Mitropolitul Dosoftei (1624 - 1693)

          Mare cărturar român, talentul căruia s-a manifestat în a doua jumătate a secolului XVII a fost mitropolitul Dosoftei. Dimitrie Bărilă (sau Borâlă), viitorul mitropolit Dosoftei, este originar de prin părţile Sucevei, dintr-o familie de mazili. Viitorul poet şi traducător Dosoftei pare de asemenea a fi înrudit cu o ramură de aromâni - Papară - valahi macedonieni, stabiliţi cu traiul ceva mai înainte în Galiţia, fapt care ar vorbi despre originea balcanică pe o anumită linie a cărturarului.

          Nu se cunoaşte când şi în ce împrejurări cărturarul a îmbrăţişat cariera ecleziastică. Se admite, de exemplu, că a fost printre cei ce şi-au făcut studiile la Colegiul slavo-greco-latin din Iaşi şi s-a format în mediul cultural cărturăresc şi religios al mitropolitului Varlaam, a cărui iniţiative culturale le-a continuat cu deosebit succes mai târziu. Ajuns la maturitate, Dosoftei poseda limbile latină şi greacă veche, precum şi unele limbi şi culturi moderne (polonă, ucraineană, rusă, neogreacă). Această împrejurare i-a determinat pe cercetători să admită că Dosoftei şi-ar fi continuat studiile, de altfel ca şi alţi reprezentanţi ai culturii noastre, în Polonia, la cunoscuta şcoală a Frăţiei ortodoxe din Lvov. În 1649 este atestat ca ieromonah la mănăstirea Probota, în 1658 devine episcop de Huşi, iar în 1659 este episcop de Roman. În aceşti ani leagă o strânsă prietenie cu celebrul cronicar Miron Costin, cu grecul Dositei Notara, viitorul patriarh al Ierulalimului, După 1665 începe lucrul asupra operei sale de mare răsunet "Psaltirea în versuri", pe care o va tipări la mănăstirea Uniev din Ucraina în 1673.

          Fiind uns mitropolit în 1671, în scurtă vreme se vede antrenat în evenimentele legate de războiul turco-polon, în care el sprijină politica antiontomană a domnului Moldovei Ştefan Petriceicu (1673-1674). În 1673 împreună cu acesta din urmă, Dosoftei este nevoit să se refugieze în Polonia. La începutul anului 1675 revine în Moldova, iar peste câteva luni redobândeşte scaunul mitropolitan, după care urmează o perioadă de un deceniu de intensă muncă intelectuală de traducere şi tipărire a principalelor cărţi de cult creştin ortodox în limba română. La fel ca şi celebrul său profesor Varlaam, mitropolitul Dosoftei adresează traducerile şi tipăriturile sale către întreaga seminţie românească.