se desfãºurau stindarde largi, în formãde balauri. Umflându-se de vântul care nãvãlea prin gura deschisã amonºtrilor, stofa de purpurã scotea un sunet ascuþit semãnând cuºuieratul furios al ºerpilor, iar lungile cozi purpurii se învârteau în aer.

Se adunaserã în piaþã toate legiunile cantonate la Mediolanum.Un tunet de aclamaþii îl întâmpinã pe împãrat.Constanþiu era mulþumit: zgomotul nu fusese prea slab, dar nici

prea puternic, fiind dozat dinainte, dupã cea mai severã convenþie.Soldaþii ºi cetãþenii erau învãþaþi sã dea glas entuziasmului, cu mãsurãºi cu respect.

Înzestrându-ºi fiecare miºcare ºi fiecare pas cu o solemnitateemfaticã ºi pedantã, Constanþiu coborî din carul sãu ºi urcã la tribunaridicatã în piaþã ºi împodobitã toatã cu rãmãºiþe din victorioasele salestindarde ºi cu vulturi de metal.

Rãsunarã din nou trâmbiþele, dând semnalul rãzboinic care vesteacã ºeful doreºte sã vorbeascã armatei, iar în piaþã se lãsã liniºtea:

– Optimi Reipublicae defensores! (Minunaþi apãrãtori aistatului!)...

Discursul sãu era încâlcit, plin cu înflorituri de retoricã scolasticã.Înveºmântat în straie de curte, Iulian urcã treptele tribunei, iar

fratricidul îl îmbrãcã pe ultimul urmaº al lui Constanþiu Chlorus cupurpura sacrã a cezarilor.

Razele soarelui strãbãturã mãtasea uºoarã, în clipa în careîmpãratul ridicã purpura pentru a-l investi pe Iulian, care aºtepta îngenunchi; reflexul sângeriu se lovi de obrazul palid al noului cezar,care-ºi ºopti în gând versul profetic din Iliada:

„Ochii închiºi de moartea purpurie ºi de puternica Moira”.Între timp însã, Constanþiu îl întâmpina cu vorbele:– Recipisti, primaevus, originis tuae splendidum florem,

amatissime mihi omnium frater! (La o vârstã atât de fragedã încã, ai ºiprimit floarea minunatã a obârºiei tale, cel mai iubit frate al meu dinlume!).

Se rãspândi atunci prin toate legiunile un strigãt de entuziasm.

141

Moartea zeilor

Constanþiu se întunecã uºor: strigãtul acesta întrecea mãsura stabilitãprin etichetã. Iulian le plãcuse, pesemne, soldaþilor.

– Glorie ºi prosperitate cezarului Iulian! strigau ei tot mai tare,fãrã a avea de gând sã se opreascã.

Noul cezar le mulþumi legionarilor cu un zâmbet ºi fiecare ostaºîºi lovi scutul de genunchi, ca semn al bucuriei.

Iulian simþea cã nu voinþa împãratului, ci mai degrabã cea a zeilorera cea care-l înãlþa la aceastã demnitate.

** *

Constanþiu obiºnuia sã dedice în fiecare searã câte un sfert deorã îngrijirii unghiilor. Era singurul moft pe care ºi-l permitea în toatãsobrietatea ºi lipsa lui de fantezie, fiind în toate obiceiurile sale maidegrabã grosolan, decât efeminat.

În timp ce-ºi scurta unghiile cu mici pile ºi le lustruia cu periuþeminsucule, îl întrebã, cu veselia de care era cuprins în acea searã, peeunucul sãu preferat, marele ºambelan Eusevius:

– Crezi cã Iulian îi învinge curând pe gali?– Cred, rãspunse Eusevius, cã vom primi curând vestea

înfrângerii ºi a morþii acestui tânãr!– Într-adevãr... m-ar supãra foarte mult!... Dar am fãcut, nu-i

aºa, tot ce a depins de mine... Nu va mai putea cãdea vina decât pe elînsuºi...

Zâmbi ºi-ºi admirã unghiile, înclinându-ºi capul.– L-ai învins pe Maxenþiu, ºopti eunucul; i-ai învins pe Vetrion,

Constant, Gallus... Îl vei învinge ºi pe Iulian. Nu va mai fi atunci decâtun singur pãstor, cu o singurã turmã!... Dumnezeu ºi cu tine!

– Da, da! Dar în afarã de Iulian, mai este Atanasie. Nu mã voiliniºti, pânã nu va fi în mâinile noastre, viu sau mort!

– Iulian este mai puternic decât Atanasie, iar astãzi l-ai îmbrãcatcu purpura morþii. O, înþelepciune a divinei Providenþe! Cum îi

142

Dmitri Merejkovski

rãstoarnã, prin cãi nedesluºite, pe toþi vrãjmaºii Eternitãþii Tale! SlavãTatãlui, Fiului ºi Sfântului Duh, acum ºi-n vecii vecilor!

– Amin! conchise împãratul, care-ºi terminase toaleta unghiilorºi-ºi aruncã ultima periuþã.

Se apropie de vechiul stindard al lui Constantin, labarum-ul, pecare-l þinea mereu în camera sa de dormit; se puse în genunchi ºi,contemplând monograma lui Hristos care strãlucea la lumina nestinsãa candelei, îºi începu rugãciunea. Cu o exactitate plinã de pedanterie,executã numãrul regulamentar de mãtãnii ºi semne ale crucii. I se adresalui Dumnezeu cu o credinþã neclintitã, ca unul ce nu se îndoia niciodatãde profunda sa virtute.

Dupã ce se scurserã cele trei sferturi de ceas închinate rugãciunii,Constanþiu se ridicã, cu inima uºoarã. Eunucii îl dezbrãcarã. Se întinseîn patul imperial, susþinut de heruvimi din argint masiv, cu aripiledesfãºurate.

Împãratul adormi cu zâmbetul pe buze, aºa cum adorm prunciicei nevinovaþi.

143

Moartea zeilor

XVII

La prima dintre rãspântiile cele mai circulate ale Atenei eraexpusã în faþa mulþimii statuia Arsinoei – Învingãtorul Octavian þinândcapul lui Brutus. Atenienii aplaudau în fiica senatorului HelvidiusPriscus pe cea care reînnoia arta uneia dintre cele mai frumoase epoci.Dregãtorii care aveau sarcina specialã de a supraveghea înclinaþiilepolitice ale spiritelor ºi erau supranumiþi, în mod ciudat dar potrivit,curioºii, înaintarã însã celor în drept un raport, în care declarau cãstatuia putea sã trezeascã în popor sentimente liberale.

Se desluºea o asemãnare între capul lui Brutus ºi cel al lui Iulianºi, în general, o ucigãtoare aluzie la recenta asasinare a lui Gallus. Setindea cãtre gãsirea, la Octavian, a unor legãturi cu împãratulConstanþiu. Afacerea luã proporþiile unei crime de lezmajestate ºi eracât pe ce sã cadã pe mâna lui Paul Catena. Din fericire, cancelariaimperialã trimise porunca straºnicã a magistrului oficiant, ca statuia sãfie nu numai scoasã de la rãspârtie, dar ºi spartã în bucãþi, în prezenþademnitarilor imperiali.

Arsinoe vru sã ascundã statuia; dar Hortensius era atât deînspãimântat, încât îºi ameninþã pupila cã o va preda pe mânadenunþãtorilor.

Cu un profund dezgust faþã de josnicia umanã, Arsinoe îngãduisã se facã cu lucrarea ei tot ce-i era pe plan lui Hortensius. Pietrariisparserã statuia.

Arsinoe pãrãsi în grabã mare Atena, întrucât tutorele ei o convinsesã-l urmeze la Roma, unde prietenii sãi îi fãgãduiserã de mult avantajosulpost de chestor imperial. Se instalarã nu departe de muntele Palatin.

144

Dmitri Merejkovski

Zilele se scurgeau fãrã nicio activitate, deoarece Arsinoe înþelegeacã nu mai era loc pentru arta anticã cea mare ºi liberã. κi amintea dediscuþia ei de la Atena cu Iulian, ca de singurul lucru care o mai legade viaþã. Aºteptarea în acea stare de inerþie i se pãrea insuportabilã.

În clipele de descurajare, voia sã termine totul, sã pãrãseascãtotul ºi sã plece în Gallia, alãturi de tânãrul cezar ºi, tot alãturi de el, sãajungã la putere sau sã piarã.

Dar o lovi o boalã grea. În zilele lungi ºi liniºtite de convalescenþã,gãsi în credinciosul ei admirator Anatol, centurion al scutierilorimperiali, fiu al unui negustor bogat din Rhodos, un consolator devotat.

Se fãcuse centurion roman, dupã cum spunea el însuºi, numaidatoritã unei neînþelegeri. Nu îmbrãþiºase cariera militarã decât pentrua satisface vanitosul capriciu al tatãlui sãu, care socotea drept o culmea onoarei faptul de a-ºi vedea feciorul îmbrãcat în armurã aurie.Scãpând de disciplinã datoritã unor plocoane bogate, Anatol îºi duceaviaþa într-o luxoasã inactivitate, printre opere de artã ºi cãrþi, în bancheteºi cãlãtorii trândave ºi costisitoare. Nu mai avea profunda limpezimesufleteascã a vechilor epicurieni. Li se plângea prietenilor:

– Sufãr de o boalã aducãtoare de moarte.– Care? îl întrebau ei, neîncrezãtori.– Aceea pe care o numiþi spiritul meu ironic, ºi pe care o vãd ca

pe o tristã ºi ciudatã nebunie...Trãsãturile sale, prea fine, efeminate, exprimau o adâncã

obosealã. Se trezea uneori, pornea pe o vreme de furtunã, împreunãcu pescarii, la o plimbare inutilã în largul mãrii, sau se ducea lavânãtoare de mistreþi ºi de urºi, se gândea la un complot împotrivavieþii cezarului, cãuta iniþierea în cumplitele mistere ale lui Mithra ºiAdonis. În asemenea clipe, era în stare sã-i surprindã, prin curajul ºiîndrãzneala sa, pânã ºi pe cei care nu-i cunoºteau modul obiºnuit deviaþã.

Îndatã ce-ºi potolea însã pornirea, revenea la inactivitatea sa,devenind încã ºi mai molatec ºi mai adormit, mai ironic ºi mai trist.

– Nu se poate face nimic cu tine, Anatol, îi spunea Arsinoe. Eºtiatât de moale, cã parcã n-ai avea oase.

145

Moartea zeilor

Ea simþea însã, în acest din urmã epicurean, harul elen. Îi fãceaplãcere sã citeascã în ochii sãi obosiþi ironia tristã faþã de orice ºi faþãde sine, atunci când spunea:

– Înþeleptul ºtie sã-ºi gãseascã mulþumirea în gândurile cele mainegre, dupã cum albinele de la muntele Hymeta fac mierea cea maibunã, din sucul unor plante amare!

Discuþiile calme o legãnau ºi o mângâiau pe Arsinoe, care-l numeape Anatol „tãmãduitorul meu”.

Se vindecã într-adevãr, dar nu se mai întoarse la atelierul ei;bucãþile de marmurã pe care le vedea o umpleau de gânduri dureroase.

Hortensius organiza între timp pentru popor, în cinstea sosiriisale la Roma, jocuri minunate în amfiteatrul lui Flavian. Cãlãtorea tottimpul ºi era mereu preocupat, primea din diferite pãrþi ale lumii cai,lei, urºi, câini de Scoþia (canes scotici), crocodili, vânãtori neînfricaþi,cãlãreþi iscusiþi, comedianþi ºi gladiatori.

Ziua spectacolului se apropia ºi leii nu mai soseau din Tarent,unde fuseserã debarcaþi. Urºii slãbeau, erau lihniþi de foame ºi timizica niºte miei.

Din pricina atâtor griji, Hortensius îºi pierdu somnul.Cu douã zile înaintea serbãrii, gladiatorii – care erau prizonieri

saxoni, mândri ºi curajoºi, ºi pentru care plãtise o sumã uriaºã, sestrânserã reciproc de gât noaptea, în temniþã, simþindu-se jigniþi pentrufaptul cã erau puºi sã slujeascã drept amuzament pentru poporul ro-man.

Aflând vestea neaºteptatã, Hortensius era cât pe ce sã-ºi piardãminþile. κi punea acum toatã nãdejdea în crocodili, care stârneaucuriozitatea norodului.

– Ai încercat sã le dai carne proaspãtã de purcel? îl întrebãsenatorul pe sclavul pus sã aibã grijã de preþioasele dihãnii.

– Da; nu mãnâncã.– Dar carne de viþel?– Nu o vor nici pe-aia.– Dar pâine de grâu muiatã în smântânã?

146

Dmitri Merejkovski

– Îi întorc spatele ºi adorm. Ori sunt bolnavi, ori prea obosiþi.Le-am deschis boturile ºi le-am bãgat mâncarea cu forþa; au scuipat-o.

– O, pe Jupiter! Mã omoarã jivinele astea afurisite! Trebuie sã ledãm drumul din prima zi în arenã, altfel vor crãpa de foame, gemuHortensius, lãsându-se pe un scaun.

Arsinoe îl privi cu invidie: mãcar el nu se plictisea.Se duse apoi într-o încãpere izolatã, ale cãrei ferestre se

deschideau spre grãdinã. Sub lumina blândã a lunii, sora ei mai micãMirrha, care împlinise acum ºaisprezece ani, dãdea uºor glas corzilorunei harpe, iar sunetele ei picurau ca niºte lacrimi.

Arsinoe o sãrutã pe Mirrha, care-i rãspunse cu un zâmbet, fãrãsã-ºi întrerupã cântatul.

Un fluierat strident rãsunã din spatele zidului grãdinii.– El e! spuse Mirrha, sculându-se. Hai, repede, sã mergem!Strângea cu putere mâna Arsinoei în a sa.κi puserã amândouã pe umeri mantalele de culoare întunecatã

ºi ieºirã. Vântul alunga norii, iar luna se ascundea uneori în spatelelor, în timp ce alteori strãlucea, luminoasã.

Arsinoe deschise o poartã din zid. Le aºtepta un tânãr, acoperitcu o glugã de cãlugãr.

– N-am întârziat cumva, Iuventin? întrebã Mirrha. Mi-a fost atâtde teamã cã n-ai sã vii!

Merserã mult pe o uliþã îngustã, apoi intrarã într-o vie ºi ieºirãpânã la urmã în câmpia romanã.

În depãrtare, se profila apeductul de cãrãmidã de pe vremea luiServius Tullus.

Iuventin se întoarse ºi spuse:– Ne urmãreºte cineva.Cele douã tinere se întoarserã ºi ele; razele lunii le învãluirã ºi

individul care le urmãrea strigã vesel:– Arsinoe! Mirrha!... În sfârºit, vã regãsesc! Încotro, cu atâta

grabã?– La creºtini, rãspunse Arsinoe. Vino cu noi, Anatol; vei vedea

lucruri ciudate...

147

Moartea zeilor

– Ce-aud? La creºtini? Ai fost întotdeauna duºmana lor, se mirãcenturionul.

– O datã cu trecerea anilor, devii, prietene dragã, mai bun ºi mainepãsãtor la toate. Existã o vorbã: nici mai bun, nici mai rãu ca alþii. ªiapoi, ce nu face omul, când se plictiseºte?... Mã duc la ei pentru Mirrha.Îi place...

– Unde e biserica? Suntem pe câmp, spuse încet Anatol.– Bisericile au fost distruse sau profanate de coreligionarii lor –

arienii, care cred în Hristos altfel decât ei. Ai auzit probabil, la Curte,unele discuþii... Adversarii arienilor se roagã acum în tainã, însubterane, ca pe vremea primelor persecuþii.

Mirrha ºi Iuventin rãmaserã puþin în urmã, astfel încât Arsinoeºi Anatol puteau sã-ºi vorbeascã liber.

– Cine e? întrebã centurionul, arãtându-l pe Iuventin.– Ultimul vlãstar al vechii familii de patricieni Furia, îi rãspunse

Arsinoe. Mama lui vrea sã-l facã consul, iar el nu se gândeºte decât sãse refugieze în vreo tebaidã, pentru a se ruga lui Dumnezeu. κi iubeºtemama ºi se ascunde de ea, ca de un duºman.

– Urmaºii lui Furius, sã devinã cãlugãri?... Triste vremuri! oftãepicurianul.

Se apropiarã de arenariae – vechile zãcãminte de tuf friabil – ºicoborârã treptele înguste, pânã la fundul carierei. Luna lumina blocurilede pãmânt vulcanic roºu.

Iuventin luã dintr-o niºã un opaiþ mic de lut ºi-l aprinse. Flacãralungã tremurã în gâtul strâmt în care se înmuie fitilul.

Se înfundarã în potecile laterale ale arenariului. Sãpat de vechiiromani, acesta era larg, spaþios, cobora în pantã destul de înclinatã ºiavea numeroase galerii, de care se folosiserã muncitorii, pentru atransporta tuful. Iuventin îºi conducea prietenii în labirint; se opri pânãla urmã în faþa unui puþ ºi-i dãdu la o parte capacul de lemn. Coborârãcu bãgare de seamã treptele care erau din marmurã – loculi –,alunecoase din pricina umezelii. Tocmai la fund, se deschidea o uºãîngustã. Iuventin bãtu la uºa care se deschise ºi un cãlugãr cãrunt îi

148

Dmitri Merejkovski

introduse într-un coridor sãpat în tuful tare. De ambele pãrþi, pereþiierau acoperiþi, de la pãmânt ºi pânã la plafon, cu plãci de marmurã,loculi, ce serveau la închiderea mormintelor.

Întâlneau la tot pasul oameni cu opaiþe. La licãritul lor, Anatolciti cu curiozitate, pe una dintre plãci: „Doroteu, fiul lui Felix, odihneºteîn aceste meleaguri de rãcoare, luminã ºi pace” (Requiescit in locorefrigerii, luminis, pacis). Pe o altã dalã: „Fraþilor, nu tulburaþi dulcelemeu somn”.

Stilul inscripþiilor era blând ºi luminos: „Sofronia dragã, trãieºtiîntru Dumnezeu!”. Ca ºi cum cel care scrisese aceste cuvinte ar ficonsiderat cã moartea nu existã.

Nicãieri nu scria: „Este îngropat aici”, ci numai: „Este depusaici, pentru un timp”! (depositus). Pãrea cã milioane de oameni,generaþie dupã generaþie, erau culcaþi aici, nu în chip de rãposaþi, ci caadormiþi, într-o tainicã aºteptare.

În niºe erau puse opaiþe arzând cu flacãrã prelungã ºi imobilã,în aerul dens, precum ºi amfore frumoase, rãspândind miresmepãtrunzãtoare. Doar mirosul oaselor putrezite ce se strecura princrãpãturile sicrielor amintea de moarte.

Coridoarele coborau în amfiteatru, tot mai adânc, având din locîn loc, în plafon, deschideri largi de luminarium, care dãdeau afarã,pe câmpie. Strecurându-se uneori prin luminarium, câte o razã firavãde lunã lumina o placã de marmurã acoperitã cu inscripþii.

La capãtul unuia dintre coridoare vãzurã un gropar care sãpatuful cu lovituri puternice de ciocan, cântând vesel. În jurulsupraveghetorului principal al mormintelor – fossor, îmbrãcat elegant,cu obrazul gras ºi cu un aer de ºmecher, se adunaserã mai mulþi creºtini.Primise ca moºtenire o galerie de catacombe ºi avea dreptul de a cedape bani locurile rãmase libere, care erau mai apreciate, deoarece seaflau acolo osemintele sfântului Laurenþiu. Deºi stãpân pe o avereînsemnatã, fossor se tocmea chiar în clipa aceea cu un tãbãcar bogat ºizgârcit. Arsinoe se opri, pentru a asculta discuþia.

– ªi mormântul meu va fi departe de moaºte? întreba tãbãcarul,suspicios, cu gândul la suma importantã cerutã de fossor.

149

Moartea zeilor

– Nu, la ºase coþi depãrtare.– În sus, sau în jos?– Pe dreapta, puþin oblic. Locul este excelent; nu iau pe el nimic

mai mult decât se cuvine. Cu toate pãcatele care te apasã, vei fidespãgubit. Vei intra direct în împãrãþia cerurilor.

Cu mâini dibace, luã mãsurile pentru mormânt, asemenea unuicroitor care le ia pentru o hainã. Tãbãcarul stãruia pentru a cãpãta câtmai mult loc, pentru a se putea odihni comod.

O bãtrânã se apropie de gropar.– Ce doreºti, mãicuþã?– Am adus banii de supliment.– Care supliment?– Pentru mormântul „drept”.– A, da... nu-l vrei pe cel oblic?– Nu; mi se frâng de-acuma oasele bãtrâne.În catacombe, mai cu seamã în apropierea relicvelor, se fãcea

atâta caz pentru locuri, încât se amenajaserã, vrând-nevrând, ºimorminte oblice, care se cedau celor nevoiaºi.

– Dumnezeu ºtie cât mai trebuie sã aºteptãm, pânã la Înviere!explica bãtrâna. Dacã iau un mormânt oblic, mai treacã-meargã laînceput; dar când voi obosi, nu va mai merge deloc...

Anatol asculta, uimit.– Este mult mai ciudat decât în misterele lui Mithra, îi spuse

Arsinoei, cu un zâmbet ironic. Pãcat cã n-am ºtiut mai demult. N-ammai vãzut niciodatã un cimitir atât de vesel.

Intrarã într-o încãpere destul de mare, numitã cubiculaîmpãciuirii. O mulþime de opaiþe licãreau pe pereþi; preotul oficia slujbade searã. Placa superioarã a mormântului unui martir, plasatã sub oboltã arcuitã (arcosolium), servea drept altar. Erau de faþã mulþicredincioºi în straie lungi ºi albe, ºi toate figurile pãreau luminoase. Îngenunchi ºi cu ochii plini de lacrimi, Mirrha îl privea pe Bunul Pãstor,reprezentat pe plafonul încãperii.

Se reluase în catacombe obiceiul din primii ani ai creºtinismului:la sfârºitul slujbei, cei care asistaserã la ea, considerându-se fraþi ºi

150

Dmitri Merejkovski

surori, îºi dãdeau „sãrutul împãcãrii”. Urmând exemplul celorlalþi,Arsinoe îl sãrutã, zâmbind, pe Anatol.

Urcarã apoi toþi patru cãtre etajele superioare, de unde puteausã ajungã la refugiul tainic al lui Iuventin: un vechi mormânt pãgân –columbarium, departe de Via Appia.

Pânã la sosirea corabiei care trebuia sã-l ducã în Egipt, þaraanahoreþilor, se ascundea acolo pentru a evita urmãrirea mamei sale ºia dregãtorilor prefectului, ºi trãia împreunã cu Didim, un bãtrân foartevirtuos din Tebaida de Jos, cãruia îi arãta o supunere oarbã ºi totalã.

Ghemuit pe cãlcâie, acesta împletea coºuri de rãchitã. Raza delunã care se strecura printr-o deschizãturã strâmtã îi lumina pãrul albºi barba lungã.

Pe pereþii columbarului erau sãpate, de sus pânã jos, mici niºecare semãnau cu niºte cuiburi de porumbei; în fiecare din ele era pusãcâte o urnã mortuarã.

Mirrha, la care bãtrânul þinea mult, sãrutã cu mult respect mânazbârcitã a acestuia ºi-l rugã sã povesteascã ceva despre Pãrinþiianahoreþi. Nimic nu-i plãcea mai mult ca aceste minunate ºi teribilepoveºti ale lui Didim.

Se instalarã cu toþii în jurul bãtrânului, al cãrui zâmbet tainic eraplin de bunãtate, iar capul încadrat de pãrul alb pãrea înconjurat de oaureolã.

Mirrha îl privea cu ochi înfocaþi ºi-ºi astâmpãra, cu mâinile deli-cate, freamãtul din piept. Tãceau toþi ºi ascultau zgomotele depãrtateale Romei, când deodatã se auzirã bãtãi în uºa interioarã, care dãdeaspre catacombe.

Iuventin se sculã, se apropie de uºã ºi întrebã, fãrã sã deschidã:– Cine-i acolo?Nu primi rãspuns; dar se auzirã bãtãi mai slabe, ca o rugãminte.Cu multã prudenþã, Iuventin întredeschise uºa, se înfiorã ºi se

dãdu înapoi: o femeie înaltã pãtrunse în columbarium.Era înfãºuratã în straie lungi ºi albe, ºi un vãl îi ascundea faþa.

Pãºea ca o convalescentã, sau ca o femeie foarte vârstnicã. κi smulsevãlul dintr-o singurã miºcare, iar Iuventin strigã:

151

Moartea zeilor

– Mama!Femeia se aruncã la picioarele fiului sãu ºi le sãrutã. ªuviþe de

pãr cãrunt îi cãdeau pe faþa palidã, care-ºi mai pãstra încã trãsãturilede o frumuseþe desãvârºitã, de patricianã. Iuventin strângea în mâinicapul mamei sale ºi o sãruta.

– Iuventin! îl chemã bãtrânul.Tânãrul nu-i rãspunse.Mama îi ºoptea veselã ºi grãbitã, ca ºi cum ar fi fost singuri:– Credeam cã nu te voi mai vedea niciodatã, fiul meu!... Voiam

sã mã duc la Alexandria! O, te-aº fi gãsit pânã ºi în pustiu!... Daracum, nu-i aºa?... S-a terminat!... Spune-mi cã nu vei mai pleca. Aºteaptãsã mor!... Dupã aceea... fã ce vrei...

Bãtrânul reluã:– Iuventin, mã auzi?– Bãtrâne, îi rãspunse patriciana, doar nu-l vei rãpi pe fiu de la

mama sa!... Ascultã-mã, la nevoie, mã voi lepãda de credinþa strãmoºilormei... voi crede în Cel Rãstignit... mã voi face cãlugãriþã...

– Tu nu pricepi legea lui Hristos, pãgâno!... O mamã nu poate ficãlugãriþã, iar o cãlugãriþã nu poate fi mamã!

– L-am nãscut în chinuri! Este al meu!– Ceea ce iubeºti tu, nu este sufletul, ci trupul!Patriciana îi aruncã lui Didim o privire plinã de urã:– Fiþi blestemaþi pentru predicile voastre mincinoase! strigã ea.

Fiþi blestemaþi, voi care rãpiþi copiii de la mamele lor! Care-i ispitiþi pecei neºtiutori! Oameni în straie negre, care vã temeþi de lumina cerului,slugi ale Rãstignitului! Distrugãtori a tot ce este frumos ºi vesel!

Chipul i se înãspri, se strânse mai tare lângã fiul ei ºi urmã, cuglas înãbuºit:

– Eu te cunosc bine, copilul meu... nu vei pleca... nu poþi... nupoþi...

Cu toiagul în mânã, bãtrânul Didim stãtea lângã uºa deschisãcare ducea cãtre catacombe.

Vorbi solemn:

152

Dmitri Merejkovski

– Pentru ultima oarã, în numele lui Dumnezeu, îþi poruncesc,fiul meu, sã mã urmezi ºi s-o pãrãseºti pe ea!

Patriciana îi dãdu atunci drumul lui Iuventin ºi îngãimã:– Bine!... Pãrãseºte-mã... du-te... dacã poþi...Nu-i mai curgeau lacrimi din ochii chinuiþi; cu un gest de

deznãdejde, braþele îi cãzurã nemiºcate de-a lungul trupului. Aºtepta.Tãceau toþi.

– Doamne!... Ajutã-mã!... Aratã-mi calea! se ruga Iuventin,cuprins de o tristeþe de moarte.

– „Cel ce vrea sã Mã urmeze ºi nu-ºi va urî tatãl ºi mama, soþia,copiii, fraþii ºi surorile ºi chiar propria sa viaþã, acela nu poate sã-Mifie ucenic!” recitã Didim, întorcându-se pentru ultima oarã cãtreIuventin.

– Rãmâi în lume. Te-ai lepãdat de Hristos. Fii blestemat, în veaculacesta ºi în cel urmãtor!

– Nu! Nu mã respinge, Pãrinte! Sunt alãturi de tine!... Doamne!Iatã-mã! strigã Iuventin, urmându-ºi învãþãtorul.

Mama sa nu fãcu nicio miºcare, pentru a-l opri; niciun muºchinu-i tresãri pe faþã; dar când zgomotul paºilor se stinse, un suspinadânc îi scãpã din piept ºi se prãbuºi, ca lovitã de trãsnet.

– Deschideþi! În numele prea-credinciosului împãrat Constanþiu...Erau ostaºii prefectului care, în urma denunþului patricienei,

mama lui Iuventin, veneau dupã rebelii „sabeeni”, duºmani aiîmpãratului, care se ascundeau în catacombe. Cu lovituri puternice derangã, se strãduiau sã spargã uºa columbarium-ului. Clãdirea secutremura din temelii, urnele de argint vibrau, cu sunete plângãtoare.Jumãtate din uºã se prãbuºi.

Anatol, Mirrha ºi Arsinoe se repezirã în galeriile interioare.Creºtinii alergau în coridoarele înguste, asemenea furnicilor tulburateîn cuibul lor, îndreptându-se cu toþii cãtre ieºirile tainice care dãdeauspre carierã. Arsinoe ºi Mirrha nu cunoºteau însã rânduiala exactã agaleriilor. Se rãtãcirã în labirint ºi ajunserã la ultimul cat inferior, lacincizeci de coþi sub pãmânt. Rãsuflau greu. La picioarele lor bãltea o

153

Moartea zeilor

apã mocirloasã. Flacãra opaiþelor ºovãia. Mirrha îºi simþi capulînvârtindu-se ºi-ºi pierdu cunoºtinþa.

Anatol o ridicã în braþe. Le era teamã cã ar putea sã-i întâlneascã,în orice clipã, pe legionari. Ieºirile puteau sã se blocheze: ar fi riscat,în acest caz, sã fie îngropaþi de vii.

Pânã la urmã, Iuventin îi chemã:– Aici!... Aici!Îndoit de ºale, îl purta în spinare pe bãtrânul Didim. Dupã câteva

minute, ajunserã la ieºirea secretã, care dãdea în Campania.Întorcându-se acasã, Arsinoe o dezbrãcã în grabã ºi o culcã pe

Mirrha, care nu se trezise din leºin. În genunchi în faþa ei, sora ceamare sãruta îndelung mâinile nemiºcate, slabe ºi gãlbui ale fetei. Opresimþire dureroasã îi strângea inima.

Chipul celei adormite avea o înfãþiºare ciudatã: nu exprimaseniciodatã, pânã atunci, un farmec atât de imaterial. Întregul ei trupmicuþ pãrea diafan ºi fragil, asemenea pereþilor subþiri ai unei amforede alabastru, luminate de un foc lãuntric.

Focul acesta nu avea sã se stingã decât o datã cu viaþa Mirrhei.

154

Dmitri Merejkovski

XVIII

Într-o pãdure plinã de mlaºtini din apropierea Rinului, întrefortificaþia Tres Tabernae ºi oraºul roman Argentoratum cucerit decurând de la alani, se furiºau, într-un târziu de noapte, doi rãzboinicirãtãciþi. Unul dintre ei – Aragaris – era un uriaº slut ºi cu pãrul roºu,un sarmat aflat în slujba Romei; celãlalt, Strombix, era un sirianslãbãnog ºi posomorât.

Întunericul umplea spaþiul dintre trunchiurile copacilor. O ploaiesubþire picura în vãzduhul cãlduþ. Mestecenii împrãºtiau un miros defrunze umede. Se auzea din depãrtare cântecul unui cuc.

La fiecare trosnet al crengilor, Strombix începea sã tremure,speriat, ºi-l apuca pe tovarãºul sãu de mânã.

– Vere... hei! Vere!Îi spunea lui Aragaris „vere”, nu pentru cã i-ar fi fost rudã, ci

din prietenie. Fuseserã luaþi în armata romanã din douã colþuri opuseale lumii. Barbarul de la miazãnoapte, lacom ºi neprihãnit, îl dispreþuiape sirianul cel fricos, voluptuos ºi cumpãtat la mâncare ºi bãuturã.Dar, deºi îºi bãtea joc de el, îi era totuºi milã de el ca de un copil.

– Vere!... se tângui Strombix.– Ei, ce e?... Lasã-mã-n pace!– Or fi urºi în pãdure?– Da, rãspunse Aragaris, aspru.– Dar dacã întâlnim vreunul?– Îl omorâm, îi vindem pielea ºi ne ducem sã bem.– Dar dacã, dimpotrivã, el e cel care...– Laºule! Se vede imediat cã eºti creºtin.

155

Moartea zeilor

– Pentru ce un creºtin trebuie sã fie laº? spuse Strombix, cu unaer ofensat.

– Pãi mi-ai spus tu însuþi cã, în cartea voastrã, se spune: „Dacã telovesc peste obrazul stâng, întinde-l ºi pe cel drept!”

– Aºa este.– Vezi? Dacã-i aºa, dupã pãrerea mea, tu nu trebuie sã lupþi.

Dacã te loveºte duºmanul peste un obraz, i-l întinzi ºi pe celãlalt? Sunteþicu toþii niºte laºi, asta-i!

– Cezarul Iulian este creºtin ºi nu e un laº! se apãrã Strombix.– ªtiu, nepoate, urmã Aragaris, cã vã pricepeþi sã-i iertaþi pe

duºmani, când vine vorba de luptã. Niºte gãini plouate! N-ai pânteculmai mare ca pumnul meu; te saturi pe-o zi întreagã cu un cãþel deusturoi. De-aia þi-e ºi sângele ca o apã mlãºtinoasã!

– Ei, vere, vere! îi rãspunse Strombix, mustrându-l. De ce-aiadus vorba de mâncare? Uite cã mã roade din nou golul din stomac!Dã-mi un pic de usturoi, cã mai ai în traistã...

– Dacã-þi dau din ce mi-a mai rãmas, crãpãm mâine amândoi, înpãdurea asta!

– Of! dacã nu-mi dai îndatã, cad, de sleit ce sunt, ºi vei fi nevoitsã mã cari...

– Na-þi!... Îndoapã-te, câine!– ªi-un pic de pâine! se rugã Strombix.Aragarix îi dãdu, înjurând, ultimul coltuc din pâinea sa uscatã

de ostaº. El însuºi mâncase în ajun, cât pentru douã zile, slãninã deporc ºi bob fiert.

– Atenþie! zise oprindu-se. Se aude trâmbiþa!... Nu suntem departede tabãrã!... Trebuie s-o þinem cãtre miazãnoapte!. De urºi nu mi-eteamã, adause el gânditor; dar centurionul...

Soldaþii îl porecliserã pe acest centurion detestat „Cedo Alteram”,adicã: „Mai dã-mi una”, pentru cã striga vesel, de fiecare datã ce serupea nuiaua cu care-l bãtea pe soldatul vinovat: „Cedo alteram!”

Aceste douã vorbe deveniserã porecla sa.– Sunt sigur, spuse barbarul, sunt sigur cã Cedo Alteram va

156

Dmitri Merejkovski

face din spinarea mea ceea ce face tãbãcarul cu o piele de bou! Egroaznic, nepoate, groaznic!

Rãmãseserã în urma trupelor pentru cã Aragaris, urmându-ºiobiceiul, se îmbãtase într-un sat jefuit, pânã ajusese sã nu mai ºtie deel, iar Strombix fusese bãtut. Micul sirian încercase zadarnic sã obþinãfavorurile unei frumoase fete a francilor. Aceastã frumuseþe în vârstãde ºaisprezece ani, fiicã a unui barbar ucis în luptã, îi dãduse douãpalme care-l rãsturnaserã. Îl cãlcase dupã aceea, cu picioarele eiputernice.

– Asta nu este o fatã, e-un diavol! povestea Strombix. Nici n-amapucat bine s-o ciupesc, ºi era sã-mi rupã coastele!

Sunetul de trâmbiþã devenea tot mai desluºit. Adulmecând vântulca un copoi, Aragaris simþi miros de fum. Corturile trebuiau sã se afleprin apropiere.

Noaptea devenea mai întunecoasã; abia îºi mai gãseau drumul.Poteca se pierdea prin mlaºtini. Sãreau de pe o movilã pe alta. Se lãsaceaþa.

De pe o tisã mare cu crengile acoperite cu un muºchi ce semãnacu o barbã lungã ºi cenuºie, zburã deodatã ceva, scoþând un þipãt ascuþit.Strombix se ghemui de fricã. Era un cocoº de munte.

Se rãtãcirã de-a binelea. Strombix se cãþãrã pe un copac.– Corturile sunt la nord. Nu sunt departe. E-un râu larg acolo.– Rinul! Rinul! strigã Aragaris. Sã mergem mai repede!Se strecurã printre mestecenii ºi plopii de munte centenari.– Vere, mã înec! strigã Strombix. Mã trage cineva de picioare!...

Unde eºti?Aragaris îl scoase cu multã greutate ºi-l luã pe umeri, înjurând.

Sarmatul dibui cu picioarele moviliþele, deosebindu-le de ºanþul fãcutde romani. Acel ºanþ îi duse la drumul mare, lucrat de curând de armatalui Sever, generalul lui Iulian. Pentru a le tãia drumul, barbarii îlumpluserã, dupã obiceiul lor, cu trunchiuri uriaºe de copaci.

Furã nevoiþi sã sarã peste ele. Unele putreziserã, fuseserãacoperite de muºchi ºi se fãrâmau sub picioare; altele erau solide ºi

157

Moartea zeilor

deveniserã alunecoase, în urma ploii; oricum, aceste trunchiuriîngreunau mersul. Iar pe asemenea drumuri, expuse mereu unoratacuri, trebuia sã se miºte armata lui Iulian, numãrând treisprezecemii de oameni, pe care toþi generalii sãi, în afarã de Sever, o pãrãsiserãca niºte trãdãtori.

Strombix îºi înjura camaradul.– Nu mã duc mai departe, pãgânule! Prefer sã mã-ntind pe

frunzele astea uscate ºi sã crãp! Cel puþin, sã nu-þi mai vãd chipulblestemat!... Huo! Pãgânule!... Se vede îndatã cã nu ºtii de cruce!...Asta-i treabã creºtineascã, sã te târãºti aºa pe drumuri?... ªi unde nebãgãm? Sub biciul centurionului!... Nu merg mai departe!...

Aragaris îl târî cu forþa ºi, când drumul deveni mai greu, îl dusedin nou pe umeri pe capriciosul tovar㺠care-l înjura ºi-l ciupea ºicare, dupã un timp, cãzu într-un somn adânc, pe spinarea „pãgânului”.

Ajunserã la miezul nopþii la porþile taberei romane. Era liniºtedeplinã. Podul mobil fusese ridicat de mult. Prietenii furã nevoiþi sãdoarmã în pãdure, în preajma porþilor din spate, numite decumanes.

În zori rãsunã trâmbiþa. În pãdurea învãluitã de ceaþã,privighetoarea mai cânta încã; tãcu însã, speriatã de gãlãgiarãzboinicilor. Aragaris adulmecã mirosul supei ºi-l trezi pe Strombix;pofta li se înteþi ºi-i fãcu sã uite de nuielele lui Cedo Alteram. Pãtrunserãîn tabãrã ºi se aºezarã pe lângã cazane. În cortul principal din preajmaporþilor pretoriene, cezarul Iulian veghea.

Din ziua în care fusese numit cezar, la Mediolanum, datoritãprotecþiei împãrãtesei Eusebia, Iulian se dedicase cu toatã râvnaexerciþiilor militare. Nu se mulþumea doar cu studiul artei rãzboinice,sub îndrumarea lui Sever, dar voia sã cunoascã meºteºugul de simpluostaº. La sunetul trâmbiþelor în cazãrmi, pe Câmpul lui Marte, învãþaîn rând cu recruþii, zile întregi, sã mãrºãluiascã, sã tragã cu arcul, sãarunce cu praºtia, sã alerge purtând toatã greutatea echipamentului, sãfacã scrimã. Biruind ipocrizia monahalã, se trezise în el sângele familieilui Constantin, ce cuprindea mai multe generaþii de rãzboinici austeriºi dârji.

158

Dmitri Merejkovski

– Ehei, divini Iamblicus ºi Platon! Dacã-aþi vedea ce s-a ales dindiscipolul vostru! striga el uneori, ºtergându-ºi sudoarea care-i picurade pe frunte.

ªi arãtându-ºi armura, adãuga:– Nu-i aºa, Sever, cã aceastã armurã îmi ºade mie, discipol al

filosofilor, tot atât de rãu ca o ºa de luptã pe un taur leneº?Sever nu-i rãspundea ºi zâmbea maliþios. ªtia cã aceste suspine

ºi vãicãreli nu erau sincere ºi cã, în realitate, Iulian era încântat deprogresele sale militare.

În câteva luni, se schimbase atât de mult ºi cãpãtase o înfãþiºareatât de bãrbãteascã, încât mulþi îl recunoºteau anevoie pe „micuþul grec”– cum i se spusese cândva la Curtea lui Constanþiu. Numai ochii nu ise schimbaserã ºi strãlucea în ei un foc ciudat, prea intens, aproapefebril, dar care-l fãcea de neuitat. Se simþea din zi în zi mai puternic,nu numai fizic, dar ºi moral. Pentru prima oarã în viaþã, simþea bucuriadragostei faþã de oamenii simpli.

Le plãcuse în primul rând legionarilor sã vadã un cezar veritabil,vãr al augustului, învãþând meºteºugul militar în cazãrmi, fãrã nicioaversiune faþã de viaþa brutã a soldaþilor. Feþele aspre ale vechilorluptãtori se luminau de un zâmbet duios, atunci când admirauîndemânarea crescândã a cezarului; ºi, amintindu-ºi propria lor tinereþe,se minunau de progresele sale rapide.

Iulian se apropia de ei, stãtea de vorbã, asculta povestirile desprecampaniile din trecut, sfaturile despre felul de a se încheia platoºa,astfel încât curelele sã frece cât mai puþin pielea, despre modul în caretrebuia sã facã paºii, pentru a evita prea marea obosealã a marºurilorlungi.

Umbla zvonul cã împãratul Constanþiu l-ar fi trimis pe tânãrullipsit de experienþã la barbarii din Gallia, pentru a-ºi gãsi moartea acolo,scãpând astfel de un concurent; se mai spunea cã, urmând sfatuleunucilor imperiali, generalii îl trãdau pe tânãrul cezar.

Toate acestea înteþeau ºi mai aprig dragostea legionarilor pentruIulian.

159

Moartea zeilor

Cu insinuãri prudente ºi cu arta de a câºtiga bunãvoinþa, pe careºi le însuºise în timpul educaþiei sale monahale, Iulian fãcea tot ce-istãtea în putinþã pentru a întãri dragostea lor pentru el ºi ura faþã deîmpãrat. În faþa ostaºilor, vorbea despre fratele sãu Constanþiu cu omodestie cu dublu sens, plecându-ºi ochii ºi luându-ºi înfãþiºarea devictimã. Îi era cu mult mai lesne sã-i cucereascã pe rãzboinici princutezanþa sa, fãcându-i sã simtã cã prefera moartea într-o luptã, decâtcea la care fusese supus Gallus, ºi pe care i-o pregãtea, poate, împãratul.

Iulian îºi orânduise viaþa dupã pilda austerilor cuceritori antici.Învãþãtura stoicã a pedagogului Mardonius îl ajutã sã îndure totala lipsãa luxului. Dormea mai puþin ca un soldat de rând, ºi nu pe un pat, ci peo pãturã grosolatã cu pãr lung, numitã în popor suburris. Prima partea nopþii era consacratã somnului; cea de a doua – treburilor statului ºiale rãzboiului; cea de a treia – muzelor.

Nu-ºi pãrãsea în campanii cãrþile preferate. Se inspira dinMarc-Aureliu, din Plutarh, din Suetoniu, din Cato cel Bãtrân. În timpulzilei cãuta sã punã în practicã lucrurile la care se gândise noaptea, cucãrþile sale. În memorabila dimineaþã dinaintea bãtãliei de laArgentoratum, când auzi semnalul din zori, Iulian îºi puse repedearmura întreagã ºi porunci sã i se aducã armãsarul. Între timp, se retraseîn colþul cel mai ascuns al cortului. Acolo se afla o statuetã elegantã alui Mercur înaripat ºi purtând caduceul: era zeul miºcãrii, al izbânzii ºial bucuriei. Iulian se plecã ºi aruncã pe un mic trepied câteva grãunþede tãmâie. Mândru de cunoaºterea artei ghicitului, cezarul cãuta sã-ºidea seama, dupã direcþia fumului, ce anume urma sã influenþeze ziua.Noaptea auzise de trei ori croncãnitul corbului; era un semn rãu.

Era atât de încredinþat cã neaºteptatele sale izbânzi militare înGallia se datorau unei forþe supranaturale, încât devenea din zi în zitot mai superstiþios.

Ieºind din cort, se împiedicã de grinda de lemn care servea dreptprag. Figura cezarului se întunecã. Toate semnele prevestitoare erauneprielnice. Hotãrî în sinea lui sã amâne bãtãlia pentru ziua urmãtoare.Armata se puse în miºcare. Drumul prin pãdure era anevoios; grãmezile

160

Dmitri Merejkovski

de trunchiuri de copaci îl închideau la tot pasul. Ziua se anunþacãlduroasã. Oºtirea nu strãbãtuse decât jumãtate din drum ºi, pânã latabãra barbarilor aflatã pe malul stâng al Rinului, pe o câmpie întinsãdin apropierea oraºului Argentoratum, mai rãmâneau de parcurs, laora prânzului, peste douãzeci ºi una de mii de paºi.

Soldaþii erau obosiþi.Îndatã ce ieºirã din pãdure ºi se vãzurã pe câmp, Iulian îi adunã

în jurul sãu ºi-i rândui în cerc, ca pe spectatorii dintr-un amfiteatru,astfel încât el însuºi sã fie centrul centurionilor ºi cohortelor, desfãºuraþiîn lungi raze ale cercului. Acesta era, de altfel, obiceiul în armataromanã, pentru ca un numãr cât mai mare de ostaºi sã poatã auzivorbele generalului.

În câteva fraze scurte ºi simple, Iulian explicã legiunilor cãoboseala ar fi putut sã dãuneze izbânzii, cã era mai înþelept sã-ºi aºezetabãra pe acel câmp, sã se odihneascã ºi sã-i atace pe barbari a doua zide dimineaþã, cu forþe proaspete.

În armatã se ridicã o rumoare. Ostaºii îºi lovirã scuturile culancea, ceea ce era un semn de nerãbdare. Cu strigãtele lor, cereau caIulian sã-i conducã la locul luptei. Cezarul privi în jur ºi-ºi dãdu seama,dupã expresia feþelor, cã ar fi comis o mare greºealã opunându-lerezistenþã. Simþea în mulþime freamãtul teribil pe care-l cunoºtea atâtde bine, care era indispensabil pentru victorie ºi care, la cea mai micãstângãcie, se putea transforma în furie.

Sãri pe cal ºi dãdu semnalul de înaintare. Îi rãspunse un strigãtde entuziasm ºi oºtirea se urni din loc.

Când soarele începu sã coboare spre asfinþit, ajunserã la câmpiade la Argentoratum. Între dealurile scunde se vedea strãlucind Rinul.La miazãzi se înãlþa masa întunecatã a Vosgilor. Deasupra mãreþuluifluviu german planau lãstunii.

Deodatã apãrurã, pe dealul cel mai apropiat, trei cãlãreþi. Eraubarbarii.

Romanii se oprirã ºi se rânduirã în poziþie de luptã. Înconjuratde ºase sute de cãlãreþi acoperiþi cu fier, clibanaires, Iulian conducea

161

Moartea zeilor

cavaleria flancului drept; la stânga se desfãºura infanteria, sub comandalui Sever, cãruia i se supunea de altfel Iulian însuºi. Barbarii îºi opuserãcavaleria celei a lui Iulian; în frunte se afla regele alaman Chlodomir;în faþa lui Sever, tânãrul nepot al lui Chlodomir – Agenaric – conduceainfanteria.

În vãzduh se ridicã sunetul goarnelor ºi al trâmbiþelor de luptã.Stindardele, steagurile purtând numele cohortelor, dragonii de purpurã,vulturii romani se puserã în fruntea legiunilor. În faþã înaintau, cu figuricalme ºi severe, cu paºi grei ºi mãsuraþi ce fãceau sã tremure pãmântul,purtãtorii de topoare ºi suliþaºii, deprinºi sã învingã.

Deodatã, infanteria lui Sever se opri. Ascunºi într-un ºanþ, barbariisãrirã afarã ºi-i atacarã pe romani. Iulian vãzu de departe învãlmãºealacare se produse ºi alergã în sprijin. Se strãduia sã-i liniºteascã pe ostaºiºi se adresa când unei cohorte, când alteia, imitând stilul concis al luiIulius Caesar. Rostind cuvintele: Exurgamusviri fortes, sau: Advenit,socii, justum pugnandi jam tempus, tânãrul care abia trecuse dedouãzeci de ani se gândea, plin de mândrie: „Semãn acum cu cutaresau cutare comandant renumit ºi victorios!”. ªi, în chiar miezul acþiunii,se simþea înconjurat, în mintea sa, de cãrþile sale ºi se bucura cã totul sepetrecea cu precizie, dupã cum povesteau Titus Livius, Plutarh ºiSallustius. Încercatul Sever îi modera înflãcãrarea cu sângele sãu receºi, chiar dacã-i dãdea tânãrului o oarecare libertate, nu abandonaconducerea generalã a oºtirii.

Sãgeþile ºuierarã, de asemenea ºi lãncile mãrunte cu frânghiilungi ale barbarilor; maºinile de rãzboi proiectarã pietre enorme.

Romanii se vãzurã pânã la urmã faþã-n faþã cu teribilii ºimisterioºii locuitori ai nordului, pe seama cãrora circulau legende denecrezut. Purtau arme ºi haine monstruoase. Unii aveau pe spinareblãni de urs, iar pe capetele lor zbârlite purtau, în loc de cãºti, boturideschise de animale arãtându-ºi colþii. Alþii aveau cãºti împodobite cucoarne de cerb sau de taur. Alamanii dispreþuiau în asemenea mãsurãmoartea, încât se aruncau în încãierare goi puºcã, pãstrându-ºi numaispada ºi lancea.

162

Dmitri Merejkovski

Pãrul lor roºcat era legat pe creºtet ºi cãdea pe ceafã într-unsmoc gros sau o împletiturã ce semãna cu o coamã. De-o parte ºi dealta a gurii, mustãþile blonde atârnau foarte lungi, pe pielea arsã desoare. O bunã parte dintre ei erau atât de sãlbatici, încât nu foloseaufierul ºi luptau cu lãnci cu vârfuri de os muiate într-o otravã puternicã,care le fãcea încã mai primejdioase; era de-ajuns o înþepãturã cu aceastãarmã primitivã, pentru a-l face pe cel atins sã moarã încet, în chinuriîngrozitoare. Erau înveliþi din cap pânã-n picioare, în loc de armuri,cu plãci subþiri din copitã de cal prinse pe o þesãturã de in. ªi cu aceastãînfãþiºare, barbarii arãtau ca niºte monºtri ciudaþi, acoperiþi cu pene depasãre ºi solzi de peºte.

Mai erau ºi saxonii, cu ochii de un albastru deschis, pe caremarea nu-i speria niciodatã, dar care se temeau de pãmânt; sicambrii;herulii, cu ochii verzi ca apa oceanului; burgunzii, batavii ºi sarmaþii,jumãtate oameni ºi jumãtate fiare, ale cãror chipuri îngrozitoare romaniile vedeau numai în clipa morþii.

Apropiindu-ºi scuturile, cei din avangardã alcãtuirã un zid com-pact de oþel, invulnerabil la lovituri ºi înaintând întruna, fãrã grabã.Alamanii se repezirã asupra lor cu strigãte sãlbatice, semãnând cuurletele aspre ale urºilor. Lupta începu, corp la corp, scut la scut. Pestecâmp se ridicã un praf atât de gros, încât înghiþi razele soarelui.

În acea clipã, cavaleria înarmatã cu fier a clibanarilor din aripadreaptã se înfiorã ºi o luã la fugã. Era în stare sã striveascã legiuniledin ariergardã. Prin norul de sãgeþi ºi lãncii strãlucea, sub bãtaiasoarelui, diadema de culoarea focului a uriaºului rege Chlodomir.

Iulian ajunse la timp, în galopul calului sãu negru, albit de spumã.Înþelese ºiretlicul. Plasatã între cei din cavalerie, infanteria barbarã sestrecura printre picioarele cailor romani ºi, dintr-o loviturã de spadã,le spinteca acestora burta. Caii cãdeau împreunã cu cãlãreþii care, subpovara armurilor, nu se mai puteau ridica.

Iulian se puse în mijlocul drumului. Trebuia sã-i opreascã pefugari sau, de nu, sã se lase zdrobit de ºoc. Tribunul clibanarilor serepezi la el. Îl recunoscu, se opri, pãli de ruºine ºi de spaimã. Lui

163

Moartea zeilor

Iulian îi sãri tot sângele în cap; îºi uitã de cãrþile clasice, se aplecã, îlapucã de gât pe fugar ºi strigã, cu un glas care i se pãru lui însuºinecunoscut ºi sãlbatic:

– Laºule!Îl întoarse apoi pe tribun cu faþa la duºmani. Cavalerii se oprirã

atunci, recunoscurã dragonul de purpurã – dragonul imperial – ºirãmaserã descumpãniþi. Într-o clipã, întreaga masã de fier se trase înapoiºi se nãpusti din nou peste barbari.

Urmã o învãlmãºealã generalã. O lance îl lovi pe Iulian drept înpiept; scãpã numai datoritã platoºei. O sãgeatã îi ºuierã pe lângã ureche,atingându-i obrazul cu penele.

Sever trimise în sprijinul cavaleriei care slãbea, cohorte decornutes ºi de brakates, aliaþi pe jumãtate sãlbatici ai romanilor. Eiaveau obiceiul de a nu-ºi cânta imnul rãzboinic Barrit, decât în toiulbeþiei sângeroase a luptei.

κi intonarã cântecul cu voce joasã ºi plângãtoare; primele suneteerau liniºtite, asemenea foºnetului frunzelor, în noapte; Barrith-uldevenea apoi tot mai puternic, mai solemn ºi mai înfricoºãtor; pânã laurmã, se transforma într-un rãget furios ºi asurzitor, ca o marefurtunoasã ce-ºi loveºte valurile de stânci. Se îmbãtau cu acest cântec,pânã-ºi uitau de sine.

Iulian nu mai vãzu ºi nu mai cãutã sã înþeleagã ceea ce se petreceaîn juru-i. Nu mai simþea decât o sete insuportabilã ºi oboseala dureroasãa mâinii care þinea spada. Pierdu pânã ºi noþiunea timpului. Sever îºimenþinea însã întreaga prezenþã de spirit ºi conducea lupta cu oînþelepciune incomparabilã. Iulian zãri, surprins ºi consternat, diademaroºiaticã a lui Chlodomir în chiar mijlocul legionarilor. Cavaleriabarbarã pãtrunsese pieziº în centrul armatei romane. Gândi: s-a sfârºit,totu-i pierdut! κi aminti de prevestirile neprielnice din acea dimineaþãºi înãlþã o ultimã rugãminte cãtre zeii olimpieni:

– Veniþi-mi în ajutor! Cãci cine anume, dacã nu eu, vã va restabiliputerea pe pãmânt?

În centrul oºtirii se gãseau veteranii legiunii „Zvãpãiaþilor”; eraunumiþi astfel, datoritã vitejiei lor. Sever se bizuia pe ei ºi nu se înºela.

164

Dmitri Merejkovski

Unul dintre ei strigã:– Viri fortissimi! Viteji între viteji! Sã nu trãdãm Roma ºi pe

cezarul nostru! Sã ne dãm viaþa pentru Iulian!– Slavã ºi izbândã pentru cezarul Iulian!... Pentru Roma! Pentru

Roma! rãsunarã glasuri hotãrâte.Iar bãtrânii cei încãrunþiþi sub steaguri se îndreptarã din nou cãtre

moarte, liniºtiþi ºi serioºi.Suflul mãreþei Rome plutea peste oºtire.Cu ochii plini de lacrimi de entuziasm, Iulian se aruncã printre

veterani, pentru a muri în rând cu ei. Simþi din nou cum puterea iubiriisimple, puterea poporului, îl înãlþa pe aripile ei ºi-l îndrepta sprevictorie.

Groaza puse atunci stãpânire pe masele barbare. Se înfiorarã ºio luarã la fugã.

Vulturii legiunilor, cu ciocurile lor de rãpitoare ºi aripiledesfãºurate strãlucind în soare, îºi luarã din nou zborul, anunþându-letriburilor în derutã victoria Cetãþii Eterne.

Alamanii ºi francii se stingeau, luptând pânã la ultima suflare.Îngenuncheat într-o baltã de sânge, barbarul îºi mânuia cu puteri

tot mai slabe spada sau lancea, iar în ochii sãi tulburi nu se citea fricaºi nici deznãdejdea, ci numai setea de rãzbunare ºi dispreþul faþã deînvingãtor. Pânã ºi cei care pãreau morþi se ridicau aproape zdrobiþi,apucau cu dinþii picioarele vrãjmaºilor ºi se agãþau cu atâta înverºunare,încât romanii îi târau în urma lor. ªase mii de barbari cãzurã pe câmpulde luptã, sau se înecarã în Rin.

În aceeaºi searã, pe când cezarul Iulian se afla pe deal, învãluitde razele soarelui ca de o aureolã în asfinþit, îi fu adus regele Chlodimir,luat prizonier pe malul fluviului. Respira cu multã greutate; era uriaº,asudat, livid. Avea mâinile legate la spate. Se lãsã în genunchi în faþaînvingãtorului sãu, iar tânãrul cezar în vârstã de douãzeci ºi doi de aniîºi puse mâna micã pe capul acoperit cu pãr bogat al regelui barbar.

165

Moartea zeilor

XIX

Era vremea culesului. Ziua întreagã, vãzduhul rãsuna de cântece,pe falezele însoritului golf Neapole.

Pe câmpia preferatã a romanilor, la Baii, renumitã pentru bãilesale sulfuroase ºi despre care poeþii de pe vremea lui Augustus spuneau:Nullus in orbe locus Baiis prelucet amoenis, trândavii se desfãtau înmijlocul unei naturi care-i întrecea în rafinament ºi voluptate.

Era un colþ neîntinat al elegantei þãri care stârnise imaginaþia luiHoraþiu, a lui Properþiu ºi Tibul. Nicio umbrã a veacului monahal nupângãrise încã acest tãrâm însorit, ce se întindea între Vezuviu ºiMisene. Fericiþii locuitori din Baii nu tãgãduiau creºtinismul, dar sescuturau de el, lansând câte o glumã uºoarã. Femeile pãcãtoase nu secãiau încã, ºi mai degrabã cele cinstite evitau virtutea ca pe ceva demodã veche. Când ajungeau pânã la ei noile profeþii ale Sibilelor,ameninþând omenirea decãzutã cu o prãbuºire totalã, sau veºtile desprenoile crime ºi actele de bigotism ale împãratului Constanþiu, ori desprenãvãlirea perºilor în Orient, despre ameninþãrile barbarilor de lamiazãnoapte, ei îºi închideau ochii ºi trãgeau în piept briza delicatã ºiîncãrcatã de mireasma ciorchinelor de la Balerne, proaspãt strivite înteascuri, ºi se consolau cu epigrame. Pentru a uita de nenorocirileRomei, de prezicerile despre sfârºitul lumii, le erau de-ajuns mici versuriuºoare, pe care ºi le trimiteau în dar unii altora:

Calet unda, friget aethra,Simul innatat choreisAmathusium renidensSalis arbitra et vaporis,

166

Dmitri Merejkovski

Flos siderum Dione!O undã de bãtrâneþe ºi de copilãrie se desluºea pe feþele celor

mai veseli epicurieni.Nici apa proaspãtã ºi sãratã a bãilor de mare, nici izvoarele calde

ºi sulfuroase din Baii nu puteau dãrui deplinã vindecare trupului acestortineri decãzuþi ºi friguroºi, cheliþi încã de la douãzeci de ani ºiîmbãtrâniþi nu din pricina desfrâului personal, ci din cauza celui alînaintaºilor lor, plictisiþi de la început de literaturã, de înþelepciune, defemei, spirituali ºi neputincioºi, purtând în vine sângele rãcit al unorgeneraþii întârziate.

Într-unul din colþurile cele mai înflorite ºi mai odihnitoare, întreBaii ºi Puteoli, printre vârfurile negre ale Apeninilor, zidurile demarmurã ale unei vile îºi marcau amprenta vie.

Lângã fereastra larg deschisã chiar deasupra mãrii, astfel încâtnu se vedeau, din camerã, decât valurile ºi cerul, zãcea în pat Mirrha.

Medicii nu pricepeau nimic din boala ei; dar Arsinoe, care îºivedea sora zi de zi sleindu-se de puteri ºi stingându-se, o adusese dinRoma la þãrmul mãrii.

În ciuda bolii sale, urmând pilda cãlugãriþelor ºi a anahoreþilor,Mirrha îºi rânduia camera, îºi aducea singurã apa ºi încerca sã-ºi spelerufãria ºi sã gãteascã. Multã vreme, pânã la ultima ei suflare, nu vru sãse culce, petrecându-ºi noaptea în rugãciuni, iar într-o zi, Arsinoe gãsiîngrozitã un ciliciu pe trupul slãbit al surorii sale. Mirrha îºi scosesedin camerã toate obiectele de lux, þesãturile ºi podoabele, lãsându-ºinumai patul ºi o cruce grosolanã de lemn. Cu pereþii ei goi, încãpereaaducea a chilie de cãlugãr. Mirrha þinea un post riguros ºi-i era greuArsinoei sã lupte împotriva acestei voinþe îndãrãtnice ºi totodatã blânde.

Plictiseala o pãrãsi pe Arsinoe. Trecea întruna de la speranþa înînsãnãtoºirea Mirrhei, la deznãdejdea cã o va pierde ºi, deºi nu o iubeamai mult ca înainte, obsedatã cum era de teama veºnicei despãrþiri, îºiînþelegea mai adânc iubirea.

