1. Mecanismul economic. Acumularea de capital.Definitie ( Mecanismul economic reprezint ansamblul metodelor i instrumentelor dec onducere sau reglare a economiei naionale, de ctre factorii de decizie ai societii, mpreun cu obiectivele ce guverneaz aceast conducere sau reglare i ntregul sistem organizaional prin intermediul cruia o efectueaz. Eficacitatea mecanismului economic depinde de masura n care acesta raspunde nevoilor obiective pe care le reclama economia, ca si de modul n care oamenii actioneaza pentru buna functionare a acestuia, pentru adaptarea lui la conditiile nou aparute. Mecanismul economic trebuie continuu adaptat cerintelor si posibilitatilor economiei nationale, deoarece el constituie un organism viu, dinamic, perfectibil. Fiecare economie are propriul sau mecanism de functionare a economiei nationale. ntre mecanismele economice ale statelor exista att asemanari ct si deosebiri, astfel :

functii :

- Functia de conducere si reglare a proceselor economice n concordanta cu interesele nationale;

- Functia de stabilire a echilibrului general economic prin intermediul statului si institutiilor sale.Trasaturicare determina forma mecanismului economic:

forma de proprietate

pozitia part la mecanismul economic

cadrul juridic si instit

rolul statului existenta schimbuluiForme ( In functie de stadiul istoric si de dezv a societ umane, mecanismele economice au cunoascut diverse forme:

1. Mecanisme clasice: a) Mecanismul economic primitiv/ economia naturala - specific perioadei de constituire si organizare primitiva a societ umane in care reg sunt generate de catre dezv minimala si activit ec restranse. Era un fel de proprietate comuna. Nu se poate vorbi de cele doua fome de proprietate, pozitia participantilor era libertate decizionala deplina. Cadrul juridic si institutional nu exista. Nu exista un rol al statului pentru ca nu exista stat. b) Mecanismul ec deschis, apare dupa cristalizarea relatiilor sociale si diviziunea sociala a muncii; apar principiile, primele institutii ale statului (just, armata). Agentii economici aveau o pozitie de libertate decizionala deplina. Agentul economic hotara ce, cum, cand si ince cantitate produce, lib dez confirmata sau infirmata de piata. Cadrul juridic si institutional. Rolul statului era de paznic de noapte, era undeva deasupra, nu avea forta coercitiva. c) Mecanismul economic liberal - perioada sclavagista, perioada feudala si perioada de preindustrializare este caracterizat prin totala libertate a participantilor la viata economica. Economia liberala se particularizeaza prin forme de proprietate clar definitie, pozitia agentului economic cu libertate decizionala deplina, productia diversificata, decizia agentilor economici este conformata sau infirmata pe piata, exista cadrul juridic si institutional bine conturat, rolul statului isi face prezenta prin solutionarea deciziilor agentilor economici si are forta de coercitia. O importanta deosebita de la productia de stat la productia de serie a fost producerea marfurilor pe banda, la sf sec 19 in Anglia, prin revolutia industriala. Apare concurenta. Dezechilibrele economice in plan social genereaza pierderea locului de munca, greve,conflicte, mai tarziu chiar la razboi. Genereaza dezechilibre politice. Statul trebuie sa intervina pentru a gestiona aceste dezechilibre, cu scopul de a nu se acutiza.d) Mecanismul economic de comanda/ economia interventionista dupa primul razboit modial, apar 2 regimuri politice, totalitar si democratic, ceea ce a generat aparitia a doua sisteme economice: economia de piata (democratic) si economia de comanda (totalitar).

Ec de piata: proprietatea privata este dominanta (70%), agentii economici au putere decizionala limitata de cadrul jur si instit pe care statul il aplica, cadrul jur si instit este bine delimitat, statul este vazut ca agent economic interventionist, satisface interesele unui nr mare de membrii ai societatii/ Ec de comanda: prop publ dominanta (70 80 %), satisface interesele unui nr mic de membrii ai societatii.

2. Mecanisme moderne (ec sociala de piata): In anii 70 80 a fost elaborata teoria convergentei, care propunea o apropiere intre cele doua sisteme economice, pentru a se satisface un nr cat mai mare de membrii ai societatii, ce a data nastere unui nou sistem economic in anii 80 90. Acest sistem corespunde, deci, celei de-a doua jumat a sec 20 fiind caracterizata de implicarea selectiva a statului in ec, in functie de interesul general al societatii.Acumularea de capital reprezinta preluarea de catre o persoana/grup a unei parti din resursele aflate la dispozitia societatii (trecerea de la o forma de proprietate la alta). Acum de cap. a fost si este influentata de tipul mecanismelor economice si a cunoacut transformari in timp fiind cunoscute urmatoarele forme: a) Acumularea naturala sau primitiva de capital atunci cand au aparut primele forme de capital (ex: palc de padure, lemn), specifica primelor forme de comunitati: ginta, trib, ceata.Constoentizarea valorii capitalului a dus la acumularea de capital, iar la inceput preluarea nu a contat, capitalul era folosit pentru sine si comunitate.

b) Acumularea salbatica de capital se desfasoara in conditiile in care desi exista un cadru juridic si institutional, desi corpul social constientizeaza importanta resurselor, grupul care isi transporta resursele in folosul propriu incalca orice norma de conduita c) acumularea legala - este acumularea intr-un cadru juridic, privatizarea, prin respectarea normelor juridice cu privire la resursele societatii.2. banul public (? )Banul public format din totalitatea resurselor financiare aflate la dispozitia societatii in vederea realizarii obiectivelor generale si finantarii sarcinilor/ Banul public reprezint fondurile comune constituite la nivelul ntregii societi pentru a fi administrate de ctre stat n numele i n interesul ntregii societi. Particularitati: a) caracterul public al resurselor financiare b) modul de exprimare baneasca c) destinatia sociala a resurselor financiare3. Dreptul financiar. Notiune, izvoare, norme (cap I)Notiune ( Dreptul financiar, ca ramur a dreptului public, este format din totalitatea actelor normative care reglementeaz relaiile de constituire, administrare, repartizare i utilizare a fondurilor bneti ale statului i ale instituiilor publice (banul public), destinate satisfacerii sarcinilor social-ecomonice ale societii. Dreptul financiar este o ramura apartinnd eminamente dreptului public, acea ramura care are n centrul reglementarii sale finantele publice si care se ocupa de reglementarea primara si secundara a tuturor aspectelor care tin de administrarea banului public si evidenta patrimoniului statului si institutiilor publice. Prin intermediul finanelor publice se asigur constituirea, repartizarea i utilizarea cu eficien a banului public pentru dezvoltarea economic-social a societii. Ex: sporirea produciei de mrfuri, dezvoltarea forelor de producie, dezvoltarea nvmntului, protecia social,etc. - are o relaie de tip parte ntreg cu dreptul fiscal, fiind cea mai important parte a dreptului financiar. Dreptul fiscal trateaz aspecte legate de veniturile publice reprezentate de impozite n relaie direct cu pltitorii acestora n procesul privind declararea, stabilirea, verificarea i colectarea impozitelor () datorate bugetului general consolidat. (Principiile dreptului financiar) 1. Legalitatea - are o consacrare constituional expres n art. 137 din Constituie; Legea fundamental statueaz obligativitatea reglementrii prin lege a tuturor aspectelor care vizeaz banul public. Acest principiul exclude posibilitatea reglementrii primare a unor instituii fundamentale pentru societate prin acte normative ale executivului.

2. Planificarea financiar - consacrare constituional expres - instrumentul juridic al planificrii financiare este Bugetul public naional - art. 138 Const. Planificarea financiara este stricta (ia forma legii prin legea bugetara anuala), supla (legea bugetara anuala poate fi modificata pe parcursul exercitiului financiar n situatia n care se constata modificari semnificative n procesul formarii si administrarii veniturilor statului) si predictibila (la baza planificarii financiare stau rapoarte de specialitate privind evolutia economica si financiara a tarii pe termen scurt si mediu, rapoarte privind impactul anumitor masuri de politica financiara asupra economiei nationale n ansamblul sau etc.) 3. Verificarea legalitii modului de utilizare a banului public - consacrare constituional la nivel de principiu - avnd n vedere intersul public al modului de utilizare a resurselor financiare puse la dispoziia statului (n calitate de administrator al Banului Public), la a cror constituire contribuie n fapt toi cetenii - art. 140 arat c modul de formare, administrare i de ntrebuinare a resurselor financiare ale statului i ale sectorului public se realizeaz de ctre Curtea de Conturi Izvoarele dreptului financiar Reprezint totalitatea actelor normative care reglementeaz raporturile juridice financiare. n funcie de gradul de generalitate sau specificitate, izvoarele pot fi mprite n dou categorii: 1. izvoare comune dreptului financiar i altor ramuri de drept: - Constituia (art 56 Contributii financiare)- legile ordinare ale parlamentului

- ordonanele de guvern i ordonanele de urgen (n baza unei legi de abilitare a guvernului stabilete limitele clare de competen n reglementare)

- hotarrile guvernului = ca i reglementri secundare n materie.

2. izvoare specifice dreptului financiar, spre exemplu: 1. Legea finanelor publice (Legea nr. 500/2002) - este o lege-cadru - definete sfera de cuprindere a finanelor publice;

2. Legea nr. 273/2006 privind finanele publice locale (intrat n vigoare la 1 ian 2007) - regulile privind modul de constituire, administrare i utilizare a resurselor financiare publice locale;

3. Ordonana de urgen a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea i utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului (aprobat i modificat prin Legea nr. 201/2003) - stabilete regulile privitoare la circulaia efectiv, prin conturi de tip bancar, a resurselor financiare publice;

4. Legea nr. 94/1992 privind organizarea i funcionarea Curii de Conturi, republicat 2009 - atribuiile de control ale acestui organ n materia modului de constituire, administrare i utilizare a banului public; 5. Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bncii Naionale a Romniei; 6. OUG nr. 64/2007 privind datoria public.

O mare importan are i dreptul Uniunii Europene, ca i ansamblul actelor normative care reglementeaz raporturile juridice care apar n procesul integrrii europene.

Din cadrul acestui ansamblul, semnificative vor fi actele normative care reglementeaz raporturile juridice ce produc efecte asupra sistemului financiar naional, spre exemplu, Regulamentul (CE, Euroatom) nr.1605/2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunitilor Europene.

Normele dreptului financiar Norma juridic financiar este o regul de conduit stabilit prin lege, care cuprinde drepturile i obligaiile subiectelor participante la raportul de drept financiar i a crei respectare este asigurat de autoritatea de stat.

Normele juridice financiare nu fac obiectul de reglementare al legii organice, dar reglementarea primara n domeniul finantelor publice este rezervata legii ordinare, deci legii ca act juridic al Parlamentului. Actele normative adoptate de guvern (cu exceptia OG si OUG) si ne referim aici la HG precum si de organe de specialitate ale administratiei de stat nu pot contine reglementari primare n domeniu, ci doar reglementari secundare, adica norme de aplicare sau explicatii ale notiunilor cuprinse n reglementarile primare, fara a putea extinde sfera ori ntelesul vadit nendoielnic al reglementarilor primare.

