411
DREPT PROCESUAL PENAL II. PARTEA SPECIALA 1. URMARIREA PENALA DECLANSARE Sesizarea organelor de urmarire penala In literatura de specialitate, urmaririi penale i s-au dat numeroase definitii, apropiate ca sens si continut, din care se deduce ca aceasta consta in activitatea desfasurata de organele de urmarire penala in care se strang si verifica probele cu privire la savarsirea infractiunii, se descopera faptuitorul stabilindu-se raspunderea acestuia in vederea trimiterii in judecata si se iau masurile menite sa asigure buna desfasurare a procesului penal. In conformitate cu art. 200 C. pr. pen., urmarirea are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata. Asa cum rezulta din continutul reglementarii, urmarirea penala are ca si obiect „strangerea probelor necesare". Aceasta inseamna atat operatia de adunare a probelor, cat si cea de examinare si evaluare a lor, pentru a se constata daca sunt sau nu motive suficiente in vederea luarii hotararii privind trimiterea in judecata^1). Expresia "existentei infractiunilor" are in vedere faptele penale indiferent de faza sau modalitatea lor de savarsire (tentativa, infractiune consumata, infractiune continuata etc.), iar prin expresia "identificarea faptuitorului", se intelege aflarea datelor necesare cunoasterii faptuitorilor, atat ca persoane fizice cat si ca identitate^2). Activitatea de urmarire penala se poate declansa numai daca organul de urmarire penala a fost incunostintat de comiterea unei infractiuni. Fara aceasta incunostintare nu se pot initia activitatile de descoperire si identificare a faptuitorului, de strangere a probelor pentru stabilirea

Drept Procesual Penal-partea Speciala

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Drept Procesual Penal-partea Speciala

DREPT PROCESUAL PENAL                II. PARTEA SPECIALA                  1. URMARIREA PENALA

 DECLANSARE

Sesizarea organelor de urmarire penala

In literatura de specialitate, urmaririi penale i s-au dat numeroase definitii, apropiate ca sens si continut, din care se deduce ca aceasta consta in activitatea desfasurata de organele de urmarire penala in care se strang si verifica probele cu privire la savarsirea infractiunii, se descopera faptuitorul stabilindu-se raspunderea acestuia in vederea trimiterii in judecata si se iau masurile menite sa asigure buna desfasurare a procesului penal.In conformitate cu art. 200 C. pr. pen., urmarirea are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata. Asa cum rezulta din continutul reglementarii, urmarirea penala are ca si obiect „strangerea probelor necesare". Aceasta inseamna atat operatia de adunare a probelor, cat si cea de examinare si evaluare a lor, pentru a se constata daca sunt sau nu motive suficiente in vederea luarii hotararii privind trimiterea in judecata^1).Expresia "existentei infractiunilor" are in vedere faptele penale indiferent de faza sau modalitatea lor de savarsire (tentativa, infractiune consumata, infractiune continuata etc.), iar prin expresia "identificarea faptuitorului", se intelege aflarea datelor necesare cunoasterii faptuitorilor, atat ca persoane fizice cat si ca identitate^2).Activitatea de urmarire penala se poate declansa numai daca organul de urmarire penala a fost incunostintat de comiterea unei infractiuni. Fara aceasta incunostintare nu se pot initia activitatile de descoperire si identificare a faptuitorului, de strangere a probelor pentru stabilirea raspunderii acestuia, nu se pot lua masuri preventive si nu se poate dispune trimiterea in judecata^3). Mijlocul prin intermediul caruia este informat organul judiciar despre savarsirea unei infractiuni poarta denumirea de act de sesizare. Pentru declansarea mecanismului procesual se impune ca actul de sesizare sa fie intocmit potrivit legii.Sesizarea nu trebuie conceputa restrictiv, numai ca o modalitate de informare a organului de urmarire penala, intrucat ea contine si acea abilitate legala in virtutea careia se desfasoara activitatea in continuare.Abilitatea organului de urmarire penala numai prin anumite modalitati nu are forma stricta a circumstantelor de investire ale instantei de judecata. Dupa cum se stie art. 197 alin. 2 C. pr. pen. prevede ca atrage nulitatea absoluta doar nerespectarea dispozitiilor referitoare la sesizarea instantei de judecata si nu cele referitoare la sesizarea organului de urmarire penala. intre sesizarea organelor de urmarire penala si sesizarea instantelor de judecata exista numeroase diferente dintre care mentionam:a) sfera diferita a subiectilor care pot face sesizarea,

Page 2: Drept Procesual Penal-partea Speciala

b) diferentele de principiu in ceea ce priveste posibilitatea autosesizarii organelor respective, c) drepturi diferite in procedura de urmat ulterior sesizarii (instanta investita este obligata sa fixeze termen si sa treaca la judecarea cauzei pe cand organul de urmarire penala sesizat poate dispune neinceperea).Reglementarea sesizarii organelor de urmarire penala are o mai mare elasticitate pentru asigurarea unei interventii mai prompte si eficace in cazul savarsirii de infractiuni. Legiuitorul a cautat sa nu stavileasca mobilitatea de actiune a organelor de urmarire penala prin forme sau reglementari riguroase ale sesizarii^4).In raport de persoanele sau organele care fac sesizarea, modurile de sesizare pot fi^5):- externe, atunci cand sesizarea provine de la persoane fizice sau juridice din afara organelor de urmarire penala (plangere, denunt, sesizarea sau autorizarea organului prevazut de lege, plangerea prealabila etc.),- interne, atunci cand organul de urmarire penala se sesizeaza in baza propriilor sale investigatii ori a celor efectuate de catre organele operative ale Ministerului de Interne (sesizarea din oficiu).Distinctia dintre cele doua categorii prezinta nu numai interes teoretic, ci si practic, deoarece inceperea urmaririi penale se dispune in mod diferit, dupa cum sesizarea este interna sau externa.Sesizarea externa se face prin plangere sau denunt, mentionate in literatura de specialitate ca moduri obisnuite de sesizare, precum si prin unele moduri speciale de sesizare intalnite in situatiile in care numite persoane au obligatia sa informeze despre savarsirea unei infractiuni, aceste moduri fiind denumite si referinte obligatorii.Sub acest aspect, sesizarea poate fi primara si complementara^6).Sesizarea este primara in ipoteza in care incunostintarea despre savarsire unei infractiuni a ajuns pentru prima oara in fata unui organ de urmarire penala. Sunt sesizari primare plangerea, denuntul, modurile speciale de sesizare si sesizarea din oficiu.Sesizarea este complementara in ipoteza in care cauza a trecut anterior prin fata altui organ de urmarire penala.Sub aspectul valorii informatiilor primite despre savarsirea unei infractiuni, legea nu face nici o deosebire intre modurile de sesizare mentionate mai sus.Este posibil ca, uneori, organele de urmarire penala sa fie sesizate atat prin mijloace proprii, cat si din afara, in asemenea situatii vor fi exploatate ambele surse informative^7).Sesizarea constituie astfel:- o conditie indispensabila pentru efectuarea urmaririi penale. Acesta nu trebuie confundata cu munca de culegere de informatii pentru descoperirea unei infractiuni care poate fi sursa sesizarii,- este temeiul si punctul de plecare al desfasurarii procesului penal,- este un act dinamizator care poate determina declansarea urmaririi penale,- este temeiul legal al activitatilor procesule si procedurale specifice a organului judiciar. Sesizarea constituie incunostintarea despre comiterea unei infractiuni, care este temeiul legal si punctul de plecare, ce abiliteaza organele de urmarire penala la efectuarea activitatilor prevazute de lege pentru realizarea obiectului urmaririi penale^8).

---------------

Page 3: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^1) V. Dongoroz s. a., Noul cod de proceduri penala si codul de procedura penala anterior, prezentare comparativa. Bucuresti, Editura Politica, 1969, pag. 140.^2) V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, pag. 2^3) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 271^4) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 5^5) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. ^6) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 51^7) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 51^8) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 271

Competenta organelor de urmarire penala

Coordonate

Potrivit art. 201 C. pr. pen. urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de cercetare penala. Organele de cercetare penala sunt:a) organe de cercetare penala ale politiei:b) organe de cercetare penala speciale.Intre organele de cercetare penala, organele de cercetare ale Politiei ocupa un loc deosebit, deoarece ele au o competenta foarte larga, putand sa efectueze cercetarea pentru orice infractiune care nu este data in mod obligatoriu in competenta altor organe de cercetare.Facand parte din cadrul Ministerului de Interne, organelor de cercetare penala le revin sarcini importante in legatura cu asigurarea respectarii legilor, a ordinii si linistii publice, sarcini cuprinse in art. 17 pct. 1 lit. g din Legea nr. 40 din 1990 privind organizarea si functionarea Ministerului de Interne. Ca urmare a modificarilor intervenite in materie, aceste sarcini sunt cuprinse in art. 26 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane.Organele de cercetare penala sunt: organele de cercetare ale Politiei judiciare si organele de cercetare speciale. Potrivit art. 201 alin. 2, ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor, desemnati nominal de ministrul administratiei si internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Retragerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie conduce la incetarea calitatii de lucrator in cadrul politiei

Page 4: Drept Procesual Penal-partea Speciala

judiciare.In anumite cazuri, data fiind natura infractiunilor savarsite, precum si un avand in vedere calitatea faptuitorului, legiuitorul a prevazut expres ca urmarirea penala se efectueaza de catre organele de cercetare penala speciale, potrivit art. 208 C. proc. pen.Ca urmare a modificarilor aduse prin Legea nr. 281/2003 dispozitiile care ofereau competenta acestor organe speciale si in cauzele privind infractiunile savarsite, in legatura cu serviciul, in unitatea militara sau in afara ei, de catre angajatii civili ai acestor unitati au fost abrogate^1).Organele de cercetare speciale sunt, potrivit art. 208 din Codul de procedura penala, urmatoarele: - ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similare, - ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana, - ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare, - ofiterii politiei de frontiera pentru infractiunile de frontiera capitanii porturilor.Art. 201 alin. 3 C. pr. pen. precizeaza ca organ de cercetare penala nu este politia in ansamblul sau si nici toti lucratorii din cadrul acestui organism. Legea prevede ca in aparatul politienesc functioneaza ca organe de cercetare numai acei lucratori operativi din Ministerul de Interne care sunt anume desemnati in acest sens. Abilitarea lucratorului din Ministerul de Interne in sensul obtinerii calitatii de organ de cercetare este o conditie necesara pentru a se demarca net deosebirea intre aparatul politienesc care in marea sa majoritate are atributiuni administrative si cel cu sarcini si functionalitate judiciara. De cate ori codul foloseste termenul "politie" nu are in vedere numai lucratorii operativi avand calitatea de organe de cercetare, ci orice lucrator din aparatul politienesc (de exemplu, art. 152 C. pr. pen. prevede ca mandatul de arestare preventiva se executa prin organele de politie, art. 457 alin. 1 c. pr. pen. obliga instanta care acorda intreruperea executarii pedepsei cu inchisoare sa comunice aceasta de indata organului de politie etc.)^2)Intreaga activitate a organelor de cercetare penala este supravegheata de procuror, acesta avand ultimul cuvant in privinta aspectelor de care depinde buna rezolvare a cauzelor penale. In atributiile organelor de cercetare penala se inscrie efectuarea tuturor actelor de cercetare penala, cu exceptia celor date de lege in competenta exclusiva a procurorului^3).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 40^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 170.^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 14

Actele incheiate de organele de urmarire penala

In cursul urmaririi penale se intocmesc de organele de urmarire penala o serie de acte incepand cu „procesul-verbal" de consemnare a plangerii penale sau a denuntului verbal,

Page 5: Drept Procesual Penal-partea Speciala

procesele verbale de cercetare a locului faptei si terminand cu procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala. In aceste acte se consemneaza o constatare sau se materializeaza un act de urmarire penala.In cursul urmaririi penale organul de urmarire penala dispune asupra actelor sau masurilor procesuale. Actele de dispozitie sunt date dupa regula: acolo unde legea prevede se va dispune prin ordonanta si in celelalte cazuri prin rezolutie. Exista unele situatii in care legea prevede expres rezolutie, cum sunt confirmarea propunerii organului de cercetare penala de a nu se dispune inceperea urmaririi penale (art. 228 alin. 6 C pr. pen.) ori inceperea urmaririi penale in cazul in care sesizarea se face prin plangere sau denunt (art. 228 alin. 1 C. pr. pen.)^1).Pentru a se evita luarea unor masuri abuzive, atat ordonantele cat si rezolutiile trebuie motivate.a) Legea prevede ca ordonanta, pe langa motivare, trebuie sa cuprinda totdeauna: data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, obiectul actul si sau al masurii procesuale, temeiul legal al acesteia si semnatura celui care a intocmit-o, intru cat domeniul de dispozitie prin ordonante este variat aceasta va cuprinde, de asemenea, mentiunile speciale prevazute de lege pentru asemenea acte sau masuri. Astfel, ordonanta de punere in miscare a actiunii penale este prevazuta de art. 235 C. proc. pen..b) Codul de procedura penala nu fixeaza continutul rezolutiei stabilind ca aceasta trebuie sa fie motivata. Avand in vedere ca rezolutia este o forma simplificata a unui act de dispozitie, pe langa motivare, ramane la latitudinea organului de urmarire penala sa includa unele date, din continutul ordonantei, pe care le considera necesare pentru a se evita eventualele confuzii cu privire la masura dispusa, temeiul acesteia sau persoana la care se refera^2).In cazurile in care organele de cercetare penala nu pot dispune asupra unor masuri, avand numai initiativa propunerii lor procurorului, vor inainta acestuia „propuneri" motivate. Intrucat legea se refera la organul de urmarire penala, inseamna ca are in vedere deopotriva atat procurorul cat si organul de cercetare penala. Deci, ordonanta si rezolutia sunt acte procedurale comune ambelor categorii de organe de urmarire penala. Desi art. 203 C. pr. pen. nu se mai refera si la alte acte comune, organul de urmarire penala mai poate dispune asupra actelor sau masurilor procesuale si prin proces-verbal, la cazurile si conditiile prevazute de lege (de pilda, in cazul inceperii urmaririi penale daca sesizarea s-a facut din oficiu). De asemenea, organele de urmarire penala au obligatia sa consemneze ta procesele-verbale actele de urmarire penala pe care le efectueaza si rezultatele lor (de pilda, la procedee probatorii, cum sunt: perchezitia, ridicarea de obiecte sau inscrisuri, cercetarea la fata locului sau reconstituirea)^3).

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 11^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 256-257^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 11

Page 6: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Modalitati de sesizare

Prezentare generala

In art. 221 C. proc. pen. sunt prevazute principalele modalitati de sesizare: plangerea, denuntul si sesizarea din oficiu. In aceasta categorie se includ si sesizarile facute de persoane cu functii de conducere sau cu atributii de control si de catre functionari sau alti salariati.Sesizarea nu trebuie conceputa restrictiv, numai ca o modalitate de informare a organului de urmarire penala, intrucat ea contine si acea abilitate legala in virtutea careia se desfasoara activitatea in continuare.Abilitatea organului de urmarire penala numai prin anumite modalitati nu are forma stricta a circumstantelor de investire ale instantei de judecata. Dupa cum se stie art. 197 alin. 2 C. pr. pen. prevede ca atrage nulitatea absoluta doar nerespectarea dispozitiilor referitoare la sesizarea instantei de judecata si nu cele referitoare la sesizarea organului de urmarire penala. intre sesizarea organelor de urmarire penala si sesizarea instantelor de judecata exista numeroase diferente dintre care mentionam^1):a) sfera diferita a subiectilor care pot face sesizarea, b) diferentele de principiu in ceea ce priveste posibilitatea autosesizarii organelor respective, c) drepturi diferite in procedura de urmat ulterior sesizarii (instanta investita este obligata sa fixeze termen si sa treaca la judecarea cauzei pe cand organul de urmarire penala sesizat poate dispune neinceperea).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 54

Plangerea

Potrivit art. 222 alin.1, plangerea este incunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau juridica careia i s-a cauzat o vatamare prin infractiune.Plangerea, ca mod de sesizare a organelor de urmarire penala, nu poate fi confundata cu plangerea prealabila, aceasta din urma fiind, in acelasi timp, o conditie de pedepsibilitate si procesibilitate. Plangerea se deosebeste de plangerea prealabila si prin faptul ca, in timp ce plangerea poate fi suplinita printr-un denunt sau o sesizare din oficiu, plangerea prealabila nu poate fi inlocuita cu nici o alta modalitate de sesizare^1). Daca plangerea cuprinde si formularea unor pretentii de despagubire in privinta daunelor provocate prin infractiune ea reprezinta concomitent si o constituire de parte civila^2).Ca mod de sesizare a organelor judiciare, plangerea prealabila se deosebeste de plangerea penala in sensul art. 222 C. pr. pen., sub urmatoarele aspecte^3): - plangerea prealabila este si o conditie de pedepsibilitate si de punere in miscare si de exercitare a actiunii penale, pe cand plangerea este un simplu act de sesizare,

Page 7: Drept Procesual Penal-partea Speciala

- plangerea prealabila reprezinta unicul mod de sesizare pentru infractiunile cu privire la care legea prevede expres ca este necesara plangerea prealabila in vederea punerii in miscare a actiunii penale, in timp ce plangerea ca act de sesizare a organelor de urmarire penala poate fi suplinita prin oricare din celelalte moduri de sesizare (de pilda, prin denunt sau sesizare din oficiu),- in cazul plangerii penale, principiul oficialitatii functioneaza in deplinatatea lui, in timp ce in cazul plangerii prealabile el este limitat prin posibilitatea care i se confera persoanei vatamate de a-si retrage plangerea prealabila, ori de a se impaca cu invinuitul sau inculpatul atunci cand legea prevede expres ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala.Pentru ca plangerea sa fie considerata un mijloc legal de sesizare a organelor de urmarire penala, ea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului, daca este cunoscut, si a mijloacelor de proba.Persoanele care pot formula plangerea:- Plangerea se face de persoana care a suferit o vatamare in urma infractiuni. Legea permite ca plangerea sa se faca prin mandat special, urmand ca procura sa fie atasata plangerii. Prin mandat trebuie sa se arate in mod expres ca imputernicirea este pentru formularea si depunerea plangerii.- Plangerea se poate face si de catre unul din soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru parinti. Totusi, cel in beneficiul caruia actioneaza substituitul procesual poate sa nu fie de acord cu actul procesual realizat de acesta. Astfel, in cazul in care plangerea sau de catre copilul major pentru parinte, persoana vatamata poate declara ca nu-si insuseste plangerea (art. 222 alin. 5 ). De asemenea, in cazul cererii de liberare provizorie, potrivit art. 160^7 alin. 2 , cand cererea este facuta de catre o alta persoana decat inculpatul, organul competent sa o rezolve intreaba pe inculpat daca isi insuseste cererea^4).- Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plangerea se poate face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.Plangerea, o data intocmita, se poate adresa organului de urmarire penala fie direct, fie indirect (de pilda, expediata prin posta), in situatia in care organul caruia ii este adresata plangerea constata ca aceasta este incompleta, necuprinzand toate datele necesare, va chema in fata sa pe petitionar si il va pune sa completeze plangerea^5).Continutul plangerii:- Datele pentru identificarea petitionarului, si anume: numele, prenumele, calitatea si domiciliul acestuia sau resedinta. Daca autorul nu este cunoscut se vor trece datele ce pot ajuta la identificare (porecla, semne particulare etc),- Descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii. Daca persoana pagubita printr-o infractiune este una din unitatile la care se refera art. 145 C. penal, unitatea pagubita este obligata sa sesizeze de indata organul de urmarire penala, sa prezinte situatii explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita si sa se constituie parte civila. Legea nu obliga petitionarul sa dea si incadrarea juridica a faptei. In functie de fapta descrisa se va da de organul judiciar incadrarea si se va stabili competenta,- Indicarea faptuitorului daca este cunoscut. Cu aceasta ocazie este bine ca petitionarul sa

Page 8: Drept Procesual Penal-partea Speciala

indice toate datele pe care le cunoaste pentru identificarea faptuitorului,- Descrierea mijloacelor de proba ce trebuie administrate sau a probelor anexate.Plangerea se poate face in scris sau oral in fata organului care o primeste. Plangerea orala se consemneaza de acest organ intr-un proces-verbal. Se semneaza de petent, pentru ca marturia mincinoasa produce consecinte. Daca dintr-un motiv oarecare petentul nu poate semna plangerea, organul care intocmeste procesul-verbal va trebui sa faca o mentiune despre aceasta imprejurare in finalul acestuia^6).Se subliniaza faptul ca plangerea trebuie sa fie bazata pe fapte reale, deoarece invinuirea mincinoasa facuta prin plangere, cu privire la savarsirea unei infractiuni, este considerata infractiune de denuntare calomnioasa (art. 259 din Codul penal).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 53^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 5^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 34, in acelasi sens N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 11^4) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 113-11^5) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 10.^6) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 27

Denuntul

Potrivit art. 223, denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau juridica despre savarsirea unei infractiuni.Denuntul, ca si plangerea, este un act de sesizare facultativ, putand fi facut de catre orice persoana fizica sau orice unitate vatamata prin infractiune si fara ca acestea sa aiba vreo obligatie legala in acest sens. Spre deosebire de plangere care poate fi facuta numai de persoana vatamata denuntul se introduce de orice persoana care isi asuma rolul si raspunderea denuntatorului^1), cu alte cuvinte de orice persoana care a luat cunostinta de savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Cu toate acestea, el trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea^2).In situatiile in care legea prevede obligatia unor persoane de a sesiza organele judiciare despre savarsirea unei infractiuni, informarea pe care o fac persoanele respective nu are valoarea unui denunt, ci este socotita modalitate speciala de sesizare.In anumite cazuri, denuntul devine o obligatie a acelora care au luat cunostinta despre savarsirea unor infractiuni. Astfel, potrivit art. 262 din Codul penal, se pedepseste omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 174 , 175 , 176 , 211 , 212 , 215^1 , 217 alin. 2-4 , art. 218 alin. 1 si art. 276 alin. 3 din Codul penal^3).In practica judiciara se intalnesc situatii cand denuntatorul nu-si descopera identitatea.

