Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi vol I

SFÂNTUL IOAN GUR DE AUR
SFÂNTUL AMFILOHIE DE ICONIUM
Voi. 1
T radu cere d in lim ba greac veche de Pr. M arcel H anche
Bucureti, 2006
Introducere
Sensul acestui scurt Cuvânt înainte nu este acela de a face un studiu asupra învturii Sfântului Teodor Studi- tul sau asupra impactului su duhovnicesc, nici asupra lo- cului su în Bizanul perioadei iconoclaste, ci doar de a puncta câteva minime elemente de natur istoric i cultural, necesare nespecialistului în bizantinologie sau is- torie bisericeasc spre a înelege anumite detalii din scrisorile cuviosului.
Sfântul Teodor, ca fiu al unui funcionar im perial, a dobândit de mic o educaie solid în tiinele profane. Ins evlavia mamei i influena unchiului Pla ton —care va fi i viitorul su duhovnic îl îndreapt spre monahism. In noul context aprofundeaz mult învtura patristic, îndrgindu1 îndeosebi pe Sfântul Vasile cel Mare. Dup Sinodul al VlIlea Ecumenic este hirotonit preot de Sfân- tul Tarasie, patriarhul Constantinopolului (aflat pe scaun între 784806). în urma îmbolnvirii egumenului Platon, cam pe la anul 794, este ales egumen al monahilor de la Sakkudion, m utai mai apoi în timpul împrtesei Irina în mnstirea Studion din Constantinopol, din pricina dese- lor escapade ale arabilor în inu turile Bitiniei (dup 798).
5
5
DREAPTA CREDIN ÎN SCRIERILE SFIN ILOR P RIN I
Pe când Sfântul era egumen la Sakkudion, împratul Constantin al Vllea, fiul împrtesei Irina, îi închide forat soia Maria (o nepoat a Sfântului Filaret cel m ilos- tiv) întro mnstire i se cstorete în chip abuziv i adulter cu amanta sa, Teodota, rud a Sfântului Teodor i dam de companie în suita Irinei. Cstoria este svârit de preotul iconom Iosif de la Sfânta Sofia (septembrie, 795). Patriarhul Tarasie, pentru a evita o posibil rede clanare a persecuiei iconoclaste, accept starea de fapt, aplicând , oarecum forat de împrejurri, „iconomia” . M o- nahii de la Sakkudion sancioneaz abrupt aceste inadver- tene i ies din com uniune cu patriarhul, postânduse în acelai timp adversativ i frontal fa de fapta împratului i de actul necugetat al iconomului Iosif (primvara lui 796). împratul încearc s câtige acordul monahilor, îns în urm a refuzului lor hotrât, Teodor, Io sif fratele su —i P laton sunt arestai. T eodor i Io sif mai apoi, îm- preun cu monahii, sunt trim ii în surghiun la Tesalonic. Populaia capitalei, d ar i provincia, fuseser deja insti- gate împotriva adulterului imperial de dârzenia monahilor. Teodo r i Io sif rm ân în Tesalonic pân în toamna lui 797 când Irina preia conducerea imperiului, dup ce îl de- tronase pe Constantin i îi scosese ochii. Sfântul Tarasie îl caterisete pe iconomul Iosif i reintr în comuniune cu Teodor i Platon. In 802 logoftul Nichifor uzurp tronul i devine împrat (802811) iar la moartea lui Tarasie este ales în scaun Sfântul Nichifor (806815), ridicat îns din starea de mirean la treapta de patriarh foarte repede i oarecum contrar canoanelor, fapt pentru care monahii de la Studion se împotrivesc i se separ de patriarh. în 806 un sinod local, condus de patriarh, îl reprimete la slujire pe iconomul Iosif i, din aceast cauz, Sfântul Teodor pro
6
SFÂNTUL THEODOR STUDITUL
t e s t e a z î m p o t r i v a p a t r i a r h u l u i . î n 8 0 8 e a r e s t a t î m p r e u n c u f r a t e l e s u I o s i f , a c u m a r h i e p i s c o p d e T e s a l o n i c . î n i a - n u a r i e , 8 0 9 î m p r a t u l i p a t r i a r h u l c o n v o a c „ s i n o d u l a d u l t e r i n ” c a r e c o n d a m n p e t o i c e i c a r e n u s u n t d e a c o r d c u „ i c o n o m i a ” a p l i c a t p r e o t u l u i I o s i f . T e o d o r i I o s i f s u n t e x i l a i i i n u i l a a s p r u r e g i m î n î n c h i s o a r e . D e a i c i s c r i e o s e r i e d e s c r i s o r i c e s e p r e o c u p c u p r o b l e m a a d u l -
t e r u l u i i m p e r i a l , a s i n o d u l u i c a r e l a a c c e p t a t i a n e c a n o n i c i t i i i c o n o m u l u i I o s i f . î n 8 1 1 b a s i l e u l N i c h i f o r m o a r e i l a t r o n v i n e M i h a i l I R a n g a b e ( 8 1 1 8 1 3 ) . S f â n t u l T e o - d o r s e î m p a c c u p a t r i a r h u l , i a r p r e o t u l I o s i f e s t e c a t e r i s i t d e f i n i t i v . î n 8 1 3 î m p r a t d e v i n e L e o n V A r m e a n u l , a d e p t a l i c o n o c l a s m u l u i ( p â n î n 8 2 0 ) . î n t o a m n a l u i 8 1 4 a r e l o c l a p a l a t o c o n f r u n t a r e d e s c h i s î n t r e i c o n o d u l i i i c o n o c l a t i l a c a r e i a p a r t e î n s u i î m p r a t u l . O r t o d o c i i s u s i n S i n o d u l a l V l l l e a E c u m e n i c i î i d o v e d e s c b a s i l e u l u i c n u i n t r î n c o m p e t e n a s a a s e o c u p a d e d o g m e l e B i s e r i c i i . î m p r a t u l s e s i m t e l e z a t i a r î n p r i m v a r a l u i 8 1 5 r e î n c e p e p r i g o a n a i c o n o c l a s t . S f â n t u l N i c h i f o r e s t e e x i l a t , c l u g r i i d e l a S t u d i o n a l u n g a i , i a r T e o d o r , î n s o i t d e u c e n i c u l N i c o l a e , e s t e r e i n u t î n t r o f o r t r e a , d u p c a r e e s u r g h i u n i t î n d o u î n c h i s o r i ( B o n i t a , î n t r e 8 1 6 8 1 9 , i S m y m a , î n t r e 8 1 9 8 2 0 ) u n d e e s t e c h i n u i t c u a s p r e t o r t u r i . D e a i c i s c r i e i a r i s c r i - s o r i d e i e r a s u p r a v e g h e a t c u s t r i c t e e . î n 8 2 1 , o d a t c u d o m n i a l u i M i h a i l I I ( 8 2 0 8 2 9 ) , c a r e o p r i s e p e r s e c u i a , s e r e î n t o a r c e î n c a p i t a l , d a r d i n p r i c i n a p o z i i e i e c h i v o c e a b a s i l e u l u i f a d e h o t r â r i l e S i n o d u l u i a l V T I l e a E c u m e n i c s t u d i i i î i r e c o n s t i t u i e c o m u n i t a t e a u n d e v a l â n g N i c o m i d i a i m a i a p o i î n i n s u l e l e P r i n k i p o u n d e S f â n t u l m a i f u s e s e e x i l a t î n 8 0 9 . A i c i s e s v â r e t e d i n v i a , î n 8 2 6 .
D u p c u m e l e s n e d e î n e l e s d i n a c e a s t s u m a r p r e - z e n t a r e , p u n c t e l e d e g r e u t a t e î n j u r u l c r o r a a u g r a v i t a t
7

scrierile cuviosului sunt problema adulterin i cea icono- clast. Aceste dou puncte eseniale sunt abordate i dez- voltate pân la consecine nebnuite, din. toate unghiurile de vedere: dogmatic, canonic, ascetic i chiar cultural, so- cial, politic. Scrisorile sunt gritoare în acest sens. Ele re- iau la scar mic problemele dezbtute pe larg în scrierile apologetice i dogmatice. Varietatea persoanelor cror li se adreseaz, modul de exprimare care traverseaz toate spectrele, de la formularea precis i concis, adesea t- ioas, [xîn la poezie i revrsare de printe iubitor, adân- cimea soluiilor date la problemele ivite aduc în prim plan un chip mai puin ob inuit al cuviosului, acela al unui adevrat Avv, cu nimic mai prejos în ce privete fineea duh ov niceasc fa de marii Prini din Pateric, dar adesea dublat de o erudiie vrednic de admirat.
N u trebuie uita t c pentru dumnezeietii Prini teolo- gia era i odul unei curiri extreme a m inii, nu o art reto- ric i silogistic. Sfântul Teodor este teolog pentru c este un vas plin de Duhul Sfânt. Adesea Sfântul este pre- zentat ca „zelot” i intransigent, mai ales în probleme dogmatice i canonice, dar din citirea scrisorilor se va ve- dea c nu exist nici urm de fanatism în credina sa. Acrivia sa, în perfect continuitate cu linia patristic, i limpezimea cugetului sunt neîndoielnic roade ale Duhului Sfânt i sem n al unei maturiti duhovniceti de o anver- gur poate puin atin s în istoria Bisericii.
Ni sau pstrat peste 550 de scrisori ale sale. Dei epis- tole, unele sunt scrise în frazare lung i întortocheat, semn al educaiei retorice primite, chiar dac Sfântul este adeptul lucrurilor spuse direct i far ocoli. Altele sunt extrem de scurte i limpezi. Aici am tradus doar câteva legate de problem a ereticilor i a drep tei credine. Ndj-
8
SFÂNTUL THEODOR STUD1TUL
duim ca, prin harul lui Dumnezeu, bogia duhovniceasc aflat in toate scrisorile sale s intre în atenia iubitoriloi de scrieri patristice i s fie redat în limba român de c tre noi sau —i mai bine —de ctre alii mai înzestrai pen tru acest lucru.