Continutul normei de drept financiar are aceeasi structura logico-juridica (ipoteza, dispozitie, sanctiune), precum si o constructie externa data de modul de exprimare al actelor normative (capitole, sectiuni, articole, alineate si paragrafe).

Sanctiunea - Elementul specific NJF. Ex. amenda contraventionala, penalitati de ntrziere si dobnzi, recuperarea prejudiciului n cadrul raspunderii materiale, supravegherea activitatii economico-financiare, executarea silita a debitorului rau-platnic etc. Sanctiunile se constata si se aplica de catre organele de control financiar ale statului fizice si juridice, subiecte ale raporturilor juridice financiare.

4. Raporturile de drept financiar RAP. JUR. FIN( cap I) ( formate din relaiile sociale care iau natere i se sting n procesul constituirii, repartizrii i utilizrii fondurilor bneti ale statului i care sunt reglementate de normele juridice financiare. RJF apar numai n cadrul activitii financiare nfptuite de stat i organele (instituiile) sale. Raporturile de drept financiar se particularizeaza prin urmatoarele:

subiectele participante si pozitia pe care o au unele fata de altele;

obiectul de reglementare;

modalitatile de realizare a formei de activitate n cadrul careia si are originile.n cadrul acestor raporturi, fara exceptie, unul dintre subiecte este statul, printr-un organ de specialitate care intra n raportul juridic de pe pozitia de purtator al autoritatii de stat. Aceasta particularitate creeaza o pozitie de subordonare a tuturor celorlalte subiecte participante fata de subiectul purtator al autoritatii de stat. Exista nsa si o serie de raporturi juridice, n domeniul fiscal sau n domeniul datoriei publice etc. n cadrul carora subiectele participante la raporturile juridice se afla pe o pozitie de egalitate juridica cu statul.Clasificare RJFn funcie de sfera de cuprindere a finanelor publice (legea 500/2002) raporturile de drept financiar pot fi:

Bugetare Fiscale de creditare de garantare de organizare a circulaiei monetare valutare de asigurare prin efectul legii de control financiar. Elemente constitutive ale RJF:

Subiectele participante la rap. de dr. fin.: Statul, reprezentat printr-un organ de specialitate n activitatea financiar nvestit cu atribuii n procesul de constituire, repartizare i utilizare a fondurilor bneti puse la dispoziia statului n interesul ntregii societi (aparat fiscal); Orice persoan fizic (cet rom sau strain rezident sau nerezident) sau persoan juridica (romana regii autonome, societati comerciale cu capital prv publ sau mixt, institutiile publice, sau straina), care interacioneaz cu organele statului n procesul administrrii finanelor publice, n special, contribuabilul. Obiectul RJF este diferit, determinat in primul rand de sfera de cuprindere a finanelor publice, dar si de faptele, actele normative i operaiunile specifice cu privire la activitatea fiscal: obiectul este format din aciuni de prognoz i organizare bugerar, de creditare, de control financiar, de circulaie monetar etc. obiectul l formeaz plata (aciunea) unor sume de bani la care sunt inute persoanele fizice sau juridice care realizeaz venituri sau dein bunuri impozabile sau taxabile. Coninutul RJF este dat de drepturile i obligaiile subiectelor participante, care difer de cele ale altor rap. jur., ntrucat se stabilesc n legtur cu necesitatea i importana constituirii, repartizrii i utilizrii fondurilor bneti ale statului.

5. Finantele publice. Notiune, forme, particularitati, functii (Cap II)Notiune ( Aparitia si evolutia finantelor publice este inseparabil legata de existenta de tip statal si folosirea banilor si formelor valorice de realizare si repartirie a produsului social. FP reprezint totalitatea relatiilor de natura economica constituite sub forma baneasca care apar in procesul realizarii si repartizarii resurselor necesare statului pentru indeplinirea sarcinilor sale. Cuvntul finante s-a raspndit n Franta, n urma cu doua secole, cu ntelesul de bani si venituri publice destinate cheltuielilor statului. S-a presupus ca acest cuvnt s-a format si a evoluat din expresia latina financia pecuniaria, care nsemna a ncheia o tranzactie pecuniara prin plata unei sume de bani. n literatura noastra de specialitate s-a pornit de la ideea ca statul si celelalte organizatii publice desfasoara o activitate de procurare si ntrebuintare a fondurilor banesti pentru acoperirea cheltuielilor colective, aceasta activitate formnd continutul conceptului de economie financiara: bugetul, impozitele, mprumutul de stat si cheltuielile. Conditia esentiala a FP de a se realiza ntr-un regim de drept public a fost subliniata cu scopul de a pune n evidenta faptul ca n statele moderne exista si finante private, deoarece imperativul financiar necesitatea fondurilor banesti priveste, deopotriva, viata privata si viata publica, cu aprecierea ca motivele, mijloacele si efectele finantelor publice sunt cu totul diferite de cele ale finantelor private. FP ca ramura a dreptului public (Dreptul financiar public) care are drept obiect studiul regulilor si operatiunilor referitoare la banul public.Particularitati ( Finantele publice sau relatiile financiare publice se pot caracteriza, prin prisma specificului lor, prin urmatoarele particularitati/ trsturi: 1. Relatiile financiare sunt relatii cu caracter economic, deoarece ele apar n procesul formrii, repartizrii i utilizrii produsului social;

2. Relatiile financiare apar in forma baneasca;

3. Relatiile financiare sunt relatii fara echivalent, adic NU presupun o contraprestaie direct din partea subiectului beneficiar al mijloacelor bneti;

4. O alta trasatura a relatiilor financiare este aceea ca mijloacele banesti repartizate si utilizate de subiectele beneficiare nu se ramburseaza.

Forme (structura/ teorii?!) ( 1. Finantele publice clasice - Concepia finanelor publice clasice este legata de ideea de liberalism politic i a fost specific sfarsitului sec. XIX si inceptului sec. XX- stat neinterventionist. Aceasta conceptie este legata de liberalismul politic, fiind specifica perioadei de dezvoltare economico-sociala de la sfrsitul secolului al XIX-lea si nceputul secolului XX. Conform acestei conceptii, statul liberal era preocupat mai putin de activitatile private, limitndu-si interventia la functiile sale traditionale, si anume:

- aparare nationala - diplomatie

- ordine publica

- justitie.

Activitatea ec este considerata a fi apanajul ntreprinderilor private, orice participare a statului la activitatea economica fiind contraindicata. Cu alte cuvinte, viata economica se desfasoara n conformitate cu principiul laisser faire, laisser passer. Cheltuielile publice trebuiau restrnse la minimum. Conceptia guvernului ieftin si gaseste suportul n teza potrivit careia progresul social-economic reclama utilizarea venitului national pentru dezvoltarea industriei si comertului n loc sa fie irosit pentru activitati neproductive. Asadar, rolul finantelor publice consta n asigurarea resurselor necesare functionarii institutiilor publice.2. Finantele publice moderne - Concepia s-a dezvoltat dupa primul razboi mondial cand statul neinterventionist a fost inlocuit de un stat interventionist care a decis sa influenteze in mod direct procesele economice. Finantele publice se transforma intr-un mijloc de interventie a statului in economie. Pierre Lalumiere subliniaza cresterea rolului interventionist al statului n economie dupa criza mondiala din 1929-1933. Pentru ndeplinirea acestui rol au fost folosite pe o scara din ce n ce mai larga cheltuielile publice, impozitele si alte instrumente financiare.Functii ( n procesul formrii, repartizrii i utilizrii mijloacelor bneti ale societii, finanele publice ndeplinesc dou funcii:

1. Funcia de repartiie - se realizeaz n procesul de formare i repartizare a mijloacelor bneti, mai exact n momentul repartiiei procesului social i a venitului naional, evideniindu-se dou momente: formarea resurselor i repartizarea acestora. 1) La constituirea fondurilor banesti ale societatii participa toate PF si PJ cu capacitate contributiva, cum ar fi:

- regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat;

- societatile comerciale cu capital privat sau mixt;

- institutiile publice si unitatile subordonate acestora;

- cetatenii sau celelalte persoane fizice rezidente sau nerezidente.

Resursele care alimenteaza fondurile publice, n marea lor majoritate, si au izvorul n PIB si, ntr-o mai mica masura, n avutia nationala sau n transferuri primite din strainatate. Aceste resurse provin din toate ramurile economiei nationale, nsa n proportii diferite.

2) Cea de-a doua faza a functiei de repartitie a finantelor publice consta n distribuirea fondurilor banesti ale statului pe beneficiari PF si PJ. Repartitia propriu-zisa este determinata de inventarierea nevoilor sociale existente n anul sau perioada de referinta, cuantificarea acestora n expresie baneasca si ierarhizarea lor n functie de importanta pe care o prezinta unele n raport cu celelalte. Prin intermediul banului public se realizeaza o larga redistribuire a veniturilor ntre membrii societatii, n scopul corectarii inegalitatilor flagrante existente ntre indivizi.2. Funcia de control - Necesitatea funciei de control a fianelor publice decurge din faptul c fondurile de resurse financiare constituite la dispoziia statului aparin ntregii societi. Aceasta este interesata n asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor obstesti, dirijarea resurselor respective cu luarea n considerare a prioritatilor stabilite de organele competente, utilizarea resurselor financiare ale statului n conditii de maxima eficienta economica, sociala si de alta natura. Functia de control a finantelor publice este strns legata de functia de repartitie, dar are o sfera de manifestare mult mai larga dect aceasta, deoarece vizeaza, pe lnga constituirea si repartizarea fondurilor banesti ale statului, si modul de utilizare a resurselor respective. Controlul financiar se efectueaza, n mod necesar, n procesul repartitiei si urmareste: provenienta resurselor care alimenteaza fondurile publice, de resurse financiare si destinatia pe care acestea o capata;

nivelul la care ele se constituie;

titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza catre diversi beneficiari;

dimensiunile fondului n raport cu produsul intern brut;

gradul de redistribuire a fondurilor ntre sferele de activitate, sectoarele sociale, membrii societatii;

modul de asigurare a echilibrului ntre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare.

6. Moneda si instrumentele monetare. Notiuni generale (cap III)Notiune ( Moneda reprezint o marf special cu rol de echivalent general, reprezint fenomenul valorii n general. Pt. ca o marfa sa devina speciala si sa fie caracterizabila drept moneda tb. s ndeplineasc cumulativ cinci condiii care s-au evideniat de-a lungul evoluiei comunitilor umane de la ceata primitiv la popor, naiune:

1. s fie general acceptat de comunitate;

2. s fie divizibil (sa poata fi impartita fara a se altera, prile s pstreze calitile ntregului);

3. s fie tezaurizabil (sa pastreze si sa transmita valoare in timp, valoarea s fie constant n timp, inalterabil);

4. s aib o valoare de ntrebuinare (folosin) foarte mic;

5. s fie relativ rar (argintul a inundat pia).

