'!Arrc Fnrc

DOAM}fADOUBTFIR.,E

Edi;ia a III-a

Traducere din englezide IuliaArsintescu

AflilUR

-/

CAPITOLULI

CAPITOLUL II

CAPITOLUL III

CAPITOLUL ry

CAPITOLULV

CAPITOLULVI

CAPITOLULVII

CAPITOLULVIII

CAPITOLUL Ix

CAPITOLULX

Cuprins

O dupi-amiazi linigtiti cu tata 5

Golpuqclinfagavecinilor . . ... .. .. .. . 22

Vizitawljitoarei .. 36

O tehnici bunl de interviu

poatefaceminuni ...,... 52

Si-;i gisegti un rol inviagi 7l

Familii fericite 90

Despre actorie, porci fericiqi gi rizboi. . . 115

Ciudat, exact asia spune merett

qi mama . .. L32

Nu-i bine si-1i faci acoperiE intr-o zi

cufurtuni .......151

RAul-oglindi . ... .169

CAPITOLUL I

O dupd,-amiazd,lini;titd, cu tata

Tot drumul in sus pe sciri, copiii se striduiri din ris-puteri si scape de plic. CAnd aproape ajunseri sus, Lydia,

fiind mai inalti, reugi si i-l vAre lui Christopher sub pulover.

Christopher il scoase gi incerci si i-l indese in mAni luiNatalie.

- !ine, N"tty', zise el. Di-i asta lui tata!

Nathalie clitini din cap atAt de violent, incAt pirul iibiciui fap qi ii imbujori obrajii. Duse mAinile la spate gi

igi impleti strAns degetele. Lui Christopher nu-i rimase

decAt si-i vAre plicul in sarafan, in spatele rilqtelor gal-

bene de pe piept. Ochii lui Natalie se umpluri de lacrimi,

iar atunci cAnd Daniel Hilliard le deschise uga copiilor, fata

plAngea incetiqor.

Se aplecl gi o lui in brafe.

- De ce o facefi mereu si plAngi? ii intrebi pe ceilal$

doi copii.

- IartI-ne, ziseri ei.

Daniel o duse in brale pAnI in bucitirie gi o agezi pe

marginea mesei. Auzind un fognet de hArtie in sarafan,

bigi mAna in spatele ri;ugtelor gi scoase scrisoarea.

t_I)-/

- Aha! strigi el. O noui misivi din partea StilouluiVeninos. Ce mai face mama voastri, apropo?

- Foarte bine, mul;umim, il informi Lydia cu o poli-tefe relativ rece.

- Mi bucur, zise Daniel. Nu mi-ar plScea s-o qtiu do-borAti de dizenterie, de salmonela sau de rujeoli.

incepuri si-i striluceasci ochii, iar buzele schigau unzAmbet.

- Ori de febri lassa, de turbare, sau...

- A avut un uqor inceput de riceali siptimina trecut5,ipi ?ntrerupse Lydia tatil. Dar n-a evoluat

- Picat, zise Daniel. Adici ce picat...Nu rispunse nimeni. Chrisdpher se lisase in genunchi

in fa;a cugtii prepelipi qi ii fluiera printre gratii. Bulgiraqulinaripat gri-argintiu sirea incolo gi incoace, piuind de in-cAntare. Lydia risfoia curioasi teancurile de hArtii tnghe-suite pe masi.

- Tati, mami ili transmite dragostea ei, zise Natalie.

- Serios? se miri Daniel. A spus ea asta?

- Sigur ci nu, zise Lydia. E o invenlie de-a lui Natalie,sau poate o fi auzit la televizor.

Daniel o strAnse in brage pe mezini.

- Of, Natty, zise el. Uneori fi-e greu, aqa-i?

Natalie igi ingropi fapa in subsuoara lui.

- I-ar fi mai ugor daci te-ai stridui pi tu pufin, remarciLydia.

Pe deasupra capului lui Natalie, Daniel se uitd intrebi-tor la fiica mai mare.

I6l

- Ce vrei si spui?