Lui Anastasie, Episcopul Knosiei
Ce sa întâm plat cu tine, o, preasfinite printe, i pentru ce m mai sileti atâta, dup întâia i a doua rugmin- te, ca s prim eti cuvânt de folos de la mine, cel neînvat i ptima? Eu mai degrab, cel i cu rânduiala în urma ta, i întunecat cu vieuirea, am trebuin s fiu luminat de tine nu în cele ce in de treapta de episcop (cci e vai de nedestoin icia mea), ci în cele ce in de treapta monahi- ceasc, adic de egumenie: cum anume, cârmuind cu ra- iune turm a încredinat mie nevrednicului, voi afla mi- lostiv pe Dum nezeu în ziua înfricoat a judecii mele. Dar aceasta o ptimeti, de bun seam, din multa ta sme- rit cugetare. Cci nicidecum nu bnuiesc eu pe arhieria ta c pu ne la încercare lipsa mea de iscusin. Aadar, eu m tem de cele ce in de treapta m ea, o, sfinite cap, i cu ad evrat îmi vine am eeala [când cuget] la cârm uirea su- fleteasc, cum anume s scap teafar din marea cea îne- legtoare, pururea învlurit i mult tulburat, aceast mi- c i cuvânttoare corbioar încredinat mie [i s o duc] la limanul mântuirii. Cci pentru aceasta e trebuin i de vieuire curat, i de cunotin îndestulat, ca [prin ele], cârm ind cu veghere i tiin ca printro strâmtoare, s m pzesc necufundat de apele pcatului i pe mine, i pe cei ce urm eaz mie.
10
SFÂNTUL THEOD OR STUDITUL
Aadar, aceasta e aprarea mea, a ticlosului1. Dar, fiindc a lsa porunca cuvioiei tale nu e nicidecum Iar prim ejdie, chiar dac e peste puterea mea, nu am fost ne- asculttor. De altfel, am primit i porunc de la printele meu [duhovnicesc], Increzândum deci în bunul îndemn al amândurora, aceasta, preadum nezeiescule printe, îi voi spune, spre ai aminti, [nu spre a te înva], c mult mai mare i mai covâritoare este corabia desvâririi tale fa de luntria mea (adic înlimea de episcop fa dc vrednicia egumeniei); i e atâta [deosebire între ele] pentru c ai fost învrednicit s cârmuieti mai muli, care nu vor toi de bun voie, nici nu sunt toi de o voie, nici de aceeai fire i vrednicie, ci i brbai i femei, i monahi i cstorii, i stpânitori i supui, i cstorii i necs- torii, i robi i liberi, i orfani i vduve, i bogai i s- raci, i puternici i ostenitori, i datornici i împrumut tori, i care petrec în huzur i omorâi de foame, i avui i fr îmbrcminte, i îmbrcai în haine moi i îmbr- cai în haine aspre. Cci acestea i mai multe decât acestea nu se arat în vieuirea noastr, dar a ta e plin [de ele]. i nici tot poporul tu nu e urmrit de o singur gri- j, nici nu tii feele i numele tuturor, nici nu cunoti ocupaia vieii fiecruia, ci mult se deosebesc unii de alii. Unii se ostenesc cu pmântul, alii cu navigatul, alii cu pstoritul, alii nu fac nim ic, alii fac [una sau alta], i multe sunt raiunile [motivele, scopurile] lucrrii vzute a fiecruia. Pentru toate acestea mult i felurit e osteneala pe cât socot, e de neîneles mare sudoarea, alergarea, tria, grija, efortul trupului, durerea sufletului, împrtie rea minii.

Aadar, dup cum cel ce cârmuiete corabia în cumpli- t furtun 1i vifor al mrii este pe deantregul veghetor i nu se mic de icicolo, având ochiul neadormit (cci nu mic prim ejdie aduce faptul de a cdea, fie i puin, în neg rij i lips de iscusin), aa cu mult mai mult cârm a- ciul suflete lor dato r este ca mai cu sârguin i mai cu deamnuntul s tie lucrarea de a sta în frunte, ca s nu fie potopit în adâncul pierzaniei. De aceea, pe cât îmi pare. preasfmite, a strigat marele Apostol: „Cine e slab i eu s nu fiu slab? Cine se poticnete i eu s nu ard?” (II Cor. 11, 29). i iari: „Cu iudeii mam fcut ca un iudeu, cu cei de sub lege, ca unul sub lege, cu cei frdelege, ca unul frdelege, dei eu nu sunt frdelege în legea lui Hristos. Tuturor mam fcut toate, ca pe toi si dobân- desc” (I Cor. 9, 2021). Iat, aa sunt canoanele i hotarele episcopiei, dup el i dup cum înii dumnezeietii Prini ai notri spun desluit. în rest, citind i cunoscând bine cele ale sfinilor i având în mâini cuvintele de Dum- nezeu predanisite, ce mai caui ceva asemntor de la mine ticlosul? Eu cred c episcopul este un supraveghe- tor i rspunztor de rezolvarea întru toate a treburilor celor cârmuii [de el], înger netcut, vestitor al îndreptrilor lui Dumnezeu, ochi neadormit, care privete de sus cile fiecruia dintre cei adui sub oblduirea lui, chip [imita- ie] a lui Hristos —la care luând am inte cei ce îi urmeaz, îi rânduiesc evanghelicete viaa lo r , lumintor pururea strlucitor , cunoscu t celor ce sunt luptai noaptea de neti- in i pcat, adpto r cu cuvântul învturii pentru cei însetai de cele mântuitoare, pream are iconom , care va cântri drept viaa fiecruia în vremea rspltirii.
1Literal: mare furtun.
SFÂNTUL THEO DOR STUD1TUL
A a d a r , n u e s t e c e v a m a i m a r e î n c e p r i v e t e a p r o p i e ' r e a d e D u m n e z e u i d r a g o s t e a , n i c i m a i b i n e r s p l t i t d e & c â t a s e m e n e a v r e d n i c i e ( d u p c u m z i c e î n s u i H r i s t o s c - t r e v e r h o v n i c u l A p o s t o l : d a c M i u b e t i , P e t r e , m a i m u l t d e c â t a c e t i a , p s t o r e t e o i l e M e l e ) , d a r n i c i m a i p r i m e j d i - o s i m a i p i e r z t o r p e n t r u c e i c e o î m b r i e a z î n c h i p n e v r e d n i c . î n s e u t i u b i n e , p r e a b u n u l e î n t r e p r i n i , c _ J p u r u r e a î i p u i s u f l e t u l t u , c a u n b u n p s t o r , p e n t r u o i l e t a l e , p r i m e j d u i n d u t e m a i d i n a i n t e p e n t r u f i e c a r e î n p a r t e , n e f i i n d c l t i n a t d e f r i c i o m e n e t i , n e b t â n d î n r e t r a g e r e î n c e p r i v e t e c u v â n t u l a d e v r u l u i , d i n p r i c i n a î m p o t r i v i r i i c e l o r p o r n i i î n c o n t r , s l u j i n d v o i a s i n g u r u l u i î m p r a t . P e l â n g a c e s t e a , m u s t r c u î n d r z n e a l , c e a r t c u î m p r e u n
p t i m i r e , î m p a c p e c e i d e s p r i i , d e s p r i n d c u b u n j u - d e c a t c e e a c e e n e c u r a t d e c e e a c e e c u v i o s , c e e a c e e s - n t o s d e c e e a c e e b o l n a v , c a n u c u m v a c e e a c e e a p r o a p e [ d e t i n e ] s s e m o l i p s e a s c d e p r o p r i a [ t a ] s l b i c i u n e 1 ; î n -
t o a r c e p e c e l î n e l a t , î n t r e t e p e c e l n e p u t i n c i o s , l e a g [ r n i l e ] c e l u i z d r o b i t . C c i c u a d e v r a t m u l t e s t e l u c r u l
t u : s u p r a v e g h e r e a e g u m e n i l o r , j u d e c a r e a c h i l i o i l o r 2 , h i - r o t o n i a p r e o i l o r i d i a c o n i l o r , g r i j a v i e u i r i i t u t u r o r a c e s - t o r a , p u r t a r e a d e g r i j f a d e v d u v e i o r f a n i , r z b u n a r e a c e l o r a s u p r i i , l u p t a p e n t r u c e i n e d r e p t i i i p s t r a r e a s u -
p e r i o r i t i i [ f a d e c e i l a l i ] 3 . i c â n d n i m i c n u v a t m s a u
1Dac episcopul nu se raporteaz cum trebuie la toate câte face, el
îi influeneaz i pe cei din jur cu atitudinea sa neduhovniceasc i îi
trage în slbiciune i pe alii prin propria slbiciune i neorânduial. ,
2 Probabil vieuitori care nu depindeau de un egumen i ale cror
litigii bisericeti, dac existau, le rezolva episcopul.
3 întru toate episcopul trebuie s fie mai bun decât ceilali, nu în
senul c trebuie s se lupte pentru aceasta, ci în sensul c, prin modul
duhovnicesc în care rezolv problemele, se distinge de la sine, fr s
o caute, în raport cu ceilali. In toate acestea câte le face, episcopul
13

oprete cinstirea lui Dumnezeu, se cuvine ca i noi s ne supunem la toat cârmuirea i stpânirea i s fim priete- noi, dac e cu pu tin, cu toi prin întâmpinare i mai înainte drnicia cea cu cuget iubitor i grabnic deschis ctre ce ila li^ Dar s fie departe de Fericirea ta a fi de
j acord cu cele ce in de partea potrivnic a pstorilor celor 5ri, cum ar fi cei ce pstoresc turma pentru câtig ruinos, j cei ce socotesc o asemenea vrednicie ca un prilej de a tri j viaa aceasta i ca o odihn a trupului i ca o desftare de pofte, ca o agonis ire a bogiei curgtoare i ca o dobân
I dire a atâtor i atâ tor iugre de pmânt, a mulime de tur me de dobitoace i slugi, i care de aceea se înal ome
î nete, iar nu dum nezeiete, prin înlimea ederii în frun j te: ca s ridice sprânceana împotriva celor mai de jos i s
ad cu semeie în frunte, îm potriva celor mai de cinste [decât ei].
i îmi îngdui s griesc i despre cei ce se lupt pen | tru lucrurile pieritoare , dar care nu stau împotriv pentru >v do gm ele dreptei cre dine1 sau, ceea ce e mult mai ru de
^ cât acestea, despre cei care despoaie i iau cu japca cele ale ce lor aflai sub ei i din aceasta adun putere i bog- ie. Cci dac cei a cro r mân ar fi trebuit s se întind spre cei nevoiai, nu se dau cât de puin în lturi în ai ne- cji pe acetia, cu cine se vor asemna?
Oare cu Petru i Ioan i cu cei ce urmeaz lor? Oare cu cei care, zice [Scriptura], nu aveau argint i aur, ci harul
nu se mânjete cu nici un pcat omenesc, chiar dac are contact cu cele mai dure realiti cotidiene.
1Sfântul vrea s spun c unii episcopi se luptau prea mult pentru probleme administrative sau pentru propria agoniseal i faim socia- l, lsând în umbr partea mult mai important a luptei pentru dreapta credin.
14
14
dumnezeiescului Duh (c/ Fapte 3, 6)? Sau cu Simon ma- gul i Iuda trdtorul i Ghezi cel iubitor de argint i cu ceilali bogai ai veacului acestuia? Eu zic c cu aceia care caut ca s le fie bine numai în viaa aceasta i care slujesc crnii i care îi lipesc inima de aur, i pe acesta îl dau cu dobând sau îl împart pentru a1 spori celor ce au trebuin, i care se întresc în voile proprii i se folo- sesc ptima de cele nepotrivite [cu treapta lor] sau de cele care le sunt la îndemân. Acetia îi au toat grija în a semna multe i a aduna atâtea de pe urma sditului i a dobândi roade i ai spori i înmuli cirezile sau turmele, pândind, ca nite lucrtori de pmânt, vremile prielnice i ocupânduse de cele trebuitoare pentru vânzarea i cum- prarea acestora i acelora, vieuind ca nite negutori, iar nu ca nite episcopi i preoi. [Cci în loc de acestea ar fi trebuit] si întraripeze sufletul numai spre un singur lucru: s rpeasc întreaga [lor] turm din lume i so dea lui Dumnezeu i so mântuiasc din moartea pcatului, i abia atunci, în al doilea rând, s se îngrijeasc, prin ico nomi i epitrop i, de cele necesare vieii de acum.
Dar vai mie c am grit acestea pentru mine, descriind din propriile patimi cele ce nu sunt în alii. Iar tu, întru lot cinstite printe, fiind curat de unele ca acestea, tiu bine c alungi cu sfinitele tale rugciuni pe lupii cei îneleg- tori din staulul pecetluit de Hristos i le mâi pe acestea [oile cuvânttoare] i le conduci în inu turile virtuii, hr nindule i îngrândule cu iarba învturii tale celei pli- ne de grij i cu apa credinei tale curate, i aduci de fiecare dat jertfe primite lui Dum nezeu prin slujbe le1 tale înelegtoare i curate. îns, alergând înaintea ta, m rog
1E vorba de rugciunile i slujbele svârite de episcop în particular i în Biseric.
15
15
i cer [s m pomeneti ] i pe mine, cel cu totul împti- mit i mult pctos, în rugciunile tale pstoreti. i iar tm dac tea fcut s râzi lipsa mea de învtur. Fi- indc nu de bunvoie , ci silit de sfinita i duhovniceasca ta dragoste, ba mai degrab porunc, mam apucat de aceasta, nu grind spre vreun oarecare folos al tu, ci spre artarea , precum sa spus, a ascultrii nefam ice de tine.
Fii sntos în Domnul, întru toate, preacuvioase printe. rugândute pentru noi singuri, pctoii.
16
♦ 4 e I t o W O M i E
• C ~<£ , c|« C T ' ^ t s « U t I t tu ;
SCRISOAREA 24
Lui Teoctist magistrul
C Preaînalta ta excelen se ostenete pentru noi din covâritoarea iubire de Dumnezeu, neau dovedit i cuvintele [trimise] prin preaevlaviosul egumen, neau artat i acum rspunsurile i rezolvrile [date] prin fratele nostru la [problemele] trimise [de noi]. i Dumnezeu, Cel Ce toate le rânduiete cu msur i cântrire, chiar nezicând noi, va da rspltire iubirii tale pentru asemenea lucrare bun în ceea ce privete folosul de obte.
i ce iconomie trebuie fcut, o, stpâne, mai mare de- cât am fcut noi? C pân acum am stat retrai, pstrând 1 tcerea, i eu, i arhiepiscopul (fiindc este vreme i a : gri, i a tcea), meteugind în tot chipul ca s nu ias la j
artare pricina [aceasta]1. îns Cel Ce judec a judecat i Cel Ce zice nu a minit [când a spus] c „nu este ceva ascuns care s nu ias la iveal” \cf. Mt. 10, 26). Cci i fr s alegem noi, aa e firea lucrurilor, încât nu mult vreme poate ceva s se arate altceva decât este. i acum, folosindune de iconomie, acestea dou zicem: sau s în- ceteze de la slujirea celor sfinte cel depus [caterisit] i
1Sfântul i arhiepiscopul drept credincios nu sancionaser de la în- ceput neregulile, ci ateptau cu rbdare, pentru a nu se face tulburri înainte de vreme i ateptau semn care s le vesteasc vremea potrivit pentru mrturisire. Un prea mare zelotism nu duce la nimic bun.
pentru mrturisire. Un prea mare zelotism nu duce la nimic bun.
17