Privea uneori cu o milã maternã aceastã figurã finã ºi slãbitã ceîmprãºtia un har ceresc, acest trup micuþ, ars de o flacãrã lãuntricã

167

Moartea zeilor

prea vie. Când bolnava refuza vinul ºi hrana prescrise de medici,Arsinoe spunea necãjitã:

– Tu crezi cã nu vãd, Mirrha? Tu cauþi moartea? Ce faci cu tine?– Nu-i oare totuna sã trãieºti sau sã mori? rãspundea tânãra, cu

atâta convingere, încât Arsinoe nu putea decât sã-i rãspundã:– Tu nu mã iubeºti...Dar Mirrha o încredinþa, mângâind-o:– Draga mea! Tu nu ºtii cât de mult te iubesc! O, de-ai putea

numai...Bolnava nu-ºi termina niciodatã vorba ºi nu-ºi întreba sora despre

credinþa ei. Aþintea doar asupra ei o privire tristã, ca ºi cum ar fi vrutsã-i spunã ceva ºi nu îndrãznea. Arsinoe simþea în aceastã privire omustrare tãcutã; totuºi, nu vorbea nici ea despre credinþã ºi nu aveacurajul sã-ºi mãrturiseascã îndoielile, de teamã sã nu-i spulbere cumvasperanþa nebuneascã în nemurire.

Mirrha slãbea din zi în zi, se topea ca ceara lumânãrii ºi pe dealtã parte devenea tot mai veselã ºi mai liniºtitã.

Iuventin, care fugise de la Roma de frica urmãririi mamei saleºi aºtepta la Napoli, împreunã cu Didim, plecarea corabiei cãtre Alexan-dria, venea în fiecare zi sã le vadã.

Citea din Evanghelie ºi povestea legende despre sfinþi.O! Cât de mult ºi-ar fi dorit Mirrha sã intre în peºterile

întunecoase, în preajma acelor fãpturi mãreþe ºi misterioase! Pustiulnu i se pãrea trist ºi lipsit de viaþã, ci înflorit precum raiul pe pãmânt,plin de minuni, luminat de o strãlucire ce nu se mai gãsea nicãieri pelume. Se înãbuºea în casã. Încinsã de chinurile bolii, tânjind dupãTebaida, se uita uneori la pânzele albe ale corãbiilor care dispãreau îndepãrtare ºi-ºi întindea dupã ele mâinile palide. Doamne! Sã fi pututzbura în urma lor ºi sã respire aerul curat al pustiului scãldat în liniºte!Alteori încerca sã se scoale, afirma cã se simte mai bine, cã se vaînsãnãtoºi curând ºi, în tainã, spera sã fie lãsatã sã plece împreunã cuDidim ºi Iuventin, când urma sã vinã corabia din Alexandria.

Anatol, adoratorul credincios al Arsinoei, trãia ºi el la Baii.Tânãrul epicurean organiza admirabile plimbãri cu o triremã aurie, de

168

Dmitri Merejkovski

la lacul Albano pânã la golf, în tovãrãºia unor prieteni veseli ºi a unorfemei frumoase. Se desfãta vãzând pânzele purpurii plutind pe mareaadormitã, îmbinãrile de nuanþe crepusculare pe stâncile de la Capri ºiIschia, care semãnau cu uriaºe ametiste; se bucura de ironiile amicilorsãi cu privire la credinþã, de aroma vinului, de sãrutãrile îmbãtãtoareale curtezanelor.

Dar de câte ori pãtrundea în liniºtita chilie a Mirrhei, simþea cãcealaltã laturã a vieþii îi era deopotrivã de accesibilã. Graþia nevinovatãa chipului palid al tinerei fete îl emoþiona. Voia sã creadã în tot cecredea ea: în blândul Galilean ºi în miracolul nemuririi. Ascultapovestirile lui Iuventin ºi gãsea viaþa anahoreþilor sublimã.

κi dãdea seama cu uimire cã, pentru el, adevãrul exista deopotrivãîn beþia vieþii, ca ºi în renunþarea la ea, în triumful materiei, ca ºi în celal sufletului, în castitate, ca ºi în voluptate. Gândirea sa rãmânea clarã.Nu avea remuºcãri.

Îi plãceau pânã ºi îndoielile sale, asemenea unui joc nou; acestevaluri moi ºi adânci ale vieþii, aceste tranziþii de la creºtinism la pãgânismnu-l tulburau, ci mai degrabã îl legãnau.

Mirrha adormi într-o searã în faþa ferestrei deschise. Când setrezi, îi spuse lui Iuventin, cu un zâmbet radios:

– Am avut un vis ciudat...– Ce vis?– Nu-mi amintesc. Era frumos. Crezi cã va fi mântuitã toatã

lumea?– Toþi cei drepþi; pãcãtoºii vor fi pedepsiþi.– Cei drepþi... pãcãtoºii... Eu nu gândesc aºa, rãspunse Mirrha,

zâmbind mai departe, ca ºi cum s-ar fi strãduit sã-ºi aminteascã visul.ªtii, Iuventin, eu cred cã toþi, toþi vor fi mântuiþi, iar Dumnezeu nu vapierde niciuna dintre fãpturile Sale.

– Aºa gândea marele învãþãtor Origen, care spunea: „Mântuitorulmeu nu se poate bucura, câtã vreme sunt nedreptãþit!”. Dar e o erezie...

Mirrha nu asculta, ci urmã:– Da, da, aºa trebuie sã fie, am înþeles acum: vor fi mântuiþi cu

toþii, pânã la cel din urmã! Dumnezeu nu va îngãdui sã se piardã niciuna

169

Moartea zeilor

dintre creaturile Sale.– Aº vrea s-o cred ºi eu, ºopti Iuventin, dar m-aº teme...– Nu trebuie sã te temi. Acolo unde existã dragoste, nu poate fi

teamã. Eu nu mã tem de nimic.– ªi... el? întrebã Iuventin.– Cine?– Cel care nu trebuie numit. Rãzvrãtitul!– ªi el, ºi el! strigã Mirrha, încãrcându-ºi glasul cu îndrãzneala

credinþei. Cât timp va exista chiar ºi un singur suflet care nu ºi-a dobânditmântuirea, nu se va bucura nicio fãpturã de fericirea deplinã. De vremece iubirea nu cunoaºte margini, totul va fi în Dumnezeu, iar Dumnezeuva fi în totul. Ce bucurie, dragul meu! Noi nu ne-am dat încã seama deea! Trebuie sã binecuvântãm totul, înþelegi?

– ªi rãul?– Nu existã rãul, nu existã moartea.Prin fereastra deschisã pãtrundea ecoul cântecelor bahice ale

prietenilor lui Anatol, petrecând în triremele devenite purpurii, pe mareaalbãstritã de asfinþit.

Mirrha îi arãtã:– ªi astea sunt frumuseþe, trebuie binecuvântate ºi astea, ºopti.– Niºte cântece pãcãtoase? întrebã Iuventin, temãtor.Mirrha îºi scuturã capul:– Nu! Totul e bun, totul e curat. Frumuseþea vine de la Dumnezeu.

De ce þi-e teamã, prietene?... O! De câtã libertate este nevoie, pentru aiubi!... ªi sã nu te temi de nimic! Tu nu cunoºti încã bucuria pe care odã viaþa!

Suspinã îndelung ºi adãugã:– ªi câtã bucurie aduce moartea!A fost ultima lor convorbire. Mirrha rãmase culcatã câteva zile,

nemiºcatã ºi mutã, fãrã sã-ºi deschidã ochii. Pãrea sã sufere aprig,cãci sprâncenele i se încruntau uneori dureros, dar un zâmbet blând ºiresemnat îndrepta îndatã aceastã contradicþie, iar din buzele închisenu se strecura niciun geamãt, nicio tânguire.

170

Dmitri Merejkovski

O chemã odatã, în plinã noapte, pe Arsinoe, care ºedea lângã ea.Bolnava vorbea cu greu. O întrebã, fãrã sã-ºi deschidã ochii:

– E zi?– Nu, e încã noapte, rãspunse Arsinoe; dar va rãsãri curând

soarele.– Nu aud... Cine eºti? vorbi Mirrha, într-o ºoaptã abia desluºitã.– Sunt eu, Arsinoe.Bolnava îºi deschise deodatã ochii mari ºi luminoºi aþintindu-i

asupra surorii sale.– Mi s-a pãrut, se strãdui sã spunã, mi s-a pãrut cã nu erai tu... cã

eram singurã.Cu miºcãri foarte încete ºi cu mare greutate îºi apropie apoi

mâinile diafane, împreunându-ºi palmele, cu o expresie de teamã ºi derugã. Colþurile buzelor fremãtarã, sprâncenele se arcuirã.

– Nu mã pãrãsi!... Când voi muri, sã nu te gândeºti cã nu maisunt.

Arsinoe se aplecã asuprã-i, dar Mirrha era prea slãbitã, pentru ao îmbrãþiºa; încercarea era zadarnicã. Arsinoe îºi apropie atunci obrazulde ochii ei, iar tânãra îi mângâie faþa uºor, cu genele ei lungi. Era unuldintre obiceiurile lor din copilãrie, nãscocit de Mirrha; s-ar fi spus cãfremãtau pe obraz aripile catifelate ale unui fluture.

Aceastã din urmã mângâiere îi aminti Arsinoei întreaga lor viaþãcomunã, întreaga lor afecþiune. Se lãsã în genunchi ºi, pentru primaoarã dupã ani lungi, hohoti într-un plâns nestãpânit.

– Nu, Mirrha, nu te voi pãrãsi... Voi rãmâne tot timpul cu tine!Privirea Mirrhei se înviorã, bucuroasã. Murmurã:– Aºadar, tu...– Da, vreau sã cred, voi crede! strigã Arsinoe.ªi îndatã se mirã singurã de aceste vorbe neaºteptate; i se pãrurã

un miracol, nicidecum o minciunã, ºi nu vru sã le retragã.– Mã voi duce în pustiu, Mirrha; ca ºi tine, ºi în locul tãu, urmã

ea, într-o efuziune de iubire înfocatã. Iar dacã Dumnezeu existã, vatrebui sã facã în aºa fel, încât sã nu existe moartea, iar noi sã fimmereu împreunã!

171

Moartea zeilor

Mirrha îºi închise ochii ascultând-o pe sora ei ºi, cu un zâmbetde nesfârºitã împãcare, ºopti:

– Acum, voi dormi. Nu-mi mai trebuie nimic. Mã simt bine.Nu-ºi mai deschise ochii, nu mai vorbi. Avea faþa calmã ºi severã,

ca cea a morþilor. Mai trãi astfel câteva zile.Când îi apropiau de buze o cupã cu vin, sorbea câteva înghiþituri.

Dacã respiraþia îi devena agitatã ºi neregulatã, Iuventin se apleca asupraei ºi cânta o rugãciune sau un imn sfânt, ºi atunci Mirrha începea sãrãsufle mai uºor, ca ºi cum ar fi fost legãnatã.

Într-o searã, pe când soarele cobora pe dupã Ischia ºi Capri, iarmarea nemiºcatã se topea cu cerul ºi prima stea, încã nedesluºitã, licãrea,Iuventin îi cânta muribundei:

Deus creator omnium,Polique rector vestiens,Diem decor aluminaNoctem sopora gratia...Poate cã Mirrha îºi dãduse ultima suflare în sunetul acestui imn

solemn. Nu-ºi dãduse nimeni seama cã nu mai rãsufla. Viaþa ºi moarteaerau egale pentru ea, întrucât viaþa i se topise în neînþeleasa veºnicie, fãrãsuferinþã, aºa cum blândeþea unui apus frumos se topeºte în rãcoarea nopþii.

Arsinoe îºi îngropã sora în catacombe ºi scrise, cu propria eimânã, pe lespede: „Myrrha, vivis” – „Mirrha, tu trãieºti!”

Aproape cã nu plânse. κi purta în inimã dispreþul faþã de lume ºihotãrârea de a crede în Dumnezeu, sau cel puþin – de a face tot ce-i staîn putinþã, pentru a crede în El. Voia sã-ºi împartã la nevoiaºi averea ºisã plece în Tebaida. Chiar în ziua în care Arsinoe îl înºtiinþã pe tutorelesãu indignat despre proiectele sale, primi din Gallia o scrisoare scurtãºi enigmaticã, de la cezarul Iulian:

„Iulian, cãtre prea-nobila Arsinoe, bucurie!Îþi aminteºti despre cele ce-am vorbit împreunã, la Atena, în faþa

statuii Artemisei? Îþi aminteºti de legãmântul nostru? Mare îmi esteura, dar ºi mai mare îmi este dragostea! Poate cã, în curând, leul îºi vazvârli cât colo pielea de mãgar. Pânã atunci, sã fim blânzi ca niºteporumbei, ºi înþelepþi ca ºarpele, dupã vorba lui Hristos Nazarineanul”.

172

Dmitri Merejkovski

XX

Creatorii de epigrame de la Curte, care-l numiserã cândva peIulian, în derâdere, victorinus (micul cuceritor), erau surprinºi de veºtiledespre izbânzile succesive ale cezarului. Ceea ce-i fãcuse pe vremurisã râdã, devenise un lucru formidabil. Se vorbea mult despe vrãji,despre tainice puteri diavoleºti, care ar fi venit în sprijinul prietenuluilui Maxim din Efes.

Iulian cucerise ºi reintegrase în Imperiul roman: Argentoratum,Bracomagum, Tres Tabernae, Salison, Numeta, Vaugion, Moguntiae.Ostaºii îl adorau, la fel ca în trecut. Se încredinþa tot mai mult ºi maiadesea cã-l protejau zeii olimpieni. Dar continua, din prudenþã, sãmeargã la bisericile creºtine, iar în oraºul Viena de pe fluviul Rhodanusasistase dinadins la o slujbã solemnã.

Dupã o campanie îndelungatã, cezarul cuceritor se întorcea, lamijlocul lui decembrie, în taberele sale de iarnã, în oraºul sãu îndrãgitParisis-Luteþia*, de pe malul Senei.

Se lãsase noaptea. Cerul nordic îi uimea pe meridionali, prinreflexele sale de un verde stins. Zãpada proaspãt aºternutã scârþâiasub picioarele ostaºilor.

Ridicatã pe o insulã micã, Luteþia era înconjuratã din toate pãrþilede apã. Douã poduri de lemn legau oraºul de câmpie. Casele aveau oarhitecturã galo-romanã, cu galerii largi cu geamuri, ce înlocuiauporticurile deschise din þãrile meridionale. Peste oraº se ridica fumulde la o mulþime de coºuri. Pomii erau acoperiþi de chiciurã.

În grãdini, de-a lungul zidurilor îndreptate spre miazãzi, se

*Parisul de astãzi (n. red.).

173

Moartea zeilor

înghesuiau, asemenea unor copii înfriguraþi, smochini aduºi de romani,acoperiþi grijuliu cu paie.

Iarna era asprã în acel an, deºi vântul de miazãzi sufla a dezgheþ.Sloiuri mari ºi albe de gheaþã pluteau pe Sena, lovindu-se ºi

adunându-se în grãmezi. Rãzboinicii greci ºi romani le priveau,surprinºi, Iulian le admira masele strãvezii, când albastre, când verzui,ºi le compara cu marmura din Frigia, cu palidele ei nuanþe.

Trista frumuseþe a nordului avea ceva care-l captiva ºi-i fãceainima sã vibreze, ca la o amintire îndepãrtatã. Ajunse la palat – o clãdireenormã ce-ºi înãlþa pe cerul amurgului siluetele negre ale arcadelordin cãrãmizi ºi ale turnuleþelor.

Iulian intrã în bibliotecã. Era frig. Se aprinse un foc mare încãmin ºi i se aduserã mai multe scrisori, sosite la Luteþia în lipsa sa.Una dintre ele, din Asia Micã, era de la Iamblicos. Iulian simþiînvãluindu-l boarea Orientului.

Afarã bântuia furtuna turbatã; vântul urla. S-ar fi spus cã bãteacineva în obloanele închise. Iulian crezu cã vede, cu ochii închiºi,propileele de marmurã învãluite în întuneric, trecând cu repeziciune ºitopindu-se în zare, ca niºte nori aurii.

Îl cuprinse tremuratul ºi se ridicã. Focul se stinsese. Un ºoarecerodea pergamentele din bibliotecã.

Dori sã vadã o faþã omeneascã. κi aminti, cu un zâmbet ironic,cã avea o nevastã. Era o rudã a împãrãtesei Eusevia, cu numele Elena,pe care împãratul o cãsãtorise împotriva voinþei ei cu Iulian, cu puþintimp înaintea plecãrii acestuia în Galia.

Nu o iubea pe Elena. Deºi trecuse mai mult de un an de lacãsãtorie, aproape cã nu o vãzuse, nu o cunoºtea, nu petrecuse o noaptecu ea. Soþia lui rãmãsese fecioarã.

Încã din adolescenþã, ea nu visase decât sã fie logodnica luiHristos. Ideea de cãsãtorie o dezgusta. La început, se socoti pierdutã;vãzând însã apoi cã Iulian nu aºtepta de la ea mângâieri conjugale, seliniºti ºi trãi la palat ca o cãlugãriþã, veºnic bosumflatã, liniºtitã,îmbrãcatã din cap pânã-n picioare în negru. În rugãciunile sale, îºijurase sã rãmânã neprihãnitã.

174

Dmitri Merejkovski

În noaptea aceea, o curiozitate rãutãcioasã îl împinse pe Iuliancãtre turnul în care se ruga soþia sa. Deschise uºa fãrã sã batã ºi intrãîn cãmãruþa slab luminatã. Fecioara îngenunchease în faþa unei stranedeasupra cãreia se gãsea o cruce mare.

Iulian se apropie de ea, ferindu-se cu mâna de lumina unui opaiþºi, timp de câteva minute o privi, încruntat. Ea era atât de absorbitã derugãciune, încât nu-l simþi. El o chemã:

– Elena!Ea þipã ºi întoarse spre Iulian faþa palidã ºi severã.– Ce tare m-ai speriat!El se uitã cu o privire ciudatã la crucea mare, la Evangheliar, la

stranã, ºi spuse în ºoaptã:– Tu te rogi tot timpul?– Da; ºi pentru tine... iubite cezar.– ªi pentru mine? Adevãrat? Recunoºti cã mã socoþi un mare

pãcãtos, Elena?Ea îºi plecã ochii, fãrã sã rãspundã. Se posomorî ºi mai mult la

faþã.– Nu-þi fie teamã de nimic. Vorbeºte. Nu gândeºti cumva cã

port un pãcat anume faþã de Dumnezeu?Ea rãspunse încet:– Un pãcat anume? Da, gândesc. Nu te supãra...– Eram sigur! Hai, spune! Mã voi cãi!Elena urmã, cu vocea încã mai înceatã ºi mai severã:– Nu râde! Voi da seamã pentru sufletul tãu în faþa Celui Veºnic!– Tu... pentru sufletul meu?– Suntem legaþi pentru totdeauna!– Prin ce anume?– Prin taina cãsãtoriei.– Cãsãtoria religioasã? Dar pânã-n acest ceas, suntem strãini

unul faþã de altul, Elena!– Mã tem pentru sufletul tãu, Iulian! repetã ea, fixându-ºi asupra

lui privirea nevinovatã.

175

Moartea zeilor

Iulian îºi pune mâna pe umãrul ei ºi urmãri cu ironie chipul palid,care rãsfrângea rãceala castitãþii. Se evidenþiau în mod ciudat doarbuzele trandafirii, gura foarte frumoasã ºi micuþã, întredeschisã înexpresia unei temeri întrebãtoare.

Iulian se aplecã ºi, înainte ca ea sã aibã timp sã-ºi dea seama, osãrutã pe buze.

Ea tresãri, se repezi la colþul opus al încãperii ºi-ºi ascunse faþacu mâinile. Uitându-se apoi la Iulian cu ochii înnebuniþi de spaimã, seînchinã repede ºi murmurã:

– Pleacã de la mine, pleacã departe, necuratule. Te cunosc... Tunu eºti Iulian, tu eºti diavolul... În numele Prea Sfintei Cruci, te implor...sã dispari!

Mânia puse stãpânire pe Iulian. Se întoarse la uºã ºi trase zãvorul:se apropie apoi zâmbind de Elena ºi spuse:

– Vino-þi în fire, Elena. Sunt bãrbat, sunt soþul tãu... ºi nu diavolul!Biserica ne-a binecuvântat legãtura!

În mãsura în care o ura, creºtea în el dorinþa de a o poseda peaceastã fecioarã severã. Ea îºi acoperi încet ochii cu mâinile:

– Iartã-mã... Mi s-a pãrut... M-ai speriat atât de tare, Iulian! ªtiucã nu-mi vrei rãul... dar am tot avut unele vedenii... Am crezut cã ºiacum... el dã târcoale pe-aici, noaptea! L-am vãzut de douã ori... mi-aspus lucruri rele despre tine. De-atunci, mi-e teamã... El mi-a spus cãporþi pe chip trãsãturile lui Cain... De ce mã priveºti astfel, Iulian?

Tremura ºi se sprijinea de perete. Iulian se apropie de ea ºi ostrânse în braþe.

– Ce faci? Lasã-mã! Lasã-mã!Încercã sã þipe, sã-ºi cheme slujnica.– Elefteria! Elefteria!– De ce o chemi? Nu sunt soþul tãu?Ea începu sã plângã amarnic.– Fratele meu! Nu trebuie sã se întâmple asta... Sunt logodnica

lui Hristos! Credeam cã tu...– Logodnica cezarului roman nu poate fi logodnica lui Hristos.– Iulian! Dacã crezi în El...

176

Dmitri Merejkovski

– Îl urãsc pe Galilean!Cu o ultimã sforþare, ea încercã sã-l respingã ºi strigã, disperatã:– Pleacã! Diavole! Diavole! De ce m-ai pãrãsit, Doamne?!Iulian îi umplea ceafa cu sãrutãri înfocate. I se pãrea cã

înfãptuieºte o crimã. Puterile ei slãbiserã atât de mult, încât abia mairezista, murmurând:

– Fie-þi milã... fratele meu!Cu mâini pãtimaºe, el îi smulgea straiele cernite. Înþelegea groaza

care-i umplea sufletul, dar nu simþise niciodatã în viaþã o asemeneabeþie a rãului. Din stofa sfâºiatã ieºi deodatã la luminã pielea. Atunci,cu o privire ironicã ºi un zâmbet sfidãtor, cezarul se uitã spre colþulopus al chiliei, unde opaiþul licãrea slab ºi lumina, pe perete, cruceamare ºi neagrã...

177

Moartea zeilor

XXI

Se scurseserã mai bine de doi ani de la victoria din Argentoratum.Iulian eliberase Gallia din mâinile barbarilor. La începutul primãverii,aflându-se încã în tabãra sa de iarnã din Luteþia, primise o scrisoareimportantã de la împãratul Constanþiu, adusã de tribunul Decensius.

Fiecare nouã izbândã repurtatã în Gallia îl supãra pe Constanþiu;era o loviturã þintitã de-a dreptul în vanitatea sa. Acest „þânc”, aceastã„coþofanã guralivã”, aceastã „maimuþã îmbrãcatã în purpurã, aceastã„caricaturã de cuceritor” de care se indignau bufonii de la Curte, setransformase într-un adevãrat ºi teribil cuceritor.

Constanþiu se topea de invidie. I se adunau, în acelaºi timp,înfrângeri dupã înfrângeri în luptele cu perºii din þinuturile asiatice.Slãbea, nu mai dormea, îºi pierdea pofta de mâncare, vãrsase fiere îndouã rânduri.

Medicii de la Curte erau uluiþi.În nopþile sale de insomnie, întins pe mãreþul pat aflat sub

stindardul lui Constantin, împãratul gândea uneori:„Eusevia m-a înºelat! Dacã nu era ea, aº fi urmat sfatul înþelept

al lui Catena ºi Mercur... Aº fi pus sã fie strâns de gât acest puºti, învreun loc ascuns!... Aº fi distrus acest ºarpe din cuibul neamului luiFlavius! Prostul de mine! L-am lãsat eu însumi sã-mi scape... ªi, cineºtie? Poate cã Eusevia i-o fi fost amantã?

Gelozia întârziatã îi înteþea ºi mai mult pornirea.Nu se putea rãzbuna pe împãrãteasa Eusevia, care murise. Cea

de-a doua soþie, Faustina, era o nãtângã pe care o dispreþuia.Constanþiu îºi rãscoli pãrul rãrit, pe care frizerul i-l ondula atât

de minuþios în fiecare zi; îi curgeau lacrimi de furie.

178

Dmitri Merejkovski

Nu apãrase el oare Biserica? Nu se înverºunase în distrugereatuturor ereziilor? Nu ridicase mãnãstiri ºi nu le înfrumuseþase? Nu-ºiîndeplinea cu regularitate rânduielile impuse? Iatã cum arãta rãsplatade care avea parte!

Pentru prima oarã, stãpânul lumii simþea cum clocoteºte în elindignarea împotriva Stãpânului celui veºnic. Scãldatã în venin,rugãciunea i se stingea pe buze.

Pentru a-ºi potoli invidia, hotãrî sã recurgã la un mijloc neobiºnuit:porunci sã se trimitã în toate marile oraºe scrisori triumfale împodobitecu lauri, anunþând victoriile dãruite de Pronia cereascã împãratuluiConstanþiu. Reieºea din aceste scrisori cã nu Iulian, ci Constanþiu ar fitraversat Rinul de patru ori; Constanþiu – cel care, la capãtul celãlalt allumii, distrugea armata în lupte stupide; Constanþiu, ºi nu Iulian, ar fifost cât pe ce sã piarã lovit de sãgeþi, la Argentoratum; Constanþiu l-arfi luat prizonier pe regele Chlodomir; Constanþiu ar fi strãbãtut mlaºtiniºi pãduri de nepãtruns, tot el ar fi deschis drumuri, ar fi atacat fortãreþe,ar fi îndurat foamea, setea, arºiþa.

Numele lui Iulian nici mãcar nu figura în aceste scrisori, ca ºicum n-ar fi existat un cezar. Poporul îl aclama pe Constanþiu drept„învingãtorul galilor”, iar episcopii ºi arhiepiscopii cântau rugãciunide recunoºtinþã în toate bisericile, cerând viaþã lungã ºi prosperitatepentru împãrat ºi mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru izbânzile asuprabarbarilor alamani, pe care i le dãruise lui.

Aflând de aceste nebunii, Iulian se mulþumi sã zâmbeascã.Dar invidia care mãcina inima împãratului nu se potoli. Hotãrî

sã-i ia lui Iulian cele mai bune legiuni, iar apoi, pe nesimþite ºi subpretexte tulburi, sã-l dezarmeze – aºa cum fãcuse odinioarã cu Gallus,sã-l atragã în capcanele sale ºi sã-i dea atunci lovitura de moarte.

În acest scop, trimise la Luteþia un demnitar priceput, pe tribunulDecensius, cu o scrisoare. Trebuia sã aleagã imediat cele mai bunelegiuni, compuse din heruli, batavi, petulanþi ºi celþi, ºi sã le trimitã înAsia, la împãrat. În plus, acest demnitar trebuia sã ia din fiecare legiunecare mai rãmânea, câte trei sute de rãzboinici dintre cei mai viteji, iar

179

Moartea zeilor

tribunul grajdurilor imperiale, Cintula, avea ordin sã strângã soldaþialeºi dintre purtãtorii de steaguri ºi sã se punã în fruntea lor, pentru a-iconduce în Orient.

Iulian îl preveni pe Decensius asupra inevitabilei rãzmeriþe alegiunilor barbare, care preferau sã moarã, decât sã-ºi pãrãseascãpãmântul de baºtinã. Încãpãþânatul demnitar nu þinu seama de acesteobservaþii, ci îºi pãstrã o morgã imperturbabilã pe faþa galbenã ºivicleanã.

Alãturi de unul dintre podurile de lemn care legau insula Luteþiade câmpie, se desfãºurau clãdirile lungi ale cazãrmilor. Agitaþia îicuprinse dis-de-dimineaþã pe ostaºi. Numai disciplina severã ºi înþeleaptãa lui Iulian îi þinea în frâu.

Primele cohorte de petulanþi ºi de heruli plecaserã noaptea; fraþiilor, celþii ºi batavii, se pregãteau sã-i urmeze. Cintula dãdea porunci,cu un glas sigur. Un murmur se strecura în mulþime. Un soldat nesupusfusese bãtut pânã la moarte. Decensius se vântura peste tot, cu pana laureche ºi hârtiile în mânã.

În curte, sub cerul întunecat, carele acoperite, montate pe roþiînalte, le aºteptau pe femeile ºi copiii ostaºilor. Femeile se despãrþeaude þara natalã, întinzându-ºi braþele cãtre pãdurile ºi câmpiile ei; unelesãrutau plângând pãmântul pe care-l numeau mama lor, îndurerate lagândul cã le vor putrezi oasele în pãmânt strãin. Iar altele, mairesemnate, amuþite de loviturã, îºi strângeau într-o cârpã câte un pumnde pãmânt, ca amintire. Un câine, slab de i se rupea pielea de pe oase,lingea o osie unsã cu seu. Se depãrtã deodatã ºi se apucã sã urle, cubotul în þãrânã. Se întoarserã cu toþii cãtre el, înfioraþi. Un legionarlovi cu mânie animalul care, cu coada între picioare, o luã la fugã pecâmp ºi, ajuns acolo, se opri ºi se apucã din nou sã urle, încã maidureros.

Era cumplit acest urlet de jale, în impunãtoarea liniºte aasfinþitului.

Sarmatul Aragaris fãcea parte din numãrul celor care trebuiausã pãrãseascã meleagurile norodului. κi lua rãmas bun de la prietenulsãu credincios, Strombix.

180

Dmitri Merejkovski

– Vere, vãrul meu! Pentru cine mã pãrãseºti? se vãieta acesta,înghiþind supa pe care i-o cedase Aragaris care, de supãrare, nu puteas-o mãnânce.

– Hai, taci, dobitocule! îl consola Aragaris. Îmi ajung tânguielilefemeilor!... Spune-mi mai bine tu, care eºti din pãrþile alea, ce pãduri osã strãbatem?

– Ce zici, vere? Nu sunt pãduri; numai nisip ºi stânci.– ªi unde ne vom feri de soare? întrebã Aragaris, fãrã sã-l creadã.– Este pustiu! E o arºiþã ca în cuptorul de la bucãtãrie, iar apã nu

se gãseºte.– Cum, nu e apã?... Dar bere?– Nici nu se ºtie ce-i aia!– Minþi!– Sã-mi iasã pe loc ochii, vere, dacã în toatã Asia, în

Mesopotamia ºi Siria, se gãseºte mãcar un butoi cu bere sau de miere.– Atunci, s-a zis, frate! Dacã e cald ºi nu e nici apã, nici bere,

nici miere, ne mânã la capãtul pãmântului, ca pe boii la abator!– Drept în coarnele diavolului, vere!ªi Strombix plânse încã mai amarnic.În acea clipã se iscã un zgomot în depãrtare ºi rãsunã un zvon de

glasuri. Cei doi prieteni ieºirã din cazarmã. O mulþime de soldaþi caretreceau peste podul de lemn, alergau spre Luteþia. Strigãtele se apropiau.Agitaþia cuprinse cazãrmile. Rãzboinicii ieºeau pe drum, se adunau ºistrigau, fãrã a þine seama de poruncile, de ameninþãrile ºi chiar deloviturile centurionilor.

– Ce s-a-ntâmplat? întrebã un veteran.– Au fost biciuiþi pânã la moarte douãzeci de soldaþi!– Cum, douãzeci? O sutã!– Îi vor lua la rând pe toþi soldaþii la biciuit. S-a dat poruncã.Un legionar înspãimântat ºi cu hainele rupte se aruncã deodatã

în mulþime ºi strigã:– Fraþilor, daþi fuga la palat! Îl strâng de gât pe Iulian!

181

Moartea zeilor

Vorbele cãzurã ca niºte scântei peste paie uscate. Flacãra caremocnea demult, izbucni nestãvilitã. Figurile cãpãtarã expresii bestiale.Nimeni nu înþelegea nimic ºi nici nu voia sã înþeleagã. Strigau cu toþii:

– Unde sunt ticãloºii?– Omorâþi-i pe nemernici!– Cine sunt?– Trimiºii împãratului Constanþiu!– Jos împãratul!– Of, nãtãrãilor! Cum sã trãdezi un asemenea ºef?Doi centurioni nevinovaþi care treceau pe-acolo furã prinºi,

aruncaþi la pãmânt, cãlcaþi în picioare, aproape rupþi în bucãþi. Sângeleþâºni ºi, vãzându-l, soldaþii devenirã ºi mai cruzi.

Mulþimea care trecea podul se apropie de cazãrmi ºi desluºideodatã strigãtul asurzitor:

– Glorie împãratului Iulian! Slavã lui Iulian Augustus!– L-au ucis! L-au ucis!– Tãceþi din gurã, proºtilor! Augustul trãieºte! L-am vãzut!– Cezarul trãieºte!– Nu mai este cezar; e împãrat!– Cine-a zis cã l-au ucis?– Unde-i pungaºul?– Au vrut sã-l ucidã.– Cine?– Constanþiu.– Jos Constanþiu! Jos eunucii blestemaþi!Un om cãlare trecu atât de repede prin penumbrã, încât abia îl

recunoscurã.– Decensius! Decensius! Puneþi mâna pe tâlhar!κi mai þinea încã pana la ureche ºi cãlimara de campanie i se

legãna la centurã. Dispãru, însoþit de înjurãturi ºi râsete. Mulþimea seîngroºa. Oºtirea rãzvrãtitã semãna cu o mare furioasã. Mânia setransformã în bucurie, când se întoarserã legiunile de heruli ºi petulanþi,care plecaserã în ajun ºi se rãsculaserã la rându-le. Oamenii îi sãrutarã,

182

Dmitri Merejkovski

în rând cu femeile ºi copiii lor, ca dupã o lungã despãrþire. Mulþiplângeau de bucurie; alþii îºi loveau scuturile. Aprinserã focuri mari.Apãrurã oratorii. Strombix, care fusese în tinereþe bufon în Antiohia,îºi simþi renãscându-i inspiraþia. Camarazii îl ridicarã pe umeri, iar elîncepu, cu gesturi mari:

– Non quidem ad orbis terrarum extrema ad noxii pellium etdamnati. Ne trimit la capãtul lumii, ca pe ucigaºi; familiile noastre, pecare le-am rãscumpãrat din sclavie cu preþul sângelui, vor cãdea dinnou sub jugul alamanilor...

Nu apucã sã-ºi termine vorba; se iscarã din cazãrmi þipete ascuþiteºi zgomotul pe care soldaþii îl cunoºteau bine – al nuielelor lovindpielea: rãzboinicii îl bãteau pe detestatul centurion Cedo Alteram.Ostaºul care-l lovea pe superiorul sãu aruncã nuiaua plinã de sânge ºi,în râsetele tuturor, strigã vesel, imitând glasul centurionului:

– Dã-mi alta nouã! Cedo alteram!– Hai la palat! La palat! urlã mulþimea. Sã-l numim pe Iulian

august! Sã-l încununãm cu diadema!Se grãbirã cu toþii cãtre palat, lãsându-l în curte pe centurionul

mai mult mort decât viu, într-o baltã de sânge. Stele rãzleþe licãreauprintre nori. Un vânt rece ridica praful în vãzduh.

Zãbrelele, uºile ºi obloanele erau zãvorâte. Clãdirea pãreanelocuitã.

Iulian simþise în aer revolta ºi nu ieºea afarã, nu li se arãtasoldaþilor ºi se îndeletnicea cu divinaþia. Aºteptã vreme de douã zile ºidouã nopþi sã se întâmple minuni. Îmbrãcat în veºmântul lung ºi alb alpitagoreicilor, urcã, cu opaiþul în mânã, scara îngustã ce ducea la turnulcel mai înalt al palatului.

Îl aºtepta colo, urmãrind stelele, ucenicul lui Maxim din Efes,pe care acesta îl trimisese la Iulian, acelaºi Nogodares care-i prezisesecândva viitorul tribunului Scuda, în cârciuma lui Syrax de la poalelemuntelui Argos.

– Ei bine? îl întrebã Iulian, îngrijorat.– Nu se vede nimic! Parcã s-ar fi înþeles cerul cu pãmântul.

183

Moartea zeilor

Trecu un liliac în zbor.– Uite... uite! Poate ai putea sã prezici ceva, dupã zborul lui?Fãptura nocturnã aproape cã atinse, cu aripa sa rece, obrazul lui

Iulian ºi dispãru.– Sufletul unei fiinþe apropiate, ºopti Nogodares. Þine minte: în

noaptea aceasta, se va petrece un lucru mãreþ!Se auzeau þipetele nedesluºite ale ostaºilor, înãbuºite de vânt.– Dacã descoperi un semn, sã vii la mine! spuse Iulian, coborând

în bibliotecã.Bãtu încãperea cu paºi ºovãitori, oprindu-se adesea pentru a

asculta atent: i se pãrea cã-l urmãreºte cineva, cã i se lasã un frigpãtrunzãtor pe ceafã. Se întorcea, dar nu vedea nimic. Sângele îi bãteaputernic în tâmple. κi relua mersul ºi, din nou, i se pãrea cã cineva îiºopteºte la ureche cuvinte pe care nu apuca sã le înþeleagã.

Intrã o slugã ºi-l anunþã cã un bãtrân din Atena dorea sã-l vadãpe cezar, pentru o treabã urgentã. Iulian scoase un strigãt de bucurie ºialergã sã-l întâmpine. Credea cã era vorba de Maxim. Se înºela. Eramarele hierofant al misterelor din Eleusis, pe care-l aºtepta, deasemenea, cu nerãbdare.

– Pãrinte, strigã Iulian, salveazã-mã! Trebuie sã aflu voinþazeilor!... Hai, repede, totul e pregãtit!

În jurul palatului rãsunau strigãtele asurzitoare ale oºtirii revoltate.Vechile ziduri de cãrãmidã se cutremurau. Intrã un stegar, alb despaimã:

– E rãzmeriþã! Ostaºii rup zãbrelele!Iulian fãcu un gest autoritar cu mâna:– Nu vã temeþi de nimic! Dupã... Dupã... Sã nu lãsaþi pe nimeni

sã intre la mine!Luându-l de mânã pe hierofant, îl duse într-o pivniþã întunecoasã

ºi trase dupã ei uºa grea de fier.Într-adevãr, totul, era pregãtit. Flacãra torþelor se rãsfrângea în

figura din argint a lui Helios-Mithra, zeul Soarelui; fumul se înãlþa depe pirostrii; vasele sacre pline cu apã, cu vin ºi cu miere aºteptau, ca ºi

184

Dmitri Merejkovski

sarea ºi fãina, pentru a acoperi trupul victimelor. În cuºti erau diferitepãsãri, gâºte, porumbei, gãini, un vultur ºi un miel alb, care behãiadureros.

– Mai iute, mai iute, îl zori Iulian pe hierofant, întinzându-i unpumnal lung.

Cu sufletul la gurã, bãrânul recitã în grabã rugãciunile. Înjunghiemielul, puse o parte din carne ºi din grãsime pe cãrbunii altarului ºi, cuvrãji misterioase, începu sã cerceteze mãruntaiele. Cu mâini dibace,scotea ficatul, inima, plãmânii, privind în toate pãrþile.

– Cel puternic va fi rãsturnat, spuse arãtând inima încã destul decaldã; o moarte groaznicã...

– A cui? întrebã Iulian. A lui, sau a mea?– Nu ºtiu.– Nu ºtii!– Cezare, spuse bãtrânul, nu te grãbi! Nu hotãrî nimic în noaptea

aceasta. Aºteptã sã se facã ziuã. Prevestirile sunt îndoielnice...Nu-ºi terminã bine vorba ºi luã altã victimã, un gâscan, apoi un

vultur. De sus se auzea zgomotul mulþimii, asemenea unei revãrsãri deape. Lovituri de berbec zguduirã uºile de fier. Iulian nu auzea nimic.Cu o curiozitate lacomã, examina mãruntaiele pline de sânge.

Bãtrânul sacrificator spuse:– Nu hotãrî nimic în noaptea aceasta. Zeii tac.– Au ºi gãsit momentul! strigã Iulian, înciudat.Nogodares intrã, solemn:– Bucurã-te, Iulian! În noaptea aceasta, þi se va hotãrî soarta...

Grãbeºte-te, poate pe urmã va fi prea târziu...Magul se uitã la hierofant; acesta îl privi pe mag.– Aºteaptã! spuse sacrificatorul din Eleusis.– Îndrãzneºte! spuse Nogodares.Iulian rãmãsese încurcat între cei doi ºi-i urmãrea cu privirea.Figurile prezicãtorilor rãmâneau, mai departe, imperturbabile.– Ce sã fac? îngãimã Iulian.κi aminti apoi, bucuros:

185

Moartea zeilor

– Aºteptaþi! Am în biblioteca mea o carte veche: Desprecontradicþii în preziceri. Vom vedea.

Alergã la bibliotecã. Îl întâlni într-un coridor pe episcopulDoroteu, în veºminte preoþeºti, þinând în mâini crucea ºi Sfântul Maslu.

– Ce e? întrebã Iulian.– Sfântul Maslu, pentru soþia ta care e în pragul morþii, cezare!Doroteu se uitã cu severitate la veºmântul lui Iulian, la obrazul

sãu palid, la mâinile sale pline de sânge.– Soþia ta, urmã episcopul, ar vrea sã te vadã, înainte de a muri.

Vii?– Da... da! Mai târziu! O, zei!... Încã un semn rãu! Tot ce face

ea, este de rãu augur!Intrã în bibliotecã ºi începu sã caute printre pergamente. Deodatã,

auzi o voce ºoptindu-i desluºit la ureche:– Îndrãzneºte! Îndrãzneºte! Îndrãzneºte!– Maxim, tu eºti! strigã Iulian, întorcându-se.Nu era nimeni în încãperea întunecoasã. Inima lui Iulian bãtea

atât de tare, încât îºi duse mâna la piept. Pe frunte îi apãru o sudoarerece.

– Asta aºteptam! ºopti el. A fost vocea lui! Acum, s-a termiant!Mã duc!

Zãbrelele cãzurã cu zgomot. Legionarii nãvãlirã în atrium. Pereþiipalatului fremãtarã de strigãtele lor. Sclipirile purpurii ale torþelorstrãlucirã prin crãpãturile obloanelor, asemenea luminii unui incendiu.Nu trebuia sã piardã nicio clipã. Iulian îºi lepãdã straiele albe, îºi pusedin nou zalele, platoºa ºi casca, îºi agãþã spada ºi coborî în fugã pescara principalã, care ducea la ieºire; deschise uºa ºi apãru în faþaostaºilor, calm ºi solemn. Toate îndoielile sale dispãrurã. În toiul uneiacþiuni, voinþa nu-i ºovãia niciodatã. ªi nu simþise niciodatã, pânã atunci,aceastã forþã lãuntricã, aceastã limpezime a minþii ºi acest sânge rece!Mulþimea îºi dãdu îndatã seama. Chipul lui Iulian era imperial ºiînfricoºãtor.

Fãcu un semn cu mâna: se aºternu liniºtea.

186

Dmitri Merejkovski

Iulian rosti un discurs: îi ruga pe soldaþi sã se liniºteascã; nuavea de gând sã-i pãrãseascã, nici sã îngãduie sã fie mutaþi; urma sã-lconvingã pe prea-iubitul sãu frate, împãratul Constanþiu, de acestelucruri.

– Jos Constanþiu! îl întrerupserã legionarii. Jos fratricidul! Tueºti împãratul nostru! Slavã augustului Iulian, cel de neînvins!

Jucã admirabil rolul omului surprins, aproape speriat, îºi plecãochii, îºi întoarse capul ºi-ºi întinse mâinile, cu palmele înainte, ca ºicum ar fi respins un dar ucigãtor ºi s-ar fi apãrat. Strigãtele se înteþirã.

– Ce faceþi? strigã el, prefãcându-se speriat. Mã pierdeþi ºi vãpierdeþi ºi pe voi! Credeþi cumva cã mi-aº putea trãda stãpânul?

– E ucigaºul fratelui tãu Gallus! strigarã soldaþii.– Tãceþi! rãspunse Iulian înaintând spre mulþime. Nu ºtiþi aºadar

cã am jurat...Fiecare miºcare a sa ascundea un ºiretlic plin de ipocrizie. Ostaºii

îl înconjurarã. κi scoase sabia din teacã ºi ºi-o îndreptã spre piept.– Cei mai viteji dintre viteji! Prefer sã mor pentru împãrat, decât

sã-l trãdez!Ostaºii îi apucarã mâinile ºi-l dezarmarã. Mulþi îi cãzurã la

picioare ºi i le îmbrãþiºarã, plângând.– Vom muri pentru tine!Alþii îºi întindeau braþele cãtre el ºi gemeau:– Fie-þi milã! Fii augustul nostru!Lui Iulian îi fremãta inima. Îndrãgea aceste chipuri grosolane,

mirosul de cazarmã, entuziasmul neînfrânat în care-ºi simþea propriaputere.

κi dãdu seama cã revolta era primejdioasã, dupã urmãtoarelesemne: legionarii strigau cu toþii deodatã fãrã sã se întrerupã, ca ºicum s-ar fi înþeles între ei, ºi tot în acelaºi fel tãceau.

Ori rãsunau þipete asurzitoare, ori se lãsa o tãcere desãvârºitã.Iulian spuse pânã la urmã, ca ºi cum ar fi fost împotriva propriei

sale voinþe, fãcând o sforþare ce putea fi luatã drept adevãratã:– Copiii mei! Iubiþii mei camarazi. Vedeþi... Sunt al vostru, în

viaþã ca ºi în moarte. Nu vã pot refuza nimic...

187

Moartea zeilor

– Încoronaþi-l! Diadema! strigã armata, triumfãtoare.Nu exista nicio diademã. Strombix propuse:– Sã porunceascã augustul sã se aducã un colier de perle al soþiei

sale Elena.Iulian rãspunse cã o podoabã femeiascã ar fi fost indecentã ºi

rãu-prevestitoare, pentru inaugurarea unei domnii.Soldaþii nu se liniºteau: simþeau numaidecât nevoia sã vadã o podoabã

lucitoare pe capul alesului lor, pentru a crede cã era împãratul lor. Unlegionar smulse de la calul sãu de luptã phalera – plastronul din plãci demetal – ºi propuse sã fie folosit, pentru a-l încorona pe August.

Ideea nu fu pe placul mulþimii. Plastronul mirosea a sudoare de cal.Se cãutã cu înfrigurare o altã podoabã. Purtãtorul de stindard al

cãlãraºilor legiunii petulanþilor, sarmatul Aragaris, îºi scose atunci dela gât lanþul de metal cuvenit gradului sãu.

Iulian ºi-l înfãºurã de douã ori în jurul capului: acest lanþ îl fãcuîmpãrat roman.

– Pe scut! Pe scut! strigau soldaþii.Aragaris îºi întinse scutul rotund ºi sute de braþe îl ridicarã pe

împãrat. Acesta vãzu marea de capete cu cãºti ºi auzi – ca pe un bubuitde tunet – strigãtul triumfal:

– Slavã lui Iulian, divinul august!I se pãrea cã se împlinea voia soartei. Torþele furã stinse. Spre

rãsãrit apãrurã dungi albe pe cer. Turnurile dizgraþioase ale palatuluise înãlþau în noapte, negre ºi mohorâte. O singurã fereastrã rãmãseseluminatã. Iulian îºi dãdu seama cã trebuie sã fie cea a cãmãruþei în careElena trãgea sã moarã.

La rãsãritul soarelui, când vãzu retrãgându-se oºtirea obositã,se duse la soþia sa.

Era prea târziu.Rãposata zãcea întinsã pe patul ei feciorelnic. Buzele îi erau

strânse cu severitate. Fãrã nicio remuºcare, mânat doar de o penibilãcuriozitate, Iulian privi chipul livid al soþiei sale ºi se întrebã:

– Ce voia oare? Ce-ar fi putut sã-mi spunã?

188

Dmitri Merejkovski

XXII

Împãratul Constanþiu trãia zile negre în Antiohia. Noaptea aveavise înfricoºãtoare; ardeau tot timpul, pânã la rãsãritul soarleui, ºaseopaiþe la el în camerã ºi tot nu-i trecea teama de întuneric. Ceasuriîntregi stãtea singur, nemiºcat, adâncit în gânduri ºi tresãrind la celmai mic zgomot.

Odatã îi apãru în vis tatãl sãu, Constantin cel Mare, þinând înbraþe un copil zdravãn ºi rãu. Constanþiu luã copilul cu mâna dreaptãîn timp ce se cãznea sã þinã în cea stângã un glob imens de cristal.Copilul cel rãutãcios împinse globul, care cãzu ºi se sparse, iarcioburile, înþepând ca niºte ace, se înfipserã cu o durere insuportabilãîn trupul împãratului, în creier, în ochi, în inimã, începând sãstrãluceascã, sã rãsune, sã se fãrâmiþeze, sã ardã.

Se trezi înspãimântat, plin de o sudoare rece. κi întrebã vrãjitorii,magii renumiþi, ghicitorii. Se strângeau trupe în Antiohia, în vedereacampaniei împotriva lui Iulian. Dupã câte un rãgaz lung de nemiºcare,împãratul cãdea pradã unei nestãvilite nevoi de acþiune. Cei mai mulþidregãtori nu gãseau nicio raþiune în aceatã înfrigurare ºi-ºi mãrturiseauîndoielile asupra stãrii mentale a augustului suveran.

Toamna se apropia de sfârºit, când pãrãsi Antiohia. La ceasulprânzului, la trei mii de paºi depãrtare de oraº, împãratul vãzu pe drum,aproape de satul Hipocefal, trupul mutilat al unui necunoscut. Cadavrulzãcea îndreptat spre miazãzi, în partea dreaptã a lui Constanþiu, caremergea cãlare; capul era tãiat de trunchi.

Împãratul pãli ºi se întoarse din drum; niciunul dintre însoþitorinu suflã o vorbã, ºtiind toþi cã era o prevestire foarte rea. În oraºul

189

Moartea zeilor

Tars din Cilicia, Constanþiu avu frisoane ºi se simþi slãbit, dar nu dãduatenþie stãrii sale ºi nici nu-ºi consultã medicii, în speranþa cã mersulcãlare ºi în plin soare prin munþii abrupþi ar produce un efect bun.

Se îndreptã spre micul oraº Mopsucrena, la poalele munþilorTaurus – ultimã etapã înainte de ieºirea din Cilicia.

Pe drum, avu de mai multe ori ameþeli serioase, care-l obligarãsã descalece ºi sã se întindã pe o litierã. Mai târziu, eunucul Euseviuspovesti cã împãratul, înainte de a se culca, îºi punea sub veºmânt opiatrã preþioasã pe care era gravatã efigia rãposatei împãrãteseEusevia-Aurelia ºi o sãruta cu duioºie.

La una dintre rãscruci întrebã unde ducea drumul în sens opus;iar când i se rãspunse: „La palatul pãrãsit al regilor Capadociei, laMacellum”, se întunecã la faþã.

Ajunserã la Mopsucrena abia la cãderea nopþii. Constanþiu eraobosit ºi posomorât. Nici nu intrã bine în casa care-i fusese pregãtitã ºiunul dintre curteni îl anunþã, fãrã a-ºi da seama de urmãri ºi în ciudainterdicþiei lui Eusevius, cã-l aºteptau doi curieri din þinuturile de lamiazãzi.

Porunci sã-i fie aduºi, în pofida rugãminþilor lui Eusevius,ºambelanul sãu preferat, care-l sfãtuia sã amâne treburile pe ziuaurmãtoare. Îl asigurã pe acesta cã se simte mai bine, cã nu avea decâto durere uºoarã în ceafã.

Se înfãþiºã primul curier, tremurând ºi palid.– Spune tot! Imediat! strigã Constanþiu, speriat de expresia

chipului sãu.Curierul îi povesti despre îndrãzneala lui Iulian. În faþa oºtirii

adunate, cezarul rupsese scrisoarea împãratului. Gallia, Pannonia,Aquitania i se închinaserã. Trãdãtorii veneau sã-l înfrunte pe Cons-tanþiu, cu toate legiunile disponibile din þinuturile lor.

Desfigurat din pricina mâniei, împãratul se ridicã în picioare ºi,apucându-l pe mesager de gât, strigã:

– Minþi, nenorocitule! Minþi, minþi!... Mai existã un Dumnezeuîn ceruri, care-i apãrã pe regii de pe pãmânt... Nu va permite, auziþi?Imbecililor! Nu va îngãdui!

190

Dmitri Merejkovski

Simþi o ameþealã ºi-ºi acoperi ochii cu mâna.Mai mult mort decât viu, curierul se strecurã cãtre ieºire.– Mâine! se bâlbâia Constanþiu, înnebunit; chiar mâine trebuie

sã plecãm... Neapãrat... direct, prin munþi... în marº forþat... laConstantinopol!

Eusevius se apropie de el, plecându-ºi servil spinarea:– Divine august! Domnul Dumnezeu þi-a dãruit þie, alesul sãu,

izbândã asupra vrãjmaºilor tãi. I-ai nimicit pe Maxenþiu, Constant,Vitrion, Gallus... Îl vei nimici ºi pe acest nelegiuit!...

Fãrã sã-l asculte însã, Constanþiu murmurã, dând din cap:– Înseamnã cã „El” nu existã, dacã toate astea sunt adevãrate, ºi

sunt singur! Sã mai îndrãzneascã cineva sã spunã cã „El” existã, dacãse înfãptuiesc asemenea ticãloºii!... M-am gândit demult la acest lucru...

Îi urmãri cu privirea ºtearsã pe cei de faþã ºi porunci:– Chemaþi-l pe celãlalt...Medicul se apropie de el. Era un curtean elegant, cu obrazul ras

ºi trandafiriu, un armean care fãcea pe aristocratul roman. Îi atraserespectuos atenþia cã o emoþie prea puternicã putea sã-i facã rãu, cã artrebui sã se odihneascã... Constanþiu îl îndepãrtã ca pe o muscãsâcâitoare.

Îl introduserã pe cel de-al doilea curier Cintula, tribunulgrajdurilor imperiale, fugit din Luteþia. Aflã o veste groaznicã: locuitoriidin Sirmium îºi deschiseserã porþile în faþa lui Iulian ºi-l primiserã cape salvatorul patriei; urma sã porneascã, peste douã zile, pe drumulroman cel mare ce ducea la Constantinopol.

Împãratul nu auzi – sau nu înþelese – ultimele cuvinte alemesagerului, dar chipul sãu cãpãtã o ciudatã imobilitate. Îi îndepãrtãcu un gest pe toþi cei de faþã. Rãmase doar Eusevius, pentru a discutadespre unele treburi.

Dupã un sfert de orã, Constanþiu ceru sã fie condus la el încamerã ºi fãcu câþiva paºi. Apoi îi izbucni din piept un þipãt, îºi dusemâinile la cap ca ºi cum l-ar fi apucat o durere cumplitã, ºi se clãtinã.Curtenii îl susþinurã.

191

Moartea zeilor

Împãratul nu-ºi pierduse cunoºtinþa. Dupã figurã, miºcãri, vineleumflate de la frunte, se vedea cã fãcea sforþãri nemaiauzite pentru avorbi. Pânã la urmã, îngãimã rar, cuvânt cu cuvânt, ca ºi cum l-ar fistrâns un lanþ de gât:

– Vreau... sã vorbesc... ºi... nu... pot...Furã ultimele sale cuvinte. Paralizia îi cuprinse toatã partea

dreaptã, iar braþul ºi piciorul îi atârnau, nemiºcate.Îl duserã la pat.În ochi îi strãluceau însã gândurile; se cãznea sã spunã ceva,

poate o poruncã importantã, dar buzele nu îngãduiau decât suneteconfuze, asemenea unor mugete slabe. Nu înþelegea nimeni ce voia,iar el îºi fixa pe rând asupra fiecãruia dintre cei de faþã privirea limpede.Eunucii, curtenii, capiii armatei, sclavii se îngrãmãdeau în jurulmuribundului, dornici sã-l slujeascã pentru ultima oarã ºi neºtiind cums-o facã.

Uneori în privirea sa clarã se desluºea mânia, iar mugetul deveneaaspru. Eusevius înþelese pânã la urmã ºi aduse tãbliþele de cearã.Vãzându-le, împãratul avu un licãr de bucurie ºi apucã, neîndemânaticca un copil, condeiul de oþel. Dupã lungi sforþãri, reuºi sã traseze câtevalitere pe ceara moale, iar curtenii descifrarã cu greu cuvântul botez.Fixã asupra lui Eusevius o privire rugãtoare ºi se mirarã toþi pentrufaptul cã nu-l înþeleseserã mai curând. Împãratul dorea sã fie botezatînainte de a muri întrucât, urmând pilda tatãlui sãu Constantin, amânasemereu aceastã tainã pentru ultima clipã, fiind încredinþat cã ºi-ar fiputut spãla în mod miraculos sufletul de toate pãcatele, fãcându-ºi-lalb ca zãpada.

Alergarã dupã episcop: nu exista niciunul la Mopsucrena ºi furãnevoiþi sã recurgã la preotul arian de la bazilicã. Era un om sfios, cufaþa ca de pasãre, nasul roºu, barba de þap ºi maniere provinciale.

Când îl gãsirã, pãrintele Nimfodion degusta cea de-a zecea cupãcu vin ºi pãrea peste mãsurã de vesel. Nu izbutirã în niciun fel sã-iexplice despre ce era vorba, iar el se supãrã, crezând cã-ºi bat joc deel. Dar când apucarã sã-l încredinþeze cã-l alesese soarta sã-l botezepe împãrat, era cât pe ce sã-ºi piardã minþile.

192

Dmitri Merejkovski

Când pãrintele Nimfodion, tremurând, intrã în încãpere,împãratul îl privi cu atâta umilinþã, încât cei de faþã înþeleserã cã-i erateamã cã va muri ºi dorea sã se îndeplineascã degrabã ceremonia.

Se cãutã în tot oraºul un lighean de aur sau de argint; strãdaniase dovedi zadarnicã. Se gãsea, de fapt, unul împodobit în întregime cunestemate, dar servea la misterele bahice ale zeului Dionyssos, astfelîncât se preferã obiºnuitul lighean de aramã, de care se serveau enoriaºiibazilicii. Îl puserã lângã pat ºi turnarã în el apã caldã. Medicul vru sã-ivadã temperatura, dar împãratul fãcu o miºcare bruscã ºi mugi, ca ºicum s-ar fi temut cã i se pângãreºte apa.

Îi scoaserã tunica, iar câþiva legionari vânjoºi îl ridicarã pe braþeca pe un copil ºi-l bãgarã în apã.

Cu faþa trasã, Constanþiu privea, cu ochii larg deschiºi ºi imobili,crucea strãlucitoare de pe labarum – stindardul din þesãturã de aur allui Constantin. Era o privire îndârjitã, lipsitã de gânduri, ca cea acopiilor, atunci când ºi-o fixeazã pe un obiect strãlucitor ºi nu pot sãºi-o abatã de acolo.

Ceremonia nu-l liniºti pe bolnavul care pãrea sã-ºi fi uitat detoate problemele. Voinþa îi apãru pentru ultima oarã în ochi, atuncicând Eusevius îi întinse din nou tãbliþele de cearã. Nu mai era însã înstare sã scrie; aºternu doar numele lui „Iulin”, fãrã ca cineva sã poatãînþelege dacã voia sã-ºi ierte vrãjmaºul, sau sã-ºi lase moºtenirerãzbunarea.

Agonizã timp de trei zile. Curtenii îºi ºopteau unii altora cã voiasã moarã, dar nu putea – ceea ce însemna o pedeapsã deosebitã de laDumnezeu. Din obiºnuinþã, îl numeau totuºi pe muribund „divinulaugust”, „Sfinþia Sa” ºi „Cel Veºnic”.

Se vedea cã suferã. Mugetul se transformã într-un horcãitcontinuu care nu înceta nici ziua, nici noaptea. Erau sunete atât deegale ºi de neîntrerupte, încât nu s-ar fi putut crede cã ieºeau dintr-unpiept omenesc.

Curtenii intrau ºi ieºeau, tot aºteptând sfârºitul. Eunucul Euseviusera singurul care nu-ºi pãrãsea nicio clipã stãpânul.

193

Moartea zeilor

Marele ºambelan purta destule crime pe conºtiinþã; toate iþeleîncurcate ale rapoartelor, ale spionajelor, ale neînþelegerilor bisericeºtierau strânse în mâinile sale. Dar, din tot palatul, el era singurul care-ºiiubea stãpânul, ca o slugã credincioasã.

Noaptea, când toatã lumea dormea sau se retrãgea obositã dechinurile atât de îndelungate, Eusevius rãmânea lângã pat. Potriveapernele, rãcorea cu gheaþã buzele uscate ale împãratului, sauîngenunchea la picioarele sale ºi se ruga. Când nu era nimeni care sã-lvadã, ridica uºor cuvertura de purpurã ºi sãruta plângând picioarelevinete ºi amorþite ale muribundului. I se pãru chiar, o datã, cã acesta îisimþise mângâierea ºi-i mulþumea din priviri. Plutise în acea clipã unsimþãmânt frãþesc ºi cald între aceºti oameni cruzi, nefericiþi ºi singuri.

Eusevius închise ochii împãratului ºi vãzu pe chipul sãu, marcatatâta amar de ani de mãreþia vremelnicã, întinzându-se mãreþia morþii.

Iar asupra lui Constanþiu rãsunarã cuvintele pe care, dupã obicei,le rostea Biserica deasupra rãmãºiþelor pãmânteºti ale împãraþilorromani, înainte de a fi coborâte în mormânt:

„Scoalã-te, o rege al pãmântului, rãspunde la chemarea Regeluiregilor, ºi înfãþiºeazã-te la judecatã!”

194

Dmitri Merejkovski

XXIII

Nu departe de trecãtoarea Succos, care despãrþea Ilyria de Tracia,doi oameni mergeau în noapte, pe o potecã îngustã, printr-o pãdure defagi. Erau împãratul Iulian ºi vrãjitorul Maxim.

Luna plinã strãlucea pe un cer limpede ºi rãspândea o luminãstranie pe aurul ºi purpura frunzelor de toamnã. Din când în când,câte o frunzã galbenã cãdea cu un foºnet uºor. Aerul era îmbibat deumezealã ºi de un miros dulceag de toamnã târzie, proaspãt ºi totodatãmelancolic, amintind de moarte. Frunzele moi gemeau sub paºii celordoi drumeþi. În jurul lor domnea, în pãdurea tãcutã, mãreþia uneisomptuose înmormântãri.