Moneda este un instrument social-economic, indispensabil oricrei economii. Moneda, in forma ei clasica de disc metalic cu greutate determinata, se utilizeaza a mijloc de circulatie, de plata si tezaurizare. Ea reprezinta un instrument etalon legal de plata pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulari, fiind masuratorul general de valori care poarta girul autoritatii emitente, statul, si care se bucura de incredere publica. Pentru a putea explica termenul de moneda, se ia in considerare termenul de ban. Banul este fenomenul valorii n general; sfera notiunii sale fiind mai larga dect a monedei, cuprinde totalitatea instrumentelor de schimb ale circulatiei. Termenul de bani desemneaza denumirea generica att a tipurilor de moneda, ct si a altor semne de valoare. Istoric, notiunea de moneda a aparut mai trziu dect aceea de bani, si anume atunci cnd s-a trecut de la sistemul de schimb ponderal al metalelor pretioase la lingouri marcate, carora li se confirma greutatea si calitatea aliajului. Prin bani se exprima ntreaga varietate a instrumentelor care masoara valoarea marfurilor, mijlocesc circulatia si plata sau constituie activul de rezerva n relatiile economice. Ei se manifesta n mod concret sub forma monedelor si a celorlalte instrumente monetare (bani scripturali, bilete de banca etc.). Moneda, spre deosebire de bani, nu este un termen generic, ci reprezinta un numit tip de bani concretizati sub forma pieselor metalice cu valoare proprie. Monedei i este caracteristica o diversitate de structuri si forme de circulatie, reflectate n multitudinea denumirilor care i se atribuie. n limba noastr, denumirea de moneda a ptruns att ca neologism din latin, moneta odat cu ocupaia Imperiului Roman prin anii 106, ct i prin limba neogreac - moned, utilizat n timpul domniilor fanariote - pe la 1700. Etimologic, denumirea de monet i are izvorul n limba latin, termenul venind de la numele zeiei Junon Moneta n al crei templu, la Roma, statul i instalase ateliere de batere a primelor semne monetare. Datorit sferei de influen a ariei de rspndire a civilizaiei romane n majoritatea statelor exist termenul de monet, inclusiv romnii, totui la noi prin uzan public se folosete termenul de moned (dar ambii termeni sunt coreci), cu att mai mult cu ct toi derivaii termenului moned sunt cu toi t monetar, monetrie. Aceeai denumire este utilizat n Frana - monnaie -, n Anglia money, n Italia- moneda. n limba romn, termenul de ban este utilizat ndeosebi cnd exprim noiunea de moned mrunt, divizionar subdiviziunea monedei naionale. Etimologic i are originea n privilegiul acordat banilor romni din secolele XIII-XIV de a bate monede de argint, denumirea fiind ntrebuinat cu timpul pentru desemnarea monedelor cu o anumit greutate i calitate, indiferent de proveniena lor - prin anii 1400. Termenul de ban avnd n aceast situaie sensul de fenomen al valorii, marf cu rol de echivalent general. Instrumentele monetare ( formele de reprezentare n circulaie a monedei, a valorii, forma de manifestare a monedei in circulatie, forma care a inlocuit in final moneda si care beneficiaza de un curs fortat. 1. numerarul - are o existen fizic sau material i circul sub dou categorii, (care reprezint primele forme de instrumente monetare): a. numerarul metalic (monezile) - se bate [expresie numismatic] pentru valori mici (trebuie s aib o rezisten mare) i dintr-un aliaj de metale comune, tehnic vorbind numit tombac, i se mai spunea billon, proporia n aliaj a metalelor o cunoate doar emitentul (oel, nichel, cupru, aluminiu, zinc, bronz, aram, etc.). Durata de via este de aproximativ 3 ani. b. bancnotele = note de banc (terminologic) - se bat pentru valori mari pe o hrtie special cu un coninut care poate fi hrtie, estur i plastic mai nou (material sintetic). Durata de via este de aproximativ 8 luni pentru bancnotele cu un coninut mrit de hrtie, iar pentru cele cu un coninut mrit de plastic de aproximativ 1 an i 2 luni. 2. conturile (moneda scriptural)a. Moneda scripturala - instrumente monetare de transfer scriptic de la o persoan titular de cont la alta prin intermediul unei instituii numit banc. nu au o existen material concret aa cum are numerarul. n utimele dou decenii ale secolului XX datorit globalizrii relaiilor economice, financiare, comerciale, bancare, nici conturile scripturale nu au fcut fa cererii de instrumente monetare, principalul motiv fiind timpul necesar i celui mai simplu transfer ntre dou conturi (2-3 zile) (prea mult timp). Astfel, au aprut conturile electronice. conturile electronice (moneda electronic) b. moneda electronic - asigur transfer instantaneu (de prin deceniul 8 al secolului XX) sunt mult mai sigure mpotriva falsificatorilor n raport cu conturile scripturale i numerarul. Marele bnci i schimb codul de transfer zilnic. n acest caz se folosesc cardurile bancare Cardul (portofel electronic) este un instrument de plat bazat pe electronic, ca alternativ a instrumentelor ,,clasice de plat numerarul i cecul, iar deintorul lui are dreptul de acces la o procedur de autorizare i plat cu card.Categorii de monedaFunciile monedei: 1. Funcia de evaluare a valorilor economice - se msoar valori materiale, se exprim preurile, puterea de cumprare, creditul.

2. Funcia de mijlocire a schimburilor de bunuri i servicii prin intermediul operaiunilor de vnzare-cumprare - mijlocete circulaia mrfurilor, fiind o marf intermediar.

3. Funcia de mijlocire a plilor - calitatea de moned legal ntruct creditorul este obligat s primeasc moneda aflat n circulaie la data lichidrii unei datorii.

4. Funcia de mijlocire a creditului - Creditul reprezint transmiterea temporar a unei puteri de cumprare; el este un mprumut de moned.

5. Funcia de mijlocire a economiilor - Disponibilitile temporare ale populaiei se pot valorifica prin intermediul monedei. n acest mod, moneda transform un capital, care se poate utiliza eficient n circulaia monetar.

6. Funcia de tezaurizare - Cu ajutorul monedei se pot pstra i transfera valorile care se cer meninute n timp, pe o perioad ndelungat. De asemenea, valorile pot trece de la un deintor la altul, n modul cel mai eficient, prin intermediul monedei. 7. Funcia social de distribuire i redistribuire a bunurilor i serviciilor - Produsul social se distribuie cu ajutorul monedei celor care au contribuit direct sau indirect la crearea lui.

7. ipoteze privind geneza monedei (cap III)Literatura de specialitate a studiat acest fenomen care a marcat viaa societii dezvoltnd o suit de teorii care incearca sa gaseasca originile acestui fenomen, ipoteze privind geneza monetei, adic ce anume a cauzat acest fenomen remarcabil (aguna, 2011, p. 24). n centrul acestor ipoteze (ca un lait motiv) se afl schimbul cu diferite nuane. Moneda a aprut datorit schimbului. 1. Ipoteza economica/ realist - Moneda a aparut ca mijlocitor al schimbului. La momentul la care schimbul in natura a devenit incomod, oamenii au fost obligati sa inventeze si sa accepte in mod universal o marfa intermediara. Cu alte cuvinte, oamenii au adoptat tacit, intr-un consens general, a 3-a marfa care sa masoare bunurile supuse schimbului. In doctrina s-a realizat si o etapizare a istoriei economice in functie de monede. Se considera ca evolutia s-a produs de la economia naturala (premonetara) careia ii erau specifice 2 subdiviziuni: econ. familiala si cea in natura, la o economie monetara care nu a mai permis schimbul in natura. In timp, s-a evoluat de la utilizarea unor marfuri oarecare ca etalon de valoare, la utilizarea unui metal obisnuit, iar de la acesta s-a trecut la utilizarea metalelor pretioase. Pe treapta superioara a economiei de credit se considera ca se pun in circulatie anumite bunuri contra promisiunii de a restitui in viitor aceeasi valoare. 2. Aparitia monedei ca etalon de valoare - Moneda etalon este preexistenta monedei-instrument de schimb, ea fiind utilizata de societatile umane prin intermediul trocului. Etalonul de valoare clasic, reprezentat ndeosebi de animalul de turma, s-a dovedit cu timpul mai putin eficient, fapt ce a dus la abandonarea folosirii lui cnd schimburile s-au complicat, pentru ca animalul-moneda nu poseda calitatile necesare unui instrument de schimb. Au nceput sa circule pretutindeni metalele, care se dovedeau apte sa ndeplineasca ambele functii: de mijlocitor al schimbului, de etalon al valorii. Ele au fost ntrebuintate ca semne care sa reprezinte si sa exprime valoarea tuturor marfurilor. Aceasta ipoteza considera ca moneda reprezinta exclusiv un instrument de evaluare a bunurilor, un etalon de valoare. Gustav Cassel, principalul exponent al teoriei, considera ca, cu ajutorul monedei ca etalon de valoare, s-a putut stabili pretul oricarui bun supus schimbului, nlaturndu-se schimbul n natura. Deci, prima functie a monedei a fost evaluarea bunurilor, functia ei patrimoniala constnd din determinarea valorilor.3. Ipoteza religioas - Considera ca initial monedei nu i-au fost specifice functiile mercantile, ci cele religioase, ideea ce a condus la concluzia ca religia a fost initiatoarea monedei, avandu-l ca principal adept pe Bernhard Laum. Doctrina porneste analiza de la scrisorile lui Homer cu observatia ca in religia antropomorfic zeii erau reprezentati asemanator oamenilor, fiind posibila o negociere a bunavointei acestora prin sacrificiul, reprezentnd prin aceasta un fel de act comercial, o tranzactie cu divinitatea. Jertfele aduse zeilor se faptuiau ca daruri n schimbul marinimiei pe care acestia si-o puteau rasfrnge asupra comunitailor sub forma belsugului sau pacii. Darul clasic l-a reprezentat animalul de turma - sacralizat n urma acestor practici - care forma obiectul jertfelor religioase. De la aceste practici religioase a derivat mai apoi utilizarea lui ca masurator al valorii. ntruct sacrificiile se savrseau n interiorul templelor, ridicarea animalului la rang de etalon de valoare, de moneda, s-a petrecut n aceste sanctuare. La nceput, moneda a ap_rut sub semnul practicilor religioase (considera adeptii acestei teorii), ca mijloc specific de plata a serviciilor aduse oamenilor de catre protectorii lor divini, dar si ca mijloc de plata a clerului, a functionarilor si a celorlalti cetateni care primeau drept salarii parti din animalul sacrificat. Acest instrument de plata transcedentala a trecut cu timpul n sfera laica, iar n locul etalonului-vita se va utiliza simbolul sau, imaginea lui reprodusa pe diferite obiecte usor de manipulat: pietre, lemn, metal. Aceste reproduceri vor primi o valoare simbolica, fiind utilizate n scopul achizitionarii, prin schimb, de bunuri consumabile. Utilizarea frecventa a amuletelor, idolilor se explica prin amplasarea primelor trguri n jurul templelor din care preotii au raspndit si n lumea laica noile monedesemn. Originea religioasa a monedei s-a demonstrat si etimologic, termenul de pecunia pastrnd reminiscenta originii sacre a mijlocului de plata reprezentat de animalul sacru, termenul de obol fiind la origine tot un mijloc de plata, creat n practicile religioase, ntruct bastonasele de fier treceau n timpul actului sacerdotal din mna n mna mpreuna cu bucati din animalul sacru. Cu timpul, utilitatea lor a fost schimbata, clasicul obelos faurit n incinta templelor trecnd n sfera laica pentru a ndeplini functia de moneda. Ca un alt argument, se face precizarea ca provenienta monedelor, apartenenta lor la actul sacru, a determinat aspra pedepsire a falsificarii lor fapta considerata ca fiind savrasita mpotriva vointei divinitatii -, n nenumarate state (roman si grec n primul rnd) aplicndu-se pedeapsa capitala chiar pna n Evul Mediu. 4. Ipoteza social (moneda insign aristocratic - mijloc de difereniere social) - Autorii ei trateaza moneda drept o categorie sociala, si nu una economica. Se considera ca scopul crearii monedei a fost acela de a distinge posesorul de moneda de restul obstei. Detinatorii monedei se deosebeau de ceilalti, ocupau n ierarhia sociala un loc superior Moneda ar fi consacrat anumite ranguri ale posesorilor, astfel ajung si un mijloc de ascensiune sociala. Adeptii teoriei considera conceptul de moneda sinonim cu cel de podoaba, abia ulterior aceasta transferandu-se in sfera economica. Aceasta teorie se bazeaza si pe observatia ca podoabele din metal pretios tezaurizate erau utilizate la rascumpararea prizonierilor de razboi, obtinerea anumitor demnitati, precum si in sacrificiile religioase. 5. Ipoteza patrimonial - Costin Kiritescu observa faptul ca bunurile carora practica economica le-a imprimat functia monetara au constituit la origine patrimoniul unei persoane. Tendinta general umana de a poseda cat mai multe bunuri a avut drept efect acumularea unor bunuri in surplus fata de necesitatile de consum. Bunurile respective au devenit mijloc de tazaurizare si semne ale bogatiei individuale. Initial, bunurile din patrimoniu care puteau fi tezaurizate constau in ornamente cu valoare intrinseca si utilitate casnica sau personala, in functie de ocupatiile specifice comunitatilor umane (piei si blanuri de animale, arme, peste, vite, cereale, scoici perle etc.). Costin Kiritescu vede n compunerea si sensul averii primitive leaganul instrumentului monetar deoarece bunurile respective, pe lnga functia patrimoniala, au ndeplinit si o functie circulatorie, fiind utilizate la rascumpararea prizonierilor, la obtinerea demnitatilor sociale, la ntemeierea familiilor sau la sacrificiile religioase, efectundu-se unele n schimbul altor bunuri sau servicii. Forma incipienta a schimburilor economice propriu-zise s-a manifestat prin schimbul de daruri specific economiei casnice. Cu timpul, acest act devine troc, dupa suprematia economica a acestuia, aparnd n sfrsit moneda, ca bun unanim recunoscut si acceptat. Legatura dintre avere si moneda a constituit, n opinia economistului romn, factorul general al fenomenului monetar, functiile monetare aparnd abia mai trziu, cnd devin operative pentru economia aflata n continua dezvoltare. 6. Geneza social economica