atunci vom avea prtie cu preasfântul patriarh —lucru care este folositor pentru toi —, sau, dac nu este suferit [un asemenea fapt], noi ne retragem ca i mai înainte, l- sând Domnului rzbunarea pentru o asemenea problem. i ceea ce e mai mare decât aceasta —i tu o tii bine —e faptul c nui vorba aici de un fel de iconomie, ci de un
__prilej de nelegiu ire i clcare a dumnezeietilor canoane. Cci defin iia iconom iei, precum tii, este a nu anula nicidecum ceva din cele statornic ite , nici mcar când se îngduie puin pogorm ânt la vrem ea cuvenit i pentru
i un anu m it motiv, ca nu cumva de aici s nu se realizeze ceea ce se caut de fapt, prin aceea c în realitate se co- boar tacheta i se pgubesc astfel cele mai desvârite. i aceasta am învato, pe deo parte, de la apostoli, prin Pavel, care sa curit i la tiat împre jur pe Timotei, iar pe de alta, de la Prini, prin marele Vasile, care a accep tat darul lui Valens i a tcut pân la o' vrerrie încât s nu L n um easc pe faTHîmnezeu pe Duhul Sfânt. îns riîci PavePnu famas în starea de nazireu, nîcî Vasile nu a mai acceptat darul lui Valens i nu a mai încetat sL propovduiasc Dum nezeu pe Duhul. Dim potriv, amân- doi au artat c aleg mai bine moartea în fiecare caz1. Dintotdeauna cel ce a fcut iconomie în acest mod nu a alunecat din bine. Cci mai degrab a apucat i a slbit puin [binele], precum face cârmaciu l care slbete puin cârma din pricina furtunii care îi sufl împotriv. Iar cel
1 Deci, iconomia este o coborâre temporar la slbiciunea celuila pentru a1 ridica la starea normal, nu pentru a rmâne i legiui slbiciunea celuilalt ca norm. La fel a fcut Domnul Hristos: noi numim iconomie ceea ce a fcut El prin întrupare pentru mântuirea noastr; Sa coborât la neputina noastr, dar nea ridicat sus, la cer, i nea artat unde i cum trebuie s vieuim. Iar norma este vieuirea veni- c cu Hristos cel înviat.
18
SFÂNTUL THEODOR STUD1TUL
ce sa purtat în alt chip a greit inta, svârind în loc de iconomie clcare [de lege]. Iar exemplele sunt multe i am .trecut cu. vederea a le scrie pentru lungimea cuvântu- lui. i dac Domnia ta zice c, în cazul canonului apostolilor, în ceea ce privete pe cei care hirotonesc sau sunt hirotonii pe ban i1, Gur de Aur ar fi fcut un oarecare pogormânt când ia caterisit pe cei ase episcopi, chiar dac pare altfel, de fapt nimic nu a schimbat când pe aceia, înstrinândui de toat preoia, lea îngduit îm - prtirea la altar. Dar s lsm [pe seama lui] i schim - barea canonului, i pogormântul. [Iar] cei ce vor si urmeze [Sfanului Ioan] nimeni nu îi va opri. Cci gur a lui Dumnezeu este i acesta i împreun locuitor cu apostolii, pe care i muli pân acum îl pomenesc [ca prta cu apostolii] i nimeni nu gândete altfel despre acesta. Dar aici nu stau aa lucrurile. Cci cel care a cununat pe adulter, ca i cum nu ar fi fcut nimic nelalocul lui, slujete iari cele sfinte i nu intr oriunde, ci în însi biserica soborniceasc2, punânduse ca un bun exemplu înaintea preoilor. Ce avem noi dea face cu pgâneasc bigamie a lui Valentinian? i cine, cununându1 pe el, dei era cununat o dat, pentru acest fapt este numit sus i tare sfânt, iar nu nelegiuit? i cine dintre insuflaii Prini a predat în scris aa ceva, cum c Valentinian a fcut lucru cuvios luândui dou femei i socotind necesar ca de acum s se fac acest lucru?3 Deci i muli alii, fiindc vor ca pentru
1Conform canonului 29 apostolic, care spune c cei prini în astfel de situaii sunt lipsii de orice împrtire cu Biserica. Sfântul Ioan Gur de Aur, spune demnitarul, ar fi clcat acest canon prin faptul c ia lsat totui s se împrteasc.
2 Aa e numit aici Sfânta Sofia. 3 Valentinian I fusese împrat în Apus între anii 364375 i a avut
dou femei, dup ce dduse o lege prin care celor ce vor le era îng-
19
ei legea s fie nu dumnezeiasc, ci omeneasc, i putând ti pus în d iscuie, au fcut i poate vor face ei [legea] pâ- n în veac.1Dar Biserica lui Dumnezeu a rmas nernit, ch iar dac a fost a tacat cu multe sgei i po rile iadului nu au putut so biruiasc. N ici nu îngduie s fa c sau s spun ceva în afara hotrârilor fopoi] i legilor ae zate [în Ea], chiar dac muli pstori, de multe ori, au fo s t f r de minte. Fiindc au adunat sinoade mari i nu-
meroase i leau numit ale Bisericii lui Dumnezeu i p- reau c se îngrijeau pentru canoane, când de fapt erau m icai împotriva canoanelor. i [atunci] ce e de mirare dac i acum cinci sau poate zece episcopi adunai împre- un au absolvit pe cel caterisit de canoane pentru dou pricini, dezlegându1 ca s slujeasc cele sfin te? Prin ur mare, stpâne, sinod nu înseam n a se aduna pur i simplu ierarhi i preoi, chiar dac sunt muli (cci mai bun este, zice [Scriptura], unul care fa ce voia lui Dum nezeu decât m ii care o calc), ci [a se aduna] în numele D omnului prin cercetarea i pzirea canoanelor, i a lega i dezlega nu la în tâmplare, ci aa cum cere adev rul i canonul i regula acriviei. Sau s dovedeasc cei ce sau adunat c au fcut aceasta —i atunci i noi suntem laolalt cu ei —, sau, dac nu dovedesc, s scoat [din treapt] pe cel nevrednic, ca s nu le fie lor i generaiilor de dup ei spre osând. Cci cuvântul lui Dumnezeu, prin firea lui, nu se poate lega i puterea nicidecum nu a fo st dat ierarhilor ca s poat face vreo clcare de canon, ci num ai ca s urmeze cele dogmatisite i s
duit si ia dou soii. (Casiodor, Istoria bisericeasc tripartit , VIII, XI. Ed. IBMBOR, Bucureti, 1998, p. 332.)
1 Dac legea e dumnezeiasc, omul trebuie s se supun, nu s fac el legea. Dac, în schimb, e omeneasc, poate el s o modifice dup propriul plac.
20
calce p e urmele celor care le-au prim it înaintea lor (nu tiu decât c ceva necanonic este i trecerea cu vederea fa canoanelor]). i, referitor la acest fapt, exist un canon al Sfântului Vasile1, cu privire la preotul care ajurat împotriva adevrului, care spune s se îndestuleze a aduce daruri [Sfânta Liturghie] numai în biserica lui i nicidecum în alta. i, iari, [un canon] al Sinodului din Cartagi na2, referitor la cei ce hirotonesc pe cei plecai din mnstirile lor, zice c nu trebuie ca unii ca acetia s slujeasc cele sfinte în alt biseric aflat în afara episcopiei de care fiecare ine, iar cei hirotonii astfel s fie caterisii. Deci, dac în aceste simple chestiuni i care nici nu par celor muli c sunt ceva pctos, judecile i îndreptrile lui Dumnezeu nu rmân nerzbunate, cu cât mai mult în problema de fa? Nu este cu putin, nu este, o, stpâne, nici Biserica de la noi, nici alta s fac ceva în afara legilor i canoanelor aezate [în E a]. Fiindc dac s-ar face aceas ta, deart e Evanghelia, zadarnice canoanele, i fiecare ar face dup p lacul arhieriei sale i i s-ar îngdui s fac împreun cu cei ce sunt cu el precum i-ar prea de cuvi in: s fie el un nou evanghelist, un alt apostol, un alt legiuitor. Dar nicidecum nu [e aa]. Cci avem porunc de la însui Apostolul: dac cineva dogmatizeaz sau porun cete s facem ceva în afar de ceea ce am primit, în afa r de ceea ce canoanele sinoadelor soborniceti i locale [au hotrât] în [diferite] vremi, s nu f ie prim it acela, nici s f ie socotit în ceata aleas a sfinilor. i suntem gata a gri acest lucru greu, pe care [Apostolul] însui la spus. Aadar noi, cei ce suntem afar de lume3, nimic altceva nu
1Canonul 17. 2 Canonul 80.
2 Canonul 80. 3Monahii.
suntem datori decât s cutm i s facem unele ca acestea. i de la noi i vou v vine înlarea i râvna.1Iar dac prin acestea avem via, e bine.2 Dar dac nu, de folos ne este s f im i f r cas , i fr mas, i a pribegi sub cer cu tot necazul i strâmtorarea. S ne ajute deci, dup putere, sufletul tu iubitor de Dumnezeu i râvnitor de cele dumnezeieti.
1Monahii trebuie s fie model pentru cei din lume. 2 Dac, mrturisind dogmele i canoanele Bisericii, suntem lsai
înc în via i ne putem împrti i de cele ale lumii, e bine, dac nu, s preferm prigoana.
22
SCRISOAREA 25
Patriarhului Nichifor
Folosindune ca de un oarecare prilej de smerita noastr scrisoare i sfiindune de trimisul Fericirii tale, neam înfi- at pe noi înine, smeriii, verhovniciei tale Preasfinite, du- p cum era [de altfel] necesar. Cci nea vestit deja Ioan, cel împreun rob i ucenic al nostru, c, fiind învrednicit el de cinstita ta închinare, a auzit de la tine oarecare lucruri strine i vrednice de dezaprobare: «Suntei rupi [noaxiorai] de Biseric», zici tu. , Deci pentru acestea, o Preafericite, nu era firesc ca sufletul nostru s se întristeze mult? Cum nu am în- fiat sfiniei tale aprarea noastr?1i cum nu am fi întrit acuzarea [noastr] prin tcere? Eu, mai înainte de aprare, aduc cu sfial acel lucru [sfiniei tale]: c nu trebuie la în- tâmplare a ne deschide urechea oricui vrea s griasc ceva împotriva cuiva, nici nu trebuie, fr s judecm , s lum hotrâri în legtur cu o persoan clevetit. Cci nu judec legea voastrj>e om., zice [Scriptura], dac nu îl ascult mai întâi i nu cunoate ce face (cf. In 7, 51). Deci,"auzind Feri- cirea ta acest lucru greu i vrednic de plâns în legtur cu prostimea noastr (cci ce ru este mai mare decât despr irea de Biseric i decât fap tu l ca arhipstorul s piard oaia sa, adic p e cel împreun pstor cu el? Cci în
1Sfântul Teodor era acuzat c nui prezentase înaintea patriarhului justificarea pentru care nu fusese de acord cu anumite hotrâri ale
aceluia în legtur cu iconomul Iosif.