- Vreau sI spun civenim aici doar marli dupi-amiaza

l)cntru ceai gi cate un weekend o dati la doui siptdmAni,zise Lydia. Nu-i mult. Ar fi mai plicut daci Natty n-ar tre-bui si petreaci timpul ista ascultAnd remarci riutlcioase.

- Remarci riutlcioase?StAnjenit, Daniel se preficu ci nu infelegea.

- $tii tu, zise Lydia. ,,Stiloul veninos'i toate bolile ace-

lea...

- Ai dreptate, zise Daniel. Ai mare dreptate. O sI mistriduiesc mai mult. incep chiar din clipa asta.

Trase aer in piept.

- Mi bucur mult ci mama voastri este bine. Sunt in-cAntat si aflu.

Se opri o clipi.

- N-o si-i citesc scrisoarea chiar acum, ca si nu mirtrzgAndesc. O pun aici, pe raft, qi o citesc mai tArziu.

Vdri plicul intre cutia de cacaio qi punga cu mAncare

pentru prepeligi gi mai zibovi o clipi ca si se uite urAt la

el. Pe urmi se intoarse iarigi spre copii.

- Sper ci vrea numai s5-mi aminteasci sI vi luali hai-nele cu voi de data asta, sau aga ceva.

Lydia gi Christopher se uitari unul la altul. Ei gtiau mai

bine. Citiseri scrisoarea. Citeau intotdeauna ce-i scria

mama tatilui lor. Jinea de sistemul lor general de autoa-" ptrrare. Aveau chiar qi o metodi. Lydia rupea plicul gi sco-

tea foaia de hArtie. O citeau impreuni, in ticere. Pe urmi,Christopher o impiturea pe exact aceleagi urme ca inainte

I-lt ^/

$i o strecura intr-un plic nou luat din biroul mamei. La

sfArgit, i-o intindea lui Natalie, care de obicei scotea limbafiri sI se gAndeasc5, ascultltoare, gi lingea lipiciul de pe

clapa plicului. in felul 5sta, implrfeau responsabilitatea

tofi trei, laolaltl cu vina, in caz cI erau priryi.

- Sigur e vorba despre haine, repeti Daniel, deloc con-

vins, incruntAndu-se din nou la plic.

- Poate, zise Lydia. A pomenit de cdteva ori in timpulsiptiminii cAt de neplicut a fost sI nu avem hainele la noi.

Daniel se ariti iritat.

- Avefi alte haine. Le avefi pe cele pe care vi le-amcumpirat eu iarna trecuti.

Copiii nu spuseri nimic, iar Darriel bigi de seami asta.

- Ei nu-i plac, aga-i? zise el.

- Am putea lua ceaiul? intrebi Lydia, incercAnd s5-i

distragi atenfia. Ne e cam foame.

- Hainele, insisti Daniel. Hainele. Hainele pe care vile-am cumpirat astS-iarni cu un pref neruginat. Nu le-afipurtat niciodati cAnd agi venit incoace. De fapt, nu v-am

vizut niciodati imbrica;i cu ele.

Pielea din jurul ochilor incepu si i se inchidi la culoaregi ochii ii sticliri. Copiii se uitari in alti parte. Cunoqteau

semnele.

- Nu le purtafi deloc, aga-i? Nu, nu le purtafi. Ei nu-iplac, aga ci nu avefi voie sI vi imbricali cu hainele de la

mine.

- Eu o port pe a mea, interveni Natalie. Am purtat-ola focul de tabiri, pi [a siniug, gi in parc, cAnd s-au flcut

I8l

biltoace gi noroi, gi cAnd ne-am dat pe derdeluq in cutiidc carton, iar mama a crezut ci am venit acasl cu caca de

cfline pe noi!

- Vedegi? jubili Daniel. Vedeli? Vi lasi si purtafl hai-rrele de la mine numai cAnd se teme ci hainele pe care le-acumplrat ea ar putea lua foc, s-ar putea rupe, s-ar puteanrurdiri sau (gAndindu-se la caca de cAine) qi mai riu!

lncordarea cenugie din jurul ochilor lui se intensificigi, parci fdri si"gi dea seama de gesturile lui, lui o pugciimaginari de pe un rastel imaginar, iqi apleci ugor capulpe-o parte gi ochi o finti imaginari, printr-o citare ima-ginarS.