8. Kosonul dacic si banariile feudale (cap III)- n perioada antichitii un moment important este Primul fenomen monetar propriu, (dup moartea lui Burebista - 44 . H. ). Kosonul dacic - Monedele cu legenda koson se nscriu printre cele getodacice i au fost emise ntr-un centru din inima Daciei dup modelul denarilor romani de argint. Aceti kosoni sunt singurele monede lucrate din aur n toat istoria getodacilor. Ele cntaresc n medie 8,41 gr. si au diametrul de 18-21 cm. Pe avers este redat un consul roman ntre doi lictori, iar dedesubt legenda amintita. Pe revers figureaza un vultur cu aripile deschise ce tine n gheare o cununa. Ele au fost descoperite n Transilvania Numismatul austriac M. Bahrfeld le atribuie regelui get Cosito. Aparitia lor masiva n Muntii Sebesului dovedeste ca ele au fost emise aici. Asadar, monedele cu legenda koson se nscriu printre cele getodacice si au fost emise ntr-un centru din inima Daciei dupa modelul denarilor romani de argint. Acesti kosoni sunt singurele monede lucrate din aur n toata istoria getodacilor. Kosonului i s-a atribuit un caracter comemorativ, fiind emisa de Comosicus, urmasul lui Burebista, aceasta moneda-medalie avnd pe avers vulturul Carpatilor ocrotitor, simbol al unitatii neamului dac nfaptuita de Burebista.- sec. XIV momentul banariilor statelor feudale romneti. Dup o perioad ndelungat de stopare a emisiunilor monetare, n epoca feudalismului dezvoltat, datorit extinderii schimburilor, rolul banilor crete n nsemntate i determin crearea - dup formarea statelor feudale ara Romneasc i Moldova - unor sisteme monetare proprii, ca expresie a suveranitii i independenei rilor romne. Monedele emise din Tara Romneasca au fost batute de Vladislau Vlaicu (1364-1377), probabil la monetaria de la Arges. Aceste monede de argint se mparteau sub aspect ponderal n: ducati, dinari si bani. Se considera ca primele emisiuni dateaza din 1365, cnd apar ducatii. n Moldova, Petru Musat a batut primele monede din argint, adoptnd ca sistem grosul. Aparitia grosilor moldovenesti este situata n anul 1377, fiind emisi de monetaria de la Suceava. Monetariile muntene si moldovene au activat intens pna la sfrsitul secolului al XIV-lea emitnd un mare numar de tipuri si serii monetare diferite, ceea ce demonstreaza o circulatie monetara nsemnata. Aceste monede, din ambele tari romnesti, se utilizau, deopotriva, n tranzactiile interne si n negotul dintre moldoveni si munteni. n calitatea sa de sef suprem a administratiei, n statele feudale romnesti domnul hotara si n privinta baterii monedei. Existenta, alaturi de cele locale, a monedelor straine este caracteristica acelor perioade n care monedele aflate n circulatie aveau o valoare proprie, intrinseca. n comertul medieval, principiul teritorialitatii monedelor nu avea aplicare, uneori fiind preferate monedele straine cu valoare deja recunoscuta, superioara celor depreciate, emise de catre domnitorii pe teritoriul carora aveau loc acte de comert nlesnite de utilizarea banilor. Monedele straine aflate n circulatie n Tara Romneasca si Moldova erau: ducatii sau florinii unguresti de aur (galbenii unguresti), ducatii venetieni (zlotii tatarasti), asprul turcesc de argint fin, dinarii unguresti de argint, jumatatile de grosi, asprii tatarasti. Din secolul al XVI-lea, n Tara Romneasca exploatarea otomana impune moneda turceasca - asprul - care va domina circulatia baneasca, n timp ce n Moldova Alexandru Lapusneanu introduce o moneda noua, dinarul de argint, similar celui unguresc ca sistem si tipuri. Din secolul al XVI-lea apar ducatii de aur, talerii si ortii, completnd sistemul monetar existent. Printre monedele straine cu acces larg n circulatia marfurilor n Moldova s-au ntlnit si zlotii tatarasti (ducatii venetieni de aur), denumiti si techini, iar din 1581 sunt mentionati n hrisoave si talerii de argint ai Tarilor de Jos, thaleri leonis, nume capatat datorita reprezentarii pe revers a unui leu ridicat n doua labe. n 1867, dupa aproximativ trei secole de la prima aparitie mentionata documentar cu privire la existenta leilor n circulatie pe teritoriul tarii, primul sistem banesc al Romniei moderne va prelua denumirea de leu pentru noua unitate monetara romneasca. Aceasta moneda a fost creata n 1575 de catre statele Olandei. Denumirea de leu este ntlnita si n sistemele monetare nationale ale altor state care au preluat-o pentru moneda lor nationala (n Albania lek, n Bulgaria leva, n Sierra Leone leone). Denumirea de lei - leones apare si ntr-o scrisoare a lui Vasile Lupu adresata bistritenilor n anul 1639. La mijlocul secolului al XVII-lea n Tara Romneasca (n timpul domniei lui Mihnea al III-lea), ct si n Moldova (n timpul lui Dabija Voda) s-a ncercat deschiderea banariilor. Monedele batute n banariile romnesti purtau denumiri extrem de variate: ducati, dinari, grosi, taleri, grosite, bani, lei. Cu timpul, talerul-leu olandez de circulatie locala a fost nlocuit cu monede mai slabe, leul transformndu-se astfel ntr-un ban fictiv, de calcul. Disparitia din circulatie a talerilor-lei olandezi este urmata de aparitia subunitatii leului vechi, fictiv numita para. Leul vechi este mpartit n 40 de parale.

9. Sistemul banesc al leului (cap III)Sistemul monetar reprezint totalitatea dispoziiilor legale, a principiilor i reglemntrilor privitoare la emisiunea i circulaia monedei n cadrul economiei unui stat a mbrcat diferite forme de organizare, avnd caracter monometalist sau bimetalist.

Etaple emisiunii monetare sunt:

1. baterea

2. stocarea

3. punerea n circulaie

4. retragere din circulaie a monedei. Problema monedei naionale este pus n discuia Adunrii Legiuitoare n vara lui 1859, elaborndu-se cu acest prilej mai multe proiecte i propuneri de denumiri, care au fost dezbtute n timpul domniei lui Cuza. Primul pas important n adoptarea sistemului monetar naional s-a fcut prin proclamarea n Constituia din 1866 (alin. 13 al art. 93) a dreptului suveran al ii de a bate moned - conform Tratatului i Conveniei de la Paris, potrivit crora (dei dreptul de a bate moned nu figurase expres) Congresul de la Paris consfinea dreptul de administrare intern cruia i era specific i acela de a emite moned proprie. Haosul monetar care a caracterizat a doua jumtate a veacului trecut a fost lichidat, ntruct reprezenta o frn n ascensiunea economiei naionale. Lipsa unei monede naionale favoriza circulaia unei mulimi eterogene de monede strine care ngreunau circulaia mrfurilor. Era necesar o asanare monetar. O moned (naional) = putere i stabilitate cnd se bucur de ncrederea populaiei. Din anul 1866 au nceput pregtirile i elaborarea studiilor pentru nfiinarea sistemului monetar naional. n martie-aprilie 1867 este depus la Parlament proiectul de lege. Prin Legea nr. 14/1867 s-a creat sistemul bnesc al LEULUI - un sistem bimetalist Au-Ag Situaia economic i istoric reclama cu necesitate introducerea unui sistem monetar unitar, generalizat pe ntregul teritoriu al statului romnesc, indispensabil economiei naionale.

Legea pentru nfiinarea unui nou sistem monetar i pentru fabricarea monedelor naionale din 26 aprilie 1867 a intrat n vigoare la 1/13 ianuarie 1868 marcnd unul din principalele momente ale afirmrii voinei de independen i suveranitate a poporului romn.