– Maestre, spuse Iulian, de ce nu sunt înzestrat cu acea divinã uºurãtate,cu acea bucurie care le dãdea atâta frumuseþe oamenilor din Elada?

– Tu nu eºti elen.Iulian oftã:– Din pãcate, nu! Strãmoºii noºtri, mezii, au fost niºte barbari

sãlbatici. În vinele mele curge sângele greu al nordului. Nu sunt un fiual Eladei!

– Dragul meu, Elada nu a existat niciodatã, murmurã Maxim,cu eternul sãu zâmbet seducãtor.

– Ce vrei sã spui? întrebã Iulian.– Elada pe care o iubeºti tu nu a existat.– Sã fie atunci credinþa mea zadarnicã?– Nu se poate crede decât în ceea ce nu este, dar urmeazã sã fie,

rãspunse Maxim. Elada ta va exista, va fi domnia oamenilor divini,îndrãzneþi, care nu se tem de nimic.

195

Moartea zeilor

– Care nu se tem de nimic! Maestre, stãpâneºti niºte vrãjistraºnice... Elibereazã-mi sufletul de teamã!

– Teamã de ce anume?– Nu m-aº pricepe sã-þi spun; dar încã din copilãrie, mi-e teamã...

de viaþã, de moarte, de mine însumi, de taina care se aflã în toate, deîntunecime... Am avut o doicã, Labda, care semãna cu o strãvecheparcã ºi-mi povestea despre cumplitele tradiþii ale familiei Flavia. Acestegogoriþe de femeie bãtrânã îmi rãsunã în urechi ºi acum, noaptea, cândmã aflu singur; poveºtile acestea îngrozitoare mã vor pierde... Vreausã fiu vesel, asemenea anticilor eleni... ºi nu pot! Mi se pare uneori cãsunt laº. Maestre... maestre! Scapã-mã! Izbãveºte-mã de aceastã teamãnecontenitã, de aceeastã întunecime...

– Hai! ªtiu eu ce-þi trebuie! spuse Maxim, solemn. Te voi curãþade corupþia galileanã din tine, de umbra Golgotei, prin luminastrãlucitoare a lui Mithra; voi da din nou cãldurã trupului tãu cel îngheþatde apa botezului, cu ajutorul sângelui cald al Zeului Soarelui!... O, fiulmeu! Bucurã-te, îþi voi dãrui o libertate ºi o bucurie de care niciun omnu a avut parte pe acest pãmânt!

Ieºirã din pãdure ºi o apucarã pe o potecã strâmtã sãpatã în stâncã,deasupra unei prãpãstii în fundul cãreia clocotea un torent. Pietrelecare se desprindeau sub paºii lor se rostogoleau, trezind un ecouînfricoºãtor. Zãpada acoperea vârful munþilor Rodope. Iulian ºi Maximpãtrunserã într-o peºterã – templul Soarelui - Mithra, unde se înfãptuiauritualuri interzise de legile romane.

Nu se vedea nicio urmã de lux; pe pereþii goi erau gravate semnecabalistice ale ºtiinþei lui Zoroastru, cum ar fi triunghiuri, cercuriînlãnþuite, constelaþii, monºtri înaripaþi. Torþele ardeau cu flãcãri slabe,iar hierofanþii sacrificatori, în veºminte lungi ºi ciudate, se miºcau caniºte umbre.

Îl îmbrãcarã pe Iulian cu veºmântul olimpian brodat cu dragoniindieni, stele, sori ºi grifoni hiperboreeni. Îi puserã o torþã în mânadreaptã.

196

Dmitri Merejkovski

Maxim îl învãþase dinainte rãspunsurile pe care trebuia sã le deahierofantului, iar Iulian le memorase, chiar dacã nu putea sã le pãtrundãsemnificaþia decât în timpul ceremoniei.

Coborî împreunã cu Maxim treptele sãpate în pãmânt, ce duceaucãtre o groapã adâncã ºi lungã, sufocantã ºi umedã, peste care se lãsao trapã ciuruitã cu gãuri, ca o strecurãtoare.

Rãsunarã paºi pe trapã: sacrificatorii aduseserã acolo trei taurinegri, trei albi ºi unul roºcat, cu coarnele ºi copitele aurite. Hierofanþiiintonarã un imn, cãruia îi rãspundeau mugetele vitelor ce erau ucisecu barda. Cãdeau în genunchi, luptau, iar trapa se clãtina sub greutatealor, în timp ce bolþile peºterii rãsunau la mugetele taurului roºcat, pecare sacrificatorii îl numeau Zeul Mithra. Sângele se strecura pringãurile trapei, ca o rouã caldã ºi cãdea peste capul lui Iulian.

Aceastã taurobolie – jertfirea taurilor închinaþi Soarelui – eracel mai mare mister pãgân.

Iulian îºi lepãdã straiele obiºnuite ºi, rãmânând doar în tunicaalbã, îºi oferi capul, faþa, pieptul, membrele, sângelui – acestei teribileploi vii – care curgea.

Agitându-ºi torþa, Maxim rosti atunci:– Sufletul tãu se scaldã în sângele ispãºitor al Zeului-Soare; în

sângele cel mai curat al inimii veºnic luminoase a Zeului-Soare; înlumina dimineþii sale ºi a asfinþitului sãu. Te mai temi de ceva,muritorule?

– Mã tem de viaþã, rãspunse Iulian.– Sufletul tãu se elibereazã de toate umbrele, spaimele, robiile,

urmã Maxim; în vinul plãcerilor divine, în vinul roºu al orgiilor luiMithra Dionyssos. Te mai temi de ceva, muritorule?

– Mã tem de moarte.– Sufletul tãu devine o parte a Zeului-Soare, strigã hierofantul;

Mithra cel nesfârºit ºi necuprins te adoptã. Te mai temi de ceva,muritorule?

– Nu-mi mai e teamã de nimic din ce se aflã pe pãmânt! rãspunseIulian, scãldat în sânge din cap pânã-n picioare. Mã simt asemenea lui!

197

Moartea zeilor

– Primeºte aºadar coroana aceasta! spuse Maxim, punând cuvârful spadei sale o coroanã de acant pe capul lui Iulian.

Acesta aruncã însã coroana, strigând:– Numai soarele mã poate încununa! Soarele singur îmi este

coroana.Cãlcã apoi în picioare acantul ºi, înãlþându-ºi braþele la cer, rosti

pentru a treia oarã:– De-acum ºi pânã la moarte, soarele este coroana mea!Misterul se încheiase. Maxim îl îmbrãþiºã pe iniþiat, iar pe buzele

sale fluturã un zâmbet enigmatic.În timp ce strãbãtu pãdurea de fagi, împãratul i se adresã

vrãjitorului:– Maxim, am uneori impresia cã-mi ascunzi esenþialul...ªi-ºi îndreptã spre bãtrân faþa palidã, de pe care, urmând ritualul,

nu ºtersese urmele de sânge sacru.– Ce vrei sã ºtii, Iulian?– Ce se va întâmpla cu mine?– Vei învinge.– ªi Constanþiu?– Constanþiu nu mai este.– Ce spui?– Aºteaptã! Soarele îþi va lumina slava!Iulian nu mai îndrãzni sã-i mai punã întrebãri. Se întoarserã

amândoi, tãcuþi, în tabãrã. În cortul lui Iulian aºtepta un curier din AsiaMicã, tribunul Cintula. Se lãsã în genunchi ºi sãrutã margineaveºmântului imperial.

– Slavã divinului august Iulian!– Vii din partea lui Constanþiu, Cintula?– Constanþiu nu mai este.– Cum?Iulian se înfiorã ºi-l privi pe Maxim, care rãmãsese imperturbabil.– Prin voia lui Dumnezeu, urmã Cintula, vrãjmaºul tãu s-a stins

în oraºul Mopsucrena, nu departe de Macellum.

198

Dmitri Merejkovski

Seara, oºtirea se adunã pe deal; aflaserã toþi de moartea luiConstanþiu.

Claudius Flavius Iulianus Augustus se sui pe o movilã, astfelîncât sã-l poatã vedea toþi rãzboinicii, fãrã coroanã, fãrã spadã, fãrãplatoºã, învelit din cap pânã-n picioare în purpurã. Pentru a ascundeurmele de sânge care nu trebuiau spãlate, îºi trãsese purpura pe cap ºi-ºiacoperise fruntea cu ea. Astfel înveºmântat, semãna mai degrabã cuun sacrificator, decât cu un împãrat.

În spatele sãu se întindea pãdurea roºcatã, închipuind parcãtemelia munþilor Hemus. Deasupra capului sãu, un arþar îºi întindea,asemenea unui stindard aurit, crengile îngãlbenite. Cât vedeai cu ochii,se desluºea câmpia Traciei, strãbãtutã de drumul roman pavat cu piatrãalbã ºi care ajungea, triumfãtor, pânã la valurile Propontidei, pânã lacea de a doua Romã, Constantinopolul.

Iulian urmãrea oºtirea. La miºcãrile legiunilor, fulgerele roºiiale soarelui în asfinþit se rãsfrângeau pe cãºti, pe platoºe ºi pe vulturiide aramã; înãlþate deasupra cohortelor, lãncile semãnau cu tot atâtealumânãri aprinse.

Maxim stãtea lângã Iulian, ºoptindu-i la ureche:– Priveºte! Ce mãreþie! E ceasul tãu de glorie. Nu ºovãi!

Vrãjitorul arãtã stindardul creºtin – labarum – cu monograma luiHristos ºi fãcut pentru armata romanã dupã stindardul de culoareafocului ce purta inscripþia: „In hoc signo vinces”, pe care Constantincel Mare o vãzuse pe cer.

Trupele tãcurã. Cu un glas puternic ºi solemn, Iulian vorbi:– Copiii mei, ne-am încheiat treburile! Ne ducem la

Constantinopol. Mulþumiþi-le Olimpienilor, care ne-au dãruit victoria!Aceste cuvinte nu furã auzite decât de cei din primele rânduri

ale armatei, printre care se aflau numeroºi creºtini. Furã cuprinºi deuimire.

– Doamne, fie-þi milã de noi! Ce-i asta? spuse unul.– Îl vezi pe bãtrânul cu barbã albã? spuse altul cãtre camaradul

sãu.

199

Moartea zeilor

– Da.– Este diavolul care, cu trãsãturile lui Maxim Vrãjitorul, îl ispiteºte

pe împãrat!Din rândurile depãrtate, unde nu se auziserã vorbele lui Iulian,

se ridicã însã un strigãt entuziast:– Slavã divinului august! Slavã! Slavã!Iar din cele patru pãrþi ale colinei acoperite de legiuni, se înãlþa

strigãtul repetat de mii de voci:– Slavã!... Slavã!... Slavã!...Munþii, vãzduhul, pãmântul, pãdurea fremãtarã la glasul

mulþimii.– Priviþi! Priviþi! îºi ºopteau creºtinii îngroziþi. Se apleacã

labarum-ul!– Ce-i asta?Într-adevãr, se înclinase în faþa împãratului stindardul sfânt, unul

dintre cele binecuvântate de Constantin Apostolicul.Din pãdure ieºi un ostaº-fierar, cu un grãtar ºi un cleºte încins.

Sculele fuseserã pregãtite dinainte, cu un scop anume.Palid la faþã, în pofida reflexelor purpurei ºi ale soarelui,

împãratul smulse de pe prãjina stindardului crucea de aur ºi monogramalui Hristos, bãtutã în nestemate. Perlele, smaraldele ºi rubinele seîmprãºtiarã, iar crucea finã, înfundându-se în pãmânt, se îndoi subîncãlþãmintea împãratului roman.

Maxim scoase dintr-o casetã o statuetã de argint a Zeului-Soare,Mithra-Helios, iar fierarul o sudã în câteva clipe pe prãjina labarum-ului.

Pânã sã-ºi revinã armata din spaimã, stindardul sacru al luiConstantin se înãlþã deasupra capului împãratului, încoronat cu idolullui Apollo.

Un bãtrân rãzboinic, creºtin credincios, se întoarse cu spateleºi-ºi acoperi ochii, pentru a nu vedea grozãvia.

– Sacrilegiu! rosti el, pãlind.– Nenorocire! Nenorocire peste noi! gemu altul. Diavolul l-a

luat în stãpânire pe împãrat!

200

Dmitri Merejkovski

Iulian se lãsã în genunchi în faþa stindardului ºi, întinzându-ºibraþele cãtre statueta de argint, strigã:

– Slavã Soarelui cel neînfrânt, rege al tuturor zeilor! Augustul îladorã pe eternul Helios, zeu al luminii, zeu al raþiunii, zeu al veseliei ºifrumuseþii olimpiene!

Ultimele raze ale soarelui se rãsfrânserã pe chipul de o frumuseþecutezãtoare a zeului din Delfi, al cãrui cap era înconjurat de raze deargint.

Legiunile tãceau; se lãsã o liniºte atât de adâncã, încât se auzeaucãzând frunzele veºtede din pãdure.

Iar din vãpaia asfinþitului, din purpura sacrificatorului, dinpãdurea ofilitã, din toate izvora splendoarea unei somptuoaseînmormântãri. Se simþea plutind în aer mãreþia morþii.

Unul dintre ostaºii din primul rând murmurã atât de desluºit,încât Iulian îl auzi ºi se înfiorã:

– Antihristul!

201

Moartea zeilor

PARTEA A DOUA

202

Dmitri Merejkovski

I

Alãturi de grajdurile hipodromului de la Constantinopol se aflao încãpere ca o cabinã; era pentru cãlãreþi, cãlãreþe, mimi ºi conducãtoride care. În acest colþ înãbuºitor ºi pãtruns de mirosul de bãlegar, lãmpilefumegau ºi ardeau chiar ºi în timpul zilei. La deschiderea uºii, nãvãleaîn cabinã un val de luminã orbitoare; se desluºeau în zarea însoritãgradenele goale, scara mãreaþã care lega loja imperialã de apartamentelepalatului lui Constantin, sãgeþile de piatrã ale obeliscurilor egiptene,iar în centru, pe nisipul galben, un uriaº altar pentru jertfe, alcãtuit dintrei ºerpi înlãnþuiþi din bronz, pe ale cãror capete plate era aºezat untrepied din Delfi, cu o lucrãturã minunatã.

Se auzeau uneori, din arenã, pocnetele de bici, strigãtelecãlãreþilor, sforãitul cailor ºi, asemenea unor aripi, foºnetul roþilor penisipul moale.

Nu avea loc o cursã, ci doar exerciþiile pregãtitoare în vedereaadevãratelor jocuri, ce urmau sã se desfãºoare peste câteva zile.

Într-un colþ al grajdului, un atlet în pielea goalã, unsã cu grãsimeºi plinã de praf, cu o cingãtoare de piele în jurul ºalelor, ridica ºi lãsaîn jos haltere. Dându-ºi pe spate capul cu pãr bogat, îºi arcuia atât detare spinarea, încât îi pârâiau încheieturile oaselor, i se învineþea faþa,iar vinele de la gât i se umflau la fiecare miºcare.

Precedatã de sclave, o tânãrã patricianã bizantinã, îmbrãcatã cuo stola elegantã de dimineaþã, ce se ridica pe cap ºi-i acoperea trãsãturilearistocratice care începeau sã se ofileascã, se apropie de atlet.

Era o creºtinã zeloasã, îndrãgitã de toþi cãlugãrii ºi preoþii datoritãgeneroaselor sale danii cãtre mãnãstiri ºi bogatelor sale pomeni, vãduvã

203

Moartea zeilor

a unui senator roman. La început, îºi ascunsese aventurile; curând însã,îºi dãdu seama cã moda cea nouã prevedea unirea dragostei pentruBisericã, cu cea pentru circ.

Toatã lumea ºtia cã Stratonice îi detesta pe „micii maeºtri” dinConstantinopol, cârlionþaþi ºi sulemeniþi, la fel de nervoºi ºi capricioºicum era ºi ea însãºi. Aceasta îi era firea: sã amestece la un loc miresmelecele mai de preþ din Arabia cu zãpuºeala supãrãtoare a grajdului ºicircului.

Dupã lacrimi fierbinþi de pocãinþã, dupã emoþionante mãrturisiriîn faþa unor duhovnici pricepuþi, aceastã femeiuºcã fragilã ºi delicatãca un bibelou cioplit în fildeº simþea nevoia mângâierilor grosolaneale unui cãlãreþ celebru.

Stratonice privea exerciþiile atletului ca o cunoscãtoare avizatã,în timp ce gimnastul, menþinându-ºi pe chipul bovin o gravitate nãtângã,nu-i dãdea nicio atenþie. Ea ºopti ceva la urechea sclavei ºi admirã, cunaivã uimire, spinarea puternicã ºi teribilii muºchi herculeeni, care sefrãmântau sub pielea roºcatã a umerilor, atunci când, încordându-se ºitrãgând încet aerul în plãmâni asemenea foalelor unei fierãrii, atletulînãlþa halterele de fier deasupra frumosului sãu cap de sãlbãticiune.

Draperia se ridicã, mulþimea spectatorilor se dãdu înapoi ºi douãiepe cappadociene, una albã ºi alta neagrã, pãtrunserã în grajd, cãlãritede o tânãrã care scoase un þipãt gutural, sãri cu dibãcie de pe una pealta ºi coborî apoi cu un ultim salt, la pãmânt.

Era voinicã, sãnãtoasã ºi veselã, ca ºi iepele ei.Pe trupul aproape gol îi luceau picãturi fine de sudoare.Îndatã spre ea alergã elegantul diacon Zefirion, de la bazilica

Sfinþilor Apostoli, mare amator de circ, piceput la cai ºi spectatorobiºnuit al tuturor curselor, la care paria sume importante pentru„albaºtri” (vineta) împotriva „verzilor” (prasina).

Cu cizmele sale de marochin cu tocuri înalte, cu ochii fardaþi ºipãrul încreþit, Zefirion semãna mai degrabã cu o fatã, decât cu unslujitor al Bisericii. În spatele sãu se afla un sclav încãrcat de pachetecu stofe, cutii, cumpãrãturi de toate soiurile, de pe la prãvãlii renumite.

204

Dmitri Merejkovski

– Krotala, uite parfumul pe care mi l-ai cerut deunãzi.Diaconul îi întinse cãlãreþei un flacon sigilat cu cearã albastrã.– Am umblat toatã dimineaþa prin prãvãlii. Nu am gãsit decât

într-una singurã. E nard curat! L-au adus ieri din Appameia.– ªi ce-i cu aceste cumpãrãturi? întrebã Krotala.– Niºte mãtãsuri la modã, niºte podoabe.– Tot pentru...– Da, tot pentru nobila mea sorã, drept-credincioasa matroanã

Blezilla. Trebuie sã-i ajutãm pe cei apropiaþi. Pentru alegerea stofelor,nu are încredere decât în gustul meu. Nici nu rãsare bine soarele, ºialerg prin târg! Nu-mi mai vãd capul, dar nu mã plâng; nu, nu!...Blezilla este atât de bunã... O femeie atât de sfântã...

– Cam bãtrânã, din pãcate! râse Krotala. Hei, bãiete! ªterge cuniºte frunze proaspete de smochin sudoarea de pe iapa cea neagrã!

– Bãtrâneþea îºi are ºi ea calitãþile ei! rãspunse diaconul, frecându-ºimâinile albe încãrcate cu inele.

Îi ºopti apoi Krotalei la ureche:– Desearã?– Nu prea ºtiu... poate... Ai ceva sã-mi aduci?– Nu-þi fie teamã, Krotala, n-am sã vin cu mâna goalã. Am o

bucatã de stofã... ce desen, dacã ai vedea! Purpurã de Tyr, de culoarealiliacului...

κi duse douã degete la gurã ºi le sãrutã, adãugând:– O nebunie!– Unde-ai gãsit-o?– La Syrmix, fireºte, de lângã bãile lui Constanþiu. Drept cine

mã iei? Poþi sã faci din ea un tarantinidion lung. Nici nu-þi poþi închipuice reprezintã broderia! Ce crezi cã e?

– Nu ºtiu... Flori, animale...– Nici flori, nici animale! Este brodatã, cu fir de aur ºi mãtase,

toatã povestea lui Diogene, înþeleptul cerºetor care a trãit într-un butoi.– Ah! trebuie sã fie drãguþ! exclamã cãlãreaþa. Vino, sã vii

neapãrat. Te aºtept!

205

Moartea zeilor

Zefirin se uitã la ceasul cu nisip – klepsydra – dintr-o niºã aflatãîn perete.

– Am întârziat, mult de tot! Trebuie sã trec pe la un cãmãtarpentru o altã doamnã, pe la un bijutier, la patriarh, apoi la bisericã...La revedere, Krotala!

– Sã nu uiþi, ºtrengarule! îi strigã Krotala, ameninþându-l cudegetul.

Diaconul dispãru, urmat de sclavul care-i ducea pachetele,scârþâindu-ºi încãlþãrile de marochin.

O mulþime de cãlãreþi, de dansatoare, de gimnaºti, de îmblânzitoridãdu nãvalã prin grajduri. Cu faþa acoperitã de o apãrãtoare de fier,gladiatorul Mirmillion încingea la roºu o barã de fier, cu care urma sãîmblânzeascã un leu african proaspãt primit, care rãgea dincolo deperete.

– Ai sã mã bagi în mormânt, fetiþa mea, ºi-ai sã ajungi ºi tu lapierzania cea veºnicã! Vai de mine, cum mã dor ºalele! Nu mai pot!

– Tu eºti, moº Gnyfon? Ce vrei? întrebã Krotala, plictisitã.Gnyfon era un bãtrânel cu ochii lãcrimoºi ºi vicleni lucindu-i

sub sprâncenele care se agitau ca doi ºoareci albi ºi cu un nas vânãt cao prunã coaptã. Purta pantaloni lidieni cârpiþi peste tot, iar pe cap – ocãciulã frigianã.

– Ai venit iar dupã bani, se supãrã Krotala. Iar eºti beat!– Vorbeºti cu pãcat, fetiþa mea! Vei rãspunde în faþa lui

Dumnezeu pentru sufletul tãu! Gândeºte-te unde m-ai adus! Locuiescacum în mahalaua Smokases; am închiriat o pivniþã micã de la unsculptor de idoli, pe care-l vãd zilnic cioplind în marmurã – sã mã ierteDomnul! – chipuri oribile! Crezi cã e plãcut pentru un creºtin? Nicinu-mi deschid bine ochii, ºi toc, toc, toc, proprietarul bate marmura cuciocanul ºi scoate la ivealã niºte diavoli albi, zei blestemaþi care-ºi râdde mine cu strâmbãturi neruºinate!... Cum sã nu intru în pãcat, sã nualerg la cârciumã ca sã-mi înec amarul? O!... Doamne, fie-þi milã denoi! Mã scald în scârboºenia pãgânã, ca un porc prin gunoaie! ªi ºtiucã vom da socotealã pentru toate astea! ªi cine va fi de vinã? Tu!

206

Dmitri Merejkovski

Te tãvãleºti în aur, fetiþa mea, ºi laºi un bãtrân sãrman...– Minþi, Gnyfon, îl contrazise tânãra, tu nu eºti sãrac, eºti zgârcit!

Ai sub pat o casetã...Gnyfon o întrerupse cu o privire înspãimântatã:– Taci! Taci!Pentru a schimba vorba, adãugã:– ªtii unde mã duc?– La cârciumã, fãrã-ndoialã.– Mai rãu! La templul lui Dionyssos! De la Sfântul Constantin

încoace, templul acesta fusese nãpãdit de gunoaie, iar mâine, la augustaporuncã a împãratului Iulian, se va deschide din nou. M-am tocmitacolo, pentru curãþenie... deºi ºtiu cã-mi voi pierde sufletul ºi voi fisortit iadului! Dar m-am lãsat pradã ispitei... pentru cã sunt sãrac ºiflãmând... Nu aflu sprijin la nepoatã-mea! Uite unde-am ajuns!

– Lasã-mã-n pace, Gnyfon! Ia! Pleacã ºi sã nu te mai vãd cândeºti bãut!

Krotala îi aruncã bunicului sãu câþiva bani de argint, apoi sãripe armãsarul ei din Ilyria ºi, þinându-se în picioare pe crupa lui ºilovindu-l cu cravaºa, porni în galop pe hipodrom. Gnyfon plesni dinlimbã de admiraþie ºi spuse cu trufie:

– Se vede cã eu am crescut-o ºi am hrãnit-o cu mâinile mele!ªi o arãtã cu mândrie pe Krotala.Trupul viguros ºi gol al cãlãreþei strãlucea sub razele soarelui de

dimineaþã, iar pãrul roºcat ce-i flutura liber se potrivea cu covoraºulde pe armãsar.

– Hei! Zotik! strigã Gnyfon cãtre bãtrânul sclav care strângeabãlegarul într-un coº. Vino cu mine, sã curãþãm templul lui Dionyssos.Eºti meºter în treaba asta. Îþi dau trei oboli.

– De ce nu? rãspunse Zotik. Numai sã aranjez opaiþul din faþazeiþei, ºi sunt al tãu...

Era vorba de Atlanta, zeiþa cãlãreþilor, a grajdurilor ºi abãlegarului.

Cioplitã în mod grosolan în lemn, afumatã ºi semãnând cu unbutuc, Atlanta era plasatã într-un ungher întunecat ºi umed; fiind crescut

207

Moartea zeilor

între cai, Zotik o adora însã, se ruga plângând în faþa ei, îi împodobeapicioarele butucãnoase cu violete parfumate ºi credea cã ea-l tãmãduiade toate beteºugurile ºi cã-l va apãra în viaþã, ca ºi în moarte.

Gnyfon ºi Zotik ieºirã în Forumul lui Constantin, de formãcircularã, cu arcuri de triumf ºi un ºir dublu de colonade. La mijloc seridica, pe un soclu de marmurã, o coloanã uriaºã de porfir, înaltã de osutã douãzeci de coþi, purtând în vârf statuia din bronz a lui Apollo,lucratã de Fidias ºi luatã dintr-un oraº din Frigia. Capul Zeului-Soarefusese spart ºi pe trupul idolului fusese lipit, cu o barbarã lipsã degust, capul aureolat cu aur al împãratului creºtin Constantin Apostolicul.În mâna dreaptã, Apollo-Constantin þinea sceptrul, iar în stânga –globul. La picioarele colosului se ridicase o capelã creºtinã micã, unfel de Palladium. Pe vremea lui Constanþiu, se mai þineau încã slujbeacolo. Creºtinii se apãrau cu argumentul cã în corpul de bronz al luiApollo, chiar în pieptul Zeului-Soare, s-ar fi aflat un talisman preþios,o bucatã din Preasfânta Cruce adusã de la Ierusalim de Sfânta Elena.Împãratul Iulian porunci sã fie închisã capela.

Gnyfon ºi Zotik merserã pe o stradã lungã ºi strâmtã, care duceadirect la Scãrile Calcedoniei, nu departe de fort. Se mai construiauîncã o mulþime de clãdiri, altele se refãceau, fiindcã fuseserã ridicatecu atâta grabã pentru a-i fi pe plac lui Constantin, întemeietorul oraºului,încât începuserã sã se dãrâme. Jos se vânturau curioºi care se opreaupe la dughenele negustorilor, hamali, sclavi; carele se perindau,zgomotoase. Se auzeau ciocanele lovind lemnul, macaralele gemeau,ferãstraiele scârþâiau pe piatra albã; muncitorii urcau cu frânghiilegrinzi mari ºi blocuri de marmurã de Proconesa, ce luceau sub azurulcerului. Casele noi miroseau a ipsos proaspãt ºi umed; o pulbere albãºi subþire se lãsa pe capul oamenilor. Ici ºi colo se zãreau, în adânculfundãturilor dintre zidurile de o albeaþã orbitoare scãldate în soare,valurile albãstrii ºi lucioase ale Propontidei, pe care lunecau pânzeletriremelor, semãnând cu niºte aripi de pescãruº.

Gnyfon auzi din mers discuþia dintre doi muncitori albiþi din cappânã-n picioare de praf, pregãtind mortarul de alabastru.

208

Dmitri Merejkovski

– De ce te-ai fãcut galilean? întreba unul.– Gândeºte-te, creºtinii au de cinci ori mai multe sãrbãtori decât

elinii! Te sfãtuiesc sã-mi urmezi. Eºti mult mai liber, la creºtini.La o rãscruce, mulþimea îi împinse pe Gnyfon ºi Zotik cãtre un

zid. În mijlocul strãzii se îmbulziserã niºte care, care nu puteau înainta,ºi nici nu puteau sã mai dea înapoi; þipetele, înjurãturile, pocnetele debici se amestecau unele cu altele: patruzeci de boi zdraveni trãgeau ocoloanã de jasp plasatã pe un car uriaº cu roþi de piatrã. Pãmântul secutremura sub greutatea sa.

– Unde duceþi asta? întrebã Gnyfon.– O ducem de la bazilica Sfântului Pavel la templul Herei. O

luaserã creºtinii, pentru biserica lor. Acum, se întoace la locul ei dintâi.Gnyfon se uitã la zidul murdar de care se rezemase ºi pe care

copiii pãgâni desenaserã cu cãrbunele obiºnuita caricaturã nelegiuitãîmpotriva creºtinilor: un om rãstignit, cu cap de mãgar.

Îi întoarse spatele, scuipând cu indignare.Lângã o piaþã cu multã lume, observarã portretul lui Iulian, cu

toate emblemele puterii imperiale. Zeul înaripat Hermes coborâse dintrenori, spre el. Portretul era proaspãt, culorile nu se uscaserã încã.

Dupã legea romanã, fiecare trecãtor trebuia sã salute imagineaaugustului, plecându-ºi capul.

Supraveghetorul pieþei – agoranum – opri o bãtrânicã ce purtaun coº cu varzã ºi sfeclã.

– Nu-i salut pe zei! i se plângea bãtrâna. Tatãl ºi mama mea aufost creºtini.

– Nu trebuie sã-l saluþi pe zeu, ci pe împãrat!– Dar împãratul e cu zeul! Cum sã-l salut numai pe el?– N-are a face! S-a spus cã trebuie salutat; mai încape vorbã!

Nu-þi cade capul, dacã saluþi un zeu!Gnyfon îl trase pe Zotik mai departe.– ªmecherie diavoleascã! mormãi el. Ori îl saluþi pe blestematul

Hermes, ori eºti acuzat de ultraj contra Majestãþii Sale! Altã ieºire nu-i!...Of, of, of, e vremea Antihristului! Diavolul stârneºte apriga furtunã a

209

Moartea zeilor

persecuþiei! Oricum ai face, tot cazi în pãcat. Mã uit la tine, Zotik, ºimã roade invidia. Trãieºti cu zeiþa ta de bãlegar ºi nu-þi pasã de nimic...

Ajunserã la templul lui Dionyssos, vecin cu o mânãstire creºtinãale cãrei ferestre ºi uºi erau închise cu strãºnicie, ca în faþa unui duºman.Pãgânii îi acuzau pe cãlugãri cã jefuiserã templul.

Când Gnyfon ºi Zotik intrarã înãuntru, lãcãtuºii, dulgherii ºitâmplarii lucrau de zor, ca sã cureþe ºi sã repare stricãciunile clãdirii.Scândurile putrede care închideau pãtratul deschis în tavan furãînlãturate ºi soarele nãvãli în clãdirea întunecoasã.

– Ce de pânze de pãianjen! Ia uitaþi-vã!Între capitelurile corintiene ale coloanelor de marmurã atârnau

pânze transparente ºi cenuºii, pe care se grãbirã sã le scoatã cu mãturilungi, înfãºurate în cârpe. Tulburat în sãlaºul sãu, un liliac îºi luã zboruldintr-o crãpãturã întunecoasã ºi se aruncã în toate pãrþile, neºtiind undese putea feri de luminã, lovindu-se de toate colþurile ºi foºnindu-ºiaripile golaºe.

Zotik mãtura pe jos ºi arunca grãmezile de gunoi într-un coº.– Ah, blestemaþii! Câtã murdãrie au strâns! bombãni bãtrânul,

ocãrându-i pe creºtinii care profanaserã templul.Aduserã o legãturã de chei ruginite ºi descuiarã tezaurul: cãlugãrii

luaserã toate lucrurile de preþ. Pietrele scumpe încrustate pe cupele desacrificii fuseserã scoase; gemele, podoabele de aur ºi de purpurã aleveºmintelor preoþeºti fuseserã smulse. Când desfãcurã un minunatveºmânt grecesc de sacrificator, dintre cute îºi luã zborul un nor auriude molii. Gnyfon vãzu, pe fundul unui trepied, o mânã de cenuºã –rãmãºiþã a smirnei ce fusese arsã de cãtre cel din urmã sacrificator, laultima ceremonie dinaintea victoriei creºtinilor.

Din toatã aceastã grãmadã de obiecte sfinte, din aceste biete cârpe,din cupele sparte, emana un miros de moarte, de mucegai ºi parfumuldulceag ºi trist de tãmâie al zeilor profanaþi.

O blândã melancolie se strecurã în inima lui Gnyfon; zâmbiamintindu-ºi de ceva, poate de copilãria sa, de plãcintele gustoase deorz ºi cimbriºor, de margaretele albe ºi gura-leului galbenã de pe câmp,

210

Dmitri Merejkovski

pe care le aducea, împreunã cu mama sa, la altarul zeiþei satului, derugãciunile sale naive de copil, nu cãtre Dumnezeul din depãrtare, cicãtre zeii mãrunþi ce strãluceau sub atingerea mâinilor, sculptaþi în lemnde fag, zeii penaþi îndrãgiþi ºi familiari. Îi fu milã de zeii cei morþi ºioftã, îndurerat. Dar îºi reveni îndatã ºi murmurã, fãcându-ºi semnulcrucii:

– Ispitã diavoleascã!Muncitorii aduserã o placã grea de marmurã, un basorelief antic,

furat în urmã cu mulþi ani ºi regãsit în magherniþa unui cizmar evreu,care-l folosise pentru a-ºi repara cuptorul de la bucãtãrie. Filomena,bãtrâna femeie a postãvarului de alãturi, o creºtinã cucernicã, o detestape nevasta cizmarului, care dãdea mereu drumul mãgarului în grãdinaei cu varzã. Lupta dintre ele þinea de ani de zile, creºtina biruise însã.Urmând porunca, lucrãtorii pãtrunserã în casa cizmarului ºi, pentru ascoate basorelieful de pe placa sobei, furã nevoiþi sã dãrâme cuptorul.

Era o loviturã îngrozitoare pentru cizmãreasa care, agitându-ºilopata, îi chema la rãzbunare pe toþi zeii asupra spurcaþilor, îºi smulgeapãrul ºi gemea în faþa rãsadurilor ei rãvãºite, în timp ce micuþii eiciripeau ca niºte pãsãrele într-un cuib devastat. Basorelieful fu însãscos pânã la urmã, iar Filomena se pregãtea sã-l spele. Croitoreasafreca de zor marmura înnegritã de fumul acriºor ºi îmbâcsit de grãsimeade la ciorbe ºi, puþin câte puþin, ieºeau la ivealã liniile severe ale divineisculpturi. Tânãr, în pielea goalã ºi superb, Dionyssos, întins pe jumãtateca ostenit de bacanale, dãdea drumul din mânã unei cupe; o panterãlingea ultimele picãturi de vin. Iar zeul, privind vesel tot ce era viu,urmãrea cu un zâmbet binevoitor sãlbãticiunea învinsã de putereavinului. Montarã basorelieful ºi, cãþãrându-se în dreptul figurii luiDionyssos, un meºter orfevru încastrã în orbitele idolului douã safiresuperbe, care urmau sã-i închipuie ochii.

– Ce sunt astea? întrebã Gnyfon.– Nu vezi ºi tu? niºte ochi.– Da, sigur!... Dar de unde vin pietrele astea?– De la mãnãstire.

211

Moartea zeilor

– Dar cum de-au îngãduit cãlugãrii?– Cum sã te-mpotriveºti? Însuºi divinul august Iulian a dat

poruncã. Ochii cei limpezi ai zeului serveau drept podoabã la veºmântulRãstignitului. Poftim! Vorbesc de bunãtate, de dreptate, ºi tot ei suntprimii care jefuiesc. Uitã cât de admirabil se potrivesc pietrele pe locullor dintâi!...

Zeul îºi fixã ochii de safir asupra lui Gnyfon. Bãtrânul fãcu unpas înapoi ºi se închinã, cuprins de o teamã superstiþioasã.

– Doamne! Fie-Þi milã de noi! Ce nelegiuire!Îl rodea remuºcarea. Ca de obicei, vorbea singur, în timp ce

mãtura.– Gnyfon, Gnyfon! Nu eºti decât un ticãlos, un câine nenorocit.

Ce þi-a venit sã te osândeºti singur, la capãtul zilelor? Te-a ispititnecuratul, cu nãdejdea într-un câºtig blestemat. Te vei duce, fãrã putinþãde scãpare, în focul cel veºnic. Þi-ai mânjit trupul ºi sufletul, Gnyfon.Mai bine nu apucai sã mai vezi lumina zilei...

– De ce te vaieþi, bãtrâne? îl întrebã postãvãreasa Filomena.– Mã doare inima!... Ah, ce durere!– Eºti cumva creºtin?– Creºtin! Sunt la fel de rãu ca un evreu; îl trãdez pe Hristos!Mãrturisirea nu îl împiedicã sã mai mãture cu aceeaºi osârdie.– Vrei sã te scap de pãcat, sã scot din tine toatã spurcãciunea

pãgânã? Sunt creºtinã ºi, dupã cum vezi, nu-mi e fricã de nimic. M-aºfi înhãmat oare la aceastã tristã corvoadã, dacã n-aº fi ºtiut cum sã mãcurãþ?

Gnyfon o privi, neîncrezãtor.Convingându-se cã nu putea sã-i audã nimeni, postãvãreasa îi

ºopti, în tainã:– Existã un mijloc, într-adevãr!... Trebuie sã þi-l spun! Mi-a dãruit

un pelerin o bucatã micã de lemn din Egipt, dintr-un copac numit persis,care creºte la Hermopolis, în Tebaida. Când Iisus a intrat pe poartaoraºului împreunã cu mama sa, cãlare pe mãgarul lor, copacul persiss-a aplecat pânã la pãmânt în faþa lor; a devenit de-atunci fãcãtor de

212

Dmitri Merejkovski

minuni ºi tãmãduitor de boli. Am o aºchie din el ºi-þi voi da ºi þie ofãrâmã. Are atâta putere lemnul acesta, încât dacã pui un pic într-ocadã cu apã ºi o laºi o noapte, apa se sfinþeºte ºi face minuni. Sã tespeli cu ea din cap pânã-n picioare ºi, pe loc, toatã spurcãciunea pãgânãva ieºi din tine; te vei simþi uºor ºi curat! Nu scrie oare în Scripturã:„Spãla-mã-vei, ºi mai vârtos decât zãpada mã voi albi”?

– O! Binefãcãtoarea mea! gemu Gnyfon. Salveazã-mã, dã-mi obucãþicã din lemnul acela!

– Sã ºtii cã e scump!... În fine, ca sã-þi fac un bine, o sã þi-o daupe o drahmã...

– Fie-þi milã, mãicuþã! N-am avut în viaþa mea o drahmã... Vreicinci oboli?

– Zgârcitule! se supãrã postãvãreasa. Îþi pare rãu dupã o drahmã.Nici mãcar atâta nu face sufletul tãu?

– Dar oare mã voi curãþi cu adevãrat? se îndoi Gnyfon. Poate cãrãul este atât de lipit de mine, încât nimic nu-l va scoate...

– Nu-þi fie teamã! insistã mai departe postãvãreasa. Acum arãþica un câine râios. Ai sã vezi: cum te vei stropi cu apã sfinþitã, sufletultãu se va lepãda de spurcãciune ºi va strãluci de curãþenie, ca unporumbel!

213

Moartea zeilor

II

Iulian organizã la Constantinopol o procesiune bahicã. Se aºezaseîntr-un car tras de catâri albi, purtând într-o mânã un tirs de aur cu uncon de cedru în vârf – ca simbol al abundenþei, iar în cealaltã – o cupãîmpodobitã cu ghirlande de iederã; cãzând pe fundul acestei cupe decristal, razele soarelui pãreau s-o umple cu un vin auriu. Pe lângã carmergeau pantere dresate, trimise din insula Serendib. Bacantele îºiînvârteau torþele aprinse ºi cântau din gurã ºi timpanon, iar prin norulde fum se zãreau adolescenþi purtând pe frunte coarne de faun ºiturnând vin în cupe. Se împingeau râzând unii în alþii, iar licoareapurpurie din cupã se scurgea adesea pe umãrul gol ºi rotund al câteunei bacante, de unde se împrãºtia în puzderie de picãturi. Un grãsanbãtrân era purtat de un mãgar: era vistiernicul imperial, mare pungaººi cãmãtar, înfãþiºându-l admirabil pe Silene.

Bacantele cântau, arãtându-l pe împãrat:Bacchus, veºnic înconjurat de un nor strãlucitor...Mii de voci dãdeau glas cântecului din Antigona de Sofocle:Vino, odraslã-a lui Zeus!Vino, zeu îndrumãtorDe cântãri pãtimaºe,De serbãri în fapt de noapte!Cu cântãri ºi chioteªi mulþimi dezmãþateDe fete nebune,Bacante dansatoareÎl sãrbãtoresc toate

214

Dmitri Merejkovski

Pe-al nostru vesel zeu!Iulian auzi deodatã râsete, un þipãt de femeie ºi glasul tremurãtor

al unui bãtrân:– Ah! frumoasa mea puicuþã!Era sacrificatorul, un septuagenar chefliu, care o ciupise de braþul

gol pe o bacantã frumuºicã. Iulian se întunecã la faþã ºi-l chemã pebãtrânul dezmãþat, care alergã la el, þopãind.

– Prietene, îi strecurã Iulian la ureche, respectã-þi demnitateacuvenitã vârstei ºi rangului.

Preotul îl privi atât de mirat, încât Iulian nu mai putu sã-i spunãnimic.

– Sunt un om simplu ºi fãrã carte; îmi permit sã-i spun chiarMajestãþii Tale cã nu mã pricep la filosofie. Dar îi venerez pe zei.Întreabã pe cine vrei. Le-am rãmas tot timpul credincios, chiar ºi întoiul celor mai crunte persecuþii. Numai cã... dacã vãd o fetiþã drãguþã...mi se cam trezeºte sângele! Sunt un þap bãtrân...

Vãzând nemulþumirea de pe faþa împãratului, se opri ºi-ºi luã unaer mai serios, care-l fãcu sã arate încã mai nãtâng.

– Cine-i fata asta? întrebã Iulian.– Cea care-ºi þine pe cap coºul cu vasele sfinte?– Da.– O curtezanã din mahalaua Calcedoniei...– Cum!... Ai îngãduit unei curtezane sã atingã cu mâinile ei

spurcate vasele sfinte ale Zeului?– Dar divine August, tu însuþi ai poruncit sã se facã aceastã

procesiune. Pe cine sã fi luat? Toate femeile nobile sunt galileene.ªi-apoi ... nu s-ar fi învoit niciuna sã se arate pe jumãtate goalã...

– Înseamnã cã toate sunt ...– Nu, nu! Mai sunt dansatoarele, actriþele, cãlãreþele de la

hipodrom. Priveºte-le cât sunt de vesele ºi departe de prefãcuta pudoare!Poporului îi place aceasta, crede-mã! Uite ºi o patricianã. Asta care...

Era o creºtinã, o fatã bãtrânã în cãutarea unui soþ. Purta pe capo perucã înaltã în formã de cascã, un galerium fãcut din pãr germanic

215

Moartea zeilor

la modã ºi presãrat cu pudrã aurie; se împodobise toatã cu pietrepreþioase precum o zeiþã orientalã ºi-ºi purta blana de tigru pe pieptulofilit ºi fardat peste mãsurã, zâmbind afectat.

Iulian se puse sã-i priveascã, dezgustat, pe oameni.Dansatori pe frânghie, legionari beþi, femei întreþinute, cãlãreþi

de circ, gimnaºti, mimi, se vânzoleau toþi în jurul sãu.Procesiunea ajunse la o rãscruce de strãzi. O bacantã alergã la o

cârciumã cu un miros neplãcut de peºte ºi prãjealã, de unde îºi luã, detrei oboli, niºte plãcinte unsuroase, pe care le mâncã cu poftã, lingându-sepe buze. Dupã ce le terminã, îºi ºterse mâinile pe mãtasea purpurie aveºmântului pe care i-l dãduse Tezaurul imperial pentru acea serbare.

Corul lui Sofocle plictisi curând mulþimea; glasurile rãguºite seînverºunarã sã intoneze un cântec de stradã. Iulian vedea în toate acesteaun coºmar absurd. Un celt beat cãzu ºi fu ridicat de oameni. Niºtehoþi, care fãceau pe faunii, furã arestaþi ºi se apãrarã; se iscã o bãtaie.Din toatã trupa, numai panterele rãmãseserã frumoase ºi pline dedemnitate.

Cortegiul se apropie, pânã la urmã, de templu. Iulian coborî dincarul sãu.

„Pot oare sã mã prezint cum trebuie în faþa templului luiDionyssos înconjurat de toatã scursura aceasta?” gândi el.

Fiorul rece al dezgustului îi strãbãtu tot corpul; se uitã la figurileanimalice, epuizate de desfrâu, arãtându-ºi cadaveric – în ciudafardurilor – penibila goliciune a trupurilor deformate de anemie ºiposturi, de oroarea infernului creºtin. I se pãru cã respirã atmosferalocurilor rãu famate ºi a cârciumilor. Rãsuflarea norodului, impregnatãde mirosul de peºte putred ºi de vin acrit, îl lovea în faþã, trecând prinfumul mirodeniilor. Din toate pãrþile, i se întindeau suluri de papirus.

– Mi s-a fãgãduit un loc la grajdurile tale... Am renunþat la Hristosºi n-am primit nimic...

– Nu ne pãrãsi, divine august; apãrã-ne! Ne-am lepãdat, pentrua-þi fi pe plac, de credinþa pãrinþilor noºtri!... Dacã ne respingi, undesã ne mai ducem?

216

Dmitri Merejkovski

– Ne-am aruncat în ghearele diavolului! urlã o voce disperatã.– Taci din gurã, imbecilule!Vocile acestea furã acoperite de corul care-ºi reluã cântarea:Cu strigãri ºi cântec,Mulþimea noastrã nebunãDe sprintene fecioareÎl proslãvim cu-avântPe veselul zeu Bacchus!...Iulian intrã în templu ºi contemplã statuia de marmurã a lui

Dionyssos. Dupã toatã sluþenia umanã, îºi simþi privirea odihnindu-i-se pe liniile pure ale trupului divin. Nu mai vedea gloata; se simþeasingur, ca un om în mijlocul unei turme de vite.

Purcese la sacrificiu. Mulþimea îl urmãrea miratã pe împãratulroman, Pontifex maximux, în zelul cucernic cu care sãvârºea treabasclavilor, tãind lemnul, aducând crengile, cãrând apa, curãþând altarul.

Un dansator pe frânghie îi spuse vecinului sãu:– Uitã-te cum se agitã! Þine la ei, la zeii lui!– Zãu aºa! remarcã celãlalt, împingându-ºi înapoi coarnele de

satir de pe frunte. Mulþi oameni nu-ºi iubesc tatãl ºi mama, aºa cum îºiiubeºte el zeii!

– Uitaþi-vã! râdea un al treilea. Vedeþi cum îºi umflã obrajii, casã înteþeascã focul!... Suflã, dragã, suflã!... Nu se prinde! Doar l-astins Constantin, bunicul tãu.

Flacãra izbucni, luminând faþa împãratului.Muindu-ºi mãnunchiul de plante într-o cupã platã – o „paterã”

de argint, el stropi mulþimea cu apa sfinþitã, care cãzu asupra acesteiaca o ploaie.

Mulþi se strâmbarã, unii tresãrirã simþindu-ºi pe obraji picãturilereci.

Când se terminã întregul ritual, Iulian îºi aduse aminte cãpregãtise o cuvântare filosoficã pentru popor.

– Oameni, spuse, zeul Dionyssos înseamnã principiul mariilibertãþi a inimilor voastre. Dionyssos rupe toate lanþurile pãmântene,îºi râde de cei puternici, îi elibereazã pe sclavi...

217

Moartea zeilor

Vãzu atâta nãucealã pe chipuri, o asemenea expresie deplictisealã, încât cuvintele i se stinserã pe buze ºi un dezgust de moarteîi rãscoli inima. Fãcu un semn cãtre lãncieri, ca sã-l înconjoare.

Lumea se retrase, nemulþumitã ºi dezamãgitã.– Mã duc direct la bisericã, sã mã pocãiesc! Poate voi fi iertat –

spunea unul dintre fauni, smulgându-ºi mânios barba falsã ºi coarnele.– N-ai de ce sã-þi pierzi sufletul! observã o curtezanã, indignatã.– N-are nimeni nevoie de sufletul tãu! Nu dã nimeni nici trei

oboli pe el!– Diavoli blestemaþi! urla un beþiv. Ne-au dat vin doar cât sã

gustãm!În vistieria templului, împãratul se spãlã pe faþã ºi pe mâini, îºi

scoase superbul costum dionisiac ºi-ºi îmbrãcã tunica simplã, proaspãtãºi albã ca zãpada, a pitagoreicilor.

Soarele începea sã se ascundã, iar el aºtepta cãderea asfinþitului,pentru a se retrage, nevãzut, în palatul sãu.

Intrã prin uºa din spate în pãdurea sacrã a lui Dionyssos; zumzetulalbinelor ºi clipocitul unui izvor erau singurele sunete care tulburautãcerea.

Auzi paºi ºi se întoarse. Era prietenul sãu, unul dintre eleviipreferaþi ai lui Maxim, tânãrul doctor Oribazy din Alexandria.

Merserã alãturi, pe poteca îngustã; soarele mai pãtrundea printrefrunzele late ºi aurii ale viþei.

– Priveºte, spuse Iulian zâmbind, marele Pan mai trãieºte încã,aici!

Adãugã apoi, mai încet, plecându-ºi capul:– Oribazy! Ai vãzut?– Da, rãspunse doctorul. Dar poate cã tu însuþi eºti de vinã,

Iulian... La ce te aºteptai?Împãratul tãcu.Se apropiarã de un mic templu, în ruine, nãpãdit de iederã, –

templul lui Silene, distrus de creºtini. Bucãþi din el erau împrãºtiateprin iarba grasã; rãmãsese în picioare numai o coloanã, încununatã de

218

Dmitri Merejkovski

un capitel elegant, asemenea unui crin alb, peste care se stingeau ultimeleraze ale soarelui.

Se aºezarã pe dale ºi respirarã aerul parfumat de izmã, cimbriºorºi pelin. Iulian dãdu iarba la o parte ºi, arãtând un basorelief anticspart, vorbi:

– Oribazy, uite la ce mã aºteptam!Basorelieful reprezenta o procesiune sacrã a vechilor atenieni.– Uite ceea ce voiam... aceastã frumuseþe! De ce devin oamenii,

pe zi ce trece, tot mai diformi? Unde sunt bãtrânii nemuritori, oameniiausteri, tinerii mândri, femeile neprihãnite, îmbrãcate în rochii albe cefluturã în vânt? Unde este aceastã forþã, aceastã bucurie? Galileeni,galileeni! Ce-aþi fãcut din toate acestea?

Cu ochii plini de o tristeþe fãrã margini ºi de o dragoste nesfârºitã,contempla basorelieful.

– Iulian! i se adresã Oribazy, încet. Îl crezi pe Maxim?– Da.– În toate?– Ce vrei sã spui?– M-am gândit întotdeauna, Iulian, cã suferi de aceeaºi boalã ca

ºi duºmanii tãi, creºtinii.– Care anume?– Credinþa în minuni.Iulian îºi scuturã capul.– Dacã nu existã nici minuni, nici zei, înseamnã cã toatã viaþa

mea este o nebunie... Nu, sã nu vorbim despre asta. ªi sã nu mã judeciprea aspru pentru dragostea mea faþã de misterele ºi ceremoniile antice!Nu ºtiu cum sã-þi explic. Lucrurile vechi mã emoþioneazã pânã lalacrimi. Îmi place seara mai mult decât dimineaþa, toamna mai mult caprimãvara. Îmi place tot ceea ce se stinge!... Chiar ºi parfumul florilorofilite... Ce sã fac, prietene? Aºa m-au zãmislit zeii!... Tristeþea aceastablândã, acest asfinþit auriu, feeric, îmi sunt necesare! Existã ceva înîndepãrtata Antichitate, care este nespus de frumos ºi plin de graþie, ºipe care nu-l gãsesc pe nicãieri, în altã parte: strãlucirea soarelui

219

Moartea zeilor

asfinþind pe marmura îngãlbenitã de vreme. Nu-mi rãpi dragosteanebuneascã pentru ceea ce nu mai existã! Tot ce a fost e mai frumosdecât ceea ce este! Amintirea are mai multã putere asupra sufletuluimeu decât speranþa...

Iulian tãcu ºi privi îngândurat, cu un surâs blând, cu capul sprijinitde coloana al cãrui capitel semãna cu un crin retezat.

– Vorbeºti ca un artist, îi rãspunse Oribazy. Visele unui poetdevin însã primejdioase, atunci când soarta unei lumi întregi stã înmâinile sale! Oare cel ce domneºte asupra oamenilor nu trebuie sã fiemai mult decât un poet?

– Cine poate fi mai presus?– Fãuritorul unei vieþi noi...– Nou! Nou! strigã Iulian. Zãu cã noutatea asta a ta mã sperie

uneori! O gãsesc rece ºi crudã, ca moartea. Îþi spun: inima mea este învechime. Galileenii cautã întotdeauna noutatea, cãlcându-i în picioarepe idolii antici!... Crede-mã, noutatea nu se aflã decât în ceea ce estevechi, nemuritor, zdrobit, ºi totuºi superb!

Se ridicã în picioare, drept, cu chipul palid ºi mândru, cu privireaarzãtoare.

– Ei cred cã Elada e moartã... ªi din toate colþurile lumii, cãlugãrinegri se reped ca niºte corbi pe trupul ei de marmurã ºi-l sfâºie cuplãcere, strigând: „Elada a murit!” Ei uitã însã cã Elada nu poate muri!Elada este în inimile noastre! Elada înseamnã frumuseþea divinã aomului pe pãmânt. A adormit numai, iar când se va trezi... vai de corbiicei negri din Galileea!

– Iulian, ºopti Oribazy, mi-e teamã pentru tine... Tu vrei sã faciimposibilul... Corbii nu-i mãnâncã pe cei vii, iar morþii nu înviazã...Cezare! Dacã nu se va înfãptui minunea?

– Nu mi-e teamã de nimic: pierzania mea va fi triumful meu!strigã împãratul, purtând pe faþã o bucurie atât de radioasã, încâtOribazy se înfiorã, ca ºi cum minunea era pe cale sã se împlineascã.Glorie celor damnaþi! Glorie celor învinºi!... Dar, adãugã el cu unzâmbet trufaº, înainte de a pieri, vom mai lupta încã!... Doresc ca

220

Dmitri Merejkovski

vrãjmaºii mei sã fie vrednici de ura ºi dispreþul meu!... Îi iubesc,într-adevãr, pe vrãjmaºii mei, pentru cã pot sã-i înfrâng ºi sã-mi simtputerea. Port în inima mea bucuria lui Dionyssos! Vechiul titan seridicã ºi-ºi rupe lanþurile, ºi se aprinde din nou, pe pãmânt, focul luiPrometeu!... Titanul se ridicã împotriva Galileanului!... Le-am dãruitoamenilor atâta libertate ºi bucurie, cât n-au îndrãznit nicicând sã viseze!Galileanule, împãrãþia ta dispare ca o umbrã! Bucuraþi-vã, triburi ºipopoare ale lumii! Sunt vestitorul vieþii, sunt eliberatorul, sunt...Antihristul!

221

Moartea zeilor

III

Prin uºile ºi ferestrele mânãstirii învecinte închise cu strãºnicie,rãzbãteau rugile solemne ale cãlugãrilor, dominând gãlãgia cântãrilorbahice care se auzeau în depãrtate. Pentru a le acoperi, cãlugãrii îºiîmpreunau glasurile într-un vaiet jalnic:

„De ce ne pãrãseºti din nou, Doamne? Pentru ce s-a abãtut mâniaTa asupra turmei Tale? Pentru ce ne-ai dat pradã batjocurii ºi umilirii,la care ne supun vecinii noºtri pãgâni? Pentru ce îngãdui sã fim fãcuþide râsul lumii?”

Vechile cuvinte ale profetului Daniel cãpãtau un înþelesneaºteptat.

„Domnul ne-a dat pe mâna regelui renegat, cel mai vicean de petot pãmântul!”

Târziu în noapte, când se aºternu liniºtea pe strãzi, cãlugãrii seîntoaserã în chiliile lor.

Pe fratele Parfenie, nici vorbã sã-l prindã somnul. Avea obrazulpalid ºi blând; în ochii sãi limpezi ca ai unei fecioare se citea o tristãnedumerire, atunci când vorbea despre oameni. Vorbea rar, nedesluºitºi pe neaºteptate, ºi întotdeauna despre lucruri atât de copilãreºti, încâtnu puteai sã-l urmãreºti, fãrã a zâmbi. Râdea uneori fãrã noimã, iarcãlugãrii cei sobri îl întrebau:

– De ce rânjeºti? Nu cumva vrei sã-i fii pe plac satanei?Explica atunci cu sfioºenie cã „râde de proprile sale gânduri” ºi

se convingeau cu toþii de biata lui nevinovãþie.

222

Dmitri Merejkovski

Stãpânea o mare artã: aceea de a împodobi manuscrisele cuminiaturi, iar aceastã artã a fratelui Parfenie aducea mânãstirii nu numaibani, dar ºi un renume ce ajungea pânã în meleagurile cele maidepãrtate. El nu bãnuia aceasta; iar dacã ar fi putut sã priceapã ceînseamnã gloria, în loc sã se bucure, mai degrabã s-ar fi speriat.

Îndeletnicirile artistice – care-i cereau multã râvnã, întrucât ridicaperfecþiunea detaliilor pânã la cele mai înalte culmi – nu ºi le socoteaca pe o muncã, ci ca pe o distracþie. Nu obiºnuia sã spunã:

– Mã duc sã lucrez.Ci îi cerea mereu bãtrânului superior Pamfil, care-l iubea cu

cãldurã:– Îngãduie-mi, pãrinte, sã mã duc la joacã.Dacã realiza o combinaþie complicatã de ornamente, bãtea din

palme ºi-ºi fãcea singur complimente.Îi plãceau atât de mult fratelui Parfenie singurãtatea ºi liniºtea

nopþii, încât se obiºnuise sã lucreze la lumina lãmpii. Culorile cãpãtaunuanþe neobiºnuite ºi nu umbreau fantasticul desenelor.

Parfenie îºi aprinse în chilioara sa micul opaiþ de lut ºi-l puse peo poliþã, lângã borcãnele, pensule fine, cutii cu vopsele de purpurã,argint ºi aur lichid. Se închinã, îºi muie cu luare-aminte pensula ºi seapucã sã picteze cozile în evantai ale celor doi pãuni de pe frontispiciulunei pagini. Pe un câmp verde, pãunii de aur beau apã dintr-un izvorde culoarea peruzelei, îºi înãlþau ciocurile ºi-ºi întindeau gâtul. Altesuluri de pergament, neterminate, îºi aºteptau rândul. Era o întreagãlume, supranaturalã ºi fermecãtoare. În jurul textului se înlãnþuiaucreaturi cu alcãtuiri fabuloase – copaci, animale fantastice, plãsmuiriarhitecturale. În timp ce le crea, Parfenie nu se gândea la nimic; obucurie seninã îi transforma însã faþa. Elada, Assiria, Persia, India,Bizanþul cel rafinat, ca ºi viziunea tulbure a lumilor viitoare, toatepopoarele ºi toate veacurile se topeau în paradisul cãlugãrului, carestrãlucea cu reflexe de nestemate în jurul paragrafelor Sfintei Scripturi.

Era înfãþiºat acolo Botezul: Sfântul Ioan vãrsa apa pe capul luiHristos ºi, alãturi, zeul pãgân al apelor înclina amabil o amforã, dupã

223

Moartea zeilor

cum vechiul stãpân al râului þinea la îndemânã un prosop, pentru a-loferi Mântuitorului, dupã botez.

În candoarea sa, fratele Parfenie nu se temea de vechii zei; aceºtiaîl amuzau ºi i se pãrea cã fuseserã convertiþi demult la creºtinism. Pevârful dealurilor, îl plasa negreºit pe zeul munþilor, sub înfãþiºarea unuiadolescent în pielea goalã. Când desena scena trecerii Mãrii Roºii, ofemeie cu o vâslã în mânã reprezenta marea, iar un bãrbat gol, cuinscripþia „Bodos”, trebuia sã închipuie prãpastia care-l înghiþea peFaraon; pe þãrm ºedea o femeie tristã, îmbrãcatã cu o tunicã de culoareanisipului: era Deºertul.

Ici ºi colo, în arcuirea gâtului unui cal, în cuta unei rochii, înpoziþia naivã a unui zeu întinzându-se ºi sprijinindu-se în cot, sestrecurau eleganþa anticã ºi frumuseþea trupului gol.

În acea noapte, jocul nu-l interesa pe artist. Neobositele saledegete tremurau, zâmbetul nu-i apãrea pe buze.

Cu urechea aþintitã, deschise o lãdiþã de cedru, scoase o dãltiþãcare-i servea la legãtorie, se închinã ºi, acoperind cu mâna flacãratrandafirie a opaiþului, ieºi încet din chilie.

În coridorul liniºtit era cald; nu se auzea decât bâzâitul unei muºteprinse într-o pânzã de pãianjen.

Parfenie coborî în biserica luminatã de o singurã lampã, pusã înfaþa vechiului diptic din fildeº sculptat. Douã safire alungite din aureolalui Iisus în braþele Fecioarei fuseserã scoase de pãgâni ºi duse la locullor iniþial din templul lui Dionyssos.

