15
 I. Drept penal internaţional. Noţiune. Obiect. Scop. 1. Noţiunea D.P.I. E cunoscut faptul că valorile sociale fundamentale sunt stabilite de Const Rom şi ocrotite de dr pen care e constituit dintr-un ansamblu de norme jur edictate de puterea legiuitoare prin care se stab faptele ce con stitui e inf rac ţ iu ni, con di ţ iil e de tra ger e la răs p pen pre cum şi  pedepsele şi alte măsuri ce se pot apl sau lua de inst de jud în scopul restab ordinii de dr şi a prevenirii săv de noi infracţiuni. D.P.I. se apl în exclusivitate şi necond pe teritoriul statului unde acesta îşi exercită suveranitatea. Numai pe cale de exc, D.P.I. sau intern se apl şi unor infracţiuni săv în străinătate potr principiilor  personalităţii, realităţii şi universalităţii, dar aceasta doar în baza unor convenţii inaţ de coop în combaterea criminalităţii. În doctrina pen s-a admis posib existenţei unui D.P.I. care ar fi aplicat alături de D.P.Naţ. şi care ar cuprinde acele reglem pen care interesează comunitatea inaţ şi care sunt consacrate prin convenţiile create între state. Ar putea fi conceput pe de o parte un D.P.I. mondial constituit din normele care sancţionează pe cei ce săvârşesc crime contra păcii, umanităţii sau războiului, normele adoptate de ONU prin convenţie care ulterior sunt ratificate de sta tele membre a le acestei organiz aţii;  pe de altă parte, un D.P.I. regional, adică un D.P.Eu. care cuprinde ansamblul de norme pen comune statelor europene şi prevăzute în convenţiile încheiate între aceste state. D.P.I. poate fi definit ca fiind acea parte a dr pen constituit dintr-un ansamblu de norme de incriminări şi sancţiuni a unor fapte contra ordinii publice inaţ şi care pune în pericol pacea şi omenirea ca valoare soc fundamentală pt comunitatea inaţ în ansamblul său. D.P.Eu. spre deosebire de D.P.I. e constituit dintr-un ansamblu de reglementări cu implicaţii pen susceptibile să introducă în viaţa internă jur unele principii noi şi comune pe care să le respecte st atele europene în legislaţia lor pen naţ. Aceste reguli comune pt statele europene au fost adoptate de Cons Europei cunoscut sub den de Marea Europă care cuprinde 45 de state şi de U.E. cunoscută sub den de Mică Europă constituită din 27 de state. 2. Obiectul D.P.I. Ob D.P.I. e constituit din relaţiile de apărare soc a celor mai importante valori cum sunt: pacea, umanitatea sau cele privitoare la respectarea regulilor privind ducerea războaielor. D.P.I. are caracter subsidiar; el devine aplicabil numai dacă statul pe teritoriul căruia s-au săv crimele nu a ratificat convenţia inaţ în materie. Prin urmare, D.P.I. acţionează numai dacă nu a fost apl D.P.Naţ. ori faptele sunt săv în locuri ce nu sunt supuse jurisdicţiei pen prin crimele contra păcii şi omenirii. 3. Scopul D.P.I. În ipoteza în care de vine apli ca bi l, D. P. I. are ca sc op reprimarea crimelor împotriva păcii şi omenirii şi restabilirea ordinii  jur inaţ, cât şi prevenirea consecinţelor deosebit de grave ale acestor crime. Datorită periculozităţii cu totul deosebite a crimelor contra păcii şi omenirii, acestea nu sunt supuse prescripţiei răsp pen sau executării  pedepsei, întrucât consecinţele lor nu pot fi trecute în uitare. II. Noţiunea de crimă sau de infracţiune internaţională. Elemente constitutiv e şi clasificare. 1. Noţiunea de infracţiune internaţională.  Noţiunea de infracţiune internaţională poate fi def ca o faptă constând într-o acţiune sau omisiune săv cu vinovăţie de către o pers în calitate de agent al statului sau în nume şi interes propriu prin care se încalcă dr şi interesele ocrotite de D.P.I. şi care e incriminat ă şi  pedepsită de D.P.Naţ. Din def rezultă că la infracţiunea inaţ identificăm anumite  particularităţi în rap cu infracţiunea zisă naţ. Dacă infracţiunea naţ are ca ob de ocrotire val soc stab de Const şi necesare existenţei şi dezv unui stat, infracţiunea inaţ are ca ob acele rel şi val soc care prezintă relevanţă şi interes în ocrotirea lor pt toate statele comunităţii inaţ. Infracţiunea din dr intern are rolul de reglem în legislaţia naţ pe când infracţiunea inaţ are ca sursă formală convenţiile inaţ adoptate  prin voinţa statelor părţi şi ... sau ratificate de acestea. Sub activ prev de legea română poate fi orice pers fiz sau jur ce îndepl cond răsp pen.

Drept Penal International

Embed Size (px)

Citation preview

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 1/15

 

I. Drept penal internaţional. Noţiune. Obiect. Scop.

1. Noţiunea D.P.I. 

E cunoscut faptul că valorile sociale fundamentale sunt stabilitede Const Rom şi ocrotite de dr pen care e constituit dintr-un ansamblude norme jur edictate de puterea legiuitoare prin care se stab faptele ce

constituie infracţiuni, condiţiile de tragere la răsp pen precum şi pedepsele şi alte măsuri ce se pot apl sau lua de inst de jud în scopulrestab ordinii de dr şi a prevenirii săv de noi infracţiuni.

D.P.I. se apl în exclusivitate şi necond pe teritoriul statuluiunde acesta îşi exercită suveranitatea. Numai pe cale de exc, D.P.I. sauintern se apl şi unor infracţiuni săv în străinătate potr principiilor  personalităţii, realităţii şi universalităţii, dar aceasta doar în baza unor convenţii inaţ de coop în combaterea criminalităţii.

În doctrina pen s-a admis posib existenţei unui D.P.I. care ar fiaplicat alături de D.P.Naţ. şi care ar cuprinde acele reglem pen care

interesează comunitatea inaţ şi care sunt consacrate prin convenţiilecreate între state.

Ar putea fi conceput pe de o parte un D.P.I. mondial constituitdin normele care sancţionează pe cei ce săvârşesc crime contra păcii,umanităţii sau războiului, normele adoptate de ONU prin convenţiecare ulterior sunt ratificate de statele membre ale acestei organizaţii; pe de altă parte, un D.P.I. regional, adică un D.P.Eu. care cuprindeansamblul de norme pen comune statelor europene şi prevăzute înconvenţiile încheiate între aceste state.

D.P.I. poate fi definit ca fiind acea parte a dr pen constituit

dintr-un ansamblu de norme de incriminări şi sancţiuni a unor faptecontra ordinii publice inaţ şi care pune în pericol pacea şi omenirea cavaloare soc fundamentală pt comunitatea inaţ în ansamblul său.

D.P.Eu. spre deosebire de D.P.I. e constituit dintr-un ansamblude reglementări cu implicaţii pen susceptibile să introducă în viaţainternă jur unele principii noi şi comune pe care să le respecte stateleeuropene în legislaţia lor pen naţ.

Aceste reguli comune pt statele europene au fost adoptate deCons Europei cunoscut sub den de Marea Europă care cuprinde 45 destate şi de U.E. cunoscută sub den de Mică Europă constituită din 27

de state.

2. Obiectul D.P.I.

Ob D.P.I. e constituit din relaţiile de apărare soc a celor maiimportante valori cum sunt: pacea, umanitatea sau cele privitoare larespectarea regulilor privind ducerea războaielor. D.P.I. are caracter subsidiar; el devine aplicabil numai dacă statul pe teritoriul căruia s-ausăv crimele nu a ratificat convenţia inaţ în materie. Prin urmare, D.P.I.

acţionează numai dacă nu a fost apl D.P.Naţ. ori faptele sunt săv înlocuri ce nu sunt supuse jurisdicţiei pen prin crimele contra păcii şiomenirii.

3. Scopul D.P.I.

În ipoteza în care devine aplicabil, D.P.I. are ca scopreprimarea crimelor împotriva păcii şi omenirii şi restabilirea ordinii  jur inaţ, cât şi prevenirea consecinţelor deosebit de grave ale acestor crime. Datorită periculozităţii cu totul deosebite a crimelor contra păcii

şi omenirii, acestea nu sunt supuse prescripţiei răsp pen sau executării pedepsei, întrucât consecinţele lor nu pot fi trecute în uitare.

II. Noţiunea de crimă sau de infracţiune internaţională. Elementeconstitutive şi clasificare.

1. Noţiunea de infracţiune internaţională.

 Noţiunea de infracţiune internaţională poate fi def ca o faptăconstând într-o acţiune sau omisiune săv cu vinovăţie de către o pers în

calitate de agent al statului sau în nume şi interes propriu prin care seîncalcă dr şi interesele ocrotite de D.P.I. şi care e incriminată şi pedepsită de D.P.Naţ.