Page 9: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Este cazul denunturilor anonime (denuntatorul nu-si arata identitatea sau pseudodenuntul (se indica o identitate falsa). Ca modalitate de sesizare acestea nu pot fi considerate ca un denunt si nu urmeaza a li se aplica regimul juridic prevazut de art. 223 C. pr. pen.Denuntul anonim sau pseudodenuntul reprezinta in fapt o anumita forma de realizare a sesizarii din oficiu. Organul de urmarire trebuie sa aiba o circumspecta fata de asemenea informari dispunand inceperea urmaririi penale numai in masura in care se confirma cele semnalate^4).Spre deosebire de plangere, care nu poate fi facuta decat de catre o persoana care are capacitate deplina de exercitiu, in cazul denuntului legea nu mai cuprinde o astfel de limitare, fiind vorba de un interes general, acela de a fi aduse la cunostinta organelor de urmarire penala faptele antisociale. La primirea denuntului, insa, organele de urmarire penala vor avea in vedere capacitatea celui care l-a facut si seriozitatea lui, fiind obligate ca, in toate cazurile, sa verifice exactitatea datelor cuprinse in denunt^5).In anumite cazuri, legea prevede ca denuntul poate fi facut de insusi cel care a savarsit infractiunea asemenea denunturi duc fie la inlaturarea raspunderi penale, fie la atenuarea acestei raspunderi. In acest sens, in dispozitiile art. 255 din Codul penal se arata ca mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritati fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat pentru infractiunea de dare de mita.In alte situatii, Codul nostru penal da autodenuntului valoarea unei circumstante atenuante. Astfel, potrivit art. 259 din Codul penal, in cazul denuntarii calomnioase daca cel care a savarsit fapta declara mai inainte de punerea in miscare a actiuni penale fata de persoana in contra careia s-a facut denuntul sau plangerea, ori impotriva careia s-au produs pagubele, ca denuntul, plangerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce in conformitate cu dispozitiile art.76 din Codul penal^6).Spre deosebire de plangerea prealabila, care poate fi retrasa, denuntul este irevocabil^7)Potrivit art.223 alin.2, denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea, date prevazute de art. 222 alin. 2 . In lipsa acestora ele nu au caracterul corespunzator, iar organul de penala fie ca nu se va considera sesizat si nu va incepe urmarirea decat dupa completarea datelor cerute de lege, fie ca va considera ca detine unele informatii in baza carora se poate sesiza din oficiu^8). Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului oral acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a fost facut.

---------------^1) V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, pag. 247.^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 1^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 53^4) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 57.^5) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 1^6) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 53

Page 10: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^7) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 5^8) S. Kahane, Actele de sesizare care conditioneaza inceperea urmaririi penale, Revista Romana de Drept 1973, pag. 117-119.

Sesizarea din oficiu

Organele de urmarire penala pot lua cunostinta de savarsirea unei infractiuni si pe alta cale decat prin denunt sau plangere.Modalitatile concrete in care se realizeaza sesizarea din oficiu sunt multiple. Astfel, organul de urmarire poate afla ca s-a comis o infractiune pe baza constatarii personale a unei infractiuni flagrante sau prin primirea unui denunt anonim. Este posibil ca la cunoasterea unor fapte penale sa se ajunga prin intermediul mijloacelor de informare in masa, care dau publicitatii aspecte din activitatea anumitor unitati economice sau persoane. De asemenea, zvonul public este de natura sa atraga atentia adeseori organelor de urmarire penala asupra imprejurarii ca in spatele unor manifestari dubioase se ascund infractiuni. Tot din oficiu se sesizeaza organele de urmarire cand, desfasurand o cercetare in legatura cu o cauza, descopera fapte sau aspecte noi, cu totul straine de ceea ce se cerceteaza^1). De asemenea, incunostintarea facuta de catre o persoana in alte conditii decat cele cerute de lege pentru a fi considerata o plangere (de pilda, o plangere nesemnata) va putea fi luata in considerare ca o sesizare din oficiu. La fel se va proceda si in cazul unui denunt anonim^2).Organele de urmarire penala se sesizeaza din oficiu si in cazurile in care descopera fapte noi, ce constituie infractiuni, cu ocazia desfasurarii organele de urmarire penala se pot sesiza din oficiu cand, desi au luat cunostinta despre savarsirea unei infractiuni prin mijloace proprii de informare, este necesara totusi plangerea prealabila a persoanei vatamate sau o alta sesizare speciala prevazuta anume de lege. In acest sens, bunaoara, in dispozitiile Codului de procedura penala (art. 280 ) se arata ca in cazul infractiunilor flagrante, cand infractiunea face parte dintre cele pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si o intreaba daca face plangerea prealabila^3).Intr-o incercare de sinteza, este de aratat ca sesizarea din oficiu se realizeaza, de regula, in urmatoarele situatii^4):a) infractiunile flagrante. Este vorba de acele infractiuni descoperite in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire, precum si de acele infractiuni a caror faptuitori, imediat dupa savarsire, sunt urmariti de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public ori sunt surprinsi aproape de locul savarsirii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-i presupune participanti la infractiune.Savarsirea infractiunii flagrante se constata de catre organul de urmarire penala care va incheia un proces-verbal de constatare. Incheierea procesului-verbal de constatare este obligatorie, indiferent daca actiunea penala se pune in miscare din oficiu sau la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Procesul-verbal va trebui sa cuprinda tot ceea ce organul de urmarire penala a constatat cu privire la fapta savarsita. De asemenea, in el se consemneaza si declaratiile invinuitului si a celorlalte persoane care au fost audiate cu aceasta ocazie. Daca apreciaza ca necesar, organul de urmarire penala poate strange si alte probe.

Page 11: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Dupa redactarea procesului-verbal, organul de urmarire penala are obligatia sa-l citeasca invinuitului si celorlalte persoane care au dat declaratii, prilej cu care li se va atrage atentia cu privire la dreptul pe care il au de a completa declaratiile facute sau chiar de a face obiectii. Dupa citire si completare, procesul-verbal se va semna de organul de urmarire penala, de catre invinuit si de catre celelalte persoane ascultate. incheiat in aceste conditii, procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante reprezinta mijloc de proba,b) mijloacele de informare in masa. Sesizarea din oficiu se poate realiza si prin intermediul presei scrise, radioului sau televiziunii, ori prin orice alt mijloc de comunicare in masa,c) zvonul public. Prin zvon public se intelege informatia care circula in anumite locuri, medii ori grupari de oameni in legatura cu o anumita fapta (de pilda, intr-o anumita localitate poate sa se raspandeasca zvonul ca mai multe persoane se ocupa de traficul de droguri ori ca un judecator este necinstit, etc.),d) cercetarea altor fapte. Cu prilejul cercetarii unei anumite cauze pot fi reliefate aspecte care prin continutul lor sa intruneasca elementele unei alte infractiuni ori sa priveasca alte persoane decat cele cercetate,e) constatarea unor infractiuni de catre alte organe decat cele de urmarire penala. in afara organelor de urmarire penala au dreptul si obligatia sa incheie unele acte de constatare a infractiunilor si urmatoarele categorii de organe de stat, care nu fac parte din aparatul judiciar:- organele de constatare reglementate de art. 214 C. pr. pen.- alte organe de stat, reglementate de art. 215 C. proc. pen.- ale organe speciale, reglementate in legi speciale (politia comunitara, jandarmi, SRI etc.

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 57.^2) N. Ionescu, D. Ciuncan, Sesizarea organelor judiciare penale, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1985, pag. 30.^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 55^4) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 13 si urmatoarele.

Sesizarea in cazuri speciale

Legea stabileste mai multe situatii in care organul de urmarire nu poate incepe urmarirea penala in lipsa plangerii prealabile ori a sesizarii sau a autorizarii organului prevazut de lege ori fara exprimarea dorintei guvernului strain in cazul infractiunii prevazute in art. 171 C. pen., coroborat cu art. 221 alin. (3) C. proc. pen. Aceste dispozitii nu exclud prevederile art. 213 C. proc. pen., care arata ca, in cazuri urgente, organul de cercetare este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lor. In aceste cazuri, daca sunt competente sa efectueze cercetarea vor solicita de la cei in drept actul de sesizare prevazut de lege, iar in caz de refuz sau in lipsa plangerii prealabile, dupa doua luni de la data cunoasterii infractorului de catre partea vatamata, vor inainta cauza procurorului cu propunerea de a

Page 12: Drept Procesual Penal-partea Speciala

nu se incepe urmarirea penala in cauza. Daca organul de cercetare penala nu este competent, lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, prin procurorul care exercita supravegherea activitatii organului care le-a efectuat, procurorului competent, care va proceda personal sau prin organul de cercetare la obtinerea sesizarii prevazute de art. 221 alin. (2) si (3) C proc. pen^1).Cazurile de sesizare speciala sunt:a) Plangerea prealabila. Pentru cazurile prevazute de lege in care punerea in miscare a actiunii penale, este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, nici urmarirea penala nu poate fi inceputa. Ca mod de sesizare a organelor judiciare, plangerea prealabila se deosebeste de plangerea penala in sensul art. 222 C. pr. pen., sub urmatoarele aspecte^2): - plangerea prealabila este si o conditie de pedepsibilitate si de punere in miscare si de exercitare a actiunii penale, pe cand plangerea este un simplu act de sesizare,- plangerea prealabila reprezinta unicul mod de sesizare pentru infractiunile cu privire la care legea prevede expres ca este necesara plangerea prealabila in vederea punerii in miscare a actiunii penale, in timp ce plangerea ca act de sesizare a organelor de urmarire penala poate fi suplinita prin oricare din celelalte moduri de sesizare (de pilda, prin denunt sau sesizare din oficiu),- in cazul plangerii penale, principiul oficialitatii functioneaza in deplinatatea lui, in timp ce in cazul plangerii prealabile el este limitat prin posibilitatea care i se confera persoanei vatamate de a-si retrage plangerea prealabila, ori de a se impaca cu invinuitul sau inculpatul atunci cand legea prevede expres ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala.b) Sesizarea la cererea organului competent. Urmarirea penala nu poate incepe in anumite infractiuni legate de serviciu sau de o anumita calitate a persoanei care a savarsit inactiunea fara sesizarea organului competent. Astfel, potrivit art. 109 alin. (2) din Constitutie, numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru fapte savarsite in exercitiul functiei lor.In ipoteza in care in cursul cercetarilor se constata ca fapta urmeaza sa primeasca o alta incadrare juridica in raport cu care ar fi necesara o asemenea sesizare, organul de urmarire penala va incunostinta de indata organul competent. Daca acesta din urma nu intelege sa faca sesizarea, urmarirea penala nu poate fi inceputa, iar daca a inceput va fi incetata conform legii^3). Exista si opinia potrivit cu care in acest caz se va instiinta procurorul care exercita supravegherea urmaririi penale, urmand ca acesta sa incunostinteze, la randul sau, organul competent^4).c) Autorizarea organului prevazut de lege. Autorizarea prealabila pentru efectuarea urmaririi penale poate imbraca mai multe forme: incuviintarea pe care o da, in cazul deputatilor sau senatorilor (art. 72 alin. 2 din Constitutie) Camera din care face parte acesta, avize, in cazul magistratilor, pe care le da ministrul justitiei potrivit Legii de organizare judecatoreasca, autorizare ca in cazul magistratilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie pe care o da Presedintele Romaniei, ori autorizarea procurorului general in cazul aplicarii legii penale infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii (art. 5 C. penal) etc.d) Exprimarea vointei guvernului strain. Aceasta este o conditie pentru inceperea urmaririi penale in cazul savarsirii infractiunii prevazute de art. 171 C. penal.e) Sesizarea in cazul unor infractiuni savarsite de militari. In art. 226 C. proc. pen. se

Page 13: Drept Procesual Penal-partea Speciala

prevede ca pentru infractiunile prevazute in art. 331-334, 348, 353 si 354 C. pen., urmarirea penala poate incepe numai la sesizarea comandantului. In cazul celorlalte infractiuni savarsite de militari, nu se cere aceasta conditie, organul de urmarire penala procedand potrivit regulilor generale, avand obligatia de a informa pe comandant de indata ce a inceput urmarirea penala.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 27^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 3^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 27. ^4) N. Ionescu, D. Ciuncan, Sesizarea organelor judiciare penale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985, pag. 39.

ACTE PREMERGATOARE

Generalitati

In conformitate cu prevederile art. 210 C. pr. pen., organul de urmarire penala sesizat in modalitatile aratate anterior (printr-unul din modurile generale sau speciale prevazute de lege) este dator sa-si verifice competenta, pentru ca asa cum am aratat anterior, sesizarea nu trebuie confundata cu investirea, care reprezinta actul intern al organului de urmarire penala, continand vointa acestuia de a retine cauza spre instrumentare.In ipoteza in care in urma verificarii, organul de cercetare penala constata ca nu este competent sa efectueze cercetarea, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii organului competent. Daca procurorul sesizat, examinand propunerea organului de cercetare penala si continutul sesizarii, ajunge la concluzia ca nu este competent sa efectueze el insusi urmarirea penala, nefiind prezent nici unul din cazurile de efectuare a urmaririi penale proprii prevazute de lege, isi va declina competenta in favoarea procurorului competent, potrivit legii, in conditiile art. 45 si 42 C. pr. pen. sau va dispune trimiterea cauzei la organul de cercetare penala competent, conform art. 268 C. pr. pen. Daca, dimpotriva, procurorul constata ca ii apartine lui insusi competenta de instrumentare a cauzei, fiind prezenta una din situatiile in care procurorul efectueaza in mod obligatoriu urmarirea penala, ori desi nu este prezenta vreuna din aceste situatii intentioneaza sa preia el insusi cauza in virtutea prevederilor art. 209 alin. 2 C. pr. pen., retine cauza in vederea urmaririi penale proprii^1).Dupa sesizare, gradul de informare al organului de urmarire penala poate fi extrem de diferentiat. Uneori, organul este de la inceput in posesia altor date care nu lasa indoiala cu privire la existenta faptei penale, alteori exista un grad de certitudine in informatiile detinute sau acestea au un caracter foarte trunchiat. Cunostintele organului fiind

Page 14: Drept Procesual Penal-partea Speciala

incomplete, nesigure sau neverificate, nu permit trecerea de indata la inceperea urmaririi penale. Necesitatile practice, precum si nevoia intaririi legalitatii in domeniul activitatilor investigative au dus la includerea in lege a reglementarii actelor premergatoare (art. 224 C. pr. pen.)^2). Potrivit acestui articol, in vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare. De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operativi din Ministerul de Interne, anume desemnati in acest scop. Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba^3). Prin Legea nr. 141/1996 a fost completat art. 224 C. proc. pen. prevazandu-se in alin. (2) ca, pe langa organele de urmarire penala si lucratorii operativi din Ministerul de Interne, anume desemnati in acest scop, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operativi din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale^4).Actele premergatoare urmaririi penale au facut obiectul a numeroase studii publicate in literatura de specialitate, unii autori oprindu-se asupra naturii juridice a acestora, iar altii asupra continutului si functionalitatii lor^5). Toti cei care au analizat actele premergatoare urmaririi penale le-au caracterizat ca fiind acte procedurale cu natura si functionalitate specifica, plasate in afara procesului penal.Actele premergatoare, denumite in literatura de specialitate investigatii prealabile, au menirea fie de a completa informatiile pe care organele de urmarire le au cu privire la savarsirea unei infractiuni, fie numai sa verifice aceste informatii spre a se putea desprinde concluziile corespunzatoare in legatura cu inceperea urmaririi penale.

---------------^1) Sinteza preluata din Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 65-6^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 59.^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 57^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 275^5) I.Gorganeanu, Consideratii privind actele premergatoare efectuate de organele de urmarire penala, in Revista Romana de Drept, nr.1/1974, pag. 31-38, I. Neagu, Reflectii pe marginea dispozitiilor legale privind actele premergatoare urmaririi penale, in Studii si Cercetari Juridice, nr.2, 1976, pag. 151-15

Scopul si limitele actelor premergatoare

Actele premergatoare au o importanta deosebita deoarece cuprind o activitate, uneori, de o amploare mai mare decat activitatea de cercetare propriu-zisa sau demonstreaza inutilitatea efectuarii urmaririi penale.In privinta limitelor in care pot fi efectuate actele premergatoare, nu exista un punct de vedere unitar in literatura de specialitate si in jurisprudenta.