drznesc s zic c avem i noi, pctoii, de la Dumnezeu, chiar dac în chip nevrednic, ungerea i numele de pstor), ar fi trebuit s ne sufere, s ne judece, s ne mustre, fie în particular, fie în public, dup învtura dat de Domnul, între tine i mine singur, sau împreun cu înc doi i apoi, dup o astfel de struin, precum însui zice, si fie fost ie ca un pgân i vame (c f Mt 18, 1517). Dar noi, pân acum, nici printrun trimis, nici fa ctre fa nu am auzit aa ceva, nici nu am fost mustrai de sfântul tu suflet. i s îneleag desvârirea ta c a aduce în acest chip hotrârea ta, de vreme ce nu e drept [cum ai procedat], a produs întris- tare fiilor ti.
Dar s ne aruncm în miezul aprrii noastre, dând rspuns i lui Dumnezeu, Cel Ce toate le vede, i arhieriei tale. Nu suntem rup i [ nocrxicrTai] de Biserica lui Dumnezeu, o, sfinte cap, nici n-am suferi aceasta. Dar chiar dac în alt f e l [suntem rupi], [adic] prin multe pcate, îns suntem ortodoci i hrnii de soborniceas ca Biseric, lepdând toat erezia i p rim ind tot sinodul sobornicesc i local acceptat [de Biseric], dar i decre tele canonice prom ulgate de ele. Cci nu este ortodox desvârit, ci [doar] p e jum tate, cel cruia i se p a re c ine dreapta credin , dar nu se ine drept de dumnezeietile canoane. Dar i pe Fericirea ta, când a fost aleas, am primito, socotindne supus ei. i de atunci i pân acum o jiom enim la liturghie [eu rfj p v o ’raycoyia], dup cum se cuvine, i martor e Dumnezeu c, în chiar ziua când ar cuta s se împrteasc cu noi, noi ne împrt im cu ea, nejudecând nimic [în legtur cu ea], fiindc de la început nea fost i dorit.1
1 Dei Sfântul Teodor a luat poziie contra unei practici necanonice, totui nu a fcut schism în Biseric.
24
[îns] pentru ce este murmur? Pentru iconomul pe car re la caterisit însusi adevrul, care a czut sub osânda ------------- -- - 'y.' , 7 ' M— multor canoane. Fiindc i înainte de adulterul tiut de tbi, nu numai c a liturghisit i sa îm prtit i a stat la mas cu împratu l de mai înain te1, care fcuse adulter cu , felurite persoane, dar facânduse prta cu el, de aici sa re- fcut râvnitor al destrblrii pe fa, dispreuind pe Dum / nezeu i dumnezeietile judeci. i ca s fie mai limpede ceea ce spun, s primeasc dac poruncete [sfinia ta] — nu spre învtur s nu fie! —, ci numai spre aducere aminte însi sfinita slujb tainic ce se face la legtura cununiei [ rrjv îcar t t )v <jT£cpaviKi)v avvcpeiav iepv /j.vcrraycoyiav\ i s îneleag cât este aici m ânia Duhu- lui Sfânt în astfel de situaii potrivnice. Cci, desigur, câte preotul face la artare, acestea i Dumnezeu fgduiete s le întreasc, dup marele Dionisie2. îns de aceea ne rugm desvâririi tale ca cel caterisit de canoane i care a fost oprit de ctre patriarhul dinaintea sfiniei tale3 pe timp de nou ani s fie oprit a sluji cele sfinte, de vreme ce a intrat [iari în preoie] împotriva raiunii [canoanelor] • Cci noi am deschis acum smerita noastr .gurJjjpd câm fost învinovii. Pentru c atunci când sa fcut acea mica âcfunare c nu tiu cum si mai spun —, eram ieit din închisoare. i când iam vzut pe acetia adunai laolalt —care i mai înainte au fost de acord cu adulterul i au îmbriat pe cel ce a svârit cununia adulter miam adus aminte de acel prorocesc [cuvânt] c „cel înelept va tcea în acea vrem e, fiindc este vreme rea”
1 împratul Constantin al Vllea (780797), care era cunoscut pentru destrblrile sale.
2 Loc neidenitificat. 3 Sfântul Tarasie fusese patriarh înaintea Sfântului Nichifor, între
anii 784806.

