Upload
vnitulescu
View
43
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
CURS 1
Noţiunea de Drept civil Expresia de crept civil are mai multe înţelesuri:
I. Dreptul civil este ramura care cuprinde totalitatea normelor de
drept civil, adică dreptul obiectiv civil (dreptul pozitiv civil)
II. Dreptul civil este o posibilitate, o facultate recunoscută de lege,
subiectului activ care este titularul dreptului în virtutea căreia
acesta poate avea o conduită şi poate cere subiectului pasiv o
conduită corespunzătoare dreptului său, iar în caz de nevoie
poate apela la forţa de constrângere a statului, vorbim aici de
dreptul subiectiv civil: de exemplu dreptul de proprietate, de
uz, dreptul la nume, etc.
III. Dreptul civil mai are şi înţelesul de ramură a ştiinţei dreptului,
care are ca obiect de studiu dreptul civil caramură de drepturi.
DREPTUL CIVIL – ca ramură a dreptului cuprinde totalitatea
normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale şi
nepatrimoniale stabilite între persoane aflate pe poyiţii de egalitate
juridică a acestora.
Dreptul civil este cea mai importantă ramură a dreptului, lucru ce
rezultă din multitudinea şi varietatea raporturilor pe care le
reglementează.
Mihai Lucian spunea „Dreptul civil cuprinde în reţeaua normelor sale
întreaga viaţă a omului, de la naştere, ba chiar de la zămislire şi până
la moarte şi la urmarea ei patrimonială, moştenirea.”
Dreptul civil principii:
Prin principii înţelegem idei de bază conducătoare ale conţinutului
tuturor normrlor juridice.
a) Principiile fundamentale ale dreptului român:
- Principiul democreţiei
- Principiul egalităţii şi ordinii de drept
b) Principiile fundamentale ale dreptului civil român:
- Principiul proprietăţii
- Principiul legalităţi în faţa legii civile
- Principiul ocrotiri drepturilor subiective civile şi a garăntării
lor
c) Principiile ale uneia sau a mai multor instituţii de drept civil,
de exemplu:
- Principiul conservatorismului (la forma actului juridic civil)
- Principiul bunei-credinţe în materia răspunderii civile şi a
drepturilor reale
Izvoarele dreptului civil
Normele de drept civil sunt regulile generele şi abstracte care
reglementează conduita subiectelor.
Forma specifică de exprimare anormei de drept civil poartă
denumirea de iyvor de drept civil.
Principalele izvoare de drept civil sunt actele normative.
Categorii de acte normative:
- Constituţia
- Legile
- Ordonanţele guvernului
- Hotărârile de guvern
- Ordinele
- Instrucţiunile
- Regulamentele conducătorilor organelor centrale ale
administraţiei de stat
- Actele normative emise de autorităţile Administraţiei Publice
Locale
Sunt izvoare de drept civil convenţiile, pactele şi acordurile la care
România este parte dacă privesc relaţii sociale ce intră în obiectul
dreptului civil
Clasificarea normelor de drept civil:
A.Dupa caracterul conduitei prescrise,dupa cum partile pot sa deroge
de la ele
Normele se clasifica in:-norme imperative-----------onerative
-norme dispozitive -prohibitive
Normele onerative sunt acelea care prevad in mod expes obligatia
pentru subiectele raportului juridic de a avea o anumita
conduita.Exemplu:articolul 998 din codul civil spune ca orice fapta a
omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui
greseala s-a ocazionat sa-l repare.
Normele prohibitive interzic cu desavarsire subiectilor de drept civil
savarsirea anumitor acte si fapte juridice.Exemplu:articolul 965 din
codul civil prevede ca nu se pot face invoiri asupra unei succesiuni
viitoare.
Curs 2 Normele dispozitive:norme de la care partile pot deroga prin vointa
lor care insa devin obligatorii daca partile nu au derogat de la
ele.Normele dispozitive sunt de 2 feluri:
- permisive
- supletive.
Normele permisive permit subiectelor de drept sa savarseasca una
sau un fapt daca acestea doresc.
Normele supletive sunt acele norme care stabilesc o anumita
conduita obligatorie pentru subiectele raportului juridic numai daca
acestea nu au prevazut prin vointa lor o alta conduita. (exemplu art
1305 spune ca spezele vanzarii sunt in sarcina cumparatorului in lipsa
de stipulatie contrara)
Norme juridice generale si norme juridice speciale:
Prin norme de drept civil generale intelegem acele norme care se
aplica tuturor raporturilor juridice civile daca nu se prevede altfel
printr-o dispozitie legala.
Normele de drept civil speciale sunt acele norme care se aplica
numai in cazurile speciale stabilite in mod expres de lege.
Aplicare legii civile in timp:
Legea civila actioneaza atata timp cat este in vigoare si isi inceteaza
efectele la abrogare.In caz de succesiune a legilor civile in timp se pot
ivi o serie de probleme privind aplicarea acestora,probleme care
trebuie rezolvate tinand seama de 2 principii si anume:principiul
neretroactivitatii legii civile,principiul aplicarii imediate a legii civile
noi.
Aplicarea legii civile in spatiu:
Consta in stabilirea limitelor teritoriale inauntrul carora se aplica
acea lege.Sub aspect intern se aplica principiul teritorialitatii legii
civile,sub aspect international in situatia in care se discuta despre
raporturi juridice cu element de extraneitate problema se rezolva de
catre dreptul international privat prin normele sale conflictuale.In
Romania avem aplicabile dispozitiile legii 105/1992 cu modificarile
ulterioare.