Particularitile sistemului bnesc al leului de la 1867: 1. un coninut bimetalist - piesa avea o reprezentare n Aur i Argint 2. avea o subdiviziune banul - 1 leu = 100 bani - puterea de cumprare i stabilitatea unei monede naionale este dat de ncredere ntre guvernani i guvernai !!! Propaganda de la acea vreme era ineficient s se rspndeasc ceva nou, necunoscut. Legiuitorul de la 1867 a folosit denumiri care deja existau n contiina romnilor (comunitii) i n care aveau ncredere, precum denumirea de leu i cea de ban. LEUL - n 1867, dup aproximativ trei secole de la prima apariie menionat documentar cu privire la existena leilor n circulaie pe teritoriul rii, primul sistem bnesc al Romniei moderne va prelua denumirea de leu pentru noua unitate monetar romneasc.

BAN: piesele puse n circulaie de ctre domnitorii locali - bnriile

1880 nfiinarea BNR - Primele bancnote au avut valoarea de 20 bani. 1890 - trecerea la sistemul monometalist Au - 1 leu = 0,2900322 gr. aur fin. Sistemul monometalizat aur creat n anul 1890 consolideaza pozitia leului, mbunatateste sistemul banesc, contribuind la procesul transformarii banilor n capital.

Dupa 1905 apar si piesele de nichel de 5, 10 si 20 de bani

1928 - introducerea biletelor de banc (20 si 100 lei) i renunarea la etalonul Au

1929 - o alta lege monetara modifica continutul de aur al leului la 0,10 gr. aur, cu titlu de 0,009 gr. aur fin, deci de 32,25 ori mai putin dect n 1890.

1936 - apar biletele de banca de 1.000 lei 1940 - apar biletele de banca de 100 lei.

Dupa RM II, ca urmare a inflatiei generate de conflictul armat, se nfaptuieste o reforma monetara n scopul nsanatosirii monedei nationale.

1952 - sistemul banesc este din nou restructurat 1954 - continutul n aur al leului a fost majorat la 0,148112 gr. aur fin, fapt care a contribuit la modificarea corespunzatoare a cursurilor celorlalte valute fata de leul romnesc. Acest ultim continut n metal pretios al unitatii monetare a Romniei se mentine si n prezent.

Unitatea monetara nationala este consacrata n prezent si de prevederile Legii nr. 312/2004 (in vigoare din 2005) privind Statutul BNR care, la art. 13 stipuleaza: Moneda nationala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul, iar BNR este unica institutie autorizata sa emita nsemne monetare, sub forma de bancnote si monede metalice, ca mijloace legale de plata pe teritoriul Romniei (art. 12 din Legea nr. 312/2004). Art 14: dreptul exclusiv al BNR de a stabili valoarea nominala, dimensiunile, greutatea, desenul si alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor metalice, precum si obligatia semnarii lor de catre guvernatorul BNR si casierul central, ceea ce reflecta procesul de depolitizare a instrumentului monetar, 1991 - s-au pus n circulatie bancnote cu valoare ridicata - de 500, 1.000, 5.000, 10.000, 50.000, 100.000 si 500.000 de lei, banca de emisiune trebuind sa se adapteze la permanenta si substantiala oferta de moneda si la nevoile economiei de piata Pentru viitor un viitor apropiat Romnia dorete s adere la zona euro i s adopte moneda euro ca moned naional. Denominarea monedei naionale prin legea 348/2004, n vigoare 2005. Denominarea procedeul prin care se reduce valoarea nominal a unor nsemne monetare. Procedeul este numit popular i tierea zerourilor. Acest lucru se practic atunci cnd sumele de bani devin foarte mari n valoare absolut, datorit inflaiei.

10. Circulatia monetara si echilibrul monetar (cap III)Circulatia monetara (baneasca) este un proces al schimbului de marfuri care, prin mijlocirea banilor, determina transformarea marfurilor n bani si apoi a banilor n marfuri. Acest proces cuprinde doua momente distincte: vnzarea (marfa-bani) ai cumpararea (bani-marfa).

Definitie - reprezinta totalitatea operatiunilor efectuate cu masa monetara concretizate in incasari si plati banesti determinate de circulatia marfurilor, prestarea serviciilor si executia de lucrari in cadrul unui stat. Ca temei legal pt. circulatia si emisiunea monetara avem Legea nr. 312/2004 privind statutul BNR. Operatiunile cu masa monetara se deruleaza intre pers. fiz si juridice. In functie de posibilitatile bancii centrale de a supraveghea circulatia monetara se disting 2 forme de manifestare a acesta: legala - operatiunile banesti n afara de cele care se realizeaza prin intermediul conturilor bancare. n virtutea competentelor conferite Bancii Centrale potrivit Legii nr. 58/1998 si Legii nr. 312/2004, aceasta are posibilitatea supravegherii miscarilor banesti prin conturile bancare, putnd interveni n sensul asigurarii stabilitatii si echilibrului monetar.

paralela - operatiile banesti cu numerar, operatii ce se realizeaza, n mod deosebit, n raporturile cu persoane fizice. Posibilitatile de supraveghere a acestor operatiuni de catre Banca Centrala sunt limitate, de aceea li se spune operatii paralele.

Circulatia monetara este alcatuita din doua parti: circulatia cu monetar fara monetar. ntre circulatia monetara cu si fara monetar exista o interdependenta permanenta, numerarul trecnd mereu dintr-o parte n alta, astfel nct ambele parti formeaza un tot unitar: numerarul are o pondere relativ mica, de aproximativ 15% din circulatia monetara

folosirea numerarului n circulatie, pe lnga unele riscuri, presupune si cheltuieli foarte mari, legate de emisiune, manipulare, pastrare etc. in acelasi timp, introducerea pe scara larga a platilor fara numerar necesita existenta unui sistem bancar perfectionat, dotat cu tehnologie de prelucrare a datelor avansata, precum si un anumit nivel de pregatire a populatiei in tarile dezvoltate, numerarul aproape a disparut din circulatia monetara. n ultimul deceniu a fost creat si pus n circulatie asanumitul portofel electronic, capabil sa elimine total, att platile n numerar, ct si carnetele de cecuri.Stabilitatea monetara exprima posibilitatea mentinerii puterii de cumparare (volumul de bunuri si servicii care pot fi achizitionate cu o unitate monetara intr-o unitate de timp si pe o arie geografica determinata) la intervale de timp diferite. Pe plan intern, n conditiile economiei de piata, o putere de cumparare stabila coincide cu echilibrul care trebuie sa existe ntre cererea solvabila si productia de bunuri si servicii oferite de piata. Stabilitatea si ntarirea monedei nationale sunt procese care nu se realizeaza de la sine, ci sunt rezultatul unei politici economico-financiare deosebit de complexe. Evolutia unei monede e determinata nu numai de fenomenele economice, ci si de cele politice, militare, sociale etc. O problema mult controversata n teoria monetara este aceea a bazelor stabilitatii monetare. Diversitatea de opinii se refera la ntrebarea daca stabilitatea monetara este intrinseca, adica puterea de cumparare a banilor deriva din esenta acestora, sau este extrinseca. n solutionarea acestei probleme s-au conturat 3 directii principale:

a) T.metalista - stabilitatea puterii de cumparare a banilor este legata de o valoare reala (aurul), ceea ce presupune confectionarea acestora dintr-o cantitate corespunzatoare de metal pretios sau acoperirea emisiunii prin fonduri de rezerva de metal pretios (Anghel Rugina);

b) T. nominalista - baza materiala a banilor este puterea legii; deoarece banii sunt o creatie a legii, tot legea, deci statul, este forta care confera si o anumita valoare monedei nationale;

c) puterea de cumparare a banilor deriva din functionalitatea lor - puterea de cumparare si, implicit, stabilitatea banilor depind de modul n care se desfasoara schimbul de activitati economice, de proportionalitatea n desfasurarea proceselor economice, de respectarea legilor obiective ale productiei, de adaptarea ct mai deplina a volumului si structurii productiei la nevoile sociale, precum si de buna organizare a fluxurilor banesti din economie, deci de un bun sistem monetar, bine aplicat.

In Romania un rol central revine BNR care are drept obiectiv fundamental este asigurarea stabilitatii monedei nationale, pentru a contribui la stabilitatea preturilor. Pentru atingerea acestui obiectiv BNR elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara, valutara, de credit si de plati.Devalorizarea monetara = fenomen opus stabilitatii monetare, fiind pierderea puterii de cumparare a unitatii monetare, la intervale cat mai scurte de timp. 1. devalorizare explicita/ implicita: a. explicita - masura luata de stat, in general la intervalle mai mari de timp si exprimata intr-un act normativb. implicita (deprecierea monetara): proces econ.-fin. cu caracter de continuitate care afecteaza in permanenta moneda unui stat; statul nu exprima intr-un act normativ existenta devalorizarii 2. devalorizare defensiva/ ofensiva: a. defensiva - operatiune de omologare oficiala a pierderii P unei monede in urma unei inflatiib. ofensiva: procedeu de stimulare pe cale monetara a exportului practicat de catre state pt.perioade scurte de timp 3. devalorizare totala/ partialaa. totala - specifica situatiei in care nivelul P a ajuns atat de scazut incat impiedica derularea corecta a functiilor monetare. solutia: inlocuirea vechii monede cu o moneda noua prin reforma monetara b. partiala - rezultatul reducerii valorii paritare a unitatii monetare nationale n raport cu alte monede de referinta (schimbarea semnelor monetare aflate n circulatie pentru satisfacerea cererii de masa monetara).i. Valoarea paritara e data de continutul valoric al unitatii monetare. Acest continut valoric e determinat fie prin lege nationala, fie prin conventii internat. Val. paritara se exprima printr-un etalon care poate fi Au, alta moneda sau un cos de valute si determina raportul dintre valute diferite. Efectele: sunt multiple, plan intern si extern, caracter provizoriu (nu poate fi utilizata ca mijloc n sine pentru redresarea economiei, ci numai subjugata unei politici monetare coerente si unor masuri economice de ansamblu):