Din def rezultă că la infracţiunea inaţ identificăm anumite particularităţi în rap cu infracţiunea zisă naţ. Dacă infracţiunea naţ areca ob de ocrotire val soc stab de Const şi necesare existenţei şi dezvunui stat, infracţiunea inaţ are ca ob acele rel şi val soc care prezintărelevanţă şi interes în ocrotirea lor pt toate statele comunităţii inaţ.

Infracţiunea din dr intern are rolul de reglem în legislaţia naţ pecând infracţiunea inaţ are ca sursă formală convenţiile inaţ adoptate

 prin voinţa statelor părţi şi ... sau ratificate de acestea. Sub activ prevde legea română poate fi orice pers fiz sau jur ce îndepl cond răsp pen.

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 2/15

 

Sub activ al infracţiunii inaţ nu poate fi decât o pers fiz şi careacţionează în calitate de agent de stat sau în nume şi interes propriu.

Cea mai evidentă particularitate e aceea privitoare laconsecinţele ei care sunt cele mai grave, afectând intereselecomunităţii de state în ansamblul său. O ultimă particularitate e aceea privitoare la imprescriptibilitatea infracţiunilor inaţ care au ca ob deocrotire pacea şi omenirea.

2. Elemente constitutive.

a. elem mat constă în orice faptă comisă sub forma acţiunii sauinacţiunii şi care e incriminată în categoria crimelor contra păcii şiomenirii. Actul fizic mat a unor asemenea crime ia forma diferitelor aspecte în funcţie de configuraţia faptei incriminate în convenţiile inaţ.

  b. elem ilicit e un alt factor ce condiţionează existenţainfracţiunii inaţ. Caracterul ilicit a unor asemenea fapte rezultă dinîncălcarea unei norme de D.P.I. cuprinsă într-o convenţie inaţ sau într-

un alt act de jurisdicţie inaţ.Infracţiunile inaţ nu pot fi reprimate dacă au intervenit anumite

cauze justificative: legitima apărare, starea de urgenţă sau cauze careînlătură caracterul penal: cazul fortuit, constrângerea,iresponsabilitatea, minoritatea, etc.

c. elem moral – pt a constitui infracţiune, actul incriminat tb săfie săv cu forma de vinovăţie proprie cerută de norma de incriminare.

3. Clasificarea infracţiunii internaţionale.

Infracţiunile inaţ pot fi clasificate după mai multe criterii întrecare însă cel mai relevant e cel al ob infracţiunii. Potrivit acestuicriteriu, infracţiunile inaţ se pot clasifica în două categorii:

a. infracţiunile săv de pers fiz în numele sau în contul unui statdin care fac parte crimele contra păcii, împotriva umanităţii şi cele derăzboi;

 b. comise de pers particulare în afara împuternicirii din parteavreunei autorităţi, cum sunt terorismul, traficul ilicit de droguri,circulaţia şi traficul de publicaţii obscene, falsul de monedă, sclavia,traficul de sclavi, femei, copii, etc.

Alte categorii de infracţiuni inaţ sunt de competenţa instanţelor naţ ale statului pe teritoriul căruia au fost săv dacă acesta a ratificat

convenţia inaţ în care sunt prevăzute aceste infracţiuni. În bazaconvenţiei inaţ unde au sediul asemenea infracţiuni statele coop pt areprima în term rezonabil şi cu maximă eficienţă astfel de fapte. Ptcombaterea şi reprimarea infracţiunilor inaţ prin care se ocrotesc celemai importante valori sociale în care e interesată atât comunitateastatelor lumii, cum sunt pacea, umanitatea şi războiul s-a înfiinţat lainiţiativa ONU şi prin voinţa statelor.

III. Curtea Penală Internaţională. Structura şi funcţia CurţiiPenale Internaţionale.

1. Natura juridică a C.P.I.

La 17 iulie 1998 a fost adoptat Statutul C.P.I. care a fostdeschis spre semnare până la 31 decembrie 2000 la serviciul ONU din New York. Statutul, potr art 126, va intra în vigoare în prima zi a luniicare urmează celei de-a 60-a zi după data depunerii celui de-a 60-

leainstrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare pe lângăSecretariatul General al ONU.

Acest Statut fiind considerat, pe lângă un instrument pt promovarea justiţiei, şi unul pt încurajarea păcii la niv UE şi a Cons Eua fost promovată o campanie de accelerare a procesului de ratificare prin includerea sa pe lista celor mai importante 25 de doc ale secolului.

Parl Eu a adoptat o rezoluţie prin care a recomunicat statelor membre ale UE să ratifice doc în cel mai scurt timp posibil, adresândtotodată Cons Eu invitaţia de a considera ratificarea drept una dintre priorităţile sale de acţiune pe anul 2001.

În urma acestei acţiuni, cât şi a voinţei statelor, la 1 iulie 2002intră în vigoare Statutul înfiinţează primul Tribunal Permanent avândcompetenţa să judece pers vinovate de cele mai grave încălcări ale D.I.umanitar şi anume genocidul, crimele de război, crimele împotrivaumanităţii şi, în perspectiva definirii, crima de agresiune. România asemnat Statutul la 7 iulie 1999 şi l-a ratificat prin L 111 din 13 martie2002 publicată în M.O. nr. 211 din 28 martie 2002.

Până la începutul anului 2006 nr statelor ce au ratificat Statutulera de peste 100. C.P.I., potr statutului său, dispunde d epersonalitate jur inaţ fiind competentă să îşi exercite funcţiile pe teritoriul oricărui

stat parte la Statut. Competenţa C.P.I. e relativ restrânsă, constând

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 3/15

 

iniţial din numai 3 crime la care urmează să se adauge şi crima deagresiune care ulterior va fi definită.

Sediul C.P.I. e la Haga (Olanda), oraş bine cunoscut pt bogatatradiţie jur în domeniul inaţ, aici fiind şi sediul C.I. de Just. a Naţ.Unite precum şi al Trib Inaţ pt fosta Iugoslavie şi multe alte instituţii inaţ.Curtea are legătură cu ONU, cu statele părţi ale Statutului, dar şi custatele terţe.

2. Legea aplicabilă de C.P.I.

În judecarea cauzelor aduse spre soluţionare Curtea aplică prevederile Statutului şi ale Convenţiei de la Geneva privind D.P.I.umanitar, acestea fiind:

a. Convenţia pt prevenirea şi reprimarea crimei de genocidadoptată de Adunarea Generală a ONU la 9 decembrie 1949; Româniadevine parte la această Convenţie la 2 noiembrie 1950 prin aderare caurmare a decretului 236/1950.

 b. Convenţia pt îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor dinforţele armate din campanie 14 mai 1954 Geneva.c. Convenţia pt îmunătăţirea soartei răniţilor, bolnavilor şi

naufragiaţilor din forţele armate pe mare 12 august 1949 Geneva,ratificată de România la 1 iunie 1954.

d. Convenţia privitoare la protecţia pers civ în timp de război12 august 1949 Geneva, ratificată de România la 14 mai 1954.

e. Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi acrimelor contra umanităţii adoptată de Adunarea Generală a ONU 26noiembrie 1968, ratificată de România la 30 iulie 1969.

f. Convenţia pt protecţia bunurilor culturale în caz de conflictarmat încheiată la haga la 14 mai 1954, ratificată de România la 28ianuarie 1958.

De asemenea, C.P.I. poate aplica şi alte acte normative,inclusiv din legislaţia naţ a diferitelor sisteme judiciare care au jurisdicţie asupra crimei respective. Curtea poate avea în vedere şihotărârile sale anterioare atunci când e nevoie să aplice unele dispoziţiiale Statutului într-un mod mai restrictiv decât prevăd tratatele inaţ.

De precizat că la aplicarea şi interpretarea normelor însancţionarea făptuitorilor, Curtea tb să ţină seama de dr şi libertăţile

fundamentale ale omului general recunoscute pe plan inaţ şi fără niciodiscriminare.

La ratificarea Convenţiei de la Geneva din 1949, România a prevăzut, la data ratificării, anumite rezerve. Prin L 277/15 mai 2002toate aceste rezerve au fost înlăturate, ceea ce presupune că texteleconvenţiilor îşi produc consecinţele în forma lor prevăzută în acesteconvenţii.

3. Elementele răspunderii penale.

Potr art 28 din Statut, o pers răsp pen pt o crimă ce intră în jurisdicţia Curţii numai dacă ea a săv în mod nemijlocit crima ori prinintermediul altei pers, neavând relevanţă dacă acea pers e sau nu resp  pt fapta săv. Atrage răsp pen şi fapta de a ordona, solicita saudetermina săv unor astfel de crime dacă ele au avut loc sau făptuitorula presupus că vor avea loc.