(Amos 5, 13). Dar fiindc acelai1zice: „Am tcut. Oare voi tcea pururea?” (Is 42, 14), de aceea la vreme potrivi- t, fi indc sunt cleve tit, am dat la iveal cele înfiate. Cci eu mam pzit pe mine în tot chipul în aceti doi ani ca s nu scot la iveal subiectul, zicând în sinemi c «de oarece nu am vrednicia episcopiei spre a putea mustra, îm i e de-ajuns pzirea proprie de a nu avea parte de îm prtirea cu acela i cu cei care întru cunotin litur- ghisesc îm preun cu acela, pân când se va lua din mij loc p iatra de poticnire».
Aadar, aceasta te îndemnm i te rugm, s nu se ru- ineze sfântul tu suflet a opri pe [acel] brbat [de la cele sfinte] ca s nu fie blamat nevinovata ta cuvioie, nici s se pângreasc dumnezeiescul altar prin liturghia unuia caterisit, nici s existe pricini binecuvântate pentru schis- me. Fiindc, s cunoasc Fericirea ta în chip nemincinos i limpede c, dac nu se va face aceasta prin acordul i al sufletului iubitor de Dumnezeu al prea evlavioilor i bunilor biruitori împrai ai notri —cci sunt râvnitori [ai cred inei] —, pe deo parte, ne va avea pe noi stând îm potriv pentru porunca [Domnului] — lucru cunoscut lui D um nezeu —, iar pe de alta, va fi schism mare Dum nezeu e martor i aleii Lui îngeri —în Biserica noastr.
îns ai mil, bunule pstor, ajut, tiutorule vindector, turm a ta, o ile tale, biseric ile tale, cu felurita ta înelepciu-
n e , cu cuvintele priceperii tale, cu leacurile vindecrii tale încât, oprind o singur oaie doar de la slujirea celor sfinte, s dobândeti pe toate [celelalte], i nu pentru râia uneia s Se vatme Biserica pe Care a câtigato Domnul i Dumnezeul nostru cu sângele Su. ______
1 Eroare doar formal de autor, cci Acelai Autor Duhul Sfânt a grit prin amândoi prorocii.
DREAPTA CREDIN ÎN SCRIERILE SFIN ILOR P RINI
26
26
SCRISOAREA 30
Patriarhului Nichifor
Nu era necesar si însemnez prin scrisoare curierului Fericirii tale cele care au fost vestite mai înainte prin viu grai, dac nar fi fost nevoie de amândou acestea din partea noastr, a smeriilor. îns ca nu cumva adunarea episcopilor care sa fcut ieri cu porunca ta, învând altceva decât cele grite de noi în ea, s tulbure sfinitele tale auzuri, am socotit potrivit s spunem pe scurt întreaga alctuire a aprrii noastre1. Deci, noi, o Preafericite, sun tem ortodoci întru toate, lepdând toat erezia i pri mind tot sinodul accepta t [de Biseric], f ie ecumenic , fie local i, desigur, inând cu trie sfintele i canonicele decrete [ 8iaTV7U(b<7£ig]promulgate de ele. Cci nu înva în chip desvârit drept cuvântul adevrului cel cru ia i se pare c are dreapta credin, dar nu se ine în chip drept de dumnezeietile canoane. Dar suntem de acord i cu insuflate le iconomii fcu te de sfin i la vre mea potrivit i de aceea i noi, smeriii, ne adresm acum sfiniei tale în legtur cu caterisirea iconom ului, nu ca unii care inem acrivia, ci ca unii care suntem de acord i inem foarte mult iconomia. Cci, când neam întors din surghiun, fiind rupt legtura adulter i iconomul fi
1 Sfântul Teodor se prezentase cu o zi înainte în faa Sinodului din Constantinopol pentru ai justifica ortodoxia i ascultarea de Biseric.
27
iaci oprit de la slujirea celor sfinte, în problema aceasta amprimit cu acest cuvânt pe preacuviosul patriarh1care a 1d st înainte de sfinia ta: „S nu ai parte cu noi nici în ve acur de acum, nici în cel v iitor dac în chip indiferent2 t uvioia ta îl împrteti pe cel care a fcut adulter”. i spunând el c: ,.Mam folosit de iconomie i îl împrt- esc pân la o vreme”, apoi, spunând astfel limpede c: . S. mi se taie mâinile dac am fost la cununia adulter sau dac eu iam cununat cu adevrat”, pe baza acestora iioi am fost în comun iune cu el pân la moartea sa.3 i pe sfinia ta iari am prim ito în vredn icia arhieriei, dup cum o i pomenim la liturghie în fiecare zi. i întru nimic nu e vreo nedumerire [în ceea ce te privete] decât numai pentru iconom, care, caterisit fiind în multe chipuri de sfintele canoane i mai cu seam dup afurisirea de nou .ni. el iari slujete cele sfinte i nu oriunde (cci atunci ; r fi putu t fi suferit acest lucru, de vreme ce noi nu aveam pr tie Cu el în fapt), ci, ca s spun dea dreptu l, în însui izvorul preoiei noastre [ev a v rf j 7njyfj rfjg KaO’ rj/ig lepcoavvijg], intrând i liturghisind pururea împreun cu tine, cel cu v ieuirea curat. Aadar, ceea ce e drep t i cuvios i fr poticnire pentru popoarele lui Dumnezeu i mai ales pentru tagm a noastr [preoeasc] este ca cel care a intrat în chip nevrednic în ea s fie scos de la slujirea, celor sfinte, noi pomenindute pe sfinia ta i având prtie cu tot ierarhul i preotul care nu sunt pe fa osând ii, dup Teo log4. i dac, d in pricina pcatelor
1E vorba de Sfântul Tarasie. " Fr pocina cuvenit. ' Acest episod este dovada faptului c Sfântul Teodor acceptase
iconomia fcut de patriarh i c nu era fanatic. 4 Sf. Grigorie Teologul, Cuvântarea 40, 26, PG 36, 396.
28
noastre, aceasta1nu se face nicidecum, totui [îi spunem] — i nu din fric ne este cuvântul, ci din mil pentru popor —, pentru ca s nu fie ceva necanonic i în afara legii asupra smereniei noastre înaintea sfiniei tale2. Fiindc noi vom lsa în seama puterii lui Dumnezeu ceea ce se i întâmpl prin îngduina Lui, dar mrturis im sfinie i tale înaintea lui Hristos i în auzurile sfinilor îngeri c mare schism se face în Biserica noastr. i chiar dac ne folosim de autoritate3, oam eni fiind, totui, chiar nevrnd, suntem i cârmuii i ne supunem în chip înelegtor autoritii sfintelor i dumnezeietilor canoane.
îns ne rugm cuvioiei tale, pleac urechea ta i ascult glasul nostru ca un doctor iscusit, ca un bun pstor, ca [mai bine] s opreti o oaie de la lucrarea celor sfinte i s le do- bândeti pe toate [celelalte] nepoticnite, decât prin râia uneia s se vatme Biserica noastr pe Care a câtigato Domnul i Dumnezeul nostru cu sângele Su. Iar cei ce vor, nau de- cât s flecreac despre flecreli i cei cârcotai s învinu iasc pe nedrept. Noi, îns, suntem gata spre toat aprarea, spre tot rspunsul la învinuirea ce vrea s ne osândeasc. Suntem prieteni i ludtori ai ti i mai ales ai preaevlavio ilor i bunilor biruitori stpâni ai notri4. Iar dac noi suntem astfel, pentru ce este tulburare? Pentru ce se întâmpl ce se întâmpl, dei sunt potrivnice poruncilor lui Dumnezeu? Druietene sfânta ta rugciune.
1Scoaterea celui vinovat din treapta preoiei. 2 Cuviosul se socotete dator s atenioneze pe episcopul su asu-
pra neorânduielilor necanonice. 3 Stpânirea asupra altora este dictat de faptul c suntem sub au-
toritatea sfintelor canoane. Deci, în Biseric nu poate episcopul s dispun dup bunul plac de credincioi i cler.
4 împraii dreptcredincioi.
4 împraii dreptcredincioi.
. ? \ î ; ' ' ? v' •' \ ”"• "•r '
Lui Euprepian i celor [aflai] dimpreun cu el
Cu bun ndejde sunt, copii iubii, pentru petrecerea voastr panic i dup rânduiala lui Dumnezeu. De aceea voi muta cuvântul la ceea ce ne apas. Care este acest lucru?
Când dm la iveal dogmele lor cele rele i artm pri- cinile pentru care neau dat anatemei pe noi împreun cu ceilali, se dovedesc în tot chipul c nu sunt simpli eretici, ci apos tai ai Evangheliei lui Dum nezeu i anatematiza tori ai sfinilor i dezlegtori ai canoanelor.
Mai întâi: c sunt potrivnici ai Vechiului i Noului Le- gmânt. „S nu faci adulter” (Deut. 5, 17), [zice] Legea. „S nu iei numele lui Dumnezeu în deert” ( cf. Deut. 5, 11). „O singur lege s fie pentru iudeu i prozelit” ( cf. Num. 9, 14). Iar Evanghelia, adic Hristos, ai auzit c zice: „Sa spus celor de demult: s nu faci adulter. Eu îns v spun: nici s nu privii fem eie spre a o pofîti” ( cf. Mt. 5, 2728). i: „Cel ce dezleag una din aceste porunci mici acesta mic se va chem a în împria cerurilor” (c f Mt. 5, 19), adic va fi azvârlit în foc, dup cum tâlcuiesc Prinii. Iar ei (o, înfricoat auzire!), adulterul cel lepdat de Lege i de har, chiar pân la privirea poftitoare, i dezlegarea nu a unei mici, ci a celei dintâi i mai mari porunci în treapta fptuitoare, i pe lâng acestea luarea nu
30
melui lui Dumnezeu nu în deert, ci luarea numelui lui Dumnezeu pentru o asemenea fapt nelegiuit i rea1 m refer la cstoria adulter i împrtirea cu Sfintele Taine i cununia vrjma lui Dumnezeu a diavolului lu- crtor de adulter i a slujitorului lui2, [deci toate acestea] ei leau numit iconomia lui Dumnezeu i bun i mântui- toare pentru Biseric. S ne astupm urechile ca s nu au- zim hula, o, frailor. i îndreptirea lor este c „în Cazul împrailor”, zic ei, „trebuie s se treac cu vederea legile evanghelice”. Iat alt înainte mergtoare a lui antihrist. Unde este atunci faptul c e o singur lege [pentru toi]? Unde faptul c judecata este aspr pentru cei mândri? Un- de faptul c Dum nezeu nu caut la faa omului? i cine este atunci cel ce face legea i în ceea ce1 privete pe îm- prat? Iar dac ne lum dup faptul c cineva e conduc- tor sau supus, atunci nici pentru supui nu sunt legile evanghelice. Cci dac sunt pentru acela, sunt i pentru aceia încât s rmân rânduii sub o singur lege i ascul- ttori i supui unui singur Legiuitor. Iar dac nu sunt pentru acela [împrat] când vrea [s nu fie], poate nimeni nu ar vrea s le pzeasc, i atunci se întâmpl acestea do- u: fie împratul e dumnezeu (cci numai ceea ce e dumnezeiesc nu e sub lege), fie e anarhie i nesupunere. Cci unde legea nu e aceeai, cum e pace, împratul vrând
1Luau numele lui Dumnezeu ca acopermânt pentru adulter. Deci era ceva mai greu decât a1 lua în deert. Al lua în deert înseamn a face pe Dumnezeu prta la un lucru deert. Ei îns îl luau pe Dum- nezeu prta nu la oarecare fapt, ci la pcat pe fa.
2 Iconomul Iosif este numit slujitor al diavolului. Ereticii temelu iau cstoria adulter a împratului pe chemarea numelui Iui Dumne- zeu i împrtirea cu Sfintele Taine i slujba cununiei. Ca i cum acestea ar fi pecetluit adulterul.
31
DREAPTA CREDIN IN SCRIERILE SFIN ILOR P RIN I
ceva, adic s fac adulter, s fie în erezie, iar cei supui s ib mâna lui s nu poat face adulter împreun cu el, s nu fie nici eretici împreun cu el, nici s calce ce & fost predat de Hristos i apostoli? i cum nu se arat de aici c antihristul e la ui? Cci nu vor cuteza s spun adulterii: «Frdelegea pe care împratul o face, nu o face, nici poruncete s o îngduie poporul». i iat, a intrat cu totul antihristul în cugetul lor. Cci împrat fiind i acela [antihristul], numai aceasta va cuta: s se fac ceea ce vrea i z.ice e l1 i nimic dife rit fa de [împraii] dinaintea lui .[nu va face] decât c va vrea i va dori nu atâta cât ar vrea i acum [împratul], [ci mai mult]2. Aceeai autoritate [a împratului] a fost promulgat de ierarhi în chip sinodal3. i cum nu ar mrturisi cineva priceput i necertre c aa
1El s fie legea, el s fie dumnezeu. El singur s fie în afara legii. 2 în principiu, orice împrat care uzurp autoritatea lui Dumne-
zeu, indiferent de situaie, face în esen acelai lucru: se pune pe sine în locul Lui. Antihristul doar va cumula în sine toate dezvoltrile af late în potena acestor pretenii. De pild, împratul bizantin cerea clcarea unei porunci a lui Dumnezeu pentru amorul propriu. Desigur nu avea în minte ca s i se închine oamenii ca lui Dumnezeu (lucru care îl va cere antihristul), dar faptul c întro anumit chestiune pune în discuie autoritatea lui Dumnezeu deci se pune pe sine mai presus de El —, conine în mod limpede posibilitatea dezvoltrii pân la faza când se va pune explicit pe sine în locul lui Dumnezeu. La fel e cel care calc contient i de bun voie (nu din neputin) orice porunc a lui Dumnezeu. El se pune pe sine mai presus de Dumnezeu, întrun astfel de om a intrat duhul antihristului i la artarea lui un astfel de om se va lepda i pe fa de Hristos. Deci pregtirea pentru prigoana ce va s fie în vremea antihristului nu se poate face decât dac inem în amnunt toate poruncile i dogmele Bisericii.
3 Prin faptul c sinodul eretic a fost de acord cu adulterul împratu- lui —potrivnic de altfel lui Dumnezeu , arat c implicit a fost de acord în chip sinodal i cu faptul c împratul este mai presus de Dumnezeu.
32
stau lucrurile? i ce va fi mai ru decât aceast erezie pâ ] n la artarea lui antihrist? Mie îmi pare c nu este nicidecum [alta mai rea], ci chiar aceasta, început acum, va în^j ceta abia în vremea de atunci. i câi cad în aceasta [de acum], chiar dac vor tri atunci, vor cdea i atunci, iar câi, lup tându -se [acum ] prin puterea lui Dumnezeu, stau tari, în acele zile l-ar birui p e antihrist p rin moar tea împreun cu Hristos. Dar o, stare jalnic a omului! Cum înc de acum Iau întors spatele? O, cum artm [acum] ce vom fi [atunci]! De aceea puini sunt cei care se vor împotrivi [atunci]. De aceea Ilie i Enoh (nu tim dac i Teolouul si Evanghelistul") vor fi povuitori ai ne- putinei omeneti i în tâistttori i cei ce vor conduce lupta pentru biru ina mrturisirii lui Hristos. De aceea se vor scurta zilele acelei nevoi care va fi nimicit prin artarea lui Hristos. Cei ce pricepei, împotrivii-vl Nu îl tgduii p e Hristos înc de acum. Cci cele de acum sunt doar începutul celor de atunci.
In ceea ce privete al doilea lucru nu e nevoie de mul- t limpezire, fiind clar din primul. Aadar, dând anatemei pe cei ce nu primesc ca pe o sfânt iconomie însoirea adulter i adulterul împratului i frdelegea oricui aflat în ea i care este de acord cu ea, ce altceva au fcut decât au dat anatem ei pe sfini i în primul rând pe înaintemer gtor? i, ca s spunem adevrul, chiar dac e înfrico- tor, i pe însui Stpânul sfinilor. Cci Cel Care a oprit acestea1 e limpede c nici nu primete, nici nu este de acord, ci a ameninat foarte, cu judecat aspr, [chiar] i numai faptul ca cineva s fie de acord cu adulterul, nu [numai] al cutrui sau al cutrui, ci al oricui ar fi: împrat,
1E vorba de Dumnezeu Care oprete i interzice orice pcat.
33