O devalorizare care intervine la sfrsitul unei inflatii prelungite poate stabiliza situatia, ajustnd moneda la noul nivel al costurilor, preturilor si veniturilor, impulsionnd activitatea de redresare economica

favorizeaza exportul si reduce importul, solutie de dorit n cazul unei balante de plati externe deficitare. 11. Inflatia monetara. Notiune, forme (cap III) o criz monetar care afecteaz stabilitatea monetar Definitie - o rupere de echilibru la un moment dat intre masa monetara si masa de bunuri si servicii de pe piata prin inmultirea semnelor monetare intr-o astfel de masura incat sa determine un fenomen de crestere a preturilor si ulterior de depreciere monetara. Terminologie - latinescul inflare = a exagera, a umfla. Forme de manifestare in functie de: a. gradul de depreciere latenta: se mentine inca increderea publicului in moneda nationala reala: deprecierea banului se accentueaza; se pierde increderea in moneda nationala, iar producatorii nu mai vand marfuri in moneda nationala excesiva: deprecierea monetara impiedica exercitarea functiilor specifice de catre moneda nationala b. cresterea preturilor relativa: cresterea preturilor< (mai mic) cresterea masei monetare absoluta: invers c. ordinul de marime rata inflaiei inflaia trtoare sau latent (engl. creeping inflation) - (n cadrul creia) creterea preurilor nu depete 3 4 % pe an; duce la o depreciere monetar lent i progresiv inflaia deschis (engl. open inflation) - creterea preurilor evolueaz ntre 5 10 % pe an; inflaie galopant - creterea preurilor este, anual, peste 15 %, fapt care provoac mari dezechilibre economico sociale. Hiperinflaia - forma paroxistic a oricrei inflaiipune n eviden trei caracteristici eseniale ale oricrei inflaii: 1. existena unui deficit bugetar; 2. creterea cantitii de moned emis; 3. determinarea valorii monedei n raport cu valutele strine. n perioada anilor 60-70 ntr-o serie de tari s-a manifestat un fenomen de regres economic pe fondul unei inflatii persistente pe care literatura la asimilat denumindu-l stagflatie (engl. stagflation). Aproximativ n aceiasi termeni de comparatie s-a conturat si slumpflatia (engl. slumpflation) care defineste tot un regres economic si tot pe fondul crizei monetare. n ultimii 20 de ani si-a croit drum un alt fenomen (relativ nou) caracteristic unor segmente de timp intermediare, lunare si consecutive ctorva luni denumit megainflatie. Aceasta nu reprezinta altceva dect situatia n care inflatia depasette lunar 15%. Cu alte cuvinte, fenomenul devine mai violent si mai nociv, depasind pragul formei galopante. Perioadele de inflatie se pot deci solda si mpleti cu crize economice, monetare si de credit, avnd caracter destabilizator si traumatizant.Deflaia - fenomenul invers inflaiei atunci cnd moneda se aprecieaz, iar cantitatea de mas monetar devine insuficient pentru acoperirea bunurilor i serviciilor de pe pia. 12. Conceptul de sistem bugetar. Notiune, nat juridica, partile sistemului bugetar (cap IV)Notiune - Sistemul bugetar reprezint principalul plan financiar al statului, prin care sunt prevzute veniturile si cheltuielile pentru o perioada determinata de timp, fiind alctuit dintr- un ansamblu de bugete distincte care sunt elaborate, aprobate si executate in conditii de autonomie. (Bugetul) Sistemul bugetar este instrumentul tehnic prin care se gestioneaz banul public. Terminologie: Cuvntul buget provine din franceza veche (normand), unde cuvinte ca bouge, bougette desemnau o pung din piele sau o pung de bani (pentru cheltuielile cotidiene). Termenul a fost preluat n Anglia odat cu cuceririle normande, i de aici s-a rspndit n ntreaga lume cu semnificaia financiar actual. Reglementarea actual- sistemul bugetar al statului este organizat intr-o conceptie specifica economiei de piata cuprinzand un sistem unitar de bugete distincte care sunt elaborate, aprobate si executate in conditii de autonomie. Sistemul bugetar roman cuprinde un sistem unitar de bugete reglementate pt. administratia publica centrala in L 500/2002 si , respectiv, pt. administratia publica locala in L 273/2006. Importan_a deosebit_ a sistemului bugetar n cadrul finan_elor publice _i al rela_iilor social-economice poate fi sintetizat_ astfel: participa n mod direct la ndeplinirea functiilor si sarcinilor statului;

asigura autonomia reala a colectivitatilor locale, constituite n cadrul unitatilor administrativ-teritoriale; garanteaza realizarea efectiva a protectiei sociale a unor categorii importante din rndul populatiei; asigura echilibrul financiar, monetar si valutar al statului;

are un important rol stabilizator al economiei nationale.

Natura juridica: Literatura de specialitate reine urmtoarele teorii ceea ce privete natura juridic a sistemului bugetar (aguna, 2011, p. 71), astfel:

1. act administrativ; 2. lege propriu-zisa; 3. lege si act administrativ; 4. act de planificare financiara; 5. principalul plan financiar al statului care se bucura de caracter executoriu - are natur juridic de lege - Sistemul bugetar reprezint principalul plan financiar al statului care cuprinde indicatori financiari privind modul de realizare al V si al Ch statului. Leguitorul dezbate si adopta Legea bugetara anual de aprobare a sistemului bugetar. Astfel, printr-un subterfugiu de tehnica juridic se confera sistemului bugetar, care ramane n esen un plan, fora obligatorie a normei de drept. Parti - Format din anumite verigi care formeaz un ansamblu coerent denumit structura bugetara. Structura bugetara a unui stat depinde de tipul de stat, respectiv:

state de tip unitar: o legislatie unica, organe unice ale adm. publ. centrale si org.autonome in teritoriu. Structura bugetara a statelor de tip unitar cuprinde un buget general al statului (n tara noastra este numit bugetul de stat) si bugete locale autonome, care sunt organizate la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale.

state de tip federal: n statele de tip federal structura bugetara este formata din: bugetul federatiei, bugetele statelor, provinciilor, landurilor, cantoanelor membre ale federatiei si bugetele locale.

Repartizarea V si Ch intre bugete centrale si bugete locale se realizeaz in functie de atributiile conferite de lege administratiilor centrale si locale. De regula, cele mai importante V si principalele categorii de Ch formeaza obiectul bugete centrale.

In Romania, sistemul bugetar este unul specific unui star unitar. Sistemul bugetar nu este alcatuit dintr-un document unic, ci se prezinta sub forma unui ansamblu de bugete: bugetul de stat; se prevad distinct bugetul Senatului, Camerei Deputatilor, Presedintiei Romniei, Guvernului si bugetele altor institutii publice care nu au organe ierarhic superioare.

bugetul asigurarilor sociale de stat;

bugetele fondurilor speciale;

bugetul trezoreriei statului;

bugetele institutiilor publice autonome;

bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobnzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

bugetul fondurilor externe nerambursabile.

bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica. Astfel, fiecare comuna, oras, municipiu, sector al capitalei, judet (si municipiul Bucuresti) ntocmeste un buget propriu, n conditii de autonomie. Prin urmare, sistemul bugetar nu se prezinta sub forma unui document unic, ci sub forma unui ansamblu coerent de bugete, alcatuit din:

1. bugetul general (ordinar) al statului, care cuprinde V si CH publice la nivel central;

2. bugetele unitatilor administrativ-teritoriale, organizate sub forma bugetelor componente ale federatiei si bugete locale;

3. bugetele institutiilor publice;

4. bugetele extraordinare care sunt ntocmite n momente de dificultate financiara, provocate de cresterea anumitor categorii de cheltuieli care urmeaza sa fie acoperite din venituri extraordinare, cum ar fi mprumuturile de stat, emisiunea monetara, vnzarea.

13. Continutul sistemului bugetar (cap IV)Coninutul sistemului bugetar reprezint ansamblul veniturilor i cheltuielilor publice. A. Veniturile publice - mijloacele practice de constituire a fondurilor banesti ale statului. Modalitatile de realizare a veniturilor publice sunt instituite n raport de necesitatea repartitiei venitului national, de structura economiei nationale, de gradul de dezvoltare teritoriala a tarii si de nivelul de dezvoltare al fortelor de productie. n activitatea statului modern sursele de formare a Banului Public se mpart n dou mari categorii: a. Venituri bugetare (ordinare) - normalitatea ntr-un stat modern - axele i impozitele = fiscalitatea statului modern. Venituri care se ncaseaz cu regularitate la buget i sunt alctuite din resurse bneti colectate n baza prevederilor legale, n principal Legea finanelor publice i Legea finanelor publice locale:

i. fiscale: impozite si taxe Impozite: - directe (reale si personale): pt.bunuri detinute in proprietate si pt. V realizate -indirecte: rezulta din circulatia marfurilor, bunurilor si serviciilor (taxe vamale, TVA, accize) Taxele: se percep pt.serviciile pub solicitate autoritatilor publice de catre pers. fiz. si jur. ii. V nefiscale: V obtinute in urma administrarii proprietatilor statului.

1. Deosebire V fiscale- V nefiscale: la V nefiscale, in procesul de realizare a V, nu se produce o schimbare a titularului dr. de propr., statul fiind cel care realizeaza V si tot statul fiind si colectorul V. iii. V parafiscale (uneori): anumite taxe speciale pe care comunitatile locale le pot stabili pt. o perioada determinata de timp in vederea realizarii unui obiectiv specific. b. Venituri extragubetare (extraordinare) - excepia, autoritile statului apeleaz atunci cnd sursele ordinare sunt insuficiente. sunt venituri la care statul apeleaz n cazuri excepionale atunci cnd resursele curente nu acoper integral Cheltuielile bugetare i. mprumuturile (pe piata interna; pe piata externa)

ii. emisiunea monetar (care nu e recomandata - Bani fr acoperirea n mrfuri i servicii - inflaie). iii. Crreditul interniv. vnzarea unei pri din rezerva de Aur i rezerva valutar, bunuri mobile (aciuni) i imobile aparinnd statului, c. Alte venituri:i. Creditul extern ii. sumele realizate din amenzi, succesiunile vacante, valorificarea bunurilor confiscate, abandonate i fr stpn. B. Cheltuielile publice = reprezint destinaia Banului Public, modaliti de repartizare i utilizare a fondului bnesc bugetar n vederea atingerii obiectivelor generale ale socieii. Cheltuielile publice- determinate de tipul si gradul de dezvoltare al economiei, enumerm urmtoarele categorii de cheltuieli publice a. cheltuieli pentru finanarea activitilor sociale cea mai important nvmnt, sntate, cultur, protecie social, activiti sociale, omaj, pensie, sport, etc. b. cheltuieli pentru finanarea activitilor economice investiiile de stat - infrastructura (rutier, feroviar, canalizare i ap, gaze natural, telecomunicaii) c. cheltuieli militare (venituri uriae, profit mic): i. directe (intretinerea trupelor, armament)

ii. indirecte (lichidarea urmarilor unui razboi d. cheltuieli pentru funcionarea aparatului de stat (nu ntreinerea meninerea structurii deoarece s-ar putea s ai nevoie cndva de ea i nu acum) pentru strucuturi necesare doar acum. e. pentru cercetare-dezvoltare: cerc. fundamentala, cerc. aplicativa f. alte cheltuieli - rezerva bugetar = situaii imprevizibile ce nu pot fi planificate: i. calamiti naturale ii. cheltuieli suplimentare neprevzute n realizarea investiiilor de stat iii. influena negativ n evoluia preurilor pe piaa internaional (itei crete preul depende tot sistemul economic pe o perioad de 4-5 luni Guvernul trebuie s asigure un tampon ntre preurile internaionale i cele interne, finanez, suport 50% din diferen) 14. Procedura bugetara. Notiune. Principii (cap IV)Notiune - Procedura bugetar reprezint ansamblu de acte i operaiuni cu caracter tehnic i normativ nfaptuite de organele de specialitate n scopul elaborrii, adoptrii, executrii i ncheierii exerciiului bugetar. Procedura bugetara se desfasoara pe parcursul a 3 ani calendaristici. n timp procedura bugetara se prelungeste pe o perioada mai mare de 1 an (cazul anualitatii bugetare), deoarece elaborarea proiectului ncepe n anul premergator celui pentru care se ntocmeste, continua cu executarea n cursul anului respectiv si se definitiveaza prin contul de ncheiere a exercitiului bugetar n anul urmator. Principii - La elaborarea sistemului bugetar, conform Legii nr.500/2002 privind finantele publice, stau principiile: (8 explicite, 2 implicite):1. principiul universalitatii - V si Ch se includ in bugete in totalitate in sume brute;