Angajează răsp pen şi orice alte acte cum sunt cele de procurare a mijl nec săv crimei precum şi orice acte de înlesnire sauajutare fiz sau psihică a autorului crimei respective. Atrage răsp pen,

 pe lângă activitatea fiz, şi cea psihică; făptuitorul tb să conştientizezecă oricare dintre actele fiz mat ce contribuie la săv faptei se realiz înmod nemijlocit. În privinţa răsp pen Statutul vine şi dezvoltă şi acelecauze care fie că justifică fapta, fie că exclude vinovăţia făptuitorului.

4. Normele de bază ale Curţii Penale Internaţionale.

Principiile gen ale legii pen sunt considerate principii saunorme de bază care tb respectate de către Curte în stabilirea răsp penori a excludeii ei. Asemenea principii sunt:

  A. Principiul non bis in idem (puterea lucrului judecat) econsacrat în art 20 din Statut potr căruia nimeni nu poate fi judecat deCurte pt actele constitutive de crime pt care a fost deja judecat sauachitat de aceasta. Nimeni nu poate fi judecat de o altă instanţă pt ocrimă de competenţa Curţii dacă deja aceasta s-a pronunţat asupra eifie prin condamnare sau achitare.

Potr art 20 (3) Curtea poate judeca o pers care a fost judecatăde o altă instanţă numai dacă procedura în faţa acelei instanţe avea cascop să sustragă pers respectivă responsabilă pen ori dacă nu s-aurespectat garanţiile prev de D.I.

  B. Principiul nullum crimen sine lege e prev în art 22 dinStatut, potr căruia o pers nu poate răsp în baza Statutului decât atunci

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 4/15

 

când comportamentul ei constituie, în mom în care se produce, o crimăcare intră în competenţa C.P.I. Statutul precizează că la definirea uneicrime se va face o strictă interpretare şi nu va fi extinsă incriminarea prin analogie. În caz de ambiguitate, disp va fi interpretată întotdeaunaîn favoarea pers acuzate, urmărite sau condamnate.

C. Principiul nulla poena sine lege e prev în art 23 din Statutcare consacră acest principiu într-o formă relativ limitată, prevăzând că

acuzatul poate fi condamnat doar la pedepsele stabilite de Statut. ÎnStatut, art 77-80, se prev că pt infracţiunile de competenţa Curţii se apl pedeapsa închisorii pe durata maximă de 30 de ani sau detenţiunea peviaţă la care se poate adăuga o amendă sau confiscarea de bunuri sauaveri care provin direct sau indirect din crime fără prejudicierea terţilor de bună-credinţă.

 D. Principiul neretroactivităţii legii pen. Statutul prev în art 44că nicio pers nu va fi resp pen pt acţiunile săv anterior intrării învigoare a legii care le consacră. Dacă un tratat e revizuit, acest principiu presupune o exc admisă în mod tradiţional şi anume aceea de

aplicare imediată pers acuzate, urmărite sau condamnate a disp legalenoi dacă se constată că sunt mai favorabile pt pers respectivă. E. Principiul răsp pen individuale – potr art 25 din Statut,

Curtea va avea competenţă asupra pers fiz care au comis crime decompetenţa ei, putându-le impune răsp pen individualizată şi aplicareade pedepse. Statutul nu face nicio referire la pers minore în privinţarăsp pen ceea ce denotă că ele, indiferent de nat sau forma lor, nu răsp pen.

Potr art 26 din Statut, Curtea nu are competenţă asuprafăptuitorului care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Pt asemenea situaţie,

competenţa să judece pe minori revine numai instanţelor naţionale.

5. Structura Curţii Penale Internaţionale.

Potr art 34 al Statutului, C.P.I. are urmatoarea structurăorganizatorică:

A. Preşedinţia;B. Secţiile şi camerele Curţii;C. Biroul procurorului;D. Grefa şi personalul C.P.I.

  A. Preşedinţia C.P.I. e condusă de un preşedinte şi 2vicepreşedinţi abilitaţi în mod colegial cu buna admin a Curţii. Aceştiasunt aleşi cu vot majoritar absolut a judecătorilor pe un mandat de 3ani. Vicepreşedinţii îl pot înlocui pe preşedintele Curţii numai în cazulîn care acesta a fost recuzat şi nu poate să îşi îndeplinească funcţia.Preşedintele are drept sarcină buna admin a Curţii. De asem,  preşedintele poate îndeplini şi alte funcţii care îi sunt conferite de

Statut. B. Curtea e organizată pe 3 secţii:- secţia de apel;- secţia de primă instanţă;- secţia preliminară.Secţia de apel e compusă din preşedintele Curţii şi 4 judecători,

iar celelalte 2 secţii sunt constituite din câte 6 judecători. Funcţiile  judecătorilor Curţii sunt executate pe camere. Camera de apel ecompusă din toţi judecătorii secţiei de apel.

Funcţiile camerei preliminare sunt exercitate fie de 3 judecători

ai secţiei preliminare, fie de un singur judecător de la această secţie, iar funcţiile camerei de primă instanţă sunt exercitate de 3 judecători aisecţiei de primă instanţă. Judecătorii numiţi la secţia de apel vor funcţiona în cadrul acesta pe toată durata mandatului lor.

Judecătorii numiţi în celelalte secţii vor funcţiona pe o perioadăde 3 ani care poate fi prelungită până la judecarea în întregime a uneicauze ca care a fost sesizată Camera.

Secţia de apel poate să confirme, să anuleze, să revizuiascăsentinţele adoptate de camera de primă instanţă ceea ce dovedeşte căsecţia de apel, d.p.d.v. ierarhic, e superioară celorlalte având cel mai

important rol în cadrul jurisdicţiei C.P.I.C. Biroul procurorului e un organ distinct în cadrul Curţii şiacţionează independent.

În art 42 din Statut sunt prev cond de accedere la postul de procuror, atribuţiile şi limitele acestuia precum şi modul de alegere şirecuzare, cond de accedere la Biroul procurorului şi cere ca pers propusă să fie de o moralitate exemplară, de o mare competenţă profesională şi să aibă o legală experienţă în instrumentarea cauzelor de crime şi a urmărilor lor penale. De asem, se cere să cunoască şi săaibă o practică curentă în cel puţin una din limbile de lucru ale Curţii.

Biroul procurorului are ca atribuţii să primească oricecomunicare sau informaţie în forma cuvenită privind crimele ce ţin de

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 5/15

 

competenţa Curţii, să le examineze şi să îşi susţină acuzarea în faţaCurţii. Biroul procurorului e condus de un procuror care e sprijinit deunul sau mai mulţi procurori adjuncţi, abilitaţi să procedeze la oriceacte pe care Statutul le cere procurorului.

Procurorul şi procurorii adjuncţi sunt de ... diferite. Procurorule ales prin vot secret de Adunarea statelor părţi cu majoritate absolutădin rândul membrilor acestora. Procurorii adjuncţi sunt aleşi după

aceeaşi procedură de pe o listă cu candidaţii prezentaţi de procurori.Procurorul prezintă pt fiecare post de procuror adjunct 3 candidaţi şiobţine postul cel care are majoritatea absolută a judecătorilor.

Procurorul şi procurorii adjuncţi îşi exercită funcţia pe o perioadă de 9 ani şi nu pot fi realeşi; aceştia nu pot desfăşura alteactivităţi sau alte funcţii care ar fi incompatibile cu activitatea pe careo efectuează în cadrul biroului procurorului. Procurorul numeşteconsilierii dintre specialiştii de dr pe diferite domenii.

  D. Grefa şi personalul C.P.I. Grefa răspunde de aspectelenejudiciare ale administraţiei şi serviciului Curţii. Grefa sau

registratura Curţii e compusă din grefier – are rol de a conduce, avândtotodată şi un rol principal în administrarea Curţii. Grefierul şigrefierul adjunct trebuie să fie o pers de o înaltă moralitate şi o marecompetenţă având experienţă şi cunoaştere în vorbirea curentă a uneilimbi dintre cele utilizate de Curte.

Judecătorii aleg grefierul cu majoritate absolută prin vot secret.Acesta e ales pe o perioadă de 5 ani, eligibil încă odată; îşi exercităfuncţia cu normă întreagă. Grefierul e ales cu majoritatea absolută a judecătorilor pe o perioadă de 5 ani.

Procurorul şi grefierul au atribuţii în selectarea şi numirea

  personalului din cadrul serviciului. Înainte de a presta funcţia  prevăzută de Statut, judecătorul, procurorul şi procurorii adjuncţi,grefierul şi grefierii adjuncţi îşi iau angajamentul solemn de a exercitaatribuţiile în deplină imparţialitate şi conştiinţă.

6. Judecătorii Curţii Penale Internaţionale.

C.P.I. are în structura sa 18 judecători aleşi în mod secret deAdunarea statelor părţi pt un mandat de 9 ani. Preşedintele poate, dacăapreciază că e necesar, să propună ca numărul acestora să fie mai mare

de 9 ani.

Judecătorii sunt aleşi dintre pers care se bucură de o înaltăconsideraţie morală caracterizată prin imparţialitate şi integritate şicare îndeplineşte condiţiile în statul lor pt a exercita activitate înînaltele funcţii juridice.