DREAPTA CRED IN A IN SCRIERILE SFIN ILOR P RIN I
puternic, mic i mare. „Cci o singur lege va fi” , zice, „i am primit o singur Evanghelie” ( cf. Gal. 1, 89). i El nu Se va clinti din aceast Evanghelie indiferent despre cine ar fi vorba, fie i înger din cer. i [aceast] asigu- rare si fie îndestu ltoare. Nu cum va e împratul mai mare decât îngerul? Nu cumva este stpânitorul în lumea aceasta1 mai mare decâ t toi diavolii care stpânesc i pe oameni în chip lumesc, iar nu dumnezeiesc? i ce [zice] Apostolul? Anatema s fie! îngerii nu îndrznesc s clin- teasc [Evanghelia]; i numai dac nu o clintesc, rmân [în starea lor], fr s fie dai anatemei precum diavolul i m ulim ea lui apostat. i cum [atunci] omul, cu totul în trup fiind, dac o clatin i o înnoiete —i mai cu seam cu astfel de înnoiri —nu va fi înstrinat de Dumnezeu? i Cel Care nu primete cele pe care [El însui] lea oprit (cci, [dup ei], ar putea fi acceptat [de ctre Dumnezeu] motivul, de vreme ce sa fcut doar o concesie), Acesta, dup cei adulteri, mai bine zis dup antihriti, este deja dat anatemei. Iar dac Stpânului Iau fcut aa —precum iudeii Iau spus c scoate demonii cu Beelzebul , ce s spunem despre robii i slujitorii Lui? Cci fie, [socotin dui p e sfini] ca pe unii ce nu se supun legilor stpâneti [ale lui Hristos], au dogmatizat prin iconomiile lor c în- soirea adulter i prtia cu adulterul sunt egale i de aceeai cinste, punândule în aceeai treapt cu iconomia [lui Hristos] —i de aceea au dat anatem ei pe sfini ca ne- legiuii i clctori ai poruncilor (i pentru aceasta desigur pot fi dai anatem ei2) —fie, mrturisind c sfinii sunt p
1împratul e numit stpânitor în lumea aceasta. 2 E limpede c, socotind pe sfini clctori de porunc, singuri sunt
vrednici de anatem.
___________________________ ’
1 ’A0eux reprezint totala lips de cinstire dat lui Dumnezeu. E faptul de a fi ateu, de a respinge cu desvârire prezena dumnezeiasc.
2 Ereziile, în general, nu renun sau nu se împotrivesc pe fa cu- vintelor evanghelice, ci se arat foarte de acord cu ele, numai c le interpreteaz dup voia lor, nu în duhul Bisericii soborniceti. Ceea ce fcuse sinodul care acceptase adulterul ca pe o iconomie era pur i simplu o lepdare fi a Evangheliei, numind pcatul virtute.
35
35
L
s ms Hristos, îns chiar dac legea poruncete acestea i în cazul împrailor, totui s se lase deoparte Evanghe- lia”.. Ia aminte cum începutului îi urmeaz în chip firesc sfâritul. De la întruparea lui Hristos au început ereziile s fie în afara Evan gheliei1. Apoi, fiind alungat diavolul prin sporirea câte puin a harulu i, a introdus pe ascuns [sminteli] pornind chiar de la Evanghelie i a nscut erezii pân la iconomahi, introducând momeala chiar din Scriptur i din cele ce sunt în ea. i când a simit c oamenii îl ascult bine, fiind aproape i vremea sfâritului
.[lumii], a început de acum, ca la început, s aprind uci- derea împotriva Evangheliei însi ca sl întâmpine dea dreptul pe antihrist, în care va i locui i prin care se va
• • •. 2 • descoperi toat amreala i apostazia lui [a diavolului] i pe care [pe antihrist] îl va nim ici Domnul cu artarea Lui, care va fi degrab.
Despre cel deal treilea lucru ce s mai spunem? Fi- indc cei care au cutezat cu capul descoperit s calce
1La început nu existau erezii, cci însi Evanghelia delimita de o ice erezie. Ereziile, la începutul cretinismului, se împotriveau pe fa Evangheliei. Dar apoi diavolul sa înelepit i nu sa mai opus pe fa Evangheliei, ci a început s strâmbe înelesurile Scripturilor. Dar când. se apropie vremea sfâritului, atunci iari va exista o opoziie direct fa de Evanghelie.
2 Prin antihrist se va descoperi toat rutatea diavoleasc. Diavo- lul îi va da pe fa adevrata identitate. Atunci va fi pe fa împotri- vi rea fa de Evanghelie. Ereziile sunt înainte mergtoare ale lui antihrist, ca unele care se leapd în ascuns de Evanghelie. Antihristul o va face pe fa. Fapta adulter a împratului i iconomahia erau îm- potriviri pe fa la Evanghelie, soldate cu moartea cretinilor, aa cum nu mai fusese în istoria Bisericii. Aceast ucidere a cretinilor po fa, provocat de puterea imperial, era foarte asemntoare ca paradigm cu ceea ce se descrie în Apocalips.
36
Evanghelia i s dea anatemei pe cei ce au ales s nu o calce, ce grij mai au pentru canoane? Cci i acestea [ canoaneleJ sunt pecetlu ite de D uhul Sfân t i prin dezlegarea lor sunt dezlegate fn im icite] toate cele care in de m ântuirea noastr . Cci [dez legate fiind canoa~7 . nele], nic idecum nu mai este preoie, je rt f i celelalte! leacuri ale sufletetilor noastre boli. Iar eu ce s spui\3 de canoane i pen tru ce s mai fac vreo diferen [fa de ce am spus pân acum]? Acelai lucru e de spus i în cazul lor ca i pentru Evanghelia lui Hristos. Cci El însui a dat cheile împriei ceru rilor m arelu i Petru, zicând: Pe care îl dezlegi i pe care îl legi va fi aa sau aa (c f Mt. 16, 19). i iari [a zis] tuturor apostolilor: „Luai Duh Sfânt. Cro ra vei ierta pcate le, iertate sunt i crora le vei ine , inute sunt” (In. 20, 2223). i dup acetia a trecut pu terea la cei de du p ei, numai ' dac vor face la fel [ca apostolii]. i de aceea Vasile i sfinii de o stare egal cu el au prim it can oane le aposto " lice i leau urmat, nefcând nici o înnoire, ba leau i sporit dup trebuin. A adar, aceti noi apostoli m in ^ \ cinoi declar p e fa c nicidecum dup hotarele 1 aezate de sfin i, ci prin propria pu tere i judecat , în j afara celor poruncite de ei [de sfin i], f ieca re dintre i ierarhi lucrea z: dezleag în cele care nu este dezle- \ gare la sfin i i leag în cele în care nu este legare la ei [la sfini]. i vedei c acestea se svâresc în fieca - I re zi- i au fost profanate cele sfinte i sinodul cel adulter [propovduiete] calea pcatului i pe ascuns, i pe fa. Este ca teris it cel nevrednic de cater isire i este hirotonit cel bnuit [de pcate] i este îngduit cel czut sub canoanele ce îl caterisesc, slujind cele sfinte în chip vinovat. i aceste arme de aprare sunt din porunc
37

omeneasc i nu din hotrâre dumnezeiasc i canoni- c1. i vai mie pentru ticloia [aceasta], c toate sunt de plâns. i cine, având inim simitoare , nu se îndure- reaz i nu suspin? i ce minte, privind de sus acestea i punândule cap la cap, nu va mrturisi c apostazia [în ca re se gsesc] ere ziile este [apostazia] fa de Hr is- tos? i unde s le spun toate câte le am în minte i care depesc msura scrisorii?
Cele spuse pot fi foarte bine vzute dintrodat, cci nu sunt lucruri subiri, nici greu de priceput. [i leam spus astfel] pe de o parte, fiindc nici eu nu sunt în stare s griesc înalt, ci sunt foarte neînsemnat i mic la cuvânt i puin cunosctor, având acestea prin rugciunea prin telui de obte i al vostru , iar pe de alta, i pentru c unu dintre voi nu pot s priceap în chip mai dogmatic erezia i, în plus, fiindc i cuvântul adevrului este simplu i erezia este pe fa i nedogmatic i uor de priceput pentru un copil. Cci celui cruia ia grit Dumnezeu, scurt a fost cuvântul3. Acetia îns nu umbl dup [cuvântul adevrului], ci i pe cei ce umbl îi dau anatemei.
S v dea D om nul har întru toate, copii iubii.
1 Ierarhii ce fuseser de acord cu adulterul motivau c fac aceste abateri ca s apere Biserica i s nu Se piard. Dar Biserica nu poate
f fi aprat cu armele pcatului, cci Ea este aprat de Hristos cu ar me divinoumane. La fel, orice încercri omeneti de conciliere ecumenic nu duc la unitate adevrat, cci sunt în afara dumnezeietilor canoane i a conlucrrii harului.
2 E vorba de Sfântul Platon, duhovnicul obtii de la Sakkudion i al Sfântului Teodor.
3 Dumnezeu griete omului pe scurt, dar cuvintele Sale au o adân- cime nesfârit. Omul e chemat s descopere potenele infinite din acest cuvânt. Un singur cuvânt era de ajuns celor sinceri spre a se mântui.
38

4, p«s C' o. *AA « e ’i t ! ’ / pO*V' V f V» '
/ ( /V'Arfi)v\te %1 r f t 4 ' i t t c« r-a «j y c,- v i o - o \ « W J
EPISTOLA 39
Egumenului Teofil
Voiam mai degrab s scriu sfiniei tale, îns nu am avut bun prilej, fiind pzit cu strnicie. Dar fiindc a bir nevoit bunul Dumnezeu smi druiasc i chipul, i per- soana [prin care si scriu], îmi împlinesc i eu, smeritul, dorirea mea i te salut i te îmbriez, printele meu duhovnicesc i cu adevrat preaiubit. Cci, chiar dac stpâ nitorii veacului acestuia ne au desprit trupete, îns nu au destrmat i dragostea [op.dvoi^ i relaia \<7%ecrig\ noastr, a unuia cu altul, i care are ca [temelie] pe Dum- nezeu, ci mai degrab au întrito2. Cci sunt convins c i cuvioia ta dorete de nevrednicia noastr i [mai sunt convins] c rmâne neclintit în împotrivirea [evcrxacng\ ortodox i plcut lui Dumnezeu, [împotrivire] de care tu ai dat dovad înaintea lui Dumnezeu i a oamenilor i la început, i la sfârit, ca unul care ai ales împreun cu noi, smeriii, prigoana pentru dreapta credin. i, chiar
1Mai exact: „felul nostru comun de a cugeta”. 2 Suferinele pentru Dumnezeu i dreapta credin întresc mintea
fiecruia în har i mrturisire. Deoarece baza relaiilor dintre ei era dreapta cugetare despre Dumnezeu i dragostea ctre EI, înseamn c cu cât relaia lor cu El se întrea prin suferine, pe atât i relaia dintre ei se întrea. i atunci desprirea trupeasc se face pricin de inten- sificare a simirii reciproce. Aceasta este baza relaiilor între credincioi i în Biseric.
39