2. principiul echilibrului bugetar (implicit): V publice ar trebui sa acopere integral Ch teoria deficitului controlat - buget deficitar - situaie rezonabil - max 3% PIB echilibrul (relaia) ntre Venituri i Cheltuieli, deficitul bugetar controlat 3. pr specializrii bugetare V si Ch bugetare se nscriu si se aproba n buget pe surse de provenienta si, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora, potrivit clasificatiei bugetare (art. 12 din Legea nr. 500/2002). Destinaia banului public - schimbarea destinaiei BP - deturnarea de fonduri. 4. Pr. Realitii bugetare (implicit) - propunerile fcute la venituri i cheltuieli trebuie s fie ct mai aproape de realitate, sa fie luate in calcul previziunile cele mai realiste si avute in vedere variantele cele mai prudente de realizare a V si efectuare a Ch.5. principiul unitatii - V si Ch se inscriu intr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice;6. principiul neafectrii Veniturilor publice - nu este permis ca anumite V bug. sa fie specific directionate pt.acoperire unei anumite Ch, sunele ncasate, virate, depuse la buget se depersonalizeaz, nu se pot afecta anumite venituri pentru efectuarea unor cheltuieli bugetare anume. Exceptie: avem voie in cadrul donatiilor si sponsorizarilor care pot fi afectate unei anumite destinatii. 7. principiul anualitatii execuiei bugetare: V si Ch publice sunt aprobate de L bugetara pt. o perioada de 1 an care corespunde duratei unui exercitiu bugetar = execuia bugetar cea de-a treia etap a activitii bugetare - realizarea veniturilor i efectuarea cheltuielilor se ntinde pe 365 de zile calendaristice - poate sau nu s coincid cu anul calendaristic 8. principiul unitatii monetare: operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala, toate actele juridice i operaiile care privesc banul public sunt realizate, cuantificate n unitatea monetar cu putere circulatorie pe teritoriul statului respectiv. (leul); 9. principiul publicitatii - actele juridice i operaiunile privind Banul public trebuie s fie cunoscute de societate; prin mijloacele de care societatea dispune. Cu prilejul dezbaterilor parlamentare, cifrele proiectelor de buget sunt comentate nu numai n salile de sedinte ale organelor legislative dar si n ziare, la posturile de radio si televiziune. Dupa adoptarea legii bugetare anuale si aprobarea bugetelor acestea sunt publicate n Monitorul Oficial. De asemenea, contul de ncheiere a exercitiului bugetar, aprobat n Parlament, este, la rndul sau, dat publicitatii.15. Elaborarea si aprobarea sistemului bugetar (cap IV)Proiectele legilor bugetare si proiectele bugetului de stat se elaboreaza de Guvern prin MFP (conform art. 28 din Legea nr. 500/2002), pe baza proiectelor ministerelor si celorlalte organe de stat, precum si a proiectelor locale. Citerii de elaborare - prognozele indicatorilor macroeconomici si ai indicatorilor sociali pt. anul avut in vedere si pt. urmatorii 3 ani (echibilvrul financiar, monetar si valutar) datoria interna si externa, etc. politicile fiscale si bugetare politicile si strategiile sectoriale (ex. reducerea mineritului)

prevederile acordurilor intl. de natura financiara semnate sau ratificate

propunerile ord. pr. de cr., programele de finantare propuse de ei, propunerile de defalcare si transfer catre bugetele locale

posibilitatile de finantare a deficitului bugetar rapoartele comisiilor de specialitateElaborarea proiectului sistemului bugetar (proiectelor legilor bugetare anuale i ale bugetelor) privete : (Legea nr. 500/2002 stabilete calendarul bugetar)a) Elaborarea proiectul bugetului de stat - Ministerele si celelalte organe centrale de stat sunt obligate ca, pna la data de 15 iulie a fiecarui an, sa comunice Ministerului Finantelor Publice orice propuneri de cheltuieli suplimentare sau diminuari de venituri pentru bugetul anului viitor, fata de anul n curs, precum si estimarile pentru urmatorii 3 ani. Proiectele de bugete se depun ala MFP cel mai trziu pna la data de 1 august a fiecarui an. n termen de 10 zile de la primirea acestora, MFP solicita modificarile necesare pentru stabilirea echilibrului bugetar. Divergentele dintre MFP si ceilalti parteneri se solutioneaza de catre Guvern. Pe baza acestor proiecte de buget si a bugetului sau propriu, MFP ntocmeste proiectele legilor bugetare anuale si proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pna la data de 30 septembrie a fiecarui an. Acesta le supune spre adoptare Parlamentului, cel mai trziu pna la data de 15 octombrie a fiecarui an. + raport privind situatia macroeconomica a tarii pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si proiectia acesteia n urmatorii 3 ani.b) Elaborarea proiectul bugetului asigurrilor sociale de stat - se ntocmeste distinct de bugetul de stat, cuprinde relatiile financiare de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor bnesti necesare asistentei si protectiei sociale. Elaborarea proiectului bugetului asigurrilor sociale de stat, cat si responsabilitatea formei finale, este asigurat de Ministerul Finanelor Publice n conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanele publice, legilor bugetare anuale, ale altor acte normative referitoare la protecia social. Bugetele celorlalte organe autonome de asigurari sociale se elaboreaza de organele de conducere proprii.c) Elaborarea proiectelor bugetelor locale (bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica) - comuna, oras, municipiu, sector al capitalei, judet, municipiul Bucuresti ntocmeste bugetul local propriu. Proiectele bugetelor locale se elaboreaza de catre ordonatorii principali de credite. ncepe cu o scrisoare cadru pe care MFP o transmite directiilor generale ale finantelor publice judetene, pna la data de 1 iunie a fiecarui an: contextul macroeconomic pe baza caruia vor fi ntocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si precum si limitele transferurilor consolidabile, pe ansamblul judetului si municipiului Bucuresti, dupa caz. Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, transmit autoritatilor administratiei publice locale sumele aferente, n termen de 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, n vederea cuprinderii acestora n proiectele de buget. Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite de la bugetul de stat prin transfer sau prin defalcarea unor venituri ale bugetului central, elaboreaza si depun la directiile generale ale finantelor publice, pna la data de 1 iulie, proiectele bugetelor locale echilibrate si anexele la acestea, pentru anul bugetar urmator, precum si estimarile pentru urmatorii 3 ani, care se trimit la MFP, pna la 15 iulie. MFP, la 5 zile dupa publ in MO, transmite directiilor generale ale finantelor publice sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurile consolidabile, aprobate prin legea bugetului de stat. Proiectele de definitiveaza in baza acestora de or pr de credite, in termen de 15 zile de la publ in MO. Locuitorii pot depune contestatii privind proiectul de buget n termen de 15 zile de la data publicarii sau afisarii acestuia. n 5 zile de la expirarea termenului de depunere a contestatiilor, proiectul bugetului local, nsotit de raportul primarului, al pretedintelui consiliului jude_ean sau al primarului general al municipiului Bucuresti si de contestatiile depuse de locuitori, este supus aprobarii consiliului local, judetean sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Proiectele bugetelor locale ai proiectul contului de ncheiere a exerciiului bugetar local se ntocmesc sub directa responsabilitate a primarului. Aprobarea sistemului bugetar prin adoptarea Legii bugetare anuale - Guvernul supune spre aprobare Parlalemtului proiectele legilor bugetare, proiectele de buget, proiectele eventualelor legi de ratificare si contul general anual de executiecare trebuie aprobate cel tarziu pe 31 decembrie. In timpul dezbaterii nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale care ar determina o majorare a deficitului bugetar fata de proiectiile propuse initial de Guv. Aprobarea se face pe ansamblu, pentru ministere si celelalte organe centrale de stat. Daca bugetul de stat nu se aproba de Parlament pna la 31 decembrie, Guvernul este abilitat sa-si ndeplineasca sarcinile ce-i revin potrivit bugetului anului precedent, dar pe o perioada de cel mult trei luni. Dezbaterile au loc separat n cele doua camere ale Parlamentului, eventualele divergente fiind solutionate de o comisie comuna parlamentara. Dupa aprobarea bugetului de stat si adoptarea legilor bugetare anuale, acestea din urma sunt promulgate de Presedintele Romniei si vor fi publicate n Monitorul Oficial.

Aprobarea bugetului asigurarilor sociale de stat are loc odata cu aprobarea bugetului de stat, procedura de prezentare si aprobare fiind similara celei urmate pentru bugetul de stat. Se aproba distinct n cadrul sistemului bugetar.Aprobarea bugetelor locale se aproba de catre organul local - consiliul local - al acestora (art. 38 alin 2 lit. d din Legea nr. 215/2001). Proiectele bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale se prezinta spre aprobare organului local ales, cu cel putin doua luni nainte de nceperea anului. Fiecare buget local se aproba pe ansamblu, pe capitole, articole si ordonatori de credite bugetare.