Aplicarea legii civile asupra persoanei:
Destinatarii legii civile sunt subiectele de drept civil,deci persoanele
fizice si persoanele juridice.Din punct de vedere al sferei subiectelor
la care se aplica normele continute in legile civile acestea pot fi
impartite in 3 categorii:
1. Norme de drept civil cu vocatie generala.
2. Norme de drept civil care se aplica doar persoanelor fizice.
3. Norme de drept civil care se aplica doar persoanelor juridice.
Interpretarea normelor de drept civil
Interpretarea normelor de drept civil reprezinta o operatiune
logico-rationala de lamurire a continutului si sensului normelor de
drept civil in scopul unei juste aplicari prin corecta incadrare a
situatiilor concrete in ipotezele acestora.
Clasificarea intepretarii:
1.Dupa forta sa juridica:
a) interpretare oficiala;
b) interpretare neoficiala
2.Dupa rezultatul intrepretarii:
a) interpretare literata;
b) interpretare extinctiva;
c) interpretare restrictiva;
3.Dupa metoda de interpretare:
a) interpretare gramaticala;
b) interpretare logica;
c) interpretare sistematica;
d) interpretare istorica;
e) interpretare teleologica
Interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala:
Prin interpretarea oficiala intelegem interpretarea facuta in
exercitarea atributiilor care ii revin de catre un organ de stat
(interpretare oficiala autentica,jurisdictionala).
Interpretarea oficiala autentica este facuta de insusi organul de stat
care a emis norma juridica civila respectiva;
Interpretarea jurisdictionala este interpretarea care provine de la un
organ de jurisdictie. Interpretarea care emana de la instantele
judecatoresti se numeste interpretare judiciara cauzala,aceasta
interpretare are forta juridica obligatorie numai pentru acea speta.
Interpretarea literala, interpretarea extensiva si interpretarea
restrictiva:
Interpretarea literala sau declarativa este interpretarea care
presupune ca intre continutul literal si continutul real al normei exista
o perfecta suprapunere.
Interpretarea este extensiva cand interpretul ajunge la concluzia ca
in intelesul ei literal norma nu acopera unele raporturi sau situatii
juridice pe care legiuitorul trebuia sa le acopere.Interpretarea este
restrictiva atunci cand se constata ca intelesul literal al normei
juridice civile este mai larg decat continutul ei real.
Interpretarea gramatica, logica,sistematica,istorica si teleologica:
Interpretarea gramaticala presupune lamurirea intelesului unei
norme juridice apeland la analiza gramaticala a textului atat din punct
de vedere morfologic cat si sintactic;
Interpretarea logica a normelor de drept civil (clasificare
norme,interpretare logica,test) pentru stabilirea continutului normei
juridice se folosesc si regulile logicii formale si rationalmentele logice
inductive sau deductive,in aplicarea normelor de drept civil exista
reguli de interpretare logica astfel:
a) Exceptiile sunt de stricta interpretare;
b) Unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem;
c) Norma de drept civil trebuie interpretata intr-un sens care sa
permita aplicarea ei si nu intr-un sens care sa o inlature.
Pe langa aceste reguli de interpretare logica sunt deosebit de utile
in practica si argumentele care pot fi folosite in interpretare:
a) argumentul "per a contrario",se poate exprima astfel:ori de cate
ori se afirma ceva se neaga contrariul(articolul 27,alin 2 din codul
familiei spune ca la incheierea casatoriei sotii pot sa isi pastreze
numele lor inaintea casatoriei,sa ia numele unuia sau altuia dintre ei
sau numele lor reunite);
b) argumentul de analogie: cere ca regula de drept aplicabila pentru
un anumit caz sa se extinda la cazuri identice sau asemanatoare;
c) argumentul afortiori (cine poate mai mult,poate si mai putin);
d) argumentul reducerii la absurd care evidentiaza ca o anumita
solutie propusa prin interpretare este singura posibila,altfel s-ar
ajunge la solutii inadmisibile, absurde.
Curs 3 Interpretarea sistematica este metoda care consta in determinarea
continutului normei de drept civil prin stabilirea locului pe care il
ocupa aceasta in sistemul de drept,in sistemul dreptului civil,in
sistemul principiilor dreptului civil si chiar in cadrul unei institutii de
drept civil.
Interpretarea istorica presupune stabilirea intelesului normei
juridice de drept civil in contextul conditiilor concrete istorice care au
determinat adoptarea acelei norme.
Interpretarea teleologica consta in lamurirea intelesului normei de
drept civil prin determinarea scopului urmarit de legiutor in
momentul editarii normei respective.
Raportul juridic civil
Raportul juridic civil este o relatie sociala cu caracter patrimonial sau
personal-nepatrimonial reglementata de norma de drept civil.
Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil:
In cele mai multe cazuri raportul juridic se stabileste intre doua
persoane, una ca subiect activ si una ca subiect pasiv, putem avea
insa si o pluralitate de subiecte, pluralitate care poate fi:
- activa
- pasiva
- mixta.
In functie de categoriile de raport civil pluralitatea subiectelor este si
ea diferita:
A. In raporturile care au in continut drepturi personale
nepatrimoniale subiectul activ este determinat, iar subiectul pasiv
este nedeterminat si este format din toate celelalte subiecte de drept
civil.