Fiecare candidat tb să aibă competenţă în dr şi procedură  penală şi experienţa necesară în procedura penală ca judecător, procuror, avocat sau altă funcţie similară ori să aibă competenţă în

domeniul dr internaţ, dr internaţ umanitar, protecţiei dr omului,experienţă îndelungată într-o profesie juridică relevantă pt activitateaCurţii. O altă cond e aceea de a cunoaşte şi vorbi curent o limbă dincele utilizate de Curte: engleză sau franceză. În procedura alegerii  judecătorilor statele părţi trebuie să ţină seama de reprezentarea proporţională şi a tuturor sistemelor juridice, cât şi o anumită proporţieîntre judecătorii bărbaţi şi femei.

Se are în vedere ca judecătorii propuşi să fie dintre cei careasigură totalitatea specialităţii şi domeniile legale de crime decompetenţa Curţii.

Candidaţii sunt nominalizaţi de statele părţi din rândul celor mai reputaţi specialişti în domeniu. Ei tb să aibă cetăţenia statelor părţila Statut dar nu neapărat cetăţean al statului care l-a propus. Fiecarestat parte la Statut nominalizează un singur candidat. Dacă acesta aredublă cetăţenie va fi considerat ca având cetăţenia statului în care el îşiexercită în mod obişnuit dr civ şi pol.

Pe baza acestor propuneri se întocmesc 2 liste, una conţinecandidaţii cu competenţe în dr penal şi procedură penală şi una conţinecandidaţii cu competenţă în domeniile dr internaţ. Sunt declaraţi aleşiacei 18 judecători care au obţinut prin vot secret majoritar absolut a

statelor părţi şi votante.

7. Imunităţile şi privilegiile magistraţilor şi personalului Curţii Penale Internaţionale.

Potr art 48 din Statut Curtea se bucură pe teritoriul statelor   părţi de privilegii şi imunităţi necesare îndeplinirii misiunii sale.Judecătorul, procurorul, procurorii adjuncţi şi grefierul se bucură înexercitarea funcţiilor lor şi în activitatea legată de aceasta de privilegiile şi imunităţile acordate şefilor misiunilor diplomatice.

După expirarea mandatului lor ei continuă să se bucure deimunitate în orice procedură legală pt acte verbale sau scrise ori pt

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 6/15

 

actele care au fost încheiate în exerciţiul funcţiilor lor oficiale.Grefierul adjunct, personalul biroului precum şi personalul grefei se bucură de imunităţi, privilegii şi facilităţi necesare exercitării funcţieilor stabilite în prevederile Statutului Curţii.

Avocaţii, experţii, martorii şi celelalte pers a căror prezenţăeste necesară la sediul Curţii beneficiază de tratamentul necesar buneifuncţionări a Curţii. Conform art 48, paragraful 5 din Statut,

 privilegiile şi imunităţile nu au caracter absolut, ele putând fi ridicateîn conformitate cu principiile consacrate în această prevedere:

a. în cazul unui judecător sau procuror imunitatea se ridică prindecizia adoptată cu votul majoritar absolut al judecătorilor;

 b. în cazul grefierului acestea pot fi ridicate de preşedinte;c. în cazul procurorilor adjuncţi şi personalului Birolului

 procurorului acestea pot fi ridicate de procuror;d. în cazul grefierilor adjuncţi şi personalului grefei acestea se

ridică de grefier.

8. Limba oficială şi limba de lucru uitlizate de Curte.

Potr art 50 din Statut, limba oficiale ale Curţii sunt: engleza,araba, spaniola, franceza, rusa. Hotărârile Curţii şi celelalte deciziisunt publicate în limbile oficiale. Limbile de lucru ale Curţii suntengleza şi franceza. Regulamentul de procedură şi probe prevăd că potfi folosite ca limbi de lucru ale Curţii şi alte limbi dintre cele oficialedacă aceasta e în sprijinul soluţionării eficiente a cauzei.

IV. Competenţa Curţii Penale Internaţionale şi exercitarea

acesteia.

1. Competenţa Curţii Penale Internaţionale după materie.

Potr. art 5 din Statut competenţa Curţii e limitată la crimelecele mai grave care privesc ansamblul comunităţii internaţionale. În baza Statutului, Curtea are competenţă în ceea ce priveşte următoarelecrime:

A. Crima de genocid;B. Crimele împotriva umanităţii;

C. Crimele de război;D. Crima de agresiune.

 A. Genocidul. Definiţia legală a genocidului e prev în art 6 dinStatut. Cf acestui text prin crima de genocid se înţelege oricare dinurmătoarele fapte săvârşite cu intenţia de a distruge în întreg sau în parte un grup naţional, etnic, rasial, religios:

a. uciderea de membri ai grupului; b. vătămări grave a integrităţii fizice, mintale privind membri

ai grupului;c. suprimarea cu intenţie a grupului sau supunerea acestuia la

condiţii care să conducă la distrugerea fizică, totală sau parţială;d. măsuri vizând împiedicarea naşterilor în sânul grupului;e. transferul forţat de copii aparţinând unui grup în alt grup.În C.pen. în vigoare, genocidul e incriminat în art 357 şi are

acelaşi conţinut pe care îl descrie Statutul. În plus, C.pen. în vigoare prevede o variantă agravantă a genocidului atunci când o asemeneafaptă e comisă în timp de război.

E incriminată în C.pen. în vigoare şi o variantă nouă a

genocidului sub denumirea marginală de incitare în vederea săvârşiriigenocidului. În noul C.pen. crima de genocid e prevăzută în Titlul I al părţii speciale, chiar în textul de debut al acestui titlu. E criticabilă oasemenea concepţie cu privire la modul de sistematizare a infracţiuniide genocid deoarece ea poate fi înţeleasă doar după examinareainfracţiunilor contra persoanei.

În proiectul C.pen., infracţiunea de genocid e prevăzută înTitlul XII (ultimul) în care sunt înscrise toate modalităţile normativeale acestei fapte cuprinse în Statut şi, în plus, e prevăzută şi o nouăvariantă sub denumirea de incitarea la săvârşirea infracţiunii de

genocid. B. Crimele împotriva umanităţii. În art 7 din Statut se prevedecă prin crime împotriva umanităţii se înţelege una din faptelemenţionate mai jos când aceasta e comisă în cadrul unui atacgeneralizat sau sistematic lansat împotriva unei populaţii civile şianume:

a. omorul; b. exterminarea;c. supunerea la sclavie;d. deportarea sau transferarea forţată de persoane;

e. întemniţarea sau altă formă de privare gravă de libertatefizică, cu violarea dispoziţiilor fundamentale ale D.P.I.;

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 7/15

f. tortura;g. violul, sclavajul sexual, prostituţia forţată, sterilizarea forţată

sau orice altă formă de violenţă sexuală de o gravitate comparabilă;h. persecutarea oricărui grup sau colectivităţi identificabile din

motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios sausexual sau în funcţie de alte criterii universal recunoscute cainadmisibile în D.I.;

i. dispariţiile forţate de persoane; j. crima de apartheid;k. alte fapte inumane cu caracter analog cauzând cu intenţie

suferinţe sau vătămări corporale ale sănătăţii fizice, psihice saumorale.

În paragraful 2 art 7 din Statut se explică înţelegerea unor termeni sau expresii utilizate în incriminarea acestor fapte.

În C.pen. în vigoare nu sunt prev crimele împotriva umanităţiiîn formularea cuprinsă în Statut. Noul C.pen. prev crimele împotrivaumanităţii tot în Titlul I (crime şi delicte împotriva persoanei).

Proiectul C.pen. descrie pe larg crimele contra umanităţii în ultimulTitlu al părţii speciale, o redare aproape fidelă a prevederilor Statutului.

C. Crimele de război. În art 8 din Statut se prevede că princrime de război se înţelege: infracţiuni grave cuprinse în Convenţia dela Geneva din 12 august 1949 şi care constau în oricare din actelemenţionate mai jos dacă ele se referă la pers sau bunuri protejate prindispoziţiile Convenţiei de la Geneva, şi anume:

1. omuciderea intenţionată;2. tortura şi tratamentele inumane, inclusiv experienţele

 biologice;3. fapta de a cauza cu intenţie suferinţe sau de a vătăma gravintegritatea fizică sau sănătatea;

4. distrugerea sau însuşirea de bunuri nejustificată de necesitatemilitară şi executarea pe scară largă într-un mod ilicit şi arbitrar ;

5. fapta de a constrânge un prizonier de război sau o persoană protejată să servească forţelor unei puteri inamice;

6. fapta de a priva cu intenţie un prizonier de război sau oricarealtă persoană protejată de dr său de a fi judecata regulamentar şiimparţial;

7. luarea de ostatici;

8. alte violări grave ale legilor şi cutumelor aplicabileconflictelor armate internaţionale în cadrul stabilit de D.I.