Gãurile negre din fildeºul îngãlbenit i se pãreau lui Parfenierãni ale unui trup viu.

– Nu, nu pot! ºopti, sãrutând mâna copilului Iisus. Nu pot; maibine, mor!

Acele urme ale sacrilegiului din marmurã îl chinuiau, îl indignaumai mult decât schingiuirea unei fãpturi omeneºti.

Descoperi într-un colþ al bisericii o scarã a pisicii, ce se foloseala aprinderea lãmpilor. O luã ºi ieºi într-un coridor îngust, care duceala uºa în faþa cãreia sforãia pântecosul frate Chorys, culcat pe paie.

224

Dmitri Merejkovski

Parfenie se strecurã ca o umbrã; broasca uºii scârþâi, cu un sunetmetalic. Chorys se trezi, clipi din ochi ºi se ghemui înapoi, pe paie.

Trecu peste un gard mic ºi se vãzu în strada pustie la acea orã.Luna plinã strãlucea pe cer. Marea vuia. Fãcu înconjurul templului luiDionyssos pânã la un anume punct întunecat ºi aruncã scara, astfelîncât sã se poatã agãþa de acrostera de metal care decora colþul; scararãmase agãþatã de laba sfinxului. Cãlugãrul se sui pe acoperiº.

Se auzi din depãrtare cântul cocoºilor; un câine lãtrã; apoi selãsã din nou liniºtea, dominatã de geamãtul mãrii.

Parfenie aruncã scara în interiorul templului ºi coborî.Ochii zeului, douã safire alungite, strãluceau de o viaþã intensã

sub lumina lunii ºi-l fixau pe cãlugãrul cel copleºit de liniºteaimpunãtoare. Parfenie tresãri ºi se închinã.

Se cãþãrã pe altarul pe care Iulian îndeplinise sacrificiul ºi simþiîn cãlcâie cãldura cenuºii abia stinse.

κi scoase dãltiþa din buzunar. Ochii zeului luceau lângã obrazulsãu ºi artistul vãzu zâmbetul nepãsãtor al lui Dionyssos ºi trupul sãude marmurã, scãldat de lumina lunii. În timp ce-i scotea ochii, îl admirãpe zeul antic, iar mâna sa cruþã, fãrã sã vrea, marmura fermecãtoare.

Treaba se terminã pânã la urmã ºi Dionysos cel orb îl privi pecãlugãr cu asprime, cu orbitele sale întunecate.

Spaima îl cuprinse atunci pe Parfenie; i se pãru cã-l urmãreacineva. Sãri jos de pe altar, alergã la scarã, se cãþãrã, o aruncã repedede cealaltã parte, fãrã a o întãri însã destul, astfel încât cãzu la ultimeletrepte.

Palid, cu veºmintele rãvãºite ºi murdãrite, þinând în mâinipreþioasele safire, traversã hoþeºte strada ºi se grãbi spre mãnãstire.

Portarul nu se trezi, iar Parfenie se strecurã uºor în capelã.Vãzând din nou dipticul, se liniºti; încercã sã punã din nou ochii luiDionysos în orbitele lor goale: se potriveau de minune ºi-ºi regãsirãstrãlucirea, sub aureola copilului Iisus.

Parfenie se întoarse în cele din urmã la el în chilie, îºi stinseopaiþul ºi se culcã.

225

Moartea zeilor

Se ghemui în întuneric ºi, deodatã, ascunzându-ºi faþa cu mâinile,se porni pe un râs înfundat, aºa cum râd copiii de bucurie, când faccâte o poznã ºi se tem sã nu fie descoperiþi.

Când se trezi, valurile matinale ale Propontidei se vedeau,strãlucitoare, prin zãbrelele ferãstruicii, iar porumbeii dãdeau din aripi,uguind.

Râsul din timpul nopþii mai dãinuia în inima lui Parfenie, cândse grãbi cãtre masa de lucru ºi, plin de bucurie, desãvârºi arabescurileneterminate: erau ale Paradisului pãmântesc. Adam ºi Eva erau aºezaþipe o pajiºte. O razã de soare cãzu pe arabescuri, care se luminarã într-oglorie paradisiacã, cu aurul, purpura ºi azurul lor.

În râvna cu care lucra, Parfenie nu-ºi dãdu seama cã-i confereatrupului lui Adam antica ºi superba frumuseþe olimpianã a veseluluizeu Dionyssos.

226

Dmitri Merejkovski

IV

Renumitul sofist – profesorul imperial de elocinþã Hekebolis –îºi începuse ascensiunea de pe ultima treaptã a scãrii gradelor imperiale.Fusese slujitor ataºat la templul Astartei, la Heliopolis. La vârsta deºaisprezece ani, dupã ce furã mai multe obiecte preþioase, fugi laConstantinopol, strãbãtu întrega drojdie a capitalei, se amestecã în toateescrocheriile, bãtu drumurile mari împreunã cu pelerini respectabili ºicu banda de tâlhari a sacrificatorilor Dindimenei – zeiþa mult-îndrãgitãa nordului, ce era purtatã dintr-un sat în altul pe un mãgar. Ajunse însfârºit la ºcoala retorului Proeres ºi deveni curând el însuºi profesorde elocinþã.

În ultimii ani ai domniei lui Constantin cel Mare, când religiacreºtinã ajunsese la modã la Curte, Hekebolis se fãcu creºtin. Clerul îlaprecia în mod deosebit, iar el se purta pe mãsura aprecierii. Hekebolisîºi schimbase adesea simbolul credinþei, dar de fiece datã – la momentulpotrivit, dupã cum bãtea vântul: din arian, se fãcuse ortodox, dinortodox – arian, ºi fiecare schimbare îl urca cu câte o treaptã pe scarademnitãþilor; clerul îl susþinea, iar el susþinea, la rându-i, clerul.

Pãrul îi încãrunþise, obezitatea îi devenea tot mai agreabilã,cuvântãrile i se fãceau tot mai insinuante ºi dulcege, iar obrajii îiînfloreau. Avea ochii mângâietori ºi lucioºi, dar mai licãreau uneori înei ironia rãutãcioasã, un spirit arogant ºi rece. În acele clipe, îºi închideadeodatã pleoapele ºi licãrul se stingea.

Întreaga þinutã a renumitului sofist cãpãtase o pecete clericalã.Respecta cu strãºnicie posturile ºi era un gastronom rafinat.

Mesele sale de post erau mai alese decât cele mai somptuoase mâncãruri

227

Moartea zeilor

de dulce, dupã cum ºi glumele sale monahale erau mai usturãtoaredecât cele mai slobode picanterii pãgâne. Se servea la el o bãuturãrãcoritoare din zeamã de sfeclã agrementatã cu mirodenii speciale, pecare multã lume o socotea mai bunã decât vinul. În locul pâinii de grâuobiºnuit, inventase niºte pesmeþi din grãunþe ale deºertului, cu care sehrãnise, se spunea, Sfântul Pahomie în Egipt.

Gurile rele insinuau cã Hekebolis era libertin ºi se povestea, laConstantinopol, anecdota urmãtoare:

O femeie tânãrã mãrturisise preotului la spovedanie cã sãvârºisepãcatul adulterului. „E un mare pãcat! ªi cu cine, fata mea? – CuHekebolis, pãrinte!” Preotul se luminase la faþã: „Cu Hekebolis! Ah!Zãu!... E un om sfânt, credincios al Bisericii... Pocãieºte-te, fata mea,Domnul te va ierta!”.

Asemenea povestiri erau, fireºte, simple bârfe, dar figura rasãºi respectabilã a demnitarului, buzele prea roºii, prea cãrnoase, seevidenþiau în chip ciudat, cu toate cã ºi le strângea într-o expresie deumilinþã monasticã. Femeile îl iubeau mult.

Uneori, Hekebolis dispãrea mai multe zile ºi nu cunoºtea nimeniaceastã tainã a existenþei sale. Se pricepea sã-ºi ascundã secretele. Nu-l însoþea niciodatã vreun servitor sau sclav în aceste plimbãri enigmaticedupã care se întorcea întinerit ºi calm.

Sub domnia lui Constanþiu, cãpãtã slujba de retor al Curþii,înzestratã cu o frumoasã retribuþie, laticlava de senator ºi panglicaalbastrã – distincþie a marilor demnitari.

Þintea însã mai sus.Însã în clipa în care se pregãtea sã urce treapta cea mai înaltã,

Constanþiu muri pe neaºteptate, iar Iulian, duºman al Bisericii, se suipe tron. Hekebolis nu-ºi pierdu prezenþa de spirit: fãcu ceea ce fãceaumulþi alþii, dar nu prea curând, ºi nici prea târziu.

În primele sale zile de preluare a puterii, Iulian organizã în palatulsãu o dezbatere teologicã. Un tânãr doctor în filosofie, stimat de toþipentru spiritul sãu de dreptate ºi pentru nobleþea sa, Cezar dinCappadocia, frate al marelui teolog Vasile cel Mare, se fãcu apãrãtoral credinþei creºtine, împotriva împãratului.

228

Dmitri Merejkovski

În aceste competiþii savante, Iulian îngãduia o totalã independenþãºi-i plãcea chiar sã i se rãspundã cu patimã, fãrã a se þine seama deeticheta de la Curte.

Dezbaterea era dintre cele mai aprige, iar numãrul de sofiºti, desavanþi, de preoþi era considerabil. Cel care se lansa în discuþie sesupunea de obicei, treptat, nu faþã de logica filosofului grec, ci faþã deMaiestatea Sa împãratul roman, ºi ceda.

De data aceasta, nu se întâmplã astfel: Cezar din Cappadocia nucedã. Era un bãrbat tânãr, cu o graþie femininã în miºcãri, pãrul mãtãsosºi o claritate neclintitã în ochii limpezi. Numea filosofia lui Platonînþelepciunea întortocheatã a ºarpelui ºi-i opunea divina înþelepciunea Evangheliei. Iulian îºi încrunta sprâncenele, se frãmânta, îºi muºcabuzele, stãpânindu-se cu greu. Discuþia se terminã, asemenea tuturordiscuþiilor sincere, fãrã rezultat.

Regãsindu-ºi stãpânirea de sine, împãratul pãrãsi sala cu o glumãfilosoficã, îºi luã o înfãþiºare amabilã, pe care se imprima o tristeþemãrinimoasã; în realitate însã, îºi purta sãgeata ce i se înfipsese în inimã.

Tocmai atunci se apropie de el retorul Hekebolis, pe care-lconsidera duºman. Îl întrebã:

– Ce doreºti?Hekebolis cãzu în genunchi ºi se porni pe o mãrturisire plinã de

cãinþã. Îndoiala începuse de mai multã vreme sã-i intre în suflet;raþionamentele împãratului îl biruiserã însã cu desãvârºire. Blestemaneagra superstiþie galileanã; revenea din adâncul inimii la amintirilecopilãriei, la luminoºii zei olimpieni.

Împãratul îl ridicã pe bãtrân, dar emoþia îl împiedicã sã vorbeascã;îl strânse cu toatã puterea la piept ºi-l sãrutã pe obrajii raºi ºi pe buzelepline ºi roºii. Cãuta privirea lui Cezar din Cappadocia, pentru a sebucura de umilirea lui.

Timp de câteva zile, Iulian îl þinu pe lângã el pe Hekebolis,povestind întruna despre convertirea sa; era mândru de discipolul sãu,asemenea unui jertfitor ce se mândreºte cu o frumoasã victimã, sauaºa cum un copil se bucurã de o jucãrie nouã, ori un adolescent deprima cucerire.

229

Moartea zeilor

Vru sã-i dea noului sãu prieten un loc înalt la Curte, dar Hekebolisîl refuzã categoric, socotindu-se nevrednic de o atare cinstire. Hotãrâsesã se pregãteascã sufleteºte, printr-un lung noviciat, pentru virtuteaolimpianã, sã-ºi cureþe inima de nelegiuirea galileanã, punându-se înslujba vreunuia dintre vechii zei olimpieni.

Iulian îl numi mare sacrificator în Bitinia ºi Paflagonia.Persoanele ce purtau acest titlu, se chemau, la pãgâni, arhie-

piscopi.Arhiepiscopul Hekebolis cârmuia cele douã mari þinuturi asiatice

ºi, pornind pe aceastã nouã cale, o urma cu tot atâta succes ca ºi pe ceaveche. Contribui la convertirea unui mare numãr de galileeni la credinþaelinã.

El deveni mare sacrificator al renumitului templu al zeiþeifeniciene Astarte-Atargatis, cea pe care o slujise în copilãrie. Templulse ridica la jumãtatea drumului dintre Calcedon ºi Nicomedia, pe unpromontoriu înalt ce înainta în Propontida. Locul se numea Gargara,iar pelerinii veneau acolo din toate colþurile lumii, pentru a o adora peAfrodita Astarte, zeiþã a morþii ºi a voluptãþii.

230

Dmitri Merejkovski

V

Iulian se îndeletnicea cu treburile de stat, într-una din marile sãliale palatului sãu din Constantinopol.

Dintre coloanele de porfir ale terasei ce dãdea spre Bosfor, sevedea scânteind marea, de un albastru deschis. Tânãrul împãrat ºedeaîn faþa unei mese rotunde de marmurã, încãrcatã cu suluri de papirusºi pergament. Cu capul plecat, silenþiarii îºi scârþâiau suliþile egiptene.Câte unii pãreau adormiþi, nefiind învãþaþi sã se scoale la o orã atât detimpurie. Ceva mai retraºi, în spatele colonadei, împãrtãºindu-ºi înºoaptã observaþiile, se aflau Hekebolis ºi Iulius Mavricus, un demnitarcu faþa inteligentã ºi morocãnoasã.

Dupã pãrerea generalã, acest elegant sceptic de Curte era unuldintre ultimii admiratori ai lui Lucian, zeflemitorul din Samosata,autorul veninoaselor dialoguri în care-i ironiza cu atâta necruþare petoþi idolii Olimpului ºi Golgotei, toate tradiþiile Eladei ºi ale Romei.

Iulian îi dicta, cu glas monoton, o scrisoare cãtre marelesacrificator al Galileei, Arsace:

„Nu le îngãdui sacrificatorilor sã se ducã la teatru, sã bea princârciumi, sã practice îndeletniciri josnice. Respectã-i pe cei ascultãtori,pedepseºte-i pe cei necredincioºi. Ridicã în fiecare oraº case de oaspeþipentru pelerinii care trebuie sã se bucure în ele de întreaga generozitate,ºi nu numai cei elini, dar toþi ceilalþi, fãrã a þine seama de credinþacãreia îi aparþin. Stabilim, spre a fi împãrþite în Galatia, treizeci de miide mãsuri de grâu, ºaizeci de mii de sextari de vin. Distribuie a cinceaparte la sãracii care trãiesc pe lângã temple, iar restul – la pelerini ºi

231

Moartea zeilor

nevoiaºi. Este ruºinos sã-i lipseºti pe elini de mijloacele de trai, când laevrei nu existã niciun cerºetor, iar galileenii îi hrãnesc ºi pe-ai lor, ºipe-ai noºtri. Ei procedeazã ca niºte oameni care-i atrag pe copii cubunuri, începând cu ospitalitatea, poftind la mese de dragoste frãþeascãpe care le numesc „agape” ºi, puþin câte puþin, ajung la posturi, flagelãri,spaima de Iad, demenþa ºi moartea martirilor. Iatã care este caleaobiºnuitã urmatã de duºmanii speciei umane, care se numesc creºtiniºi fraþi. Combate-i prin dãrnicia fãcutã în numele zeilor olimpieni ceiveºnici. Anunþã în toate oraºele ºi satele, cã aceasta este preocupareamea sincerã. Dacã aflu cã ai lucrat dupã dorinþa mea, îþi voi acordabunãvoinþã. Explicã-le cetãþenilor cã sunt gata sã le vin în ajutor,oricând ºi în orice împrejurare. Dacã vor sã obþinã favoruri de la mine,sã se plece în faþa mamei zeilor – Dindimena de la Pesinonte – ºi s-oslãveascã peste tot, în vecii vecilor”.

Se servi masa: pâine de grâu, mãsline proaspete ºi un vin alb ºiuºor. Iulian mânca ºi bea fãrã sã-ºi întrerupã lucrul. Dar se întoarsedeodatã ºi, arãtând talerul de aur pe care se aflau mãslinele, îl întrebãpe sclavul sãu preferat, adus de la gali ºi care-l servea întotdeauna:

– Pentru ce talerul acesta de aur? Unde-i celãlalt, de lut?– Iertare, stãpâne!... S-a spart.– De tot?– Nu; numai pe margine...– Adu-l!Sclavul alergã sã aducã talerul cerut.– Se mai poate folosi multã vreme încã! spuse Iulian.Zâmbi.– Am observat, prieteni, cã obiectele sparte se pot folosi mai

multã vreme decât cele noi! Mãrturisesc cã am o slãbiciune pentru ele!Gãsesc un anume farmec la ele, ca la prietenii cei vechi... Mi-e teamãde ceea ce e nou, detest schimbarea. Ne pare întotdeauna rãu dupãceea ce-i vechi... dupã cele cu care ne-am obiºnuit.

Râse vesel de propriile sale vorbe:– Uite ce gânduri filosofice se nasc uneori, de la un taler spart.

232

Dmitri Merejkovski

Iulius Mavricus îl trase pe Hekebolis de mânecã:– Ai auzit? Acesta-i este felul. κi pãstreazã cu aceeaºi sfinþenie

talerele sparte ºi zeii pe jumãtate morþi. Uite cine decide soarta lumii!Iulian îºi mutã preocupãrile de la edicte ºi legi, la proiecte de

viitor.Voia sã întemeieze în toate oraºele imperiului ºcoli, tribune pentru

interpretarea dogmelor eline, conferinþe, predici filosofice, sãstabileascã formule speciale de rugãciune, sã instituie refugii pentruoamenii virtuoºi ºi pentru cei ce se consacrau castitãþii ºi meditaþiei.

– Vezi? îi ºopti Mavricus lui Hekebolis; mânãstiri în cinsteaAfroditei ºi a lui Apollo... Dintr-una într-alta!

– Da, prieteni, vom îndeplini toate acestea, cu sprijinul zeilor,conchise împãratul. Galileenii vor sã convingã lumea cã mila estemonopolul lor, deºi ea aparþine tuturor filosofiilor, indiferent de zeiipe care-i cinstesc. Am venit pentru a propovãdui lumii o nouã iubire,nu una smeritã ºi superstiþioasã, ci liberã ºi plinã de bucurie, ca cerulînsuºi al Olimpienilor!

κi purtã asupra celor de faþã privirea scrutãtoare ºi nu gãsi, pefeþele demnitarilor, ceea ce cãuta.

Intrarã în salã trimiºi ai profesorilor creºtini de retoricã ºifilosofie. Apãruse de curând un edict, care le interzicea institutorilorgalileeni predarea elocinþei antice. Retorii creºtini trebuiau sã renunþela credinþa lor, sau sã pãrãseascã ºcolile.

Þinând un sul în mânã, unul dintre funcþionari, un om mãrunt ºislab, nãuc ºi semãnând cu un papagal bãtrân, se apropie de împãrat,însoþit de doi elevi diformi ºi roºii la faþã.

– Fie-þi milã de noi, îndrãgit al zeilor!– Cum te cheamã? îl întrerupse Iulian.– Papirian, cetãþean roman.– Ei bine, vezi, dragul meu Papirian? Nu vã doresc nicidecum

rãul. Dimpotrivã... rãmâneþi galileeni...Bãtrânul cãzu la picioarele împãratului ºi le îmbrãþiºã.– Sunt patruzeci de ani de când predau gramatica... ªtiu mai

bine ca oricine Homer ºi Hesiod...

233

Moartea zeilor

– Ce-mi ceri?... întrebã August, cu asprime.– Am ºase copii, stãpâne!... Nu-mi lua ultima bucatã de pâine!

Elevii mã iubesc. Întreabã-i dacã-i învãþ un lucru rãu.Emoþia îl împiedica pe Papirian sã vorbeascã mai departe ºi-ºi

arãta elevii, care nu ºtiau cum sã-ºi ascundã mâinile ºi se holbau,îmbujoraþi la faþã.

– Nu, prieteni, spuse împãratul încet ºi, totodatã, cu fermitate.Legea este dreaptã. Gãsesc cã este absurd ca profesorii creºtini sã-lexplice pe Homer ºi sã-i tãgãduiascã totodatã pe zeii pe care i-a cântatHomer. Dacã vã închipuiþi cã învãþaþii noºtri n-au fãcut decât sãcompunã fabule asupra zeilor noºtri, duceþi-vã mai bine la bisericã,sã-i comentaþi pe Luca ºi pe Matei!... Daþi-vã seama, galileeni, o fac îninteresul vostru...

Cineva din rândul retorilor vorbi încet:– În interesul nostru, vom ajunge sã crãpãm de foame!– Vã e teamã sã vã profanaþi înþelepciunea cea mincinoasã cu

ceea ce este mult mai rãu? urmã împãratul, imperturbabil. Spuneþi:„Fericiþi cei sãraci cu duhul!”. Fiþi voi aceia! Credeþi poate cã nu cunoscînvãþãtura voastrã? O cunosc mai bine decât voi! Vãd în preceptelegalileene profunzimi pe care nu le-aþi visat nicicând!... Dar fiecare cupartea sa; lãsaþi-ne nouã înþelepciunea noastrã frivolã, biata noastrãºtiinþã literarã. Ce-aþi face voi din aceste izvoare otrãvite? Stãpâniþi oînþelepciune mult mai înaltã! Noi avem împãrãþia pãmânteascã, iar voi– pe cea a cerului. Nu e puþin lucru, pentru niºte oameni smeriþi cavoi!... Dialectica împinge cãtre erezii liberale... Zãu, fiþi simpli ca niºtecopii. Preafericita ignoranþã a pescarilor de la Capernaum nu este oaremai presus decât toate dialogurile platoniciene? Întreaga înþelepciunea galileenilor se cuprinde în acest cuvânt: „Crede!”... Dacã eraþi creºtiniadevãraþi, voi retorii, aþi fi binecuvântat legea noastrã. În aceastã clipã,nu sufletul, ci trupul vostru e cel care se rãzvrãteºte; trupul vostru,care-ºi gãseºte plãcerea în pãcat. Iatã tot ce am vrut sã vã spun; sper cãmã veþi aproba ºi veþi constata cã împãratul roman se preocupã, maimult decât voi înºivã, de mântuirea sufletelor voastre!

234

Dmitri Merejkovski

Iulian strãbãtu mulþimea nefericiþilor retori, calm ºi mulþumit decuvântarea sa. Rãmas în genunchi, Papirian îºi smulgea pãrul rar ºialb de pe cap.

– Pentru ce, Reginã a cerului, pentru care pãcate îngãduiasemenea lucruri?

Vãzând durerea dascãlului lor, cei doi elevi îºi ºtergeau ochiiholbaþi cu pumnii lor roºii.

235

Moartea zeilor

VI

Iulian îºi aducea aminte de nesfârºitele conflicte dintre ortodocºiºi arieni, ce avuseserã loc sub Constanþiu, la Sinodul din Mediolanum.Gândi sã profite de aceastã animozitate ºi hotãrî sã convoace, dupãpilda înaintaºilor sãi creºtini Constantin cel Mare ºi Constanþiu, unsinod ecumenic.

În cursul unei convorbiri intime, declarase cândva prietenilorsãi uimiþi cã, în loc sã-i persecute pe galileeni, voia sã le dea deplinãlibertate religioasã ºi sã-i readucã din exil pe donatiºti, semiarieni,cecilieni, marchioniºti, montaniºti ºi alþi eretici, alungaþi în urmasinoadelor lui Constantin ºi Constanþiu. Era încredinþat cã, pentrudesfiinþarea creºtinismului, nu exista o cale mai bunã.

– Veþi vedea, prieteni, spunea împãratul, când se vor întoarce cutoþii la locurile lor iniþiale, cum se va isca o asemenea luptã între aceºtifraþi, încât se vor apuca sã se sfâºie ca niºte pãsãri rãpitoare scãpatedin cuºcã în arena unui circ ºi vor da pradã batjocurii numeleÎnvãþãtorului lor, mai curând decât aº obþine eu, prin persecuþii ºi suplicii.

Iulian trimise în toate pãrþile Imperiului roman edicte ºi scrisori,prin care îngãduia întoarcerea celor exilaþi. În acelaºi timp, cei maiînþelepþi profesori galileeni furã invitaþi la palatul din Constantinopol,pentru o discuþie pe o temã religioasã. Cei mai mulþi invitaþi nucunoºteau scopul ºi tema sinodului, epistolele fiind scrise într-un modnedesluºit. Mulþi înþeleserã cã era vorba de o viclenie a Apostatului ºi,pretextând câte o boalã, nu se prezentarã la apel.

Azurul dimineþii pãrea întunecat faþã de albeaþa sclipitoare adublei colonade, ce înconjura marea curte cunoscutã sub numele de

236

Dmitri Merejkovski

„Atriumul lui Constantin”. Cu bãtãi uºoare ºi vesele din aripi, porumbeialbi dispãreau în adâncul cerului, asemenea unor fulgi de zãpadã. Încentrul atriumului se înãlþa statuia Afroditei Callipyge, iar marmura eiumedã se arginta la soare, asemenea unui trup viu. Trecând pe lângãea, cãlugãrii îºi întorceau privirea, cãutând sã n-o vadã; ea rãmânea,totuºi, printre ei, seducãtoare ºi proaspãtã.

Nu era secretã intenþia cu care Iulian alesese locul acela, pentrusinodul galilean.

Veºmintele întunecate ale cãlugãrilor pãreau aici încã mai negre,iar figurile slãbite de privaþiuni – mai posomorâte. Alunecau, aruncândpe marmura însoritã umbre diforme.

Cu toþii se simþeau stânjeniþi. Fiecare se strãduia sã ia o înfãþiºareindiferentã, chiar prezumþioasã, prefãcându-se cã nu-l vedea pe vecinulduºman ºi aruncându-i pe furiº priviri curioase, pline de dispreþ.

– Sfântã Maicã a Domnului! Ce-i asta? Unde-am cãzut? spusebãtrânul episcop Eustaþiu din Sevastia, supãrat. Lãsaþi-mã sã trec, ostaºi!

– Uºurel, uºurel, prietene! îi rãspunse centurionul lãncierilor,barbarul Dalagaif, împingându-l politicos de la uºã.

– Mã-nãbuº în aceastã putoare ereticã! Lãsaþi-mã sã trec!– Prin voia divinului august, toþi cei veniþi la conciliu... rãspunse

Dalagaif, reþinându-l fãrã înduplecare.– Dar ãsta nu e un conciliu! E o vizuinã de tâlhari! se indignã

Eustaþiu.Se gãseau printre galileeni oameni veseli, care râdeau de

înfãþiºarea provincialã ºi de puternicul accent armenesc al lui Eustaþiucare, pierzându-ºi curajul, se liniºti ºi se cuibãri într-un colþ, murmurând:

– Doamne! Doamne! Cu ce þi-am greºit?Evandru din Nicomedia se cãia ºi el cã venise ºi cã-l adusese pe

discipolul lui Didim, pe fratele Iuventin, proaspãt venit laConstantinopol. Era unul dintre cei mai mari dogmaticieni ai epociisale, un om cu un spirit profund ºi perspicace. κi ruinase sãnãtatea ºiîmbãtrânise înainte de vreme, adâncit în cãrþile sale; aproape cã-ºipierduse vederea ºi, în ochii sãi miopi, se citea întotdeauna oboseala.

237

Moartea zeilor

Nenumãrate erezii îi asediau creierul, nu-i dãdeau pace, îi tulburauvisele ºi, totodatã, îl atrãgeau prin fineþea ºi subtilitãþile lor. Evandru leaduna într-un manuscris enorm, intitulat: Împotriva ereticilor, cu opasiune asemãnãtoare cu cea a amatorilor de lucruri rare. Le cãuta cunesaþ, îºi închipuia cele care puteau sã existe ºi, cu cât le combãtea maiaprig, cu atâta îl acaparau mai mult. Se ruga uneori lui Dumnezeusã-i dãruiascã o credinþã simplã, iar Dumnezeu refuza sã-i acordesimplitatea.

În viaþa de toate zilele, era timid, naiv ºi neajutorat ca un copil.Nu era nicio greutate pentru oamenii rãi sã-l pãcãleascã, iar zeflemitoriipovesteau mii de anecdote despre el.

Cufundat în visãrile sale teologice, episcopul se gãsea mereu însituaþii supãrãtoare.

Venise la acest ciudat sinod poate ºi din nebãgare de seamã, fãrãa se gândi unde ºi pentru ce se duce, atras de speranþa de a descoperio nouã erezie.

Acum, se strâmba de dezgust ºi-ºi ascundea cu mâna ochii slãbiþide razele prea puternice ale soarelui. Ar fi preferat sã se întoarcã lacãrþile sale, în camera sa întunecoasã.

Evandru nu-i dãdea drumul lui Iuventin ºi-l apãra împotrivaispitelor, criticând diferitele erezii.

În mijlocul sãlii se plimba un bãtrân voinic, cu pomeþiiproeminenþi, cu capul aureolat de un pãr bogat ºi cenuºiu. Era episocpulseptuagenar Purpurius, un african donatist, chemat de Iulian din exil.

Nici Constantin ºi nici Constanþiu nu izbutiserã sã înãbuºe ereziadonatiºtilor. De cincizeci de ani curgeau întruna valuri de sânge înAfrica, din pricina nedreptei destituiri a unui donatist în locul unuicecilian, sau a unui cecilian în locul unui donatist, problema rãmânândînsã, mai departe, confuzã. Cele douã secte se omorau între ele ºi nuera posibil sã se prevadã sfârºitul acestor lupte fratricide, ce se dãdeaunu în jurul a douã opinii, ci a douã denumiri.

Iuventin observã cã un episcop cecilian care trecea prin faþa luiPurpurius atinse cu colþul patrafirului veºminele donatistului. Acesta

238

Dmitri Merejkovski

se întoarse bombãnind a dezgust, îºi apucã stofa între douã degete ºi oscuturã de câteva ori, în aºa fel încât sã-l vadã toatã lumea.

Evandru îi povesti lui Iuventin cã dacã un episocp cecilian intradin întâmplare într-o bisericã a donatiºtilor, era izgonit, iar dalele pecare le atinsese cu piciorul erau spãlate cu apã sãratã.

În spatele lui Purpurius mergea, urmãrindu-l pas cu pas ca uncâine, credinciosul sãu paznic personal, un african uriaº ºi pe jumãtatesãlbatic, negricios, înfricoºãtor, cu nasul teºit ºi buzele groase: eradiaconul Leonas, înarmat cu o bâtã pe care ºi-o strângea în mâinilenervoase. Era un þãran etiopian din secta mutilatorilor, numiþicircumcelliones. Aceºtia alergau pe drumul mare cu arma în mânã ºile ofereau trecãtorilor bani, pentru ca aceºtia sã-i ucidã, ameninþându-i:

– Omorâþi-ne, sau vã omorâm noi pe voi!Ei se strângeau de gât unii pe alþii, se frigeau, se înecau în numele

lui Hristos, dar nu se spânzurau, deoarece Iuda Iscarioteanul sespânzurase. Se aruncau uneori câte o bandã întreagã de asemeneafanatici într-o prãpastie, cântând psalmi ºi susþinând cã sinucidereaîntru slava lui Dumnezeu curãþa sufletul de toate pãcatele, iar poporulîi socotea martiri. Înainte de a muri, se dedau tuturor plãcerilor,mâncau, beau, violau femei. Mulþi dintre ei nu foloseau spada, fiindinterzisã de Hristos; dar îi doborau în schimb pe eretici ºi pe pãgâni cumãciuci enorme, cu cugetul împãcat – „dupã Scripturã”. Vãrsândsângele, strigau:

– Slavã lui Dumnezeu!Iar paºnicii locuitori ai oraºelor africane se temeau mai mult de

acest strigãt sacru, decât de sunetul trâmbiþelor de luptã sau de rãgetulleilor. Donatiºtii îi considerau pe circumcelliones drept paznici ai lor.Întrucât þãranii etiopieni nu prea înþelegeau disputele bisericeºtidonatiºtii le arãtau dinainte pe cei pe care trebuiau sã-i doboare – „dupãScripturã”.

Evandru atrase atenþia lui Iuventin asupra unui bãieþandrufrumos, cu faþa blândã ºi naivã, ca a unei fete. Era un cainit.

– Binecuvântaþi sã fie fraþii noºtri cei nesupuºi, Cain, Ham,locuitorii Sodomei ºi Gomorei, fii ai Prea Înaltei ºi Sfintei Înþelepciuni,

239

Moartea zeilor

predicau cainiþii. Veniþi la noi, voi toþi cei alungaþi, rãzvrãtiþi, blestemaþi!Binecuvântat sã fie Iuda! El a fost singurul dintre apostoli, iniþiat înºtiinþa înaltã! L-a trãdat pe Hristos, pentru ca Hristos sã moarã ºi sãînvieze, pentru cã Iuda a ºtiut cã moartea lui Hristos va mântui lumea!Cel ce se iniþiazã în înþelepciunea noastrã, trebuie sã treacã peste toatelimitele, sã îndrãzneascã sã facã totul, sã dispreþuiascã materia, sã calce-npicioare teama ºi, înfãptuind toate pãcatele ºi dedicându-se tuturorplãcerilor cãrnii, sã ajungã la dezgustul faþã de materie, la cea maiînaltã puritate sufleteascã.

– Priveºte, Iuventin, iatã un om care se crede mai presus dearhangheli ºi serafimi, spuse Evandru, arãtând un egiptean tânãr ºizvelt, care se þinea departe de toatã lumea, îmbrãcat dupã ultima modãbizantinã, cu mâinile albe încãrcate de inele, cu un zâmbet spiritual pebuzele vopsite ca ale unei curtezane. Se numea Casiodor ºi eravalentinian.

– La ortodocºi, susþinea Casiodor, sufletul este ca la animale,dar lipsit de spirit, cum avem noi. Noi suntem singurii iniþiaþi în mistereleGnosis-ului ºi ale divinului Plerum; suntem aºadar singurii vrednicide a ne numi oameni. Toþi ceilalþi sunt porci sau câini.

Discipolilor sãi, Casiodor le spunea:– Voi trebuie sã cunoaºteþi toatã lumea, dar pe voi nu trebuie sã

vã cunoascã nimeni. Faþã de profani, renegaþi Gnosis-ul. Tãceþi ºidispreþuiþi mãrturiile. Dispreþuiþi profesiunea de credinþã ºi martiriul.Iubiþi tãcerea ºi misterul. Fiþi pentru duºmanii voºtri, nevãzuþi ºi deneatins, asemenea forþelor imateriale. Creºtinii obiºnuiþi au nevoie defapte bune, pentru mântuirea lor. Cei ce stãpânesc cea mai înaltã ºtiinþãdespre Dumnezeu – Gnosis-ul, nu au nevoie de asemenea fapte. Noisuntem fii ai luminii, iar ei – fii ai întunericului. Noi nu ne temem depãcat, cãci ºtim ceea ce-i trebuie trupului – materiei, ºi sufletului –imaterialului. Ne aflãm atât de sus, încât nu putem sã cãdem, oricarear fi greºelile noastre. Inima noastrã rãmâne neprihãnitã în vâltoareaplãcerilor materiei ºi, asemenea aurului curat, nu-ºi pierde strãlucirea,chiar ºi în noroi!

240

Dmitri Merejkovski

Iuventin vãzu acolo ºi un bãtrân suspect, cu priviri pieziºe, cuexpresia voluptuoasã a sãlbãticiunilor, adamitul Prodicus, desfãºurân-du-ºi învãþãtura care-i reda înapoi lui Adam nevinovãþia primordialã.Adamiþii îºi îndeplineau ritualurile în pielea goalã, într-o bisericãîncãlzitã ca o baie ºi numitã „Edenul”. Asemenea primilor noºtristrãmoºi, nu se ruºinau de goliciunea lor ºi afirmau cã, la ei, toþi bãrbaþiiºi toate femeile se deosebeau printr-o înaltã pudoare a sufletului, deºinevinovãþia acestor întruniri paradisiace fusese întotdeauna îndoielnicã.

Alãturi de adamitul Prodicus se aºezase pe jos o femeie palidãîn veºmânt episcopal, cu un superb obraz auster, pãrul cãrunt, pleoapelelãsate pe jumãtate, de obosealã: era profeta montaniºtilor. Câþiva copþicu faþa galbenã o îngrijeau cu devotament, o priveau plini de dragosteºi o numeau „Porumbiþa cereascã”. Consumându-se ani îndelungaþi înextaze de dragoste neîmplinitã, propovãduia cã rasa umanã trebuienãruitã, prin abstinenþã.

În numeroasele lor grupuri de pe dealurile arse ale Frigiei, înpreajma ruinelor Pepuzei, aceºti visãtori anemiaþi stãteau nemiºcaþi,cu privirea aþintitã pe o anume linie a zãrii, de unde trebuia sã aparãMântuitorul. În serile ceþoase vedeau, deasupra câmpiei cenuºii, înnori, prin razele de aur topit, Slava lui Dumnezeu, noul Sion coborândpe pãmânt. Se scurgeau anii unul dupã altul, iar ei mureau cu nãdejdeacã împãrãþia cereascã al lui Dumnezeu urma sã coboare pânã la urmã,pe ruinele Pepuzei.

Ridicându-ºi uneori pleoapele obosite ºi aþintindu-ºi privireatulbure în depãrtare, profeta murmura, în limba sirianã:

– Maran Ata! Vine Domnul!Iar copþii cei palizi se aplecau cãtre ea, pentru a auzi mai bine.

Iuventin asculta explicaþiile lui Evandru ºi se gândea cã toate acesteasemãnau cu un vis ciudat ºi chinuitor. I se strângea inima de o milãamarã.

Se fãcu liniºte. Toate privirile se îndreptarã spre acelaºi loc: lamarginea opusã a atriului se afla, pe o estradã de marmurã, împãratulIulian. Figura sa avea o expresie de siguranþã. Voia sã parã indiferent;

241

Moartea zeilor

dar în ochi îi lucea, din când în când, o scânteie de rãutate triumfãtoare.Purta hlamida cea simplã ºi albã a filosofilor.

– Bãtrâni ºi învãþãtori, vorbi augustul adresându-se celor de faþã,am socotit de cuviinþã sã dovedim supuºilor noºtri care se îndeletnicesccu învãþãtura galileanã, toatã îngãduinþa ºi mãrinimia noastrã. Faþã decei rãtãciþi, trebuie sã se nutreascã mai degrabã milã, decât urã; ceiîndârjiþi trebuie aduºi la adevãr prin îndemnuri, ºi nicidecum prinlovituri, jigniri sau chinuri trupeºti. În dorinþa de a restabili pacea înlumea atât de multã vreme tulburatã de neînþelegerile religioase, v-amconvocat pe voi, savanþi galileeni. Sperãm cã veþi da, sub protecþianoastrã, pilda înaltelor virtuþi ce se potrivesc demnitãþii voastrespirituale, credinþei ºi înþelepciunii voastre.

Asemenea unui orator experimentat, îºi rostea discursul dinaintepregãtit, însoþindu-l cu frumoase gesturi. Dar în aceste cuvinte plinede bunãvoinþã, se strecurau uneori pumnale otrãvite.

Fãcu sã se înþeleagã, între altele, cã nu uitase de stupidele ºijosnicele altercaþii ce avuseserã loc la Sinodul din Mediolanum, subConstanþiu. Cu un zâmbet rãutãcios, rosti numele câtorva îndrãzneþicare, regretând cã nu mai erau îngãduite persecuþiile, martirizarea ºiuciderea fraþilor întru credinþã, împingeau poporul la revoltã, îl întãrâtau,aruncau paie pe foc ºi umpleau lumea de o furie fratricidã. Aceºtiaerau adevãraþii duºmani ai omenirii, vinovaþii de înfãptuirea celui maimare rãu: anarhia.

κi încheie cuvântarea cu aceste cuvinte neaºteptate, în carerãzbãtea ironia:

– I-am chemat din exil pe fraþii voºtri, alungaþi de sinoadele luiConstantin ºi Constanþiu, în dorinþa de a acorda libertatea unor cetãþeniai Imperiului roman. Trãiþi în pace, galileeni, dupã sfaturile Învã-þãtorului vostru. Pentru deplina înlãturare a discordiilor, vã încredinþãm,înþelepþi dascãli, datoria de a stabili o singurã profesiune de credinþãpentru galileeni, trecând peste toate pornirile ºi unindu-vã într-odragoste frãþeascã! Iatã pentru ce v-am convocat în lãcaºul nostru,urmând pilda înaintaºilor noºtri. Judecaþi ºi hotãrâþi dupã autoritatea

242

Dmitri Merejkovski

pe care v-a dat-o Biserica. Noi ne retragem, acordându-vã toatãlibertatea ºi aºteptând înþeleapta voastrã hotãrâre.

Îainte de a da rãgaz cuiva sã se recunoascã sau sã rãspundã laaceastã ciudatã cuvântare, Iulian ieºi din atrium înconjurat de prieteniisãi filosofi ºi dispãru.

Tãceau cu toþii. Cineva trase un suspin adânc, dupã care nu semai auzi, în liniºtea ce se lãsã, decât bãtaia veselã din aripi a porumbeilorºi clipocitul fântânii.

Pe dalele înalte de marmurã ale tribunei cezarului, apãru deodatãbãtrânul cel blajin, cu un aer provincial ºi cu un accent armenesc, decare râsese toatã lumea. Avea faþa roºie, iar ochii îi ardeau deîndrãznealã: cuvântarea împãratului îl jignise pe bãtrânul episcop.Însufleþit de pornirea inimii, uitându-ºi de timiditate, Eustaþiu înaintãcãtre membrii sinodului:

– Pãrinþi ºi fraþi! Sã ne despãrþim în pace! Cel ce ne-a chemataici pentru a ne ocãrî ºi a ne ispiti, nu cunoaºte nici canoanele Bisericii,nici rânduielile conciliilor; urãºte pânã ºi numele lui Hristos! Sã nu-ibucurãm aºadar pe duºmanii noºtri, sã nu rostim vorbe de mânie! Vãimplor, în numele Dumnezeului celui veºnic!... Sã ne despãrþim înliniºte.

Rosti aceste cuvinte cu glas înalt ºi puternic, cu ochii aþintiþi pegaleria superioarã ascunsã de draperii de purpurã: înconjurat deprietenii sãi filosofi, împãratul apãrea dintre coloane. Un murmur deuimire ºi de spaimã strãbãtu asistenþa. Iulian îl privea pe Eustaþiu dreptîn faþã, iar bãtrânul înfrunta aceastã privire. Împãratul pãli.

În clipa aceea, donatistul Purpurius îl împinse cu brutalitate peepiscop ºi-i luã locul la tribunã.

– Nu-l ascultaþi! strigã Purpurius. Nu vã despãrþiþi, nu înfruntaþivoinþa augustului! Cecilienii îi poartã picã, pentru cã ne-a eliberat...

– Nu, credeþi-mã, nu, fraþii mei! protesta Eustaþiu.– Lãsaþi-ne, blestemaþilor! Nu suntem fraþii voºtri! Noi suntem

spicele curate ale lui Dumnezeu, iar voi – paiele uscate sortite focului...ªi arãtându-l pe împãratul renegat, Purpurius urmã solemn ca ºi

cum ar fi cântat un epitalam în cinstea sa:

243

Moartea zeilor

– Iatã-l pe mântuitorul nostru! Priviþi!... Slavã prea-milostivuluiºi prea-învãþatului august! Vei cãlca în picioare nãpârca ºi ºopârla, veiînfrânge leul, cãci îngerii vegheazã asupra ta, în toate faptele tale!...Slavã þie!

Mulþimea deveni atunci furtunoasã. Unii susþineau cã trebuiaurmat sfatul lui Eustaþiu, alþii cereau cuvântul, nevrând sã piardãprilejul de a-ºi expune ideile în faþa unui conciliu religios. Figurile seînsufleþeau, glasurile se umflau.

– Sã îndrãzneascã acum un episcop cecilian sã intre într-una dinbisericile noastre! triumfa Purpurius. Ne vom pune mâinile pe capulsãu, nu pentru a ni-l unge drept pãstor, ci pentru a-i sparge þeasta!

Mulþi uitarã de scopul adunãrii ºi se angajarã în discuþii subtile,cãutând sã-ºi ia unii altora auditoriul.

Venit din Egipt ºi înconjurat de curioºi, vasilianul Trifon arãta oamuletã de cristal strãveziu, purtând misteriosul cuvânt „Abraxas”.

– Cel ce va pãtrunde înþelesul cuvântului „Abraxas”, spuneaTrifon, va atinge suprema libertate, va deveni nemuritor ºi, gustânddin toate pãcatele, nu va fi pãtat de niciunul din ele. Abraxas reprezintãprin litere numãrul înãlþimilor cereºti: trei sute ºaizeci ºi cinci. Deasupraregilor sunt o sutã ºaizeci ºi cinci de sfere cereºti, deasupra ierarhiiorde îngeri ºi arhangheli se aflã un oarecare neant fãrã nume, întrecândîn frumuseþe toate luminile, nemiºcat ºi steril...

– Neantul fãrã nume, nemiºcat ºi steril, se aflã în capul tãu celprost! se indignã un episcop arian, îndreptându-ºi pumnii strânºi spreTrifon.

Urmându-ºi obiceiul, gnosticul tãcu pe loc, îºi strânse buzeleîntr-un zâmbet dispreþuitor ºi, ridicându-ºi degetul arãtãtor.

– Înþelepciune! Înþelepciune! murmurã ºi o ºterse.Susþinutã de eunucii copþi îndrãgostiþi de ea, profetesa din

Pepusa, stând în picioare, înfricoºãtoare, palidã, cu pãrul desfãcut ºicu ochii tulburi gemea fãrã a vedea ºi fãrã a auzi:

– Maran Ata! Vine Domnul!Discipolii lui Epifanie, adolescentul semi-zeu sau martir creºtin

adorat în capelele din Cefalonia, declamau:

244

Dmitri Merejkovski

– Frãþie ºi egalitate! Nu existã alte legi! Distrugeþi tot! Sã devinãtotul bun al tuturor, averi, femei, pãmânturi, precum iarba, apa, aerulºi soarele!

Ofiþii, adoratori ai ºerpilor, înãlþau deasupra capetelor o crucecu o nãpârcã de la Nil domesticitã ºi încolãcitã pe ea.

– Înþelepciunea ºarpelui, spuneau ei, le dã oamenilor cunoaºtereabinelui ºi a rãului. Acesta este mântuitorul, Ophiomorphos, cel în formãde ºarpe. Nu vã temeþi de nimic, ascultaþi-l, gustaþi din fructul oprit ºiveþi fi asemenea zeilor!

Cu o îndemânare de scamator, un marcosian parfumat ºicârlionþat, seducãtor de femei, înãlþa cât mai sus o cupã de cristal plinãcu apã ºi-i invita pe curioºi:

– Priviþi spectacolul! Apa va da în clocot ºi se va preschimba însânge!

Colarbasienii numãrau cu repeziciune pe degete ºi demonstraucã toate cifrele lui Pitagora, toate misterele cerului ºi ale pãmântuluierau conþinute în literele alfabetului grecesc:

– Alpha, Omega – începutul ºi sfârºitul. Iar între ele – Treimea,Beta, Gamma, Delta, – Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt! Vedeþi cât e desimplu.

Fabioniþii, carpocraþienii cei mâncãcioºi, barbeloniþii ceidesfrânaþi predicau inepþii atât de infame, încât oamenii înzestraþi cucât de puþin simþ al moralei îºi astupau urechile. Mulþi acþionau asupraascultãtorilor prin forþa de atracþie asupra imaginaþiei, pe care o exercitãmonstruosul ºi nebunia.

Fiecare era convins de propria sa dreptate ºi se duºmãneau toþiîntre ei.

Pânã ºi acea mãruntã sectã pierdutã în provinciile îndepãrtateale Africii – cea a rogatienilor, asigura cã, la revenirea sa pe pãmânt,Hristos nu ar gãsi adevãrata înþelegere a Evangheliei nicãieri în altãparte decât la ei, în cele câteva sate din Mauritania.

Uitând de Iuventin, Evandru din Nicomedia abia mai apucasã-ºi scrie pe tãbliþe despre noile erezii, bucuros ca un amator caredescoperã un bibleou rar.

245

Moartea zeilor

Iar în acest timp, din galeria superioarã, tânãrul împãrat,înconjurat de filosofi îmbrãcaþi în veºmânt alb, îi privea cu ochii plinide o mulþumire rãuvoitoare pe aceºti oameni nebuni. PitagoricianulProclus, Nimfidian, Eugenius Priscus, Edesias, divinul Iamblicus,cuviosul episcop Hekebolis erau alãturi de el; nu râdeau ºi nici nuglumeau; îºi pãstrau figura impasibilã ºi atitudinea decentã. Dar uneorile rãtãcea, pe buzele strânse, câte un zâmbet de milã. Se desfãºura,într-adevãr, banchetul înþelepciunii elene. Priveau în jos, asemeneazeilor privindu-i pe oameni duºmãnindu-se, asemenea amatorilor decirc care urmãresc fiarele sfâºiindu-se între ele. La umbra draperiilorde purpurã, se simþeau apãraþi de bunãstarea lor, în timp ce jos galileeniiasudau, proferând anateme ºi predici.

În toiul confuziei generale, un tânãr cainit efeminat sãri la tribunãºi strigã, cu un glas atât de inspirat, încât toatã lumea se întoarse cãtreel, uimitã de îndrãzneala sa:

– Binecuvântaþi sã fie cei ce nu se supun lui Dumnezeu!Binecuvântaþi sã fie Cain, Ham, Iuda, cei din Sodoma ºi Gomora!Binecuvântat sã fie fratele lor, Îngerul Infinitului ºi al Întunericului!

Episcopul Purpurius, cãruia nu i se mai îngãduise de o orã sãscoatã o vorbã, vrând sã-ºi uºureze cugetul, se repezi asupra cainituluiºi-ºi ridicã asuprã-i mâna nervoasã, „pentru a închide guranelegiuitului!”.

Îl oprirã:– Pãrinte, nu se cuvine!– Lãsaþi-mã! Lãsaþi-mã! Nu voi îngãdui asemenea infamie! urla

Purpurius. Poftim, sãmânþã a lui Cain!ªi donatistul îl scuipã în faþã pe cainit.Urmã o învãlmãºealã care ar fi degenerat în bãtaie, dacã ostaºii

romani nu o curmau. Despãrþindu-i pe galileeni, le spuneau:– Nu trebuie sã vã purtaþi astfel, la Curte! Nu aveþi loc destul sã

vã bateþi, prin bisericile voastre?Îl apucarã pe Purpurius ºi vrurã sã-l scoatã afarã.El strigã:

246

Dmitri Merejkovski

– Leones! Diacone Leones!Diaconul îi respinse pe ostaºi, aruncã pe doi dintre ei la pãmânt,

îl desprinse pe Purpurius ºi cumplita mãciucã a circumcellionului ºuierãpeste capetele heresiarcilor.

– Slavã lui Dumnezeu! urlã africanul, cãutându-ºi o victimã.Mãciuca se lãsã deodatã în jos, din mâinile sale slãbite. Toatã

lumea rãmase împietritã. Þipãtul ascuþit al unuia dintre eunucii profeteseidin Pepusa rupse tãcerea. Cãzutã în genunchi ºi cu chipul schimonositde spaimã, aceasta arãtã tribuna:

– Diavolul, diavolul! Uitaþi-l pe diavol!Pe podiumul de marmurã apãruse peste mulþimea de galileeni,

cu braþele încruciºate pe piept, calm ºi mãreþ în þinuta albã a anticilorfilosofi, împãratul Iulian. Ochii îi ardeau de o bucurie cumplitã ºimultora renegatul le pãru a fi, în acea clipã, la fel de rãu ºi de puternicca diavolul.

– Iatã cum îndepliniþi voi, galileenii, legea iubirii! vorbi cãtremulþimea înspãimântatã. Vãd acum cât de mult valoreazã mila ºi iertareavoastrã!... Vã voi rosti cuvintele Învãþãtorului vostru: „Nenorocire vouã,legiuitori, cãci aþi luat cheia Împãrãþiei Cerurilor, nu aþi intrat în eaºi-i împiedicaþi ºi pe alþii sã intre! Nenorocire vouã, scribi ºi farisei!”

Dupã ce se bucurã îndeajuns de tãcuta lor înmãrmurire, adãugãfãrã grabã:

– Dacã nu vã pricepeþi sã vã conduceþi, v-o spun pentru a evitanenorociri încã ºi mai mari: ascultaþi-mã, galileeni, ºi supuneþi-vã!

247

Moartea zeilor

VII

Pe când Iulian pãrãsea atrium-ul lui Constantin ºi, coborândscara cea largã, se îndrepta cãtre ritualul de jertfã de la templul mic delângã palat, închinat zeiþei bucuriei – Tihe, se apropie de el bãtrânulepiscop Marys din Calcedon, gârbovit ºi cu pãrul alb. Îl ducea uncopil de mânã pe cel orb. Mulþimea se înghesuia la picioarele scãrii.Cu un gest solemn, episcopul îl opri pe împãrat ºi vorbi:

– Ascultaþi, neamuri, triburi, oameni de toate vârstele, toþi câþisunteþi pe pãmânt! Ascultaþi-mã, puteri cereºti, îngeri care-i veþi stârpiîn curând pe sacrificatori! Nu regele amorean va fi cel ce va cãdea,nici Ogygies – regele Tebei, ci ºarpele însuºi, marele spirit, asirianulcel rãsculat, vrãjmaºul ordinar care a adus pe pãmânt rânduri deprimejdii ºi ameninþã cerul! Ascultã, Cerule, ºi lumineazã-i pepãmânteni! ªi ascultã-mi ºi tu însuþi profeþia, cezare, cãci prin guramea vorbeºte Dumnezeu!... Zilele tale sunt numãrate. Vei pieri curând,aºa cum piere praful ridicat de furtunã, ca ºuieratul sãgeþii, ca bubuitultunetului, ca fulgerul cel iute. Fântâna de la Castalia va seca pe veci ºi,trecând prin faþa ei, oamenii vor râde. Apollo va redeveni un idol fãrãvaloare, Dafne – un pom pe care-l plâng poveºtile, ºi iarba va nãpãditemplele nãruite. O, nelegiuiri demne de Sennacherib! Iatã ce prezicemnoi, galileenii, oamenii dispreþuiþi, care-l adorã pe Cel Rãstignit,discipoli ai pescarilor din Caparnaum, la fel de simpli ca ºi noi; noi ceislãbiþi în urma unor îndelungi posturi, morþi pe jumãtate, care luptãmîn zadar, vã vom rãpune totuºi! Opune-mi cuvântãrile tale de sofistîmpãrãtesc, silogismele ºi antitezele tale! Vom vedea cum vorbesc pela noi pescarii cei inculþi... „Va cânta din nou David, cel care, cu niºte

248

Dmitri Merejkovski

biete pietre, l-a rãpus pe Goliat, i-a învins pe alþii prin smerenie ºi l-atãmãduit cu armoniile sale pe Saul – cel chinuit de duhul rãu!... Bisericase purificã astãzi prin prigoanã... Fecioare neprihãnite, aprindeþi torþele!Îmbrãcaþi-l pe episcop cu o cãmaºã frumoasã – cãmaºa lui Hristos,podoaba nunþii noastre!

Orbul rosti ultimele cuvinte aproape cântând, ca pe textul uneiliturghii. Miºcatã, mulþimea îi rãspunse printr-un murmur aprobator.Cineva rosti cu glas tare:

– Amin!– Ai terminat, bãtrâne? îl întrebã Iulian, foarte calm, dupã ce-i

ascultase cuvântarea lungã cu un sânge rece imperturbabil, ca ºi cumnu ar fi fost vorba despre el. Doar buzele i se încreþeau, uneori.

– Iatã mâinile mele, cãlãi!... Legaþi-le!... Duceþi-mã la moarte!...Doamne, primesc cununa ta!

Episcopul îºi ridicã la cer privirile lipsite de viaþã.– Crezi tu, om de treabã, cã te voi trimite la cazne? spuse Iulian.

Te-nºeli! Te voi îndepãrta în bunã pace. Nu afli în inima mea mânieîmpotriva ta.

– Ce spune? se întrebau oamenii între ei.– Nu mã ispiti! Nu-l voi renega pe Hristos! Piei, duºman al

omenirii! Cãlãi, duceþi-mã la moarte!... Iatã-mã!– Nu existã cãlãi pe-aici, prietene; nu sunt decât oameni simpli ºi

buni, ca ºi tine. Liniºteºte-te! Viaþa e mai plictisitoare ºi mai obiºnuitãdecât crezi. Te-am ascultat cu multã curiozitate, fiind un admirator alelocvenþei, chiar ºi a celei galileene!... ªi câte nu am gãsit în ea?...Mârºãvia lui Sennacherib, ºi regele amoreenilor, ºi pietrele lui David,ºi pe Goliat! Nu ºtiþi sã fiþi simpli în cuvântãrile voastre. Citiþi-i peDemostene, pe Platon al nostru, ºi mai cu seamã – pe Homer! Sunt,într-adevãr, simpli ca niºte copii, sau ca niºte zei. Da, învãþaþi de la eicalmul cel mãreþ, galileeni! Nu în furtuni se aflã Dumnezeu, ci în liniºte.Iatã lecþia mea, iatã întreaga mea rãzbunare, pe care o cauþi tu însuþi!

– Sã te prefacã Dumnezeu în stanã de piatrã, renegatule! începuMarys.

249

Moartea zeilor

– Dacã Domnul, în mânia sa, mã va orbi, þie nu-þi va redavederea! rãspunse Iulian.

– Îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru orbirea mea! strigã bãtrânul;ea mã ajutã sã nu-þi vãd chipul blestemat, trãdãtorule!

– Câtã rãutate, într-un trup atât de firav! Vorbiþi tot timpul deumilinþã, de iubire, galileeni! ªi totuºi, câtã urã bãgaþi în fiecare dintrecuvintele voastre! Am ieºit tocmai de la adunarea în care Pãrinþii eraupe cale ca, în numele lui Dumnezeu, sã se sfâºie unii pe alþii, ca niºtesãlbãticiuni... Iar tu, acum, cu discursul tãu nesãbuit! Pentru ce aceastãurã? Nu sunt oare un frate de-al vostru? Oh, dacã-ai ºti cât de paºnicãºi binevoitoare îmi este inima, în acest ceas! Îþi urez numai bine ºi-i rogpe Olimpieni sã-ºi îndulceascã sufletul încrâncenat ºi aflat în suferinþã,orbule! Du-te-n pace bunã ºi aminteºte-þi cã galileenii nu sunt singuriicare ºtiu sã ierte!

– Nu-l credeþi, fraþilor! Este o viclenie, o ispitã a ºarpelui.Doamne al lui Israil, fii fãrã milã! Rãzbunã-te!

Fãrã a mai þine seamã de blestemele bãtrânului, Iulian strãbãtumulþimea, în tunica sa luminoasã sub razele soarelui, calm ºi mândru,precum un filosof antic.

250

Dmitri Merejkovski

VIII

Noaptea era bântuitã de furtunã. Câte o razã subþire de lunãaluneca rareori printre norii furioºi ºi se alãtura, într-un amestec ciudat,sclipirii repezi a fulgerelor. Un vânt cald ºi pãtruns de miresmele sãlciiale algelor putrede sufla violent.

Pe þãrmul stâng al Bosforului, un cãlãreþ se apropia de niºteruine singuratice. În timpurile strãvechi ale troienilor, aceastã fortificaþieservise drept turn de pazã. Nu mai rãmãsese din ea decât o grãmadãde pietre ºi niºte ziduri pe jumãtate dãrâmate, acoperite de ierburi înalte.În partea de jos se gãsea o încãpere micã, slujind drept adãpost pentruciobani ºi vagabonzi.

Legându-ºi calul de coloana unui pridvor dãrâmat, cãlãreþul dãdula o parte tufele de brusture ºi bãtu la o uºã:

– Eu sunt, Merohe! Deschide!Egipteanca deschise uºa ºi-l lãsã sã intre în turn. Cãlãreþul se

apropie de o torþã, care-i luminã figura: era împãratul Iulian.Ieºirã din casã. Bãtrâna, care cunoºtea bine locul, îl ducea de

mânã pe Iulian. Înlãturând tufele de scaieþi, descoperi intrarea scundãîntr-o crãpãturã a stâncii ºi coborî treptele. Marea era aproape, vuietulvalurilor fãcea sã tremure pãmântul; zidurile de piatrã le apãrau însãde vânt. Egipteanca se opri.

– Uite, stãpâne, o lampã ºi cheia. Trebuie s-o întorci de douã ori.Poarta mânãstirii e deschisã. Dacã dai de fratele paznic, sã nu te temi;l-am plãtit. Numai sã nu te-ncurci: este a treisprezecea chilie dincoridorul de sus, la stânga.

251

Moartea zeilor

Iulian deschise uºa ºi coborî multã vreme o pantã înclinatã, cutrepte largi din piatrã cioplitã ºi veche. Drumul se îngusta curândîntr-o trecere atât de strâmtã, încât doi inºi nu ar fi putut merge alãturi.Acest drum tainic lega turnul de pazã de þãrmul opus noii mânãstiricreºtine.

Iulian ieºi cu mult deasupra mãrii, între niºte stânci abrupte, roasede flux, ºi începu sã urce treptele mici, cioplite în stâncã. Ajuns peculme, gãsi un zid de cãrãmidã; fiind zgrunþuros, putea sã-l escaladeze,pentru a intra în curtea micã a mânãstirii.

Pãtrunse într-o curte cu zidurile acoperite de trandafiri, al cãrorparfum devenea ameþitor în acea atmosferã grea. Obloanele uneiferestre de la parter nu erau închise pe dinãuntru: Iulian le desfãcuîncet ºi intrã pe fereastrã. Un val de aer închis îl lovi în faþã. Miroseaa umezealã, a tãmâie, a ºoareci, a plante medicinale ºi a mere proaspete,pe care cãlugãriþele grijulii le pãstrau în cãmãri.

Împãratul o apucã pe un coridor lung, cu un ºir dublu de uºi. Ocãutã pe cea de a treisprezecea pe stânga ºi o deschise uºor. O lampãde alabastru lumina slab chilia. κi þinu rãsuflarea.