Page 15: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Intr-o opinie^1) s-a subliniat ca actele premergatoare se limiteaza la actele strict necesare pentru inceperea urmaririi penale, urmand ca strangerea probelor pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele sa se efectueze in cadrul urmaririi penale.Intr-o alta opinie^2), actele premergatoare se intind pana la lamurirea aspectelor principale ale cauzei, constand in ascultari de martor, constatari tehnico-stiintifice si chiar expertize. in aceasta conceptie, ramane ca dupa inceperea urmaririi penale sa se efectueze doar ascultarea invinuitului si lamurirea imprejurarilor privind individualizarea judiciara a pedepsei.In prima opinie se pune accentul pe legalitatea procesului penal, iar in cea de-a doua opinie, pe temeinicia actului de incepere a urmaririi penale.In literatura de specialitate a fost exprimat si un punct de vedere intermediar^3), mentionandu-se ca se pot efectua acele acte de investigatie sau de cercetare, fara de care nu poate fi luata o hotarare temeinica cu privire la dispozitia de incepere sau de neincepere a urmaririi penale.Pentru aceste considerente sunt necesare unele precizari cu privire la scopul si continutul acestor acte premergatoare, masurile procesuale ce se pot lua, probele ce pot fi administrate precum si mediul in care se exercita si ar trebui exercitat controlul asupra acestora de catre procuror pentru a nu se incalca drepturile si inviolabilitatile persoanei cu prilejul efectuarii lor.Desi actele premergatoare sunt efectuate si de alte organe decat cele de urmarire penala, continutul acestora nu poate excede scopului stabilit de lege „in vederea inceperii urmaririi penale". Scopul acestor acte premergatore nu poate fi altul decat numai clarificarea datelor care confirma sau infirma existenta infractiunii si identificarea persoanelor fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune si nu culegerea unor date materiale probatorii care sa dovedeasca vinovatiei sau nevinovatia unei persoane fata de care exista banuiala ca ar fi savarsit o anumita fapta penala^4).S-a considerat astfel, pornind de la prevederile art. 224 C. pr. pen, ca actele premergatoare se limiteaza numai la actele necesare inceperii urmaririi penale. Aceasta inseamna ca, sub nici o forma nu se pot efectua in cadrul lor si acte specifice fazei de urmarire penala, ca faza procesuala distincta a procesului penal, ori acte care nu sunt necesare inceperii urmaririi penale. De asemenea, actele premergatoare trebuie sa se limiteze la persoanele si faptele mentionate in actul de sesizare, indiferent de natura acestuia, plangere, denunt sau sesizare din oficiu^5).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de procedura penala, parte speciala, vol. II, Editura Paidea, Bucuresti, 1994, pag. 6^2) E. Ionaseanu, Procedura urmaririi penale, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, pag. 185 - 30^3) Gr. Theodoru, T. Plaesu, Drept procesual penal, partea speciala, Universitatea „Al. I. Cuza" Iasi, Facultatea de Drept, 1987, pag. 4^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 275^5) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 71-7

Page 16: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Organele care pot efectua acte premergatoare

Potrivit art. 224 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare. In alin. (2) se prevede ca pot efectua acte premergatoare lucratorii operativi din Ministerul de Interne precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationaleProcurorul, intrucat face parte din organele de urmarire penala poate face acte premergatoare. Desi legi a nu reglementeaza activitatea procurorului in acest domeniu, nimeni nu-l impiedica in cazurile de competenta sa de urmarire sau de supraveghere a cercetarilor sa efectueze acte premergatoare. Datorita numarului mai mic de cauze de competenta exclusiva a procurorului, acesta va efectua acte premergatoare in mai putine cazuri decat organele de cercetare penala. In cauzele de competenta de urmarire a sa, poate sa ceara sprijinul si sa participe alaturi de organele de cercetare la efectuarea unor acte premergatoare (de ex., organizarea prinderii in flagrant pentru verificarea unui denunt de luare de mita)^1).In practica, insa, procurorul efectueaza, de regula, mai putine acte premergatoare decat organul de cercetare penala, datorita specificului activitatii acestuia din urma. Cu toate acestea, in actuala reglementare, procurorul, atat ca organ de supraveghere cat si ca organ de urmarire penala proprie, atunci cand efectueaza personal urmarirea penala are aceleasi drepturi si obligatii procesuale ca oricare organ de cercetare penala, fara a se transforma, prin aceasta, in organ de cercetare penala^2).Prin o serie de legi anterioare completarii Codului de procedura penala cu institutia „efectuarii actelor premergatoare de investigatorii sub acoperire" prin Legea nr. 281/2003, din care sunt amintite: Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, OUG nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, Legea nr. 678/2001 pentru prevenirea si combaterea traficului de persoane, Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, s-a consacrat institutia investigatorului sub acoperire.Investigatorul sub acoperire culege date si informatii in baza autorizatiei emise potrivit dispozitiilor legale, pe care le pune, in totalitate, la dispozitia organului de urmarire penala^3).Pot fi investigatori sub acoperire:- lucratori operativi din Ministerul de Interne, precum si,- lucratori din organele de stat care desfasoara, potrivit legii, activitati de informatii pentru realizarea sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop.Investigatorii pot fi folositi numai pe o perioada determinata, in conditiile prevazute in art. 224^2 si 224^3 din Codul de procedura penala.Textul art. 224 alin. 2 C. pr. pen. atribuie si altor lucratori din Ministerul de Interne decat cei cu atributii de cercetare penala (lucratori operativi) dreptul si obligatia de a efectua acte premergatoare, deoarece, de regula, acestia sunt primii care iau contact cu infractiunile si cu infractorii, avand ca sarcini specifice descoperirea infractiunilor si identificarea infractorilor. Pentru aceasta, ei culeg date sau informatii, intreprind unele investigatii si pot lua masuri operative specifice muncii lor.Nu toti lucratorii operativi sunt, insa, investiti cu dreptul de a efectua acte premergatoare, ci numai cei anume desemnati din Ministerul de Interne, adica cei numiti in acest scop de catre sefii lor^4).

Page 17: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Persoanele prevazute in art. 224^1 pot efectua investigatii numai cu autorizarea motivata a procurorului in baza autorizatiei emise potrivit dispozitiilor prevazute in art. 224^2 din Codul de proc. pen.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 276 ^2) in sens contrar. E. Ionaseanu, Procedura urmaririi penale, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, pag. 200.^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 60^4) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 7

Continutul actelor premergatoare

In art. 224 C. proc. pen. care consacra ca o modalitate de sesizare a organelor de urmarire penala efectuarea de acte premergatoare in vederea strangerii datelor necesare pentru inceperea urmaririi penale, nu se stabileste continutul acestora. Se precizeaza doar ca procesul - verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba.Textul art. 224 C. pr. pen. care reglementeaza institutia actelor premergatoare, nu cuprinde nici o prevedere referitoare la continutul acestora. El precizeaza doar scopul efectuarii actelor premergatoare, organele ce le pot efectua si faptul ca procesul verbal de consemnare poate constitui mijloc de proba.Literatura de specialitate a suplinit, insa, aceasta lacuna legislativa, statuandu-se ca intra in continutul actelor premergatoare activitati care nu au nimic comun cu formele de realizare a actelor juridice propriu-zise^1), cum sunt, de pilda asa numitele investigatii (filajul unei persoane suspecte, organizarea unui filtru sau efectuarea de razii, legitimarea si identificarea unei persoane necunoscute, panda operativa, fotografia operativa, filme, verificarea unor acte si inscrisuri de care s-a folosit faptuitorul, supravegherea activitatii si relatiilor acestuia etc.), activitati care sunt asemanatoare cu unele acte procedurale, dar care nu imbraca haina juridica a acestora cum sunt discutiile cu persoanele care au cunostinta de savarsirea faptei penale ori relatiile verbale sau chiar scrise de la persoanele ale caror relatari au unele trasaturi comune cu declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, ale celorlalte parti ori ale martorilor, precum si activitati ce au o consacrare procedurala si care nu pot avea loc decat in cazurile si conditiile prevazute de lege^2), cum sunt cercetarea la fata locului, ridicari de obiecte sau inscrisuri, perchezitii corporale sau domiciliare, constatari tehnico-stiintifice ori inregistrari audio sau video etc^3).Din reglementarea multor institutii procesuale rezulta implicit ca ele nu se pot realiza in cadrul actelor premergatoare. De pilda, nu exista dubiu ca punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor de preventie, aplicarea masurilor asiguratorii ori de siguranta, constituirea de parte civila, ascultarea inculpatului si alte acte care presupun calitatea de parte in proces sau existenti certa a unei urmariri incepute nu se pot intreprinde cu ocazia actelor premergatoare^4).

Page 18: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Dupa inceperea urmaririi penale organele de urmarire penala nu pot intreprinde activitati care sa aiba natura sau regimul juridic al actelor premergatoare. Totusi, in literatura de specialitate^5) s-a invederat ca este posibila efectuarea de acte premergatoare in legatura cu informatiile incomplete rezultate din urmarirea unei cauze, informatii care se refera la alte fapte, eventual alte persoane decat cele circumscrise in urmarirea anterioara si care sa fie verificate si completate pentru a se putea decide in legatura cu necesitatea inceperii unei noi urmariri.Deducem ca actele premergatoare, denumite in literatura de specialitate investigatii prealabile^6), au menirea fie de a completa informatiile pe care organele de urmarire le au cu privire la savarsirea unei infractiuni, fie numai sa verifice aceste informatii spre a se putea desprinde concluziile corespunzatoare in legatura cu inceperea urmaririi penale. Asadar, in cadrul actelor premergatoare urmaririi penale se poate desfasura un fascicul de activitati care, prin functionalitatea si finalitatea lor, urmaresc realizare unor obiective bine precizate in dispozitiile legale. Pot fi efectuate in aceasta faza numite verificari, pot fi ascultate anumite persoane, pot fi facute cercetari la fata locului sau investigatii, iar in trecut puteau fi facute chiar perchezitii^7).Actele premergatoare cuprind in sfera lor si activitatile prevazute expres de Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei (art. 13), Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii (art. 9) si anume: - interceptarea comunicatiilor, cautarea unor informatii, documente sau inscrisuri pentru a caror obtinere este necesar accesul intr-un loc, a unui obiect sau deschidere a unui obiect, - ridicarea si repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informatiilor pe care acestea le contin, cat si inregistrarea, copierea sau obtinerea de extrase prin orice procedeeAsa cum corect s-a subliniat in literatura de specialitate^8) si aceste activitati reprezinta acte premergatoare in intelesul art. 224 C. pr. pen. atunci cand, fiind efectuate cu autorizarea procurorului, sunt destinate culegerii de informatii in vederea descoperirii infractiunilor si identificarii faptuitorilor. Ele sunt urmatoarele: - interceptarea comunicatiilor, - cautarea unor informatii, documente sau inscrisuri pentru a caror obtinere este necesar accesul intr-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect, ridicarea si depunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, culegerea informatiilor pe care acestea le contin, cat si inregistrarea, copierea sau obtinerea de extrase prin orice procedee, - instalarea de obiecte si ridicarea acestora din locurile in care au fost depuse, - fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice- constatari personale, inclusiv prin operatiuni tehnice^9).Este de remarcat ca instalarea de obiecte, intretinerea si ridicarea acestora din locurile in care au fost depuse se vor face cu respectarea Codului de procedura penala. Mai mult, prin OUG nr. 109/2003 s-a prevazut ca "ori de cate ori, legile speciale cu dispozitii de procedura penala se refera la perchezitia domiciliara si la arestarea preventiva dispuse de catre procuror, trebuie inteles ca aceste legi speciale se refera la perchezitia domiciliara si arestarea preventiva dispuse de catre judecator".Sigur ca nu se poate face o lista cu toate actele ce pot fi efectuate in cursul actelor premergatoare. Este de subliniat faptul ca acestea nu trebuie sa exceada scopului actelor premergatoare, sa nu lezeze drepturile si libertatile persoanei punand persoana banuitului

Page 19: Drept Procesual Penal-partea Speciala

in situatia invinuitului sau a inculpatului si sa fie respectat cadrul legal care le reglementeaza^10).

---------------^1) E. Ionaseanu, Procedura urmaririi penale, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, pag. 183 -18^2) Gr. Theodoru, Tudor Plaesu, Drept procesual penal, partea generala, Universitatea „Al. I. Cuza", Iasi, 1986, pag. 40.^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 79.^4) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 6^5) I. Gorganeanu, Actiunea penala, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1977, pag. 37.^6) S.Kahane, Dreptul procesual penal in Romania, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1963, p.209.^7) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 57 ^8) I.D. Cristescu, Discutii in legatura cu continutul actelor premergatoare, in Dreptul nr. 3/1995, pag. 6^9) A se vedea si Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 79-80.^10) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 280

DESFASURARE

Inceperea urmaririi penale

Inceperea urmaririi penale este un moment procesual cu semnificatii deosebite. Pe de o parte, inceperea urmaririi penale marcheaza si declansarea procesului penal, iar pe de alta parte, ea implica drepturi si obligatii specifice atat pentru organele de urmarire penala, cat si pentru ceilalti participanti la proces.Avand in vedere consideratiile mentionate mai sus, se impune ca inceperea urmaririi penale sa fie legata de existenta unor date suficiente ca s-a savarsit o infractiune^1).Pentru inceperea urmaririi penale sunt necesare doua conditii^2):- Conditia pozitiva, neexprimata expres de art. 228 c. proc. pen. dar decurgand reglementarea adiacenta, consta din existenta acelui minim de date care nit organului de urmarire sa considere ca s-a savarsit in mod cert o infractiune. Organul de urmarire penala poate detine informatiile fie direct din i facuta, fie din actele premergatoare desfasurate ulterior sesizarii.- Conditia negativa necesara inceperii urmaririi penale este inscrisa in art. 228 alin. 1 si consta in inexistenta cazurilor de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui prevazut la lit. b^1 . Interventia oricarui caz dintre cele aratate mai sus, rezultand fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmarire, fie din actele premergatoare efectuate in urma sesizarii, pot determina ca in locul inceperii urmaririi penale sa functioneze institutia neinceperii urmaririi penale.

Page 20: Drept Procesual Penal-partea Speciala

In partea finala a alin. 1 al art. 228 se arata ca, in toate cazurile in care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare, rezulta ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, organul de urmarire penala incepe urmarirea penala inaintand apoi dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala (art. 228 alin. 2 ).Potrivit art. 228 C. proc. pen., inceperea urmaririi penale se dispune prin:- rezolutie cand sesizarea s-a facut prin denunt sau plangere sau cand acestea au fost completate cu acte premergatoare si,- proces-verbal in cazul sesizarii din oficiu de catre organul de urmarire penala. Actul de constatare ii infractiunii constituie actul de incepere a urmaririi penale^3).Inceperea urmaririi penale poate avea loc in doua modalitati:- cand organele de urmarire penala detin date despre comiterea unei infractiuni, dar nu se cunoaste autorul, urmarirea penala se incepe in rem,- cand organele de urmarire penala au date si despre persoana faptuitorul, fiind posibila identificari a acestuia, urmarirea penala se va incepe in rem si in personam.Inceperea urmaririi penale are loc indiferent daca in actul de sesizare se indica sau nu cine este faptuitorul si indiferent daca acesta este sau nu cunoscut, in cazul necunoasterii faptuitorului trebuie deosebite doua situatii diferite. Exista cazuri cand legea foloseste expresia "nu exista invinuit in cauza", intelegand prin aceasta "ca persoana fizica a faptuitorului nu este descoperita" cu toate cercetarile facute, fapta ramanand cu autor necunoscut. in alte situatii, "identitatea invinuitului nu poate fi stabilita", faptuitorul fiind cunoscut ca persoana fizica, dar fara a i se determina identitatea^4).In cazul in care sunt aplicabile dispozitiile art. 10 lit. b^1 C. proc. pen., chiar daca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si aceasta imprejurare rezulta din cuprinsul actelor premergatoare, se va incepe urmarirea penala. S-a adoptat aceasta solutie legislativa deoarece trebuie ca faptuitorul sa fie audiat ca invinuit pentru a-si exercita, in cadrul procesului penal, dreptul la aparare, uneori trebuie administrate probe pentru stabilirea faptei si a imprejurarilor comiterii acesteia, sanctiunea ce se va aplica invinuitului sau inculpatului face parte din sanctiunile prevazute de dispozitiile Codului de procedura penala ce pot fi adoptate in cursul procesului penal^5).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 61^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 6^3)Procesul-verbal de incepere a urmaririi penale constituind actul prin care se porneste urmarirea penala, toate lucrarile efectuate anterior si depuse la dosarul cauzei sunt lovite de nulitate. T. Sibiu, decizia penala nr. 108/1993, Dreptul, nr. 8/198 pag. 10^4) V. Dongoroz s. a., Noul cod de proceduri penala si codul de procedura penala anterior, prezentare comparativa. Bucuresti, Editura Politica, 1969, pag. 170.^5) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 293

Efectuarea urmaririi penale

Fiecare cauza penala prin specificul ei, impune efectuarea unei anumite game de acte de

Page 21: Drept Procesual Penal-partea Speciala

urmarire penala. De aceea, se poate spune ca paleta de activitati pe care le realizeaza, pe parcursul urmariri penale, organele de urmarire depinde de particularitatile fiecarei cauze penale.Avand in vedere varietatea activitatilor de urmarire penala ce pot fi intreprinse pe parcursul primei faze a procesului penal, precum si faptul ca organele de urmarire pot dispune luarea unor masuri prin care sunt restranse unele drepturi fundamentale ale persoanelor, se impune respectarea stricta a legii de catre toti subiectii oficiali. In aceasta idee, se apreciaza ca, in actuala legislatie procesual penala, au sporit garantiile procesuale ce insotesc exercitarea drepturilor celor implicati in cauzele penale^1).Odata stabilita existenta unei infractiunii, temeiul nasterii raportului de drept procesual penal, se vor efectua diferite activitati procesuale, in special de strangere si administrare a probelor necesare pentru identificarea faptuitorilor si stabilirea raspunderii acestora, elemente necesare pentru a putea decide daca este cazul sau nu sa se dispuna trimiterea in judecata. Concomitent cu activitatea de probatiune, se vor lua, daca este cazul, masurile preventive, asiguratorii si de siguranta.Pana la adoptarea Legii nr.104/1992, luarea masurilor de preventie, in cazul infractiunilor savarsite de militari, se facea conform unor reglementari derogatorii de la procedura de drept comun^2).In cazul in care a fost pusa in miscare actiunea penala si daca se constata ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procurorul procedeaza potrivit art. 149^1 .Organul de cercetare penala isi desfasoara activitatile specifice in infractiunile pentru care cercetarea penala se efectueaza potrivit legii de catre organele de cercetare penala (organele de cercetare penala ale politiei in orice infractiune, iar cele speciale in infractiunile aratate expres in art. 208 C. pr. pen.) si in raza teritoriala in care se efectueaza cercetarea, dupa normele de competenta teritoriala prevazute de lege^3).Competenta teritoriala diferentiaza, din punct de vedere teritorial, organele judiciare cu o egala competenta materiala. Sunt situatii cand, pentru anumite organe judiciare, raza teritoriala corespunde teritoriului tarii (de exemplu, organele centrale pot efectua urmarirea penala in orice cauza penala, indiferent de locul unde a fost savarsita infractiunea sau unde a fost prins faptuitorul)^4).Nerespectarea dispozitiilor legale privind competenta materiala a organului de cercetare penala atrage dupa sine sanctiunea nulitatii absolute in conditiile art. 197 alin. 2 C. pr. pen. In privinta organului judiciar care urmeaza sa procedeze la refacerea actului nul exista doua posibilitati: refacerea sa se efectueze de organul care a realizat actul viciat, refacerea sa se realizeze de alte organe, respectiv de catre acelea care constata ulterior in cadrul procesului penal nulitatea actului^5).Constatarea acestei nulitati trebuie sa se faca, insa, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, pentru ca numai pana in acest moment potrivit art. 332 alin. 1 C. pr. pen., instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului care procedeaza la trimiterea cauzei la organul competent sa efectueze urmarirea penala conform art. 268 alin. 1 C. pr. pen.^6).In functie de faptul ca in cauza a fost sau nu pusa in miscare actiunea penala, urmarirea penala cunoaste doua modalitati:- urmarirea penala fara punerea in miscare a actiunii penale,