C.pen. în vigoare incriminează această faptă sub denumirea detratamente neomenoase în art 358. Noul C.pen. incriminează subaceeaşi denumire o parte din faptele prevăzute de Statut, dar în Titlul Ial părţii speciale. Vechiul C.pen. incrimina în art 442, cu denumireamarginală de infracţiunea de război contra persoanei, toate faptele

înscrise în art 8 din Statut. D. Crima de agresiune. În ceea ce priveşte crima de agrsiune,

Statutul nu o defineşte prevăzând că ea va urma să fie definită în perioada următoare.

2. Competenţa Curţii Penale Internaţionale după locul  săvârşirii crimei.

Dpdv al locului săvârşirii crimei, CPI e competentă în primulrând pt crimele prev în Statut săvârşite pe teritoriul oricărui stat parte

la Statut sau de către cetăţenii unui asemenea stat. În al doilea rândCPI e competentă să judece crimele săvârşite pe teritoriul unui stat terţşi de cetăţenii lui, dacă acel stat a acceptat jurisdicţia Curţii.

CPI e competentă şi în cazul în care un stat terţ a extrădat pe o pers care nu e cetăţeanul său, în vederea judecării lui. Extrădarea, înacest caz, se face cu respectarea condiţiilor prevăzute pt a operaaceastă instituţie.

Jurisdicţia naţională e competentă să judece crimele săvârşite pe teritoriul oricărui stat, el nu e obl să predea presupuşii criminaliCurţii. CPI va judeca doar atunci când niciun alt stat nu va fi dispus să

o facă. Dacă un stat procedează la tragerea la răspundere penală avinovatului, el tb să o realizeze cu respectarea prevederilor prevăzutede Statut în aplicarea pedepsei celui vinovat.

3. Competenţa Curţii Penale Internaţionale în raport cutimpul săvârşirii infracţiunii.

Potr art 11 din Statut, CPI are competenţă numai asupracrimelor săvârşite după intrarea în vigoare a Statutului, adică după 1

iulie 2002. În cazul în care unele state devin parte la Statut dupăintrarea lui în vigoare, jurisdicţia Curţii va opera numai pt crimele

 

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 8/15

săvârşite după intrarea în vigoare a ratificării de către stat a Statutului,cu excepţia cazului în care statul respectiv a formulat o declaraţie încare îşi exprimă voinţa ca asemenea crime să fie soluţionate de Curte.

4. Competenţa Curţii Penale Internaţionale după persoane.

CPI e competentă să judece şi să pedepsească pers fiz vinovate

de săvârşirea infracţiunilor aflate sub jurisdicţia Curţii dacă au împlinitvârsta de 18 ani.

Pers jur sau statele, chiar dacă ele au fost implicate în pregătirea sau săvârşirea unor crime de competenţa CPI nu pot fi trasela răspundere penală, deoarece răspunderea penală e întotdeauna personală, ci nu colectivă.

Calitatea de şef de stat, de Guvern, de parlamentar sau de funcţ publ nu exonerează de la răspundere penală pe făptuitor şi nici nuconstituie o cauză de diminuare, de reducere a pedepsei.

Comandantul trupelor militare, în cazul săvârşirii unor crime

de competenţa Curţii, răspunde pt acestea dacă se constată că nu a luatnicio măsură pt combaterea şi prevenirea acestora şi nici nu a sesizatsăvârşirea lor.

5. Exercitarea competenţei Curţii Penale Internaţionale.

CPI poate să îşi exercite competenţa faţă de crimele săvârşite prevăzute în Statut în următoarele situaţii:

a. dacă fapta în care una sau mai multe dintre aceste crime par a fi comise e deferită procurorului de către un stat parte;

 b. dacă o faptă în care una sau mai multe dintre aceste crime par a fi comise e deferită procurorului Consiliului de Securitate careacţionează potr Cartei Naţiunilor Unite;

c. dacă procurorul a deschis o anchetă cu privire la una dintrecele 3 crime.

Dacă un stat parte sesizează procurorul de comiterea uneicrime acel stat prezintă circumstanţele în care s-a comis crima, cât şi probele pe care ea se întemeiază.

Procurorul, la sesizarea unui stat parte ori din proprie iniţiativă,va verifica informaţiile primite şi poate cere noi informaţii oricăror 

state parte sau ONU ori unor organizaţii interguvernamentale sauneguvernamentale precum şi altor surse de încredere.

Dacă procurorul consideră că informaţiile se verifică şi există probe cu privire la vinovăţia făptuitorului, solicită Camerei preliminareautorizarea continuării urmăririi sau anchetei în cauza respectivă.

În cazul în care Camera preliminară consideră că cererea procurorului de autorizare e fondată, va autoriza deschiderea ancheteişi continuarea acesteia de către procuror.

Procurorul, după efectuarea urmăririi cauzei şi strângerii

 probelor de învinuire persoanei, va sesiza Camera de primă instanţăcare va continua procesul stabilind dacă pers este vinovată sau nu.

Când se confirmă vinovăţia pers, Camera de primă instanţă,după procedurile stabilite de Statut, va decide sancţionarea acelei persoane prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de maxim 30 deani ori a detenţiunii pe viaţă. La pedeapsa închisorii se poate adăuga oamendă sau confisca bunurile sau averea în măsura în care acestea provin din săvârşirea infracţiunii, dar fără să prejudicieze persoanelevătămate prin comiterea faptei.

6. Recursul împotriva deciziei Camerei de primă instanţă.

Pers condamnată sau procurorul în numele ei poate să soliciteadmiterea recursului, în baza unei cereri motivate, împotriva decizieiCamerei de primă instanţă. Camera de apel, dacă va considera căcererea e întemeiată poate infirma soluţia Camerei de primă instanţăsau o poate confirma ori reţine pt a fi judecată în apel dacă sunt noielemente în cauză.

7. Revizuirea.

După rămânerea definitivă a hot de condamnare a celuivinovat, acesta sau orice pers în numele ei, poate cere revizuirea ptunele din urm motive: viciu de procedură; eroare de dr; eroare de fapt;orice alt motiv care a condus la pronunţarea unei hot netemeinice.

În cazul în care Camera de apel apreciază ca întemeiată cerereade revizuire poate să trimită cauza la Camera de primă instanţă înforma anterioară sau într-o nouă componenţă.

 

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 9/15

V. Dreptul Penal Internaţional regional sau european şi influenţeleacestuia asupra

Dreptului Penal Naţional.

1. Noţiunea Dreptului Penal European.

DPE cuprinde un ansamblu de reglem cu implicaţii penale,

susceptibile să introducă în viaţa politicii europene unele principii noişi comune pe care să le respecte statele europene în legislaţia lor  penală internă.

DPE cuprinde 3 mari categorii de dispoziţii:a. cereri rezultate din activitatea Consiliului Europei; b. cereri referitoare la activitatea UE;c. cereri ce rezultă din Convenţia de cooperare încheiată între

cele 2 organisme europene.

2. Organizarea şi funcţionarea Consiliului Europei.

Consiliul Europei a luat fiinţă îm 1949 şi are sediul înStrassbourg, capitala Alsaciei, situat la frontiera germano-franceză.Treptat, celor 10 state fondatoare, s-au alăturat alte state şi în prezentnr lor e de 46 (la nivelul anului 2006).

Consiliul Europei e compus din Comitetul Miniştrilor şiAdunarea Parlamentară. Potr art 12 din Statut, CM e organulcompetent să acţioneze în numele Consiliului Europei. Fiecare statmembru e reprez în CM de ministrul de externe, iar când acesta nu  poate participa e înlocuit de un supleant, de regulă un membru al

Guvernului.CM examinează, la recomandarea AP sau din proprie iniţiativă,măsurile de natură să realizeze scopul Consiliului Europei inclusivîncheierea de acorduri sau convenţii. CM se sprijină în activitatea sa pecomitete şi comisii cu caracter consultativ sau tehnic pe care le poateînfiinţa atunci când se consideră a fi necesar.

AP e potr art 12 al Statutului, organul deliberativ al ConsiliuluiEuropei şi poate adopta şi formula recomandări cu privire la orice problemă ce ţine de scopul şi atribuţiile Consiliului Europei.

AP e formată din reprez ai Parlamentelor naţionale a căror 

mărime de determinată de întinderea teritorială a statului, nr delocuitori şi de contribuţia financiară sau bugetară la Consiliul Europei.

În ceea ce priveşte Secretariatul General, potr Statutului, el nuface parte din categ organelor chemate să desfăşoare activitate politicăsau să efectueze programele Consiliului Europei.

SG e cel la care se depozitează convenţiile şi tratatele însiguranţă, cât şi actele de semnare sau ratificare a convenţiilor sauacordurilor Consiliului Europei.