- Ce faci? il intrebi Lydia. Ai un cArcel la gAt?

StAnjenit, Daniel se preficu ci agazi pugca la loc inrastel, apoi igi veni in fire, inci;i mai stAnjenit. Ca si se

adune, iqi indrepti umerii qi respiri adAnc. Un miros caldgi liniptitor de verdequri qi de usturoi ii umplu nirile.

- PAinea impinati!iEi aminti el. Vreli si mAncati?

- Mai intrebi?

- Da.

- Grozav!

Se treziri la viaf5. Cu dosul palmei, Lydia ficu loc pe

masi impingdnd spre margine mormanul dezordonat de

cereri de angajare ale tatilui ei. Christopher scormoni printalmeg-balmegul de pe chiuvet5, ciutAnd farfurii gi tacA-

muri curate pentru toli patru. Natalie 4duse cu griji pa-'hare pi o cutie cu lapte.

BlestemAnd aburul care ii intra in ochi gi frigAndu-gidegetele, Daniel scoase pAinea fierbinte din tava de copt

l' -/

Fi o puse pe un platou, unde rimase rotundi 9i aburindivreme de cAteva secunde, apoi se dezumfli.

- Ah!

- E aproape perfectS!

- Mama zice ci aga se intAmpli cAnd o coci prea mult.Dar Daniel nu se lisi dus cu prepul.

- N-am copt-o prea mult, ii informi el. Am a1teptat

prea mult. Ca qi mine, pAinea a aqtePtat patruzeci de minute

pAni cAnd s-a indurat mama voastri si vi aduci incoa.ce.

La aceasti noui critici adresatd mamei ei, Lydia strAnse

buzele.

- A intArziat din cauza traficului.Daniel strAnse;i el buzele. -- Sigur ci da, traficul din oraqul ei natal a luat-o com-

plet prin surprindere! Nu locuieqte aici decAt de treizeci qi

cinci de ani. Nu gofeazi decAt de jumltate dintre ei. Nu viaduce aici in fiecare marfi decAt de doi ani incoace. E ca o

striini lavolan, dupi cum sevede, gi aglomeralia din tra-

fic o ia pe nepregitite!

- Nu-i e nici ei foarte uqor sd fie pirinte singur, repliciLydia.

Daniel se agezl la masi.

- Nu-i nevoie si-mi spui mie, ii aminti el. $i eu suntpirinte singur. Ea insi vi are al5turi pe voi aproape toatisiptimAna, in timp ce eu nu. Iarvoi aiungegi cu patruzeci

de minute mai tirziu, ca de obicei. Sunt patruzeci de mi-nute din timpul meu foarte limitat cu voi. Patruzeci de

minute pe care mi le rade mereu cu lipsa ei cronici de

punctualitate gi de respect pentru sentimentele mele.

IrolL--

'Iofi cei trei copii se opriseri din mestecat, dar Danielnu btrg5 de seami. Avea aceeagi privire intunecati de mairlevreme. Strambandu-qi buzele intr-o grimasi hidoasi,se intinse spre sertarul din capitul mesei, scoase de acolo

cu o minl un cufit imaginar, in timp ce cu cealalti trigeaspre el ceainicul. Cu acelapi rAnjet oribil pe chip, retezi cu

u n cufit imaginar gAtul imaginar al invelitorii ceainicului.Christopher ofti. Natalie iqi supse buza de jos, ca gi cum

cra pe punctul si izbucneasci in lacrimi.

- Of, nu te mai purta atAt de prosteqte! se gribi Lydia

str-gi dojeneasci tatil. Aproape ci ai ficut-o si plAngi pe

Natty. Spui ci incetezi gi pe urmi te porfi exact pe dos. Iartu nu mai da atAta api la goareci, Natty, se intoarse Lydia

spre sora ei. Nu i-a ficut nimic ceainicului. Sau mamei.Aga e el, enervant. Nu se poate controla. Trebuie si invefipur gi simplu s5-l ignori.

- Are dreptate, interveni Daniel, plin de remugciri.Sora ta are perfecti dreptate. Nu mi pot controla.