dac cei puternici nu au vrut, totui au fcut în aa fel ca s nui trimit pe muli în surghiun i si închid, ca de aici s conving lumea c numai noi ne îngrdim i suntem deosebii de ei i c nu mai sunt alii care se împotri- vesc. [lor]1. Dar chiar i aa, muli la numr, în vremea stpânirii lor, fie din fric, fie din iconomie [dumnezeiasc] sau ascuns, încât îl putem asculta pe dumnezeiescul David, strigând: „Ii voi num ra pe ei i se vor înmuli mai mult decât nisipul” (Ps. 138, 18). Cci nu este ceva mic i ascuns necucernicia lor, ci ceva foarte mare i limpede pentru cei ce au minte. Iconomia lui Hristos, prea- sfinia ta, au întorso pe dos, du p capul lor, dogmatisind, prin adulter i însoirea adulter , ca iconomie mântu itoa- re pentru Biseric, [tocmai] clcarea Evangheliei, [arun- când] sub anatem pe cei care nu primesc aa [cum zic ei]. Aii nimicit Evanghelia prin dezlegarea [nerespecta rea] unei singure porunci, spunând pe fa c dezlegarea este iconomie a lui Dumnezeu. Cci, precum sa scris, cel care plinete toat legea, dar greete întro singur [porunc]:, sa fcut vinovat de toate (Iac. 2, 10). Acetia îns pentru o greeal —sau mai bine zis pentru greelile celui adulter i a celui ce a unit prin adulter4 i ale celor ce au fost de acord cu adulterul i ale tuturor celor ce au vreo prtie cu cel adulter (cci nu sunt desprii unii de alii:
DREAPTA CREDIN A ÎN SCRIERILE SFIN ILOR P RIN I
' Interesant stratagem: Prin trimiterea în surghiun a puinor oameni, dorea s se arate c acetia sunt rzvrtii în mod real i c nu pentru dreapta credin au fost ocrâi, cci iat c muli de aceeai credin cu ei nu au fost exilai. Deci, de fapt nu credina lor ar fi fost problema, ci ticloia lor.
. A împrailor eretici. 3E vorba de acceptarea sinodal a adulterului împratului bizantin. 4 Preotul Iosif care a acceptat s svâreasc o asemenea cununie
nelegiuit.
40
cei ce au fcut [adulterul] i cei ce sunt de acord cu e l1) — nu zic c sunt vinovai, ci iconomi ai lui Dumnezeu, i c mincinos este cel cei arat a fi vinovai. Dar se înstri- neaz i sfinii de [aceti] „iconomi” ai lui Dum nezeu, cci nici un sfânt nu a clcat legea lui Dumnezeu, nici, clcânduo, nu se poate numi sfânt. Iar ei, expunând pe fa, ca pe o lege de neclca t a lui Dum nezeu, dogm a [lor, ce const] în clcarea de lege i dând anatemei pe cei care nu sunt de acord cu ei în aceasta (i e limpede c sfinii din cer i de pe pmânt nu sunt de acord cu adulterul), au artat pe fa c, prin dezlegarea unei singure porunci a Evangheliei, au întors pe dos nu numai întreaga E vanghe- lie —prin aceea c au hotrât în sinod iconomia mântui- toare pentru Biseric i au pus ca s fie i s se numeasc lege de neclcat o iconomie bazat pe clcarea a toat porunca i [însi] clcarea acesteia [a poruncii lui Dumne- zeu] —, ci c au dat anatem ei i pe sfinii care nu sunt de acord cu ei, fiindc nici Dumnezeu nu este. i, pe scurt, ce s mai spunem multe, cât nici epistola nu poate încpea? Cumplit cacodoxie2 a fost dogm atizat în Biserica noastr —însi erezia adulterin —care, îm preun cu schimbarea Evangheliei, a dezlegat i dumnezeietile canoane prin— dezvinovirea celui ce a unit prin adulter3 [i] care a fost caterisit de ele. Cci dac Evanghelia au nesocotito, greu ~[se vor pom i] s se îngrijeasc de sfintele canoane.
Deci, împreun cu salutarea mea ctre tine, pe acestea am socotit necesar s le amintesc prinimii tale ca, tiind c este erezie, s fugi de erezie, adic de eretici, încât nici s te împrteti cu ei, nici si pomeneti la dumneze
1Sunt ia fel de vinovai.
1Sunt ia fel de vinovai. 2 Rea credin. J în sensul c a oficiat cstorie adulter.
41

iasc a liturghie, în preas fân ta1 ta mnstire. Fiindc cele m ai m ari am enin ri spuse de sfin i zac asupra celor ce se în voiesc2, chiar numai s -iprim easc la mas3. i da
r c ar zice cuvioia ta cum de nu am spus aceasta m ai îna | in te de robie, ba c i noi iam pom en it pe cei din Bizan, \ ac eea s tie c [atunci] nu fusese sinod, nici era pronun r~ at anatema i dogma cea rea4. i mai înainte de acestea
I nu era sigur dac trebuia s ne deprtm cu totul de cei | f rdelege sau num ai s fugim de îm prtirea p e fa I ] cu ei, dar s -i pom enim [to tui], prin tr-o iconomie cuve-
| nit , pân la o vreme. Dar când necredin a eretic a ie- | i t lim pede p e fa i a f o s t dat la artare prin sinod, | trebuie de acum s -i ari p e fa evlavia ta, îm preun
| i cu to i ortodocii, prin fap tu l de a nu te îm prti cu cei | ru credincioi, nici s pom ene ti p e vreunul din cei | afla i în sinodul cel adulter sau care cuget la f e l cu el j\ [cu sinodul adulter]. i este drept, cuvioase printe, ca
j în tru toate s fii iub itor de Dum nez eu, precum îi este nu j mele, i s iubeti i în aceasta pe Dumnezeu. Cci Gur \ d e A u r nu num ai p e eretici îi dovedete cu mare i pu - I tern ic glas ca dum ani ai lui Dumnezeu, ci i p e cei ce
L se îm prtesc cu unii ca acetia .5 i d ac nic i tria ta nu es te în siguran, atunci cine se va mai m ântui? i dac cel care, prin p u tere a lui D um nez eu, ca unul ce e sfan, a avut îndrzneal înainte de [a se arta] erezia desvârit,
D R E A PT A C R E D I N ÎN S C RI E R IL E S F IN I L O R P R IN I
1 E v a y e o x c c T i . în sensul de curat de orice erezie. 2 Fac pogorminte. 3 în sensul c le su nt prieteni, cci poi primi în cas un eretic ca
sl a jui: de pild, sl hrneti, dac e înfometat. 4 în sensul c adulterul nu era ratificat sinodal cum fcuser mai
pe urm la acel fa ls sinod. 5 Despre prorocii mincinoi , PG 59, 557558.
42
dar acum , dup [artarea] ereziei [pe fa], se retrage, cum va cuteza altul s mârâie ceva? i dac tagma mona- hiceasc nu le socoate pe toate gunoaie, m refer la m- nstiri i toate din ju ru l lo r1, cum va dispreui m ireanul pe femeie i pe copii i celelalte? D e aceea îi aduc aminte, ca un fra te pream ic i copil [al tuj, s nu tcem ', ca s nu ne facem strigare a Sodomei; s nu crum < ele de jos, ca s nu pierdem cele de sus; s nu punem piatr de poticn ire Biseric ii lu i Dumnezeu, Care [poate] f i lim ita t [opiô/xevTjJ chiar i la trei ortodoci, dup sfin i , ca s nu f im osând ii de hotrârea D om nului. i nu pentru mine spuri acestea, eu, ticlosul —cci mie, chiar dac e îndrzne lucru a zice, a m uri pen tru adevr îm i este câ tig i bucurie i via , de vreme ce m întresc prin sfintele vo as tre rugciun i —, ci pe ntru dragostea dintre noi, cea dintru început i duhovniceasc, i pentru folosul de obte. Cci dac Fiul lui Dumnezeu, Domnul i Stpânul tuturor, Sa dat pe Sine pen tru toi je rtf lui D um nezeu i Tatlui, ce îi datorm i cât nu trebuie s rbdm i s p- timim pen tru El noi, m onahii, care neam rstignit prin le- pdarea [de lume] i care cu adevrat, ia r nu în chin nefo- lositor, neam lepdat [de lume]? Fiindc nu numai din înfiarea din afa r trebu ie judec atc lucrurile (cci muli se ascu nd sub m asc, nefiind [de fapt] ceea ce se trat a fi), ci din fapte se fac limpezi înfirile. Aadar, dac monahi sunt unii în vremurile de acum, s arate prin fapte. Iar fap ta monahulu i este ca nici din întmpiare s nu sufere înnoirea Evangheliei, ca nu cumva, punând
1 M uli monahi nu voiau s intre în conflict cu ereticii, j . ntn c astfel trebuiau s lase mnstirile i s plece în surghiun.
2 Uneori i tcerea este vinovat: atunci când ar trebui s mrturi- sim dreapta credin i nu o facem.
43
în aintea m irenilor pilda sa, s le dea motiv pentru erezie si pen tru împrtirea cu eretic ii, spre a lor pierzanie.
A d â n c a s m e r i t c u g e t a r e a s f i n i e i t a l e , c a u n a c e a a c - c e p t a t s u b i e c t u l [ a c e s t a d e d i s c u i e ] , m a f c u t s v o r b e s c m u l t î n d e e r t . I a r t u , p r i n t e , r o a g t e i p r e a r o a g t e p e n t r u m i n e , c e l s t r i c a t i p c t o s , c m a i c u s e a m t e d o - r e s c p e t i n e . I a r c e l c e e s t e î n t e m n i a t î m p r e u n c u m i n e 1 a s e m e n e a t e s a l u t i a r e n e v o i e d e r u g c i u n i l e t a l e .
1 Sfântul Nicolae Studitul, ucenicul cuviosului Teodor, care la i urmat în surghiunul su.
44
SCRISOAREA 40
Fiului Naucratie
I a r i a l t t e m n i p e n t r u t i n e , f i u l e i u b i t , î n s p e n t r u e r e t i c i i c e i c u n u m e r u , a l t c o l u m n [ c a r e v a d a m r t u - r i e î m p o t r i v a l o r ] 1 , p e c â n d p e n t r u t i n e , a d u g i r e i d e l u p t e , i d e l a u d e c e r e t i . D e a c e e a , p e n t r u e i î m i v i n e s l c r i m e z i s s u s p i n 2 , i a r p e n t r u t i n e , s m b u c u r i s m u l u m e s c . O a r e n u m a i c e r c a t t e f a c i p e t i n e p r i n s c h i m - b a r e a t e m n i e i , p r e c u m a u r u l t r e c u t p r i n f o c , p r i n t o p i r e ? D e c i , s t e a f l i , o s f i n i t e f i u l e , i s t e a r i S t p â n u l u i H r i s t o s î n t r u t o a t e c u r a t i n e v i n o v a t , v a s c u a d e v r a t d e b u n t r e b u i n , p o t r i v i t p e n t r u t o t l u c r u l b u n ( cf. I I T i m . 2 , 2 1 ; 3 , 1 7 ) . S u f e r , d a r , c u m r i m e d e s u f l e t c o n d i i i l e n e o b i n u i t e d i n c e a d e a d o u a t e m n i a t a ( c c i e u s o c o - t e s c c n u i n e d e a t r i b u i i l e e g u m e n u l u i , n i c i d e a l e p r e o - t u l u i , f i i n d c n i c i u n s l u j i t o r a l l u i D u m n e z e u i a l c e t e i m o n a h i c e t i n u a r t r e b u i s s l u j e a s c t r e b u r i l o r o s t e t i , d a r n i c i s a i b p r t i e c u c e l c e s l u j e t e î n a c e s t c h i p 3 ) ,
î n s a r a t m i c u m t e a f l i [ î n t e m n i ] ! C c i î m i p a r e c
1Aluzie la obiceiul ca faptele faimoase ale regilor s fie înscrise pe columne spre a rm âne posteritii.
2 Nu osândea pe eretici, ci plângea pentru ei. 3 Preotul i monahul nu trebuie s aib legtur cu oastea, dar nici
s admit prtia cu alt preot sau monah care ar face acest compro- mis. (Probabil c a doua întemniare a lui Naucratie avea legtur cu un astfe l de refuz al acestuia fa de vreo propunere imperial.)
45
45