3. Organizarea şi funcţionarea UE.

UE a fost fondată în 1992 prin Tratatul de la Maastrichtmodificat prin tratatul de la Amsterdam intrat în vigoare la 1noiembrie 1993 ratificat de toate statele membre ale UE. Ţărilemembre ale UE sunt 27. Rom a devenit membră a UE la 1 ianuarie2007. potr art 7 din Tratatul de înfiinţare a UE, realizarea misiunilor acesteia e asigurată de:

  A. Parlamentul european. Membrii PE sunt numiţi deParlamentul naţional din membrii acestora. Membrii PE sunt 782,

acest număr a fost stab după aderarea Bulgariei şi a României.României i-au fost alocate 32 de parlamentari europeni.PE cuprinde un Birou, comisii şi grupuri politice parlamentare.

Biroul e format din Preşedintele Parlamentului, 14 vicepreşedinţi şi 5chestori aleşi prin vot secret de parlamentari pe o perioadă de 2 ani şi½. Comisiile permanente sunt înfiinţate de parlamentari; nr acestora în prezent fiind de 20. Membrii se pot organiza pe grupuri politice.Durata legislaturii e de 5 ani. PE lucrează pe sesiuni.

 B. Consiliul UE e compus din 27 de membrii, câte un reprez alfiecărui stat membru. Preşedinţia consiliului e asigurată prin rotaţie de

fiecare stat membru pt o perioadă de 6 luni. Reprezentantul Românieiva fi preşedintele UE în anul 2019.C. Comisia europeană e alcătuită din 27 de membri; câte unul

 pt fiecare stat membru. Comisia europeană e condusă de un preşedinteşi 5 vicepreşedinţi, madatul fiind de 5 ani. Aceasta are diferiteatribuţiuni stabilite de Tratatul de constituire a UE.

 D. Curtea de Justiţie e compusă din judecători şi avocaţigenerali numiţi de comun acord pt o perioadă de 6 ani de cătreguvernanţii statelor membre. În prezent, C de J e compusă din 27 de judecători şi 8 avocaţi generali. La intrarea în funcţie, atât judecătorii,

cât şi avocaţii depun un jurământ prin care se angajează să îşi exercitefuncţiile imparţial şi să nu divulge secretul profesional.

 

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 10/15

Judecătorii sunt desemnaţi prin vot secret, iar ei îşi aleg preşedintele pt un mandat de 3 ani care poate fi reînnoit. C de Jlucrează în camere formate de 3-5 judecători şi în marea camerăformată din 11 judecători.

C de J de la Luxembourg e o instituţie ce funcţionează  permanent; vacanţele judecătorilor fixate de aceasta întrerupeactivitatea dar nu suspendă termenele procedurale.

 E. Curtea de Conturi. Aceasta numără în prezent 27 de membrinumiţi pe o perioadă de 6 ani cu posibilitatea reînnoirii mandatului. Cde C are ca atribuţii verificarea legalităţii veniturilor şi cheltuielilor comunităţii şi a controlului asupra instituţiilor şi statelor membre înmăsura în care ele au beneficiat şi folosit fonduri comunitare.

VI. Rolul Consiliului European în crearea cadrului juridic decooperare între statele membre.

1. Contribuţia CE la crearea unui spaţiu juridic european.

Din datele raportului Secretariatului Gen al CE rezultă că dinmom înfiinţării CE şi până în prezent au fost elaborate şi deschisesemnării de către statele membre 196 de acorduri, tratate şiconvenţiidin care în vigoare sunt 162.

Pe lângă aceste tratate, CE a adoptat şi numeroase recomandăriadresate statelor membre ce pot fi transformate în convenţii sauacorduri. A fost instituit şi dezvoltat un sistem de cooperare a lupteicomităţii statelor europene împotriva terorismului şi pt reducereaacţiunii factorilor criminogeni.

Prin acestea, CE a contribuit în mod eficient la armonizarealegislaţiilor naţ ale statelor membre.

2. Convenţii ale Consiliului European ca fundament al noului dr european.

Pt ilustrarea rolului pe care l-a avut şi îl are CE în elab uneilegislaţii europene specifice prezentăm în cele ce urmează cele maiimportante dintre aceste convenţii, urmând ca apoi, să facem referire laconvenţiile europene cu implicare europeană. Acestea sunt:

a. Conv pt apărarea dr omului şi a libertăţilor fundam a fostdeschisă spre semnare la Roma 4 noiembrie 1950 şi a intrat în vigoare

la 3 septembrie 1959. Conv enumeră lista dr şi libertăţilor fundam aleomului aşa cum au fost amendate prin protocoalele adoptate ulterior convenţiei.

Conv şi-a pus amprenta asupra legislaţiei tuturor statelor membre ale UE. Conv pt apărarea dr omului şi a libertăţilor fundam protocoalelor adiţionale a fost ratificat de România prin L 30/1994.

 b. Carta Europeană revizuită a fost încheiată la Strassbourg la

3 mai 1996 şi ratificată de Rom prin L 74/1999. Carta reprez unechivalent al dr omului în domeniul protecţiei drepturilor sociale şieconomice.

c. Conv cadru pt protecţia minorităţilor naţionale a fostdeschisă spre semnarea statelor membre la Strassbourg pe 1 februarie1995 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 1998. România a ratificataceastă conv prin L 33/ 9 aprilie 1995.

d. Conv culturală europeană a fost deschisă semnării la Paris în1954 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 1955. ea are ca obiectiv sădezvolte înţelegerea între popoarele europene şi să aprecieze reciproc

diversitatea culturală a acestora şi să protejeze cultura europeană.România a aderat la Conv culturală europeană prin L 77/1991.e. Carta Europeană a autonomiei locale a fost deschisă semnării

la Strassbourg în 1985 şi a intrat în vigoare la 17 decembrie 1988.România a ratificat Carta prin L 199/17 noiembrie 1997.

f. Conv europeană privind statutul juridic al copiilor născuţi înafara căsătoriei a fost deschisă spre semnare la 15 noiembrie 1975 şi aintrat în vigoare în 1978. România a ratificat prin L 101/16 septembrie1992.

g. Conv privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatului

natural în Europa a fost deschisă spre semnare în 1997 şi a intrat învigoare în 1999.

3. Convenţia naţională pt combaterea criminalităţii şi mijloacele de întărire ale comunităţii statelor membre aleConsiliului Europei.

Activitatea CE s-a manifestat şi în adoptarea unor conv privitoare la combaterea în comun a criminalităţii. Au fost adoptate, înacest sens, următoarele convenţii:

a. Conv europeană pt combaterea terorismului a fost deschisăspre semnare statelor membre ale CE la Strassbourg la 27 ianuarie

 

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 11/15

1977 şi a intrat în vigoare la 4 august 1978. România a ratificat conveuropeană pt reprimarea terorismului prin L 19/28 februarie 1997 curezerva dreptului de a nu extrăda în condiţiile prevăzute de convenţie.Pe plan intern în baza acestei conv au fost adoptat următoarele actenormative:

- OUG 14/2001 pt sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice;

- OUG 159/2001 pt prevenirea şi combaterea finanţăriiactivităţii de terorism;- OUG 153/2001 pt aplicarea rezoluţiei nr. 1373/2001 a

Consiliului de Securitate al ONU pt combaterea terorismului.  Noul C.pen. adoptat în 2004 în baza Conv a procedat la

incriminarea faptelor de terorism în Titlul IV al părţii speciale intitulat„Crime şi delicte de terorism”.

  b. Conv europeană privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război a fost deschisă spresemnare statelor membre la 25 ianuarie 1974 la Strassbourg. România

a ratificat prin OUG 91/30 martie 1990.În concordanţă cu această conv, C.pen. în vigoare, noul C.pen.şi proiectul C.pen. conţin dispoziţii de consacrare a imprescr infracţiunilor contra umanităţii şi de război.

c. Conv pen privind corupţia a fost deschisă spre semnareastatelor membre, câz şi a statelor nemembre participante la votarea ei,la Strassbourg la 27 martie 1999 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 2002.România a ratificat prin L 27/16 ianuarie 2002.

În urma ratificării, prin L 161/2003 s-au adus modificărisubstanţiale legii 78/2000 prin modificarea faptelor de corupţie şi

introducerea, prin L 78/2000, a secţiunii 41

cu denumirea „Infracţiuniîmpotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene”.De asemenea, de această dispoziţie s-a ţinut seama şi la

reglementarea faptelor de corupţie în noul C.pen, cât şi în proiectulC.pen.

d. Conv referitoare la spălarea, depistarea, reţinerea şiconfiscarea produselor infracţiunilor a fost deschisă spre semnare laStrassbourg la 8 noiembrie 1990 şi a intrat în vigoare la 1 septembrie1993.

România a ratificat prin L 363/15 mai 2002. Ca urmare a

ratificării acestei conv au fost incriminate unele fapte ca spălarea banilor şi au fost modificate prevederile art 118 privind confiscarea

specială, dar şi alte legi speciale care prevedeau ca măsură de siguranţăconfiscarea specială.

e. Conv europeană pt reprimarea infracţiunilor rutiere a fostdeschisă spre semnare la Strassbourg la 30 noiembrie 1964 şi a intratîn vigoare la 18 iulie 1972.