16. Legea bugetara anuala (cap IV) Legile bugetare anuale cuprind veniturile centralizate ale statului si repartizarea acestora pentru realizarea cu prioritate a drepturilor cetatenilor romni cu privire la nvatamnt, sanatate, asistenta sociala, alocatii si ajutoare pentru copii, alte activitati social-culturale, protectia mediului, sustinerea unor programe prioritare de cercetare, ndeosebi fundamentale, desfasurarea n conditii normale a activitatilor regiilor autonome, institutiilor publice, a unor societati comerciale cu capital social integral de stat, asigurarea apararii tarii si ordinii publice. Orice lege bugetara debuteaza cu obiectivele urmarite de Guvern - solutionarea unor probleme de ordin social si economic si sunt prezentate, n suma totala, veniturile si cheltuielile bugetare pe anul de referinta

Legile bugetare anuale cuprind unele atributii si raspunderi ce revin Guvernului n legatura cu realizarea veniturilor nscrise n buget, si efectuarea cheltuielilor n limitele si destinatiile stabilite. n bugetul stat este prevazut un fond de rezerva, pus la dispozi_ia Guvernului (de regula de sub 7% din totalul cheltuielilor), pentru a fi utilizat de acesta la acoperirea financiara a unor actiuni sau sarcini noi, intervenite n cursul anului. Legile bugetare anuale pot fi modificate n cursul exercitiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai trziu pna la data de 30 noiembrie a exercitiului financiar. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleasi proceduri ca si legilor bugetare anuale initiale, cu exceptia termenelor din calendarul bugetar. legile bugetare anuale cuprind, de regula, si rezultatele executiei bugetare pe anul expirat, concretizate ntr-un document numit contul de ncheiere a exercitiului bugetar.17. Executia bugetelor anuale (cap IV)Executia sau exercitiul bugetar, cea de-a treia treapt a procedurii bugetare, const, n esent, n realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare stabilite prin legile bugetare anuale. Pentru realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare sunt necesare un complex de acte, fapte si operaiuni, ndeosebi cu privire la ncasarea, pstrarea si eliberarea fondurilor bnesti n si din contul bugetelor componente ale sistemului bugetar.Etape:

1. repartizarea pe trimestre a V si Ch publice - Conform principiului anualitii execuiei bugetare coroborat cu principiul realitii (calculul probabilitii) de facto n cadrul execuiei bugetare realizarea veniturilor i efectuarea cheltuielilor se repartizeaz pe trimestre n functie de termenele legale de ncasare a veniturilor si de perioada n care este necesara efectuarea cheltuielilor. Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor este justificata de faptul ca, datorita specificului activitatilor si actiunilor social-economice, indicatorii financiari nu se pot repartiza n mod egal pe semestrele, trimestrele sau lunile anului si, deci, veniturile si cheltuielile nu se pot realiza ori efectua n mod uniform n cursul anului bugetar. Repartizarea pe trimestre se face n scopul stabilirii unui echilibru n cadrul fiecarui trimestru ntre veniturile si cheltuielile bugetare si pentru a se evita eventualele diferente ntre volumul veniturilor si cel al cheltuielilor

2. executia de casa bugetara - Execuia de cas bugetar presupune acte i operaiuni de ncasare, pstrare i eliberare a mijloacelor bneti din bugetul de stat (B.P.) - [sub aspect tehnic], reprezint un complex de operaiuni care se refer la ncasarea veniturilor i plata cheltuielilor bugetare. Execuia de cas bugetar se realizeaz prin Trezoreria Statului, pe baza normelor metodologice emise de MFP. MFP si BNR sunt sprijinite de societatile bancare care functioneaza pe teritoriul tarii. Executarea bugetului asigurarilor sociale de stat se realizeaza independent, veniturile si cheltuielile evidentiindu-se n conturi deschise la sucursalele BCR. Executarea de casa a bugetelor locale se realizeaza prin conturi bancare deschise la sucursalele, filialele, agentiile si birourile societatilor bancare ce functioneaza n unitatile administrativ-teritoriale 1. realizarea V - Presupune n concret ncasarea la Buget a sumelor de bani prevzute n bugetului de stat. Nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi ncasate daca nu au fost stabilite prin lege; lista impozitelor si taxelor, precum si a cotelor acestora se aproba prin legile bugetare anuale; inadmisibilitatea perceperii, sub orice titlu ori sub orice denumire, de contributii directe sau indirecte n afara celor stabilite de Parlament. Principiile care stau la baza realizrii veniturilor bugetare:

a. obligaia realizrii veniturilor la termenele i n cuantumul legal b. veniturile prevzute n buget reprezint obligaii minime pentru autoritile statului (mai puin nu).c. n realizarea veniturilor bugetare sunt necesare o serie de acte si operaiuni, si anume:i. Identificarea veniturilor si bunurilor impozabile si taxabile si stabilirea obligatiilor fata de bugetul de stat.ii. ncasarea veniturilor bugetare realizata n urma platii de catre subiectele platitoare a sumelor datorate bugetului de stat, prin:

1. Plata prin virament (metoda platii directe)2. Plata n numerar3. Plata prin aplicarea si anularea de timbre mobile fiscale pe actele solicitated. Urmarirea realizarii veniturilor bugetare2. efectuarea Ch - Reprezint repartizarea banului public de la buget ctre destinaiile legale prevzute prin alocaii bugetare (credite bugetare). Alocaiile bugetare/ creditele bugetare reprezint sumele alocate de la buget din BP conform destinaiei legale. Principiile care guverneaz efectuarea cheltuielilor publice: a. obligaia efecturii cheltuielilor publice conform destinaiei legale - Per a contrario schimbarea neprevzut de lege a destinaiei BP duce la tragerea rspunderii juridice prin infraciunea de deturnare de fonduri, diferit de infraciunea de delapidare. Exist situaii obiective prevzute de lege excepii: transferarea, virarea, suplimentarea, anticiparea, blocarea, anularea.b. cheltuielile prevazute in buget reprezinta obligatii maxime (mai mult nu).18. Ordonatorii bugetari (cap IV)Sunt ordonatori bugetari conductorii instituiilor publice cu personalitate juridic care au dreptul de a folosi, utiliza i/sau repartiza alociiile bugetare. Ord. de cr. au obligatia de a angaja si utiliza creditele bug. in limitele prevazute si conform destinatiei. n funcie de organizarea aparatului de stat central i local, ordonatorii bugetari sunt clasificai n trei categorii:

1. principali 2. secundari 3. teriari Atributiile ordonatorilor de credite:

atribuii de ntrebuitare a sumelor aprobate pentru unitatile pe care la conduc (se mai numesc utilizatori bugetari);

atributii de a repartiza alocatiile bugetare cuvenite unitatilor subordonate.

n exercitiul bugetului de stat se ntlnesc toate cele trei categorii de ordonatori: principali, secundari si tertiari:

Ordonatorii principali de credite ai bugetului administratiei centrale de stat sunt ministrii si conducatorii celorlalte autoritati centrale de stat. Ordonatorii secundari sau tertiari de credite ai bugetului de stat sunt, dupa caz, conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ministerelor si celorlalte organe centrale de stat finantate din aceasta parte a bugetului public national.n executia bugetelor locale se ntlnesc aceleasi categorii de ordonatori bugetari: principali, secundari si tertiari:

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt presedintii consiliilor judetene si primarii municipiului Bucuresti si ai celorlalte unitati administrativ-teritoriale (comune, orse, municipii, sectoarele capitalei). Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea organului de decizie al fiecarei unitati administrativteritoriale sunt, dupa caz, ordonatorii secundari sau tertiari de credite ai bugetelor locale.19. Modificarea destinatiei creditelor bugetare (cap IV)Creditele aprobate prin legile bugetare anuale pentru cheltuielile unui exerciiu bugetar nu pot fi utilizate pentru finanarea cheltuielilor altui exerciiu la fel cum cheltuielile bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi folosite pentru finanarea altui ordonator De asemenea, cheltuielile aprobate la un capitol al clasificaiei bugetare nu pot fi utilizate pentru finanarea altui capitol. Modificarea destinatiei crededitelor bugetare reprezint exceptie de la acest principiu, n conditiile legii, in unele situatii care nu au putut fi prevazute n perioada ntocmirii si aprobarii proiectelor bugetelor ce compun sistemul bugetar. Aceste exceptii permit ca n timpul executiei bugetare anumite cheltuieli sa se efectueze n functie de necesarul concret de fonduri, banesti, precum si n functie de obiectivele si actiunile care sunt finantate de la bugete.Situaii (excepii): 1. Virarile de credite bugetare = operatiuni de trecere a sumelor bugetare neutilizate de la subdiviziuni ale clasificatiei bugetar, unde sunt disponibile, la subdiviziuni unde sunt insuficiente. 2. Transferurile de credite bugetare = in situatia in care in timpul exercitiului bugetar au loc treceri de unitati, actiuni sau sarcini de la un ord.pr. de cr. la un alt ord. pr. sau de la un articol la altul in cadrul aceluiasi ord. MFP este autorizat sa introduca modificarile n bugetele acestora si n structura bugetului de stat, fara afectarea echilibrului bugetar si a Fondului de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului. Aceste treceri determina si transferarea sumelor aprobate pentru finantarea respectivelor unitati, obiective sau actiuni, justificata de trecerile legale ale unor unittai, obiective si actiuni de la o parte la alta a bugetului de stat. (se poate efectua numai la nceputul trimestrului anului bugetar)3. Suplimentarea creditelor bugetare = legile bug. anuale prevad posibilitatea Guvernului, la propunerea MFP, pe baza cererilor primite de la or pr de credite, de suplimentare de fonduri pe actiuni, obiective, din fondul de rezerva si fondul de interventie. De asemenea, Guvernul este autorizat ca din resurse financiare peste cele prevazute n buget sau altele sa finanteze actiuni urgente din domeniile: aparare, ordine publica, agricultura, sanatate, nvatamnt, cercetare stiintifica si altele (art. 30 din Legea nr. 500/2002). n conformitate cu prevederile legale (art. 6 din Legea nr. 500/2002) toate aceste noi repartizari care determina o suplimentare a creditelor bugetare anuale sunt supuse aprobarii Parlamentului prin legile de rectificare bugetara.4. Anticiparea creditelor bugetare - Pentru finantarea unor acyiuni social-culturale si acoperirea unor cheltuieli economice de interes local, organele de decizie ale unitatilor administrativ-teritoriale pot ncuviinta utilizarea unor fonduri de pna la 50% din sumele ncasate din veniturile proprii ale bugetelor locale respective peste cele aprobate5. Blocarea alocaiilor/ crediteor bugetare - Este prevazuta pentru fondurile banesti aprobate prin legile bugetare si ramase nefolosite la sfrsitul trimestrelor I, II si III ale anului bugetar. Alocatiile bugetare ramase nefolosite la sfraitul primelor trei trimestre ale anului bugetar reprezinta, n fapt, disponibilitati care n cursul anului pot fi trecute, fie la fondurile de rezerva destinate unor cheltuieli noi, fie folosite pentru cheltuielile trimestrului urmator al aceluiasi an, prin deblocare. Pentru unitatile finantate de la bugetul de stat, Ministerul Finantelor Publice poate aproba folosirea sumelor blocate n trimestrul urmator, la cererea justificata a ordonatorilor principali.6. Anularea creditelor bugetare = Creditele bugetare ramase neutilizate n timpul executiei bugetare se anuleaza de drept. De asemenea, anularea creditelor bugetare se poate realiza conform dispozitiilor legale si la propunerea ordonatorilor principali de credite bugetare catre MFP Creditele bugetare anulate pe aceasta cale vor fi utilizate pentru majorarea Fondului de rezerva bugetara la dispozi_ia Guvernului. executia bugetara se ncheie la data de 31 decembrie a fiecarui an. Orice venit bugetar nencasat, precum si orice CH neefectuata pna la 31 decembrie se va ncasa sau se va plati n si din contul bugetului pe anul urmator. Avnd n vedere aceste prevederi, creditele bugetare neutilizate pna la ncheierea anului sunt anulate de drept. De la aceasta regula este prevazuta o singura exceptie, si anume disponibilitatile din fondurile externe nerambursabile si cele din fondurile publice destinate cofinantarii contributiei financiare a Comunitatii Europene, ramase la finele exercitiului bugetar n conturile structurilor de implementare se reporteaza n anul viitor, cu pastrarea destinatiei initiale.20. Procedura incheierii executiei bugetare. Controlul activitatii bugetare (cap IV) Procedura incheie