O femeie îmbrãcatã în sobrul veºmânt monahal era culcatã peun pat scund. Se vede cã adormise în timpul rugãciunii, fãrã a aveatimp sã se dezbrace. Genele îºi aruncau umbra pe obrajii ei palizi ºisprâncenele erau încruntate sever ºi maiestuos, ca la morþi.

Iulian o recunoscu pe Arsinoe.Se schimbase mult; numai pãrul îi rãmãsese acelaºi, de aur ars la

rãdãcinã ºi, cãtre vârf, galben deschis ca mierea sub razele soarelui.Pleoapele îi tresãrirã ºi oftã.Lui Iulian i se profilã în faþa ochilor trupul mândru al amazoanei,

scãldat în luminã, orbitor ca marmura aurie a Parthenonului; cu odragoste copleºitoare, îºi întinse braþele cãtre cãlugãriþa care dormeala umbra crucii negre ºi ºopti:

– Arsinoe!Fata îºi deschise ochii, îl privi fãrã uimire ºi fãrã teamã, ca ºi

cum ar fi ºtiut cã urma sã vinã. Revenindu-ºi însã, se înfiorã ºi-ºi ºtersefruntea cu mâna.

252

Dmitri Merejkovski

Iulian se apropie de ea.– Nu-þi fie teamã de nimic. Spun o vorbã ºi plec.– De ce-ai venit?– Vreau sã ºtiu dacã, într-adevãr...– N-are importanþã. Noi nu ne vom înþelege.– Crezi cu adevãrat în El, Arsinoe?Ea nu-i rãspunse; îºi plecã doar ochii.– Îþi aminteºti de noaptea nostrã de la Atena? urmã împãratul. Îþi

aminteºti cum m-ai ispitit pe mine, cãlugãr galilean, la fel cum încercacum eu însumi sã te ispitesc! Mândria, puterea de odinioarã se vãdºi-acum pe faþa ta, Arsinoe, ºi nicidecum umilinþa unei sclave agalileenilor! Spune-mi adevãrul!

– Doresc puterea, spuse ea, încet.– Puterea! Îþi aminteºti atunci de legãmântul nostru? strigã Iulian,

bucuros.Ea dãdu din cap, cu un zâmbet trist:– O, nu!... Puterea asupra oamenilor nu meritã. O ºtii tu singur!

Vreau sã mã domin pe mine însãmi.– ªi pentru asta, te duci în pustiu?– Da... ºi pentru libertate.– Arsinoe! ªi acum, ca ºi pe vremuri, te iubeºti numai pe tine!– Aº dori sã-i iubesc ºi pe alþii, aºa cum porunceºte El; dar nu

pot. Îi urãsc ºi mã urãsc ºi pe mine!– Atunci, mai bine sã nu mai trãieºti! strigã Iulian.– Trebuie sã te birui pe tine însuþi, spuse ea rar. Trebuie sã te

înfrângi, nu numai în dispreþul faþã de moarte, dar ºi faþã de viaþã,ceea ce e foarte greu, fiindcã o viaþã ca a mea este mult mai cumplitãca moartea. Dar dacã reuºeºti sã te birui pânã la capãt, viaþa ºi moarteaîþi devin indiferente ºi poþi dobândi marea libertate!

Sprâncenele ei subþiri se încruntarã, într-o cutã ce vorbea despreo voinþã nestrãmutatã.

Iulian o privea, deznãdãjduit.

253

Moartea zeilor

– Ce-au fãcut din tine! ºopti el. Sunteþi cu toþii niºte cãlãi ºi martiri.De ce vã frãmântaþi? Nu vezi cã nu ai nimic în suflet, în afarã de urã ºidisperare?

Ea îºi aþinti asupra lui privirea încãrcatã de mânie.– De ce-ai venit? Nu te-am chemat. Pleacã! Ce-mi pasã de ceea

ce gândeºti? Îmi ajung gândurile ºi suferinþele mele. Existã între noi oprãpastie, pe care cei vii nu trebuie s-o treacã. Spui cã eu nu cred...Dar tocmai de aceea mã urãsc! Nu cred; dar vreau sã cred, înþelegi?Vreau, ºi voi crede. Mã voi forþa. Îmi voi chinui carnea, mi-o voi uscade foame ºi de sete, mi-o voi face mai nesimþitoare ca pietrele. Îmi voisupune inteligenþa, mi-o voi ucide, pentru cã ea este diavolul, ºi estemai ispititoare ca toate dorinþele. Va fi ultima mea biruinþã, cea maifrumoasã, pentru cã mã va elibera. Voi vedea atunci dacã se rãzvrãteºteceva în mine ºi mai spune: „Nu cred”!

κi înãlþã mâinile împreunate cãtre cer, într-un gest de rugã:– Doamne! Fie-þi milã de mine! Doamne, unde eºti? Ascultã-mã

ºi iartã-mã!Iulian se aruncã în genunchi în faþa ei, o cuprinse în braþe, o

atrase cãtre el ºi ochii îi strãlucirã triumfãtori:– O! Vãd acum cã în ciuda dorinþei tale, nu ai putut sã ne pãrãseºti!

Ai vrut-o, ºi n-ai putut! Vino! Vino acuma, cu mine! Mâine vei fi soþiaîmpãratului roman, stãpânã a lumii. Am intrat aici ca un hoþ ºi voi ieºica un leu, cu prada mea! Ce victorie asupra galileenilor! Cine va puteasã ne mai stea în cale? Vom îndrãzni orice, vom fi asemenea zeilor!

Faþa Arsinoei deveni tristã ºi calmã; îl privi pe Iulian cu milã,fãrã a-l respinge:

– Nefericitule... Eºti un nefericit, ca ºi mine! Nu ºtii nici tu undevrei sã mã duci. Pe cine te bizui? Zeii tãi sunt morþi. Mã refugiez înpustiu, departe de aceastã molimã, departe de acest miros îngrozitorde putregai! Lasã-mã... Nu te pot ajuta cu nimic... Pleacã!

Mânia ºi patima lucirã în ochii lui Iulian. Cu un calm rece, darcu atâta milã, încât inima împãratului fremãtã ºi-i îngheþã ca sub lovituraunei jigniri de moarte, ea vorbi:

254

Dmitri Merejkovski

– De ce-þi faci iluzii? Nu eºti ºi tu tot atât de nehotãrât, de perisabil,ca noi toþi? Gândeºte-te: ce vor sã spunã mila ta, casele tale debinefacere, predicile tale de jertfitor? Toate aceste noutãþi, imitaþii dupãgalileeni, au fost necunoscute anticilor luptãtori ai Eladei! Iulian, Iulian!Oare zeii tãi mai sunt vechii Olimpieni, luminoºi ºi necruþãtori, copiiiteribili ai azurului, bucurându-se de sângele victimelor ºi de suferinþelemuritorilor? Sângele ºi suferinþele fãpturilor omeneºti au fost nectarulvechilor zei! Ai tãi, fiind atraºi de credinþa pescarilor de la Capernaum,sunt slabi, umili, bolnavi, mor de milã pentru oameni... Dar mila aceastaeste aducãtoare de moarte pentru zei! Da, urmã ea, fãrã a ºovãi. Sunteþibolnavi, sunteþi prea slabi pentru propria voastrã învãþãturã. Aceasta epedeapsa voastrã, a eleniºtilor întârziaþi. N-aveþi forþã nici în bine, niciîn rãu. Nu sunteþi nici zi, nici noapte, nici viaþã, nici moarte. Inimavoastrã rãtãceºte încoace ºi încolo, aþi pãrãsit un þãrm ºi nu puteþi ajungela celãlalt. Credeþi ºi nu credeþi; trãdaþi tot timpul, ezitaþi tot timpul,vreþi ºi nu vreþi, pentru cã nu ºtiþi sã vreþi. Singurii puternici sunt ceicare, vãzând un adevãr, sunt orbi faþã de altul. Ei ne vor învinge penoi, cei înþelepþi ºi slabi!

Iulian îºi înãlþã capul cu o sforþare, ca ºi cum s-ar fi trezit dupãun vis urât, ºi spuse:

– Eºti nedreaptã, Arsinoe! Nu port în suflet teama, iar voinþamea este fermã. Forþele destinului sunt cele care mã conduc. Dacã stãscris în destinul meu sã mor curând – ºi ºtiu cã aºa este –, în ochiizeilor, moartea mea va fi minuantã! Adio. Plec fãrã mânie, trist ºi liniºtit,cãci acum... pentru mine, tu eºti ca ºi moartã!

255

Moartea zeilor

IX

Pe frontonul de marmurã albã al porticului cãminului lui Apollo,destinat nevoiaºilor, pelerinilor ºi schilozilor, erau gravate în limbagreacã versurile lui Homer:

Ne tragem cu toþii, bieþi rãtãcitori,Din Zeus. Mult nu am de dat, dar dau din inimã!Împãratul intrã sub porticul interior. O colonadã ionicã elegantã

înconjura curtea. Cãminul fusese cândva o palestrã. Era o searã blândãºi luminoasã. Soarele nu asfinþise încã.

Din porticurile ºi încãperile interioare venea însã un aer îmbâcsit.Se târau acolo, claie peste grãmadã, copii ºi bãtrâni, creºtini ºi

pãgâni, bolnavi ºi sãnãtoºi, schilozi, monºtri, slãbãnogi, hidropici,oameni sleiþi de puteri, purtând cu toþii pe faþã pecetea tuturor viciilorºi suferinþelor.

O bãtrânã pe jumãtate goalã, cu pielea oacheºã, de culoareafrunzelor uscate, îºi freca de marmura delicatã a coloanelor spinareaplinã de bube.

În mijlocul curþii se ridica statuia lui Apollo Pitianul, cu arcul înmânã ºi tolba pe umãr.

La picioarele statuii se aºezase un monstru zbârcit, ce nu aduceanici a copil, nici a bãtrân; îºi cuprinsese genunchii cu braþele, capulºi-l sprijinise de braþe, se legãna în dreapta ºi-n stânga ºi cânta întruna,prosteºte, aceeaºi melopee:

– Iisuse Hristoase, Fiu al lui Dumnezeu! Fie-þi milã de noi, ceiosândiþi!

Apãru pânã la urmã inspectorul principal Marcus Ausonius, palidºi tremurând.

256

Dmitri Merejkovski

– Prea-învãþate ºi prea-milostive împãrat, nu binevoieºti sã intriîn casã? Aerul de-aici este vãtãmãtor... ºi sunt boli molipsitoare.

– Nu, nu mã tem de nimic. Tu eºti inspectorul?Þinându-ºi rãsuflarea pentru a nu inhala aerul viciat, Ausonius

se plecã foarte adânc.– Se împarte în fiecare zi pâine ºi vin?– Da, dupã cum ai poruncit, divine august...– De unde-i murdãria asta?– De la galileeni. Spãlatul este un pãcat, pentru ei. Nu e cu putinþã

sã-i pui sã facã baie...– Cere sã se aducã registrele cu socoteli! porunci Iulian.Inspectorul cãzu în genunchi ºi, multã vreme, nu putu sã rosteascã

o vorbã; spuse pânã la urmã, bâlbâindu-se:– Stãpâne, totul e în ordine!... Dar, nenorocire... registrele au ars...Împãratul se întunecã la faþã.În acea clipã rãsunarã strigãte în mulþimea de bolnavi:– Minune!... Minune!... Priviþi! Paraliticul se scoalã...Iulian se întoarse ºi vãzu un bãrbat înalt, cuprins de bucurie,

întinzându-ºi mâinile cãtre el, cu o credinþã naivã în priviri:– Cred! Cred! strigã paraliticul. Cred cã nu eºti un om, ci un zeu

coborât pe pãmânt! Atinge-mã, vindecã-mã, cezare!Soarele în asfinþit alunecã pe poarta deschisã ºi-ºi trimise

reflexele blânde pe chipul de marmurã al lui Apollo. Iulian se uitã lazeu ºi, pentru prima oarã, simþi cã tot ce se petrecea în cãmin era unsacrilegiu. Ochii luminoºi ai zeului nu trebuiau sã mai vadã toate acelemonstruozitãþi. Simþi nãscându-se în el dorinþa de a purifica vecheapalestrã, de a o curãþa de toatã acea drojdie galileanã ºi pãgânã, de totgunoiul acela omenesc, urât mirositor. O! Dacã ar fi înviat vechiulzeu, cum i-ar fi fulgerat ochii, cât de aprig i-ar fi ºuierat sãgeþile. I-arfi distrus pe toþi infirmii ºi paraliticii, purificând acest aer viciat!

Iulian pãrãsi în grabã cãminul lui Apollo, uitând pânã ºi decaietele cu socoteli ale lui Ausonius. Împãratul bãnuise cã ceea ce i seraportase era adevãrat, cã inspectorul principal era un delapidator;

257

Moartea zeilor

dar îºi simþea inima cuprinsã de atâta lehamite ºi dezgust, încât nu maiavu curajul sã se adânceascã mai mult în acele josnicii ºi sã le verifice.

Se întoarse foarte târziu la palat. Porunci sã nu fie primit nimeniºi se retrase pe terasa care domina Bosforul.

Toatã ziua se scursese în treburi mãrunte ºi plictisitoare, în discuþiide cancelarie ºi verificãri contabile.

Ieºirã la ivealã numeroase delapidãri ºi-ºi dãdu seama cã pânã ºicei mai buni prieteni ai sãi îl înºelau. Toþi acei filosofi, retori, poeþi ºipanegiriºti furau din vistierie, cum o fãcuserã eunucii ºi episcopiicreºtini, sub domnia lui Constanþiu.

Casele de ospeþie, refugiile filosofilor, cãminele închinate luiApollo ºi Afrodita, erau tot atâtea surse de câºtig pentru cei iscusiþi, cuatât mai mult cã nu numai galileenii, dar ºi pãgânii le socoteau drept ofantezie nostimã ºi nelegiuitã a cezarului.

Iulian îºi simþea trupul frânt de greul oboselii zadarnice. Stinselampa ºi se întinse pe patul sãu de campanie.

„Trebuie sã mã gândesc în liniºte ºi tãcere” îºi spuse, contemplândcerul nopþii.

Dar pofta de a-ºi aduna gândurile îl ocolea. O stea enormãstrãlucea în zarea întunecatã ºi Iulian vedea, prin pleoapeleîntredeschise, cum îi pãtrundea lumina pânã în inimã, ca o mângâiereîngheþatã.

κi deschise ochii ºi se înfiorã, simþind o prezenþã strãinã. Zãri lalumina lunii ce se strecura printre coloane, cum se apleca asuprã-i unbãtrân cu barba lungã ºi albã, cu ridurile care-i oglindeau nu oboseala,ci încordarea voinþei ºi a gândirii. Iulian se ridicã ºi ºopti:

– Maestre, tu eºti?– Da, Iulian, am venit pentru a-þi vorbi de la om la om.– Te ascult.– Vei pieri, fiule, pentru cã te-ai trãdat singur.– Cum asta, Maxim? Te ridici ºi tu împotriva mea?– Adu-þi aminte, Iulian: fructele de aur ale Hesperidelor rãmân

veºnic verzi ºi tari. Îndurarea nu este decât dulceaþa fructelor rãscoapte.Tu eºti cumpãtat, neîntinat, îndurãtor, te numeºti duºman al creºtinilor,

258

Dmitri Merejkovski

deºi eºti tu însuþi creºtin. Spune-mi, cum vrei sã-l învingi pe CelRãstignit?

– Prin puterea zeilor, prin frumuseþe, prin bucurie.– Ai tu aceastã putere?– Da.– Îndeajuns de multã putere, pentru a suporta adevãrul?– Da.– Ei bine, aflã cã ei nu existã.Palid ºi înspãimântat, Iulian îl fixã în ochi pe maestrul sãu cel

neclintit.– Cine sunt ei? îl întrebã, cu glas tremurat.– Zeii. Tu eºti singur.Discipolul lui Maxim nu rãspunse; îºi lãsã capul în piept.În ochii maestrului strãluci o blândeþe adâncã. κi puse mâna pe

umãrul lui Iulian.– Nu te speria. N-ai înþeles? Am vrut sã te pun la încercare. Zeii

existã. Vezi cât eºti de slab? Nu poþi sã rãmâi singur. Aflã totuºi cã nutu vei împreuna adevãrul Titanului Înlãnþuit cu cel al GalileanuluiRãstignit. Vrei sã þi-l descriu pe Cel ce nu a venit încã, Necunoscutul,Reconciliatorul celor douã lumi?

Iulian tãcea, tras la faþã ºi speriat.– Se va ivi, urmã Maxim, ca un fulger dintre nori, aducând în

acelaºi timp ºi moartea, ºi lumina. Va fi teribil ºi bun. Se vor contopi înel binele ºi rãul, resemnarea ºi orgoliul, aºa cum se topesc lumina ºiumbra, în crepusculul dimineþii. ªi oamenii îl vor binecuvânta pentrubunãtatea lui, dar ºi pentru neclintirea care va conþine o forþã ºi ofrumuseþe divinã.

– Maestre, strigã împãratul, citesc toate acestea în ochii tãi. Spune-micã tu eºti acel Necunoscut, ºi te voi urma.

– Nu, fiule. Eu sunt licãrul luminii Sale, spiriul spiritului Sãu.Dar încã nu sunt El. Sunt speranþa. Sunt înainte-mergãtorul.

– De ce te fereºti de oameni? Aratã-te, ca sã te cunoascã.– Nu mi-a sunat încã ceasul, spuse Maxim. Am venit de multe

ori pe lume, ºi voi mai veni încã, de multe ori. Oamenii se tem de

259

Moartea zeilor

mine, mã numesc înþeleptul, seducãtorul, vrãjitorul, Orfeu, Pitagora,Maxim din Efes. Dar eu nu am nume. Trec pe lângã oameni, cu guramutã, cu faþa ascunsã. Ce aº putea, de fapt, sã spun mulþimii? N-arînþelege niciun cuvânt din ce i-aº spune. Taina dragostei ºi a libertãþiimele este, pentru ei, mai cumplitã ca moartea. Sunt atât de departe demine, încât nici nu mã rãstignesc, nici nu mã ucid cu pietre, aºa cumfac cu profeþii lor; dar nu mã recunosc. Eu trãiesc printre morminte ºistau de vorbã cu cei morþi; mã urc pe vârf de munte ºi discut cu stelele;mã duc prin locuri pustii ºi-mi aþintesc urechea la iarba care creºte, lageamãtul mãrii, la zvâcnirea pãmântului: aºtept sã-mi vinã ceasul. Darn-a venit încã, ºi mã întorc înapoi, ca o umbrã, cu buzele tãcute, cufaþa ascunsã.

– Nu pleca, Maestre, nu mã pãrãsi!– Nu te teme de nimic, Iulian. Nu te voi pãrãsi. Te iubesc, pentru

cã vei pieri din pricina mea ºi nimic nu te va putea salva. Pânã sã mãarãt oamenilor, vor mai pieri mulþi, blestemaþi sublimi, rãzvrãtiþiîmpotriva lui Dumnezeu, inimi îndoite ºi adânci, seduºi de înþelepciunamea, Apostaþi ca ºi tine. Oamenii te vor blestema, dar nu te vor uitaniciodatã, pentru cã te-am marcat cu pecetea mea, pe tine, zãmislireamea, pe tine, rod al înþelepciunii mele. Oamenii veacurilor viitoare mãvor recunoaºte în tine; vor afla în disperarea ta speranþele mele, ºimãreþia mea în umilinþa ta, aºa cum se întrevede soarele prin ceaþã.

– O, divinule! exclamã Iulian. Dacã vorbele tale sunt minciuni,dã-mi voie sã-mi dau viaþa pentru ele, pentru cã sunt mai frumoasedecât adevãrul!

– Þi-am dat cândva binecuvântarea pentru viaþã ºi pentru tron,împãrate Iulian; te binecuvântez acum pentru moarte ºi nemurire.Du-te ºi pieri pentru Necunoscut, pentru Antihrist.

Asemenea unui pãrinte care-ºi binecuvânteazã feciorul, bãtrânulîºi puse mâinile, cu un zâmbet solemn, pe capul lui Iulian, îl sãrutã pefrunte ºi proferã:

– Dispar din nou în întunericul subpãmântean ºi nimeni nu mãva recunoaºte. Fie ca sufletul meu sã-ºi gãseascã sãlaº în tine!

260

Dmitri Merejkovski

X

La rãscrucea unor drumuri din Antiohia Mare, capitala Siriei,nu departe de strada principalã Syngon, se aflau bãi calde minunate,numite Terme. Erau la modã ºi foarte scumpe; o bunã parte din clienþiveneau acolo, pentru a afla ultimele noutãþi din oraºe.

Între apodyterium (încãperea în care se dezbrãcau oamenii) ºifrigidarium (sala de repaos) se gãsea o salã foarte frumoasã, pavatã cumozaic ºi cu pereþii de marmurã, destinatã sudaþiei – sudatorium saulaconicum.

Din sãlile învecinate se auzea zgomotul jeturilor puternice deapã care þâºneau în bazinele uriaºe ºi râsul celor ce se îmbãiau. Sclaviîn pielea goalã alergau, se împingeau ºi destupau flacoane cuparfumuri.

În Antiohia, bãile erau considerate nu ca o distracþie sau ca unlucru indispensabil, ci ca principalul farmec al vieþii, ca o artã plinã defarmec. Capitala Siriei era de altfel renumitã în lumea întreagã prinbogãþia, gustul minunat ºi puritatea apelor sale. O cadã de baie sau ogãleatã plinã pãreau goale, datoritã transparenþei apei din apeducteleAntiohiei.

Prin norii calzi ºi lãptoºi din sudatorium se zãreau trupurileînroºite ºi goale ale cetãþenilor de vazã ai Antiohiei. Unii se întinseserã,alþii stãteau aºezaþi; câte unii erau frecaþi cu uleiuri; toþi discutau cugravitate ºi transpirau, dedându-se cu multã seriozitate acestei arte lamodã. Frumuseþea statuilor antice plasate în niºe – Tinous ºi Asonius– scotea în evidenþã cu mai multã putere hidoºenia trupurilor vii.

261

Moartea zeilor

Din sala de bãi calde ieºi un bãtrân voinic ºi maiestuos, deºi eradiform: era negustorul Buziris, care controla toate vânzãrile de grâudin Antiohia.

Un tânãr zvelt îl þinea respectuos de braþ. Deºi erau amândoi înpielea goalã, se putea desluºi pe loc care dintre cei doi era patronul ºicare, plebeul.

– Dã drumul la aburi! porunci Buziris, cu glasul sãu ruginit.Dupã glasul acesta cavernos, se putea socoti numãrul uimitor al

milioanelor pe care le mânuia negustorul.Se dãdu drumul la douã robinete de aramã; aburul cald þâºni

ºuierând din rãsuflãtoare ºi-l învãlui pe negustor într-o ceaþã deasã.Stãtea în mijlocul norului alb ca un zeu monstruos în apoteozã ºi-ºiplesnea mâinile grase pe pântecul roºu ºi cãrnos, care rãsuna ca otobã.

Chiar ºi acolo prezida, ghemuit pe vine, fostul inspector alcãminului lui Apollo, Marcus Ausonius. Mãrunþel ºi slab, arãta, pelângã masa de grãsime a negustorului, ca un pui jumulit ºi îngheþat.

Zeflemistul Iulius Mavricus nu izbutea sã-ºi facã sã transpiretrupul nervos, uscat ca un bãþ ºi plin de fiere.

Cât despre Garguillius, se întinsese pe pardoseala de mozaic,durduliu, ofilit ºi moale ca o gelatinã, enorm ca un vier mort. Rãsuflânddin greu din pricina efortului, un sclav paflagonian îi freca spinareagrasã cu o bucatã de postav umed.

Poetul proaspãt îmbogãþit Publius Porfirius îºi contemplamelancolic picioarele deformate de gutã.

– Prieteni, cunoaºteþi misiva taurilor albi cãtre împãratul roman?– Nu. Povesteºte.– Are un singur rând: „Dacã-i învingi pe perºi, suntem pierduþi”.– Asta-i tot?– E nevoie de mai mult?Trupul lui Garguillius se scuturã de râs.– Pe Pallas! Scurt ºi just! Dacã împãratul se întoarce învingãtor

din Persia, va oferi drept jertfã olimpienilor un asemenea numãr de

262

Dmitri Merejkovski

tauri albi, încât aceste animale vor deveni mai rare ca boul Apis!...ªalele, sclavule! Freacã-mã pe ºale!... Mai tare!

ªi întorcându-ºi trupul pe mozaic, stârni un sunet asemãnãtorunei grãmezi enorme de rufe muiate aruncate cu putere la pãmânt.

– Ha-ha-ha! râse Iunius. Se zice cã sunt expediate din insulaTaprobane, din India, o cantitate considerabilã de pãsãri albe. Iar dinSciþia – lebede sãlbatice mari. Toate acestea, pentru zei!... Împãratulroman îi îngraºã pe Olimpieni! E drept cã au tot avut timp sã li se facãfoame, de la Constantin încoace!

– Zeii se ghiftuiesc – strigã Garguillius, iar noi postim! De treizile, nu se mai gãseºte pe piaþã un fazan de Colhida ca lumea; ºi nici unpeºte bun de mâncat.

– E un papã-lapte! remarcã negustorul de grâu.Se întoarserã cu toþii cãtre el, plini de respect.– Un papã-lapte! repetã Buziris. Eu zic cã, dacã-l ciupeºti de nas

pe cezarul vostru roman, ar ieºi din el lapte ca dintr-un sugar de douãsãptãmâni! A vrut sã scadã preþul pâinii, a interzis vânzarea la preþulpe care-l socotisem! A adus din Egipt 400.000 de mãsuri de grâu...

– ªi-atunci, aþi scãzut preþul?– Staþi! M-am înþeles cu negustorii: ºi-au închis prãvãliile. Mai

bine lãsãm grâul sã putrezeascã, decât sã ne plecãm. Se consumã grâuldin Egipt, iar noi nu-l dãm pe-al nostru. Asta a vrut, asta are! ªi-aplãmãdit aluatul, sã ºi-l mãnânce!

Buziris se plesni triumfal cu mâinile pe burtã.– Ajunge aburul! Toarnã! porunci el.Sclavul cel frumos ºi cu pãr lung care semãna cu Antinous

deschise deasupra capului sãu o amforã subþire ce conþinea preþioasaunsoare din Arabia. Miresmele se scurserã pe trupul roºu, plin desudoare. Buziris îºi întinse cu plãcere picãturile grase ºi frumosmirositoare. κi ºterse apoi degetele groase pe pãrul auriu al sclavului,care se plecã în faþa lui.

– Înãlþimea ta a observat perfect, împãratul nu e decât unpapã-lapte! spuse, cu o adâncã plecãciune, plebeul parazit. A publicat

263

Moartea zeilor

de curând un pamflet îndreptat împotriva locuitorilor din Antiohia ºiintitulat Mysopogon, în care declarã, ca rãspuns la înjurãturilornorodului: „Râdeþi de grosolãnia mea, de barba mea? Râdeþi cât poftiþi!Voi râde ºi eu de mine însumi. Nu am nevoie de judecãþi, nici derapoarte, nici de temniþe, nici de torturi”. Oare i se cuvine aceasta unuiîmpãrat roman?

– Cezarul Constanþiu, fie-i amintirea de cinstitã pomenire,declarã Buziris, nu-ºi gãseºte perechea în Iulian. Puteai sã vezi pe loccezarul în îmbrãcãmintea sa, în þinuta sa. Iar ãsta, sã mã ierte Dumnezeu,nu e decât un avorton al zeilor, o maimuþã ºchioapã, un urs strâmbãcios,care se vânturã pe strãzi nebãrbierit, nepieptãnat ºi nespãlat, cu petede cernealã pe degete. Þi se-ntoarce stomacul pe dos, vãzându-l!...Cãrþile, erudiþia, filosofia... Mai aºteaptã tu, cã te vom face sã plãteºtiscump pentru toate astea! Cu poporul nu-i de glumit! Trebuie sã-l þiistrâns. Dacã-i dai drumul, nu-l mai poþi prinde...

În acea clipã, Marcus Ausonius – care tãcuse pânã atunci, vorbiîncet ºi îngândurat:

– I se poate ierta totul; dar de ce ne rãpeºte cea din urmã plãcerea vieþii: circul, luptele de gladiatori? Prieteni, vederea sângelui provoacãºi va provoca întotdeauna la oameni o plãcere inexplicabilã. Nu existãbucurie, nu existã mãreþie pe pãmânt, fãrã sânge. Mirosul sângeluiînseamnã mirosul Romei!

Ultimul urmaº al neamului Ausonius aruncã asupra ascultãtoriloro privire naivã, iar ochii îl fãceau sã parã când bãtrân, când copilãros.

Trupul îndesat al lui Garguillius se miºcã pe podea; ridicându-ºicapul, îl fixã pe Ausonius.

– Bine zis: mirosul sângelui – mirosul Romei! Spune mai departe,Marcus, eºti inspirat astãzi...

– Spun ceea ce simt, prieteni. Sângele place atât de multoamenilor, încât nici mãcar creºtinii nu au putut sã renunþe la el. Ei vorsã purifice lumea prin sânge! Iulian comite o mare greºealã. Luându-ipoporului circul, îi ia plãcerea sanguinã. Norodul i-ar fi iertat orice,dar asta nu i-o va ierta!

264

Dmitri Merejkovski

Marcus rosti în mod solemn ultimele cuvinte; apoi îºi duse deodatãmâna la spinare ºi faþa i se luminã.

– Transpiri? îl întrebã Garguillius.– Da! rãspunse Ausonius, cu un zâmbet de încântare. Freacã,

freacã, sclavule, freacã!Se culcã. Bãieºul se puse sã-i maseze bietele mãdulare anemiate,

învineþite ca ale unui mort.Din niºele de porfir, mândrele sculpturi elene ale timpurilor de

demult priveau cu dispreþ, prin norul lãptos de aburi, trupurile diformeale celor vii.

În acelaºi timp, la rãspântia de la intrare în Terme, se adunamulþimea.

Antiohia strãlucea, noaptea, cu mii de lumini, mai cu seamã stradaprincipalã Syngon care traversa oraºul, foarte dreaptã, pe o distanþãde treizeci ºi ºase de stadii, cu porticuri ºi o dublã colonadã, având petoatã lungimea ei magazine elegante.

În mulþime circulau glume despre împãrat; copiii se strecurauprintre grupuri, strigând versuri satirice; o bãtrânã îl apucã pe unuldintre micii derbedei ºi, ridicându-i cãmaºa, îi administrã cu dosulsandalei o corecþie pe cinste.

– Na-þi! Na-þi! Ca sã te-nveþi minte, sã mai cânþi lucruri ruºinoase!Puºtiul þipa cât îl þinea gura.Altul se suise pe spinarea unui amic ºi desena pe zidul alb, cu o

bucatã de cãrbune, un þap cu barbã lungã, purtând pe cap diademaimperialã, în timp ce un al treilea scria deasupra, cu litere mari: „Acestae Iulian nelegiuitul” ºi urla, cãutând sã-ºi îngroaºe glasul:

Vine mãcelarulCu cuþitul mare,Rãsucindu-ºi barbaLungã ºi cernitã,Barba lui de þap!Un trecãtor bãtrân, îmbrãcat în straie bisericeºti, se opri, îl ascultã

pe puºti ºi murmurã, dând din cap ºi cu ochii la cer:

265

Moartea zeilor

– Gura copiilor adevãr grãieºte! Nu se trãia oare mai bine subKappa ºi Khi?

– Ce vrei sã spui prin Kappa ºi Khi?– Nu înþelegi? Cu litera greceascã kappa (K) începe numele lui

Constanþiu, iar khi (X) este iniþiala lui Hristos. Vreau sã spun cã niciConstanþiu, nici Hristos n-au fãcut vreun rãu locuitorilor Antiohiei; întimp ce filosofii...

– E-adevãrat! Se trãia mai bine sub Kappa ºi Khi!Auzind aceastã discuþie, un beþiv alergã s-o rãspândeascã pe toate

strãzile.Gluma urma sã facã înconjurul Antiohiei ºi sã fie pe placul

norodului, prin incontestabilul ei adevãr absurd.O însufleþire ºi mai mare domnea în cârciuma din faþa Termelor,

care-i aparþinea armeanului Syrax. Acesta îºi mutase de mult afacereadin Cappadocia în Antiohia.

Din burdufurile umflate, din amforele enorme, vinul curgea învaluri în cupele de cositor. Se vorbea ºi aici, ca peste tot, despre împãrat.

Micul soldat sirian Strombix, acelaºi care luase parte la campanialui Iulian împotriva barbarilor din Galia, se remarca printr-o elocinþãdeosebitã. Alãturi de el stãtea credinciosul sãu tovar㺠ºi prieten, uriaºulsarmat Aragaris.

Strombix se simþea fericit ca peºtele în apã, întrucât toate miºcãrileºi rãzmeriþa îi erau pe plac.

Se pregãtea sã rosteascã o cuvântare.O peticãreasã bãtrânã tocmai aflase o veste senzaþionalã.– Suntem pierduþi, pânã la unul... Domnul ne pedepseºte... Mi-a

zis ieri o vecinã un lucru, pe care am refuzat, la început, sã-l cred...– Spune-ni-l, bãtrânico!– La Gaza, prieteni, s-a petrecut la Gaza. Pãgânii au pus mâna

pe o mânãstire de cãlugãriþe, le-au legat de stâlpi, în piaþa publicã,le-au biciuit pânã le-au omorât ºi, dupã ce le-au amestecat maþele, încãcalde, cu orz, le-au aruncat la porci.

– Am vãzut cu ochii mei, la Hieropolis, adãugã un tânãr þesãtor,un pãgân care mânca ficatul unui diacon mort.

266

Dmitri Merejkovski

– Ce grozãvie! murmurarã ascultãtorii, închinându-se.Ajutat de Aragaris, Strombix se sui pe masa lipicioasã din pricina

vinului vãrsat pe ea ºi, luându-ºi aerele unui orator, se adresã mulþimii,în timp ce prietenul sãu îl admira, plin de mândrie.

– Cetãþeni! începu Strombix, cât sã mai aºteptãm, pentru a nerãscula? ªtiþi cã Iulian a jurat cã, atunci când se va întoarce învingãtordin lupta cu perºii, îi va aduna pe sfinþii apãrãtori ai Bisericii ºi-i vaarunca pradã fiarelor sãlbatice, în amfiteatru! Va face din porticurilebazilicilor magazii de fân, iar din interiorul bisericilor – grajduri...

Un bãtrân cocoºat ºi palid de spaimã se bãgase de-a rostogolulîn cârciumã: era bãrbatul peticãresei, un sticlar. Dupã ce se ridicã, selovi disperat pe coapse, se uitã la lume ºi se bâigui:

– Ce mai e ºi asta? Sunt douã sute de cadavre în puþuri ºi încanalele de apã!

– Unde? Ce cadavre?– Mai jos... mai jos!... ºopti sticlarul. Se zice cã Renegatul îºi

cautã demult oracolele înãuntrul oamenilor vii, tot pentru rãzboiul sãuîmpotriva perºilor ºi izbânda împotriva creºtinilor.

ªi, înecându-se de mulþumire, adãugã încet:– În pivniþele palatului din Antiohia au fost descoperite lãzi cu

oase de oameni... iar în oraºul Karra de lângã Edesa, creºtinii au gãsit,într-un templu subteran, cadavrul unei femei gravide, spânzuratã depãr ºi cu pântecul despicat!... Iulian a vrut sã consulte ficatul copilului,pentru rãzboiul sãu blestemat.

– Hei, Glaturius! E-adevãrat cã se gãsesc oase de oameni princanale? Tu trebuie sã ºtii! întrebã un cizmar, cunoscut prin scepticismulsãu.

Glaturius, curãþãtorul de canale, stãtea lângã uºã; nu îndrãzneasã intre, din pricina mirosului sãu urât. Când i se puse aceastã întrebare,începu sã zâmbeascã timid ºi sã clipeascã, dupã obiceiul sãu, dinpleoapele lui inflamate:

– Nu, cinstiþi prieteni, rãspunse el cu modestie. Se gãsesc numaiprunci nou-nãscuþi, schelete de mãgar sau de cãmilã; dar n-am vãzutpânã acum cadavre de bãrbaþi sau de femei.

267

Moartea zeilor

Când Strombix îºi reluã cuvântarea, curãþãtorul de cloace îl privicu admiraþie ºi-l ascultã cu sfinþenie, frecându-ºi piciorul gol debalamaua uºii.

– Fraþior! striga cu foc oratorul. Sã ne rãzbunãm! Sã murim, cavechii romani!

– Degeaba îþi spargi gâtlejul! se supãrã cizmarul. Când se vaajunge acolo, tu o vei întinde primul; ºi tot tu îi trimiþi pe alþii la moarte!

– Nu sunteþi decât niºte laºi! se bãgã în vorbã o femeie fardatã,îmbrãcatã într-un costum sãrãcãcios ºi zdrenþuit, o curtezanã de mahala,pe care adoratorii ei o numeau Lupoaica. ªtiþi voi, urmã ea indignatã,ce le-au rãspuns cãlãilor sfinþii martiri Macedonius, Teodul ºi Terþian?

– Nu, spune, Lupoaico!– Am auzit-o cu urechile mele. La Myrrha, în Frigia, trei tineri,

Macedonius, Teodul ºi Terþian, pãtrunseserã noaptea într-un templugrecesc ºi distruseserã idolii, întru slava lui Dumnezeu. ProconsululAmachius porunci sã fie prinºi, întinºi pe grãtare ºi ceru sã se aprindãfocul dedesubt. Cei trei martiri spuseserã: „Dacã doreºti, Amachius,sã te înfrupþi cu carne friptã, întoarce-ne ºi pe partea cealaltã, ca sã nune frigem numai pe-o parte, pentru buna ta plãcere!” ªi râserã toþi treiºi-l scuiparã pe proconsul în obraz. ªi s-a vãzut coborând un înger, cutrei cununi! Voi n-aþi fi vorbit aºa... Voi tremuraþi prea tare, pentrupielea voastrã... I se face greaþã omului, numai când vã vede!

Lupoaica le întoarse spatele, în scârbã.Se auzirã þipete din stradã.– Poate cã sparg idolii! se bucurã cizmarul.– Înainte, cetãþeni!... Urmaþi-mã! exclamã Strombix, cu gesturi

mari.Dar alunecã de pe masã ºi ar fi cãzut, dacã Aragaris nu l-ar fi

susþinut.Se repezirã cu toþii la uºã. O mulþime uriaºã înainta dinspre strada

principalã ºi, umplând rãspântia strâmtã, se opri în faþa Termelor.– Bãtrânul Pamvo! Bãtrânul Pamvo! strigau cei adunaþi în gloata

de gurã-cascã. Vine din pustiu ca sã ajute poporul, sã-i rãstoarne pecei mari ºi sã-i salveze pe necãjiþi!

268

Dmitri Merejkovski

XI

Bãtrânul pustnic avea o figurã grosolanã, cu pomeþii laþi. Trupulpãros îi era acoperit cu un sac de pânzã plin cu petice – care-i þinea locde cãmaºã, iar o blanã de oaie cu o glugã îi servea drept hlamidã. Dedouãzeci de ani, Pamvo nu se spãlase, socotind curãþenia drept unpãcat ºi crezând cã existã un diavol anume, care veghea asupra îngrijiriitrupului. Trãia într-o pustietate cumplitã – deºertul Bereis din Chalibon,la est de Antiohia, unde ºerpii ºi scorpionii miºunau în fundul puþurilorsecate. Locuia într-un asemenea puþ uscat, numit în sirianã „kubba”;se hrãnea zilnic cu câte cinci tulpini de trestie fãinoasã ºi dulce ºi era înpragul morþii din pricina inaniþiei. Ucenicii sãi îi coborau tulpinile cufrânghia.

Dupã ºapte ani, le îngãdui acestora sã-i coboare o jumãtate demãsurã de linte fiartã în apã. Vederea îi slãbi, pielea i se umplu de râieºi chelbe. κi puse puþin ulei în linte, dar se socoti vinovat de lãcomie.

Aflând de la ucenicii sãi cã împãratul Iulian, cumplitul Antihrist,îi persecuta pe creºtini, Pamvo ieºi din sihãstria sa ºi veni la Antiohia,pentru a-i susþine pe creºtinii care ºovãiau în credinþa lor.

–Ascultaþi... ascultaþi! Vorbeºte Pãrintele!Pamvo urcã scara termelor ºi se opri pe palierul larg. În ochi îi

strãlucea un foc întunecat. κi întinse braþele, arãtând norodului palatele,templele pãgâne, termele, prãvãliile, Curtea de Justiþie, monumenteleAntiohiei.

– Nu va mai rãmâne aici piatrã pe piatrã! Totul se va nãrui, vapieri tot! Focul sfânt va înghiþi universul. Cerul se va prãbuºi, ca unpalat cãzut pradã flãcãrilor. Va fi cumplita judecatã a lui Hristos, un

269

Moartea zeilor

spectacol de neînchipuit. Unde sã-mi întorc privirea? Ce sã admir maimult, dacã nu gemetele regilor azvârliþi în beznã? Sau spaima zeiþeidragostei – Afrodita, cu pruncul sãu Eros în braþe, tremurând în pieleagoalã în faþa Celui Rãstignit? Sau fuga lui Jupiter ºi a tuturor zeilorolimpieni, în faþa fulgerelor Celui de Sus?... Mucenici, iatã triumfulvostru! Voi, cei prigoniþi, bucuraþi-vã! Unde sunt judecãtorii voºtri,proconsulii romani? Iatã-i cuprinºi de flãcãri încã ºi mai cumplite decâtcele în care erau arºi creºtinii! Filosofii cei atât de mândri de uºuraticalor înþelepciune vor roºi de ruºine în faþa discipolilor lor aruncaþi înGheena, ºi nici silogismele lui Aristotel, nici demonstraþiile lui Platonnu-i vor izbãvi! ªi actorii vor urla, aºa cum n-au urlat niciodatã eroiilui Sofocle ºi-ai lui Eschil, în vreuna dintre tragedii!... Dansatorii aceºtiape frânghie vor sãlta încã mai cu foc, în focul iadului! Atunci noi, ceigrosolani ºi neºtiutori, ne vom bucura ºi le vom spune celor puternici,înþelepþi ºi plini de orgoliu: „Priviþi, iatã-L pe Cel Rãstignit, fecioruldulgherului ºi al femeii cu ziua, iatã-l pe regele Iudeii, îmbrãcat înpurpurã ºi încoronat cu spini! Iatã-l pe Cel pe care L-aþi legat cufrânghii în tribunalul vostru, Cel pe care L-aþi scuipat în faþã, Cel cãruiai-aþi dat sã bea fiere ºi oþet! ªi vom auzi cum ne veþi rãspunde cuplânset ºi scrâºnet din dinþi; ºi vom râde ºi ne vom umple inima debucurie! Vino! Vino, Doamne Iisuse!

Curãþãtorul de haznale Gluturius cãzu în genunchi ºi, clipinddin pleoapele sale inflamate, ca ºi cum l-ar fi vãzut pe Hristos coborând,îºi întinse braþele în faþã. Topitorul de metale îºi strânse pumnii,încordându-se ca un taur gata sã sarã. Palidul þesãtor tremurã din toatemãdularele, zâmbi prosteºte ºi murmurã: „Doamne! Binevoieºte sãmã faci sã sufãr!”.

Figurile bestiale ale vagabonzilor ºi meseriaºilor exprimauizbânda cea rãutãcioasã a celor slabi asupra celor puternici, a sclavilorasupra stãpânilor. Lupoaica râdea liniºtitã arãtându-ºi dinþii, ºi onestãpânitã sete de rãzbunare scânteia în ochii ei tulburaþi de beþie ºiferocitate.

270

Dmitri Merejkovski

Deodatã rãsunarã zãngãnit de arme ºi tropãit greoi de cai;legionarii romani din garda de noapte apãrurã la colþul rãspântiei. Înfruntea lor era prefectul Sallustius Secundus, cu capul sãu pãtrat defuncþionar roman, nasul acvilin ºi fãptura ce inspira încrederea în sineºi nobleþea vechilor patricieni.

Deasupra acoperiºului ridicat de Antiohus Seleucus se înãlþa lunauriaºã, ale cãrei raze se rãsfrângeau pe scuturi ºi platoºe.

– Împrãºtiaþi-vã, cetãþeni! se adresã Sallustius mulþimii. Dinporunca divinului august, adunãrile nocturne sunt interzise pe strãzileAntiohiei.

Norodul mârâia, cuprins de o agitaþie furtunoasã. Copiii fluierarãºi o voce îndrãzneaþã cântã:

Vai de cocoºii albi,Vai de taurii albi!Pe toþi, împãratu-i va ucide,Spre a-i dãrui blestemaþilor sãi zei!Un zvon ameninþãtor de arme se auzi vuind: legionarii romani

îºi trãgeau sãbiile din teacã, pregãtindu-se sã se arunce asupra mulþimii.Bãtrânul Pamvo lovi dalele de marmurã cu toiagul sãu ºi strigã:– Te salut, viteazã armatã a Satanei! Te salut, prea-înþeleptule

dregãtor roman! V-aþi amintit, pesemne, de vremurile când ne rugamlui Dumnezeu pentru izbãvirea sufletelor voastre osândite! Ei bine,fiþi bineveniþi!

Legionarii îºi ridicarã sãbiile; prefectul îi opri însã, cu un gest.κi dãdea seama cã puterea era de partea mulþimii.

– Cu ce ne ameninþaþi, proºtilor? urmã Pamvo, adresându-se luiSallustius. Ce puteþi sã faceþi voi? Nouã ne-ajung o noapte întunecoasãºi trei torþe, pentru a ne rãzbuna. Vã temeþi de alamani ºi de perºi. Noisuntem mai grozavi ca ei. Suntem peste tot, prin rândurile voastre,fãrã de numãr ºi nevãzuþi! Nu avem hotare, nu avem patrie, nurecunoaºtem decât o republicã – Republica universalã! Am apãrut decurând ºi am umplut lumea, oraºele voastre, cetãþile voastre, insulele,municipiile, consiliile, taberele, palatele voastre, Senatul vostru,

271

Moartea zeilor

forumul vostru: vouã vã lãsãm templele... O, cât de bine vi le-am fidistrus, dacã nu erau smerenia noastrã, fraternitatea noastrã, ºi dacãn-am fi ales mai degrabã moartea, decât uciderea... N-avem nevoienici de sabie, nici de foc! Suntem atât de mulþi, încât ne e de ajuns sãplecãm, ca sã pieriþi: oraºele vi s-ar goli, v-aþi speria de singurãtateavoastrã, de tãcerea ce s-ar lãsa asupra universului! S-ar opri întreagaviaþã, fiind învinsã de moarte! Luaþi aminte: Imperiul roman nu estesusþinut decât de mila noastrã creºtineascã!

Toate privirile se aþintirã asupra lui Pamvo; nimeni nu-ºi dãduseama cã un om cu o veche hlamidã de filosof rãtãcitor, cu faþa slabãºi gãlbuie, pãrul ondulat ºi barba lungã ºi neagrã, strãbãtea curepeziciune, urmat de câþiva tovarãºi, rândurile legionarilor, care sedãdeau respectos la o parte în faþa lui. Se aplecã spre prefectul Sallustiusºi-i ºopti:

– Ce aºtepþi?– Poate s-or rãspândi de bunã voie, rãspunse Sallustius. Galileenii

au oricum prea mulþi martiri, pentru ca sã le mai facem ºi alþii. Zboarãcãtre moarte, ca albinele la miere!

Omul în straie de filosof înaintã ºi strigã cu un glas limpede, caun cãpitan învãþat sã comande:

– Împrãºtiaþi mulþimea! Puneþi mâna pe rãzvrãtiþi!Toatã lumea se întoarse spre el ºi se ridicã un strigãt de spaimã:– Augustul! Augustul Iulian!Ostaºii se repezirã, cu sabia în mânã. O trântirã la pãmânt pe

bãtrâna peticãreascã, care se zbãtu þipând, la picioarele legionarilor.Mulþi o luarã la fugã ºi Strombix profitã primul de zãpãceala

generalã, pentru a se face nevãzut. Pietrele azvârlite ºuierarã în aer.Pe când îl apãra pe bãtrânul Pamvo, topitorul aruncã un pietroi marecãtre un legionar ºi o atinse pe Lupoaicã; aceasta cãzu þipând, plinã desânge ºi încredinþatã cã murea ca o martirã.

Un legionar îl apucã pe Gluturius. Curãþãtorul de haznale sepredã foarte uºor, întrucât perspectiva de a deveni un martir admiratde toþi îi pãrea nespus de ispititoare, în comparaþie cu existenþa sa

272

Dmitri Merejkovski

necãitã; zdrenþele îi miroseau însã atât de urât, încât legionarul îi dãdudrumul, scârbit.

În mijlocul mulþimii se gãsea, din întâmplare, un zarzavagiu, cumãgarul sãu încãrcat cu verze. Îl ascultase tot timpul, cu gura cãscatã,pe bãtrânul Pamvo. Dându-ºi seama de primejdie, vru sã fugã, darmãgarul se încãpãþânã. În zadar îl lovi cu bãþul; proptit în picioareledin faþã, cu urechile date pe spate ºi coada ridicatã, animalul rãgeaasurzitor.

Rãgetul acesta triumfãtor ºi stupid dominã multã vreme toatezgomotele, acoperind horcãitul muribunzilor, înjurãturile ostaºilor ºirugãciunile galileenilor.

Aflându-se printre însoþitorii împãratului, medicul Oribazy seapropie de acesta:

– Iulian, ce faci? Socoþi oare demn de înþelepciunea ta...?Împãratul îl privi cu asprime ºi Oribazy tãcu, neîndrãznind sã-ºi

încheie fraza.Pe lângã faptul cã se schimbase, Iulian mai ºi îmbãtrânise, în

timpul din urmã; figura sa slabã cãpãtase expresia tristã ºi teribilã pecare o au cei atinºi de o boalã lungã ºi incurabilã, sau cei dominaþi deun gând vecin cu nebunia. Fãrã a-ºi da seama, rupea în bucãþi, cumâinile sale puternice, un sul de papirus.

Rosti pânã la urmã, cu o voce înãbuºitã, fixându-l pe Oribazy:– Pleacã! ªtiu ce fac. Cu niºte pramatii care nu cred în zei nu se

poate sta de vorbã, aºa cum se vorbeºte cu oamenii; trebuie sã-i distrugica pe sãlbãticiuni... ªi-apoi, n-ar fi nicio nenorocire ca vreo zecegalileeni sa fie uciºi de mâna unui elenist!

Oribazy gândi: „Cât de mult seamnã acum cu vãrul sãu Constan-þiu în accesele sale de furie!”.

Iulian strigã la mulþime, iar propria sa voce i se pãru stranie ºiteribilã:

– În clipa de faþã mai sunt încã, prin voia zeilor, împãrat! Supuneþi-vã,galileeni! Puteþi sã vã bateþi joc de barba mea ºi de veºmintele mele,dar de legea romanã nu! Luaþi aminte: eu vã pedepsesc pentrurãzvrãtire, ºi nu pentru religie! Legaþi-l pe netrebnicul ãsta!

273

Moartea zeilor

Cu o mânã tremurãtoare, îl arãtã pe Pamvo, pe care-l apucarãdoi batavi blonzi.

– Minþi, ateule! urlã Pamvo, cu glas triumfãtor. Ne pedepseºtipentru credinþa noastrã! De ce nu mã graþiezi, ca pe vremuri pe Marys,orbul din Calcedon? Unde þi-e filosofia? S-au schimbat oare vremurile?Ai întrecut mãsura? Fraþilor! Sã nu ne temem de cezarul roman, ci deDumnezeu cel atotputernic!

Nimeni nu se mai gândea sã fugã; se simþeau cu toþii captaþi deînfierbântarea martiriului. Batavii ºi celþii erau uluiþi de aceastã grabãde a muri a tuturor acelor oameni zâmbitori ºi smeriþi. Pânã ºi copiiise aruncau în faþa sãbiilor ºi lãncilor. Iulian vru sã curme masacrul;era prea târziu: „albinele zburau cãtre miere”. Nu putu decât sã strige,cu deznãdejde ºi cu un dispreþ fãrã margini:

– Nenorociþilor! Dacã viaþa vã apasã, nu este greu sã vi-o scurtaþi,cu propria voastrã mânã!

Iar Pamvo, legat ºi ridicat de braþe puternice, rãspunse bucuros:– Exterminaþi-ne, romani! Noi ne vom înmulþi! Lanþurile sunt

libertatea noastrã, slãbiciunea este puterea noastrã; iar moartea –biruinþa noastrã!

274

Dmitri Merejkovski

XII

Pe malul Orontelui, mergând cãtre izvoarele sale, se afla, lapatruzeci de stadii depãrtare de Antiohia, renumita pãdure a Dafneei,închinatã lui Apollo. Se ridicase acolo un templu unde se þineau, înfiecare an, serbãri în cinstea zeului Soarelui.

Iulian plecã din Antiohia în zorii zilei, fãrã a anunþa pe cineva.Dorea sã-ºi dea singur seama dacã localnicii îºi aminteau de sfântasãrbãtoare a lui Apollo. Gândul i se îndreptã, de-a lungul întreguluidrum, cãtre aceastã solemnitate, nãdãjduind sã vadã adolescenþi ºi tinerefecioare urcând scãrile templului, înveºmântaþi cu toþii în straie albe –simbol al tinereþii pure, sau mulþimea credincioºilor, corurile ºi fumulde tãmâie.

Drumul era anevoios; dinspre dealurile stâncoase ale Bereiuluicalibonian sufla în rafale un vânt fierbinte. Aerul era încãrcat de unmiros aspru de lemn ars, apãsat de ceaþa albãstruie care se întindeadinspre râpa adâncã a muntelui Cassius. Praful zgârâia ochii ºi gâtulcãlãtorului ºi îi fãcea dinþii sã scrâºneascã. Prin vãzduhul plin de fum,lumina soarelui pãrea roºiaticã ºi bolnãvicioasã.

Nici nu pãtrunse însã bine în pãdurea Dafneei, ºi împãratul sesimþi învãluit de o rãcoare înmiresmatã. Era greu de crezut cã unasemenea colþ de rai se putea afla la câþiva paºi de drumul arzãtor.Pãdurea acoperea o întindere de optzeci de stadii, iar sub nepãtrunselebolþi ale laurilor uriaºi, vechi de mai multe veacuri, domnea nesfârºitulamurg.

Pustietatea pãdurii îl surprinse pe împãrat: nu vedea nicicredincioºi, nici victime pentru jertfe, nici tãmâie, nicio pregãtire în

275

Moartea zeilor

vederea sãrbãtoririi. Gândi cã lumea se va fi strâns în jurul templuluiºi merse mai departe.

Pãdurea devenea, la fiece pas, mai pustie. Niciun zgomot nutulbura liniºtea ciudatã, ca de cimitir pãrãsit. Nici mãcar pãsãrile nucântau; apãreau doar rareori, în umbra prea întunecoasã a dafinilor.Un greier începu sã þiuie în iarbã ºi tãcu îndatã, ca ºi cum s-ar fi speriatde propriul sãu þiuit. Doar niºte gâze zumzãiau uºor pe o razã subþireºi nu îndrãzneau sã iasã din ea, pentru a se afunda în negura care oînconjura.

Iulian o apuca uneori pe alei mai largi, mãrginite de ºiruri uriaºede chiparoºi seculari, care aruncau o umbrã neagrã, ca o noapte fãrãlunã.

Apele subterane umezeau, ici ºi colo, muºchiul; ºerpuiau pestetot izvoare reci ca zãpada topitã; erau însã surde, fãrã ºipot, amuþite detristeþe, ca tot ce se gãsea în pãdurea aceea fermecatã. Într-un loc, încrãpãtura unei stânci, scânteiau uºor, una câte una, picãturi luminoase;muºchiul înãbuºea însã sunetul cãderii, iar picãturile se scurgeau tãcute,ca lacrimile unei iubiri fãrã glas.

Doar din când în când se iveau poiene pline de narcise sãlbatice,margarete, crini, ºi mulþi fluturi, dar negri, nu coloraþi. Razele soareluide amiazã strãbãteau anevoie bolþile groase de lauri ºi chiparoºi.Ajungeau palide, aproape lunare, îndoliate ºi blânde, ca ºi cum s-ar fistrecurat printr-o pânzã neagrã, sau prin fumul unor torþe funerare.

Phoebus se stinsese pentru totdeaua în urma inconsolabileipierderi a Dafneei care, în ciuda celor mai arzãtoare sãrutãri ale zeului,rãmânea întunecatã ºi de nepãtruns, pãstrându-ºi sub crengi rãcorea ºiumbra nopþii.

La tot pasul, prin pãdurea aceea, domneau paragina, calmul,tristeþea blândã a zeului îndrãgostit.

Treptele de marmurã, frontoanele, coloanele templului Dafneei,ridicat în timpul Diadohilor, începurã sã strãluceascã cu albeaþa lororbitoare printre chiparoºi. Iulian nu întâlnea însã niciun credincios.

276

Dmitri Merejkovski

Vãzu pânã la urmã un copil de vreo zece ani, mergând pe opotecã nãpãditã de tufe de iasomie. Ochii negri ce-i scânteiau pe figurapalidã îi scoteau în mod ciudat în evideþã frumuseþea greceascã. Pãrulauriu cãdea în bucle moi pe gâtul fin, iar tâmplele îi erau strãbãtute înzigzag de venele albãstrii, ca în petalele strãvezii ale unei flori crescutela umbrã.

– Bãiete, nu ºtii cumva unde sunt sacrificatorii ºi oamenii? îlîntrebã Iulian.

Copilul nu-i rãspunse, ca ºi cum nu i-ar fi auzit întrebarea.– Ascultã, bãieþaºule, nu poþi sã mã duci pânã la sacrificatorul

zeului Apollo?Bãiatul îºi scuturã capul, zâmbind.– De ce nu vrei sã-mi rãspunzi?Copilul cel frumos îºi puse atunci un deget pe buze, apoi pe

ambele urechi ºi, fãrã a mai zâmbi de astã-datã, îºi scuturã cu seriozitatecapul.

Iulian cãzu pe gânduri.„Se vede cã e surdo-mut din naºtere”.Copilul îl privea pe furiº pe împãrat.– Semn rãu! îºi ºopti Iulian.Simþi un fel de teamã în liniºtea ºi penumbra pãdurii pãrãsite, în

tovãrãºia acelui copil surdo-mut, frumos ca un zeu ºi care nu-l slãbeanicio clipã din ochi. Îi arãtã pânã la urmã împãratului pe un bãtrânîmbrãcat cu o tunicã murdarã ºi peticitã, dupã care Iulian îºi dãdu imediatseama cã era un sacrificator. Vlãguit de ani ºi ºovãind ca un beþiv,omul râdea ºi mergea mormãind. Avea nasul roºu ºi o chelie ce seîntindea pe toatã suprafaþa superioarã a capului, înconjuratã de cârlionþimãrunþi ca cei de pe blana unui miel ºi atât de uºori, atât de moi, încâtse ridicau în jurul craniului. Ochii miopi ºi plângãcioºi aveau o expresiede bunãvoinþã copilãreascã. Þinea un coº de nuiele destul de mare.

– Sacrificatorul lui Apollo? întrebã Iulian.– Eu sunt. Mã cheamã Gorgius. Ce doreºti, om bun?– N-ai putea sã-mi arãþi unde este marele sacrificator al acestui

templu ºi unde sunt credincioºii?

277

Moartea zeilor

Gorgius nu rãspunse la început ºi-ºi puse jos coºul. Se scãrpinãapoi pe þeasta chealã, îºi puse mâinile la ºold, îºi înclinã capul ºi clipi,nu fãrã maliþie, din ochiul stâng.

– De ce n-aº fi eu marele sacrificator al lui Apollo? întrebã. ªide care credincioºi vorbeºti, fiule? Sã te apere zeii olimpieni!

Rãspândea în juru-i un miros puternic de vin. Iulian se pregãteasã-i adreseze acestui sacrificator, care i se pãrea indecent, o asprãdojanã.

– Se vede cã eºti beat, bãtrâne...Gorgius se tulburã ºi se scãrpinã mai departe la ceafã.– Beat? Nu tocmai. Dar am dat pe gât cinci cupe, în chip de

panegiric. ªi-apoi, beau mai mult de supãrare, decât de bucurie. Da,fiule. Sã te apere Olimpienii! Cine eºti tu? Dupã straie, ai fi un filosofrãtãcitor, sau un profesor la o ºcoalã din Antiohia?

Împãratul zâmbi ºi dãdu aprobator din cap. Voia sã-l facã pesacrificator sã vorbeascã.

– Ai ghicit. Sunt profesor.– Creºtin?– Nu; elenist.– A, bine!... Oricum, sunt destui din ceilalþi, care se vânturã pe

aici... pãgâni...– Tot nu mi-ai rãspuns, unde sunt oamenii? S-au trimis multe

victime din Antiohia? S-a pregãtit corul?– Victime? Nici vorbã! spuse bãtrânul râzând ºi împleticindu-se

atât de tare, încât fu cât pe ce sã cadã. N-am mai vãzut demult aºaceva, frate...! De la Constantin...

Gorgius fãcu un gest de deznãdejde ºi fluierã.– S-a terminat!... Pffft! Oamenii i-au uitat pe zei! Ducem lipsã

nu numai de victime, dar pânã ºi de o mânã de fãinã, ca sã coacem oplãcintã pentru zeu; niciun grãunte de tãmâie, nicio picãturã de uleipentru lãmpi...! Nu ne mai rãmâne decât sã ne culcãm ºi sã murim!...Aºa, fiule! Sã te apere Olimpienii...! Cãlugãrii ne-au luat tot!... ªi sebat... Se-neacã în grãsime... S-a stins cântecul nostru!... Rele vremuri!...

278

Dmitri Merejkovski

ªi mai zici sã nu beau? Nu se poate sã nu bei, când dã supãrarea pestetine. Fãrã bãuturã, m-aº fi spânzurat demult...

– N-a venit nimeni din Antiohia pentru sãrbãtoarea aceasta mare?întrebã Iulian.