B. In raporturile care au in continut drepturi patrimoniale
pluralitatea difera dupa cum continutul este format din drepturi reale
sau drepturi de creanta.
In cazul raporturilor juridice reale avand in continutul lor (ex dreptul
de proprietate), subiectul activ poate fi o singura persoana (in cazul
proprietatii exclusive) sau mai multe persoane (in cazul proprietatii
comune), iar ca subiect pasiv avem toate celelalte subiecte de drept
civil care au ca obligatie sa nu faca nimic de natura a aduce atingere
dreptului subiectiv civil respectiv.
Proprietatea comuna poate avea 3 forme:
a) coproprietatea cand mai multe persoane detin in proprietate unul
sau mai multe bunuri determinate,fiecare coproprietar cunoscand
doar cota ideala de drept (ex 1/2), dar nu are o parte determinata din
bunul primit in materialitatea sa.
b) indiviziunea se intalneste atunci cand mai multe persoane detin in
proprietate o universalitate de bunuri,fiecare avand calitatea de co-
indivizar,cunoscand cota ideala de drept,in indiviziune se afla
mostenitorii unei persoane.
c) devalmasia se manifesta in coproprietatea sotilor asupra
bunurilor dobandite in timpul casatoriei,partea fiecaruia se stabileste
prin partaj in functie de gradul de contributie la dobandirea lor.In
raporturile de creanta (obligationale) pluralitatea poate fi activa
(cand sunt mai multi creditori), pasiva (cand sunt mai multi debitori)
si mixta(cand sunt mai multi creditori si mai multi debitori)
Capacitatea civila a persoanei
Fiecare persoana fizica sau persoana juridica pentru a putea
participa la raporturile juridice civile trebuie sa aiba capacitate
civila,adica calitatea de a fii subiect de drept civil.
Capacitatea civila are in structura sa 2 elemente,si anume:
- capacitatea de folosinta
- capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta (art 5 din decretul 31/1954 defineste
capacitatea de folosinta ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea
drepturi si obligatii civile).
Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice cuprinde toate
drepturile si obligatiile prevazute de legislatia in vigoare fiind
generala si egala pentru toate persoanele indiferent de rasa,
nationalitate, religie, grad de cultura, sau origine sociala. Nici o
persoana fizica nu poate fi lipsita de capacitatea de folosinta, pot
insa exista ingradiri ale capacitatii de folosinta cu caracter de
sanctiune penala sau civila, sau ingradiri instituite ca masuri de
protectie a persoanei.
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice incepe din momentul
nasterii ei,regula de la care se admite o singura exceptie in sensul ca
drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune insa numai
daca el se naste viu.Incetarea capacitatii de folosinta are loc la
moartea persoanei fizice,moarte consemnata fizic sau declarata
judecatoreste.
Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice, persoanele juridice
dobandesc capacitate de folosinta la momentul dobandirii
personalitatii juridice.
O persoana juridica poate avea capacitatea de folosinta inainte de
data actului de infiintare cat priveste drepturile constituite in
favoarea ei,dar numai in masura in care acestea sunt necesare pentru
ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil.
In cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosinta nu este insa
generala si egala ca la persoanele fizice, persoana juridica nu poate
avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin
lege, actul de infiintare sau statut(principiul specialitatii capacitatii de
folosinta).
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice inceteaza odata cu
incetarea acesteia.
Capacitatea de exercitiu este atitudinea persoanelor de a exercita si
dobandii drepturi si de a-si asuma si executa obligatii prin incheierea
de acte juridice civile.
Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice:
Avem 3 categorii de persoane fizice raportate la capacitatea de
exercitiu:
1.Persoane lipsite de capacitatea de exercitiu
2.Persoane cu capacitatea restransa de exercitiu
3.Persoane cu capacitate deplina de exercitiu
Nu au capacitate de exercitiu minorii care nu au implinit varsta de 14
ani precum si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca din
cauza arienatiei sau debilitatii mintale. Deoarece insa aceste
persoane au capacitate de folosinta ele pot fi titulare de drepturi si
obligatii,actele lor juridice fiind incheiate de catre reprezentantii lor
legali.
Minorii intre 14-18 ani dobandesc potrivit legii o capacitate de
exercitiu restransa care le ingaduie sa incheie ei insisi actele juridice
prin care dobandesc drepturi si obligatii dar cu incuviintarea
prealabila a ocrotitorilor lor legali si uneori a autoritatii tutelare.
Capacitatea de exercitiu deplina o au persoanele care au implinit
varsta de 18 ani.
Incetarea capacitatii de exercitiu are loc in urmatoarele situatii:prin
moartea persoanei fizice (atunci cand inceteaza si capacitatea de
folosinta) si prin punerea sub interdictie judecatoreasca.
Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice in vederea realizarii
scopului pentru care au fost create,persoanele juridice trebuie sa
participe la viata juridica prin incheierea de acte juridice,pentru a
realiza acest lucru legea recunoaste persoanelor juridice capacitatea
de exercitiu precizand ca acestea isi exercita drepturile si isi
indeplinesc obligatiile prin organele sale de conducere.
Inceputul capacitatii de exercitiu la persoanele juridice are loc de la
data cand acestea dobandesc personalitate juridica, sfarsitul
capacitatii de exercitiu are loc odata cu incetarea capacitatii de
folosinta a persoanelor juridice.