e s t e m a i d e o s e b i t d e c â t p r i m a . în s f ie c e aa, f ie alt fe l , tu, f iu l meu, stai cu trie, purtând cu uurin întris trile, prin bucuria ndejdilor, i agonisin du-i deprta rea de ele1, prin aflarea nep tim irii — [care se dobânde te ] c tnd i fi in d legat de Dumnezeu, singurul Care te p rive te —, dispre uind ca p e o necurie i spulberând ca p e pleav de f iecare dat gândurile care sunt vârâte [în in ima ta] de ctre semn torul de neghin e2.
I a r c e l e p e n t r u c a r e a i c u t a t r s p u n s d e l a m i n e , a n u - m e d e s p r e e r e z i i i b o t e z u r i , î n t r e c î n t i n d e r e a s c r i s o r i i [ d e f a ] . i , î n p l u s , e s t e d e p r i s o s s m a i e x p l i c m a c e s t e a
p e c a r e d e D u m n e z e u p u r t t o r u l E p i f a n i e l e a c e r c e t a t i l e a l i m p e z i t î n s c r i s , c a n i c i u n u l d i n t r e P r i n i . U i t t e î n s f â n t a l u i c a r t e , î n l e g t u r c u e l e , i a c o l o v e i g s i r e z o l
3
v r i l e p e c a r e d o r e t i s l e t i i . S i d e a c a r t e a î n m â i n i b u n u l E u p r e p i a n . I a r d e s p r e c e i b o t e z a i î i v o i r s p u n d e m a i p e s c u r t .
î n t r e i s e î m p a r t e p r o b l e m a . C c i m a r c i o n i i i , t a s c o r d i u r g h e n i i , m a n i h e i i i c e i d i n a c e e a i c a t e g o r i e c u e i , p â n l a m e l c h i s e d i e n i , a d i c 2 5 d e e r e z i i , s e b o t e a z [ d e c t r e B i s e r i c ] . S e u n g c u S f â n t u l M i r q u a r t o d e c i m a n i i , n o v a i e n i i , a r i e n i i , m a c e d o n i e n i i , a p o l i n a r i t i i , a d i c c i n c i e r e z i i . I a r c e i c a r e n u s e b o t e z , n i c i n u s e u n g , c i n u m a i [ t r e b u i e ] s d e a a n a t e m e i e r e z i a l o r i o r i c a r e a l t e r e z i e ,
s u n t m e l e t i e n i i , n e s t o r i e n i i , e u t i h i e n i i i c e i d i n a c e e a i
D R E A P T A C R E D I N ÎN S C R IE R I L E SF IN I L O R P R JN I
1De întristri. 2 Deci problem a învingerii întem nirii este tot una cu a gânduri-
lor de la diavol. Neptimirea (lipsa unei legri ptimae de cele mate- riale) este necesar, ca omul s nu mai fie legat trupete de condiiile exterioare i s aib astfel putere s lupte cu gândurile.
3 E vorba de un a din lucrrile Panarion i Ancoratus ale Sfintei Epifan ii, care trateaz despre erezii.
46

S F Â N T U L T H E O D O R S T U D I TU L
c a t e g o r i e c u a c e t i a , p â n l a e r e z i a d e a c u m 1 , p e care n u i e n u m r a c u m , d i n p r i c i n a m u l i m i i d e d i v i z i u n i a [erezie i ] a c e f a l i l o r i a l u n g i m i i s c r i s o r i i 2 .
I a r d a c s p u i c n u f a c e d i f e r e n e c a n o n u l ' , c i î i c h i p h o t r â t s p u n e c c e i h i r o t o n i i s a u b o t e z a i . d e e r e i i c i n u
p o t s f i e n i c i c l e r i c i , n i c i c r e d i n c i o i , a c e e a s o c o t e t e o , c a p o s t o l i c e s c u l c a n o n p e a c e i a i a n u m i t e r e t i c i c a r e n u s u n t b o t e z a i s a u n u b o t e a z î n n u m e l e T a t l u i i a l F i u l u i i a l S f a n u l u i D u h . i a c e a s t a s u n t e m î n v a i d i n d u m n e
z e i e s c u l g l a s a l m a r e l u i V a s i l e . 4 C c i n u m e t e e r e z i i p e c e l e r u p t e c u t o t u l i î n s t r i n a t e î n c e p r i v e t e î n s s i c r e - d i n a [ c r e t i n ] , i a r s c h i s m e , p e c e i c e s a u ' d e o s e b i t u n i i d e a l i i p e n t r u o a r e c a r e p r i c i n i b i s e r i c e t i i c h e s t i u n i c a r e s a r p u t e a r e z o l v a ; a d u n r i l t u r a l n i c e [ n u m e t e ] a d u n r i - l e f c u t e d e c t r e p r e o i s a u e p i s c o p i n e s u p u i i d e c t r e n o r o a d e l e c e l e n e î n v a t e .
P e n t r u p r i m a c a t e g o r i e e l î n s u i a d u c e u n e x e m p l u i z i c e c t r e S f â n t u l A m f i l o h i e : „ P e n t r u c e t r e b u i e o s â n d i t b o t e z u l p e p u z i e n i l o r i a l c e l o r c e b o t e a z î n . { n u m e l e ] T a - t l u i i a l F i u l u i i a l l u i M o n t a n s a u P r i s c i l l a ? ' F i i n d c c e i b o t e z a i î n c e l e n e p r e d a n i s i t e n o u n u a u f o s t [ d e f a p t ] b o - t e z a i ” . D e c i , p e a c e t i a i p e c e i c a e i , c a n o n u l i P ; r i n i i , p r e c u m z i c e d u m n e z e i e s c u l V a s i l e , i a u n u m i t e r e t i c i
D i n c e a d e a d o u a c a t e g o r i e , S f â n t u l V a s i l e a d u c e i a - r i c a e x e m p l u p e c a t a r i , c a r e s u n t d i n t r e c e i s c h i s m a t i c i . I a r d a c a i s p u n e : « i c u m s u n t n u m i i e r e t i c i i a c e t i a , i
1Iconomahii. 2 Probabil c, fiind Sfântul în închisoare, nu avea destul matei al spre
a trimite scrisori lungi i de aceea era constrâns s scrie în msuri mate- rialului disponibil i s se restrâng la chestiunile cele mai importante.
3 Cf. canoanele 46, 47, 68 apostolice. 4 Cf. canonul 1 al Sf. Vasile cel Mare.
47

t o i c e i d i n c a t e g o r i a l o r ? » 1 , a c e a s t a o s p u n e m i o g â n - d i m : C e i d i n t â i s u n t î n c h i p p r o p r i u e r e t i c i , d i n p r i c i n c n e c i n s t e s c î n s i p a r t e a v i t a l a c r e d i n e i n o a s t r e t r e i m i c e , i a r c e i d i n c a t e g o r i a a d o u a [ s u n t n u m i i a a ] , p r i n a b u z d e l i m b a j i c a u n i i c e s a u d e s p r i n s d i n p r i m i i 2 [ d ) < ; e i c t c o v r e p c o T c o v J i a p î i Y f i e v o i ] , d a r t o t u i e i m r t u r i s i n d d e o p o t r i - v , i c c r e d , i c b o t e a z î n T r e i m e , i p r o p r i e t a t e a s p e - c i f i c f i e c r u i i p o s t a s , i a r n u c e s t e u n s i n g u r [ i p o s t a s ] a l c e l . o r . T r e i , c h i a r d a c î n a l t e l e s u n t e r e t i c i .
I a r c a e x e m p l u p e n t r u a t r e i a c a t e g o r i e , î n s u i S f â n t u l i a r i a d u c e pe c e l c a r e , f i i n d d o v e d i t p e n t r u v r e o g r e e a - l , s a r u p t [ , -/rscrzsOr]] d e l i t u r g h i e i n u s a s u p u s c a n o a -
n e l o r , c i i a a d j u d e c a t s i e i c o n d u c e r e a i l i t u r g h i a . i d u p c u m c e i d i n a d o u a c a t e g o r i e s u n t o m o n i m i 3 c u c e i d i n t â i , a a i c e i d i n a t r e i a s u n t o m o n i m i c u c e i d i n a d o - u a . D e p i l d , c e i v e c h i î i n u m e s c p e m e l e t i e n i s c h i s m a t i c i , c a u n i i c a r e s a u d e s p r i t [ d e B i s e r i c ] , î m p r e u n c u s c h i s m a t i c u l M e l e t i e , d e i e i n u s u n t r u c r e d i n c i o i [ kc c - rcoSoôi]4. C c i d â n d a n a t e m e i p r o p r i a s c h i s m , p r e c u m
z i c e , s u n t p r i m i i î n B i s e r i c a s o b o r n i c e a s c . D ar în treaga erezie se aseamn cu un lan îm pletit
de diavol, inându-se o [erezie] de alta, to ate atârnând ca de un cap t de o sin gur necinstire i necredin în Dumnezeu, chiar dac ele se deosebesc prin nume i timp, i loc, i cantitate , i calitate , i putere, i lucrare. Fiindc nici unul i acelai trup nu este num ai un sin
D R E A P T A C R E D I N ÎN S CR I E R IL E S FI N I L O R P R IN I
1 Cu alte cuvinte: Dac Sfântul Vasile a spus c unii sunt schis matici, de ce totui sun t numii eretici.
" Totui nu întotdeauna schismaticii sunt provenii din eretici printr un fel de „îndulc ire” a ereziei.
' Li se d acelai nume, prin abuz de limbaj. ’ Au credina d ogm atic adevrat.
48
SFÂNTU L THEODOR STUD ITUL
gur mdular, ci multe; i diferite sunt lucrrile i pu teri le, i însuirile, i aezrile, i cinstirile acestora, unele în raport cu altele.
D e s p r e c e l e l a l t e î n t r e b r i a l e t a l e : L a p r i m a , despre preo tu l ortodox, dar care pom enete,
din fr ica de prigoan , p e episcopul eretic, i s a r s p u n s m a i î n a i n t e 1 , d a r [ î i r s p u n d ] i a r i : dac nu va liturghisi împreun cu un eretic i nu se va împrti cu unii ca acetia , trebuie prim it unul ca acesta când e vorba de m âncat îm preun i de psalm odiere i de binecuvânta rea bucatelor (i aceasta prin iconomie), dar nu la dum nezeiasca îm prtanie. i , c â t t i m p i n e e r e z i a , t r e b u i e
s s e c e r c e t e z e n e a p r a t ; i a r c p e n t r u c e i p r i m i i a r a j u n - g e m r t u r i s i r e a , n u t i u d e c â t c a c e a s t a e s t e î n c h i p l i m
*y
p e d e u n v i c l e u g . C c i t u [ t r e b u i e ] s t i i C [ n u m a i ] î n v r e m e a î n c a r e n u e s t e e r e z i a d e z l n u i t i [ n u m a i ] î n l e - g t u r c u c e i c a r e n u s u n t o s â n d i i î n c h i p l i m p e d e s u n t e m î n v a i d e P r i n i s n u c e r c e t m . 3 D a r u n a s e m e n e a p r e - o t c a r e s n u f i e a m e s t e c a t i c a r e s n u a i b p r t i e c u e r e t i c i i , r a r s e g s e t e a c u m .
A d o u a , despre iubitorul de H ristos care cheam [un p reo t ortodox] în casa lui de rugciune ca s f a c p rive ghere i dac trebuie [preotul] s liturghiseasc în ea i împreun cu cine trebuie. E l i m p e d e c p o a t e s d e a a s -
c u l t a r e i s m e a r g , i s c â n t e î m p r e u n c u e i , d a c o r t o
1Probab il scrisoarea 49. 2 Cât timp ine erezia, trebuie ca cel suspect s fie cercetat în leg-
tur cu dogmele credinei i cu starea lui canonic, nu doar s i se cear mrturisirea formal.

Documents

Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi vol I