– Nimeni, în afarã de tine, fiule. Eu sunt sacrificatorul, iar tu –poporul; vom oferi împreunã zeilor victima.

– Ziceai cã n-ai primit nicio victimã?Gorgius se frecã la ceafã.– N-am primit altele, dar o am pe-a mea. Ne-am abþinut amândoi

trei zile, Euforion ºi cu mine – îl arãtã pe surdo-mut –, pentru a punede-o parte banii necesari. Priveºte!

Dãdu de-o parte capacul coºului: o gâscã legatã la picioare îºistrecurã capul, gâgâind ºi cãutând sã scape.

– He! he! he! Asta nu-i o jertfã? întrebã mândru bãtrânul. Chiardacã nu e o gâscã tânãrã ºi grasã, este totuºi o pasãre sfântã!... Apolloar trebui sã fie mulþumit, în aceastã clipã. Zeii mor dupã gâºte!

– Locuieºti de mult în templul acesta? îl întrebã Iulian.– De vreo patruzeci de ani, poate mai mult...– E bãiatul tãu? întrebã împãratul arãtându-l pe Euforion,

care-i privea cu atenþie, ca ºi cum ar fi vrut sã ghiceascã despre ce eravorba.

– Nu; nu am nici pãrinþi, nici copii; Euforion mã ajutã la slujbelede sacrificii.

– Cine-i sunt pãrinþii?– Nu-i cunosc tatãl ºi mã-ndoiesc tare mult cã l-ar cunoaºte careva;

dar maicã-sa a fost marea sibilã Diotima, care a trãit multã vreme înacest templu. Nu vorbea ºi nu-ºi ridica vãlul faþã de bãrbaþi. Eraneprihãnitã ca o vestalã. Când a adus pe lume copilul acesta, ne-amminunat cu toþii ºi nu ºtiam ce sã credem... Dar un hierofant înþelept ºicentenar ne-a spus...

Cu un aer misterios, Gorgius îºi puse mâna la gurã ºi-i ºopti luiIulian la ureche, ca ºi cum s-ar fi temut sã nu-l audã copilul:

279

Moartea zeilor

– Hierofantul ne-a spus cã nu era copil de oameni, ci un zeucoborâse noaptea, lângã sibila care dormea în templu. Vezi cât e defrumos!

– Un surdo-mut, fiu al unui zeu! ºopti împãratul, mirat.– În vremuri ca ale noastre, dacã fiul unui zeu ºi al sibilei n-ar fi

surdo-mut, ar muri de supãrare, rãspunse Gorgius. Uitã-te cât este deslab ºi de palid!

– Cine ºtie? spuse Iulian, cu un zâmbet trist. Poate ai dreptate,bãtrâne. În zilele noastre, poate e mai bine pentru un profet sã fiesurdo-mut.

Copilul se apropie deodatã de Iulian ºi, privindu-l fix, îi luã mânaºi i-o sãrutã.

Iulian se înfiorã.– Fiule, spuse bãtrânul solemn, sã te ocroteascã olimpienii!

Trebuie sã fii un om bun. Copilul nu-i mângâie niciodatã pe cei rãi ºinelegiuiþi, iar de cãlugãri fuge ca de ciumã. Cred cã vede ºi înþelegemai multe decât noi doi la un loc, dar nu poate sã se exprime. L-amsurprins de multe ori, singur în templu, aºezat în faþa statuii lui Apolloºi privind-o cu bucurie, ca ºi cum ar fi stat de vorbã cu zeul.

Euforion se întunecã la faþã ºi plecã. Gorgias se lovi pe cap cumâna ºi spuse:

– Eu trãncãnesc cu tine ºi soarele e sus pe cer! Trebuie îndeplinitãjertfa. Vino!

– Aºteaptã, spuse împãratul. Voiam sã te mai întreb ceva. Aiauzit cã împãratul Iulian ar vrea sã repunã la loc de cinste cultul vechilorzei?

– Da, dar... ce mai poate sã facã, sãracul? Nu va reuºi. Þi-o spuneu: s-a terminat!

– Tu nu crezi în zei? obiectã Iulian. Ar putea oare Olimpienii sãne pãrãseascã astfel, pentru totdeauna?

Bãtrânul oftã ºi vorbi, cu capul plecat:– Fiule, eºti tânãr, chiar dacã lucesc fire albe în pãrul tãu întunecat

ºi þi s-a brãzdat fruntea. Dar pe vremea când aveam eu pãrul negru ºi

280

Dmitri Merejkovski

fetele tinere mã priveau cu bunãvoinþã, îmi amintesc cã am mers odatãcu o corabie nu departe de Tesalonic ºi am vãzut muntele Olimp. Poaleleºi mijlocul i se topeau în azur, iar culmea acoperitã de zãpadã pãreaagãþatã în vãzduh, dominând cerul ºi marea, inaccesibilã ºi aurie. Mãgândeam: „Iatã lãcaºul zeilor!” ªi eram emoþionat. Dar se mai afla peacelaºi vas un bãtrân zeflemitor, care spunea cã e epicurean. A arãtatmuntele Olimp ºi a spus: „Prieteni, s-au scurs mulþi ani de când drumeþiis-au cãþãrat pe Olimp. Au vãzut cã este un munte obiºnuit, la fel ca alþimunþi, ºi nu e nimic pe el, în afarã de zãpadã, gheaþã ºi bolovani”. Iarvorbele acestea mi-au pãtruns atât de adânc în inimã, încât mi le voiaminti toatã viaþa.

Împãratul zâmbi.– Bãtrâne, credinþa ta e copilãreascã. Dacã Olimpul nu existã,

de ce n-ar fi zeii mai sus, în împãrãþia Ideilor veºnice, în împãrãþialuminii din suflet?

Gorgius îºi plecã ºi mai mult capul.– Da, desigur! Dar... s-a sfârºit totuºi. Olimpul este pustiu.Iulian îl privi, mirat.– Vezi, urmã Gorgius, pãmântul produce numai oameni slabi ºi

cruzi. Zeii nu pot decât sã râdã de ei, chiar dacã se supãrã. Nu meritãosteneala sã-i distrugã. Vor pieri prin ei înºiºi, de boalã, desfrâu saulâncezealã. Zeii s-au plictisit ºi au plecat.

– ªi crezi cumva, Gorgius, cã speþa umanã va trebui sã piarã?Sacrificatorul dãdu din capul sãu pleºuv.– O!... Fiule, totul decade. Pãmântul îmbãtrâneºte. Râurile curg

mai încet, florile nu mai au, primãvara, parfum. Îmi povestea deunãziun pescar bãtrân cã nu se mai vede Etna de departe, ca pe vremuri.Vãzduhul s-a fãcut mai gros ºi mai întunecat. Soarele se stinge. Seapropie sfârºitul lumii...

– Spune-mi, Gorgius, îþi aminteºti de vremuri mai bune?Bãtrânul se însufleþi ºi-i lucirã ochii.– Când am venit aici, în primii ani ai domniei lui Constantin,

spuse el vesel, marile ceremonii în cinstea lui Apollo se oficiau în fiecare

281

Moartea zeilor

an. Câþi bãieþi tineri ºi câte fecioare veneau în pãdurea aceasta sfântã!ªi cum strãlucea luna, ce miresme rãspândeau chiparoºii, cum cântauprivighetorile! Când le înceta cântul, aerul fremãta de sãrutãrile înnoapte ºi de suspinele de dragoste, ca de bãtaia unor aripi nevãzute!Ah, ce vremuri bune erau...

Gorgius tãcu, trist ºi gânditor.În acea clipã ajunserã la ei, din spatele copacilor, sunetele unei

cântãri bisericeºti.– Ce-i asta? întrebã Iulian.– Cãlugãrii, rãspunse jertfitorul. Cãlugãrii care se roagã la un

galilean mort.– Cum asta? Un galilean, în pãdurea sfântã a lui Apollo?– Da, îl numesc „martirul Babilas”. Acum zece ani, fratele

împãratului Iulian, cezarul Gallus, a adus din Antiohia osemintele aceluiBabilas în pãdurea asta ºi i-a fãcut un sarcofag superb. De atunci, nuse mai înfãptuiesc profeþiile. Templul a fost spurcat, iar zeul a plecat.

– O, ce sacrilegiu! strigã împãratul, indignat.– În anul acela, sibila fecioarã Diotima a adus pe lume un bãiat

surdo-mut, ceea ce era un semn rãu. Un singur izvor nu a secat; senumeºte Lacrimile soarelui... acolo unde ºade acum copilul.

Iulian se întoarse. Copilul era aºezat în faþa stâncii acoperite cumuºchi, nemiºcat ºi strângând în palma deschisã picãturile care cãdeau,una câte una. Umbrele se miºcau, iar lui Iulian i se pãru cã vede douãaripi strãvezii fremãtând pe spatele copilului de o frumuseþe divinã.Era atât de palid, de trist, de fermecãtor, încât împãratul gândi:

„Trebuie sã fie Eros, micul zeu antic al dragostei, care suferã,tânjeºte, în veacul nostru de posomoralã galileanã. Culege ultimelelacrimi de dragoste, lacrimile vãrsate de zeu asupra Dafneei –frumuseþea dispãrutã!”.

Surdo-mutul ºedea nemiºcat ºi un fluture mare, negru, catifelat,îndoliat, i se aºezã pe cap. Nu-l vãzu ºi nici nu se miºcã. Ca o umbrãrãufãcãtoare, fluturele se tot agita, în timp ce lacrimile soarelui picurau,una câte una, în mâna lui Euforion iar cântãrile bisericeºti, jalnice,aducãtoare de deznãdejde, rãsunau din ce în ce mai tare.

282

Dmitri Merejkovski

Se auzirã deodatã voci din spatele chiparoºilor, certându-se:– Augustul e aici...– De ce s-o fi dus singur la Dafne?– Pãi cum? Doar azi e ziua marii sãrbãtori a lui Apollo! Uite-l

acolo! Iulian, de azi-dimineaþã te tot cãutãm!Erau sofiºtii greci, savanþii ºi retorii, tovarãºii obiºnuiþi ai împãratului,

cãrora li se adãugaserã neo-platonicianul Priscus din Epir, morocãnosulsceptic Iunius Mavricus, înþeleptul Sallustius Secundus ºi renumitul ora-tor Libanius. Iulian nu le acordã nici cea mai micã atenþie.

– Ce-i cu el? îl întrebã în ºoaptã Iunius pe Priscus.– Trebuie sã fie nemulþumit cã nu s-a fãcut nicio pregãtire pentru

sãrbãtoare! Nu am trimis nici mãcar o jertfã...Iulian i se adresã fostului retor creºtin Hekebolis, devenit mare

sacrificator al Astartei:– Du-te la capela de alãturi ºi transmite-le porunca mea

galileenilor care se roagã: sã vinã aici!Hekebolis se duse.Gorgias rãmãsese împietrit, cu capul în mâini, cu gura cãscatã ºi

ochii holbaþi. κi mai mângâia din când în când, cu un gest de hotãrâredisperatã, þeasta pleºuvã. I se pãrea cã se întrecuse cu bãutura ºi cãvedea în vis tot ce se petrecea. Dar când îºi aduse aminte de toate câtele spusese pretinsului profesor despre augustul Iulian ºi despre zei, îitrecu o sudoare rece pe frunte ºi i se muiarã picioarele, de spaimã.Cãzu în genunchi.

– Iertare, cezare! Uitã vorbele mele... n-am ºtiut...Unul dintre filosofi vru sã-l îndepãrteze pe bãtrân.– Pleacã de-aici, imbecilule! Ce cauþi aici?Iulian îl opri.– Nu-l jigni pe sacrificator! Ridicã-te, Gorgius! Iatã mâna mea.

Nu te teme de nimic. Cât timp voi fi în viaþã, nimeni nu-þi va facevreun rãu, nici þie, nici bãiatului tãu. Am venit amândoi pentru panegiric,îi iubim amândoi pe vechii zei... Hai sã fim fraþi ºi sã ne bucurãm, culuminã-n suflet, de sãrbãtoarea soarelui!

283

Moartea zeilor

Cântãrile sfinte încetaserã. Pe aleea cu chiparoºi apãrurã cãlugãri:palizi ºi speriaþi, diaconii ºi mai-marele lor, care nu avuseserã rãgazulsã-ºi scoatã veºmintele bisericeºti. Îi conducea Hekebolis. Protoiereul,un grãsan cu faþa roºie ºi lucioasã, mergea legãnat, rãsufla din greu,îºi ºtergea fruntea. Ajuns în faþa augustului, se plecã adânc ºi, atingândpãmântul cu un deget, rosti cu o voce de bas:

– Sã-i ierte augustul cel omenos pe nevrednicii sãi robi...Se aplecã încã mai tare ºi doi novici îl ajutarã cu îndemânare sã

se ridice. Unul dintre ei uitase sã punã jos cãdelniþa ºi fumul de tãmâiese împrãºtia în fuioare subþiri.

Vãzându-i pe cãlugãri, Euforion o luã la fugã.Iulian spuse:– Galileeni! Vã poruncesc sã scoateþi pânã mâine, din pãdurea

sfântã a lui Apollo, osemintele mortului vostru. Nu dorim sã folosimforþa împotriva voastrã; dar dacã nu ni se va împlini voia, vom ºti sãavem grijã noi înºine ca Helios sã fie dezbãrat de prezenþa nelegiuitã arãmãºiþelor galileene! Îmi voi trimite aici ostaºii, vor deshumaosemintele, le vor arde ºi vor arunca cenuºa în vânt. Acesta ne estevoia, cetãþeni!

Protoiereul tuºi ºi rosti, pânã la urmã, cu o voce umilã:– Prea milostive cezar, este fireºte foarte dureros pentru noi,

întrucât relicvele odihnesc de multã vreme într-un loc binecuvântatprin voinþa cezarului Gallus. Dar este o treabã ce depãºeºte putereanoastrã; suntem nevoiþi sã ne adresãm episcopului.

Un freamãt strãbãtu mulþimea. Un copil ascuns într-o tufã delauri cânta:

Vine mãcelarulCu cuþitul mare,Pe care-l ascuteScãrpinându-ºi barba,Barba lui cea neagrãBarba lui cea lungã,Barba lui de þap...

284

Dmitri Merejkovski

Se alese cu o palmã atât de zdravãnã, încât o luã la fugã, urlând.Protoiereul gândi cã se cuvenea sã apere relicvele; tuºi ºi începu:– Dacã-i place Înaltei Tale Înþelepciuni sã dai aceastã poruncã în

favoarea idolului...Se corectã repede:– A zeului elin Helios...Ochii împãratului se aprinserã de furie:– Idolul! îl întrerupse. Idolul, acesta e cuvântul vostru! Ce fel de

imbecili ne consideraþi, afirmând cã adorãm materia însãºi care-ireprezintã pe zeii noºtri: metal, piatrã sau lemn? Toþi predicatorii voºtrivor sã convingã lumea de acest lucru, pe noi ºi pe voi înºivã. Dar e ominciunã. Nu adorãm piatra seacã, metalul sau lemnul, ci sufletul,sufletul cel viu al frumuseþii, în modelele de cea mai purã frumuseþeumanã. Nu noi suntem idolatrii ci voi, voi care vã sfâºiaþi întruna cafiarele, pentru o iotã; voi care sãrutaþi oasele putrede ale criminalilorosândiþi pentru infracþiuni faþã de legile romane; voi care-l numiþi pefratricidul Constanþiu „cel veºnic” ºi „cel sfânt”!... A adora superbelesculpturi ale lui Fidias, care emanã frumuseþea ºi înþelepciuneaolimpianã, nu este oare mai rezonabil decât a te închina în faþa a douãgrinzi de lemn încruciºate, ce alcãtuiesc un ruºinos instrument detorturã? Trebuie oare sã roºim pentru voi, sã vã plângem, sau sã vãurâm? E culmea nebuniei ºi a ruºinii pentru patria noastrã, sã-i vadãpe urmaºii elenilor care-i citeau pe Platon ºi pe Homer, sã alerge – o,ticãloºie! – cãtre un trib dispreþuit, aproape exterminat de Vespasian ºiTitus, pentru a zeifica un mort!... ªi mai vreþi încã sã ne acuzaþi deidolatrie!

Preotul îºi mângâia imperturbabil cu mâna barba lungã ºi-l priveapieziº pe Iulian, ºtergându-ºi picãturile care-i apãreau pe fruntealuciosã.

Împãratul îi spuse atunci filosofului Priscus:– Prietene, cunoºti ceremoniile antice ale elinilor. Îndeplineºte

misterele din Delos, indispensabile pentru purificarea templului luiApollo! Zeul se va întoarce în lãcaºul sãu, vor reîncepe vechile profeþii,de îndatã ce va fi ridicatã piatra care închide izvorul de la Castalia.

285

Moartea zeilor

Preotul încheie discuþia cu o plecãciune adâncã ºi plinã de aceeaºismerenie, în care se simþea o tenacitate de neînvins.

– Fie-þi voia împlinitã, atotputernice august! Noi suntem copiii,iar tu, tatãl. Scrie în Scripturã: „Fiecare suflet trebuie sã se supunãputerilor cârmuitoare. Dar nu existã putere mai presus de cea a luiDumnezeu!”.

– O, ipocriþilor! strigã împãratul. Cunosc supuºenia ºi smereniavoastrã. Rãsculaþi-vã odatã împotriva mea ºi, mãcar, luptaþi ca oamenii!Umilinþa voastrã este limba ºarpelui, sclavilor! Îi muºcaþi pe cei în faþacãrora vã plecaþi. Stãpânul vostru –Nazarineanul vã judecase cudreptate, spunând despre voi: „Nenorocire vouã, farisei fãþarnici, caresemãnaþi cu niºte morminte vãruite, ce par superbe pe dinafarã, iarînãuntru sunt pline de oase de morþi ºi de murdãrie!...”. Într-adevãr, aþiumplut lumea cu aceste morminte! Vã puneþi în genunchi în faþaacestor oase ºi aºteptaþi salvarea de la ele! Vã hrãniþi, asemeneaviermilor, din putregaiuri. Aceasta sã vã fi învãþat oare Hristos? V-aporuncit sã-i urâþi pe taþii voºtri, pe cei pe care-i numiþi eretici, pentrucã nu cred ca voi? Sã rostesc cu gura mea vorbele Galileanului:„Nenorocire vouã, farisei fãþarnici! ªerpilor, cum veþi scãpa oare deosânda iadului?”.

Iulian se întoarse cu gând sã plece, când se desprinserã dinmulþime un bãtrânel ºi o bãtrânicã, care se înclinarã la picioarele sale.Îmbrãcaþi în veºminte sãrace, dar curate, semãnau uimitor unul cu altulºi-i aminteau pe Filemon ºi Baucis.

– Apãrã-ne, înþelepte cezar! murmurã bãtrânul. Avem o cãsuþãlângã Antiohia, la poalele Taurusului. Am trãit în ea douãzeci de ani.ªi au venit în ultimul timp decurionii...

Bãtrânul îºi împreunã mâinile într-un gest de deznãdejde;imitându-ºi soþul, bãtrâna fãcu acelaºi lucru.

– Au venit decurionii ºi ne-au spus: „casa aceasta nu vã aparþine”.„Cum? Fie Domnul cu voi! De douãzeci de ani este a noastrã.” „O fi!Dar nu aþi avut dreptul. Pãmântul aparþine templului zeului Esculap,iar casa voastrã e construitã cu pietrele de la templu. Trebuie sã se

286

Dmitri Merejkovski

întoarcã înapoi, la Esculap.” Ce vrea sã însemne aceasta? ... Fie-þi milã,atotputernice august!”

Bãtrânii rãmãseserã îngenuncheaþi în faþa lui, curaþi ºi drãguþica niºte copii, ºi-i sãrutau plângând picioarele.

Iulian zãri o cruce de chihlimbar la gâtul femeii.– Sunteþi creºtini? întrebã, întunecându-se la faþã.– Da.– Aº vrea sã vã îndeplinesc rugãmintea... Dar ce sã fac? Pãmântul

aparþine zeului! Totuºi, voi face sã vi se plãteascã bunul.– Nu, nu! strigau bãtrânii. Suntem obiºnuiþi aici. Nu cerem bani.

Totul ne aparþine, acolo; cunoaºtem fiecare fir de iarbã.– Totul e al nostru, acolo, repetã bãtrâna, ca un ecou.

Viþa-de-vie, gãinile, vaca, mãslinii, porcii, totul e al nostru. Pânã ºitreapta pe care, de douãzeci de ani, ne-am încãlzit la soare în fiecare ziîn amurg, unul lângã altul, oasele noastre bãtrâne...

Fãrã sã-i mai asculte, împãratul se întoarse cãtre mulþimeaînfricoºatã.

– În ultimul timp, galileenii mã copleºeau cu cereri pentruredobândirea pãmânturilor ce aparþineau bisericilor. Valentinienii dinEdesa, de pildã, îi acuzau pe arieni cã le luaserã proprietãþile. Pentru atranºa neînþelegerea, am dat o parte din aceste pãmânturi rãzboincilormei gali, iar cealaltã parte – Tezaurului. Sunt hotãrât sã fac acelaºilucru, în viitor. Vã întrebaþi – cu ce drept? Dar nu spuneþi voi înºivã cã„îi e mai lesne unei cãmile sã treacã prin urechile acului, decât unuibogat sã intre în Împãrãþia lui Dumnezeu”? Sunt hotãrât sã vã ajut sãîndepliniþi aceastã poruncã grea. Voi lãudaþi sãrãcia, galileeni; atunci,de ce cârtiþi împotriva mea? Luându-vã un bun pe care l-aþi rãpit de lafraþii voºtri eretici sau de la templele olimpiene, nu fac decât sã vã punpe drumul cel drept al sãrãciei mântuitoare, care vã duce direct înîmpãrãþia cerurilor!

Un zâmbet rãutãcios îi strâmbã buza.– Suntem jigniþi pe nedrept! se plângeau bãtrânii.– Ei bine, înduraþi jignirea! rãspunse Iulian. Trebuie sã vã bucuraþi

287

Moartea zeilor

de persecuþii, aºa cum v-a învãþat Nazarineanul. Ce însemneazãsuferinþele, în comparaþie cu fericirea veºnicã?

Bãtrânul nu era pregãtit pentru aceastã judecatã; se încurcã ºi sebâlbâi, într-o ultimã speranþã:

– Suntem robii tãi credincioºi, auguste! Fiul meu slujeºte ca ajutoral strategului, într-o fortãreaþã romanã depãrtatã, iar superiorii sãi suntmulþumiþi de el...

– Galilean ºi el? îl întrerupse Iulian.– Da... suspinã bãtrânul, speriindu-se îndatã de mãrturisirea sa.– Ai fãcut bine sã mã anunþi. Galilenii, duºmani declaraþi ai

augustului roman, vor trebui sã nu mai ocupe de-acum încolo funcþiiînalte în imperiu, mai cu seamã în armatã. Sunt mai de acord, ºi înaceastã privinþã, cu Învãþãtorul vostru, decât sunteþi voi. Este oare dreptca ucenicii lui Iisus sã facã dreptate dupã legile romane, când El aspus: „Nu judecaþi, ºi nu veþi fi judecaþi”, ºi creºtinii sã primeascã de lanoi spada pentru apãrarea imperiului, când Învãþãtorul lor le aminteºte:„Cel ce va trage spada, de spadã va pieri”, ºi încã: „Nu lupta împotrivarãului cu forþa”? Iatã de ce, gândindu-ne la izbãvirea sufletelorgalileenilor, le retragem justiþia romanã ºi spada romanã, pentru a puteasã pãtrundã mai lesne, fãrã apãrare, dezarmaþi, strãini faþã de tot ceeste pãmântean ºi frivol, în împãrãþia cerurilor!

Cu un râs lãuntric ºi mut, singurul care-i îndulcea ura, împãratulse îndreptã repede spre templul lui Apollo. Bãtrânii suspinau,întinzându-ºi braþele cãtre el:

– Cezare! Nu am ºtiut. Ia-ne casa, pãmântul, tot avutul; darfie-þi milã de fiul nostru!

Filosofii vrurã sã intre în templu; dar împãratul îi opri, cu ungest al mâinii:

– Singur am venit pentru serbare, singur voi oficia sacrificiul!– Hai sã intrãm! i se adresã lui Gorgiu. Închide uºile, ca sã nu

intre nimeni dintre cei neconsacraþi.Uºile furã închise în faþa amicilor filosofi.– Cei neconsacraþi? Ce pãrere aveþi? întrebã Garguillius, pe

288

Dmitri Merejkovski

gânduri.Libanius bombãnea în tãcere.Cu un aer misterios, Mavricus îi trase pe prieteni într-un colþ al

porticului ºi le ºopti ceva, atingându-ºi fruntea cu degetul.– Înþelegeþi?Rãmaserã cu toþii uimiþi.– Este oare cu putinþã?Mavricus începu sã numere:– În primul rând, faþa palidã, privirea arzãtoare, pãrul în

dezordine, paºii inegali, vorbirea incoerentã. În al doilea rând, duritateaºi nervozitatea excesivã. În al treilea rând, acest rãzboi stupid împotrivaperºilor! Pe Pallas! E nebunie vãditã!

Stând deoparte, Sallustius urmãrea conciliabulul cu un zâmbetamar.

În interiorul templului, Iulian îl întâlni pe Euforion. Copilul sebucurã vãzându-l ºi, în timpul slujbei, îºi adânci de mai multe ori privireaîn ochii împãratului, ca ºi cum între ei ar fi existat o tainã comunã.

Sub lumina soarelui, statuia lui Apollo se înãlþa în mijlocultemplului, cu trupul ei de fildeº, draperiile de aur – ca cele ale statuiilui Zeus de Fidias, de la Olimp. Uºor aplecat, zeul picura nectarul dincupa sa pe Pãmântul-Mamã,rugându-l sã i-o redea pe Dafne.

Un nor uºor trecu pe deasupra templului, umbrele fremãtarã pefildeºul aurit de timp ºi lui Iulian i se pãru cã zeul se apleca mai mult,cu un zâmbet binevoitor, pentru a primi ofranda adoratorilor sãi:sacrificatorul cel nãtâng, împãratul renegat ºi copilul surdo-mut alsibilei.

„Iatã rãsplata mea – gândea Iulian. Nu doresc altã glorie, Apollo. Îþimulþumesc pentru blestemul mulþimii ºi favoarea pe care i-o dãruieºti,fãcându-mã sã trãiesc ºi sã mor singur, ca tine! Acolo unde se roagãnorodul, nu existã niciun zeu! Tu te afli aici, în acest sanctuar profanat. O,zeule batjocorit de oameni, eºti acum mai frumos ca odinioarã, când eraiadorat! În ziua pe care mi-au hotãrât-o Parcele lasã-mã sã mã nasc cu tine,o, strãlucitule! Lasã-mã sã mor în tine, Soare, aºa cum pe altarul focului

289

Moartea zeilor

ultimului sacrificiu moare ultima jertfã, în strãlucirea ta!”Astfel se ruga împãratul, în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji

ºi, asemenea unor cãdeau una câte una picãturile de sânge ale victimei,pe tãciunii arºi pe jumãtate.

290

Dmitri Merejkovski

XIII

O beznã deasã învãluia din toate pãrþile pãdurea Dafneei. Vântulfierbinte alunga norii. Niciun strop de ploaie nu cãdea pe pãmântulcrãpat de uscãciune. Dafinii îºi scuturau crengile negre, înãlþate la cer.Strãjuind aleile, uriaºii chiparoºi foºneau cu sunete ce semãnau cufreamãtul unei adunãri de bãtrâni mânioºi.

Doi inºi se strecurau cu prudenþã prin întuneric, îndreptându-secãtre templul lui Apollo. Cel mãrunt, care avea ochii verzi ca de pisicã,vedea foarte bine în noapte ºi-l ducea de mânã pe cel înalt.

– Vai, vai, nepoate! Ne vom frânge gâtul într-o groapã!– Nu e nicio groapã pe-aici! De ce þi-e fricã? De când ai trecut la

noua religie, te-ai fãcut ca o babã!– O babã!... Pe vremea când mã duceam la vânãtoare de urºi,

nu-mi tresãrea inima nici mãcar cu o bãtaie în plus. Dar aici... nu maie acelaºi lucru!... Vom atârna, unul lângã altul, în aceeaºi spânzurãtoare,nepoate!

– Hai, taci din gurã, prostule!Cel mãrunt îl trase mai departe pe cel mare, care purta pe spate

o legãturã uriaºã de paie ºi un târnãcop.Ajunserã la uºa din spate a templului.– Aici e; dã cu târnãcopul! ºopti cel mic, cãutând cu mâinile

crãpãturile din piatrã. ªi dupã aia, vei tãia grinzile de lemn cuferãstrãul...

Vântul acoperea zgomotul loviturilor de târnãcop. Se auzideodatã un þipãt ce semãna cu scâncetul unui copil bolnav. Cel maretremurã din toate încheieturile.

291

Moartea zeilor

– Ce-i asta?– Duhul rãu! strigã cel mãrunt, holbându-ºi de spaimã ochii verzi

ºi agãþându-se de hainele celuilalt. Sã nu mã pãrãseºti, unchiule!– A fost o bufniþã!... Poate sã se laude cã ne-a speriat!Alungatã din cuibul ei, uriaºa pasãre de noapte îºi luã zborul, cu

un scâncet gros.– Hai s-o lãsãm pe-asta, spuse cel mare. Nu se va aprinde.– De ce? Lemnul e putred, uscat la soare, ros de carii... Îi ajunge

o scânteie. Hai, dã-i înainte!Cel mãrunt îl împinse nerãbdãtor pe cel mare.– Bagã acum paie în gaurã... Mai multe, mai multe! Întru mãrirea

Tatãlui, a Fiului ºi a Sfântului Duh!– Ce te tot vânzoleºti ca un þipar? îi spuse cel mare, supãrat.

Ce-i de râs?– He! he! he! Pãi cum? Se bucurã îngerii în cer, în clipa asta!...

Aminteºte-þi numai, unchiule: dacã suntem prinºi, sã nu renegi! Vomaprinde un focºor pe cinse!... Uite, ia amnarul!

– Du-te la naiba! rãspunse celãlalt. N-o sã mã ispiteºti tu pe mine,ºarpe blestemat! Pfui! Aprinde tu!

– Aha, dai înapoi...Fremãtând de furie, cel mãrunt se agãþã de barba roºcatã a celui

mare.– Voi fi primul care sã te denunþ! Mã vor crede...– Hai, drãcuºorule, lasã-mã-n pace! Dã-mi amnarul... Trebuie

sã terminãm.Scânteile se iscarã. Pentru mai multã comoditate, cel mãrunt se

culcã pe burtã, luând astfel ºi mai mult înfãþiºarea de ºarpe.Limbile de foc cuprinserã paiele muiate în smoalã; fumul se

ridicã în smocuri. O flacãrã mare izbucni ºi luminã cu reflexe purpuriifaþa speriatã a uriaºului Aragaris ºi botul de maimuþã rãutãcioasã amicului sirian Strombix, care semãna în acea clipã cu un demon, bãteadin palme, þopãia, râdea, ca un om beat sau nebun.

292

Dmitri Merejkovski

– Vom distruge totul, în numele Tatãlui, al Fiului ºi al SfântuluiDuh! He! he! he! Un focºor pe cinste, unchiule!

În râsul sãu plin de voluptate rãsuna eterna sãlbãticie a norodului,bucuria de a distruge.

Aragaris arãtã în noapte ºi ºopti:– Auzi?Pãdurea era pustie; incendiatorii credeau însã cã, în urletele

vântului ºi foºnetul chiparoºilor, desluºeau voci. Aragaris o luã la fugã.– Unchiule, ia-mã ºi pe mine, pe umeri! Ai picioare lungi. Dacã

mã prind, arunc toatã vina pe tine.Aragaris se opri. Strombix sãri ca o veveriþã pe umerii sarmatului

ºi fugirã amândoi. Micuþul sirian îºi înfipse genunchii în coastatovarãºului ºi se prinse cu braþele de gâtul sãu, pentru a nu cãdea. Înciuda fricii, râdea ºi striga de bucurie.

Incendiatorii ajunserã pe câmp. Printre nori lucea luna, în ultimulei pãtrar. Vântul ºuiera strident. Ghemuit pe umerii uriaºului, miculStrombix semãna cu un duh rãu cãþãrat pe victima sa. O spaimãsuperstiþioasã îl cuprinsese pe Aragaris: i se pãrea cã diavolul se aºezasepe spinarea sa sub forma unei pisici mari ºi-i zgâria faþa, râzând ºiîmpingându-l cãtre o prãpastie. Uriaºul þopãia cât putea de tare, pentrua se uºura de povara sa. I se fãcu pãrul mãciucã pe cap ºi urlã despaimã.

Profilându-se pe orizontul palid cu dubla lor siluetã neagrã,alergau pe câmpia moartã, printre tufiºurile prãfoase, aplecate spreþãrâna arsã ºi asprã.

** *

Într-o încãpere a palatului din Antiohia, Iulian avea în acest timpo tainicã discuþie cu prefectul din Orient, Sallustius Secundus.

– De unde vom lua, mult-iubite cezar, pâinea necesarã pentru oasemenea armatã?

293

Moartea zeilor

– Mi-am trimis oamenii în Sicilia, în Egipt, în Apulia, peste totunde s-a fãcut o recoltã bogatã! rãspunse împãratul. Þi-o spun, va fipâine destulã.

– ªi banii? întrebã Sallustius. N-ar fi mai bine sã se amâne aceastãcampanie pentru anul viitor? Sã aºteptãm puþin?

Iulian bãtea încãperea cu paºi mari; se opri deodatã în faþa bã-trânului:

– Sã mai aºteptãm! strigã el, mânios. Parcã v-aþi fi înþeles cu toþiisã-mi repetaþi acelaºi lucru!... Sã aºteptãm! Ca ºi cum aº putea s-o fac,acum! Sã cumpãnim, sã ºovãim! Oare galileenii aºteaptã?Înþelege-mã, bãtrâne, trebuie sã fac imposibilul; trebuie sã mã întorcdin Persia biruitor ºi cumplit... sau sã nu mã mai întorc deloc. Nu maiexistã posibilitate de împãcare, o cale de mijloc! Ce-mi tot vorbiþi deraþiune? Crezi cã Alexandru Macedon a învins lumea cu raþiunea?Tânãrul acela imberb care s-a dus sã lupte, cu o mânã de oameni,împotriva stãpânitorilor Asiei, nu apare drept un nebun în faþa unoroameni rezonabili ca tine? Cine anume i-a adus izbânda?

– Nu ºtiu, rãspunse evaziv prefectul, zâmbind. Cred cã valoareaeroului însuºi...

– Nu! strigã Iulian. Au fost zeii. Pricepi, Sallustius, zeii olimpieniîmi pot acorda acelaºi har! ªi încã mai mare, dacã vor! Am început cuGalia, voi termina cu India. Voi strãbate universul, de la rãsãrit laapus, asemenea marelui macedonean, asemenea zeului Dionyssos. Vomvedea atunci ce vor spune galileenii; vom vedea dacã-ºi vor mai batejoc de spada împãratului roman, aºa cum îºi bat joc de veºmintele salesimple de filosof, atunci când se va întoarce triumfãtor din Asia.

În ochi îi sclipeau luciri de nebunie, iar Sallustius, care voia sãridice o obiecþie, tãcu. Când Iulian îºi reluã mersul în încãpere, prefectuldãdu din cap ºi o milã adâncã îi luci în privirea înþeleaptã.

– Armata trebuie sã fie pregãtitã de plecare, urmã Iulian. Aºavreau eu, mã-nþelegi? Nu admit scãpãri, nici întârzieri! Avem treizecide mii de oameni. Regele armean Arsace a promis cã ne va ajuta.Existã pâine. Ce mai trebuie în plus? Trebuie sã ºtiu cã pot sã pornesc,

294

Dmitri Merejkovski

în orice clipã, împotriva perºilor. De acest lucru depinde nu numaigloria mea, ci ºi salvarea Imperiului roman ºi victoria zeilor asupragalileenilor!

Fereastra mare era deschisã. Pãtrunzând în încãpere, vântul caldagita cele trei limbi de foc ale lampadarului. O stea cãzãtoare despicãalbastrul întunecat, strãluci ºi se stinse. Iulian se înfiorã; era un nousemn rãu.

Se auzirã glasuri în spatele uºii, apoi bãtãi în uºã.– Cine-i acolo? Intraþi! spuse împãratul.Erau prietenii sãi filosofi. Libanius mergea în fruntea lor ºi pãrea

mai emfatic, mai posomorât ca de obicei.– Ce doriþi? întrebã Iulian, cu rãcealã.Libanius se lãsã în genunchi, pãstrându-ºi aerul arogant.– Lasã-mã sã plec, auguste! Nu mai pot trãi la Curtea ta. Am

ajuns la capãtul rãbdãrii. Îndur în fiecare zi jigniri nemaiauzite...Vorbi îndelung de darurile, de recompensele, de banii care-i

erau rãpiþi; despre lipsa de recunoºtinþã, despre serviciile sale, despresuperbele cuvântãri prin care-l glorificase pe cezarul roman.

Fãrã sã-l asculte, Iulian îl privea însã, plictisit ºi dezgustat, perenumitul orator ºi gândea:

„Sã fie oare acelaºi Libanius ale cãrui discursuri le admiramatât de mult, în tinereþe? Câtã josnicie! Câtã vanitate!

Apoi, toþi filosofii se puserã sã vorbeascã în acelaºi timp. Secertau, þipau, se acuzau reciproc de nelegiuiri, de desfrâu, de corupþie,dând glas celor mai stupide învinuiri. Era o ruºinoasã luptã, nu întresavanþi, ci între niºte paraziþi îmbuibaþi, aflaþi pe punctul de a se sfârtecaunii pe alþii, din orgoliu, mânie sau plictisealã.

Împãratul pronunþã încet, în cele din urmã, un cuvânt care-ireaduse în simþiri:

– Maeºtrilor!Tãcurã cu toþii, ca un stol speriat de coþofane guralive.– Maeºtrilor! repetã Iulian cu o ironie amarã, v-am ascultat destul!

Permiteþi-mi sã vã povestesc o fabulã. Un rege egiptean avea niºte

295

Moartea zeilor

maimuþe dresate, învãþate sã execute un dans rãzboinic. Li se puneacâte o cascã ºi o mascã, li se ascundeau cozile sub purpura imperialã,astfel încât în timpul dansului, anevoie se putea crede cã nu sunt oameni.Spectacolul plãcu multã vreme. Dar o datã, îi veni gândul unuia dinspectatori sã arunce pe scenã un pumn de alune! Ce credeþi cã seîntâmplã?... Actorii îºi rupserã purpura ºi mãºtile, îºi scoaserã cozile laivealã, se puserã în patru labe ºi se apucarã sã se muºte unii pe alþii. Eucunosc oameni care executã în acelaºi fel dansul epiric al înþelepciunii,cu o demnitate care þine pânã la prima pomanã. Dar e de-ajuns sãarunci o mânã de favoruri, ºi înþelepþii se schimbã în maimuþe, scheaunãºi se muºcã între ei! Cum v-a plãcut fabula mea, maeºtrilor?

Sallustius îl luã deodatã de mânã pe împãrat ºi-i arãtã fereastradeschisã.

Pe întunecatele unduiri ale norilor se întindea, încet, agitatã devântul puternic, o luminã purpurie.

– Foc! foc! strigarã toþi cei de faþã.– E dincolo de râu! presupuneau unii.– Ba nu, e la Garandama, afirmau alþii.– Nu, nu! La Gesireh, la evrei...– Nu e nici la Gesireh, nici la Garandama! strigã unul, cu

nestãvilita bucurie care cuprinde mulþimea, la vederea unui incendiu.Este pãdurea Dafneei!

– Templul lui Apollo! ºopti împãratul ºi-i nãvãli tot sângele îninimã. Galileenii! urlã el ca un nebun ºi se repezi la uºã, apoi pe scãri.Sclavi!... Repede!... Calul meu ºi cincizeci de legionari!

În câteva clipe, se pregãti totul. Se aduse în curte un armãsarnegru primejdios, fremãtând din tot trupul ºi holbându-ºi ochii injectaþide sânge.

Iulian strãbãtu în galop strãzile Antiohiei, urmat de cei cincizecide legionari. Înspãimântatã, mulþimea se împrãºtie în faþa lor. Cinevafu cãlcat sub copite, altul fu înãbuºit; strigãtele erau acoperite detropãitul copitelor ºi zãngãnitul armelor. Ieºirã pe câmp. Goananebuneascã þinu mai mult de douã ceasuri; trei legionari cãzurã, cucaii lor zdrobiþi de obosealã.

296

Dmitri Merejkovski

Lumina devenea tot mai puternicã; se simþea mirosul de fum;câmpul ºi tufiºurile prãfoase aveau reflexe sângerii. Curioºii alergaudin toate pãrþile, asemenea unor fluturi cãtre flacãrã. Iulian observãpe faþa lor bucuria, ca ºi cum ar fi alergat cu toþii la o serbare.

Limbile de foc se arãtarã pânã la urmã, strãlucind în norii groºide fum, deasupra marginii dantelate ºi negre a pãdurii Dafneei.

Împãratul intrã în incinta sacrã, unde mulþimea urla. Mulþiglumeau ºi râdeau.

Aleile liniºtite, pãrãsite de atâþia ani de toatã lumea, erau plinede oameni. Norodul profana pãdurea, rupea crengile bãtrânilor dafini,tulbura izvoarele, cãlca în picioare delicatele flori adormite. Dându-ºiduhul, narcisele ºi crinii se apãrau doar cu prospeþimea lor înmiresmatã,împotriva cãldurii sufocante a focului ºi a rãsuflãrii norodului.

– O minune a lui Dumnezeu! ºoptea mulþimea veselã.– Am vãzut cu ochii mei cum a cãzut din cer trãznetul ºi a aprins

acoperiºul!– Ba nu, minþi!... s-a despicat pãmântul înãuntrul templului ºi a

scuipat flãcãri, chiar pe idol!– Zãu aºa!... Dupã îngrozitoarea poruncã de a se scoate

moaºtele!... Credeam cã nu se vor isca necazuri!... Poftim! Uite-þitemplul lui Apollo ºi prezicerile tale despre izvorul sfânt! Bine-au ajuns!

Iulian zãri în mulþime o femeie dezbrãcatã pe jumãtate, ca ºicum s-ar fi dat atunci jos din pat; admira focul cu un zâmbet prostesc,legãnând în braþe un copil care sugea la sân. Lacrimile mai licãreauîncã pe genele copilului nevinovat, dar el se liniºtea sugând cu poftã lasânul pe care-ºi þinea o mânã, în timp ce ºi-o întindea pe cealaltã cãtrefoc, vrând parcã sã atingã o jucãrie.

Împãratul îºi opri calul: nu se putea merge mai departe, din pricinacãldurii. Legionarii îi aºteptau poruncile. Iulian îºi dãdu seama cãtemplul era pierdut. Clãdirea era în întregime în flãcãri, alcãtuind unrug imens: pereþii, grinzile, lemnãria sculptatã se prãbuºeau cu zgomot,iar scânteile urcau în vârtejuri cãtre cerul care cobora întruna, sângeriuºi ameninþãtor. Flãcãrile atingeau norii, se zbãteau împotriva puterii

297

Moartea zeilor

vântului ºi foºneau ca un vãl greu. Frunzele dafinilor se rãsuceau ºi sechirceau din pricina arºiþei, ca ºi cum ar fi suferit. Chiparoºii seaprindeau la vârfuri asemenea unor torþe uriaºe, iar fumul lor albsemãna cu cel al unor jertfe. Rãºina picura în stropi deºi, ca ºi cumarborii centenari, de vârsta templului, l-ar fi plâns pe zeu, cu lacrimide aur. Cu privirea rãtãcitã, Iulian urmãrea incendiul. Vru sã dea oporuncã legionarilor; îºi scose sabia din teacã, îºi cabrã calul, dar nuputu sã dea glas, cu dinþii strânºi, decât furiei neputincioase.

– O, mizerabilii!... Mizerabilii!Rãsunarã în depãrtare urletele mulþimii. Iulian îºi aminti cã, în

spatele templului, se afla intrarea tezaurului ºi se gândi cã probabilgalileenii se apucaserã sã jefuiascã bogãþiile zeului. Fãcu un semn ºi serepezi cãtre partea aceea, urmat de legionari.

Un cortegiu jalnic le opri înaintarea.Venite în grabã din satul Dafneei, niºte gãrzi romane duceau o

targã.– Ce-i asta? întrebã Iulian.– Galileenii l-au ucis cu pietre pe sacrificatorul Gorgius.– ªi tezaurul?– E neatins. Sacrificatorul s-a pus pe pragul uºii ºi a apãrat

intrarea. Nu ºi-a pãrãsit locul, pânã ce nu l-a doborât o piatrã la pãmânt.L-au omorât apoi pe copil. Dupã ce i-au cãlcat în picioare, norodulgalilean ar fi pãtruns în tezaur, dacã nu ajungeam noi la timp.

– Mai trãieºte?– Abia mai respirã.Împãratul sãri jos de pe cal. Targa fu aºezatã încet jos. Iulian se

apropie, se aplecã ºi ridicã cu atenþie un colþ al vechii hlamide asacrificatorului, care acoperea cele douã trupuri.

Bãtrânul era întins pe un pat de ramuri proaspete de dafin; aveaochii închiºi, iar pieptul i se ridica anevoie.

Iulian simþi un freamãt de milã în inimã, la vederea nasului roºual bãtrânului care, cu câteva zile în urmã, i se pãruse atât de indecentºi-ºi aminti de gâsca cea slãbuþã din coºul de rãchitã, care fusese ul-

298

Dmitri Merejkovski

tima jertfã pentru Apollo. Pe pãrul alb ca zãpada, picãturile de sângeieºeau în evidenþã asemenea unor fructe roºii, iar frunzele de laur seînlãnþuiserã ca o cununã pe capul sacrificatorului.

Alãturi de el zãcea trupul micuþ al lui Euforion, cu faþa palidã cepãrea încã mai frumoasã, cu pãrul bãlai stropit cu sânge. Þinându-ºiobrazul proptit de mânã, pãrea sã doarmã. Iulian gândi:

„Astfel trebuie sã arate Eros, copilul zeiþei dragostei, ucis depietrele galileenilor...”.

ªi cu adâncã veneraþie, împãratul roman se puse în genunchi înfaþa martirilor zeilor olimpieni. În ciuda faptului cã pierduse templulºi cã norodul se bucura de o izbândã stupidã, Iulian simþea, în aceastãmoarte, prezenþa zeului. Inima i se îmblânzi, i se topi pânã ºi ura ºi, cusmerite lacrimi, sãrutã mâna bãtrânului.

Muribundul îºi deschise ochii:– Unde-i copilul? întrebã încet.– Aici... lângã tine...Iulian puse uºor mâna lui Gorgius pe pãrul lui Euforion.– Trãieºte? întrebã Gorgius, mângâind pentru ultima oarã

cârlionþii copilului.Era atât de slãbit, încât nu putea sã-ºi îndrepte capul, iar Iulian

nu avu curajul sã-i dezvãluie adevãrul. Sacrificatorul îºi aþinti asupraîmpãratului privirea rugãtoare:

– Cezare... þi-l încredinþez... sã nu-l pãrãseºti...– Fii liniºtit; voi face tot ce voi putea, pentru micuþ...Astfel îl luã Iulian sub protecþie pe cel cãruia nici mãcar cezarul

roman nu-i mai putea face nici rãu, nici bine.Gorgius îºi þinea mai departe mâna pe capul lui Euforion.

Deodatã, se luminã la faþã; vru sã spunã ceva ºi bâlbâi niºte vorbe fãrãºir:

– Uite-i!... Uite-i!... Bucuraþi-vã!Privi înainte cu ochii larg deschiºi, suspinã, se opri la jumãtatea

suspinului ºi privirea i se stinse. Iulian închise ochii celui rãposat.Deodatã rãsunarã cântece de bucurie. Împãratul se întoarse ºi

vãzu desfãºurându-se, pe aleea de chiparoºi, o procesiune lungã, o

299

Moartea zeilor

mulþime mare de oameni, preoþi bãtrâni înveºmântaþi în mantii din stofãþesutã cu aur ºi nestemate, diaconi clãtinând cãdelniþe, cãlugãri în negrupurtând ramuri de palmier ºi, deasupra mulþimii, puse într-un carminunat, moaºtele sfântului Valerian, într-o raclã de argint pe care sereflectau flãcãrile. Erau moaºtele pe care porunca cezarului le alungade la Dafneea la Antiohia. Izgonirea se transformase într-un marºvictorios. Poporul cânta vechiul psalm al regelui David, în care-l slãveape Dumnezeul lui Israil: Norii ºi întunecimea îl împrejmuiesc!Dominând ºuierul vântului ºi zgomotul incendiului, cântecul de izbândãal galileenilor îºi lua zborul cãtre cerul luminat de flãcãri:

Norii ºi întunericul îl împrejmuiesc,În faþã-i merge focul nimicind vrãjmaºii.Precum ceara, munþii se topescÎn faþa chipului Domnului,Al Domnului lumii!Iulian pãli auzind îndrãzneala ºi bucuria ce rãsunau în ultimele

versuri:Sã tremure cei ce-i slujesc ºi se laudã cu idolii lorªi sã se plece toþi zeii în faþa Lui!Sãri atunci pe cal, îºi trase sabia din teacã ºi strigã:– Ostaºi! Urmaþi-mã!Vru sã se arunce în mijlocul mulþimii, sã împrãºtie acest norod

triumfãtor, sã rãstoarne racla ºi sã azvârle osemintele sfântului.Dar o mânã fermã apucã de cãpãstru calul împãratului.– Pleacã de-aici! strigã Iulian furios, ridicând sabia pentru a lovi.Braþul i se plecã în aceeaºi clipã. În faþa lui se afla bãtrânul cel

înþelept, cu chipul trist ºi liniºtit, Sallustius Secundus, care tocmai sosisedin Antiohia.

– Împãrate, nu-i lovi pe cei dezarmaþi! Revino-þi în fire!Iulian îºi puse sabia la loc, în teacã.Casca îi încingea capul, ca ºi cum ar fi fost înfierbântatã la foc.

ªi-o smulse ºi o aruncã la pãmânt, îºi ºterse picãturile mari de sudoarecare-i luceau pe frunte. Apoi înaintã singur, fãrã soldaþi, cu capuldescoperit, cãtre mulþimea pe care o opri cu un gest al mâinii.

300

Dmitri Merejkovski

– Locuitori ai Antiohiei – vorbi aproape liniºtit, stãpânindu-secu o supremã sforþare a voinþei – aflaþi: rãzvrãtiþii ºi incendiatoriitemplului lui Apollo vor fi pedepsiþi fãrã milã! Vã bateþi joc de bunãtateamea!... Augustul roman ar fi putut ºterge de pe faþa pãmântului oraºulvostru, astfel încât oamenii ar fi uitat cã a existat Antiohia cea Mare.Dar mã duc în campanie împotriva perºilor. Dacã zeii îmi îngãduie sãmã întorc victorios, nenorocire vouã, rãzvrãtiþilor!... Nenorocire þie,Nazarinene, fecior de dulgher!

κi îndreptã sabia deasupra mulþimii.I se pãru deodatã cã un glas ciudat îi spune:– Nazarineanul, feciorul dulgherului, îþi pregãteºte sicriul!Iulian se întoarse înfiorat; dar nu vãzu pe nimeni. Se frecã la

ochi cu mâna.– Ce-i asta?... O halucinaþie... bâigui.În acea clipã, din interiorul templului rãsunã un zgomot asurzitor:

o parte a acoperiºului se prãbuºi peste statuia lui Apollo. Idolul cãzude pe soclul sãu ºi cupa de aur pe care o þinuse în mânã rãsunã ca unplânset. Scânteile izbucnirã, într-un vârtej gros, cãtre cer. Stâlpulporticului se clãtinã, se plecã asemenea unui crin rupt pe propria-itulpinã ºi cãzu la pãmânt. Iulian crezu cã templul în flãcãri urma sã seprãbuºeascã ºi sã-l zdrobeascã.

Iar vechiul psalm al regelui David, slãvindu-l pe Dumnezeul luiIsrail, se înãlþã la cer, dominând zgomotul prãbuºirii idolului:

Sã tremure cei ce-i slujesc pe idoli ºi se laudã cu ei,ªi toþi zeii sã I se plece-n faþã!

301

Moartea zeilor

XIV

Iulian se îndeletnici toatã iarna cu pregãtirile pentru campaniaîmpotriva perºilor. La începutul primãverii, în 5 martie, plecã dinAntiohia cu o armatã de ºaizeci ºi cinci de mii de oameni. În munþizãpada se topea. În livezi, caiºii tineri ºi desfrunziþi se umpleau deflori albe-trandafirii, pe care soarele le fãcea strãvezii. Ostaºii se duceauveseli la luptã, ca la o sãrbãtoare.

ªantierele din Samos construiserã, din cedri uriaºi, stejari ºi braziaduºi din defileele Taurusului, o flotã de o mie douã sute de corãbii,care coborâserã pe Eufrat, pânã la oraºul Callinicum.

În marºuri forþate, Iulian se duse la Carrhe trecând prin Hieropolisºi merse de-a lungul Eufratului, pânã la frontiera sudicã a Persiei.Dinspre miazãnoapte, o altã armatã de treizeci de mii de oameni eratrimisã sub comanda comiþilor Procopiu ºi Sebastian.

Împreunã cu regele armean Arsace, trebuiau sã devastezeAnadiabena, Hiliocomul ºi, traversând Corduana, sã ajungã la armataprincipalã, pe malul Tigrului, la Ctesifon.

Împãratul prevãzuse totul; toate amãnuntele erau combinate ºiconcepute cu iscusinþã. Cei ce înþelegeau acest plan de campanie, seminunau, nu fãrã dreptate, de înþelepciunea, mãreþia ºi simplitatea sa.

La începutul lui aprilie ajunserã la Circesium, ultimul oraº ro-man, întãrit în mod remarcabil de Diocleþian, pe frontieraMesopotamiei, la confluenþa dintre Abora ºi Eufrat. Se alcãtui un podde vase, întrucât Iulian dãduse poruncã sã se treacã frontiera chiar îndimineaþa urmãtoare.

302

Dmitri Merejkovski

Seara târziu, când totul era pregãtit, se întoarse în cortul sãu,obosit, dar mulþumit; îºi aprinse lampa ºi vru sã se consacre lucrãriisale dragi, cãreia îi rezerva o parte din noapte. Era o lucrare de filosofieînaltã: Împotriva creºtinilor. Scria printre picãturi, în sunetul trâmbiþelorde luptã, al cântecelor ostãºeºti ºi semnalelor grãnicereºti. Se bucurala gândul cã luptã împotriva Galileanului, cu toate mijloacele de carese putea folosi: pe câmpul de luptã ºi cu aceastã carte, cu spada ºi cuînþelepciunea elenã. Nu se despãrþea nicioatã de lucrãrile SfinþilorPãrinþi, de canoanele ecleziastice ºi de simbolurile sinoadelor. Pemarginile Noului Testament, pe care-l studia cu o râvnã nu mai micãdecât pe Platon ºi Homer, adnotase cu propria sa mânã însemnãrisarcastice.

κi scoase armura plinã de praf, se aºezã la masã ºi-ºi muiecondeiul în cãlimarã, pregãtindu-se sã scrie. Liniºtea îi fu însã tulburatã.Sosiserã doi curieri în tabãrã, unul venind din Italia, celãlalt – de laIerusalim. Veºtile nu erau nicidecum îmbucurãtoare. Un cutremur depãmânt distrusese frumosul oraº Nicomedia din Asia Micã. Prãbuºirisubterane îi îngroziserã pe locuitorii Constantinopolei. Prezicerilesibilelor interziceau trecerea graniþei romane, pânã într-un an.

Curierul de la Ierusalim aduse o scrisoare a demnitarului Alipiusdin Antiohia, cãruia Iulian îi încredinþase reconstruirea templului luiSolomon. Adoratorul Olimpului cu mulþimea sa de zei hotãrâse, printr-ociudatã contradicþie, sã refacã templul Zeului unic al lui Israil, distrusde romani, pentru a contrazice, în faþa lumii ºi a veacurilor, adevãrulprezicerii evanghelice: „Nu va mai rãmâne aici piatrã pe piatrã; totulse va nãrui” (Matei, XXIV, 2).

Evreii rãspunserã cu entuziasm la apelul lui Iulian ºi darurilecurserã din toate pãrþile. Planul construcþiei era mãreþ. Începurã deîndatã lucrãrile ºi Iulian încredinþã supravegherea lor prietenului sãu,învãþatul ºi nobilul comite Alipius al Antiohiei, fost locotenent alBretaniei.

– Ce s-a-ntâmplat? întrebã Iulian îngrijorat, observând, înaintede a rupe sigiliul scrisorii, faþa întunecatã a curierului.

303

Moartea zeilor

– O mare nenorocire, mult-iubite cezar!– Vorbeºte fãrã teamã.– Cât timp muncitorii au lucrat la ruine ºi au dãrâmat zidurile

vechi, totul a mers bine. Dar nici n-au început sã punã prima piatrã anoii clãdiri, cã au þâºnit din pãmânt flãcãri în formã de bulgãri de foc,au rãsturnat pietrele ºi i-au ars pe muncitori. A doua zi, la porunca luiAlipius, s-au reluat lucrãrile. Minunea s-a produs din nou. S-a produsºi a treia oarã, la fel. Creºtinii triumfã acum; elinii sunt înspãimântaþi ºiniciun muncitor nu mai vrea sã coboare în subsoluri. N-a mai rãmasnimic din clãdire, nici mãcar o piatrã! Totul e distrus!

– Taci din gurã, ticãlosule! Se vede cã ºi tu eºti galilean! strigãîmpãratul, ridicându-ºi mâna pentru a-l lovi pe cuierul îngenuncheat.Nu sunt decât minciuni! Bârfe! Cum de nu ºi-a ales Alipius un sol maideºtept?

Rupse sigiliul ºi desfãcu scrisoarea. Curierul spusese adevãrul;Alipius îi confirma spusele. Iulian nu putea sã-ºi creadã ochilor; citidin nou scrisoarea cu atenþie, apropiind-o de luminã: se înbujorã lafaþã de mânie ºi ruºine. Muºcându-ºi buzele pânã la sânge, mototolipapirusul ºi-l aruncã doctorului Oribazy, care era alãturi de el.

– Citeºte!... Tu, care nu crezi în minuni!... Ori poate comiteleAlipius a înnebunit... ori ... Nu! Nu se poate!

Tânãrul savant din Alexandria ridicã scrisoarea ºi o citi, cu calmulcu care fãcea orice lucru. κi fixã apoi asupra lui Iulian privirea limpedeºi inteligentã:

– Nu vãd niciun miracol, spuse. Savanþii au descris de multfenomenul acesta. În subsolurile vechilor monumente, închise ºi rãmasede secole fãrã aer, existã gaze dense ºi inflamabile. E de-ajuns sã coboriîn ele cu o torþã aprinsã, pentru a provoca o explozie, iar flãcãrile sã-iomoare pe cei imprudenþi. Pentru ignoranþi, aceasta înseamnã unmiracol; dar ºi aici, ca peste tot, flacãra ºtiinþei lumineazã întunecimeasuperstiþiilor ºi dã libertate spiritului uman. Totul este minunat, pentrucã totul este firesc ºi în acord cu voinþa Naturii.

Puse liniºtit scrisoarea pe masã ºi, pe buzele sale subþiri, sestrecurã zâmbetul satisfãcut al eruditului.

304

Dmitri Merejkovski

– Da, da, desigur! spuse Iulian, nu fãrã un zâmbet amar. Trebuiesã ne consolãm într-un fel! Se poate explica totul, totul este firesc:cutremurul de pãmânt din Nicomedia, cel de la Constantinopol, secetadin Antiohia, incendiile de la Roma, inundaþiile din Egipt. Totul e natu-ral!... Numai cã... e ciudat cum totul se adunã împotriva mea, pãmântul,cerul, apa ºi focul, ºi chiar zeii, dupã cum mi se pare!

Sallustius Secundus intrã în cort.– Sublime auguste! Ghicitorii etrusci pe care i-ai însãrcinat tu

însuþi sã cerceteze voia zeilor te implorã sã aºtepþi, sã nu treci mâinegraniþa. În ciuda tuturor rugãciunilor, gãinile profetice se întorc cuspatele la hranã, stau posace ºi nu ciugulesc boabele de orz. Semn rãu!

Iulian îºi încruntã mai întâi sprâncenele supãrat, dar ochii i seînveselirã îndatã ºi râse într-un mod atât de neaºteptat, încât se întoarserãtoþi cãtre el, surprinºi.

– Chiar aºa, Sallustius? Nu ciugulesc? Ha! Ce sã facem atuncicu orãtãniile astea încãpãþânate? Nu-i mai bine sã le ascultãm pe ele, sãne întoarcem înapoi în Antiohia ºi sã ne facem de râs în faþagalileenilor?... ªtii ceva, dragul meu prieten? Du-te îndatã la ghicitoriietrusci ºi adu-le la cunoºtinþã voinþa mea imperialã. Sacrificatorii sã-ºiarunce gãinile nãtânge în fluviu. Auzi? Dacã acestor orãtãniicapricioase ºi îndopate nu le place sã mãnânce, vom vedea dacã aupoftã sã bea... Du porunca mea.

– Maiestate! Dupã cum înþeleg, vrei cu orice chip sã treci graniþamâine?

– Da, da! ªi jur pe victoriile mele viitoare, pe mãreþia Romei, cãnicio pasãre profeticã nu mã va speria; nici apa, nici focul, nici cerul,nici pãmântul, nici mãcar zeii! E prea târziu! Zarurile au fost aruncate.Prieteni, existã oare, în toatã natura, vreun lucru mai presus de voinþaumanã? În toate cãrþile sibiline, existã ceva mai puternic decât cuvintele:„Aºa vreau”? Sunt mai mult ca oricând taina vieþii mele. Pe vremuri,prevestitorii mã legau ca pe ochiurile unei plase ºi mã fãceau prizonierullor. Astãzi, mã încred în ei ºi-mi râd totodatã de ei! O fi poate unsacrilegiu? Fie! Nu am nimic de pierdut! Dacã zeii mã pãrãsesc, îi voirenega!