Curs 4 Continutul raportului civil este alcatuit in totalitatea din totalitatea
drepturilor subiective civile ale subiectului activ si totalitatea
obligatiilor civile ale subiectului pasiv. Prin urmare drepturile si
obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic civil sunt intr-
o relatie de interdependenta de determinare reciproca.
Dreptul subiectiv civil:
Este posibilitatea (facultatea) recunoscuta de normele juridice civile
subiectului activ in virtutea careia,in limitele dreptului si a moralei
aceasta poate avea o anumita conduita si poate pretinde de la
subiectul pasiv o conduita corespunzatoare care consta in a da a face
sau a nu face ceva iar in caz de nevoie poate apela la forta de
constrangere a statului.
Clasificarea drepturilor subiective civile:
A.Dupa opozabilitatea lor:
- drepturi subiective civile absolute
- drepturi subiective civile relative.
B.Dupa natura continutului:
- drepturi subiective civile patrimoniale
- drepturi subiective civile personal-nepatrimoniale.
C.Dupa corelatia dintre ele avem:
- drepturi subiective civile principale
- drepturi subiective civile acesorii
D.Dupa gradul de certitudine sau siguranta oferit titularilor:
- drepturi subiective civile pure si simple
- drepturi subiective civile afectate de modalitati.
Drepturi subiective civile si drepturi civile relative:
Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept in virtutea caruia
titularul sau, (subiect activ determinat) fara a apela la altcineva il
poate exercita si caruia ii corespunde obligatia generala a tuturor
celorlalte subiecte de drept civil (subiect pasiv nedeterminat)de a nu-
i aduce atingere. Din aceasta categorie fac parte drepturile personale
nepatrimoniale si drepturile patrimoniale reale.
Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept pentru a carui
exercitare titularul sau (subiectiv activ determinat) poate pretinde
altei persoane sau altor persoane (subiect pasiv determinat) sa aiba o
anumita conduita care consta in a da, a face sau a nu face ceva.
Din categoria drepturilor civile relative fac parte drepturile de
creanta, care sunt nelimitate ca numar.
Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale:
Drepturile persoane nepatrimoniale sunt acele drepturi care nu au
continut economic si nu pot fi exprimate in bani,ele fiind strans
legate de persoana titularului.
Din categoria drepturilor personale nepatrimoniale fac parte
drepturile legate de existenta si integritatea fizica sau morala a
persoanei,cum ar fii dreptul la viata,dreptul la sanatate,dreptul la
onoare etc.
Drepturi care se refera la elementele de identificare a persoanei:
dreptul la nume,la domiciliu,stare civila pentru persoana fizica, sau
dreptul la denumire ,dreptul la sediu pentru persoane civile, si tot din
aceasta categorie fac parte unele dintre drepturile de proprietate
intelectuala cum ar fii:dreptul la paternitatea operei sau dreptul de
divulgare a operei.
Drepturile subiective civile patrimoniale sunt acele drepturi care au
un continut economic si pot fi evaluate in bani, din aceasta categorie
fac parte drepturile reale si drepturile de creanta.
Drepturi subiective civile principale si drepturi subiective civile
accesorii:
Dreptul subiectiv civil principal este acel drept care are o existenta
de sine statatoare in sensul ca nasterea,existenta sau stingerea lui nu
depinde de existenta altui drept.
Dreptul subiectiv civil accesoriu este acel drept a carui existenta
valabila sau stingere depinde de soarta unui alt drept numit principal
pe care il insoteste sau il garanteaza.
Drepturile reale principale sunt:
A.Dreptul de proprietate in toate formele sale.
B.Drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de
proprietate privata numite si dezmembramintele dreptului de
proprietate:dreptul de uz,dreptul de uzufruct,dreptul de
habitatie,dreptul de servitute si dreptul de superficie
C.Dreptul de folosinta al regiilor autonome si institutiilor de stat ca
drept real corespunzator dreptului de proprietate publica apartinand
statului si dreptul de concesiune.Drepturile reale accesorii sunt
dreptul de ipoteca,dreptul de gaj,privilegiul si dreptul de retentie.
Drepturi subiective pure si simple si drepturi subiective civile
afectate de modalitati:
Drepturile pure si simple sunt acele drepturi care confera titularului
lor maxima siguranta si isi produc efectele de indata(de la nastere)in
mod definitiv si iremediabil.
Drepturile afectate de modalitati sunt acele drepturi a caror
nastere,exercitare sau stingere depind de anumite evenimente
viitoare zise si modalitati, si anume: termenul, conditia sau sarcina.
Curs 5 Actul juridic
Actul juridic, ce poate fi act juridic unilateral sau bilateral, si faptele
juridice care pot fi licite si ilicite.
Sunt licite: gestiunea de afaceri, plata nedatorata, imbogatirea fara
justa cauza, iar faptul juridic ilicit este orice fapt ce contravine unei
dispozitii express a legii prin care se ocroteste un drept subiectiv sau
un interes. Si obligatiile civile care sunt (indatoriri juridice asumate de
subiectele pasive a unor raporturi juridice ce constau in o actiune de
regula a da sau a face, sau o inactiune [a nu face ceva ce puteai sa
faci daca nu te obligai], actiuni sau inactiuni ce pot fi duse la
indeplinire la nevoie prin utilizarea fortei coencitive.