Page 22: Drept Procesual Penal-partea Speciala

- urmarirea penala cu actiunea penala pusa in miscare.Majoritatea masurilor si actelor procesuale sunt comune insa cele doua modalitati se despart pentru ca unele masuri si acte procesuale difera. Punerea in miscare actiunii penale este un moment important in cursul urmaririi penale deoarece marcheaza momentul declansarii actiunii penale. Din acest motiv legea conditioneaza acest act de existenta unor temeiuri, care duc la convingerea ca inculpatul a savarsit o infractiune. De obicei luarea acestei masuri este motivata de necesitatea luarii masurii arestarii preventive a inculpatului insa poate fi luata si din alte considerente (in scopul obtinerii unor date ce privesc unele operatiuni bancare ce nu pot fi comunicate de organele bancare daca nu este pusa in miscare actiunea penala) ^7).Primind propunerea, procurorul va proceda potrivit dispozitiilor art. 235 si 236 C. proc. pen., respectiv va examina dosarul cauzei dupa care se va pronunta dispunand punerea in miscare a actiunii penale fie va respinge propunerea. Punerea in miscare a actiunii penale se va dispune prin ordonanta [art. 235 alin. (2) C. proc. pen.].Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale va cuprinde mentiunile prevazute in art. 203 C. proc. pen., in plus va trebui sa cuprinda date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia [art. 235 alin. (3) C. proc. pen.].In faza de urmarire penala, in principiu, toate partile pot fi reprezentate. Cu privire la reprezentarea invinuitului sau inculpatului se impun anumite precizari^8):- potrivit dispozitiilor legale in vigoare, invinuitul poate fi reprezentat la ridicarea de obiecte sau inscrisuri, daca acestea se ridica de la invinuit sau inculpat (art. 104 alin. 2 si 4 ), la perchezitia domiciliara, daca aceasta se efectueaza la domiciliul invinuitului sau inculpatului etc.,- in anumite cazuri, invinuitul sau inculpatul poate fi reprezentat numai pe baza unui mandat special, bunaoara, in situatia in care legea prevede ca retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala, aceasta poate fi facuta prin reprezentant, daca acesta din urma are mandat special in vederea retragerii.- reprezentarea invinuitului sau inculpatului nu poate avea loc in cazul actelor cu caracter personal, cum este ascultarea acestuia sau confruntarea.Intrucat inculpatul dobandeste prin ordonanta de punere in miscare a actiunii penale calitatea de parte in proces, organul de cercetare este obligat sa il cheme pe inculpat, sa ii comunice fapta pentru care este invinuit si sa ii dea explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are. De asemenea, organul de cercetare trebuie sa-i puna in vedere inculpatului aflat in stare de libertate, ca are obligatia sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in cursul procesului penal si ca trebuie sa comunice orice schimbare de adresa^9). Regula este ca la punerea in miscare a actiunii penale inculpatul este ascultat. Organul de urmarire penala va continua urmarirea penala, dupa punerea in miscare a actiunii penale, fara a-l asculta pe inculpat cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara. Nerespectarea obligatiei constituie un motiv de nulitate a hotararii deoarece prin aceasta inculpatul a fost lipsit de posibilitatea de a exercita dreptul de aparare^10).Invinuitul sau inculpatul nu este insa obligat sa relateze faptele pentru ca darea declaratiei este un drept al sau si nu o obligatie (nemo tenetur edere contra se).Procedura de ascultare este prevazuta in art. 70-74 c. pr. pen. La inceput, invinuitul sau

Page 23: Drept Procesual Penal-partea Speciala

inculpatul este intrebat cu privire la datele de identitate, la locul de munca, ocupatie, antecedente penale si orice alte date necesare pentru stabilirea situatiei sale personale^11). Invinuitul sau inculpatul este informat despre fapta care formeaza obiectul cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce cunoaste in legatura cu aceasta^12). El nu este obligat sa relateze tot ceea ce stie sau sa nu denatureze adevarul, pentru ca invinuitul are dreptul si nu obligatia de a da declaratii^13).Atat in cursul urmaririi penale cat si in faza de judecata, ascultarea cuprinde doua etape:- prima etapa cuprinde intrebari privind numele, prenumele, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenia, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale. Dreptul de tacere nu se refera la datele strict personale, iar prezentarea sub identitate falsa poate fi sanctionata penal, deoarece in fata unei autoritati judiciare trebuie sa-ti declini identitatea corecta,- a doua a parte cuprinde dispozitiile art. 6 si ale art. 70 alin. 2 din Codul de procedura penala.Este posibil ca, in cursul urmaririi penale, organul de cercetare penala sa constate fapte noi in sarcina inculpatului, ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte. In asemenea imprejurari, potrivit art.238, organul de cercetare penala face propuneri in acest sens pe care le inainteaza procurorului, pentru ca acesta sa decida in privinta extinderii cercetarii penale sau schimbarii incadrarii juridice.Aceste propuneri se inainteaza in cel mult 3 zile, iar procurorul va decide prin ordonanta in cel mult 5 zile. Fata de situatia descoperirii de fapte noi, este de precizat ca dreptul organului judiciar de a-l audia pe invinuit sau inculpat nu este nelimitat. Astfel, pentru a se evita autoacuzarea, invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta fapta ce formeaza obiectul cauzei. Invinuitul sau inculpatul trebuie sa fie incunostintat inainte de a i se lua prima declaratie, si despre dreptul de a fi asistat de un aparator. Acesta ii poate explica limitele in care i se poate lua o declaratie^14).Din continutul prevederilor art. 238 rezulta ca organele de cercetare penala propun procurorului extinderea cercetarilor in acelasi dosar penal pe care il instrumenteaza. In practica judiciara s-a pus problema de a sti daca dispozitiile art. 238 sunt aplicabile in orice urmarire penala sau reglementarea vizeaza exclusiv cauzele in care urmarirea este efectuata de catre organul de cercetare penala^15).

--------------- ^1) Avem in vedere modificarea Codului de procedura penala prin Legea nr.45/199^2) Aceste dispozitii erau prevazute in art.226 alin.3, abrogat prin art.II pct.7 din Legea nr.104/199^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 120.^4) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 266-267^5) Doru Pavel, Efectele nulitatii in procesul penal, Revista Romana de Drept, nr. 9/1972, pag. 43-5

Page 24: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^6) A se vedea, C. D. Lascu, I. Lascu, Cateva probleme in legatura cu cercetarea penala efectuata de un organ necompetent fi consecintele sale, in Dreptul nr. 8/1996, pag. 11^7) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 284-285^8) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 19^9) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 284-28^10) Trib. Jud. Timis, dec. pen. nr. 399/1978, Revista Romana de Drept nr. 1/1979, pag. 57.^11) Vezi, Eugen Lazar, Importanta cunoasterii datelor care caracterizeaza persoana infractorului, Revista Romana de Drept, nr. 11/1969, pag. 71-78.^12) Plenul Trib. Suprem, dec. de indrum, nr. 19/1966 Revista Romana de Drept nr. 1/1967, pag. 11^13) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 36^14) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 17^15) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 66-67

STINGERE / TERMINARE

Procedura prezentarii materialului de urmarire penala

Privire generala

Prezentarea materialului de urmarire penala este o institutie care marcheaza, pe de o parte, ca organul de urmarire penala a efectuat toate actele de urmarire penala care i-au format convingerea ca inculpatul trebuie trimis in judecata si, pe de alta parte, constituie o garantie pentru exercitarea dreptului de aparare al inculpatului la terminarea cercetarii penale. Prezentarea materialului de urmarire penala nu are semnificatia actului final al urmaririi penale, deoarece prin acest act organele de u marire penale nu dau o solutie cauzei, nu se desesizeaza. Acest act face parte dintr-o grupa de acte ce au menirea sa termine urmarirea penala dupa audierea inculpatului care a luat cunostinta de materialul probator existent si are posibilitatea sa se apere cunoscand materialul ce-l incrimineaza.In art. 250 - 257 este reglementata institutia prezentarii materialului de urmarire penala^1). In principiu, prezentarea materialului de urmarire penala este obligatorie, in cazurile in care urmarirea penala s-a desfasurat fara ca actiunea penala sa fie pusa in miscare in cursul ei (prin ordonanta data de procuror). Astfel, potrivit art. 257 C. pr. pen., in cazul urmaririi penale fara punerea in miscare a actiunii penale, „procurorul primind dosarul, cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala...". In lumina actualelor dispozitii ale art. 257 , procurorul, primind dosarul de urmarire penala de la organul de cercetare penala, in cazul in care urmarirea s-a desfasurat fara punerea in miscare a actiunii penale, prezinta obligatoriu materialul de urmarire penala

Page 25: Drept Procesual Penal-partea Speciala

invinuitului^2). Conditiile care trebuie indeplinite pentru a fi obligatorie prezentarea materialului de urmarire penala sunt asadar prezentate in art. 250 C. proc. pen.In cazul in care nu a fost prezentat materialul de urmarire penala, desi prezentarea era obligatorie potrivit legii, se apreciaza ca sanctiunea este nulitatea relativa daca s-a cauzat invinuitului o vatamare procesuala care nu poate fi inlaturata decat prin efectuarea actului^3). Acest caz opereaza doar in situatia in care, din cererile inculpatului, ar rezulta niste aspecte care nu ar putea fi lamurite decat dupa administrarea unui probatoriu care ar intarzia cercetarea judecatoreasca sau ar scoate in evidenta existenta unor acte si masuri procesuale, care sunt lovite de nulitate si ar trebui refacute. Pentru alte motive, restituirea cauzei la procuror ar fi formala si ar duce la tergiversarea judecarii cauzei^4).Prezentarea materialului de urmarire penala se realizeaza cu asigurarea deplinei securitati a dosarului. De aceea, activitatea se desfasoara in prezenta organului de urmarire, care trebuie sa vegheze ca inculpatul sa nu intervina prin sustragerea sau distrugerea unor piese, modificarea sau inlocuirea unor acte etc.Dupa luarea la cunostinta a dosarului, organul intreaba pe inculpat daca are de facut cereri noi sau declaratii suplimentare. Dreptul de a formula cereri revine si aparatorului^5).Aducerea la indeplinire a prezentarii materialului de urmarire se consemneaza intr-un proces-verbal, in care se specifica si declaratiile, cererile si raspunsurile inculpatului. Nespecificarea in procesul verbal a unor amanunte cum ar fi denumirea expresa a uneia dintre infractiunile cu privire la care s-a facut prezentarea materialelor de urmarire penala nu poate fi considerata ca o incalcare a dispozitiilor din art. 250 c. pr. pen^6).La prezentarea materialului de urmarire penala poate participa si aparatorul invinuitului sau inculpatului. Pentru acesta, organul de urmarire penala este obligat sa-l instiinteze pe aparator despre data si locul efectuarii. Daca aparatorul considera ca nu este cazul sa-l asiste pe invinuit sau inculpat la prezentarea materialului, organul de urmarire penala poate efectua prezentarea si in absenta sa, cu exceptia cazurilor in care asistenta juridica este obligatorie potrivit legii (de pilda, invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei unitati militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori arestat, chiar in alta cauza, conform art. 171 alin. 2 C. pr. pen.). In ipoteza in care participa si aparatorul invinuitului sau inculpatului, acesta are dreptul sa studieze intregul dosar de urmarire penala in prezenta persoanei pe care o asista si sa formuleze, in interesul acesteia, cereri noi (de, pilda, de schimbare a incadrarii juridice, de administrare a unor probe noi, etc.)^7).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 29^2) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 83^3) A se vedea, C.A.B., s. a II-a pen., dec. nr. 133/A/1995, Culegere de practica judiciara a Curtii de Apel Bucuresti pe anul 1995, Ed. Continent, Bucuresti, 1996, pag. 240^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 293 ^5) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 7

Page 26: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^6) Trib. Jud. Mehedinti, dec. pen. nr. 443/1981, Revista Romana de Drept nr. 12/1981, pag.110.^7) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 18                    

Prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror

Potrivit art. 250 , prezentarea materialului de urmarire penala se face numai dupa punerea in miscare a actiunii penale. Cu alte cuvinte, aceasta activitate procedurala are loc numai fata de inculpat.In lumina actualelor dispozitii ale art. 257 , procurorul, primind dosarul de urmarire penala de la organul de cercetare penala, in cazul in care urmarirea s-a desfasurat fara punerea in miscare a actiunii penale, prezinta obligatoriu materialul de urmarire penala invinuitului^1).Daca invinuitul sau inculpatul a formulat cereri noi in legatura cu o urmarire penala, organul de cercetare penala sau procurorul, dupa caz, le examineaza de indata si dispune prin ordonanta admiterea sau respingerea lor (art. 252 alin. 1 C. pr. pen.). In ipoteza in care organul de urmarire penala a admis cererile invinuitului sau inculpatului, facute, fie personal, fie prin aparator, este obligat sa administreze probele noi solicitate ori sa schimbe incadrarea juridica, dupa care va proceda la o noua prezentare a materialului de urmarire penala (art. 253 C. pr. pen.). S-a decis astfel ca neprezentarea din nou a materialului de urmarire penala dupa schimbarea incadrarii juridice a faptei si trimiterea in judecata pentru o alta infractiune decat pentru cea cu privire la care s-a pus in miscare actiunea penala si s-a efectuat urmarirea penala, echivaleaza cu neprezentarea materialului de urmarire penala^2). Intr-un alt caz, solutionat corect, organul de urmarire penala, dupa prezentarea materialului de urmarire penala a administrat noi probe: au fost depuse la dosar actele medicale ale victimei venite de la avizare de la laborator, s-a obtinut adresa prin care erau precizate cheltuielile de spitalizare, s-a audiat un martor, s-a efectuat ancheta sociala etc^3).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 83^2) A se vedea, Curtea de Apel Timisoara, decizia penala nr. 154/A/7.11995, in Dreptul nr. 9/1996, pag. 138 - 139.^3) Tribunalul jud. Sibiu, sentinta penala nr. 11/1991 in Dreptul nr. 2/1995, pag. 76-77.

Terminarea urmaririi penale (art. 242-248)

Consideratii privind terminarea urmaririi penale

Urmarirea penala este cuprinsa intre doua momente, cel al inceperii urmaririi penale si momentul in care procurorul da o solutie prin trimiterea in judecata sau o solutie de neurmarire. Dupa ce au fost administrate toate probele si organul de cercetare penala a ajuns la concluzia ca este necesar sa propuna trimiterea in judecata a invinuitului sau

Page 27: Drept Procesual Penal-partea Speciala

inculpatului, cercetarea penala este terminata. Prin inaintarea cauzei procurorului, cu propunerea de a se dispune trimiterea in judecata, organul de cercetare renala se desesizeaza^1).Terminologia folosita de legiuitor pentru desemnarea acestei institutii este improprie, deoarece ea nu semnifica finalizarea urmaririi penale ca faza procesuala distincta, ci doar terminarea cercetarilor penale (a activitatilor de urmarire penala desfasurate de catre organul de cercetare penala)^2).Epuizarea fazei de urmarire penala are loc prin trimiterea in judecata efectuata de procuror, de asemenea, urmarirea penala se poate stinge prin scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi in cauza. Terminarea urmaririi, in sensul folosit la denumirea institutiei nu are in vedere aceste situatii. Prin terminarea urmaririi penale legea s-a referit la momentul, cand organul judiciar a indeplinit toate activitatile de cercetare si a administrat probele din care si-a format concluzia trimiterii in judecata a invinuitului sau inculpatului, urmand sa inainteze dosarul procurorului pentru a se pronunta asupra acestei ultime chestiuni^3).Procurorul, in cazul in care efectueaza personal urmarirea penala, nu mai intocmeste referat de terminare a urmaririi penale. Va proceda la ascultarea invinuitului sau la prezentarea materialului de urmarire penala si, daca este cazul, va dispune trimiterea in judecata intocmind rechizitoriul. Acesta este unul din actele care marcheaza terminarea urmaririi penale. Se observa ca dispozitiile art. 255-260 C. proc. pen. nu se refera la activitatea proprie procurorului, regulile stabilite fiind aplicabile activitatii procesuale a organului de cercetare penala^4).Urmarirea penala se poate desfasura in doua modalitati: fara punerea in miscare a actiunii penale si cu punerea in miscare a actiunii penale. Fiecare din aceste modalitati au proceduri specifice de terminare a urmaririi penale. In functie de aceste situatii, terminarea urmaririi penale este reglementata diferentiat.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 296^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 190.^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 9^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 296

Terminarea urmaririi penale fara punerea in miscare a actiunii penale

Daca urmarirea penala a fost efectuata fara punerea in miscare a actiunii penale, terminarea urmaririi penale este marcata prin doua momente obligatorii. Astfel, organul de cercetare penala va trebui sa procedeze la o noua ascultare a invinuitului inainte de terminarea cercetarii penale, apoi sa inainteze dosarul procurorului cu referat iar procurorul va proceda la prezentarea materialului de urmarire penala invinuitului.Terminarea urmaririi penale cuprinde intr-o asemenea ipoteza urmatoarele operatiuni: a) ascultarea invinuitului, b) intocmirea referatului general de terminare a cererii,