România a ratificar această conv prin L 183 din 1997. Aceastăconv prevede reguli de cooperare a statelor semnatare cu privire la

urmărirea, judecarea şi executarea sancţiunilor aplicate pt infracţiunilerutiere. Se instituie regula că statul semnatar pe teritoriul căruia s-acomis infracţiunea are posibilitatea de a-l urmări şi judeca el însuşi pefăptuitorul infracţiunii ori să solicite statului de reşedinţă, atunci cânde cazul, să judece pe făptuitor.

De asemenea, se prevede că în cazul săvârşirii unei infracţiunide către un străin, statul pe teritoriul căruia s-a săvârşit infracţiunea, poate, după ce a condamnat şi judecat pe infractor, să ceară statului dereşedinţă să execute hotărârea.

În conv sunt prevăzute faptele care pot constitui infracţiuni la

regimul rutier, iar statele membre au dreptul, dar şi obligaţia de a lecuprinde în legislaţia internă. De dispoziţiile acestei conv s-a ţinutseama la adoptarea OUG 195/2002 privind regimul circulaţiei rutiere.

f. Conv europeană referitoare la despăgubirea victimilor infracţiunii violente a fost deschisă semnării la 24 ianuarie 1983 laStrassbourg şi a intrat în vigoare la 1 februarie 1988.

Conv are la bază principiul justiţiei sociale care impune ca unstat să îşi indemnizeze nu doar pe proprii cetăţeni, dar şi pe altevictime ale unor violenţe produse pe teritoriul său (imigranţii, turiştii,studenţii străini).

Deşi România nu a semnat ratificarea conv, Parlamentul aadoptat, în sensul convenţiei, L 211/27 mai 2004 privind unele măsuri pt a asigura protecţie victimelor infracţiunilor.

g. Conv europeană pt prevenirea torturii şi a pedepselor şitratamentelor inumane sau degradante a fost deschisă spre semnare la26 noiembrie 1987 la Strassbourg şi a intrat în vigoare la 1 februarie1989.

România a ratificat această conv prin L 19/1990, iar prin L20/1990 s-au produs unele modificări în dispoziţiile C.pen în vigoare.Astfel, a fost introdus în C.pen art 2671 cu titlul marginal „Tortura”,

text care reproduce fără modificări prevederile convenţiei.

 

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 12/15

De asemenea, în baza acestei conv, s-au produs modificări şi în privinţa expulzării şi a extrădării unde a fost introdusă condiţia de a nuexista date din care să rezulte că pers expulzată sau extrădată va fisupusă torturii sau unor pedepse sau unor tratamente inumane saudegradante.

h. Conv europeană privind controlul achiziţionării şi deţineriiarmelor de foc de către particulari a fost deschisă semnării la 28 iunie

1978 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1982. România a ratificat aceastăconv prin L 116/1997.Prevederile conv au fost avute în vedere la adoptarea L

295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, cât şi la stabilireaconţinutului incriminării faptelor săvârşite prin încălcarea acestuiregim.

i. Conv asupra criminalităţii informatice a fost deschisă spresemnare la 23 noiembrie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 iunie 2004.această conv a fost ratificată de România prin L 64/24 martie 2004.

Conv stabileşte măsuri de ordin penal ce urmează a fi luate la

nivel naţional pt incriminarea faptelor care privesc sfera informatică,dar şi principii generale referitoare la cooperarea internaţ în materie.De prevederile acestei conv s-a ţinut seama la incriminarea

faptelor în materie, la formularea noului C.pen, dar şi la armonizareacelor existente în vigoare.

 j. Conv privind dr omului şi biomedicina a fost deschisă spresemnare la 4 aprilie 1997 şi a intrat în vigoare la 1 decembrie 1999. de prevederile acestei conv s-a ţinut seama la incriminarea faptelor decreare ilegală de embrioni umani şi clonarea umană în noul C.pen.

Pe lângă aceste conv, adoptarea la nivelul CE, care în mare

măsură sunt reflectate în legislaţia penală naţ a fiecărui stat membru,inclusiv România, sunt şi alte conv adoptate de ONU care producaceleaşi efecte (reflectate în legislaţia naţ).

a. Conv asupra substanţelor psihotrope adoptată de ONU laViena în 1971 a fost ratificată de România prin L 118/1992. Dedispoziţiile acestei conv s-a ţinut seama la instituirea regimuluisubstanţelor psihotrope, cât şi la incriminarea faptelor ce se comit prinîncălcarea acestui regim.

  b. Conv asupra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope a fost deschisă spre semnare în 1999; în conţinutul acesteia

sunt incluse dispoziţii referiotare la infracţiune, pedepse şi altesancţiuni în domeniul traficului de stupefiante.

România a aderat la această conv prin L 118/2001; de precizatcă prevederile conv au fost avute în vedere la adoptarea L 143/2000 privitoare la combaterea traficului şi consumului de droguri, cât şi laincriminarea faptelor săvârşite la acest regim.

VII. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi reforma legiipenale române.

1. Sistematizarea dispoziţiilor Convenţiei.

Conv a fost semnată la 4 noiembrie 1950 şi a intrat în vigoarela 3 septembrie 1953. Parlam Rom a ratificat această conv prin L30/1994.

În cuprinsul său, Conv consacră o serie de principii de largăinspiraţie umanistă de nat să creeze un cadru juridic adecvatdezvoltării personalităţii umane şi a ocrotirii acesteia împotrivaabuzurilor autorităţilor. Aceste principii au influenţat şi influenţează

hotărâtor legislaţia internă a statelor europene.Cons Eu depune eforturi ca statele membre să modificecorespunzător legisl civ, admin, legisl priv la fam, la procesul muncii,cât şi legisl pen în rap cu aceste principii profund umaniste şi pe deplincorespunzătoare stadiului actual de dezv a rel soc.

Conv eu a dr omului şi libertăţilor fundam e sistematizat pe 3titluri:

I. „Drepturi şi libertăţi”;II. „Curtea Europeană a Drepturilor Omului”;III. „Dispoziţii diverse”.

În primul titlu, „Drepturi şi libertăţi”, sunt reglem urm dr şi lib:a. dr la viaţă; b. interzicerea torturii;c. interzicerea sclaviei şi a muncii forţate;d. dr la lib şi sig;e. dr la un proces echitabil;f. dr la respectarea vieţii private şi de familie;g. libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie;h. lib de exprimare;i. lib de întrunire şi asociere;

 j. dr la căsătorie;k. dr la un recurs efectiv;

 

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 13/15

l. interzicerea discriminării;m. interzicerea abuzului de drept.Prin protocoalele adiţionale a fost completată lista acestor dr şi

lib consacrate în Conv în forma sa iniţială; astfel, prin primul protocoladiţional la Conv se reglem:

a. prot proprietăţii; b. dr la instruire;

c. dr la alegeri libere.Protocolul IV recunoaşte alte dr şi lib care se adaugă la cele precedente:

a. interzicerea lipsirii de lib; b. libera circulaţie;c. interzicerea expulzării propriilor cetăţeni;d. interzicerea expulzării colective de străini.Protocolul VI completat prin protocolul XIII reglem abolirea

 pedepsei cu moartea.Prin protocolul VII, semnat la Strassbourg în 1987, statele

semnatare au convenit asupra altor dr şi lib, acestea fiind:a. garanţii procesuale în cazul expulzării de străini; b. dr la două grade de jurisdicţie în materie penală;c. dr la despăgubire în caz de eroare judiciară;d. dr de a nu fi judecat sau pedepsit de 2 ori pt aceeaşi faptă;e. egalitatea între soţi.Prin protocolul XII, semnat la Roma în 2000, statele semnatare

au convenit asupra interzicerii generale a discriminării.Procesul de adaptare a legii pen rom la preved Conv a început

chiar cu adoptarea Constituţiei Rom din 1991, revizuită în 2003. de

asem, celelalte acte normative care au fost adoptate până în prezent sause află în procesul adoptării, au avut şi au în vedere pricipiileconsacrate de Conv în materia dr şi lib omului.

2. Examinarea disp pen cuprinse în Conv Eu şi a modului dereflectare a acesteia în legislaţia internă.

A. Dr la viaţă. Prima disp cu apl pen din Conv Eu se referă ladr la viaţă. Potr art 2 paragraf 1: „Dr la viaţă a oricărei pers e protejatde lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat decât în

executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal dacăinfracţiunea e sancţionată cu acea pedeapsă în lege”.

În temeiul art 2 paragraf 2 „moartea nu e considerată ca fiindcauzată prin încălcarea acestui art în cazurile în care ar rezulta dinrecurgerea absolut necesară la forţă în anumite situaţii”:

a. pt a asig apărarea unei pers împotriva violenţei ilegale; b. pt a efectua o arestare legală sau pt a împiedica evadarea

unei persoane legal reţinute;c. pt a reprima, cf legii, tulburări violente sau o insurecţie.

Prin prevederile protocolului VI şi XIII pedeapsa cu moartea afost abolită ceea ce înseamnă că dispoziţiile art 2 paragraf 1 a devenitinaplicabil.