Si obligatia sau obligatiile se clasifica utilizandu-se mai multe criterii:
1.Dupa obiectul lor:obligatiile pot fi:
- obligatii de a da(a da inseamna a constitui sau transmite un
drept real asupra unui bun),
- obligatii de a face(a presta un anumit serviciu)
- obligatii de a nu face(obligatie negative ce consta de regula
in aceea sa nu faci ceea ce putea sa faci daca nu intrai in acel raport
obligational)
2.Obligatii pozitive sau negative,
- pecuniare (au ca obiect o suma de bani)
- nepecuniare
-obligatii reale de a face si obligatii scripte ireale (opozabile
tertilor)
3.Dupa rezultatul lor:
- obligatii de rezultat prin care cei si le asuma urmaresc realizarea
acelui rezultat
- obligatii de diligenta
4. Obligati imperfecte (naturale sau morale) acele obligati care sunt
lipsite de sanctiune si care nu pot fi aduse la indeplinire.
Actul juridic-caracterizare generala:
Este o manifestare de vointa savarsita cu intentia de a
creea,modifica,transmite sau stinge anumite drepturi si obligatii ce
formeaza continutul unui raport juridic complet.
Principalele clasificari ale actelor juridice sunt:
1.Dupa numarul partilor actului:
- unilaterale (rod al manifestarii de vointa a unei singure
parti,persoane) .Ex:oferta de a contracta,acceptarea
ofertei,testamentul
-bilaterale sau sinanagmatice(cele ce dau nastere la drepturi si
obligatii in sarcina a 2a persoane cu interese armonizate;
- acte juridice multilaterale (rod al manifestarii de vointa a cel putin 3
persoane.ex:majoritatea actelor juridice sunt multilaterale
2.Dupa scopul urmarit de parti la incheierea actelor juridice:
- acte juridice cu titlu oneros in care partile urmaresc satisfacerea
unui interes patrimonial,
- acte juridice cu titlu gratuit prin care una din parti aduce un folos
patrimonial celeilalte parti fara sa primeasca ceva in schimb,
- acte juridice cu titlu oneros se subdivid la randul lor in:acte
comutative(in care intinderea prestatiilor partilor este cunoscuta din
insasi momentul incheierii actului incerta;
- acte juridice aleatorii (in care intinderea prestatiei cel putin a uneia
dintre parti depinde de un eveniment viitor nesigur,incert numit
aleeatoriu.
Curs 6 Modalitatile actului juridic civil
Prin modalitati ale actului juridic civil intelegem anumite elemente
sau imprejurari viitoare care sunt cuprinse in actele
juridice,imprejurari de care depinde executarea sau insasi existenta
actului.
Modalitatile actului juridic sunt:
- Termenul
- Conditia
- Sarcina
Termenul:ca modalitate a actului juridic civil este un eveniment
viitor si sigur in ceea ce priveste realizarea sa de care depinde
inceperea executarii sau stingerii efectelor actului juridic civil
respectiv.
Clasificarea termenelor:
1.In functie de efectele pe care le produce termenul poate fi:
a) termen suspensiv
b) termen extinctiv
Termenul suspensiv este acel termen care amana inceperea
executarii actului pana la momentul implinirii lui,pana la implinirea
termenului suspensiv dreptul nu poate fi exercitat iar obligatia nu
poate fi executata.
Termenul extinctiv este acel termen care amana stingerea executarii
actului pana la implinirea lui,pana la implinirea termenului extinctiv
actul incheiat se executa ca si cum ar fi pur si simplu.Implinirea
acestui termen face insa ca actul sa inceteze sa-si mai produca efecte
pentru viitor.
2.Dupa criteriul cunoasterii sau nu in momentul incheierii
contractului a datei cand se implineste,termenul se clasifica in:
a) termen cert
b) termen incert
Termenul cert este acel termen al carui data de indeplinire este
cunoscuta din chiar momentul incheierii actului juridic.
Termenul este incert atunci cand la momentul incheierii nu se stie
cand se va realiza desi se stie cu siguranta ca acesta se va implinii.
3.In functie de modul in care este prevazut in actele juridice avem:
a) termen expres
b) termen implicit.
Termenul expres este acel termen care este stipulat de parti in act
Termenul implicit este acel termen care este subinteles intr-un act.
4.In functie de izvorul lui termenul poate fi
a) voluntar
b) legal
c) judiciar
Termenul voluntar este acel termen care este stabilit prin vointa
partii sau a partilor in chiar cuprinsul actului pe care inchei.
Termenul legal este acel termen stabilit de lege(art 700 din codul
civil se stabileste ca dreptul de a accepta o mostenire se prescrie intr-
un termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Termenul judiciar este acel termen acordat debitorului de catre
instanta de judecata.
5.In functie de titularul care beneficiaza de termen avem :
a) termeni in favoarea debitorului
b) termen in favoarea creditorului
c) termen in favoarea debitorului si a creditorului
Termenul in favoarea debitorului reprezinta regula(potriviat art 1024
din codul civil termenul este presupus intotdeauna ca s-a stipulat in
favoarea debitorului daca nu rezulta din stipulatie sau din
circumstante ca este privit si in favoarea creditorului)
Termenul stabilit in favoarea creditorului este de exemplu cel
cuprins in art 1616 din Codul Civil care in materia contractului de
depozit este stabilit in favoarea deponentului.