Page 28: Drept Procesual Penal-partea Speciala

c) inaintarea dosarului la procuror.La aceste activitati se mai adauga uneori si prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror^1). a) Dupa efectuarea actelor de cercetare penala, organul de cercetare procedeaza la o noua ascultare a invinuitului daca: exista invinuit in cauza, se constata ca impotriva acestuia sunt suficiente probe (art. 255 Cod proc. pen.). Prin existenta invinuitului in cauza se intelege ca acesta a fost identificat. Subzista posibilitatea luarii contactului cu el. Daca invinuitul este disparut, ori se sustrage de la urmarirea penala sau exista alta impiedicare de a se lua contactul, dosarul se inainteaza la procuror fara o prealabila ascultare. Probele adunate la dosar trebuie sa fie complete, lamurind cauza sub toate aspectele, iar concluzia desprinsa de organul de cercetare penala este in sensul existentei starii de vinovatie a invinuitului, implicand trimiterea in judecata. Ascultarea invinuitului la terminarea urmaririi penale prezinta un moment de contact obligatoriu intre acesta si organul de urmarire. Obligatia este inlaturata in cazul existentei unor cauze obiective de impiedicare a luarii contactului.Cu ocazia ascultarii, organul de cercetare penala trebuie sa aduca la cunostinta invinuitului din nou invinuirea si sa intrebe pe acesta daca are mijloace noi de aparare. De asemenea, invinuitul are dreptul sa faca propuneri de completare a cercetarilor. Daca invinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost gasita temeinica ori daca cercetarea a fost completata potrivit propunerilor facute, cercetarea penala se considera terminata (art. 255 C. pr. pen).Pentru realizarea ascultarii invinuitului cu ocazia terminarii urmaririi penale fara punerea in miscare a actiunii penale se cer a fi indeplinite cumulativ conditiile: 1) sa existe invinuit in cauza, in ipoteza in care nu exista invinuit in cauza, cercetarea penala nu poate fi considerata terminata, fiindca, desi s-au efectuat actele de cercetare penala necesare in cauza, totusi dosarul ramane la organul de cercetare penala pana la interventia unei cauze de stingere a actiunii penale, cand dosarul va fi trimis procurorului cu propunerea de clasare^2). 2) impotriva invinuitului sa existe suficiente probe care sa formeze convingerea ca trebuie trimis in judecata. In cazul in care organul de cercetare nu are aceasta convingere, daca se mai pot administra probe care sa inlature toate indoielile acestea vor trebui administrate si cercetarea penala nu poate fi considerata incheiata, fie in cazul in care nu se mai intrevede posibilitatea administrarii de noi probe se va propune scoaterea de sub urmarire penala.Aceasta noua ascultare a invinuitului, in aceasta situatie, difera de cea din cursul cercetarii penale. Ea consta in aducerea la cunostinta a invinuirii care se retine la terminarea cercetarii si in intrebarea daca invinuitul are noi mijloace de aparare^3).Participarea la efectuarea actelor de urmarire penala a invinuitului sau inculpatului este facultativa, avand dreptul sa participe la efectuarea celor ce il privesc nemijlocit, cum ar fi: perchezitia (art. 104 C. proc. pen.), cercetarea la fata locului (art. 129 C. proc. pen.), reconstituirea [art. 130 alin. (2) C. proc. pen.]. In ceea ce priveste expertizele, se prevede, in art. 120 alin. (4) C. proc. pen., ca partile pot participa la efectuarea acestora, cu exceptia situatiilor prevazute de art. 119 alin (2) C. proc. pen. (cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau orice institut de specialitate). Apreciem ca, in aceste cazuri, desi invinuitul nu este parte in proces, poate participa la efectuarea expertizei, asa cum trebuie sa i se aduca la

Page 29: Drept Procesual Penal-partea Speciala

cunostinta si obiectivele unei expertize pentru a face observatii cu privire la intrebari, sa ceara modificarea sau completarea lor [art. 120 alin. (2) C. proc. pen.].Organul de cercetare nu poate interzice participarea la aceste acte, dar daca nu se prezinta la locul si data pentru care au fost incunostintati, actele pot fi efectuate si in lipsa acestora. La cele alte acte de urmarire penala participarea invinuitului sau inculpatului este posibila numai cu aprobarea organului de urmarire penala^4).Cum am aratat, in Codul de procedura penala (art. 229 ) se arata ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste „invinuit" cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.Deosebirea cea mai importanta intre inculpat si invinuit consta in aceea ca primul are calitatea de parte, pe cand celalalt nu are o asemenea pozitie. De aici rezulta ca inculpatul ca subiect tras la raspundere penala poate fi supus la indatoriri mai mari decat invinuitul, avand corespunzator si drepturi mai largi.De exemplu^5), invinuitul nu este privat de libertate timp mai indelungat, purtand fi numai retinut 24 de ore sau arestat 5 zile. Dimpotriva, arestarea inculpatului poate dura initial 30 de zile cu posibilitati de prelungire potrivit legii. Inculpatul are conform art. 250 C. pr. pen. dreptul sa ia cunostinta de toate materialele de urmarire penala in cadrul prezentarii acestora de catre organul de cercetare penala, dupa efectuarea actelor de cercetare (art. 257 )Cu toate acestea, invinuitul si inculpatul au multe drepturi comune:- intrucat urmarirea penala se desfasoara in secret, necontradictoriu si preponderent prin acte scrise, participarea invinuitului si inculpatului se rezuma la cateva mijloace procesuale si anume: cereri, memorii, participarea uneori la efectuarea unor acte de urmarire penala si cand se considera nedreptatit, la formularea de plangeri impotriva unor acte de urmarire penala.- Invinuitul sau inculpatul poate solicita administrarea unor probe sau ca acestea sa aiba in vedere anumite situatii (confruntari pentru a stabili un anumit aspect contradictoriu, obiective de expertize) sau sa se efectueze anumite aspecte procesuale ori sa se revoce, inlocuiasca sau inceteze unele masuri procesuale ori rezolvarea intr-un mod al cauzei.- Prin memorii se explica apararile facute argumentand nevinovatia sau masura in care este vine vata, forma de vinovatie, participatia, circumstantele in care s-a comis fapta si orice alte imprejurari care justifica adoptarea unei anumite solutii. Prezentarea de cereri si memorii nu este conditionata de un termen in cursul urmaririi penale.- Participarea la efectuarea actelor de urmarire penala a invinuitului sau inculpatului este facultativa, avand dreptul sa participe la efectuarea celor ce il privesc nemijlocit, cum ar fi: perchezitia (art. 104 C. proc. pen.), cercetarea la fata locului (art. 129 C. proc. pen.), reconstituirea [art. 130 alin. (2) C. proc. pen.]. in ceea ce priveste expertizele, se prevede, in art. 120 alin. (4) C. proc. pen., ca partile pot participa la efectuarea acestora, cu exceptia situatiilor prevazute de art. 119 alin (2) C. proc. pen. (cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau orice institut de specialitate). Apreciem ca, in aceste cazuri, desi invinuitul nu este parte in proces, poate participa la efectuarea expertizei, asa cum trebuie sa i se aduca la cunostinta si obiectivele unei expertize pentru a face observatii cu privire la intrebari, sa ceara modificarea sau completarea lor [art. 120 alin. (2) C. proc. pen.].- Organul de cercetare nu poate interzice participarea la aceste acte, dar daca nu se prezinta la locul si data pentru care au fost incunostintati, actele pot fi efectuate si in lipsa

Page 30: Drept Procesual Penal-partea Speciala

acestora. La cele alte acte de urmarire penala participarea invinuitului sau inculpatului este posibila numai cu aprobarea organului de urmarire penala.- Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept.- Plangerea impotriva actelor de urmarire penala constituie un mijloc important pe care invinuitul sau inculpatul il are la indemana, pentru a le ataca cand le apreciaza nelegale si netemeinice. Astfel, invinuitul si inculpatul pot folosi procedura prevazuta de art. 140^1 , 140^2 , 140^3 impotriva masurilor preventive luate de procuror sau judecator (art. 275, 278 C. proc. pen.), impotriva celorlalte masuri sau acte de urmarire penala ori cea prevazuta de art. 249^1 C. proc. pen.- Invinuitul sau inculpatul poate recuza procurorul sau lucratorul de cercetare penala care se afla intr-un caz de incompatibilitate.b) De indata ce s-a incheiat cercetarea, organul intocmeste referatul de terminare a urmaririi penale prin care concluzioneaza asupra rezultatelor acesteia. Referatul are cuprinsul mentionat anterior, art. 259-260 c. pr. pen. aplicandu-se corespunzator.c) Dupa intocmirea referatului, dosarul cu toate lucrarile se inainteaza procurorului, potrivit art. 256 C. pr. pen., pentru ca acesta sa decida asupra lui in conformitate cu art. 262 C. pr. pen.

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 97-98.^2) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 81^3) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 297 ^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 8^5) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 180-18

Inaintarea dosarului privind pe invinuit

De indata ce cercetarea penala este terminata, organul de cercetare penala trebuie sa intocmeasca un referat in care consemneaza rezultatul cercetarii si trimite dosarul procurorului.Referatul va cuprinde in mod corespunzator mentiunile prevazute in art. 259-260 C. proc. pen., in care vor fi analizate toate probele administrate, atat in defavoarea inculpatului cat si cele in favoarea acestuia precum si actele privind masurile procesuale luate.Inaintarea dosarului la procuror are drept scop verificarea intregii urmariri penale desfasurate. In urma verificarii dosarului se pot ivi doua ipoteze: A) procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului si ca urmarirea penala este completa, existand in cauza probele necesare si legal administrate, B) se constata ca urmarirea penala nu este completa sau nu au fost respectate toate dispozitiile legale care asigura stabilirea adevarului. In functie de aceste ipoteze,

Page 31: Drept Procesual Penal-partea Speciala

procurorul procedeaza in mod diferentiat dand solutii diferite.Aceste ipoteze au fost sintetizate astfel, pornind de la practica in domeniu^1):A. Urmarirea penala trebuie sa se desfasoare cu respectarea tuturor dispozitiilor legale si indeosebi a celor care asigura aflarea adevarului, adevarul trebuie aflat efectiv prin administrarea si corecta apreciere a probelor necesare stabilirii imprejurarilor legate de justa solutionare a cauzei. Cand urmarirea penala s-a efectuat cu respectarea cerintelor de mai sus, procurorul poate dispune: a) trimiterea in judecata a inculpatului, b) oprirea desfasurarii in continuare a procesului penal prin una din solutiile de neurmarire, c) suspendarea urmaririi penale.

a) Daca din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau inculpat si ca se poate angaja raspunderea penala a acestuia, procurorul dispune trimiterea in judecata prin rechizitoriu. Cand urmarirea penala s-a desfasurat fara actiune penala pusa in miscare, procurorul prin acelasi rechizitoriu, pune in miscare si actiunea penala.b) Daca procurorul nu este de acord cu aprecierea organului de cercetare ca fel in cauza trebuie trimis in judecata, constatand vreuna din situatiile prevazute in art. 10 C. pr. pen., dispune prin ordonanta, dupa caz, incetarea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire sau clasarea cauzei.Daca procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 10 lit. b^1, aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ prevazut de art. 91 c. penal. c) Daca procurorul constata ca in momentul verificarii sunt intrunite conditiile legale prevazute de art. 239 c. pr. pen. dispune suspendarea urmaririi penale.

B) Activitatea organului de cercetare penala poate prezenta lipsuri fie in sensul nerespectarii dispozitiilor legale care asigura aflarea adevarului, fie in legatura cu caracterul complet al urmaririi. In acest caz, procurorul ia masuri in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale prin restituirea cauzei la organul care a efectuat cercetarea sau trimite cauza, potrivit dispozitiilor art. 217 c. pr. pen., la un alt organ de urmarire penala (art. 265 c. pr. pen.).Potrivit art. 266 C. pr. pen., restituirea sau trimiterea cauzei in vederea refacerii sau completarii cercetarii penale se dispune de catre procuror numai prin ordonanta, atunci cand sesizarea acestuia s-a facut in vederea trimiterii in judecata, prin referatul organului de cercetare penala.Ordonanta de restituire sau trimitere cuprinde pe langa mentiunile comune, aratate in art. 203 C. pr. pen. (data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului procesual, temeiul legal al acestuia si semnatura celui care a intocmit-o) si mentiunile speciale, constand in indicarea actelor de cercetare penala ce trebuie efectuate ori refacute, a faptelor sau a imprejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba ce urmeaza a fi folosite.Totodata, prin ordonanta de restituire sau de trimitere, procurorul este obligat, in toate cazurile, sa se pronunte asupra mentinerii sau revocarii masurilor preventive, de siguranta ori asiguratorii, luate in cursul urmaririi penale sau, daca este cazul, sa ia asemenea masuri (art. 267 C. pr. pen.)^2).

Page 32: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Dosarul de urmarire penala, in cazul in care cercetarile au fost terminate fara punerea in miscare a actiunii penale, contine acte si masuri ce pot fi dispuse fata de invinuit. Va exista un proces-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala deoarece aceasta activitate se realizeaza fata de invinuit doar de catre procuror.Odata considerata terminata cercetarea penala de catre organul de cercetare penala, acesta se va desesiza inaintand dosarul procurorului cu referat de terminarea cercetarii penale. In referat, potrivit art. 256 C. proc. pen., se va consemna rezultatul cercetarii.

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 100-10^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 200-20

Terminarea urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare

Daca in cauza s-a pus in miscare actiunea penala, cand organul de cercetare penala considera ca cercetarea penala este completa si dupa indeplinirea, a dispozitiilor privitoare la prezentarea materialului de urmarire penala, cercetarea penala se considera terminata (art. 258). Desesizarea organului de cercetare penala in favoarea procurorului se va face prin inaintarea procurorului a dosarului cauzei insotit de un referat de terminarea cercetarii penale.Cercetarea penala se considera terminata potrivit art. 258 c. pr. pen., daca este completa si a avut loc, cand este cazul, prezentarea materialului de urmarire penala. in aceasta situatie, organul de cercetare nemaiavand de indeplinit activitati legate de probatiune sau alte acte de urmarire penala inainteaza dosarul la procuror, insotit de un referat, denumit impropriu „referat de terminare a urmaririi penale"1.Referatul de terminare a cercetarii are o intreita delimitare privitor la: fapte, persoane si incadrare juridica^2).a) Sub aspectul faptelor, referatul urmeaza a se limita la ceea ce a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale. Nu pot fi incluse in referat faptele noi, descoperite dupa punerea in miscare a actiunii penale, pentru care actiunea nu a fost pornita. Pentru cuprinderea acestor fapte si trimiterea in judecata a inculpatului in raport de toate infractiunile savarsite, organul de cercetare procedeaza potrivit art. 238 c. pr. pen. propunand procurorului extinderea cercetarii penale.b) Sub aspectul persoanelor, referatul le include numai pe acelea care au fost inculpate. Limitarea este asemanatoare cu cea privitoare la fapte. Daca in cauza sunt implicate noi persoane, necesitatea cuprinderii acestora in referat atrage punerea in miscare a actiunii penale si impotriva lor, procedandu-se in acest caz la extinderea cercetarii penale potrivit art. 238 c. pr. pen.c) Ultima incadrare juridica data faptei constituie limita referatului sub aspectul incadrarii. Aceasta incadrare se comuni a inculpatului cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala. Orice alta incadrare juridica ar urma sa se dea in referat, implica obligatia prealabila a organului de cercetare sa procedeze la o noua prezentare a materialului de urmarire penala (art. 253 c. pr. pen.).

Page 33: Drept Procesual Penal-partea Speciala

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 19^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 9

Inaintarea dosarului de urmarire penala privind pe inculpat

In dispozitiile art. 258 se arata ca, in cauzele in care actiunea penala a fost pusa in miscare dupa ce organele de cercetare penala apreciaza cercetarea ca fiind completa si dupa indeplinirea, daca este cazul, a dispozitiilor privitoare la prezentarea materialului de urmarire penala, cercetarea penala se considera terminata. Organul de cercetare penala inainteaza de indata procurorului dosarul cauzei insotit de un referat. Organul de cercetare poate trimite dosarul procurorului numai daca cercetarea penala este completa si daca a fost prezentat materialul de urmarire penala inculpatului.Prezentarea materialului de urmarire penala constituie o conditie pentru terminarea activitatii organelor de cercetare penala, in cazul urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare numai in situatiile in care aceasta este posibila.Daca urmarirea penala s-a desfasurat cu actiunea penala pusa in miscare si prezentarea materialului de urmarire penala nu s-a putut face deoarece inculpatul este disparut sau s-a sustras la chemarea inaintea organului de cercetare penala , cercetarea penala se considera terminata in momentul in care au fost efectuate toate actele de cercetare impuse de rezolvarea cauzei^1).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 200

Referatul de terminare a urmaririi penale

Referatul intocmit de organul de cercetare penala trebuie sa se limiteze, in cazul urmaririi penale fara punerea in miscare a actiunii penale, la faptele, la persoana si incadrarea juridica pentru care s-a inceput urmarirea penala si s-au efectuat cercetari penale (conform rezolutiei sau procesului-verbal de incepere a urmaririi penale), iar in cazul urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare, la fapta care a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului si la ultima incadrare juridica data faptei. Nerespectarea acestor limite atrage dupa sine nulitatea relativa in conditiile art. 197 alin. 1 C. pr. pen. (daca s-a produs o vatamare procesuala care nu poate fi inlaturata altfel)1.Referatul va contine:- numele inculpatului, fapta retinuta in sarcina acestuia si incadrarea juridica. Referatul trebuie sa se limiteze la fapta care a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului si la ultima incadrare juridica data faptei. Se va urmari respectarea dispozitiilor art. 238 C. proc. pen., privind extinderea cercetarii penale si a dispozitiilor art. 253 C. proc. pen. privind prezentarea din nou a materialului de urmarire penala daca s-au efectuat noi acte de cercetare penala sau s-a schimbat incadrarea juridica a faptei,

Page 34: Drept Procesual Penal-partea Speciala

- probele administrate care duc la retinerea starii de fapt si la incadrarea juridica a faptei,- dale suplimentare privitoare la:a) mijloacele materiale de proba si masurile luate referitor la ele in cursul cercetarii penale, precum si locul unde se afla. b) masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate in cursul urmaririi penale, conform art. 163-170 C. proc. pen.,c) cheltuielile judiciare. In referat se vor detalia toate cheltuielile judiciare efectuate in cauza si se vor anexa in dosar actele doveditoare^2).