Cizu in genunchi in fala scaunului pe care era agezatiNatalie.

- Trebuie si invefi pur qi simplu si mi ignori.

- Slabe sper3nfe, ofti Christopher.

- Slabe speranfe, repeti Natalie.Il batu ugurel pe tatll ei pe braf qi se simqi oarecum

mAndrS.

Slabe speranfe, zise ea din nou, apoi adiugd, foartepoliticoas5: Pofi si te ridici acum.

- Mulpmesc, zise Daniel.

Se ridici, scuturAndu-qi genunchii pantalonilor de

mizeria de pe jos.

- Promit ci mivoi indrepta. Voi exersa toati ziua ince-

pAnd de azi givoi aiunge si mi port impecabil pinivineri,cAnd mama voastri o si vi aduci din nou incoace.

Lydia gi Christopher inlemniri. Natalie bigi de seami

imediat. Lingura ei se opri la jumitatea drumului dintre

farfurie qi guri pi se uiti nelinigtiti mai intAi la Lydia, apoi

la Christopher. Ochii i se ficuri tot mai mari 9i incepuri

si striluceasci umezi, pAnI cAnd pe fiecare pleoapi de jos

i se formi o lacrimi uriagi, tot mai mare 9i gtai tremuri-toare, gata si se rostogoleasci.

Daniel scoase din buzunar o batisti cu picigele mov qi

i-o intinse fiicei lui peste masi. Natalie igi ingropi fa;a incutele batistei. Apoi tatil se intinse spre fetili qi ea i se

ciliriin poali, suspinAnd incetiqor. El o inconjuri cu bra-

fele gi ii lipi capul de pieptul lui, sub birbie. Vorbi peste

cregtetul ei, cu o politele glaciali.

- Nu suntprobleme cuweekendul, sper. Venilivineri,

da? N-am incurcat lucrurile, e rAndul meu sI vi iau inweekend, nu?

Fap Lydiei rimase firi nicio expresie, dar Christopher

se foia nervos in scaun. Ochii lui se desprinseri de ochii

intrebitori ai tatilui siu gi alunecari spre plicul tnci ne-

deschis, sprijinit de punga cu mAncare pentru prepeli$.

Iar Daniel vizu.

- Aha!intr-o clipi, toate bunele lui intenfii se topiri. O puse

deoparte pe sirmana Natalie, siri in picioare, inqfici

I

12 I

plicul gi il deschise sfhgiindu-I. Ochii lui goniri pe scrisoa-rea scurti, ingustindu-se qi aruncAnd scAntei. Degetele ise incleqtari pe marginea foii pi incheieturile lor se albiri.

- Vrijitoarea! Egoista, necugetata, nesimfita de vriji-toare!

- TatS!

- Imi furd weekendurile! Cum indrizneste? Cum in-tlrtrznegte?

- Tat5, te rog!

- Aq putea s-o omor. Chiar aq putea! Uneori mi gAn-

rlesc ci i-ag reteza gdtul cu bucurie!

- Nu!Tati! Nu!Natalie se didu jos de pe scaunul ei cAt ai clipi. Cu la-

crimile giroindu-i pe obraji, se nipusti spre el din cealaltiparte a camerei qi incepu si-l bati furios cu pumnii.

Lydia era gocati.

- TatS! Serios! Pentru numele lui Dumnezeu!Christopher, groaznic de stAnjenit, se lisi si alunece

din scaun qi se ghemui lAngi cutca prepelilei, departe descandal. Ura scenele. Se intinse dupi animiluful mic, do=

lofan gi cenugiu care il liniptea gi se intrebi cum ficuse fagiHetty tuturor acestor izbucniri flri numlr de care avuseseparte din prima zi cind o aduseserl acasi de la magazin.Mai intAi fuseseri exploziile inspiimAntitoare de furie dinbuctrtiria celeilalte case, cAnd zburau farfurii, uneori chiargi cu mAncare. Christopher se ascundea cu Lydia pe undevaprin casi - deseori sub pitu;ul lui Natalie, unde din cineptie ce motiv se simfeau cel mai in siguranfi -, dar putea

l" ./