Termenul prevazut in favoarea ambelor parti este cel prevazut de
pilda intr-un contract de asigurare.
Conditia ca modalitate a actului juridic civil este un
evenimentviitor si desigur ca realizare de care depinde existenta
actului juridic civil.
Clasificarea conditiilor:
1. In functie de efectele pe care le produce:
a) conditie suspensiva
b) conditie rezolutorie
Conditia suspensiva este acea conditie de a carei indeplinire depinde
nasterea actului juridic.
Conditia rezolutorie este acea conditie de a carei indeplinire
depinde desfiintarea actului juridic civil.
2.In functie de legatura cu vointa partilor privind realizare sau
nerealizarea evenimentului avem
a) conditie cazuala
b) conditie mixta
c) conditie potestativa
Conditia cazuala este acea conditie a carei indeplinire depinde de
hazard,de intamplare(casus),independenta de vointa partilor.
Conditia mixta este acea conditie cand indepinirea sau
neindeplinirea evenimentului depinde de vointa unei parti cat si de
vointa unei terte persoane determinate.
Conditia este potestativa daca indeplinirea sau neindeplinirea
evenimentului depinde de vointa uneia sau alteia dintre
parti.Conditia potestativa este de 2 feluri:conditia pur potestativa si
conditia potestativa simpla.
Conditia pur potestativa este acea conditie a carei realizare sau
nerealizare depinde de vointa exclusiva a uneia dintre partile actului
juridic civil.
Conditia potestativa simpla este conditia a carei realizare sau
nerealizare depinde de vointa uneia dintre parti dar si de un fapt
exterior sau de vointa unei terte persoane determinate.
In ceea ce priveste conditia pur potestativa,avem urmatoarele
situatii:
- Conditia suspensiva pur potestativa din partea debitorului
este nula deoarece aceasta presupune lipsa vointei de a se
obliga si atrage nulitatea intregului act.
- Conditia pur potestativa suspensiva sau rezolutorie din
partea creditorului este valabila.In privinta conditiei
potestative simple ea este valabila atat in privinta
creditorului cat si in privinta debitorului deoarece realizarea
ei depinde si de vointa unei terte persoane sau de un fapt
exterior.
3.Dupa modul in care este formulata conditia poate fi clasificata in
a) conditie pozitiva
b) conditie negativa.
4.Dupa cum conditia poate fi realizata sau nu avem:
a) conditie posibila
b) imposibila
(1008 din codul civil o conditie imposibila contrara bunelor moravuri
sau prohibita de lege este nula si desfiinteaza conventia ce depinde
de dansa.
Efectele conditiei:
Se produc retroactiv adica din momentul incheierii actului juridic civil
ci nu din momentul realizarii sau nerealizarii conditiei.
Conditia afecteaza insasi existenta actului juridic.
Sarcina ca modalitate a actului juridic civil, este acea obligatie de a
da, a face sau a nu face ceva, impusa de dispunator gratificatului in
actele cu tiltu gratuit, libertati.
Clasificarea sarcini:
1. In functie de persoana beneficiarului
a) in favoarea dispunatorului
b) in favoarea gratificatului
c) in favoarea unei terte persoane
2. In functie de valabilitatea ei
a) sarcini posibile
b) sarcini licite
c) sarcini morale fata de cele imposibile
d) sarcini ilicite
e) sarcini imorale
sub aspectul efectelor, sarcina nu afecteaza valabilitatea actului
juridic civil in caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea actului
(mai exact ineficacitatea lui, respectiv revocarea actului ca sanctiune
tipica in aceasta materie.
Curs 7 Efectele actului juridic civil
Efectele actului juridic civil cuprind drepturile subiective civile si
obligatiile civile la care da nastere,pe care le modifica,sau le stinge un
act juridic civil.
Efectele actelor juridice sunt guvernate de 3 principii:
1.Principiul fortei obligatorii a actului juridic civil
2.Principiul irevocabilitatii actului juridic civil
3.Principiul relativitatii a actului juridic civil
Principiul fortei obligatorii a actului juridic civil:
Acest principiu este exprimat prin adagiul "bacta sunt servanda".
Potrivit articolului 969, alin 1 din codul civil: "conventiile legal facute
au putere de lege intre partile contractante. "Prin urmare putem
definii principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula conform careia
actul juridic civil legal incheiat se impune autorului sau autorilor lui
intocmai ca si legea.
Exceptii de la acest principiu:avem 2 tipuri de exceptii:
a) Cazuri de restrangere a fortei obligatorii a actelor juridice civile ce
privesc incetarea efectelor unor acte juridice civile inainte de termen
datorita pieirii sau disparitiei unui element constitutiv al acestora.
b)Cazuri de extindere a fortei obligatorii a contractelor:
Principiul irevocabilitatii actului juridic civil
Acest principiu este dedus din prevederile art 969, alin 2 din codul
civil care arata ca o conventie poate fi revocata prin consintamantul
mutual sau din cauze autorizate de lege. Desi textul se refera numai
la conventii el se aplica tuturor actelor juridice,inclusiv actelor
juridice unilaterale. Acest principiu este o consecinta a principiu
"bacta sunt servanda" dar si o garantie a acestuia.
Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil:
Poate fi definit ca o regula de drept potrivit careia actele juridice
civile produc efecte numai fata de autorul sau autorii actului juridic
civil.art 973 din codul civil "conventiile nu au efect decat intre partile
contractante"
Notiunile de parte, tert si avand cauza:
Prin parte intelegem persoana care incheie actul juridic,fie
personal,fie prin reprezentare si fata de care se produc efectele
actului juridic civil.
Tertul este persoana straina de un anumit act juridic deoarece nu a
participat nici direct,si nici prin reprezentant la incheierea actului
juridic civil.In principiu fata de tert actul juridic civil nu isi produce
efecte.
Avand cauza este persoana care desi nu a participat la incheierea
unui act juridic civil suporta unele efecte ale acestuia datorita unor
legaturi pe care le are cu partea sau partile actului juridic.
In dreptul nostru avanzii cauza sunt:
a)Succesorii universali si succesorii cu titlu universal
b)Succesorii cu titlu particular
c)Creditorii chiro-grafari.
Succesorii universali si succesorii cu titlu universal sunt acele
persoane care dobandesc intreg patrimoniul sau o fractiune din
patrimoniu uneia dintre partile actului juridic civil.
Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane care dobandesc un
bun sau un drept privit individual de la una din partile care au
incheiat actul juridic. Sunt succesori cu titlu particular cumparatorul
fata de vanzator,donatarul fata de donator etc.
Succesorii cu titlu particular au calitatea de avanzi-cauza numai daca
sunt intrunite o serie de conditii,si anume:actul respectiv a dat
nastere unor drepturi si obligatii strans legate de bunul dobandit.
Pentru actele incheiate de autor (ce de la care a cumparat daca este
vorba de cumparator)cu alte persoane supuse unor conditii de
publicitate se cere ca si aceste conditii sa fie indeplinite;
Actul juridic sa aiba o data certa anterioara dobandirii bunului.
Creditorii chirografari sunt acei creditori care pentru garantarea
drepturilor pe care le au nu au o garantie reala asupra bunurilor
debitorului, cum ar fii gajul sau ipoteca, ci au un drept de gaj general
asupra patrimoniului debitorului in baza caruia la scadenta vor putea
urmarii oricare dintre bunurile acestuia si nu un anumit bun.
Curs 8 Exceptiile de la principiul relativitatii actului juridic
In literature de specialitate exceptiile de la principiul relativitatii
actului juridic civil sunt impartite in :
• Exceptii reale
• Exceptii aparente
Exceptiile reale de la principiul relativitatii efectelor actului juridic
civil sunt:stipulatia pentru altul,actiunile directe si contractual
colectiv de munca.
Exceptii aparente de la principiul relativitatii efectelor actului juridic
civil sunt:
• Situatia avanzilor-cauza
• Promisiunea faptei altuia
• Singulatia
• Reprezentarea
Nulitatea actului juridic civil
Nulitatea actului juridic civil este sanctiunea civila care desfiinteaza
cu efect retroactive efectele unui act juridic civil incheiat cu
incalcarea dispozitiilor legale privitoare la conditiile sale de
validitate.Ca sanctiune civila nulitatea indeplineste anumite functii,si
anume:
• Functia preventiva
• Functia sanctionatorie
• Functia reparatorie
• Functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii
Cauzele nulitatii actului juridic civil:
In legislatia noastra in vigoare nu sunt enumerate in mod sistematizat
si limitativ cauzele nulitatii actului juridic civil.Plecand insa,pe cand
insa elementele esentiale ale actului juridic putem aprecia ca sunt
cause de nulitate ale actului juridic civil:
• Lipsa ori nevalabilitatea consintamantului
• Incalcarea prevederilor legale referitoare la capacitatea de a
incheia actul juridic respectiv
• Lipsa obiectului sau caracterului ilicit sau imoral
• Lipsa cauzei
• Existenta unei cause false ilicite sau imorale
• Nerespectarea formei pentru actele solemne
• Fraudarea legii sau fraudarea intereselor tertilor
• Nerespectarea normelor imperative a ordinii publice si a
bunelor moravuri
• Lipsa or nevalabilitatea autorizatiei administrative pt anumite
acte civile
Clasificarea nulitatilor:
In functie de natura interesului ocrotit, prin dispozitia legala
incalcata la incheierea actului juridic civil, nulitatile se impart in
absolute si relative.
Nulitatea absoluta este nulitatea care intervine pentru nerespectarea
la incheierea unui act juridic civil a unei norme juridice care ocroteste
un interes general.In actele normative in vigoare,in literature juridica
si in practica judiciara nulitatea absoluta este desemnata prin
folosirea termenilor “nul de drept “,”va fi nul”,”nulitate”,”nulitate
absoluta”
Cauzele nulitatii absolute:
Nulitatea absoluta intervine atunci cand:
• Se incalca dispozitiile legale referitoare la capacitatea civila a
persoanelor insa numai daca este vorba de o incapacitate
speciala prin care se apara un interes general
• Atunci cand intervine lipsa totala a consintamantului sau cand
acesta este viciat prin eroare
• Atunci cand intervine inexistenta sau nevalabilitatea obiectului
actului juridic civil
• Atunci cand lipseste cauza sau cauza este ilicita si imorala
• Atunci cand nu s-a respectat forma ceruta advaliditate
• Atunci cand prin incalcarea normelor imperative actul s-a
incheiat in frauda legii
Regimul juridic al nulitatii absolute:
• Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes
• Actiunea in nulitate absoluta este inprescriptibila in sensul ca
poate fi introdusa oricand.