---------------^1) In acest sens, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 2999/1975, in Culegere de decizii pe anul 1975, pag. 22^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 297-298

TRIMITERE IN JUDECATA

Generalitati

In reglementarea urmaririi penale se face deosebire intre termenul urmaririi penale si trimiterea in judecata.Prin terminarea urmaririi penale se intelege terminarea activitatii organelor de cercetare penala, in acest moment procesual fiind concretizata aprecierea organului de cercetare penala asupra actelor si lucrarilor realizate in cursul urmaririi penale^1).Prin actul trimiterii in judecata, procurorul ca titular al actiunii penale, constata ca sunt indeplinite toate conditiile, pentru ca persoana fata de care s-a desfasurat urmarirea penala sa fie trasa la raspundere pentru faptele sale. Actul de trimitere in judecata - rechizitoriul - marcheaza momentul terminarii urmaririi penale si al trecerii intr-o alta faza a procesului penal, judecata. Rechizitoriul este actul prin care procurorul trimitand pe inculpat in judecata, se desesizeaza si pierde rolul de conducator al procesului penal, rol pe care il preia instanta investita cu judecarea cauzei^2).In acest moment se apreciaza ca urmarirea penala este relativ terminata, procurorul fiind organul care se pronunta asupra solutiilor ce pot fi date in urma epuizarii intregii faze a urmaririi penale. in acest sens, se cuvine subliniat faptul ca organele de cercetare penala nu intra niciodata in raporturi directe cu instantele de judecata, ci numai prin intermediul procurorului. Asa stau lucrurile si in cazul trimiterii in judecata, procurorul fiind singurul organ abilitat de lege sa aprecieze daca un dosar penal va fi sau nu promovat in fata instantei^3). Prin inaintarea dosarului la instanta este investit acest organ si incepe faza judecatii. Singurul indreptatit sa trimita in judecata este procurorul, nici un alt organ neavand posibilitatea sesizarii instantei in vederea judecarii cauzei penale. Aceasta decurge din imprejurarea ca titularul actiunii penale este procurorul, organele de cercetare neputand pune in miscare si exercita actiunea penala. Organele de cercetare nu intra in raporturi niciodata direct cu instanta, ci numai prin intermediul procurorului si cu atat mai putin au

Page 35: Drept Procesual Penal-partea Speciala

posibilitatea trimiterii in judecata. Precizarea se refera exclusiv la cauzele penale si nu trebuie confundate cu unele proceduri contraventionale^4).Trimiterea in judecata nu inseamna stabilirea vinovatiei inculpatului ci, doar ca procurorul care a dispus trimiterea in judecata este convins de vinovatia acestuia, urmand ca instanta de fond sa-si formeze, pe baza probelor administrate percepute nemijlocit, convingerea de vinovatie sau de nevinovatie^5). Ca o consecinta, potrivit art. 66 Cod procedura penala, invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa. in cazul in care exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie. Legea presupune ca cel in cauza este nevinovat cat timp nu a fost facuta dovada vinovatiei sale^6). Recunoscuta ca principiu constitutional in art. 23 pct. 11 din Constitutie, in actualul Cod de procedura penala, prezumtia de nevinovatie a fost inscrisa ca regula de baza in urma completarii acestuia prin Legea nr. 281/2003. In art. 66 din Codul de procedura penala, articol intitulat „Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor" se stabileste ca "invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia".Aceasta teza este absoluta si trebuie interpretata in sensul ca invinuitul nu are niciodata obligatia dovedirii nevinovatiei sale, nici chiar atunci cand dovada vinovatiei s-a facut de catre cel care acuza^7). Totusi atunci cand autoritatile judiciare au formulat invinuirea si desfasoara o intensa activitate in dovedirea ei, invinuitul sau inculpatul nu are interesul de a sta impasibil si a astepta rezultatul urmaririi si al judecatii, ci este interesat ca nevinovatia sa sa fie stabilita cat mai repede. Daca probele de vinovatie sunt nesigure si contradictorii, existand indoiala, aceasta profita inculpatului^8).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 85^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 297-298^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 99.^4) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 99.^5) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 297-298^6) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 35^7) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 35^8) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 284-285

Verificarea lucrarilor urmaririi penale

Atat in situatia in care urmarirea penala se desfasoara cu actiunea penala pusa in miscare, cat si in cazul in care actiunea penala nu a fost pusa in miscare in timpul urmaririi penale, organele de cercetare penala, terminand activitatea in cauza penala, trimit dosarul procurorului care supravegheaza urmarirea penala.Potrivit art. 261, procurorul este obligat ca, in termen de cei mult 15 zile de la primirea

Page 36: Drept Procesual Penal-partea Speciala

dosarului trimis de organul de cercetare penala, sa procedeze la verificarea lucrarilor urmaririi penale si sa se pronunte asupra acestora. Termenul de 15 zile stabilit de lege pentru solutionarea cauzei, se poate scurta, prin dispozitie scrisa, de procurorul ierarhic superior, dispozitia fiind obligatorie pentru procurorul care solutioneaza cauza.Inaintarea dosarului la procuror are drept scop verificarea intregii urmariri penale desfasurate. In cadrul verificarii lucrarilor de urmarire penala, procurorul trebuie sa constate daca urmarirea penala a fost efectuata de organul competent si daca au fost respectate dispozitiile legale privind aflare a adevarului. De asemenea, procurorul trebuie sa verifice daca urmarirea penala este completa si daca probele necesare in cauza au fost legal administrate^1).Verificarea lucrarilor cauzei de catre procuror va viza urmatoarele aspecte:- respectarea dispozitiilor legii de procedura penala, si anume: daca s-au respectat dispozitiile privind competenta organului de cercetare, daca au fost efectuate actele de urmarire penala constituite, privind: inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale, prezentarea materialului de urmarire penala, daca s-au respectat garantiile procesuale privind drepturile invinuitului si inculpatului prevazute de art. 5^1 si 6 C. proc. pen., daca nu s-au comis alte incalcari prevazute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sau de alte dispozitii. Procurorul, dupa caz, va infirma actele nelegale si va dispune refacerea acestora sau a intregii cercetari sau le va reface personal,- se va verifica daca s-au strans toate probele necesare aflarii adevarului in cauza, cu respectarea dispozitiilor legale. Procurorul poate completa singur urmarirea penala sau poate restitui cauza organului de cercetare penala pentru a administra probele necesare aflarii adevarului^2).In urma verificarii dosarului se pot ivi doua ipoteze: A) procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului si ca urmarirea penala este completa, existand in cauza probele necesare si legal administrate, B) se constata ca urmarirea penala nu este completa sau nu au fost respectate toate dispozitiile legale care asigura stabilirea adevarului. In functie de aceste ipoteze, procurorul procedeaza in mod diferentiat dand solutii diferite.Aceste ipoteze au fost sintetizate astfel, pornind de la practica in domeniu^3):A. Urmarirea penala trebuie sa se desfasoare cu respectarea tuturor dispozitiilor legale si indeosebi a celor care asigura aflarea adevarului, adevarul trebuie aflat efectiv prin administrarea si corecta apreciere a probelor necesare stabilirii imprejurarilor legate de justa solutionare a cauzei. Cand urmarirea penala s-a efectuat cu respectarea cerintelor de mai sus, procurorul poate dispune: a) trimiterea in judecata a inculpatului, b) oprirea desfasurarii in continuare a procesului penal prin una din solutiile de neurmarire, c) suspendarea urmaririi penale. a) Daca din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau inculpat si ca se poate angaja raspunderea penala a acestuia, procurorul dispune trimiterea in judecata prin rechizitoriu. Cand urmarirea penala s-a desfasurat fara actiune penala pusa in miscare, procurorul prin acelasi rechizitoriu, pune in miscare si actiunea penala.b) Daca procurorul nu este de acord cu aprecierea organului de cercetare ca fel in cauza

Page 37: Drept Procesual Penal-partea Speciala

trebuie trimis in judecata, constatand vreuna din situatiile prevazute in art. 10 c. pr. pen., dispune prin ordonanta, dupa caz, incetarea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire sau clasarea cauzei.Daca procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 10 lit. b^1 , aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ prevazut de art. 91 c. pen. c) Daca procurorul constata ca in momentul verificarii sunt intrunite conditiile legale prevazute de art. 239 c. pr. pen. dispune suspendarea urmaririi penale.B) Activitatea organului de cercetare penala poate prezenta lipsuri fie in sensul nerespectarii dispozitiilor legale care asigura aflarea adevarului, fie in legatura cu caracterul complet al urmaririi. In acest caz, procurorul ia masuri in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale prin restituirea cauzei la organul care a efectuat cercetarea sau trimite cauza, potrivit dispozitiilor art. 217 c. pr. pen., la un alt organ de urmarire penala (art. 265 c. pr. pen.).Potrivit art. 266 C. pr. pen., restituirea sau trimiterea cauzei in vederea refacerii sau completarii cercetarii penale se dispune de catre procuror numai prin ordonanta, atunci cand sesizarea acestuia s-a facut in vederea trimiterii in judecata, prin referatul organului de cercetare penala.Ordonanta de restituire sau trimitere cuprinde pe langa mentiunile comune, aratate in art. 203 C. pr. pen. (data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului procesual, temeiul legal al acestuia si semnatura celui care a intocmit-o) si mentiunile speciale, constand in indicarea actelor de cercetare penala ce trebuie efectuate ori refacute, a faptelor sau a imprejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba ce urmeaza a fi folosite.Totodata, prin ordonanta de restituire sau de trimitere, procurorul este obligat, in toate cazurile, sa se pronunte asupra mentinerii sau revocarii masurilor preventive, de siguranta ori asiguratorii, luate in cursul urmaririi penale sau, daca este cazul, sa ia asemenea masuri (art. 267 C. pr. pen.)^4).Cand nu s-a prezentat materialul de terminarea urmaririi penale deoarece inculpatul a fost disparut, s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala sau nu locuieste in tara [art. 254 alin. (1) C. proc. pen.], daca inculpatul se prezinta, este prins sau adus, dupa inaintarea dosarului a parchet, procurorul procedeaza la prezentarea materialului.

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 85^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 298^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 100-10^4) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 200-20

Page 38: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Rezolvarea cauzelor de catre procuror

Privire generala

In urma verificarii lucrarilor de urmarire penala de catre procuror, acesta poate da una din urmatoarele solutii: - trimiterea in judecata- netrimiterea in judecata prin scoaterea de sub urmarire penala- incetarea urmaririi penale - clasarea- suspendarea urmaririi penale- restituirea cauzei in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale trimiterea cauzei la organul competent sa efectueze urmarirea.Procurorul nu este tinut de propunerile organului de cercetare penala, acestea neavand valoarea unei solutii procesuale. El va solutiona cauza in raport de convingerea ce si-o formeaza din studiul lucrarilor dosarului, din probele administrate personal.Procurorul este obligat ca in termen de 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare la terminarea urmaririi penale, sa procedeze la verificarea lucrarilor de urmarire si sa se pronunte asupra acestora (art. 261 c. pr. pen.).Termenul de 15 zile este un termen de recomandare, insa in spiritul legii este de dorit ca el sa nu fie depasit decat in cazuri extreme^1). In cauzele cu arestati activitatea de verificare a procurorului se face de urgenta si cu precadere. Legea nu a prevazut un termen deoarece cauzele cu arestati sunt in genere mai complicate si prezinta o dificultate sporita in verificarea dosarului. In lipsa unei durate determinate nu inlatura termenul general de 15 zile, ci impune necesitatea restrangerii lui pe cat posibil. Prevederea ca rezolvarea cauzei sa se faca de urgenta si cu precadere presupune o activitate neintarziata si intaietate fata de cauzele fara arestati^2).Pentru ca procurorul sa poata dispune trimiterea in judecata trebuie sa fie realizate conditiile prevazute de art. 262 . Daca acesta constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, fiind administrate atat probele in invinuire cat si cele in aparare cu indeplinirea cerintelor legale, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare pentru a se trage o concluzia certa asupra faptelor principale cat si a circumstantelor cu relevanta penala, va da, dupa caz, solutie de trimitere in judecata, de netrimitere in judecata sau mixta^3). (Aici reamintim ca, in cadrul urmaririi penale si a procesului penal, locul central il ocupa principiul aflarii adevarului: fiecare principiu in parte, cat si ansamblul acestora, concura la stabilirea faptelor, nici unul nefiind strain de principiul adevarului. Principiul rolului activ al organelor judiciare, garantarea dreptului la aparare, principiul folosirii limbii materne, oficialitatea etc. au stransa legatura cu aflarea adevarului^4).Daca urmarirea penala este incompleta sau nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, procurorul va restitui sau trimite cauza pentru completarea sau refacerea urmaririi penale organului de cercetare penala ori va completa sau reface personal urmarirea. in raport de convingerea formata procurorul va preceda astfel^5):Cand in urma evaluarii materialului de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau inculpat si ca acesta raspunde penal:a) Daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da

Page 39: Drept Procesual Penal-partea Speciala

rechizitoriul prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata. Prin punerea in miscare a actiunii penale se valideaza calitatea procesuala de parte in proces nu numai a celor invinuiti de comiterea unei fapte penale, care devin inculpati, ci, si a partii vatamate si se declanseaza actiunea civila validandu-se calitatea celor ce s-au constituit parte civila sau care urmeaza sa raspunda civil, alaturi de inculpat, partea responsabila civilmente. In aceasta situatie, rechizitoriul are dubla functionalitate fiind, in acelasi timp, act de inculpare si act de sesizare a instantei.b) daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, procurorul da rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata.Cand din materialul probator, indiferent de propunerea organului de cercetare penala, rezulta existenta unui caz de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale sau de exercitare a acesteia, procurorul da ordonanta prin care:a) claseaza, scoate de sub urmarire penala sau inceteaza urmarirea penala potrivit dispozitiilor art. 1 C. proc. pen. Solutia de clasare se va adopta cand in cauza s-au facut cercetari pentru mai multe infractiuni si unele din acestea sunt fara invinuit.Daca procurorul apreciaza ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, va dispui e scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 10 lit. b^1) C. proc. pen., facand aplicarea art. 18^1 C. pen.b) daca procurorul constata existenta unei cauze de suspendare a urmaririi, va suspenda urmarirea penala. Ca si restituirea sau trimiterea cauzei organului de cercetare penala competent, aceste nu sunt solutii de terminare a urmaririi penale.

---------------^1) V. Dongoroz s. a., Noul cod de proceduri penala si codul de procedura penala anterior, prezentare comparativa. Bucuresti, Editura Politica, 1969, pag. 19^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 99.^3) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 299^4) G. Antoniu, N. Volonciu, N. Zaharia, Dictionar de procedura penala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988, pag. 1

        Netrimiterea in judecata prin scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale sau clasarea

La terminarea urmaririi penale, procurorul, primind lucrarile de urmarire penala si constatand ca nu sunt indeplinite conditiile pentru trimiterea in judecata, da ordonanta prin care, dupa caz, dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale sau clasarea.Pe parcursul desfasurarii urmaririi penale sau la terminarea acesteia se poate constata existenta unuia din cazurile prevazute in art. 10, situatii in care procurorul organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune, dupa scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi sau clasarea cauzei penale, denumite in doctrina „solutii de neurmarire

Page 40: Drept Procesual Penal-partea Speciala

penala"^1), care nu trebuie confundate cu rezolvarea propriu-zisa a cauzei penale in adevaratul inteles, fata de care se deosebesc prin numeroase trasaturi, dintre care amintim:a) Solutiile de neurmarire sunt aplicabile numai in faza de urmarire penala si pun capat procesului penal doar in aceasta faza. Adevarata rezolvare a cauzei are loc in urma judecatii si determina parcurgerea tuturor fazelor procesului penal. Solutionarea cauzei este un atribut exclusiv al instantei de judecata. Pentru necesitatile stingerii procesului penal in faza de urmarire penala legea a institutionalizat mijloace specifice puse la indemana organelor de urmarire penala si a procurorului.b) Solutiile de neurmarire pot da cauzei o rezolvare numai in sens negativ. Adevarata solutionare a unui proces trebuie sa ofere posibilitatea unei rezolvari multilaterale, corespunzatoare situatiei reale din cauza. Aceasta presupune existenta atat a unor solutii care sa permita realizarea tragerii la raspundere penala a inculpatului si sanctionarea lui potrivit legii, cat si de absolvire a acestuia in cazul cand actiunea penala nu este exercitabila.Cand urmarirea penala stabileste vinovatia celui in cauza si necesitatea tragerii lui la raspundere penala, procurorul trimite in judecata pe inculpat inaintand dosarul instantei. In cadrul urmaririi penale nu exista posibilitatea realizarii tragerii la raspundere penala pana la ultimele sale consecinte, respectiv stabilirea sanctiunilor penale corespunzatoare.c) Solutiile de neurmarire nu produc efectele autoritatii de lucru judecat. Dimpotriva, solutionarea cauzei printr-o hotarare judecatoreasca, inerent ca inculpatul a fost condamnat sau ca s-a pronuntat o achitare sau a procesului penal, este definitiva si reluarea ei nu se permite decat in jitiile exercitarii unei cai extraordinare de atac.Daca dispune scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 10 lit. b^1 procurorul aplica in mod obligatoriu una din sanctiunile administrative prevazute in art. 91 din Codul penal^2).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 8^2) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 88

Incetarea urmaririi penale (art.242-248)

Solutia incetarii urmaririi penale poate fi data cand intervine vreuna din cauzele prevazute de art.10 lit. f-h, i^1 si j si exista invinuit sau inculpat in cauza.Avand in vedere natura unora dintre cauzele prevazute in art. 10 lit. f-h, i^1 si j, consideram ca incetarea urmaririi penale poate avea, uneori, un caracter definitiv. Astfel, in situatia in care a intervenit decesul faptuitorului, reluarea urmaririi penale nu mai poate avea loc^1).Incetarea urmaririi penale poate fi totala sau partiala. Incetarea este totala cand imprejurarile determina o stingere in intregime a cauzei penale (de exemplu, existand o singura fapta, in legatura cu aceasta intervine un motiv impiedicare a exercitarii actiunii penale, sau desi sunt mai multe fapte fine moartea unicului invinuit sau inculpat). Incetarea urmaririi penale poate fi partiala in raport cu faptele sau persoanele din cauza. Daca in cauza sunt mai multi invinuiti sau inculpati, ori daca mai multe fapte fac obiectul

Page 41: Drept Procesual Penal-partea Speciala

aceleiasi cauze, incetarea urmaririi poate opera numai cu privire la persoanele sau la faptele pentru care exista cazul de incetare (art. 242 alin. 2 c. pr. pen.)^2).In jurisprudenta s-a pus problema de a sti daca este legala solutia scoaterii de sub urmarire penala pe temeiul lipsei de pericol social a faptei savarsite, cata vreme s-a dovedit ca partile s-au impacat, ceea ce ar fi putut conduce la incetarea urmaririi penale. Intr-o opinie, s-a considerat ca in cazul in care partile s-au impacat, nu mai este posibil sa se treaca peste efectele acestei impacari si sa se examineze, pe fond, daca fapta prezinta sau nu pericolul social al unei infractiuni^3).Intr-o alta opinie^4), s-a sustinut ca scoaterea de sub urmarire penala este prioritara, procurorul fiind obligat sa verifice daca faptele aratate in plangerea prealabila intrunesc trasaturile infractiunii si abia dupa aceea sa examineze si celelalte aspecte legate de raspunderea penala.In alta opinie s-a aratat ca, in aceasta situatie, nu se poate pune problema inlaturarii raspundem penale prin impacarea partilor, din moment ce lipseste temeiul legal al unei asemenea raspunderi, astfel incat se va dispune scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 10 lit. b^1) C. pr. pen. De altfel, insasi legea prevede expres ca nu se poate dispune incetarea urmaririi penale decat daca nu se constata, in prealabil, vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a) - e) C. pr. pen. (art. 13 alin. final C. pr. pen.)^5).Este posibil ca, in timpul desfasurarii urmaririi, sa se constate existenta concomitenta a doua cauze dintre cele prevazute in art. 10 lit. f-h , i^1 si j , punandu-se astfel problema temeiului juridic in baza caruia inceteaza urmarirea penala. Daca, de exemplu, inculpatul a decedat pe parcursul desfasurarii penale si, anterior, decesului, fapta inculpatului a fost amnistiata. incetarea urmaririi penale trebuie sa se faca in baza art.10 lit. g combinat cu art.11 pct.1 lit. c^6).Incetarea partiala a urmaririi penale a ridicat in practica judiciara numeroase probleme. Astfel, s-a decis ca persoana vatamata printr-o infractiune amnistiata pentru care s-a dispus incetarea urmaririi penale nu poate exercita actiunea civila, in procesul penal desfasurat in legatura cu infractiunile conexe neamnistiate pentru care cauza penala continua^7). De asemenea, incetarea urmaririi pentru unul din inculpati exclude posibilitatea exercitarii actiunii civile impotriva acestuia, daca ceilalti inculpati sunt trimisi in judecata si deci cauza penala continua^8).Procurorul se pronunta asupra incetarii urmaririi penale prin ordonanta, in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare, si prin rezolutie motivata, cand actiunea penala nu a fost pusa in miscare.Ordonanta de incetare a urmaririi penale trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile obisnuite, si datele privind persoana si fapta la care se refera incetarea, precum si indicarea temeiului de fapt si de drept pe baza carora se dispune incetarea urmaririi penale.Prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune, potrivit art. 245 C. proc. pen., asupra mai multor aspecte.