După cum se observă, ipotezele în care poate fi folosită forţa prin care se cauzează moartea unei persoane sunt strict limitate.

Prima ipoteză vizează situaţia în care autorităţile pot recurge laforţa care să provoace moartea pt a apăra o pers împotriva unor violenţe ilicite. În acest caz agentul autorităţii are calitatea deintervenient pt apărarea altei pers, ceea ce înseamnă legitima apărare pt altul.

Conv Eu nu reglem sit în care agentul autorităţii e el cel agresatşi e pusă în pericol viaţa sa. Jurisprudenţa CEDO a statuat că se poatefolosi de către un agent al autorităţii forţa care are ca urmare moarteaunei alte pers în cazul în care agresorul a acţionat cu mijloace alte sau proprii de a ucide.

În privinţa ipotezei în care poate fi folosită forţa cauzatoare demoarte şi anume pt reprimarea unei tulburări violente sau a uneiinsurecţii în legislaţia internaţ nu avem o lege care să reglem oasemenea ipoteză.

Sunt însă unele disp care pot fi invocate sau care răspund

cerinţelor Conv şi anume: art 162 (2) C.pen., cât şi unele prevedericuprinse în L 51/1991 privitoare la siguranţa naţională.B. Interzicerea torturii. Potr art 3 din Conv „nimeni nu poate fi

suspus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane saudegradante”.

În privinţa constatării încălcării disp art 3, CEDO are o bogatăexperienţă practică cuprinzând, printre altele, şi cauze ale căror reclamanţi au fost cetăţeni români. Avem în vedere cauzeleAnghelescu contra României, Bursuc contra României şi Mogoşcontra României.

În primul caz, CEDO a decis că au fost încălcate prevederile art3 din Conv prin tratamente degradante la care a fost supus reclamantul

 

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 14/15

de către polţie şi a obl statul să plătească reclamantului 7.000 € pt prejudiciul moral adus acestuia.

În a doua cauză CEDO a decis că violenţele la care a fost supusreclamantul au fost deosebit de grave şi de nat să îi creeze acestuiasuferinţe grave, hotărând ca statul rom să plătească cu titlu de despăgsuma de 10.000 €.

În cea de-a treia cauză, statul rom a fost obl să plătească 40.000

 € cu titlu de prejudiciu material şi moral adus reclamantului.Prevederile art 3 din Conv Eu îşi găseşte un corespondentsatisfăcător în dispoziţiile legale în vigoare din ţara noastră. Astfel,Constituţia României prevede în art 22 (2) că: „nimeni nu poate fisupus torturii şi niciunui fel de pedeapsă sau tratament inuman saudegradant.”

Dispoziţiile art 3 din Conv Eu corespund şi Conv adoptate subegida ONU privitoare la interzicerea torturii şi a tratamentelor inumane sau degradantecare a fost adoptată de România prin L19/1990, iar ca urmare a ratificării acesteia au fost introduse în C.pen.

disp art 269 cu titlul marginal „Tortura” şi s-au modificat disp art 117C.pen. privitoare la expulzarea străinilor, cât şi disp referitoare laextrădare.

C. Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate. Potr art 4 paragraf 1şi 2 din Conv, „nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii deaservire şi nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sauobligatorie”.

Cf paragraf 3, art 4 din Conv nu se consideră forţată sauobligatorie în sensul prevăzut de art:

a. orice muncă impusă normal unei persoane supuse detenţiei

în cond legii sau în timpul în care se află în libertate condiţionată; b. orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor carerefuză să satisfacă serviciul militar din motive de conştiinţă, un altserviciu în locul serviciului militar obligatoriu;

c. orice serviciu impus în situaţie de criză sau de calamităţi ceameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;

d. orice muncă sau serviciu ce fce parte din obligaţiile civilenormale.

În practica CEDO s-a ridicat problema înţelegerii noţiunii demuncă forţată sau obligatorie. În această privinţă, Curtea a decis că nu

constituie muncă obligatorie sau forţată asistenţa judiciară acordată de

un avocat unei persoane lipsite de posibilităţi materiale şi căreiaapărarea se realizează din oficiu.

Legisl rom cu privire la conţinutul acestor dispoziţii asatisfăcut integral exigenţele în materia interzicerii sclaviei şi a munciidin oficiu. Const Rom consacră în art 42 pricipiul potrivit căruiamunca forţată e interzisă; se prevede că nu constituie muncă forţată însensul Const Rom:

a. activităţi pt îndeplinirea îndatoririlor militare; b. munca unei pers condamnate prestată în condiţii normale în perioada de deţinere sau liberare condiţionată;

c. prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normalestabilite de lege.

C.pen. rom în vigoare incriminează în art 191 fapta de a supuneo pers, în alte cazuri decât cele prevăzute de lege, la prestarea uneimunci contra voinţei sale sau la o muncă obligatorie.

De asem, C.pen. în vigoare, în art 190 incriminează sclavia

care constă în „punerea sau ţinerea unei pers în stare de sclavie sautraficul de sclavi”.d. Dr la libertate şi la siguranţă. Acest dr e consacrat în art 5

din Conv care în paragraf 1 prevede că „orice pers are dr la lib şi sig”;„nimeni nu poate fi lipsit de lib sa cu excepţia urm cazuri potrivitlegii”:

a. dacă e deţinut legal pe baza condamnării de un tribunalcompetent;

  b. dacă a făcut obiectul unei arestări sau deţineri legale ptnesupunerea la o hot pronunţată cf legii de către un tribunal ori în

vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;c. dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţaautorităţilor judiciare competente atunci când există motive temeinicece ar fi putut împiedica să săvârşească infracţiunea sau să fugă dupăsăvârşirea acesteia;

d. dacă e vorba de detenţia legală a unui minor hotărâtă pteducarea sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală în scopuladucerii în faţa curţii competente;

e.dacă e vorba de detenţia legală a unei pers susceptibile sătransporte o boală contagioasă, a unui alienat mintal, a unui alcoolic, a

unui toxicoman sau a unui vagabond;

 

5/9/2018 Drept Penal International - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-penal-international-559ca30c86acf 15/15

f. dacă e vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei pers pt a preveni sau împiedica intrarea pe un teritoriu sau care se află într-o procedură de expulzarea sau de extrădare.

Potr paragraf 2 art 5 „orice pers arestată tb să fie informată,într-un termen cât mai scurt posibil şi într-o limbă pe care o cunoaşte,asupra acuzaţiei care i se aduce acesteia”.

În temeiul paragraf 2, art 5 orice pers arestată tb să fie adusă în

faţa unui judecător sau a unui magistrat care e abilitat de lege săexercite funcţii judiciare şi să i se explice dr de a fi judecat într-untermen cât mai scurt pt fapta săvârşită.

În paragraf 4, art 5 se prevede că orice pers care a fost arestatăsau reţinută din eroare sau în mod abuziv au dr la despăgubirimateriale sau morale. Aceste largi prevederi ale Conv sunt satisfăcute pe deplin în legislaţia noastră internă.

În Constitiţie, art 23 (1) e consacrat principiul cf căruia libinividului şi siguranţa pers sunt inviolabile, iar în (2) se prevede căreţinerea sau arestarea unei pers sunt permise numai cu îndeplinirea

condiţiilor prevăzute de lege.În legătură cu dispoziţiile art 5 din Conv, C.proc.pen. cuprinde,de asem, dispoziţii ce satisfac pe deplin cerinţele prevederilor Conv înmaterie.

E. Dr la un proces echitabil. Potr art 6 paragraf 1 din Conv,„orice pers are dr ca pricina să fie examinată echitabil, în mod public,în timp util sau rezonabil de către un tribunal competent şi imparţial,stabilit de lege, care să rezolve fie contestaţia asupra dr şi obl cucaracter civil, fie temeinicia oricărei acuzaţii în materie penalăîndreptată împotriva ei”.

Judecata tb să se desfăşoare în mod public, dar totuşi accesul presei sau al publicului pe întraga durată sau o parte a procesului poatefi ... atunci când anumite interese generale sau persoane o cer.

În paragraf 2 se prevede că orice acuzat are în special dr:a. să fie informat în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care

o cunoaşte sau o înţelege, în mod amănunţit asupra naturii şi cauzeiacuzaţiei împotriva sa;

 b. să dispună de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărăriisale;

c. să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el

şi dacă nu dispune de mijloacele necesare pt a plăti un apărător, să

  poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu atunci cândinteresele o cer;

d. să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi săobţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şimartorii acuzării;

e. să fie asistat în mod gratuit de un interpret dacă nu înţelegesau vorbeşte limba folosită la audiere.

Aceste ample prevederi ale Conv au fost dezvoltate şi explicateîn practica Conv Eu la care au fost şi 16 sesizări făcute de cătrereclamanţi cetăţeni români în perioada 2004-2006. Toate acestesesizări au fost considerate ca fiind întemeiate şi Curtea a obligat statulromân la plata unor prejudicii materiale sau morale.