Psihologia clinica

Psihologia clinică cuprinde studiul modificărilor psihice in situaţii concrete şi înperspectivă longitudinală ale bolnavilor internaţi indiferent de aspectul sau natura afecţiunii lor. (Gh. Ionescu, 1973)

Psihologia clinică reprezintă un camp de cunoştinţe şi abilităţi, orientat spre ajutorarea persoanelor cu probleme medicale si comportamentale in scopul realizării unei adaptării personale mai satisfăcătoare, cu bune posibilităţi de autoexprimare. (David Shakow, 1980)

Psihologia clinică este o ramură a psihologiei care are drept obiect problemele şi tulburările psihice ca şi componenta psihică a tulburărilor somatice. Este deci studiul problemelor psihice care se manifestă in conduitele normale şi patologice şi ale intervenţiei in aceste conduite (W. Huber, 1992).

Psihologia clinică este o disciplină psihologică aparte (particulară), obiectul căreia sunt tulburările psihice şi aspectele psihice a bolilor somatice (Urs Baumann, Meinrad Perrez, 2003)

Psihologia clinica este o stiinta fundamentata de dezvoltarile teoretice si experimentale, al carei obiect de cercetare il reprezinta procesele psihologice care determina starile de sanatate psihica (psihologia sanatatii) si pe cele de boala (psihopatologie).

Psihologia medicala are ca obiect de studiu al psihologiei bolnavului si al relatiilor sale cu ambianta, legaturile sale subiective cu personalul medico-sanitar (in mod predominant cu medicul) si cu familia. (M. Golu)

Psihologia medicala ea studiaza si reactia psihica a bolnavului fata de agresiunea somatica si/sau psihica (posibila generatoare de boala) si mijloacele psihice de tratament.

Psihologia medicala este acea parte a psihologiei care se aplică tuturor problemelor medicale,deoarece medicina are nevoie de o bază psihologică.

Psihologia medicala ca apartinatoare de continutul psihologiei medicale atitudinea in fata mortii fenomenele de transfer si contratransfer, beneficiul secundar, relatiile umane de la nivelul spitalului. (Veil Cl).

prezinta un domeniu mai vast decat psihologia clinica prin cuprinderea problematicii psihologice adiacente bolnavului,

fara a renunta la caracterul aplicativ psihologia medicala prezinta mari posibilitati de esentializare si teoretizare a datelor, faptelor si observatiilor izvorate din analiza clinica,

pastrand ca aspect fundamental elanul relational interpersonal depaseste aria observatiei imediate directe si individuale,

pastreaza relatii mai ample cu alte ramuri ale psihologiei afirmandu-se ca un domeniu aplicativ al psihologiei spre deosebire de psihologia clinica care este ferm axata asupra pacientului.