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 228.^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 83-8

Page 42: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^3) Procuratura locala Roman, Ordonanta nr. 15 l/c din 15 decembrie 1975 in Revista Romana de Drept nr. 2/1977, pag. 58.

Scoaterea de sub urmarire penala (art. 249-249^1)

Cand, pe parcursul desfasurarii urmaririi penale, se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. a-e si exista invinuit sau inculpat in cauza, procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala.Codul de procedura penala in vigoare distinge, pe buna dreptate, consecintele pe planul solutiilor ce pot fi date in situatia cand intervin categoriile de cauze prevazute in art.10 lit. a-e si, respectiv, f, g si j. Referitor la diferentierea solutiilor ce pot fi date in faza de urmarire penala, in acord cu opinia exprimata in literatura de specialitate, credem ca nu este acelasi lucru daca se constata ca cineva este nevinovat de savarsirea unei infractiuni sau daca persoana a comis infractiunea dar nu poate fi trasa la raspundere penala datorita interventiei unui act de clementa^1).In legatura cu aplicarea corespunzatoare a art. 248 c. pr. pen. se impune o precizare. Daca procurorul apreciaza ca propunerea organului de cercetare, facuta in vederea scoaterii de sub urmarire, nu se justifica, nu restituie totdeauna dosarul in vederea continuarii cercetarii. Cand procurorul constata ca s-a retinut in mod gresit drept cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei o imprejurare care nu intruneste asemenea calitate (de exemplu, retragerea unei plangeri prealabile s-a considerat drept cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei) dispune incetarea urmaririi si nu scoaterea de sub urmarire^2).Intrucat scoaterea de sub urmarire nu produce efectele autoritatii de lucru judecat, in practica s-a decis ca extinderea procesului penal in cursul judecatii poate avea loc oricand impotriva unei persoane fata de care s-a dispus in timpul cercetarilor scoaterea de sub urmarire, nemaifiind necesara emiterea prealabila a unei ordonante de redeschidere a urmaririi penale^3)In literatura juridica s-au ridicat numeroase chestiuni in legatura cu aplicarea corecta a reglementarilor legate de scoaterea de sub urmarire penala. S-a aratat astfel^4):- daca procurorul nu este de acord cu propunerea organului de cercetare penala de scoatere de sub urmarire penala nu restituie intotdeauna dosarul in vederea continuarii cercetarilor penale. Astfel, daca se apreciaza ca in mod gresit s-a retinut drept cauza de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale sau a exercitarii actiunii penale care atrage scoaterea de sub urmarire penala in locul alteia de natura sa determine o solutie de incetare a urmaririi penale, va dispune, contrar propunerii organului de cercetare penala, incetarea urmaririi si nu scoaterea de sub urmarire penala.- nu exista nici un impediment ca atunci cand procurorul constata ca nu este prezent nici unul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare sau a exercitiului actiunii penale (prev. de art. 10 C. pr. pen.) sau de nepedepsire si ca exista probe suficiente de vinovatie, fiind indeplinite conditiile trimiterii in judecata, sa procedeze el insusi la prezentarea materialului de urmarire penala si, considerandu-se sesizat prin referatul organului de cercetare penala, contrar propunerii facute, sa emita rechizitoriu si sa sesizeze instanta in vederea judecarii fondului cauzei.Se apreciaza ca scoaterea de sub urmarirea penala poate fi pronuntata numai dupa ce in

Page 43: Drept Procesual Penal-partea Speciala

cauza penala au fost administrate probe care sa dovedeasca existenta unuia din cazurile prevazute in art.10 lit. a-e . Credem ca solutia scoaterii de sub urmarire penala este plasata intotdeauna catre terminarea urmaririi penale, deoarece, in cauza penala trebuie sa se fi administrat, in orice caz, mai multe probe decat in situatia in care s-ar pronunta solutia incetarii urmaririi penale pentru oricare dintre cazurile prevazute in art.10 lit. f-h, i^1 si j ^5).Si in practica judiciara s-au ridicat numeroase chestiuni in legatura cu aplicarea corecta a reglementarilor legate de scoaterea de sub urmarire penala. Astfel, in anumite situatii, cazurile de incetare a urmaririi penale au venit in concurs cu ipoteza prevazuta de art. 10 lit. b^1 . De exemplu, in cazul unei actiuni la care impacarea partilor stinge actiunea penala s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, fapta neprezentand gradul de pericol social al unei infractiuni, iar prin ordonanta respectiva invinuitul a fost sanctionat cu amenda administrativa. Ulterior, s-a decis in cauza ca este intemeiata plangerea facuta de invinuit impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala, cata vreme este dovedit ca partile s-au impacat (imprejurare care in raport de fapta cercetata duce la incetarea urmaririi penale), chiar daca impacarea a avut loc dupa intocmirea ordonantei, dar in intervalul in care se putea face plangere impotriva ei^6).Ca si incetarea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala poate fi totala sau partiala. in acest sens, daca in aceeasi cauza sunt mai multi invinuiti^7).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 60^2) V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, pag. 5^3) Trib. Jud. Botosani, dec. pen. nr. 453/1981, Revista Romana de Drept nr. 9/1982, pag. 62-6^4) V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, pag. 5Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 178.^5) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 60^6) Procuratura locala Roman, ordonanta procurorului sef nr. 151/C/1975, Revista Romana de Drept nr. 2/1977, pag. 58-6^7) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 60

Clasarea cauzelor penale (art. 11 pct. 1 lit. a)

Clasarea este o solutie ce se da de procuror doar in cursul urmaririi penale cand sunt intrunite urmatoarele conditii:- se constata existenta unei cauze de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute de art. 10 C. proc. pen., - nu exista invinuit in cauza.

Page 44: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Daca scoaterea de sub urmarire penala si incetarea urmaririi penale se realizeaza intotdeauna intuitu personae, inexistenta invinuitului in cauza da specificul acestei institutii care nu-si are corespondent in instanta de judecata unde sesizarea se face fata de persoana si fapta.Prin expresia „nu exista invinuit in cauza" din art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. se inteleg doua situatii si anume:- cand autorii raman nedescoperiti1. Daca faptuitorul este cunoscut ca persoana fizica dar nu i se poete stabili identitatea, sau este cunoscut sub o identitate falsa exista invinuit in cauza. In aceste situatii constatandu-se o cauza de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale (alta decat necunoasterea faptuitorului) se va da o solutie de incetarea urmaririi penale sau de scoatere de sub urmarirea penala,- cand fapta este imputabila unei cauze naturale^2) (calamitate, fenomen natural etc.)^3).Intr-o alta opinie, clasarea se poate dispune numai atunci cand daca inceperea urmaririi penale s-a facut in rem, nefiind posibila daca inceperea urmaririi penale s-a facut si in personam. Acesta este motivul pentru care, referitor la cea de-a doua conditie, privind existenta vreunuia din cazurile aratate in art. 10 C. pr. pen., clasarea nu poate fi pronuntata, desi legea nu distinge, decat in situatiile care opereaza in rem (de pilda, nu se poate dispune in cazul in care fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat „ori in care a intervenit decesul faptuitorului" )^4).Datorita imprejurarii ca pentru a se da o solutie de clasare se cere sa nu existe invinuit in cauza, nu se pot retine ca temeiuri ale clasarii acele cauze care se refera strict la persoana, cum ar fi: iresponsabilitatea, minoritatea, impacarea partilor, decesul faptuitorului, autoritatea de lucru judecat etc.^5)Cu privire la momentul pronuntarii, s-a aratat^6) ca trebuie facuta distinctie intre situatia in care se constata ca urmarea nu se datoreaza faptei unei persoane si situatia in care faptuitorul nu este cunoscut. In primul caz solutia clasarii se poate pronunta imediat, tund prezenta ipoteza prevazuta in art. 10 lit. a) C. pr. pen. ( „fapta nu exista" ), iar in cel de-al doilea caz, numai in momentul in care se constata interventia celorlalte situatii (de pilda, la implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale)^7).Intrucat legea nu prevede procedura ce trebuie urmata, din prevederile art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, vom deduce ca dispozitia de clasare o poate da numai procurorul. Actul in care se materializeaza este rezolutia. Se va putea dispune clasarea prin ordonanta, in mod exceptional, in cazul infractiunilor conexe, cand fata de unele persoane si fapte se da o solutie de scoatere de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale si legea prevede obligativitatea ordonantei, pentru ca se intocmeste un singur act de finalizare a urmaririi penale^8).

---------------^1) V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. I, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, pag. 20.^2) Gr. Theodoru, Tudor Plaesu, Drept procesual penal, partea generala, Universitatea „Al. I. Cuza", Iasi, 1986, pag. 61^3) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 292-293^4) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997,

Page 45: Drept Procesual Penal-partea Speciala

pag. 18^5) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 292-293^6) T. Antoniu, Solutionarea cauzei penale prin clasare, in Revista Romana de Drept nr. 7/1972, pag. 97.^7) in acest sens, a se vedea, N. Volonciu, Tratat de procedura penala, Partea speciala, vol. III, Editura Paidea, Bucuresti, 1994, pag. 93, F Roman, Modalitatea procedurala de stingere a urmaririi penale ca urmare a prescriptiei in cauzele cu autori necunoscuti, in Dreptul nr. 3/1996, pag. 67 - 68.^8) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 292-293

Suspendarea urmaririi penale

Daca pe parcursul cercetarilor penale nu a fost dispusa suspendarea urmaririi penale, la terminarea urmaririi penale ca faza a procesului penal, procurorul, constatand ca invinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava, dispune suspendarea urmaririi penale.Potrivit art. 239 c. pr. pen. urmarirea se suspenda cand invinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa ia parte la procesul penal. In legatura cu aceasta situatie sunt de facut urmatoarele observatii1:a) boala invinuitului sau inculpatului urmeaza a se stabili pe cale de expertiza medicala, nefiind suficiente in aceasta privinta constatarile organului de urmarire sau diversele adeverinte medicale invocate de cel in cauza.Boala poate fi temporara, de lunga durata sau permanenta, curabila sau incurabila. Ceea ce este esential este ca, prin gravitatea ei, sa impiedice invinuitul sau inculpatul sa ia parte la urmarirea penala (de pilda, nu este caz de suspendare daca invinuitul, suferind de tuberculoza, frecventeaza in mod obisnuit localurile publice2). In cazul in care boala grava de care sufera invinuitul sau inculpatul ii atrage iresponsabilitatea si ea a existat si in momentul savarsirii infractiunii, nu se va dispune suspendarea, ci scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 10 lit. d) C. pr. pen^3).Simpla afirmatie sau invocare a apararii ca ar fi necesara o expertiza psihiatrica, intrucat exista indoieli cu privire la starea psihica a inculpatului nu este suficienta pentru a deveni aplicabile dispozitiile art. 117 c. pr. pen. referitoare la obligativitatea expertizei^4). Indoielile trebuie sa fie determinate de situatia din dosar^5) ori sa aiba sorgintea in probele administrate in cauza^6). Daca apararea, solicitand expertiza psihiatrica, a prezentat in cauza acte medicale din care rezulta ca inculpatul atat anterior procesului cat si in cursul acestuia sufera de maladii psihice grave, care pot pune in discutie existenta discernamantului, dispunerea expertizei este obligatorie^7).Practica judiciara a insistat asupra respectarii conditiilor in care expertiza obligatorie urmeaza a se efectua^8) (realizarea unor observatii prin internarea expertizatului si supunerea lui la investigatiile clinice si de laborator necesare, examinarea psihica imediat dupa identificarea inculpatului, consultarea dosarului cu privire la antecedentele medicale ale expertizatului etc)^9).b) boala trebuie sa fie grava, avand in vedere numarul mare si foarte diferentiat al maladiilor si al gradului lor de gravitate, in lege s-a facut o determinare numai generica,

Page 46: Drept Procesual Penal-partea Speciala

prin precizarea ca boala trebuie sa fie de asa natura incat sa impiedice participarea celui in cauza la procesul penal. Deducem ca pentru a se dispune suspendarea, nu este suficient un certificat medical, ci este necesar sa se efectueze o expertiza medico-legala prin care sa se ateste (in concluzii) ca datorita bolii de care sufera, invinuitul sau inculpatul este impiedicat sa participe la procesul penal^10).Impiedicarea urmeaza a se intelege in sens larg, atat sub aspectul starii de sanatate al invinuitului sau inculpatului, cat si al implicatiilor asupra celorlalti participanti in proces. Astfel, in cazul unei boli molipsitoare, dincolo de starea sanatatii celui in cauza, se vor avea in vedere si conditiile de carantina necesare pentru a nu pune in pericol alte persoane.Gravitatea bolii nu depinde de posibilitatile ulterioare de insanatosire, fiindca stiintific diferenta dintre boli curabile si incurabile este astazi relativa, iar practic s-a dovedit ca boli diagnosticate incurabile, au putut fi vindecate^11).c) in cazul bolilor psihice urmeaza a se constata eventuala stare de iresponsabilitate a faptuitorului. Daca aceasta stare s-a manifestat si in momentul savarsirii faptei, urmarirea nu se suspenda, dispunandu-se scoaterea de sub urmarire penala pentru cazul prevazut in art. 10 lit. e c. pr. pen.Iresponsabilitatea reprezinta incapacitatea unei persoane de a intelege natura si rezultatul faptelor sale, de a-si dirija in mod normal vointa. O asemenea persoana nu poseda insusiri mintale (discernamant, inteligenta, ratiune) necesare pentru a intelege care anume fapte prezinta pericol social fiind interzise prin lege si care nu. Iresponsabilitatea poate fi de ordin intelectiv (atunci cand faptuitorul nu isi da seama de ceea ce face), ceea ce echivaleaza cu inconstienta sau cu lipsa de discernamant, sau de ordin volitiv (faptuitorul nu este in stare sa se stapaneasca, sa se conduca in actiunile sau inactiunile sale)^12).Cauzele incapacitatii psihice pot consta in anomalii care nu permit dezvoltarea facultatilor psihice (idiotenie, cretinism, infantilism etc.), maladii ale sistemului nervos (dezechilibru mental, dezechilibru nervos etc.), tulburari provocate prin intoxicare cu alcool, stupefiante, narcotice, fenomene fiziologice (somn hipnotic, recelular) etc.^13)d) Cand dintre mai multi invinuiti sau inculpati numai unul sufera de o boala grava, iar disjungerea cauzei este posibila, suspendarea in raport de toti impricinatii este gresita, chiar daca exista vreunul din cazurile de conexitate sau indivizibilitate^14).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 76-77.^2) A se vedea. Tribunalul Suprem, colegiul penal, decizia nr. 1031/1957 in Legalitatea populara nr. 5/ 1958, pag. 7^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 167.^4) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 2198/1973, Revista Romana de Drept, nr. 10/1974, pag. 7^5) Trib. Suprem, seci. pen., dec. nr. 1920/1980, Revista Romana de Drept nr. 6/1981, pag. 87.^6) Trib. Suprem, seci. pen., dec. nr. 1290/1980, Revista Romana de Drept nr. 9/1981, pag. 70.^7) Trib. Mun. Bucuresti, sect. II pen., dec. nr. 1694/1981, Revista Romana de Drept nr.

Page 47: Drept Procesual Penal-partea Speciala

6/1982, pag. 94-9^8) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 1419/1979, Revista Romana de Drept nr. 1/1980, pag. 67.^9) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 388.^10) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 167.^11) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 77.^12) Ion Oancea, Tratat de Drept penal, Editura All, Bucuresti, 1994, pag. 187.^13) G. Danescu, E. Tomorung, Probleme juridice in psihiatrie, Editura Medicala, 1973, pag. 19^14) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 432/1977, Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 37

Restituirea cauzei in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale

Potrivit art. 265, cand procurorul, cu ocazia verificarilor lucrarilor de urmarire penala, constata ca urmarirea penala nu este completa sau ca nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penala sau altui organ de urmarire in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale. Cand completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara cu privire numai la unele fapte sau la unii invinuiti sau inculpati, iar disjungerea nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea intregii cauze. Ordonanta de restituire sau de trimitere cuprinde, pe langa mentiunile obisnuite, indicarea actelor de cercetare penala care trebuie efectuate sau refacute, a faptelor sau imprejurarilor care urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba care urmeaza a fi folosite.In lumina dispozitiilor legale in vigoare, procurorul poate restitui cauza fie in vederea completarii urmaririi penale, fie in vederea refacerii urmaririi penale.

Trimiterea cauzei la organul competent sa efectueze urmarirea penala

Pentru realizarea obiectului urmaririi penale, legea a prevazut care sunt organele de urmarire penala si care este competenta acestora privind efectuarea urmaririi penale. in acest sens, pentru anumite infractiuni competenta revine organelor de cercetare speciale, iar uneori numai procurorul poate efectua urmarirea penala.In cazul in care, cu ocazia verificarii lucrarilor de urmarire penala, procurorul constata ca urmarirea s-a facut de un alt organ decat cel competent, ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent. (art. 268 alin. 1).Reamintim in acest sens ca exista unanimitate de vederi in a considera competenta materiala si teritoriala ca forme fundamentale, unii autori marginindu-se numai la ele si apreciind ca celelalte forme constituie in realitate aspecte deosebite sau particulare ale acestora^1).Cert e ca respectarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala si personala este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 197 alin.2 C. pr. pen.). Pentru nerespectarea normelor de competenta teritoriala sanctiunea poate fi o nulitate relativa.

Page 48: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Ceea ce este insa important rezida in faptul ca regulile de competenta trebuie observate si indeplinite intocmai^2).Potrivit art. 268 alin. 2, in cazul in care procurorul trimite dosarul la organul competent sa efectueze urmarirea penala, raman valabile masurile asiguratorii luate, actele sau masurile procesuale confirmate sau incuviintate de procuror, precum si actele procesuale care nu pot fi refacute^3).

---------------^1) S. Kahane, Drept procesual penal, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963, pag. 100, M. M. Basarab, Drept procesual penal, vol. I, Tipografia Univ. Babes-Bolyai, Cluj Napoca, 1973, pag. 15^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 30^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 91-92

Rechizitoriul

Procedura sesizari instantei de judecata prin rechizitoriu

Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata. Prin acest act procurorul termina urmarirea penala. Rechizitoriul are efectul unui act de dezinvestire, marcand trimiterea in judecata a inculpatului.Rechizitoriul se da de procurorul din cadrul parchetului de pe langa instanta competenta sa judece cauza in prima instanta, indiferent daca a supravegheat cauza sau a efectuat urmarirea penala. In cazul in care procurorul a efectuat urmarirea penala, rechizitoriul trebuie confirmat de procurorul ierarhic superior. Nerespectarea acestei dispozitii atrage sanctiunea nulitatii absolute, daca rechizitoriul nu va fi confirmat la instanta in conditiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen.^1). Rechizitoriul se intocmeste in general de procurorul care supravegheaza urmarirea penala si decizia sa cu privire la trimiterea in judecata a inculpatului produce efecte juridice, fara ca actul sa fie supus abilitarii de catre un alt organ judiciar^2).Pentru a nu se tergiversa procesul penal, in art. 264 alin. (4) C. proc. pen. se prevede ca procurorul care a dat sau a confirmat rechizitoriul, trebuie sa inainteze dosarul instantei competente, in termen de 24 de ore, impreuna cu numarul necesar de copii de rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpatilor aflati in stare de detinere. Acesta nu este un termen de prescriptie si nici de decadere, ci un termen de recomandare^3).