• Actul juridic lovit de nulitate absoluta in principiu nu poate fi
confirmat
Nulitatea relativa este sanctiunea care intervine in cazul in care la
incheierea unui act juridic se incalca o norma juridica care
ocroteste un interes personal (individual).Pentru desemnarea
nulitatii relative se folosesc termenii “anulabil”,”anulat”,”anulare”.
Cauzele nulitatii relative:
Nulitatea relativa intervine din urmatoarele cause:
• Cand consintamantul a fost viciat la incheierea actului juridic
prin eroare,violenta ori leziune
• Cand actul juridic a fost incheiat de o persoana lipsita de
capacitate de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restransa
fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal sau a
autoritatii tutelare
• Cand actul juridic s-a incheiat cu nerespectarea unor interdictii
legale prevazute in scopul ocrotirii unor interese personale ale
partilor sau a unor terte persoane
• Cand cauza actului juridic civil este falsa sau imaginara
Regimul juridic al nulitatii relative:
Nulitatea relativa poate fi invocata exclusiv de catre persoana al
carui interes a fost nesocotit prin incalcarea normei de drept civil
care il ocrotea.Actiunea in nulitate relative a actului juridic este
prescriptibila .
Nulitatea relativa poate fi confirmata in mod express sau tacit.
In functie de intinderea efectelor pe care le produc nulitatile pot fi
totale sau partiale.
Dupa cum este sau nu prevazuta de lege nulitatea poate fi expresa
sau virtuala.
In functie de felul conditiei de validitate incalcate de incheierea
actului juridic nulitatea poate de fond sau de forma.
Dupa modul cum sunt valorificate nulitatile acestea se impart in
nulitati amiabile si nulitati vidiciare.
Curs 9 Efectele nulitatii
Prin efectele nulitatii actului juridic civil intelegem consecintele pe
care le produce aceasta sanctiune,adica urmarile datorate
desfasurarii in intregime sau in parte a unui act juridic datorat
incalcarii la incheierea lui a dispozitiilor legale referitoare la conditiile
sale de validitate.
Principiile efectelor nulitatii:
• Retroactivitatea efectelor nulitatii in sensul ca acestea se
produc nu de la declararea ei ci chiar din momentul incheierii
actului juridic.
• Repunerea partii sau a partilor in situatia anterioara care se
realizeaza prin restituirea prestatiilor effectuate in temeiul
actului juridic incheiat.
• Anularea atat a actului juridic initial incheiat cat si a actelor
juridice subsecvente.
Prescriptia extinctiva
Prescriptia extinctiva este stingerea dreptului la actiune ne-exercitat
in termenul prevazut de lege.
Prescriptia extinctive isi are reglementarea intr-o serie de acte
normative din care cele mai importante sunt decretul 167/1958
privitor la extinctia prescriptiva si codul civil.
Prescriptia extinctive are functia de asigurare a stabilitatii si
securitatii circuitului civil, de asemenea are o functie de stimulare a
titularului dreptului pentru a si-l realiza si totodata se justifica si
datorita dificultatii administrarii mijloacelor de proba pentru
dovedirea unui drept nascut cu multa vreme in urma.
Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive:
Domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive are in vedere
drepturile la actiune referitoare la drepturile subiective patrimoniale
urmand insa a se distinge intre prescriptia extinctiva, a drepturilor de
creanta si prescriptia extinctiva a drepturilor reale.In principiu
drepturile de creanta indifferent de izvorul lor sunt prescriptibile
extinctiv.
Prescriptia extinctiva a drepturilor reale principale sunt
imprescriptibile extinctiv, urmatoarele actiuni reale:
• Actiunea in revendicare imobiliara
• Actiunea in revendicare imobiliara si mobiliara intemeiata pe
dreptul de proprietate publica
• Actiunea in partaj
• Actiunea negatorie prin care proprietarul unui bun cheama in
judecata persoana care pretinde ca este titulara altui drept real
principal asupra bunului respectiv(dreptul de
uz,usufruct,abitatie,servitute,superificie)constestant existenta
acelui drept.
• Actiunea confesorie prin care se urmareste apararea dreptului
de superficie ca dezmembramand al dreptului de proprietate.
• Actiunea ingrantuire:in principiu ,dreptul actiune referitor la
drepturile personale nepatrimoniale este inprescriptibil.
Termenele prescriptiei extinctive:
Termenul de prescriptive extinctiva este intervalul de timp stabilit
de lege inauntrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune in sens
material sub sanctiunea pierderii acestui drept.
Dupa sfera lor de aplicare ,termenele de prescriptive se impart in in
termene generale si termene speciale.
Prin termen general de prescriptie intelegem acel termen care este
aplicabil tuturor actiunilor prescriptibile, chiar si acelora pt care legea
nu prevede un anumit termen si ori de cate ori nu-si gaseste
aplicarea un termen special intr-un anumit caz concret.
Pentru actiunile personale, adica acelea prin care se urmareste
valorificarea unui drept de creanta, termenul general de prescriptie
este de 3 ani, iar pentru actiunile reale adica acelea prin care se
urmareste ocrotirea unui drept real termenul general de prescriptive
este de 30 de ani.
Termene speciale de prescriptive extinctive:
Sunt acele termene prevazute pentru anumite actiuni incheiat
decretul 167/1958 sau in alte acte normative care deroga de la
termenele generale.