305

Moartea zeilor

Dupã ce plecã toatã lumea, se apropie de o micã statuetã a luiMercur, având de gând sã se roage, ca de obicei, ºi sã arunce câtevaboabe de tãmâie pe trepied; dar se întoarse deodatã zâmbind, se culcãpe blana de leu care-i servea drept culcuº, stinse lumina ºi cãzu într-unsomn nepãsãtor ºi calm, aºa cum li se întâmplã adesea oamenilor înpreajma marilor nenorociri.

Zorile abia începeau sã se iveascã, atunci când se trezi, încã maivesel ca în ajun. Trâmbiþele rãsunarã. Iulian se aruncã pe cal ºi alergãspre malul râului Abora. Dimineaþa de aprilie era rãcoroasã. Unvânticel aducea rãcoarea nocturnã de pe malul marelui fluviu asiatic.De-a lungul întregului Eufrat, de la Circesium pânã la tabãra romanã,se întindea flota, pe un spaþiu de zece stadii. De la domnia lui Xerxes,nu se mai vãzuse nicicând o asemenea desfãºurare de forþe.

Soarele îºi trimise primele raze din spatele mausoleului cezaruluiGordian, învingãtor al perºilor, ucis în acel loc de Filip Arabul.Marginea discului purpuriu se aprinse, asemenea unui cãrbune încins,deasupra zãrii liniºtite a deºertului ºi, pe loc, toate vârfurile catargelorºi pânzele se înroºirã, în ceaþa dimineþii.

Împãratul fãcu un semn ºi masa de ºaizeci ºi cinci de mii deoameni se puse în miºcare, cu un pas egal care cutremurã pãmântul.

Armata romanã începu sã treacã podul care o despãrþea de graniþapersanã.

Calul lui Iulian îl duse pe malul opus, pe un deal înalt ºi nisiposdin þara vrãjmaºã.

În fruntea cohortei palatine mergea centurionul gãrzilorimperiale Anatol, admiratorul Arsinoei.

Anatol îl privi pe împãrat. Se petrecuse o mare schimbare laIulian, în decursul acestei luni trãite în aer liber, în vâltoarea vieþii detabãrã, care îi pria. În bãrbatul rãzboinic, cu obrazul bãtut de soare ºide vânt, cu privirea tinereascã ºi strãlucind de voioºie, era greu sã-lrecunoºti pe filosoful tras la faþã ºi palid, cu ochii stinºi, cu pãrul ºibarba în neorânduialã, cu miºcãri repezite ºi degetele pãtate de cernealã,ca ºi toga de altfel, pe retorul Iulian de care-ºi râdeau copiii din Antiohia.

306

Dmitri Merejkovski

– Ascultaþi! Ascultaþi! Vorbeºte cezarul!Tãcurã toþi. Nu se mai auzi decât zãnganitul armelor, vuietul

valurilor ce loveau corãbiile ºi foºnetul mãtãsos al steagurilor.– Rãzboinici viteji între viteji! rosti Iulian, cu glas tare. Citesc pe

chipurile voastre atâta voie bunã ºi atâta îndrãznealã, încât nu mã potopri sã vã adresez câteva vorbe de voios bun venit! Þineþi minte,camarazi: soarta lumii se aflã în mâinile noastre; vom reface vecheamãreþie a Imperiului roman! Cãliþi-vã aºadar inima; fiþi gata de orice!Cale de întoarcere nu existã! Voi fi în fruntea sau în rândurile voastre,cãlare sau pe jos, în toate primejdiile sau în toate muncile, deopotrivãcu cel din urmã ostaº, pentru cã începând din aceastã zi, nu mai sunteþirobii mei, ci prietenii, copiii mei! Dacã soarta mã va face sã cad întoiul luptei, voi fi fericit sã mor pentru Roma cea Mare, asemeneaoamenilor mari din vechime – Scaevola ºi Horaþii ºi cei mai aleºi urmaºiai lui Decius. Vã urez prin urmare curaj, camarazi! ªi þineþi minte cãcei puternici sunt întodeauna învingãtori!

κi întinse spada ºi arãtã armatei, zâmbind, zarea îndepãrtatã.Ostaºii îºi ridicarã scuturile ºi strigarã la unison, entuziasmaþi:

– Glorie! Glorie cezarului învingãtor!Galerele despicarã undele Eufratului, vulturii romani îºi luarã

zborul deasupra cohortelor ºi calul alb îl duse pe împãrat cãtre soarelece rãsãrea.

Umbra rece ºi albãstruie a piramidei lui Gordian se lãsa însã penisip, ºi Iulian trebui sã pãrãseascã curând razele luminoase, pentru amerge în umbra lungã a acestui mormânt singuratic.

307

Moartea zeilor

XV

Oºtirea înainta de-a lungul malului stâng al Eufratului. Câmpialargã, întinsã ca suprafaþa mãrii, era acoperitã cu pelin argintiu. Nu sevedea niciun copac. Tufiºurile ºi iarba rãspândeau miresmepãtrunzãtoare. Din când în când, se arãtau în zare herghelii de mãgarisãlbatici, stârnind nori de praf. Struþii alergau. Carnea grasã ºi delicatãde dropie aburea la masa ostaºilor. Glumele ºi cântecele þineau pânãnoaptea târziu. Campania semãna cu o plimbare. Pustiul îi primea peluptãtorii însetaþi de glorie, de pradã ºi de sânge, cu mângâieri tãcute,cu nopþi înstelate, cu nespus de blânde rãsãrituri ºi apusuri de soare,cu rãcoarea nopþilor impregnate de mirosul amar al pelinului.

Mergeau întruna, tot mai departe, fãrã a-l întâlni pe duºman.Dar, abia treceau ostaºii, ºi calmul punea din nou stãpânire asupra

câmpiei, asemenea mãrii care acoperã o navã scufundatã, iar firele deiarbã cãlcate în picioare de legionari se ridicau, încet.

Dintr-o datã, deºertul deveni ameninþãtor. Cerul se acoperi denori. Începu sã plouã. Un soldat care mâna caii fu lovit de trãznet.

La sfârºitul lui aprilie, începu canicula. Rãzboinicii îi invidiaupe acei camarazi care mãrºãluiau la umbra unui dromader sau a uneicãruþe. Soldaþii din nord, galii ºi sicambrii, mureau de insolaþie. Câmpiadevenea tristã, goalã, doar cu câteva tufe de ierburi arse de soare ici ºicolo. Picioarele se înfundau în nisip.

Rafale neaºteptate de vânt se nãpusteau asupra ostaºilor,smulgând steagurile de pe lãncile lor ºi doborând la pãmânt corturile.Pe urmã, din nou, se înstãpânea liniºtea, stranie, adâncã, mai grozavã,pentru soldaþii speriaþi, decât cele mai cumplite furtuni.

308

Dmitri Merejkovski

Glumele ºi cântecele încetaserã. Dar luptãtorii mergeau mereumai departe, fãrã a da ochii cu duºmanul.

La începutul lunii mai, pãtrunseserã în pãdurile de palmieri aleAssiriei.

La Mazeprakt, unde se ridicau ruinele uriaºului zid construit decãtre regii assirieni de odinioarã, duºmanul îºi fãcu pentru prima datãapariþia. Perºii se retraserã în grabã, iar romanii traversarã, sub o ploaiede sãgeþi otrãvite, canalul cel larg care leagã Eufratul de Tigru.

Aceastã construcþie grandioasã, la care se folosiserã cãrãmizide Babylon, care tãia în douã întreaga Mesopotamie, purta numele deNazar-Malka, adicã Râul Regilor. Dintr-o datã, perºii dispãrurã. Nivelulcanalului Nazar-Malka crescu ºi, ieºind din matcã, apa inundã câmpiadin jur. Perºii organizaserã inundaþia, deschizând ecluzele. Pedeºtriiînaintau prin apa care le ajungea pânã la genunchi; picioarele li seîmpotmoleau în noroi. Manupuli întregi dispãrurã în ºanþuri ascunse;chiar ºi cãlãreþii ºi dromaderii cãdeau în gropi neaºteptate, ascunse deapã. Drumul trebuia verificat cu prãjini lungi. Câmpurile fuseserãtransformate în lacuri, iar pãdurile de palmieri, în insuliþe.

– Unde ne ducem? murmurau cei laºi. Pentru ce nu ne întoarcempe malul fluviului, pentru ce nu urcãm în corãbii? Noi suntem luptãtori,nu broaºte fãcute sã sarã prin noroi!

Iulian mergea pe jos împreunã cu infanteria, chiar ºi prin locurilecele mai grele. Dãdea o mânã de ajutor când trebuia scoasã vreo cãruþãgrea, împotmolitã în mâl, ºi râdea arãtându-le soldaþilor toga sa depurpurã udã ºi pãtatã. Furã confecþionate punþi de lemn din trunchiuride palmier.

La cãderea nopþii, armata reuºi sã ajungã pe un teren uscat.Soldaþii extenuaþi cãzurã într-un somn agitat.

Dimineaþa, vãzurã fortãreaþa din Perisabora.Perºii îºi râdeau de duºmanii lor, de pe înãlþimea zidurilor ºi

turnurilor inaccesibile, învelite cu covoare groase din pãr de caprã,pentru a le apãra de ºocul maºinilor de asalt.

Ziua întreagã se scurse în schimburi de înjurãturi ºi proiectile.Profitând de bezna unei nopþi fãrã lunã, romanii scoaserã din corãbii,

309

Moartea zeilor

într-o liniºte deplinã, catapultele ºi berbecul ºi le proptirã de zidurilecetãþii Perisabora. Gropile furã umplute cu pãmânt. Cu ajutorul unei„maleole” – adicã a unei sãgeþi enorme în formã de fus, îmbibate cu omaterie inflamabilã compuse din gudron, pucioasã, ulei ºi bitum,romanii izbutirã sã dea foc covoarelor din pãr de caprã.

Perºii se repezirã sã stingã incendiul ºi, profitând de zãpãcealade o clipã, împãratul porunci sã se punã în miºcare berbecul.

Era un trunchi de pin legat cu lanþuri de un turn în formã depiramidã, alcãtuit din grinzi; trunchiul se termina cu un cap de berbec,din metal. Încordându-ºi muºchii umerilor goi, cam o sutã de legionariputernici trãgeau în acelaºi timp corzile groase din vânã de bou ºilegãnau încet trunchiul uriaº de pin.

Prima loviturã rãsunã ca un bubuit de tunet. Pãmântul vibrã,zidurile se cutremurarã. Loviturile se succedarã apoi tot mai des, iarberbecul cel furios îºi lovi fruntea de metal, cu o încãpãþânare mânioasã,de ziduri. Se auzi un pârâit ºi un colþ întreg al zidului se prãbuºi, cuzgomot mare. Perºii o luarã la fugã, cu strigãte disperate.

Cu casca scânteindu-i într-un nor de praf, Iulian se aruncã, veselºi înfricoºãtor precum zeul rãzboiului, în oraºul cucerit.

Oºtirea merse mai departe. Timp de douã zile, se odihni la um-bra rãcoroasã a pãdurilor, delectându-se cu un soi de vin fãcut din sucde palmier ºi curmale de Babilon, strãvezii ca chihlimbarul.

Ieºi apoi pe o întindere pietroasã.Cãldura era copleºitoare. Mureau ºi oameni, ºi animale. La prânz,

aerul se încingea în raze arzãtoare deasupra stâncilor ºi, prin deºertulcenuºiu, Tigrul se rãsucea, strãlucind cu undele sale argintii, ca unºarpe leneº care îºi încãlzeºte inelele la soare.

Romanii zãrirã peste Tigru o enormã stâncã trandafirie, golaºã,plinã de asperitãþi. Era cea de a doua fortãreaþã care apãra Ctesifonul,capitala meridionalã a Persiei, încã ºi mai anevoie de cucerit decâtPerisabora, un veritabil cuib de vulturi construit sub nori.

Cele ºaisprezece turnuri ºi dubla incintã ale fortãreþeiMaogamalka erau zidite cu renumitele cãrãmizi de Babilon, uscate la

310

Dmitri Merejkovski

soare ºi lipite între ele cu bitum, dupã pilda tuturor monumentelorvechi ale Assiriei, care nu se tem de scurgerea anilor.

La ceasul când ºopârlele dorm în crãpãturile stâncilor, razelesoarelui cãzurã, ca o povarã înãbuºitoare, peste spinarea ºi capetelesoldaþilor. Disperaþi, nemaiascultându-ºi ºefii ºi în ciuda primejdiei,legionarii îºi smulgeau cãºtile ºi armurile încinse, preferând sã capeterãni, decât sã se frigã din pricina arºiþei. Deasupra turnurilor cafenii ºiambrazurilor cetãþii Maogamalka de unde curgeau sãgeþile otrãvite,suliþele, pietrele, ghiulelele de plumb ºi armele incendiare persane,infestând aerul cu pucioasa pe care o conþineau, cerul atârna plin depraf, de un albastru cenuºiu, orbitor, neîndurãtor ca moartea.

Iar cerul birui ura oamenilor.Copleºiþi de obosealã, asediaþii ºi asediatorii încetarã lupta.Urmã o liniºte mai sumbrã decât cea mai întunecatã noapte.Romanii nu-ºi pierdurã curajul. Dupã cucerirea cetãþii

Perisabora, crezurã în forþa de neînvins a împãratului; îl asemuiau cuAlexandru cel Mare ºi aºteptau minuni de la el.

Timp de câteva zile, ostaºii sãparã o tranºee în partea de rãsãrita cetãþii Maogamalka, unde stânca era mai puþin abruptã. Trecând pesub zidurile fortãreþei, aceastã tranºee ducea cãtre centrul oraºului.Lãþimea de doi coþi era suficientã, pentru ca doi luptãtori sã meargãalãturi. Grinzi groase, plasate din loc în loc, susþineau plafonul.Lucrãtorii de la terasamente munceau cu voie bunã; dupã atâta soarearzãtor, umezeala ºi întunericul li se pãreau plãcute.

– Eram pânã mai deunãzi broaºte! Iatã-ne acum cârtiþe, îºispuneau ei, râzând.

Trei cohorte: a Mattiarienilor, a Lactiarienilor ºi a Victorienilor,cu totul o mie cinci sute de ostaºi dintre cei mai viteji, pãtrunserã însubteran, respectând cea mai desãvârºitã liniºte ºi aºteptând nerãbdãtoriporunca ºefilor, pentru a se nãpusti în oraº.

În zori, atacul fu condus dinadins din ambele pãrþi opuse, pentrua abate atenþia perºilor. Iulian conducea ostaºii pe o potecã îngustã,sub o ploaie de sãgeþi ºi pietre.

311

Moartea zeilor

– Vom vedea, îºi spunea el, însufleþit de plãcerea pe care i-oproducea primejdia, vom vedea dacã zeii mã apãrã, dacã se va înfãptuio minune, dacã voi scãpa ºi acum de moarte.

O curiozitate irezistibilã, o sete de supranatural îl îndemnau sãse expunã, sã provoace soarta, cu un zâmbet de sfidare. Nu de moartese temea, ci doar de pierderea acestui joc cu forþele superioare, fãrã sãurmãreascã o þintã anume, dar prins în beþia lui.

Ostaºii îl urmau fascinaþi, molipsindu-se de nebunia sa.Râzându-ºi de sforþãrile asediatorilor, perºii cântau cu glas tare

imnuri întru slava fiului Soarelui, a regelui Sapor, ºi le strigauromanilor, de la înãlþimea teraselor cetãþii Maogamalka:

„Mai degrabã va pãtrunde Iulian în palatul lui Ormuzd, decât încetatea noastrã!”

În focul acþiunii, împãratul transmise, cu voce înceatã, ordinulcãtre ºefi.

Ascunºi în tranºee, legionarii ieºirã în interiorul oraºului, prinprivniþa unei case în care o persanã îºi frãmânta pâinea. Femeia scoaseun strigãt puternic, vãzându-i pe legionarii romani. Aceºtia o omorârã.

Strecurându-se apoi pe nesimþite, se aruncarã din spate asupracelor asediaþi. Perºii nu-ºi lãsarã armele ºi se împrãºtiarã pe strãzileoraºului. Romanii deschiserã atunci porþile cetãþii, care fu atacatã dindouã pãrþi.

Din acea clipã, niciun legionar nu se îndoi de faptul cã împãratulva cuceri, dupã pilda lui Alexandru Macedon, întregul Imperiu persan,pânã în India.

Armata se apropia de Ctesifon; corãbiile rãmãseserã pe Eufrat.Cu imaginaþia sa înfocatã, aproape supranaturalã, nelãsându-le

duºmanilor rãgazul sã-ºi revinã, Iulian refãcu vechea construcþieromanã: canalul de joncþiune sãpat de Traian ºi Septimiu Sever, pecare perºii îl colmataserã. Pe acest canal, flota ajunse la Tigru, puþinmai sus de Ctesifon. Învingãtorul se afla în inima imperiului asiatic.

A doua zi, convocând un consiliu de rãzboi, Iulian anunþã cãtrupele trebuiau sã fie transportate noaptea, pe malul celãlalt, în preajma

312

Dmitri Merejkovski

capitalei. Dagalaif, Hormizdas, Secundinus, Victor, Sallustius, cu toþii– oameni încercaþi în lupte, se înspãimântarã de aceastã idee ºi-l rugarãmultã vreme pe împãrat sã renunþe la un proiect atât de îndrãzneþ. Îiaduceau ca argumente oboseala ostaºilor, lãrgimea fluviului, cursulrapid al apei, malurile povârnite, apropierea Ctesifonului, uriaºa armatãa lui Sapor ºi inevitabila apariþie a perºilor în momentul debarcãrii.Iulian nu vru sã audã de nimic.

– Oricând de mult am aºtepta, strigã el pânã la urmã, enervat,fluviul nu se va îngusta, malurile nu vor fi mai puþin râpoase, iar armataperºilor va creºte din zi în zi mai mult. Dacã ascultam de sfatul vostru,eram ºi-acum în Antiohia.

ªefii ieºirã din cort, înspãimântaþi.– Nu va rezista! ºopti cu un oftat încercatul ºi isteþul Dagalaif,

un barbar ce încãrunþise în slujba Romei. Þineþi minte ce v-am spus!Pare vesel, ba chiar râde; dar nu vãd nimic bun pe faþa lui. Am vãzutaceastã expresie la oameni aflaþi foarte aproape de disperare sau demoarte. Este o veselie de rãu augur.

Asfinþitul cald ºi ceþos cobora cu iuþealã pe undele mãreþuluifluviu. Se dãdu semnalul. Cinci galere încãrcate cu patru sute derãzboinici pornirã la drum. Se auzi multã vreme plescãitul uniform alvâslelor. Dupã aceea – nimic. Întunericul deveni de nepãtruns. Iulianse uita într-un punct fix ºi-ºi ascundea emoþia printr-un zâmbet.Cãpeteniile îºi ºopteau între ele. Deodatã, un foc strãluci în noapte. κiþinurã cu toþii rãsuflarea; privirile se îndreptarã cãtre împãrat. Acestaînþelesese semnificaþia focului: perºii izbutiserã sã dea foc corãbiilorromane, cu proiectilele lor incendiare, lansate cu îndemânare de pemalul celãlalt.

Iulian pãli la faþã; revenindu-ºi însã îndatã ºi nelãsându-le ostaºilorrãgazul de a-ºi da seama, se repezi pe prima corabie care apãru ºistrigã, adresându-se armatei:

– Victorie! Victorie! Priviþi focul acesta! Au coborât ºi au cuceritmalul. Am poruncit eu însumi cohortei sã aprindã focul acesta, în semnde izbândã. Dupã mine, camarazi!

313

Moartea zeilor

– Ce faci? îi ºopti la ureche prevãzãtorul Sallustius. Suntempierduþi... Focul e de la galere...

– Cezarul a înnebunit! îngãimã Hormizdas, înspãimântat, cãtreDagalaif.

Barbarul cel isteþ ridicã din umeri, nedumerit.Într-un avânt irezistibil, armata porni cãtre fluviu, înghesuindu-se

ºi strigând entuziasmatã: „Victorie! Victorie!”. Tot îmbrâncindu-se ºicãzând în apã, dar ieºind din ea ºi râzând, se îngrãmãdirã cu toþii încorãbii. Câteva bãrci mai mici erau cât pe ce sã se scufunde. Pe galerenu mai era destul loc.

Mai mulþi cãlãreþi se aruncarã vitejeºte în apã, tãind pieptiº undacu caii lor. Pe enormele lor scuturi din piele folosite în chip de nacelã,celþii ºi batavii se aruncarã în fluviu; înotau plini de îndrãznealã înceaþã ºi scuturile lor se învârteau ameþitor în curenþii puternici; fãrãa-ºi da seama de primejdie, ostaºii strigau veseli:

– Victorie!... Victorie!Forþa curentului mai era încã stãvilitã de corãbiile care umpleau

fluviul. Focul de pe primele cinci galere fu stins fãrã greutate.Abia atunci înþelese toatã lumea îndrãzneþul ºiretlic al împãratului.

Soldaþii se înveselirã însã ºi mai mult. Odatã evitatã aceastã primejdie,totul li se pãrea acum cu putinþã.

Cu puþin timp înainte de ivire zorilor, cucerirã înãlþimile. Darabia apucarã romanii sã se odihneascã, fãrã a-ºi pãrãsi însã armele,când zãrirã cãtre rãsãrit uriaºa armatã persanã ieºind dintre zidurileCtesifonului, în câmpia ce se întindea în faþa oraºului.

Lupta þinu douãsprezece ceasuri. Perºii se bãteau cu avântuldeznãdejdii. Oºtirea lui Iulian vãzu aici, pentru prima oarã, elefanþiicei mari de rãzboi, care puteau sã zdrobeascã o cohortã întreagã, cape un smoc de paie. Nicicând nu repurtaserã romanii o asemeneaizbândã, de pe vremea marilor împãraþi Traian, Vespasian ºi Titus.

La rãsãritul soarelui, Iulian îi aducea zeului rãzboiului Aresofranda de recunoºtinþã, alcãtuitã din zece tauri albi, de o frumuseþece amintea de sculpturile antice ºi de basoreliefurile greceºti.

314

Dmitri Merejkovski

Oºtirea întreagã era în sãrbãtoare. Augurii etrusci erau singuriicare, ca de obicei, nu-ºi ieºeau din posomoreala încãpãþânatã ºirãuvoitoare. Dupã fiecare victorie a lui Iulian, deveneau tot maiîntunecaþi, mai muþi ºi mai enigmatici.

Se aduse primul taur, împodobit cu lauri, la altarul cu focul aprins.Pãºea încet, nepãsãtor, ºi deodatã se încordã, se lãsã în genunchi cu unmuget ciudat ºi plângãtor, asemenea unui geamãt omenesc, care-iînfiorã pe toþi; îºi bãgã botul în praf ºi, înainte ca securea sacrificatoruluisã-i atingã fruntea largã, se zvârcoli ºi muri.

Se aduse al doilea taur, care cãzu mort, în acelaºi fel. Apoi un altreilea, al patrulea. Se apropiau toþi de altar, slãbiþi, vlãguiþi, abia þinân-du-se pe picioare, ca ºi cum ar fi fost atinºi de o boalã ucigãtoare.

Un murmur de spaimã strãbãtu întreaga armatã. Era o prevestireîngrozitoare.

Câte unii afirmarã cã sacrificatorii etrusci otrãviserã taurii, pentrua se rãzbuna pe împãratul care le dispreþuia ºtiinþa.

Nouã tauri cãzurã în acest fel. Al zecelea îºi rupse legãturile,scãpã ºi traversã mugind tabãra, fãrã a putea fi prins.

Sacrificiul era dat peste cap. Augurii zâmbeau cu rãutate.Când încercarã sã disece taurii omorâþi, Iulian vãzu, dintr-o

ochire de ghicitor încercat al mãruntaielor, prevestiri înfricoºãtoare.Se întoarse cu spatele; se fãcu alb la faþã, vru sã zâmbeascã ºi nu izbuti.Se duse deodatã la altar ºi-l împinse cu toatã puterea, cu piciorul. Altarulse clãtinã, dar nu cãzu. Un murmur de groazã adâncã strãbãtumulþimea. Prefectul Sallustius se repezi la el ºi-i ºopti:

– Se uitã ostaºii la tine... E mai bine sã se întrerupã sacrificiul...Iulian îl împinse la o parte ºi lovi încã mai tare altarul cu piciorul,

pânã-l rãsturnã. Tãciunii se împrãºtiarã, focul se stinse; dar se înãlþãun fum urât mirositor, încã ºi mai gros.

– Nenorocire!... Urgie asupra noastrã! Nu se spucã altarul! gemuun glas din mulþimea de ostaºi.

– Þi-o spun eu cã e nebun! ºopti Hormizdas, strângându-l demânã pe Dagalaif. Uitã-te le el! Cum de nu-ºi dau seama ceilalþi?

315

Moartea zeilor

Augurii etrusci rãmãseserã nemiºcaþi, neclintiþi, severi ºiindiferenþi.

Iulian îºi ridicã braþele la cer. Ochii îi scânteiarã. Strigã:– Jur pe bucuria cea nemãrginitã strânsã aici, în inima mea: vã

reneg aºa cum voi m-aþi renegat pe mine! Vã pãrãsesc, aºa cum m-aþipãrãsit ºi voi, divini neputincioºi! Sunt singur împotriva voastrã,fantome olimpiene! Sunt asemenea vouã; dar nu sunt deopotrivã cuvoi, deoarece sunt un om, iar voi nu sunteþi decât niºte zei! Tânjesc demultã vreme dupã aceastã eliberare, ºi iatã, rup acum legãtura noastrã!Îmi râd de spaima mea superstiþioasã, de profeþiile voastre copilãreºti.Am trãit ca un sclav, ºi aº fi putut muri în acelaºi fel!... Dar m-amtrezit; am înþeles cã sunt mai puternic ca zeii, pentru cã fiind sortitmorþii, am învins moartea! Nu mai e loc nici de tristeþe, nici de fricã,nici de victime, nici de rugãciuni! S-a terminat! Nu va mai existade-acum încolo în viaþa mea nicio umbrã, niciun freamãt, nimic! Doarveºnicul râs olimpian, pe care vi-l rãpesc vouã, morþilor! Nimic, înafara focului sacru pe care vi-l iau, o, nemuritorilor! Viaþa mea va fiasemenea cerului albastru ºi fãrã nori, în care aþi trãit odinioarã ºi încare muriþi acum, pentru a vã ceda locul oamenilor. Zei!... Maxim, aiavut dreptate: spiritul tãu pluteºte deasupra mea!

Un augur de nouãzeci de ani se apropie de împãrat ºi, punându-ºimâna pe umãrul sãu, vorbi:

– Mai încet, fiule, mai încet! Dacã ai înþeles misterul, bucurã-teîn tãcere. Nu ispiti norodul. Cei care te ascultã nu te pot înþelege.

Freamãtul de indignare se înteþea.– Aiureazã! îi spuse Hormizdas lui Dagalaif. Trebuie dus la el în

cort; de nu, va fi rãu!Cu aerul unui medic devotat, Oribazy îl luã de mânã ºi începu

sã-l convingã, încet:– Trebuie sã te odihneºti, mult-iubite august! N-ai mai dormit de

douã nopþi. Bântuie friguri primejdioase prin þara aceasta. Vino încort. Soarele face rãu... Boala se poate agrava!

Împãratul îl privi, distrat.

316

Dmitri Merejkovski

– Aºteaptã, Oribazy: am uitat ceva... Da, da!... Este lucrul celmai important! Ascultã, sã nu zici niciodatã: „Zeii nu mai existã!” cimai degrabã: „Zeii nu existã încã!” Nu existã, dar vor exista; nu înpoveºti, ci pe pãmânt. Vom fi cu toþii zei; numai cã, pentru aceasta,trebuie o mare îndrãznealã, aºa cum nu a avut-o nimeni încã, nici chiareroul din Macedonia!

Tulburarea care cuprinsese armata devenea primejdioasã.ªoaptele ºi exclamaþiile se amestecau într-un vuiet de indignare. Nimeninu înþelegea lãmurit, dar simþeau cã toþii cã se petrece ceva nefiresc.Câte unii strigau, cuprinºi de o spaimã superstiþioasã:

– Sacrilegiu!... Ridicaþi altarul la loc!... Ce mai aºteaptãsacrificatorii?

Alþii rãspundeau:– Sacrificatorii l-au otrãvit pe cezar, pentru cã nu le asculta sfatul!

Omorâþi-i pe sacrificatori, ne vor duce la pierzanie!...Profitând de ocazie, galileenii se strecurau prin grupuri cu un

aer smerit ºi-ºi ºopteau între ei, nãscocind bârfe ºi ºuierînd, asemeneaunor ºerpi treziþi în propriul lor cuib:

– Nu vedeþi? îl pedepseºte Dumnezeu. Au pus diavolii stãpânirepe el ºi i-au tulburat mintea. Iatã de ce se rãscoalã împotriva zeilor:pentru cã l-a renegat pe Cel Unic!

Asemenea unui om trezit dintr-un somn adânc, împãratul îºi purtãîncet privirea asupra mulþimii ºi-l întrebã pânã la urmã pe Oribazy, cunepãsare:

– Ce este? De ce strigã? Ce s-a-ntâmplat? Ah! da... altarulrãsturnat!

ªi uitându-se cu un zâmbet trist la cãrbunii stinºi, urmã:– ªtii, savantul meu prieten, cã nimic nu-i poate jigni mai tare pe

oameni, ca adevãrul!... Bieþi copii neºtiutori!... Ei bine, n-au decât sãstrige ºi sã plângã: se vor consola! Hai, Oribazy, sã mergem la umbrã.Ai dreptate: soarele trebuie sã fie vãtãmãtor... Mã dor ochii, mã simtobosit...

317

Moartea zeilor

Iulian se depãrtã încet, sprijinindu-se de braþul medicului. Intrândîn cortul sãu, cu un gest moale al mâinii, le fãcu semn tuturor sã plece.Fu lãsatã draperia de la intrare ºi cortul se cufundã în întuneric.

Împãratul se apropie de patul sãu sãrãcãcios ºi tare, patul sãu decampanie, acoperit cu o blanã de leu, pe care se lãsã, vlãguit. Rãmasemultã vreme astfel, strângându-ºi capul în mâini, aºa cum fãcea încopilãrie, în urma unei mari jigniri sau dupã o supãrare.

– Încet! Încet! Cezarul e bolnav! spuserã comandanþii, pentrua-i liniºti pe ostaºi.

ªi luptãtorii tãcurã pe loc.În tabãra romanã domnea, ca în încãperea unui muribund, o

tãcere încãrcatã de o aºteptare apãsãtoare.Galileenii erau singurii care nu aºteptau: se strecurau pe furiº,

pãtrundeau pretutindeni, purtând zvonuri sinistre ºi, asemenea unorrepile trezite dupã somnul de iarnã ºi încãlzindu-se la soare, ºuieraufãrã încetare:

– Nu-l vedeþi? Îl pedepseºte Dumnezeu!

318

Dmitri Merejkovski

XVI

Oribazy ridicase de câteva ori, cu multã grijã, draperia cortuluiºi-i oferise bolnavului o bãuturã rãcoritoare. Iulian o refuzase ºi-l rugasesã-l lase în pace. Se temea de feþele omeneºti, de zgomot ºi de luminã.κi strângea tot timpul capul între mâini ºi, cu ochii închiºi, se strãduiasã nu se gândeascã la nimic, sã uite unde se afla ºi ce anume simþea.

Efortul supranatural de voinþã pe care-l fãcuse în ultimele treiluni îl schimbase, îl lãsase vlãguit ºi frânt, ca în urma unei boli lungi.Nu mai ºtia nici dacã doarme sau dacã e treaz. În succesiunea lor,scenele care se legau una de alta i se perindau prin faþa ochilor, cu orepeziciune uluitoare ºi cu o precizie dureroasã. I se pãrea uneori cã eculcat în sala mare de la Macellum. Bãtrâna Labda îl binecuvânta pentrusomnul de noapte, iar sforãitul cailor din preajma cortului deveneasforãitul caraghios al lui Mardonius.

Se bucura simþindu-se din nou un bãieþel necunoscut, departede lume, pierdut prin munþii Cappadociei.

Simþea alteori parfumul delicat ºi proaspãt al iasomiilor, încãlzitecu blândeþe de soarele lui martie, în curtea sacrificatorului Olimpiador;auzea râsul argintiu al lui Amaryllis ºi ºoapta fântânii, zgomotul metalical jocului kottavos ºi strigãtul Diofanei: „Copii! Turtele cu ghimbirsunt coapte!”.

Pe urmã, dispãrea totul...ªi nu mai auzea decât zumzãitul primelor muºte într-un colþ ferit

de vânt, pe zidul alb ºi bãtut de soare, la þãrmul mãrii. Privea zâmbindpânzele care se scãldau în nesfârºita mângâiere a Propontidei, se credeasingur în încântãtoarea pustietate unde n-ar fi apãrut nimeni ºi,

319

Moartea zeilor

asemenea muºtelor vesele de pe zidul cel alb, simþea plãcerea naivã avieþii, a soarelui, a liniºtii.

Trezindu-se deodatã, Iulian îºi aminti cã se afla în inima Persiei,cã era împãrat roman ºi rãspundea de ºaizeci de mii de legionari; cã numai existau zei ºi rãsturnase altarul de jertfe! Se înfiorã. O rãcealã cade gheaþã îi cutremurã trupul. I se pãru cã se prãbuºeºte în gol ºi nuare de ce sã se mai agaþe.

N-ar fi putut spune dacã trãise aceastã stare de somnolenþã timpde o orã sau de douãzeci ºi patru de ore.

Nu mai era vis, ci realitate faptul cã-l auzi pe credinciosul sãusclav spunându-i, în timp ce îºi vâra capul prin intrarea cortului:

– Împãrate! Mi-e teamã sã te tulbur ºi nu îndrãznesc sã-þi calcporunca! Ai cerut sã te anunþ fãrã întârziere... Comandantul Arife asosit în tabãrã...

– Arife! strigã Iulian, sculându-se. Arife! Adu-l! Adu-l repede!Era unul dintre cei mai vajnici comandanþi, trimis împreunã cu

un detaºament, pentru a vedea dacã sosise armata de sprijin, alcãtuitãdin treizeci de mii de oameni sub comanda comiþior Procopiu ºiSebastian, dupã cum li se poruncise, precum ºi trupele aliatului Arzacius– rege al Armeniei, spre a i se alãtura, sub zidurile Ctesifonului. Iulianaºtepta de multã vreme acest sprijn, de care depindea soarta armateiprincipale.

– Adu-l! strigã el. Vai, repede... Sau nu... Eu însumi...Slãbiciunea nu-l pãrãsise însã, în ciuda surescitãrii. Ameþi, îºi

închise ochii ºi fu nevoit sã se sprijine de peretele de pânzã al cortului.– Dã-mi niºte vin... din cel tare... cu apã rece.Bãtrânul sclav executã îndatã porunca ºi-i întinse cupa; împãratul

bãu încet ºi ieºi din cort. Era seara târziu. Departe, dincolo de Eufrat,fusese furtunã ºi vântul mai aducea încã rãcoarea ºi mirosul de ploaie.Dintre nori se zãrea tremurând câte o stea, ca un opaiþ ºovãind înbãtaia vântului. Din pustiu se auzea venind lãtratul ºacalilor.

Iulian se desfãcu la piept, îºi îndreptã fruntea în bãtaia vântuluiºi se lãsã în voia mângâierii furtunii, care se calmase.

320

Dmitri Merejkovski

Zâmbi, gândindu-se la slãbiciunea sa. Aceasta dispãruse; puterileîi reveneau, nervii îi erau întinºi ca niºte corzi sensibile. Ar fi dorit sãporunceascã, sã acþioneze, sã nu doarmã noaptea, sã lupte, sã se ia latrântã cu viaþa ºi cu moartea, sã învingã primejdia. Din când în cândînsã, simþea câte un fior scuturându-i trupul.

Arife apãru.Veºtile erau jalnice. Orice speranþã în ajutorul lui Procopiu ºi

Sebastian era pierdutã. Împãratul era pãrãsit de aliaþii sãi, în plin centrulAsiei. Se vorbea chiar de trãdarea vicleanului Arzacius.

În acea clipã fu înºtiinþat cã un fugar din tabãra lui Sapor doreasã-i vorbeascã.

Persanul se plecã în faþa lui Iulian ºi sãrutã pãmântul.Arãta ca un monstru. Capul ras, desfigurat de torturile asiatice,

urechile tãiate, nasul smuls, aminteau de þeasta unui cadavru. Dar ochiiîi strãluceau într-o privire inteligentã ºi hotãrâtã.

Era îmbrãcat cu un veºmânt bogat de mãtase de culoarea foculuiºi vorbea prost greceºte. Doi sclavi îl însoþeau.

Persanul spuse cã-l cheamã Artaban, cã era un satrap rãu vãzutde Sapor, desfigurat de torturi ºi cã venea la romani, pentru a se rãzbunape rege.

– O, stãpâne al lumii! zicea Artaban cu grai emfatic ºi prefãcut,þi-l voi da pe mânã pe Sapor, cu mâinile ºi picioarele legate, ca pe-unmiel pentru jertfã. Te voi duce noaptea în tabãrã ºi-l vei lua încetiºorpe rege în palmã, aºa cum iau copiii în mâinile lor pãsãrile! Numai sã-lasculþi pe Artaban!... Artaban poate orice!... Artaban cunoaºte secreteleregelui!

– Ce vrei de la mine? întrebã Iulian.– Rãzbunare! Vino cu mine.– Unde?– Cãtre miazãnoapte; strãbatem pustiul – trei sute douãzeci ºi

cinci de stadii, trecem apoi munþii la rãsãrit, direct peste Susa ºiEcbatana...

Persanul arãtã zarea.

321

Moartea zeilor

– Acolo! Acolo! repetã, fãrã a-l slãbi pe Iulian din ochi.– Cezare! îi ºopti Hormizdas la ureche împãratului. Ia seama!...

Omul acesta are o privire rea!... E-un vrãjitor... un tâlhar, sau ... poatemai rãu... Se petrec uneori, noaptea, prin meleagurile acestea, lucrurirele. Alungã-l!... Nu-l asculta...

Împãratul nu dãdu ascultare vorbelor lui Hormizdas. Cãzusepradã unei ciudate fascinaþii a ochilor rugãtori ai persanului.

– Cunoºti bine drumul care duce la Ecbatana?– Da! Da, da! strigã persanul, cu un râs satisfãcut. Cum sã nu-l

cunosc?... Fiecare fir de nisip din pustiu... fiecare fântânã... Artabancunoaºte cântul pãsãrilor, aude cum creºte o tulpinã, cum curg apelesub pãmânt. Va alerga în faþa oºtirii tale, adulmecând urmele, arãtânddrumul... Crede-mã: pânã-n douãzeci de zile, întreaga Persie va fi ata, pânã la Ocean!

Împãratului îi bãtea inima, de parcã stãtea sã-i spargã pieptul.„Sã fie oare minunea pe care o aºteptam? gândi el. În douãzeci

de zie, toatã Persia va fi a mea!”De bucurie i se tãia rãsuflarea.– Nu mã alunga! murmura monstrul. Voi sta ca un câine la

picioarele tale! Te-am îndrãgit din clipa în care te-am vãzut, Stãpâne allumii, mai mult ca pe sufletul meu, pentru cã eºti mãreþ! Pãºeºte pestecapul meu, peste trupul meu, calcã-mã-n picioare, ºi voi linge prafulde sub tãlpile tale, cântând: „Slavã! Slavã fiului Soarelui, regeleOrientului ºi al Occidentului – Iulian!”.

Sãrutã picioarele împãratului, iar cei doi sclavi, prosternându-seºi ei, repetarã dupã el: „Slavã! Slavã! Slavã!”.

– Ce sã fac, în acest caz, cu corãbiile? gândi Iulian cu glas tare.Sã le las dezarmate pe mâna duºmanului, sau sã le pãstrez?

– Sã le dai foc! îi suflã Artaban.Iulian se înfiorã ºi-l fixã în mod ciudat cu privirea pe persan.– Sã le dau foc! Ce spui?– Þi-e teamã? Þie?... Nu, nu; numai oamenilor le este teamã, nu

ºi zeilor! Arde corãbiile ºi vei fi liber ca vântul; corãbiile tale nu vor

322

Dmitri Merejkovski

cãdea sub puterea vrãjmaºului, iar armata îþi va spori cu ostaºii dinflotã. Fii mare ºi îndrãzneþ pânã la capãt! Arde-le ºi, în zece zile, vei fisub zidurile Ecbatanei! În douãzeci de zile, întreaga Persie îþi vaaparþine! Vei fi mai mare ca feciorul lui Filip, învingãtorul lui Darius.Numai... sã dai foc corãbiilor ºi sã mã urmezi!... Nu îndrãzneºti?

– ªi dacã nu-mi înºiri decât minciuni? Dacã-þi citesc în inimã cãmã minþi? strigã împãratul, apucându-l cu o mânã pe persan de gât, iarcu cealaltã – ameninþându-l cu pumnalul.

Hormizdas rãsuflã uºurat.Timp de câteva clipe, se privirã, fãrã a-ºi vorbi. Artaban înfruntã

privirea împãratului, iar Iulian simþi din nou fascinaþia acelor ochiinteligenþi, îndrãzneþi ºi slugarnici.

– Lasã-mã sã mor de mâna ta, dacã nu mã crezi, repetã persanul.Iulian îi dãdu drumul ºi-ºi bãgã pumnalul înapoi, în teacã.– Este cumplit ºi minunat sã privesc în ochii tãi, urmã Artaban,

fixându-l mai departe, în mod ciudat, pe împãrat. Chipul tãu este chipulunui zeu! N-o ºtie nimeni, încã; numai eu ºtiu cine eºti... Nu-l respingepe robul tãu, stãpâne!

– Vom vedea! bombãni Iulian, gânditor. Doream de mult sã mãbat cu regele tãu, în pustiu... Dar corãbiile...

– O, da! corãbiile! ºopti Artaban. Trebuie sã plecãm cât maicurând cu putinþã... în noaptea aceasta... pentru ca locuitorii Ctesifonuluisã nu ne poatã vedea!... Le vei arde!

Iulian nu-i rãspunse.– Duceþi-i! porunci, arãtându-i legionarilor pe fugari.

Supravegheaþi-i îndeaproape.Întorcându-se în cortul sãu, Iulian se opri ºi-ºi ridicã ochii:– Sã fie oare adevãrat? Atât de simplu ºi atât de repede! Simt cã

voinþa mea este ca cea a zeilor. Nici n-am apucat sã mã gândesc, cãs-a ºi împlinit.

Bucuria îi creºtea în suflet; zâmbi ºi îºi apãsã mâna pe piept,pentru a-ºi potoli tumultuoasele bãtãi ale inimii. Mai avea încã frisoaneºi-ºi simþea capul greu, ca ºi cum ºi-ar fi petrecut ziua sub un soareprea puternic.

323

Moartea zeilor

Ceru sã fie chemat la el în cort comandantul Victor, un ºef bãtrâncare-i era devotat orbeºte. Îi încredinþã inelul sãu de aur, ce purta peceteaimperialã.

– Cãtre comandanþii flotei, comiþii Constantin ºi Lucilian!porunci Iulian, laconic. Înainte de zorii zilei, trebuie sã se dea foccorãbiilor, în afarã de cele cinci încãrcate cu pâine ºi de douãsprezecemai mici, care ne vor servi drept punte de trecere. Sã le ardã pe toatecelelalte. Cel ce se va opune acestei porunci, îºi joacã propriul cap. Sãse pãstreze cel mai strict secret... Du-te!

Îi dãdu o bucatã de papirus, pe care scrisese porunca laconicãdatã comandanþilor flotei.

Ca de obicei, Victor nu se mirã de nimic, sãrutã poala purpureiimperiale ºi ieºi din cort.

În pofida ceasului târziu, Iulian convocã un consiliu de rãzboi.Comandanþii se adunarã în cort, întunecaþi la faþã, supãraþi ºi bãnuitori.

În câteva cuvinte, Iulian îºi expuse planul de a se duce cãtrenord, în centrul Persiei, spre Susa ºi Ecbatana, pentru a pune mâna, peneaºteptate, pe rege.

Se revoltarã cu toþii, vorbirã într-un glas, fãrã a ascunde cã-isocoteau proiectul curatã nebunie. Pe feþele austere ale rãzboinicilorbãtrâni ºi înþelepþi se citeau oboseala, neîncrederea ºi dezgustul.

Câþiva ripostarã tãios:– Unde megem? Ce mai trebuie sã facem? spuse Sallustius

Secundus. Gândeºte-te puþin, Majestate: am cucerit jumãtate din Per-sia. Sapor îþi oferã condiþii de pace cum nu a mai oferit niciodatã unmonarh al Asiei vreunui cuceritor roman, nici marelui Pompei, nicilui Septimiu Sever, nici lui Traian. Se încheiem odatã pacea pânã nu eprea târziu ºi sã ne întoarcem la noi în þarã!

– Ostaºii cârtesc! observã Dagalaif. Nu-i împinge la disperare!Sunt obosiþi. Sunt mulþi rãniþi ºi bolnavi. Dacã-i duci mai departe într-unpustiu necunoscut, nu se mai poate rãspunde de nimic. Fie-þi milã deei!... Cât despre tine însuþi, ooare nu tânjeºti ºi tu dupã odihnã? Trebuiesã fii mai obosit decât noi toþi...

324

Dmitri Merejkovski

– Sã se întoarcem! strigarã toþi comandanþii. Ar fi o nebunie sãmergem mai departe!

În clipa aceea se auzi, din spatele cortului, un zgomot surd ºiameninþãtor, care semãna cu vuietul mãrii furioase.

Iulian înþelese îndatã: izbucnea rãscoala.– Cunoaºteþi voinþa mea, vorbi el cu rãcealã cãtre ºefi, arãtându-le

ieºirea. Este de neclintit. Peste douã ceasuri, pornim la drum. Aveþigrijã sã fie totul pregãtit.

– Prea-iubite august, îi rãspunse Sallustius cu un calm plin derespect, nu voi ieºi de-aici, fãrã sã-þi spun ceea ce este de datoria measã spun. Ne-ai vorbit nouã, care suntem egali cu tine nu în putere, ci învitejie, într-o manierã care nu este demnã de un roman, discipol al luiSocrate ºi Platon; nu-þi putem ierta cuvintele, decât punându-le pe seamaunei enervãri de moment, care þi-a înãsprit augusta-þi minte.

– Ei bine! strigã Iulian cu o voce sarcasticã ºi pãlind de mâniereþinutã, e vai de voi, prietenii mei! În cazul acesta, sunteþi pe mânaunui nebun! Am poruncit tocmai sã fie arse corãbiile, iar porunca mease îndeplineºte în aceastã clipã! Am presimþit reacþia voastrã deînþelepciune ºi v-am tãiat drumul de întoarcere. Viaþa voastrã este acumîn mâinile mele ºi vã voi obliga sã credeþi în minuni!

Rãmaserã cu toþii încremeniþi; Sallustius fu singurul care searuncã asupra lui Iulian ºi, luându-i mâinile, îi vorbi:

– E cu neputinþã, cezare!... N-ai fost în stare... Într-adevãr...Nu-ºi terminã însã vorba ºi dãdu drumul mâinilor împãratului.Ascultau cu toþii, în picioare.Strigãtele legionarilor rãsunau tot mai puternic; vuietul rãzmeriþei

se apropia ca o furtunã ce plutea peste vârfurile copacilor dintr-opãdure.

– N-au decât sã strige! spuse Iulian, cu mult calm. Bieþii copii!Unde vor sã se ducã, fãrã mine? Înþelegeþi acum? Iatã pentru ce amars corãbiile – ultimã speranþã a celor laºi ºi leneºi. Nu mai existã calede întoarcere, în afara unei minuni. Din acest ceas, sunteþi legaþi demine, pe viaþã ºi pe moarte. În douãzeci de zile, vom stãpâni Asia...

325

Moartea zeilor

Am bãgat spaima în voi ca sã învingeþi totul ºi sã deveniþi ca mine...Bucuraþi-vã! Vã voi duce, ca zeul Dionyssos, prin toatã lumea ºi veþifi stãpâni ai oamenilor ºi ai zeilor!... Veþi fi voi înºivã zei!

Abia apucã sã rosteascã aceste vorbe, ºi izbucni în toatã oºtireaun þipãt de necuprinsã disperare:

– Ard!... Ard!...Comandanþii se repezirã afarã din cort, fiind urmaþi de Iulian.Vãzurã luminile incendiului. Victor transmisese textual poruncile

împãratului. Flota era cuprinsã de flãcãri, iar împãratul contemplaspectacolul cu un zâmbet tãcut ºi ciudat.

– Cezare!... Zeii sã ne apere!... A fugit!Rostind aceste vorbe, centurionul cãzu la picioarele împãratului,

palid ºi tremurând.– Ce? Cine? Ce spui?– Artaban!... Artaban!... Vai de noi! Te-a înºelat, împãrate!– Nu se poate!... ªi sclavii? se bâlbâi împãratul, înspãimântat.– Tocmai au mãrturisit, fiind supuºi la torturi, cã Artaban nu era

satrap, ci un încasator de dãri din Ctesifon. A nãscocit acest ºiretlicpentru a salva oraºul ºi a te atrage în pustiu, ca sã te dea pe mânaperºilor. ªtia cã-þi vei arde corãbiile. Au mai spus cã Sapor înainteazãîn fruntea unei oºtiri formidabile...

Împãratul se repezi la mal, cãutându-l pe Victor:– Stingeþi!... Stingeþi cât mai repede!Vocea sa fu însã cea care se stinse. Vãzând flota pradã focului,

înþelese cã nicio forþã omeneascã nu putea sã învingã flãcãrile, înteþiteacum de un vânt puternic.

Se luã cu mâinile de cap ºi, cu toate cã nu mai avea nici credinþãºi nici rugãciuni în suflet, îºi ridicã ochii la cer, ca ºi cum ºi-ar fi cãutatacolo un ajutor.

Pe cer, stelele luceau slab.Oºtirea se rãscula, tot mai ameninþãtoare:– Perºii au dat foc corãbiilor! gemeau unii, cu braþele întinse

cãtre ultima lor speranþã.

326

Dmitri Merejkovski

– Ba nu! ªefii noºtri au fãcut-o, pentru a ne atrage în deºert ºi ane pãrãsi! îºi dãdeau alþii cu pãrerea.

– Omorâþi-i pe sacrificatori! urlau alþii. Sacrificatorii l-au otrãvitpe cezar ºi l-au scos din minþi!

– Slavã augustului Iulian învingãtorul! strigau credincioºii galiºi celþi. Tãceþi din gurã, trãdãtorilor! Cât timp trãieºte cezarul, nu netemem de nimic!

Cei slabi de înger plângeau.– Patria! Patria! Nu mergem mai departe! Nu mai facem niciun

pas. Mai bine omorâþi-ne!– Nu ne vom mai vedea niciodatã þara! Suntem pierduþi, fraþilor!

Ne-au prins perºii în capcanã!– Cum de nu vedeþi? jubiliau galileenii. Au pus demonii mâna

pe el! Nelegiuitul de Iulian ºi-a vândut sufletul, iar ei îl târãsc înprãpastie! Unde ne poate duce un nebun stãpânit de demoni?

ªi, în aceste împrejurãri, Iulian, care nu vedea ºi nu auzea nimic,îºi ºoptea ca în vis, cu un zâmbet neputincios ºi trist:

– Ce-mi pasã?... Minunea se va împlini!... Dacã nu acum, maitârziu!... Mã încred în minune!

327

Moartea zeilor

XVII

Era prima noapte în care tabãra, aflatã în retragere, se odihnea,în cea de-a ºaisprezecea calendã a lunii iunie.

Armata refuzase sã meargã mai departe. Nici rugãminþile, niciporuncile ºi ameninþãrile împãratului nu avuseserã vreun efect. Celþii,romanii, creºtinii, pãgânii, vitejii ºi cei fricoºi îi rãspunserã cu toþii,într-un glas:

„Sã ne întoarcem! Patria!”Comandanþii se bucurau în tainã; iar prevestitorii etrusci triumfau

pe faþã.Dupã incendierea corãbiilor, se ridicaserã cu toþii. Se

încredinþaserã acum nu numai galileenii, dar ºi olimpienii, cã pe capulîmpãratului apãsa un blestem ºi cã-l urmãreau Eumenidele. Când umblaprin tabãrã, discuþiile încetau ºi se depãrtau toþi de el, cuprinºi de fricã.

Cãrþile sibiline ºi Apocalipsa, prezicerile etrusce ºi cele creºtine,zeii ºi îngerii, cu toþii se uneau, pentru a-l distruge pe duºmanul comun– Apostatul.

Împãratul declarã atunci cã-i va conduce spre patrie, strãbãtândþinutul Corduanei ºi rodnicul Heliocom.

Prin acest plan de retragere nãdãjduia mãcar sã întâlneascã trupelelui Procopiu ºi Sebastian. Îl mângâia gândul cã nu pãrãsea încã Persia,cã mai putea ºi-acum sã înfrunte oºtirea lui Sapor, sã se batã cu ea ºi sãobþinã o victorie, care ar fi rezolvat totul.

Perºii nu se mai arãtau. Vrând sã slãbeascã armata romanã înaintede a da atacul hotãrâtor, dãduserã foc bogatelor ogoare cu orz auriu ºicu grâu copt, depozitelor ºi hambarelor de campanie.

328

Dmitri Merejkovski

Ostaºii lui Iulian mergeau printr-o pustietate lipsitã de viaþã, cemai fumega încã de pe urma incendiului. Începu foametea.

Pentru a spori dezastrul, perºii distruseserã digurile canalelor ºiînecaserã câmpurile arse. Fuseserã ajutaþi în aceastã treabã de râurileºi torentele care-ºi ieºeau din matcã, în urma topirii zãpezilor din munþiiArmeniei.

Sub razele fierbinþi ale soarelui de iunie, apa se usca repede. Pepãmântul cãlduþ rãmâneau bãltoace de noroi gros. Din cãrbunii muiaþise ridicau, seara, aburi sufocanþi; mirosul iute al gunoaielor putreziteimpregna totul, aerul, apa, pânã ºi hainele ºi mâncarea ostaºilor.

Din mocirla descompusã se ridicau roiuri nesfârºite de insecte:þânþari, strechea-oilor otrãvitoare, tãuni ºi alte muºte. Se adunau înadevãraþi nori peste vitele de povarã, se lipeau de pielea umedã alegionarilor. Bâzâitul lor monoton rãsuna zi ºi noapte. Caii se înfuriau,boii îºi rupeau curelele ºi rãsturnau carele.

Nici dupã drumurile grele, soldaþii nu puteau sã aibã parte deodihnã. Nici mãcar în corturi nu aflau adãpost împotriva insectelor,care pãtrundeau prin încheieturile pânzei. Erau nevoiþi sã-ºi acoperecapul cu o pãturã înãbuºitoare, pentru a putea sã doarmã.

Înþepãtura anumitor muºte strãvezii ºi de culoarea bãlegaruluiproducea umflãturi care provocau la început mâncãrimi, apoi seinfectau ºi deveneau pânã la urmã bube purulente cumplite.

În ultimele zile, nu apãru soarele. Greoi ºi sufocant, cerul pãreasã se fi lãsat în jos, acoperit cu un strat de o albeaþã uniformã de noridenºi care, în nemiºcarea lor, supãrau ochii mai mult decât soarele.

Ostaºii mergeau astfel, slãbiþi, vlãguiþi, cu pas ºovãielnic, cu capulplecat, între cerul neîndurãtor ºi pãmântul negru ºi ars.

Li se pãrea cã Antihristul, omul osândit de Dumnezeu, îi adusesedinadins în acest loc blestemat, pentru a-i mâna cãtre pierzanie. Uniibombãneau, îºi ponegreau ºefii, dar într-un mod nedesluºit, ca în vis.Alþii se rugau ºi plângeau ca niºte copii bolnavi, cerºind de la camaraziilor o bucatã de pâine sau o gurã de vin. Mulþi cãzurã pe drum, deslãbiciune.

329

Moartea zeilor

Împãratul dãdu poruncã sã se împartã ostaºilor înfometaþi celede pe urmã merinde, care erau pãstrate pentru el ºi pentru cei dinpreajma sa. El însuºi se mulþumea cu o fierturã subþire de fãinã ºi obucatã de slanã, – hranã pe care pânã ºi ultimul legionar ar fi respins-o.Din pricina deosebitei cumpãtãri, avea tot timpul o stare de aþâþareplinã de neliniºte ºi, totodatã, îºi simþea trupul uºor, ca ºi cum ar fi avutaripi. Aceastã stare îl susþinea ºi-i înzecea puterile. Se strãduia sã nu segândeascã la viitor. ªtia foarte bine cã n-ar fi suportat sã se întoarcã înAntiohia sau în Tars ca un învins ºi sã se lase pradã batjocuriigalileenilor.

În noaptea aceea, ostaºii se odihneau, întrucât vântul dinspremiazãnoapte alungase insectele. Uleiul, fãina, vinul, cele din urmãprovizii ale împãratului, potoliserã foamea. Renãºtea în ei speranþaîntoarcerii acasã. Tabãra se liniºti. Iulian se retrase în cortul sãu.

Nu mai dormea în ultimul timp, sau dormea foarte puþin ºi numaicãtre zori. Dacã se adâncea din întâmplare într-un somn greu, se trezeasperiat, cu fruntea strãlucindu-i de stropi de sudoare. Avea nevoie sãse simtã perfect lucid, pentru a-ºi înãbuºi necazul care-l mãcina însuflet.

Ajuns în cort, tãie cu niºte cleºti mucul de la opaiþ. În jurul sãuerau împrãºtiate în dezordine sulurile de pergament ale bibliotecii saleportative; între ele se afla ºi Evanghelia. Se apucã sã scrie la lucrareasa preferatã – disertaþia filosoficã Împotriva sectelor, pe care o începusecu o lunã ºi jumãtate în urmã, la pornirea campaniei.

Stând culcat ºi cu spatele cãtre intrarea în cort, îºi reciteamanuscrisul, când auzi deodatã un zgomot slab. Se întoarse, scoase unstrigãt ºi se ridicã în picioare. I se pãrea cã vede o fantomã: pe prag seafla un bãieþandru, înveºmântat cu o tunicã sãrãcãcioasã din piele decãmilã; îºi pusese pe umeri o blanã prãfoasã de miel – cojocelul meloteale anahoreþilor egipteni; în picioarele goale purta sandale de palmier.

Împãratul privea ºi aºtepta, neavând putere sã scoatã un cuvânt.– Îþi aminteºti, îi vorbi o voce cunoscutã, îþi aminteºti, Iulian,

cum ai venit la mine, la mânãstire? Atunci te-am respins; dar n-am

330

Dmitri Merejkovski

putut sã te uit, pentru cã suntem amândoi ciudat de apropiaþi...Bãieþandrul îºi scoase gluga neagrã; Iulian îi vãzu pãrul auriu ºi

o recunoscu pe Arsinoe.– De unde...? De ce-ai venit? De ce te-ai îmbrãcat astfel?Încã se mai temea sã nu fie cumva o fantomã, care sã disparã tot

atât de neaºteptat, precum apãruse. În câteva cuvinte, Arsinoe îi povestice i se întâmplase, de la despãrþirea lor ºi pânã atunci.

Dupã ce-l pãrãsise pe tutorele ei Hortensius ºi-ºi împãrþisesãracilor cea mai mare parte a averii, trãise multã vreme cu anahoreþii,la sud de lacul Mareotis, în munþii sterpi ai Libanului, în cumpliteledeºerturi Nitris ºi Sketis. Fusese însoþitã de tânãrul Iuventin, discipolal bãtrânului Didim. Îi frecventaserã pe marii asceþi.

– ªi-atunci? întrebã Iulian, nu fãrã o oarecare îngrijorare. ªiatunci, domniþã, ai aflat la ei ceea ce cãutai?

Ea dãdu din cap ºi spuse, cu tristeþe:– Nu. Mici licãriri de luminã, aluzii, prevestiri, la fel ca peste

tot.– Spune! Spune tot! o rugã împãratul, cu ochii lucindu-i de

speranþã ºi de recunoºtinþã.– Aº fi oare în stare? rãspunse ea, rar. Vezi, prietene, am cãutat

libertatea sufleteascã, dar ea nu existã acolo.– Da, da! Nu-i aºa? se bucurã Iulian. Þi-o spusesem doar,

Arsinoe.Ea se aºezã pe un jilþ învelit cu o blanã de leopard ºi urmã calmã,

cu acelaºi zâmbet trist ºi resemnat. Iulian o asculta cu bucurie ºi nesaþ.

*

– Spune-mi, cum te-ai despãrþit de netrebnicii aceia? întrebãîmpãratul.

– Am avut ºi eu o ispitã, rãspunse Arsinoe. Am gãsit odatã, înpustiu, o bucatã de marmurã albã. Am luat-o ºi am admirat-o multãvreme cum strãlucea la soare; ºi deodatã, mi-am adus aminte de Atena,

331

Moartea zeilor

de tinereþea mea, de arta mea, de tine! M-am trezit ºi m-am hotãrât sãmã reîntorc în lume, sã trãiesc ºi sã mor aºa cum mã crease Dumnezeu:ca o artistã. În acel moment, bãtrânul Didim a avut un vis, în care teîmpãcam cu Galileanul...

– Cu Galileanul! strigã împãratul.Se întunecã la faþã, ochii i se tulburarã, râsul triumfãtor i se

stinse pe buze.– Mã împingea curiozitatea cãtre tine, urmã Arsinoe. Voiam sã

ºtiu dacã, în drumul tãu, ai aflat adevãrul ºi unde anume ai ajuns. Amîmbrãcat veºmântul cãlugãresc. Am coborât pe Nil, fratele Iuventin ºicu mine, pânã la Alexandria; o corabie ne-a adus apoi la Antiohia ºiam mers, împreunã cu o caravanã mare, sirianã, prin Aparnea, Epifaniaºi Edessa, pânã la graniþã. Dupã mii de primejdii, am traversat pustiulMesopotamiei, pãrãsit de perºi. Dupã victoria de la Ctesifon, am vãzut,nu departe de satul Abuzat, tabãra ta. Iar acum, sunt aici! Dar tu, Iulian?

Acesta oftã ºi-ºi plecã fruntea, fãrã a rãspunde.Dupã un timp o întrebã, privind-o:– Îl urãºti ºi tu acum, Arsinoe?– Nu. Pentru ce? întrebã ea, simplu. De ce sã-L urãsc? Oare nu

se apropiau înþelepþii Eladei de ceea ce propovãduia Galileanul? Ceicare îºi mortificã trupul ºi sufletul în pustiu sunt departe de smeritulfiu al Mariei. El iubea copiii, libertatea, bucuria ºi minunaþii crini depe câmp. Iubea frumosul, Iulian! Noi ne-am depãrtat de El ºi ne-amîncurcat ºi ne-am întunecat. Te numesc toþi Renegatul... Dar sunt eiînºiºi niºte renegaþi...

Împãratul rãmãsese îngenuncheat în faþa Arsinoei, ridicându-ºispre ea ochii plini de rugãminþi ºi de lacrimi, ce-i curgeau încet, peobrajii supþi.

– Nu trebuie! îi ºopti. Nu vorbi!... De ce... Lasã ce-a fost!...Nu-mi mai fi din nou duºman!

– Nu, nu! Trebuie sã-þi spun totul! strigã Arsinoe. Ascultã... ºtiucã-L iubeºti! Taci, asta este, ºi ãsta þi-e blestemul! Împotriva cui te-airãsculat? Ce fel de duºman eºti tu, pentru El? În timp ce gura ta îl

332

Dmitri Merejkovski

blestemã pe Cel Rãstignit, inima ta tânjeºte dupã El! Când lupþi împotrivanumelui Sãu, eºti mai aproape de El, mai aproape de spiritul Lui, decâtcei care rostesc întruna, cu buze moarte: Doamne! Doamne!... Iatã,aceºtia sunt duºmanii tãi, iar nu El. Pentru ce te chinuieºti mai aprigdecât cãlugãrii galileeni?

Împãratul se smulse din îmbrãþiºarea Arsinoei ºi se ridicã, palidca un mort. Faþa i se descompusese ºi în ochi îi licãrea vechea urã.ªopti, cu dureroasã ironie:

– Pleacã!... Du-te cât mai departe de mine!... Cunosc vicleniilegalileene!

Arsinoe îl privea cu spaimã ºi cu disperare, ca pe un nebun.– Iulian! Iulian, ce-i cu tine? Este posibil ca un nume...Dar el reuºi sã se stãpâneascã. Ochii i se stinserã, figura îi deveni

indiferentã, aproape dispreþuitoare. Împãratul roman se adresa uneigalileene:

– Pleacã, Arsinoe. Uitã tot ce þi-am spus. A fost o clipã deslãbiciune, care a trecut. M-am liniºtit. Vezi, am rãmas niºte strãini.Umbra Rãstignitului se aflã mai departe între noi! Tu nu L-ai renegat.Cel ce nu este duºmanul lui, nu poate sã-mi fie prieten.

Ea cãzu în genunchi în faþa lui.– De ce? De ce? Ce faci? Fie-þi milã de tine, pânã nu e prea

târziu! E nebunie curatã! Revino-þi în fire, de nu...Nu-ºi încheie fraza; i-o terminã el, cu un zâmbet trufaº:– De nu, voi pieri! Asta vrei sã spui, Arsinoe? Fie! Îmi voi urma

drumul pânã la capãt, oriunde mã voi duce! Dacã am fost, dupã cumspui, nedrept faþã de învãþãtura galileenilor, adu-þi aminte de ceea ceam îndurat, din pricina lor; cât de numeroºi ºi vrednici de dispreþ aufost vrãjmaºii mei! Ascultã, ostaºii romani au gãsit odatã, într-o mlaºtinãdin Mesopotamia, un leu pe care-l urmãreau niºte muºte veninoase. Ise bãgau în bot, în urechi, în nãri, nu-l lãsau sã respire, i se lipeau deochi ºi, cu înþepãturile lor, venirã de hac forþei sale leonine! Aºa va fimoartea mea, aºa va arãta izbânda galileenilor asupra cezarului ro-man!

333

Moartea zeilor

Tânãra fatã rãmase cu mâinile palide întinse spre el, fãrã a scoateo vorbã, fãrã speranþã, asemenea unui prieten faþã de prietenul sãumort. Între ei se afla o prãpastie, pe care cei vii nu o pot trece.

*

Cãtre 20 iulie, dupã un drum lung prin câmpiile arse, armataromanã gãsi, în valea adâncã a râului Durus, puþinã iarbã care scãpasede incendiu. Alãturi se întindea un câmp cu grâu copt. Luptãtorii îlculeserã, pentru pâine. Avurã în aceastã vale un rãgaz de trei zile.

Nespus de fericiþi, legionarii se culcarã, respirarã înmiresmataumezealã a pãmântului ºi-ºi frecarã obrajii plini de praf de tulpinilereci ale ierbii înalte.

În dimineaþa zilei a patra, gãrzile romane zãrirã, pe culmiledealurilor din preajmã, un nor de fum sau de praf. Unii îºi închipuirãcã trebuie sã fie mãgari sãlbatici care obiºnuiau sã se adune în herghelii,pentru a se apãra de atacul leilor; alþii spuserã cã erau sarazinii, atraºide vestea asediului Ctesifonului; câþiva se temeau sã nu fie cumvaarmata principalã a regelui Sapor.

Împãratul porunci sã se dea semnalul de adunare. Pe malul râului,cohortele se rânduirã în ordinea severã pentru defensivã, în formã decerc, la adãpostul scuturilor alãturate, asemenea unor ziduri metalice.Norul de fum sau de praf rãmase în zare pânã seara, fãrã sã se poatãdesluºi ce anume se ascundea în spatele sãu.

Noaptea era întunecoasã ºi liniºtitã; nu strãlucea nicio stea pecer.

Romanii nu dormeau. Stãteau în picioare în jurul unor focurimari ºi aºteptau, într-o îngrijorare mutã, ivirea zorilor.

334

Dmitri Merejkovski

XVIII

La rãsãritul soarelui îi vãzurã pe perºi. Înaintau încet. Luptãtoriiîncercaþi evaluau numãrul lor, ca fiind în jurul a douã sute de mii. Dedupã dealuri apãreau neîncetat noi detaºamente. Armurile sclipeau atâtde puternic, încât cu anevoie li se putea suporta strãlucirea, chiar dacãera umbritã de praf. Romanii pãrãsirã în tãcere valea unde stãtuserã înajun ºi luarã poziþie de luptã. Feþele lor erau severe, fãrã a fi însãtriste.

Primejdia înãbuºea ura: toate privirile erau aþintite cãtre împãrat.Atât galileenii, cât ºi pãgânii cãutau sã ghiceascã, dupã expresia figuriisale, dacã puteau sã nutreascã vreo speranþã.

În acea clipã, Iulian radia de bucurie. Aºtepta întâlnirea cu perºiica pe-o minune ºtiind cã izbânda i-ar fi adus o faimã ºi o putere atât demari, încât galileenii nu ar fi putut sã-i mai reziste.

Arãta superb, asemenea unui erou antic al Eladei. Primejdia îlspiritualiza; o flacãrã cumplitã ºi luminoasã i se aprindea în ochi.

Dimineaþa apãsãtoare ºi prãfoasã a lui 22 iulie anunþa o zifierbinte.

Împãratul nu vru sã-ºi punã platoºa ºi rãmase îmbrãcat cu o tunicãuºoarã de mãtase. Comandantul Victor veni la el cu o cãmaºã de zaleºi-i spuse:

– Cezare, am avut un vis urât. Nu provoca destinul! Pune-þiplatoºa!

Iulian îl respinse, tãcut, cu mâna sa.Bãtrânul cãzu în genunchi:– Pune-o!... Fie-þi milã de robul tãu!... Lupta va fi primejdioasã...

335

Moartea zeilor

Iulian luã un scut, îºi aruncã pe umeri hlamida uºoarã de purpurãºi, sãrind pe calul sãu, spuse:

– Lasã-mã, bãtrâne! N-am nevoie de nimic.Plecã. Casca sa beoþianã cu creastã aurie strãlucea în bãtaia

soarelui, în timp ce Victor îl urmãrea, îngrijorat ºi trist, cu privirea.Perºii se apropiau. Trebuiau sã se grãbeascã.Iulian îºi rândui armata în ordinea specialã, într-un semicerc uriaº,

care trebuia sã-ºi înfigã vârfurile în masa persanã ºi s-o strângã dinambele pãrþi. Aripa dreaptã era condusã de Dagalaif, cea stângã – deHormizdas, iar Iulian ºi Victor se ocupau de centru. Rãsunarãtrâmbiþele. Pãmântul fremãtã sub paºii moi ºi grei ai elefanþilor persani,cu frunþile împodobite cu pene de struþ. Purtau pe spate turele dinpiele legate cu curele puternice; în fiecare dintre ele se aflau câte patruarcaºi, care lansau sãgeþi încendiare, cu câlþi ºi smoalã aprinse.

Cavaleria romanã nu fãcu faþã primului ºoc. Scoþând þipeteasurzitoare, elefanþii îºi ridicau trompele ºi-ºi deschideau gurile umede,iar legionarii simþeau chiar pe faþa lor rãsuflarea monºtrilor, caredeveniserã furioºi datoritã unei bãuturi speciale fãcute din vin, piperºi tãmâie, folosite de barbari pentru a-i îmbãta înaintea bãtãliilor.

Cu colþii lor vopsiþi în roºu aprins ºi prelungiþi cu vârfuri deoþel, elefanþii spintecau pântecele cailor, iar cu trompele îi apucau pecãlãreþi ºi-i ridicau din ºa, pentru a-i zvârli la pãmânt.

Cãldura toridã a dupã-amiezii provoca la aceste patrupede unmiros iute de sudoare, care irita caii ºi-i fãcea sã se cabreze.

Una dintre cohorte o ºi luase la fugã: era cea a creºtinilor. Iulianporni în urmãrirea lor; dându-i o palmã principalului decurion, îi strigã,furios:

– Laºilor! Altceva nu mai ºtiþi, decât sã vã rugaþi?Arcaºii uºori din Tracia ºi mânuitorii de praºtii paflagonieni

înaintarã împotriva elefanþilor. În urma lor mergeau ilirii cei pricepuþiîn lansarea suliþelor cu plumb – „martiobarbulele”. Iulian dãdu poruncãsã ocheascã în picioarele monºtrilor cu sãgeþile, pietrele ºi suliþele. Osãgeatã atinse în ochi un elefant indian uriaº, care urlã ºi se cabrã.

336

Dmitri Merejkovski

Chingile pârâirã, ºaua care susþinea turela de piele alunecã, se rãsturnã,iar arcaºii persani cãzurã ca niºte pãsãri din cuibul lor.

Haosul se întinse printre pachiderme. În urma rãnilor de lapicioare, cãdeau la pãmânt ºi, în scurtã vreme, nu mai însemnau decâtun munte de forme cenuºii. Picioare ridicate în sus, trompe ºiroind desânge, colþi frânþi, turele rãsturnate, cai spintecaþi, romani ºi perºi rãniþiºi morþi, totul se amesteca într-un vãlmãºag uriaº.

Elefanþii o luarã pânã la urmã la fugã, se aruncarã asupra perºilorºi începurã sã-i calce în picioare. Barbarii prevãzuserã, în tactica lor,acest pericol. Exemplul bãtãliei de la Nisibe dovedise cã armata puteafi distrusã de proprii ei aliaþi.

Conducãtorii de elefanþi începurã atunci sã-i loveascã, cucuþitoaiele lor curbate legate de mâna dreaptã, între cele douã vertebre,de lângã craniu, ale ºirei spinãrii. Era de-ajuns o singurã loviturã, pentrua-l lãsa mort pe cel mai mare ºi mai puternic pachiderm. Cohortele„martiobarbulilor” se repezirã înainte, sãrind peste rãniþi, în urmãrireafugarilor.

În acea clipã, Iulian alerga în sprijinul flancului stîng. În parteaaceea înaintau clibanarii persani – un detaºament renumit de cãlãreþi,legaþi ºi lipiþi unul de altul printr-un lanþ rezistent, acoperiþi din cappânã-n picioare cu solzi de metal, invulnerabili, aproape nemuritori înluptã, semãnând cu statui turnate în bronz. Nu putem fi rãniþi decâtprin deschizãturile strâmte din dreptul gurii ºi ochilor.

Iulian îndreptã împotriva clibanarilor cohortele cu vechii ºicredincioºii sãi prieteni – batavii ºi celþii. Aceºtia îºi dãdeau viaþa pentruun zâmbet al cezarului, privindu-l cu ochii lor copilãroºi ºi entuziaºti.

Aripa dreaptã a romanilor era pusã la încercare de carelepersane, trase de zebre iuþi. Aveau fixate la osii securi subþiri care,învârtite cu o iuþealã înfricoºãtoare, tãiau dintr-o loviturã picioarelecailor, capetele ostaºilor, trupurile lor, cu aceeaºi uºurinþã cu carecosorul secerãtorului taie tulpinile subþiri ale spicelor.

Cãtre sfârºitul zilei, clibananilor începurã sã le slãbeascã puterile,armurile încinse începurã sã-i ardã. Iulian îºi îndreptã toate forþele

337

Moartea zeilor

împotriva lor. Furã zdruncinaþi; tulburarea pãtrunse în rândurile lor.Din gura împãratului izbucni un strigãt de triumf. Se aruncã înainteurmãrindu-i pe fugari, fãrã a-ºi da seama cã armata rãmãsese în urmã.Îl însoþeau câteva gãrzi, printre ele aflându-se bãtrânul Victor. Rãnit lamânã, acesta nu-ºi simþea durerea; nu se depãrta nicio clipã de împãratºi-l apãra de loviturile mortale, ascunzându-l cu scutul sãu. ªtia cã eratot atât de primejdios sã se apropie de o armatã în retragere, ca de oclãdire pe cale sã se prãbuºeascã.

– Ce faci, cezare? strigã el. Ia seama! Pune-þi cãmaºa mea de zale!Iulian înainta mai departe, fãrã sã-l asculte, cu braþele ridicate ºi

cu pieptul descoperit, ca ºi cum ºi-ar fi alungat nenumãraþii vrãjmaºisingur, fãrã armatã, doar cu chipul ºi cu gestul sãu înfricoºãtor. Unzâmbet vesel îi umbla pe buze; prin norul de praf ridicat de galopulînfocat al calului, strãlucea casca beoþianã, iar faldurile hlamideifluturând în bãtaia vântului semãnau cu douã aripi uriaºe de purpurã,care-l purtau departe, tot mai departe.

În faþa lui fugea un detaºament de sarazini. Unul dintre cãlãreþise întoarse, îl recunoscu pe Iulian dupã veºminte ºi-l arãtã camarazilorsãi, scoþând un strigãt gutural, ca al unui vultur:

– Malek!... Malek!... Regele!... Regele!...Se întoarserã toþi ºi, fãrã a-ºi opri caii, cu veºmintele lor lungi ºi

albe, se ridicarã în ºa, înãlþându-ºi lãncile deasupra capului.Împãratul vãzu o figurã tuciurie de tâlhar. Era aproape un copil.

Alerga spre el pe un dromader de Bactriana, de a cãrui blanã atârnaubucãþi de noroi uscat. Cu scutul sãu, Victor evitã douã lãnci îndreptatecãtre împãrat.

Copilandrul þinti atunci de pe cãmila sa ºi privirea rapace îiscânteie, în timp ce striga vesel, dezvelindu-ºi dinþii albi:

– Malek! Malek!– Ce fericit este! gândi Iulian. Iar eu, încã...Nu avu rãgazul sã-ºi ducã la capãt gândul; lancea ºuierã, atinse

mâna sa dreaptã pe care i-o jupui de piele, alunecã de-a lungul coastelorºi i se înfipse sub ficat.

338

Dmitri Merejkovski

Iulian socoti rana uºoarã; apucã vârful cu tãiº dublu pentru a-lscoate ºi se tãie la degete. Sângele þâºni.

Scoase un þipãt, îºi dãdu capul pe spate, îºi aþinti ochii larg deschiºispre cerul palid ºi cãzu de pe cal, în braþele gãrzilor sale.

Victor îl susþinu cu o afectuoasã veneraþie; buzele îi tremurau;urmãrea cu o privire tulburatã de durere ochii închiºi ai împãratului.

Cohortele rãmase în urmã ajunseserã la ei.

339

Moartea zeilor

XIX

Îl duserã pe împãrat la el în cort ºi-l culcarã în patul sãu decampanie. Nu-ºi revenea în simþiri ºi gemea din când în când. MediculOribazy scoase vârful de lance din rana adâncã, pe care o spãlã ºi opansã. Victor îl întrebã din priviri dacã mai era vreo speranþã; Oribazyclãtinã trist din cap. Dupã ce fu pansat, Iulian suspinã ºi-ºi deschiseochii.

– Unde sunt? întrebã surprins, privind în juru-i.Auzi apoi din depãrtare zvonul de luptã, îºi aminti totul ºi, fãcând

o sforþare, se ridicã în capul oaselor.– De ce m-au adus aici? Unde mi-e calul? Repede, Victor!Deodatã se schimonosi la faþã, de durere. Se repezirã toþi sã-l

susþinã. Îi respinse pe Victor ºi pe Oribazy.– Lãsaþi-mã!... Trebuie sã fiu alãturi de ei, pânã la capãt.Lupta în sufletul sãu împotriva morþii. Se ridicã încet; un zâmbet

stins îi rãtãcea pe buze, iar ochii îi ardeau.– Vedeþi! Mai pot încã... Repede! Spada mea, scutul, calul!Victor îi întinse scutul ºi sabia. Iulian le luã ºi fãcu câþiva paºi

ºovãitori, ca un copil care nu ºtie încã sã meargã.Rana se deschise; îºi lãsã armele sã cadã ºi se lãsã el însuºi în

braþele lui Oribazy ºi ale lui Victor; ridicându-ºi apoi privirea spre cer,strigã cu un dispreþ calm:

– S-a sfârºit!... Ai învins, Galileene!Fãrã sã se mai împotriveascã, se lãsã în voia celor din jur. Aceºtia

îl întinserã pe pat.– Da, prieteni! repetã încet. Mã sting.

340

Dmitri Merejkovski

Oribazy se plecã asuprã-i, consolându-l ºi încredinþându-l cã ranase va vindeca.

– Sã nu mã minþi! rãspunse Iulian. La ce bun? Nu-mi este fricã...Adãugã apoi, solemn:– Voi muri de moartea celor înþelepþi.Seara, îºi pierdu cunoºtinþa.Ceasurile se scurgeau unul dupã altul.Soarele asfinþi. Lupta se opri. Se aprinse opaiþul în cort. Noaptea

se lãsa, încet.Iulian nu-ºi revenea; îi slãbi respiraþia; crezurã cã-ºi dã sufletul.

Pânã la urmã, deschise puþin ochii ºi-ºi fixã privirea într-un colþ alcortului. ªoptea repede, printre buze. Delira.

– Tu? Aici! De ce?... Ce importanþã are! S-a sfârºit totul. Nuvezi?... Pleacã! Nu puteai sã suferi sã râdã oamenii. Asta nu þi-o iertãm...

κi reveni apoi în simþiri ºi-l întrebã pe Oribazy:– Cât e ceasul? Voi vedea oare soarele?ªi adãugã, îngândurat:– Oribazy, e posibil ca raþiunea sã fie atât de neputincioasã? ªtiu

cã este o slãbiciune a trupului... Sângele care umple creierul, dã naºterela vedenii... trebuie sã înving... Trebuie ca raþiunea...

Gândurile i se încâlcirã din nou, privirea redeveni fixã:– Nu vreau! Auzi?... Pleacã, duh al ispitei! Nu cred... Socrate a

murit ca un zeu...Trebuie ca raþiunea... Victor! Oh! Victor!... Ce vreide la mine, Galilean necruþãtor? Dragostea ta e mai cumplitã camoartea!... Povara ta este cea mai grea... De ce te uiþi aºa? Cât de multte-am iubit... Bunule Pãstor!... Tu singur! Nu, nu! Picioarele ºi mâinilestrãpunse... Sângele?... Moartea Eladei?... Întunericul?... Eu vreausoarele, soarele de aur... marmura Parthenonului!... De ce întunecisoarele?

Era ceasul unu al dimineþii.Legiunile se întorseserã în tabãrã; nu simþeau bucuria izbânzii.

Deºi erau obosiþi, nu dormea aproape nimeni. Aºteptau cu toþii veºtide la cortul împãrãtesc. Mulþi aþipirã lângã focurile stinse pe jumãtate,

341

Moartea zeilor

sprijiniþi în lance. Se auzeau caii legaþi, sforãind ºi mestecând ovãzul.Dintre corturile întunecate se ivea linia albã a orizontului. Stelele

devenirã mai palide ºi mai reci. Se lãsã umezeala; oþelul lãncilor ºi alscuturilor pãli, acoperindu-se de rouã. Cocoºii ghicitorilor etrusciîncepurã sã cânte. O tristeþe liniºtitã plutea în cer ºi pe pãmânt; totulpãrea a fi o arãtare; ceea ce se gãsea aproape, pãrea a fi departe, iarcele din depãrtare pãreau apropiate.

La intrarea în cortul lui Iulian se îngrãmãdiserã prietenii,comandanþii, cei apropiaþi. În penumbra zorilor, arãtau ca niºte fantome.

O tãcere încã mai adâncã domnea în cort. Doctorul Oribazymãcina într-un mojar niºte plante medicinale, pentru o bãuturãrãcoritoare. Bolnavul era liniºtit, delirul încetase.

În zori, îºi reveni în simþiri ºi întrebã nerãbdãtor:– Când rãsare soarele?– Peste o orã, rãspunse Oribazy, uitându-se la clepsidrã.– Chemaþi-i pe comandanþi, porunci Iulian. Trebuie sã vorbesc...– Mult-iubite cezar, observã savantul, þi-ar face poate rãu...– N-are importanþã! Nu voi muri înainte de rãsãritul soarelui.

Victor, ridicã-mi capul.I se povesti despre victoria asupra perºilor, despre fuga lui

Merena – comandantul cavaleriei duºmane ºi a celor doi fii ai lui Sapor,despre moartea a cincizeci de satrapi.

Iulian nu se mirã ºi nici nu se bucurã. Rãmase indiferent.Intrarã Dagalaif, Hormizdas, Arife, Lucilian ºi Sallustius,

avându-l în frunte pe comitele Iovian. Fãcând pronosticuri pentru viitor,mulþi îºi exprimau dorinþa de a-l vedea pe tron pe acest om slab ºifricos, care nu ar fi prezentat vreo primejdie pentru nimeni. Sperausã-ºi revinã, sub domnia sa, de pe urma necazurilor de sub tumultuoasadomnie a lui Iulian. Iovian deþinea arta de a fi pe placul tuturor. Eraînalt ºi frumos, nu obiºnuia sã taie ºi sã spânzure. Întruchipa virtuoasanulitate.

Printre cei apropiaþi se gãsea ºi tânãrul centurion al scutierilorimperiali, care urma sã devinã celebrul istoric Ammianus Marcellinus.

342

Dmitri Merejkovski

Toatã lumea ºtia cã scria memorii asupra campaniei ºi strângeadocumente pentru o mare lucrare de istorie. Intrând în cort, Ammianusîºi scoase din buzunar tãbliþele ºi condeiul. Se pregãtea sã scrie ultimelecuvinte ale împãratului aflat pe pragul morþii ºi i se citea, pe chipulbãrbãtesc, o curiozitate adâncã ºi imparþialã, asemãnãtoare curiozitãþiiunui artist sau a unui savant.

– Trageþi perdeaua! porunci Iulian.Dãdurã draperia de la intrare. Lumea se dãdu în lãturi. Aerul

proaspãt al dimineþii atinse obrazul muribundului. Intrarea era îndreptatãspre rãsãrit; nimic nu ascundea zarea.

– Bine. Stingeþi lampa!Porunca fu îndeplinitã, iar zorile umplurã cortul.Aºteptau toþi, în liniºte.– Ascultaþi, prieteni, începu Iulian.Vorbea încet, dar desluºit. Inspira, prin întreaga sa fãpturã,

triumful raþiunii; în ochi îi strãlucea o voinþã de neînfrânt.Ammianus scria ºi-i tremura mâna. Era conºtient cã scria pe

tãbliþele Istoriei, transmiþând generaþiilor viitoare ultimele cuvinte alemarelui împãrat:

– Ascultaþi, prieteni, mi-a sunat ceasul, poate prea curând; darvedeþi, eu mã bucur, ca un datornic cinstit, dându-mi viaþa înapoi naturii,ºi nu simt în suflet nici tristeþe, nici teamã; nu simt decât liniºtita bucuriea celor înþelepþi, presimþirea odihnei veºnice!... Mi-am împlinit datoriaºi, amintindu-mi trecutul, nu regret nimic. În zilele în care, hãituit detoþi, îmi aºteptam moartea în Cappadocia, în palatul de la Macellum, ºimai târziu, în culmea mãreþiei, purtând purpura de cezar roman,mi-am pãstrat inima nepãtatã, tinzând cãtre þeluri înalte. Dacã nu amîndeplinit tot ce doream, nu uitaþi cã treburile pãmânteºti depind dehotãrârea destinului. Acum, îi mulþumesc Celui Veºnic cã mi-a îngãduitsã mor nu de o boalã lungã, nici de mâna cãlãului, ci pe câmpul deluptã, în toiul tinereþii ºi al unor realizãri neîncheiate... Sã le povestiþi,dragii mei, prietenilor ºi duºmanilor mei, despre felul cum mor elenii,susþinuþi de înþelepciunea divinã...

343

Moartea zeilor

Tãcu. Îngenunchearã toþi. Mulþi plângeau.– Ce aveþi, bieþii mei prieteni? întrebã Iulian, zâmbind. E ruºine

sã-i plângi pe cei ce se întorc în patrie... Consoleazã-te, Victor!Bãtrânul vru sã-i rãspundã, dar nu putu; îºi ascunse faþa cu

mâinile ºi plânse ºi mai tare.– Încet! Încet! spuse Iulian, întorcându-ºi privirea cãtre cer. Iatã-l!Norii se aprinserã. În cort, zorile devenirã gãlbui ºi rãcoroase.

Prima razã a soarelui strãluci. Muribundul îºi întoarse faþa spre ea.Sallustius Secundus se apropie atunci de Iulian ºi, sãrutându-i

mâna, îl întrebã:– Prea iubite august! Cine hotãrãºti sã-þi urmeze?– Ce importanþã are? Va hotãrî soarta. Nu trebuie sã i se opunã

rezistenþã. N-au decât sã triumfe galileenii. Noi vom învinge, mai târziu.Vor domni pe pãmânt cei egali cu zeii, râzând întruna, ca soarele!...Priviþi!... Iatã-l!

Un tremur uºor îi scuturã trupul ºi, cu un ultim efort, îºi ridicãbraþele, ca ºi cum ar fi dorit sã se arunce în întâmpinarea astrului ce seridica pe cer. Un sânge negru îi þâºni din ranã. Venele i se umflarã petâmple ºi pe gât.

– Sã beau!... Sã beau!... ºopti, înãbuºit.Victor îi apropie de buze o cupã de aur plinã cu apã de izvor.

Iulian privea soarele ºi sorbea lacom apa strãvezie ºi rece ca gheaþa.Apoi, îi cãzu capul; un ultim suspin îi ieºi din buzele întredeschise,

o ultimã ºoaptã:– Bucuraþi-vã!... Moartea... este soarele!... O, Helios! Ia-mã!...

Sunt ca tine!Privirea i se stinse. Victor închise ochii lui Iulian. Sub soarele

strãlucitor, faþa împãratului semãna cu cea a unui zeu olimpian caredoarme.

344

Dmitri Merejkovski

XX

Se scurseserã trei luni de la ruºinosul tratat de pace încheiat deIovian cu perºii.

La începutul lui octombrie, armata romanã, istovitã de foame ºide marºurile forþate prin dogorâtoarea Mesopotamie, se înapoie însfârºit în Antiohia.

În timpul acestei triste întoarceri, Anatol – centurionul scutierilorimperiali – se împrietenise cu tânãrul istoric Ammianus Marcellinus.Cei doi prieteni hotãrâserã sã se ducã în Italia, în singuratica vilã de laBaii, unde-i invitase Arsinoe, pentru a se odihni dupã obosealacampaniei ºi a-ºi îngriji rãnile cu apele sulfuroase.

În drum, se opriserã câteva zile în Antiohia, unde se pregãteauserbãri strãlucite în cinstea suirii pe tron a lui Iovian ºi a întoarceriiarmatei. Pacea încheiatã cu regele Sapor era dezonorantã pentruimperiu: cinci provincii romane bogate de pe malul Tigrului, între careCorduana ºi Regimena, cincisprezece fortãreþe de graniþã, oraºulSingar, Castra Maurorum ºi neînvinsa Nisibe – toate acestea treceauîn mâinile lui Sapor.

Galileenilor le pãsa însã prea puþin de înfrângerea Romei. Cândvestea morþii lui Iulian ajunse în Antiohia, cetãþenii în care intrase fricagândirã la început cã era o nouã viclenie satanicã, o nouã nadã aruncatãcelor drepþi, pentru a-i prinde. Dar o datã cu confirmarea ºtirii, bucuriali se schimbã în delir.

Gãlãgia serbãrii ºi þipetele poporului pãtrunserã dis-de-dimineaþãîn camera lui Anatol. Hotãrâse sã-ºi petreacã întreaga zi acasã. Veselianorodului îl dezgusta. Încercã sã adoarmã din nou ºi nu izbuti, din

345

Moartea zeilor

pricina unei ciudate curiozitãþi care-l cuprinsese. Fãrã a-l înºtiinþa peAmmianus, se îmbrãcã repede ºi ieºi în stradã.

Era o dimineaþã rãcoroasã de primãvarã. Nori mari ºi rotunzi sedesprindeau de fondul întunecat al cerului de un albastru închis ºi setopeau în nenumãratele colonade ºi porticuri ale Antiohiei. În forum ºiprin pieþe ºipoteau fântânile. În perspectiva însoritã ºi a strãzilor, sevedeau ºuvoaiele largi de apã ale canalizãrii oraºului, întretãindu-seca niºte fire de cristaline.

Porumbeii ciuguleau, uguind, grãunþe de orz.Din uºile larg deschise ale bisericilor strãbãteau miresme de flori

ºi de tãmâie. Fete tinere îºi stropeau cu apã, pe lângã bazine, coºurilecu trandafiri palizi de octombrie ºi înconjurau cu ghirlande, cântândpsalmi veseli, coloanele bisericilor creºtine.

Mulþimea zgomotoasã umplea strãzile; carele ºi litierele înaintauîncet, prin mijlocul drumului. Se auzeau tot timpul strigãtele:

– Slavã lui Iovian August cel mare ºi preafericit!Câte unii adãugau ºi „Învingãtorul”, dar fãrã prea mare siguranþã,

întrucât cuvântul învingãtor aducea prea mult a ironie.ªtrengarul care desenase cândva pe ziduri caricatura lui Iulian,

bãtea acum din palme, fluiera, se tãvãlea în praf ºi striga:– A pierit! A pierit mistreþul cel sãlbatic, care a devastat grãdina

Cerului!Repeta aceste cuvinte pe care le auzise ºi care i se pãreau cu atât

mai jignitoare, cu cât nu le pricepea înþelesul.O bãtrânã cocârjatã ºi în zdrenþe ieºi la rându-i din colþul ei murdar

ºi umed la lumina soarelui, bucurându-se de sãrbãtoare. Învârtea unbãþ ºi vocifera, cu un glas spart:

– A pierit Iulian! A pierit, ticãlosul!O tristeþe nesfârºitã umplea inima lui Anatol, dar mergea întruna,

mai departe, împins de curiozitate. Mergând pe Syngon, se apropie decatedralã. Îl vãzu acolo pe demnitarul de la chesturã – Marcus Ausonius;ieºea din bisericã, însoþit de doi sclavi, care-i deschideau drum prinmulþime, cu coatele.

346

Dmitri Merejkovski

„Ce-i asta? se mirã Anatol. Cum se face cã un duºman algalileenilor umblã acum prin bisericile lor?”

Pe hlamida viorie ºi chiar pe încãlþãrile din piele de un roºuaprins ale lui Ausonius erau brodate cruci, cu fir de aur.

Iunius Mavricus, alt prieten al lui Anatol, se apropie de Ausonius:– Cum te mai simþi, venerabile Ausonius? întrebã, examinând

cu o uimire ironicã noua îmbrãcãminte creºtinã a demnitarului.Iunius era un om liber, stãpân al unei averi care-i îngãduia sã fie

independent, iar schimbarea credinþei nu prezenta niciun interes pentruel. Nu se mira nicidecum de transformarea confraþilor ºi amicilor sãi;dar îi fãcea plãcere sã-i tachineze, la fiece întâlnire, cu întrebãri ºi sãfacã pe omul ofensat, care-ºi ascunde indignarea sub masca ironiei.

Mulþimea se grãbea sã intre în bisericã ºi prietenii puteau sã-ºivorbeascã în voie, în spaþiul rãmas liber. Anatol se ascunse în spateleunei coloane ºi urmãri dialogul lor.

– De ce nu stai pânã la sfârºitul slujbei? întrebã Mavricus.– Am palpitaþii. Mã-nãbuº. Nu sunt obiºnuit...Iar Ausonius adãugã, gânditor:– Noul predicator are un stil nemaipomenit. Hiperbolele sale

mã apasã prea tare pe nervi. Un stil... ca ºi cum ai zgâria sticla cu obucatã de fier.

– Într-adevãr! Ce emoþionant! se bucurã Mavricus. Uite un omcare a trãdat totul! Dar stilul...

– Nu, nu, poate nu l-am înþeles bine! îl întrerupse Ausonius. Sãnu ai o impresie greºitã despre mine, Mavricus; sunt sincer!

Dintr-o litierã pufoasã se dãdu jos, scâncind, însuºi umflatulchestor Garguillius:

– Cred cã am întârziat... Dar nu-i nimic, rãmân pe platformã...Dumnezeu ºi cu Duhul Sãu...

– Minune! râse Mavricus. Cuvinte din Biblie, în gura luiGarguillius!

– Sã te ierte Hristos, fiule! îi spuse chestorul. De ce te agiþi tottimpul?

347

Moartea zeilor

– Pãi nu pot încã sã-mi revin! Vãd atâtea convertiri, atâteaschimbãri!... Am crezut întotdeauna cã pãrerile tale...

– Ce prostie, prietene! Nu am decât o pãrere, aceea cã bucãtariigalileeni nu sunt mai proºti ca cei elini. Îþi pregãtesc niºte mâncãrurislabe... bune sã te îmbolnãveascã!... Sã vii la cinã, filosofule. Te voiconverti repede la credinþa mea. Îþi vei linge degetele! ªi parcã nu epânã la urmã totuna sã mãnânci o masã bunã în cinstea zeului Mercur,sau a Sfântului Mercvrus? Nu sunt decât niºte prejudecãþi! Cât demult poate sã jeneze fleacul acesta?

ªi arãtã cruciuliþa de chihlimbar care se legãna pe pântecul sãuenorm, între cutele parfumate ale hlamidei de culoarea ametistului.

– Priveºte-l, Hekebolis, pe marele sacrificator al zeiþei AstarteDindimene! Hierofantul pocãit, în straie întunecate de galilean!... O,de ce nu eºti aici, cântãreþ al Metamorfozelor! triumfa Mavricus,arãtându-l pe bãtrânul cu obraz trandafiriu, aºezat într-o litierãacoperitã.

– Ce citeºte?– Desigur, nu legile zeiþei din Pessinum!– Ce sfântã smerenie!... L-au slãbit posturile!... Priviþi-l cum

suspinã, ridicându-ºi ochii la cer!– Cunoaºteþi povestea convertirii lui? întrebã Garguillius, cu un

râs vesel.– S-a dus la împãratul Iovian ºi, la fel ca odinioarã cu Iulian, i-a

cãzut la picioare.– Ba nu! A gãsit ceva nou, de astã datã. O pocãinþã publicã,

neaºteptatã. S-a prosternat la uºa unei biserici, în mijlocul mulþimii, înclipa când ieºea Iovian, ºi a strigat: „Cãlcaþi-mã-n picioare! Cãlcaþi-mã!Sunt un ticãlos!” ªi îmbrãþiºa, plângând, picioarele trecãtorilor.

– Da!... Este ceva uºor! ªi a plãcut?– Pe cuvântul meu, a avut o întrevedere confidenþialã cu

împãratul. Oamenii ca el nu pãþesc nimic rãu! Profitã de orice. κileapãdã pielea veche ºi întineresc. Învãþaþi, copiii mei...

– ªi ce-a putut sã-i spunã împãratului?

348

Dmitri Merejkovski

– Cine ºtie? oftã Garguillius, nu fãrã o invidie ascunsã. A pututsã-i spunã, de pildã: „Þine-te tare de creºtinism, sã nu mai rãmânãniciun pãgân pe lume! Religia celor drepþi îþi susþine tronul!”. Acum,are cale liberã.. Mult mai bine decât pe vremea lui Iulian... Cu neputinþãsã-l urmezi!... Sfântã înþelepciune!...

– Of, oameni buni! Apãraþi-mã! Smulgeþi-l pe prea-smeritul sclavCircumbricus din ghearele leilor!

– Ce þi s-a întâmplat? îl întrebã Garguillius pe cizmarul ofticos,pe care-l târau douã gãrzi ale închisorii romane.

– Mã duc la temniþã!– Pentru ce?– Pentru jefuirea bisericii...– Cum? Tu ai...– Nu! Eram în mulþime ºi am strigat o datã sau de douã ori:

„Bateþi-i!”Era încã pe vremea augustului Iulian. S-a spus atunci: „Cezarul

doreºte sã se distrugã bisericile galileene!” Le-am distrus. Iar acum,niºte oameni rãi spun cã am furat o cupã de argint. Nici nu intrasem înbisericã, rãmãsesem în capul scãrilor. Sunt un om liniºtit. Am o prãvãliesãrãcãcioasã, dar într-un loc foarte umblat ºi, pentru fiecare fleac, suntluat pe sus!... Nu luasem pentru mine! Mi se spusese: „Aºa-i porunca!”Of! Apãraþi-mã! Fie-vã milã de mine!

– Eºti creºtin, sau pãgân? întrebã Iunius.– Nu mai ºtiu nici eu. Înainte de împãratul Constantin, aduceam

jertfã zeilor. Dupã aceea, m-au botezat. Apoi, sub Constanþiu, m-amfãcut arian. Au venit dupã aceea olimpienii la putere; m-am fãcut elin,dupã ei. Acum, se întorc din nou, dupã primul fel. Aº vrea sã mãpocãiesc, sã revin la Biserica arianã. Dar mi-e teamã sã nu dau greº.Am distrus templele zeilor, apoi le-am ridicat la loc, le-am distrus dinnou! Pânã la urmã, s-a-ncurcat totul în capul meu! Nu mai ºtiu nici euce sunt. Ascult de cei mari ºi nu mai apuc deloc sã mã-nchin la adevãratacredinþã. Mereu este ori prea devreme, ori prea târziu! Nu mai am picde liniºte; mãnânc bãtaie ºi pentru Hristos, ºi pentru zei... Am copii...Apãraþi-mã, oameni buni!

349

Moartea zeilor

– Nu-þi fie teamã, prietene, spuse Garguillius; te vom scãpa.Mi-ai cusut încãlþãri frumoase ºi-mi voi aduce aminte.

Circumbricus cãzu în genunchi ºi întrebã, puþin mai liniºtit:– ªi cu religia, cum rãmâne? Sã mã pocãiesc ºi s-o þin tare pânã

la capãt? Nu se va mai schimba nimic? Mi-e totuºi teamã.– Nu te teme de nimic! spuse Garguillius. S-a terminat cu

schimbãrile.Fãrã sã fie vãzut de prieteni, Anatol intrã în bisericã. Voia sã-l

audã pe tânãrul ºi renumitul predicator Teodorit.Razele soarelui tremurau peste norii de tãmâie; una dintre ele

cãdea pe barba roºcatã a predicatorului, care se afla în amvonul înalt.Avea mâinile slabe ºi strãvezii ca ceara; ochii îi strãluceau triumfãtori;cu glasul sãu tunãtor, ce pãrea sã se ridice pânã la ceruri, miºcamulþimea ºi umplea lãcaºul, cu strigãtul de rãzbunare:

– Vreau sã fixez pentru generaþiile viitoare, ca pe un stâlp alinfamiei, istoria nefericitului renegat Iulian. Sã citeascã toate veacurileºi toate neamurile inscripþia mea ºi sã tremure în faþa dreptãþiiDomnului!... Vino! Vino-aici, cãlãule, ºarpe al înþelepciunii! Astãzinoi te blestemãm! Uniþi într-un suflet, sã ne bucurãm, fraþilor, sã batemtobele ºi sã înãlþãm cântecul lui Myriem despre pieirea egiptenilor înMarea Roºie! Sã înfloreascã deºertul ca un crin, sã se bucure Biserica,rãmasã pânã mai ieri orfanã! Priviþi! Mã-mbãt de bucurie! Unde-aurãmas, împãrate, jertfele tale, ceremoniile tale, misterele tale? Undesunt invocãrile tale, ºi prezicerile tale? Unde este faima Babilonului?Perºii ºi mezii? Unde sunt zeii care te însoþeau, apãrãtorii tãi, Iulian?Au dispãrut toate, te-a înºelat totul, s-a stins totul!

– Vai, draga mea! ce barbã! îi atrase atenþia vecinei sale opatricianã rãscoaptã ºi sulemenitã, care se afla lângã Anatol. Priveºte,e aur curat!

– Aºa-i, dar dinþii? îi vorbi prietena.– Ce, dinþii? Fac prea puþin, faþã de toatã aceastã frumuseþe!– A, nu, Veronica... Nu spune aºa! ªi-apoi, poþi sã-l compari cu

fratele Teofanie...

350

Dmitri Merejkovski

Teodorit continuã:– Iulian a dospit în sine însuºi propria-i nenorocire, aºa cum

fãpturile cele mai rele ºi sãlbãticiunile îºi adunã veninul. Dumnezeu aaºteptat ca întreaga cruzime a lui Iulian sã iasã din el, pentru a-l lovi...

– Sã nu pierdem circul! ºopti alt vecin al lui Anatol la urecheaprietenului sãu. Vor fi urºi din Britannia.

– Nu mai spune! Urºi adevãraþi?– Da. Pe una dintre ursoaice o cheamã Scânteia de aur iar pe

cealaltã, Inocenþia. Au fost hrãnite cu carne de om. ªi-apoi, vor mai fiºi gladiatori!

– Doamne Iisuse!... Nu trebuie sã pierdem una ca asta! Hai sãnu mai stãm pânã la sfârºit! Sã mergem repede, ca sã mai gãsim locuri.

Teodorit îl lãuda acum pe predecesorul lui Iulian, Constanþiu,pentru binefacerile sale creºtine, viaþa curatã ºi dragostea faþã de toþiai sãi.

Anatol simþea cã se sufocã în mulþime. Ieºi din bisericã ºi respirãcu plãcere aerul proaspãt, care nu mirosea nici a tãmâie, nici a ulei arsdin candele, ºi privi cerul albastru, pe care nu-l ascundea nicio cupolã.

Pe platforma din faþa bisericii, lumea vorbea cu glas tare ºi fãrãjenã. O veste gravã circula prin mulþime: cele douã ursoaice destinateamfiteatrului urmau sã fie purtate, cât de curând, pe strãzi. Cei careaflau aceastã veste plecau din bisericã înainte de sfârºitul predicii ºiîntrebau îngrijoraþi:

– N-am întârziat cumva? Scânteia de aur n-o fi oare bolnavã?– Inocenþia e cea care a fãcut azi-noapte o indigestie. E bine

acum.– Slavã Domnului... Slavã Domnului...!Predica lui Teodorit nu izbutise sã biruie seducþia gladiatorilor

ºi a ursoaicelor. Biserica se golea.Anatol vãzu cum oamenii alergau spre circ cu sufletul la gurã,

din toate strãzile ºi din toate rãspântiile, de prin biserici. Se împingeau,se înjurau, cãlcau peste copii ºi peste femei, îºi pierdeau sandalele ºi,cu toate acestea, nu se opreau din fugã. Se citea pe feþele lor o grabã

351

Moartea zeilor

atât de mare pentru a ajunge la timp, încât s-ar fi crezut cã era vorbadespre o treabã de viaþã ºi de moarte. ªi douã nume, ca douã promisiuniale unor plãceri sângeroase, fluturau pe toate buzele:

– Scânteia de aur!... Inocenþia!...Anatol merse dupã mulþime, spre amfiteatru.Urmând obiceiul roman, un velarium stropit cu parfumuri apãra

lumea de razele soarelui ºi împrãºtia o rãcoare blândã. Norodul cel cumii de capete începuse sã se agite.

Înainte de deschiderea jocurilor, cei mai înalþi demnitari dinAntiohia aduserã în loja imperialã statuia de bronz a lui Iovian, pentruca poporul sã se poatã bucura, vãzându-l pe noul suveran. În mâna sadreaptã, augustul þinea un glob cu o cruce deasupra. O razã orbitoarea soarelui cãzu pe fruntea împãratului ºi mulþimea desluºi, pe chipulde bronz, un zâmbet de satisfacþie. Demnitarii sãrutarã picioarelestatuii.

Norodul striga de bucurie:– Slavã salvatorului patriei, augustul Iovian! Slavã urmaºului

sãlbaticului Iulian, nimicit de mânia lui Dumnezeu!O mulþime de mâini agitau batiste ºi centuri colorate. Poporul

aclama în Iovian pe reprezentantul sãu, sufletul sãu, imaginea sa,domnind asupra lumii.

Bãtându-ºi joc de împãratul mort, mulþimea i se adresa ca ºi cums-ar fi aflat în amfiteatru ºi ar fi putut s-o audã:

– Hei, filosofule! Înþelepciunea lui Platon ºi a lui Chrisip nuprea te-a ajutat! Jupiter ºi Phoebus nu prea te-au apãrat! Ai încãput înghearele diavolilor, care te sfâºie! Nelegiuitule!... Hristos ºi Dumnezeulsãu au învins! Am învins noi, cei umili!

Cu toþii erau încredinþaþi cã Iulian fusese ucis de un galilean ºi-imulþumeau lui Dumnezeu pentru aceastã loviturã salvatoare, lãudându-lpe ucigaºul regelui. Furia mulþimii atinse însã apogeul, atunci când îivãzu pe gladiatori în ghearele ursoaicelor Scânteia de Aur ºi Inocenþia.Ochii se holbarã, pentru a se sãtura de vederea sângelui; poporulrãspunse rãgetului sãlbãticiunilor cu un rãget uman, încã ºi mai sãlbatic.

352

Dmitri Merejkovski

Cântau cu toþii „slavã lui Dumnezeu”, ca ºi cum abia atunci ar fi vãzuttriumful credinþei sale.

– Slavã împãratului Iovian cel dreptcredincios! Hristos a învins!Hristos a învins!

Anatol simþea rãsuflarea gloatei, mirosul turmei umane, care-ldezgustau. Închise ochii, încercã sã nu mai respire ºi ieºi alergând înstradã. Se întoarse la el acasã, închise uºa ºi obloanele, se aruncã pepat ºi rãmase aºa, pânã noaptea târziu.

Dar era cu neputinþã sã fugã de norod.Abia începea sã asfinþeascã soarele, ºi mii de focuri luminarã

toatã Antiohia. La colþurile bisericilor ºi ale monumentelor imperialeardeau torþe uriaºe; pe strãzi erau aprinse lampioane; iar în camera luiAnatol se strecurau, prin înbinãrile obloanelor, lumina focurilor ºimirosul de catran ºi de seu. Din cârciumile învecinate rãsunau cântecelelegionarilor beþi, râsul prostituatelor ºi, dominându-le pe toate, se înãlþaulaudele pentru Iovian ºi anatema pentru Iulian Apostatul.

Cu un zâmbet amar, Anatol îºi ridicã braþele la cer ºi strigã:– Într-adevãr, ai învins, Galileene!

353

Moartea zeilor

XXI

O triremã negustoreascã mare, încãrcatã cu covoare din Asia ºicu amfore cu ulei de mãsline, îºi urma drumul între Seleucia ºi coastaItaliei. Se îndrepta, plutind între insulele Arhipelagului, cãtre insulaCreta, de unde trebuia sã ia o încãrcãturã de lânã ºi sã debarce câþivacãlugãri la o mãnãstire ascunsã într-un colþ singuratic al þãrmului.Cucernicii cei bãtrâni se aºezaserã în faþã ºi-ºi petreceau zilele în discuþiireligioase, în rugãciuni ºi în munca lor cãlugãreascã, care consta înîmpletirea coºurilor din ramuri de palmier.

La pupa împodobitã cu o reprezentare din lemn de stejar aAthenei Tritonide erau instalaþi, sub o pânzã viorie uºoarã, alþi cãlãtori,cu care cãlugãrii nu doreau sã aibã nimic în comun, socotindu-i pãgâni.Erau Anatol, Ammianus Marcellinus ºi Arsinoe.

Era o searã liniºtitã. Vâslaºii – sclavi din Alexandria – îºi coborauºi-ºi ridicau vâslele lungi, cântând o melopee tristã. Soarele asfinþea înspatele norilor.

Anatol privea valurile, cu gândul la cuvintele lui Eschil:„Marea râzând la infinit”...Dupã înghesuiala, cãldura ºi praful de pe strãzile Antiohiei, dupã

fumul lampioanelor ºi rãsuflarea norodului, îºi trãgea sufletul, repetând:– Tu care râzi la infinit, ia-mã, mare, ºi curãþã-mi sufletul!Asemenea unor viziuni, Calypso, Amorgos, Astipaleea, Terra

rãsãreau dintre insule, înãlþându-se uneori deasupra mãrii, dispãrândalteori, ca ºi cum ºi-ar fi dansat eterna horã în jurul zãrii, împreunã cusurorile lor Oceanidele. Lui Anatol i se pãrea cã retrãia timpurileOdiseei.

354

Dmitri Merejkovski

Însoþitorii sãi nu-i tulburau meditaþia. Fiecare era absorbit detreaba pe care o fãcea. Ammianus Marcellinus îºi rânduia notele asupracampaniei din Persia ºi a vieþii lui Iulian, iar seara citea remarcabilalucrare intitulatã Stomatele sau covorul pestriþ a maestrului creºtinClement din Alexandria.

Arsinoe modela machete de cearã, pentru o statuie mare demarmurã. Era trupul unui zeu olimpian, al cãrui cap avea o expresiede tristeþe ciudatã. Anatol dorea s-o întrebe dacã era vorba de Dionyssossau de Hristos ºi nu se hotãra s-o facã.

Artista îºi lepãdase de mult straiele cãlugãreºti. Oamenii cucernicio evitau cu spaimã ºi o numeau Apostata. Numele ei ºi darurilegeneroase pe care le fãcuse cândva mãnãstirilor creºtine o fereau însãde persecuþii. Din marea ei avere nu-i mai rãmãsese decât o micã parte,care-i ajungea pentru un trai independent, precum ºi o vilã micã peþãrmul golfului Neapole, nu departe de Bari, chiar vila în care Myrrhaîºi trãise ultimele zile. Acolo se înþeleseserã Arsinoe, Anatol ºiMarcellinus sã-ºi caute odihna dupã anii tulburi ai vieþii, într-un calmprofund, în slujba muzelor.

Fosta cãlugãriþã îºi purta acum rochiile de dinaintea consacrãrii.Cutele simple ºi nobile o fãceau din nou sã semene cu o fecioarã atenianãdin vechime. Stofa era însã de culoare întunecatã, iar aurul pãruluiabia se mai zãrea de sub vãlul care-l acoperea. În ochii care nu mairâdeau se citea o severã înþelepciune, vecinã cu austeritatea. Doarbraþele artistei, dezvelite pânã la umeri, îºi arãtau albeaþa între cutelepeplumului, atunci când lucra cu nesaþ, aproape cu furie, frãmântândceara moale. Anatol simþea o putere neobiºnuitã în aceste mâini palide.

În seara aceea, corabia plutea de-a lungul coastei unei insulemici, al cãrei nume nu-l ºtia nimeni ºi care pãrea, de departe, o stâncãaridã. Pentru a evita orice primejdie, trirema trebuia sã meargã foarteaproape de þãrm. Pe lângã promontoriul povârnit, apa era atât destrãvezie, încât se puteau vedea pe fund firele de nisip ºi algele. Dinspatele stâncilor întunecate apãrea câmpul verde, pe care pãºteau oile.În mijloc se înãlþa un platan.

355

Moartea zeilor

La rãdãcina copacului, Anatol zãri un adolescent ºi o fatã,pesemne copii ai unor ciobani sãraci. În spatele lor strãlucea printrechiparoºi, o statuie de marmurã albã: zeul Pan cântând din nai. Anatolse întoarse cãtre Arsinoe, pentru a-i arãta acest colþ paºnic al Elladei;vobele i se stinserã însã pe buze. Neclintitã ºi cu un zâmbet de o ciudatãbucurie, artista îºi contempla creaþia – o statuie de cearã reprezentândo figurã de un farmec echivoc, cu un superb trup olimpian ºi o figurãde o tristeþe supraomeneascã.

Lui Anatol i se strânse inima. Cu o voce seacã, aproape supãratã,o întrebã pe Arsinoe, arãtând macheta:

– Cine-i?Ea îºi înãlþã cu greu privirea asuprã-i, iar el gândi:„Sibilele au pesemne asemenea ochi!”– Arsinoe, crezi cumva cã oamenii te vor înþelege? îi ºopti.– Ce-mi pasã, prietene! rãspunse ea, cu un zâmbet trist.Adãugã apoi, mai încet, ca pentru sine:– κi va întinde mâinile cãtre lume. Trebuie sã fie neîndurãtor ºi

teribil, ca Mythra-Dionyssos, cu întreaga sa frumuseþe ºi întreaga saforþã; milostiv ºi smerit...

– Ce spui? Ce contradicþie! Este oare cu putinþã?– Cine ºtie? Pentru noi, nu. Dar în viitor...Soarele cobora tot mai mult în zarea asfinþitului.Sub discul astrului adãsta un nor, iar ultimele raze trimiteau cãtre

insulã o luminã tristã ºi blândã. Ciobãnaºul ºi fata se apropiau acum dealtarul lui Pan, pentru a împlini ofranda de searã.

– Crezi, Arsinoe, urmã Anatol, cã vor veni fraþi necunoscuþi sãreia firul curmat al existenþei noastre ºi cã vor merge pe el, mai departe?Crezi cã nu va pieri totul în aceastã umbrã barbarã, ce se lasã asupraRomei ºi Eladei? O! De-ar fi sã fie aºa! Dacã s-ar putea cunoaºteviitorul...

– Da! strigã Arsinoe, cu o flacãrã profeticã strãlucindu-i în ochiiîntunecaþi. Viitorul este în noi, în nebuneasca noastrã neliniºte. Iulianavea dreptate. Lipsiþi de glorie, în liniºte, strãini de lume ºi însinguraþi,

356

Dmitri Merejkovski

trebuie sã lucrãm pânã la capãt. Trebuie sã ascundem ultima scânteiedin cenuºa altarelor, pentru ca triburile ºi neamurile viitoare sã aibã cuce sã-ºi aprindã noile flãcãri! Ele vor începe din punctul în care sfârºimnoi. Ellada va muri, poate, dar vor veni oameni care vor dezgropasfintele oseminte, bucãþi ale marmurei sale divine ºi, din nou, vor plângeºi se vor ruga din cãrþile noastre ºi vor buchisi din nou, ca niºte copii,vechile povestiri ale lui Homer ºi înþelepciunea lui Platon! Va reînviaatunci Ellada, iar noi – o datã cu ea!

– ªi o datã cu noi – ºi blestemul nostru! strigã Anatol. Va începedin nou lupta dintre Olimp ºi Golgota! Pentru ce? Cine va învinge?Când se va sfârºi aceastã luptã? Rãspunde, sibilã, dacã poþi!

Arsinoe tãcea, cu ochii plecaþi. Se uitã pânã la urmã la Ammianusºi, arãtându-l pe Anatol, rosti:

– Uite cine îþi va rãspunde mai bine decât mine. Inima îi esteîmpãrþitã, la fel ca a noastrã, între Hristos ºi Olimp, ºi totuºi nu ºi-apierdut luciditatea gândirii. Priveºte-l cu câtã liniºte înþeleaptã ascultãdiscuþia noastrã.

Punând de-o parte cartea lui Clement din Alexandria, AmmianusMarcellinus asculta, tãcut.

– Într-adevãr, îi spuse epicurianul, s-au scurs mai mult de patruluni de când suntem prieteni, ºi totuºi nu ºtiu încã, pânã acum, dacãeºti creºtin sau elenist.

– Nu ºtiu nici eu, rãspunse Ammianus cu sinceritate, înroºindu-se.– Cum! ªi nu te-au chinuit niciodatã îndoielile? Nu ai suferit de

pe urma contradicþiilor dintre înþelepciunea elenã ºi cea creºtinã?– Nu, prietene; cred cã aceste douã învãþãturi se întâlnesc în

multe puncte...– Dar cum ai de gând sã scrii istoria Imperiului roman? îl iscodi

Anatol. Balanþa trebuie sã-ºi aplece într-o parte unul dintre talere.– Nu e nevoie sã se ºtie, rãspunse istoricul. Sã fiu drept faþã de

unii ºi faþã de alþii, acesta este scopul meu. L-am iubit pe împãratulIulian; dar chiar ºi faþã de el voi fi imparþial. Sã nu hotãrascã nimeni,în viitor, ceea ce a fost, aºa cum nu hotãrãsc nici eu...

357

Moartea zeilor

Anatol avusese ºi în trecut prilejul de a-ºi da seama de elegantapoliteþe a lui Ammianus, de curajul sãu, de buna sa credinþã în prietenie;în acel ceas, îi admira însã adânca luciditate a spiritului.

– Eºti nãscut ca sã fii un adevãrat istoric, Ammianus! strigãArsinoe. Ca judecãtor imparþial al pasionatului nostru secol, vei împãcacele douã înþelepiuni vrãjmaºe!

– Nu voi fi primul! rãspunse Ammianus.Se ridicã inspirat de un gând ºi, arãtând sulurile de pergament

ale marelui dascãl creºtin, spuse:– Toate acestea au fost exprimate dinainte aici, mai bine decât aº

putea eu s-o fac. E vorba de Stromate, de Clement din Alexandria. Eldovedeºte cã mãreþia Romei, ºi înþelepciunea Elladei pregãtescînvãþãtura lui Hristos. Profeþiile, presimþirile, aluziile sunt trepte largi,propilee care duc la împãrãþia lui Dumnezeu. Platon este precursorullui Iisus din Nazaret.

Aceste din urmã cuvinte, rostite atât de simplu, îl miºcarã adâncpe Anatol. I se pãru cã-ºi aminteºte de faptul cã toate acestea maifuseserã cândva: insula luminoasã sub soarele ce asfinþea, mirosul derãºinã de la corabie, cuvintele simple ale lui Ammianus, despre Platonca precursor al lui Iisus... I se pãru cã vede o scarã largã, scãldatã înlumina soarelui, strãjuitã de colonade asemenea Propileelor din Atenaducând drept cãtre cerul albastru.

Între timp, trirema înconjura încet promontoriul. Pãdurea dechiparoºi aproape cã dispãruse în spatele stâncilor. Anatol aruncã oultimã privire cãtre adolescentul care stãtea, împreunã cu tânãra fatã,în faþa statuii lui Pan.

Fata vãrsa pe altar ofranda de searã – laptele de caprã amestecatcu miere. Tânãrul se pregãtea sã cânte din fluier.

Trirema pluti cãtre larg ºi toate se fãcurã nevãzute. Doar fumulde la focul sacrificiului, de un albastru uºor, mai urca deasupra pãdurii.

Rãsunã atunci, în liniºtea solemnã, un cântec bisericesc grav;bãtrânii cãlugãri dinspre prora corabiei îºi cântau, la unison, rugãciuneade searã...

358

Dmitri Merejkovski

Peste marea nemiºcatã, îºi luarã însã zborul cu totul alte sunete.Ciobãnaºul cânta din fluier imnul nocturn cãtre zeul Pan, vechiul zeual veseliei, al dragostei ºi al libertãþii.

Anatol îºi simþi inima fremãtându-i de uimire ºi de bucurie.– Facã-se voia Ta, precum în ceruri aºa ºi pe pãmânt, rosteau

cãlugãrii.Iar sub cerul înalt se ridicau sunetele curate ale fluierului

ciobanului, împreunându-se cu vorbele rugãciunii creºtine.Ultima razã se stinse pe stâncile insulei fericite, care pãrea sã fi

murit, în mijlocul mãrii. Cele douã imnuri încetarã.Vântul umflã pânzele vasului; valurile se înãlþarã. Galera gemu

a plânset. Dinspre miazãzi, se adunau umbre, iar marea se întuneca.Norii se îngroºarã ºi rãsunarã, de dincolo de zare, primele bubuituriale tunetului.

Noaptea ºi furtuna se apropiau, mânã-n mânã.

359

Moartea zeilor

Anexe

Statuia lui Iulian Apostatul,aflatã la Muzeul Luvru din Paris

Iulian Apostatul,portret dupã statuia aflatã la Luvru

Hipodromul roman de la Constantinopol– reconstituire

Vechiul zid roman al Constantinopolului,ilustratã de la sfârºitul secolului al XIX-lea

1. Hipodromul2. Loja imperialã3. Miliar de aur4. Farul5. Intrarea în palat6. Bisericile palatului7. Sãlile de ceremonie

Marea de Marmara

Nord

150m aproximativ

1

2

7

5

3

6

6

4

7

Edward Armitage, Iulian Apostatul prezidând un conciliual ereticilor, picturã din 1875

Columna ridicatã de Iulian la Ankara,în Asia Micã, în anul 362

Icoanã cu reprezentarea uciderii luiIulian Apostatul de cãtreSf. Mercurie

Moartea lui Iulian Apostatul – miniaturã dinmanuscrisul lucrãrii Cãderea Principilor de

Giovanni Boccacio.