---------------^1) A. St. Tulbure, Limitele ele delegarii procurorului in cursul urmaririi penale, Dreptul nr. 9/ 1996, pag. 90 ^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 101-10^3) C.A.B., s. a II-a pen„ dec. nr. 1145/1998, Revue de Droit Penal et criminologie nr. 4, 1999, pag. 154, C.S.J.. s. pen., dec. nr. 1405/1998, Revue de Droit Penal et criminologie

Page 49: Drept Procesual Penal-partea Speciala

nr. 1/2001, pag. 149. Conform A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 200

Cuprinsul rechizitoriului

Avand in vedere importanta pe care o prezinta rechizitoriul ca act de sesizare a instantei, legea a acordat o atentie deosebita reglementarii si formei acestuia. In acest sens, in art. 263 se arata ca rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda:mentiunile prevazute in art. 203 , - datele privitoare la persoana inculpatului, - fapta retinuta in sarcina sa, - incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, - masura preventiva luata si durata acesteia- dispozitia de trimitere in judecata^1).Rechizitoriul fiind actul prin care procurorul dispune trimiterea in judecata, va trebui sa se limiteze la fapta si persoana fata de care s-a efectuat urmarirea penala. Daca sunt mai multe fapte si persoane cercetate, rechizitoriul se va limita la ele. Nu este legala sesizarea instantei cu fapte si persoane pentru care nu s-a efectuat urmarirea penala, incalcarea fiind sanctionabila cu nulitate absoluta^2).Rechizitoriul se limiteaza la faptele sau persoanele pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute in art. 203 c. pr. pen., date privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa , incadrarea juridica , probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia (art. 263 c. pr. pen.). Daca din dosar lipseste referatul de terminare a urmaririi penale, cauza fiind de competenta obligatorie a procurorului, rechizitoriul va cuprinde si datele suplimentare prevazute pentru referat de art. 260 c. pr. pen. In rechizitoriu se vor mentiona persoanele care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor procesuale (parti, martori etc.) si a locului unde urmeaza a se prezenta^3).Rechizitoriul este format din trei parti^4):- parte a introductiva, in care este indicat: parchetul care are dosarul spre solutionare, numarul dosarului, dala si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea procurorului care dispune trimiterea in judecata, datele privitoare Ia persoana invinuitului sau inculpatului (invinuitilor sau inculpatilor) si infractiunea (infractiunile). - expunerea va trebui sa cuprinda: descrierea faptei retinute in sarcina invinuitului sau inculpatului (invinuitilor sau inculpatilor), forma de vinovatie, a imprejurarilor cu relevanta penala (loc, timp mod, mijloace, scop), a probelor administrate pe baza carora au fost retinute, in raport de starea de fapt retinuta, fiecarei fapte va trebui sa i se arate incadrarea juridica cu motivarea acestei incadrari, daca este cazul. Fara indoiala ca expozitivul rechizitoriului prefigureaza dispozitivul acestuia si, in mod firesc, procurorul, intocmind rechizitoriul, arata in partea expozitiva care sunt probele in invinuire, urmand ca dispozitivul sa concretizeze manifestarea vointei procurorului de a dispune trimiterea in judecata. Acest rationament l-au avut in vedere si instantele judecatoresti, care au aratat, in mod constant, ca, in situatia in care in partea expozitiva a rechizitoriului au fost precizate faptele cu caracter infractional, dar a fost omisa mentionarea lor in partea

Page 50: Drept Procesual Penal-partea Speciala

dispozitiva, instanta are obligatia sa se pronunte asupra unor asemenea fapte^5).- dispozitivul, care contine:a) dispozitia de punere in miscare a actiunii penale si de trimitere in judecata a inculpatului (inculpatilor), in cazul in care urmarirea penala s-a efectuat iara punerea in miscare actiunii penale,b) dispozitia de trimitere in judecata a inculpatului (inculpatilor), in cazul in care urmarirea penala s-a facut cu punerea in miscare a actiunii penale.Dispozitivul va trebui sa cuprinda, in cazul in care urmarirea penala s-a efectuat pentru mai multe infractiuni, incadrarea juridica a acestora, vezi art. 317 C. proc. pen.In dispozitiv se va stabili instanta care va fi sesizata. Regularitatea rechizitoriului se verifica de catre instanta, indiferent cum a avut loc sesizarea organului de judecata (art. 300). Examinarea are in vedere atat respectarea regulilor de competenta cat si cele vizand conditiile de fond si de forma ale rechizitoriului^6).Importanta cunoasterii si aplicarii corecte a normelor de competenta reiese din aceea ca, cursul justitiei este intrerupt in cazurile in care se face o gresita aplicare a dispozitiilor referitoare la competenta^7).Procurorul intocmeste un singur rechizitoriu, chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi invinuiti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite. Bunaoara, prin acelasi rechizitoriu se poate dispune trimiterea in judecata a unui inculpat si incetarea urmaririi penale cu privire la un alt inculpat. Prin acelasi rechizitoriu, procurorul poate dispune trimiterea inculpatului in judecata pentru anumite fapte, iar pentru alte fapte poate dispune, dupa caz, reinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale. In cazul in care prin rechizitoriu s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru o anumita fapta, instanta nu poate dispune restituirea unor bunuri care provin din savarsirea faptei pentru care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, deoarece fapta din care au provenit bunurile nu a facut obiectul judecatii^8).In ce priveste masurile preventive, de siguranta sau asiguratorii, potrivit art. 267, la finalizarea urmaririi penale, prin rechizitoriu, potrivit art. 262 pct. 1, procurorul daca considera ca este necesara arestarea inculpatului, fiind intrunite conditiile prevazute de lege, inainteaza instantei, in termen de 24 de ore, rechizitoriul si propunerea de arestare a inculpatului. In acelasi mod, procurorul procedeaza in cazul in care este necesara luarea masurilor de siguranta prevazute in art. 113 si 114 din Codul penal, intrucat masura arestarii preventive a inculpatului si masurile de siguranta: obligarea la tratament medical si internarea medicala se pot dispune numai de instanta.In cazul in care procurorul considera ca se impune luarea masurilor preventive prevazute in art. 145 si 145^1 (asa cum au fost modificate si completate prin OUG 60/2006), respectiv obligarea de a nu parasi localitatea sau tara, dispune aceasta prin rechizitoriu.Pentru a putea fi luata se impun aceleasi conditii atat la masura obligarii de a nu parasi localitatea cat si la obligarea de a nu parasi tara, respectiv sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, in procesul penal in Romania, organelor judiciare le revine sarcina administrarii probelor. In practica instantelor judecatoresti din tara noastra se acorda o atentie deosebita acestui principiu^9), in ce priveste indiciile, acestea sunt deductii logice bazate pe premise serioase (ex. surprinderea unei persoane in conditii suspecte de loc si timp, cu obiecte a caror provenienta nu le poate explica sau cu instrumente folosite in mod obisnuit la

Page 51: Drept Procesual Penal-partea Speciala

savarsirea de infractiuni)^10).Prin modificarea suferita de art. 136 prin legea 356/2006 a disparut conditia ca invinuitul sau inculpatul sa fie cercetat pentru infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau cu inchisoare. Ramane de luat in considerare doar criteriul prevazut la art. 136 alin. 8 din Codul de procedura penala.Incheierea prin care instanta dispune cu privire la aceste masuri se trimite procurorului, care face mentiune despre aceasta in ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, de incetare a urmaririi penale, de suspendare a urmaririi penale, de restituire sau de trimitere la organul competent. Prevederile art. 243 alin. 3 si art. 249 alin. 2 se aplica in mod corespunzator.Oricare ar fi solutia data de procuror, acesta va trebui sa dispuna asupra mentinerii sau revocarii masurilor de siguranta altele decat cele prevazute in art. 113 si 114 din Codul penal, si asiguratorii, luate in cursul urmaririi penale sau, daca este cazul sa ia asemenea masuri (art. 267 C. proc. pen. )^11).

---------------^1) C.A. Ploiesti, decizia penala nr.465 din 14 mai 1998. in Buletinul Jurisprudentei, semestrul I-1998^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 299^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 101-10^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 299^5) Tribunalul Suprem, C. 7, dec. pen. nr. 43 din 1976, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 270, Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 511 din 1979, in Culegere de Decizii. 1979, pag. 498, Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 1676 din 1976, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 271, Trib. jud. Timis. s.p.. dec. nr. 283 din 1975, in Revista Romana de Drept, nr. 2/1976, pag. 70.^6) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 10^7) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 29^8) Tribunalul Suprem., sectia penala, dec. nr. 2723 din 1984 (nepublicata), Tribunalul Suprem., sectia penala, dec. nr. 2182 din 1984 (nepublicata). Conform I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 200^9) Tribunalul Suprem., sectia penala, dec. nr. 4249 din 1971, in Revista Romana de Drept, nr. 4, 1972, pag. 157, Tribunalul Suprem., sectia penala, dec. nr. 2496 din 1975, in Culegere de decizii 1975, pag. 496,Tribunalul Judetean Timis, dec. pen. 322 din 1978, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 152,Tribunalul Suprem sectia penala, decizia nr. 763 din 1982, in Revista Romana de Drept, nr. 3, 1983, pag. 69, TMB s. II pen., dec. nr. 1402/1992 si TMB s. I pen., d. nr. 953/1992, ambele in V. Papadopol s.a., Codul de procedura penala adnotat, vol. I, partea generala, Editura Albastra, Bucuresti,1996, pag. 32^10) Gh. Daringa, Masurile preventive in noul cod de procedura penala, Revista Romana de Drept, nr. 4/1969, pag. 2

Page 52: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^11) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 301

Alte solutii: restituirea si trimiterea cauzei

Daca cu ocazia verificarii lucrarilor penale din dosarul primit de la organul de cercetare penala cu propunere de trimitere in judecata, procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa, sau ca nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului ori urmarirea penala s-a facut de un alt organ decat cele prevazute in textele mentionate poate sa actioneze in urmatoarele modalitati:- restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penala, in vederea completarii urmaririi penale, si refacerii unor acte efectuate cu incalcarea unor dispozitii legale (de ex.: prezentarea materialului de urmarire penala fara aparator desi participarea acestuia era obligatorie potrivit legii),ori- trimite cauza la un alt organ de cercetare, potrivit dispozitiilor art. 217 C. proc. pen., sau face sau reface personal actele lipsa sau imperfecte,- trimite cauza la organul competent sa efectueze urmarirea penala, daca procurorul constata ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii aratati in art. 207 , 208 si art. 209 alin. (3) si (4) C. proc. pen. ori legi speciale, urmarirea penala s-a facut de un alt organ decat cele prevazute in textele mentionate in acest caz, procurorul ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent [art. 265 alin. (1) si art. 268 alin. (1) ]. Daca competenta revine unui alt procuror va declina, dupa caz, competenta la parchetul competent.Nerespectarea dispozitiilor legale privind competenta materiala a organului de cercetare penala atrage dupa sine sanctiunea nulitatii absolute in conditiile art. 197 alin. 2 C. pr. pen. In privinta organului judiciar care urmeaza sa procedeze la refacerea actului nul exista doua posibilitati: refacerea sa se efectueze de organul care a realizat actul viciat, refacerea sa se realizeze de alte organe, respectiv de catre acelea care constata ulterior in cadrul procesului penal nulitatea actului^1).Constatarea acestei nulitati trebuie sa se faca, insa, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, pentru ca numai pana in acest moment potrivit art. 332 alin. 1 C. pr. pen., instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului care procedeaza la trimiterea cauzei la organul competent sa efectueze urmarirea penala conform art. 268 alin. 1 C. pr. pen. ^2), modificat prin Legea 356/200 Potrivit art. 266 C. pr. pen., restituirea sau trimiterea cauzei in vederea refacerii sau completarii cercetarii penale se dispune de catre procuror numai prin ordonanta, atunci cand sesizarea acestuia s-a facut in vederea trimiterii in judecata, prin referatul organului de cercetare penala.Ordonanta de restituire sau trimitere cuprinde pe langa mentiunile comune, aratate in art. 203 C. pr. pen. (data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului procesual, temeiul legal al acestuia si semnatura celui care a intocmit-o) si mentiunile speciale, constand in indicarea actelor de cercetare penala ce trebuie efectuate ori refacute, a faptelor sau a imprejurarilor ce

Page 53: Drept Procesual Penal-partea Speciala

urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba ce urmeaza a fi folosite.Totodata, prin ordonanta de restituire sau de trimitere, procurorul este obligat, in toate cazurile, sa se pronunte asupra mentinerii sau revocarii masurilor preventive, de siguranta ori asiguratorii, luate in cursul urmaririi penale sau, daca este cazul, sa ia asemenea masuri (art. 267 C. pr. pen.)^3).

---------------^1) Doru Pavel, Efectele nulitatii in procesul penal, Revista Romana de Drept, nr. 9/1972, pag. 43-5^2) A se vedea, C. D. Lascu, I. Lascu, Cateva probleme in legatura cu cercetarea penala efectuata de un organ necompetent fi consecintele sale, in Dreptul nr. 8/1996, pag. 11^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 200-20

RELUAREA URMARIRII PENALE

Privire generala

Solutiile ce sunt date la epuizarea fazei de urmarire penala nu au autoritate de lucru judecat, existand posibilitatea ca urmarirea penala sa fie reluata cu privire la aceleasi persoane si aceleasi fapte.Reluarea urmaririi penale poate fi dispusa atat in cazul in care aceasta a fost intrerupta, cat si in cazul in care cauza penala a fost trimisa instantei de judecata.In literatura de specialitate, reluarea urmaririi penale este considerata ca fiind o institutie procesuala complimentara, cu caracter exceptional, care are ca scop aducerea procesului penal pe linia de desfasurare normala^1).Pentru a se putea relua urmarirea penala trebuie intrunite cumulativ mai multe conditii^2):a) Sa fi intervenit una din ipotezele legale de reluare a urmaririi penale, aceasta dispunandu-se numai in situatiile limitativ reglementate de cod. Constituie asemenea ipoteze urmatoarele situatii:- urmarirea a fost suspendata, - s-a dispus scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale,- s-a constatat in cursul judecatii ca urmarirea este incompleta sau a fost efectuata de un organ necompetent,- s-a dispus in cursul judecatii extinderea actiunii penale sau extinderea procesului penal.b) Sa se fi depasit intr-un anume sens urmarirea penala ca faza procesuala. Aceasta presupune o reintoarcere in faza urmaririi penale fie dintr-o faza superioara (de exemplu, restituirea cauzei de catre instanta la procuror) fie dintr-un cadru extraprocesual (de exemplu, redeschiderea unei urmariri anterior stinse).In legatura cu acest aspect este de precizat, ca nu orice reintoarcere a cauzei intr-un stadiu al urmaririi care a fost depasit echivaleaza cu o reluare, ci numai situatiile anume prevazute de lege. Astfel, in urma verificarii dosarului in cadrul trimiterii in judecata procurorul poate restitui cauza pentru completarea urmaririi (art. 265 ) sau trimite dosarul

Page 54: Drept Procesual Penal-partea Speciala

la organul competent (art. 268 ). In ambele situatii exista o revenire la un stadiu procesual depasit dar cazurile nu (Constituie ipoteze de reluare a urmaririi penale pentru ca revenirea are loc din cadrul aceleiasi faze si nu din afara acesteia (dintr-o faza superioara sau un cadru extraprocesual). In mod similar, daca instanta verificand regularitatea sesizarii sale, potrivit art. 300 restituie dosarul procurorului in vederea refacerii rechizitoriului, nu se poate spune ca are loc o reluare a urmaririi penale situatia nefiind prevazuta printre ipotezele care permit folosirea institutiei.c) Sa existe un act de dispozitie a reluarii urmaririi penale care sa provina de la organul competent. Organul de cercetare nu pot dispune, iar partile nu pot initia reluarea urmaririi. Singurii subiecti care decid reluarea urmaririi penale sunt: procurorul pentru cazurile cand inceteaza cauza de suspendare sau are loc redeschiderea urmaririi penale si instanta cand cauza se restituie din faza judecatii.d) O ultima conditie rezulta din art. 270 alin. 2 , care prevede ca reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca se constata ca intre timp a intervenit unul din cazurile prevazute de art. 10 c. pr. pen. Deci reluarea urmaririi penale este posibila in masura in care actiunea penala mai este exercitabila.De exemplu, constatarea ca s-a aplicat gresit amnistia si s-a dispus nejustificat incetarea urmaririi penale intr-o cauza in care nu intervenise in mod real actul de clementa, duce in principiu la posibilitatea redeschiderii urmaririi penale. Totusi, daca dupa incetarea urmaririi penale a trecut multa vreme si actiunea penala s-a prescris, reluarea urmaririi penale nu mai este posibila.Pornind de la prevederile art. 270 din Codul de procedura penala, in alta opinie conditiile s-au sintetizat intrucatva diferit^3):a) sa fie prezenta vreuna din situatiile de reluare a urmaririi penale prevazute in art. 270 C. pr. pen. Potrivit legii, reluarea urmaririi penale este posibila in urmatoarele cazuri:- in caz de incetare a cauzei de suspendare,- in caz de restituire a cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii sau completarii urmaririi penale, ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal,- in caz de redeschidere a urmaririi penale.Pentru a fi in prezenta acestei conditii, in opinia mentionata este necesar ca urmarirea penala sa fi fost suspendata, stinsa printr-una din solutiile de netrimitere in judecata (scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale) ori finalizata prin trimiterea in judecata, daca ulterior in cursul judecatii s-a constatat ca urmarirea penala s-a efectuat cu incalcarea legii ori este incompleta sau daca s-a dispus in cursul judecatii extinderea actiunii penale ori extinderea procesului penal.b) sa nu fi intervenit vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare sau a exercitarii actiunii penale. Este vorba de cazurile prevazute de art. 10 C. pr. pen. sau de nepedepsire. O asemenea conditie este fireasca deoarece reluarea urmaririi penale nu mai este eficienta decat daca actiunea penala poate fi pusa in miscare ori poate fi exercitata,c) sa se fi dispus in mod expres reluarea urmaririi penale de catre organul judiciar penal competent. Reluarea urmaririi penale se poate dispune de catre procuror in cazurile prevazute de art. 270 alin. 1 lit. a) si c) C. pr. pen. si de catre instanta de judecata in cazul prevazut de art. 270 alin. 1 lit. b) C. pr. pen. (restituirea cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii sau completarii urmaririi, ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal). Dispozitia de reluare a urmaririi penale este data de

Page 55: Drept Procesual Penal-partea Speciala

procuror prin ordonanta si de catre instanta de judecata prin sentinta sau decizie, dupa caz.Dincolo de aceste nuantari, este cert ca reluarea urmaririi penale are, uneori, caracter facultativ, organele judiciare avand latitudinea, in functie de specificul cauzei penale, sa decida daca completarea probelor se face intr-o reluare a urmaririi penale sau in faza procesuala de judecata in care cauza penala a ajuns. O asemenea situatie o intalnim in cazul extinderii actiunii penale sau a procesului penala in fata instantei de judecata.Modul in care este reglementata reluarea urmaririi penale ne duce la concluzia ca aceasta este posibila atat in situatia in care procesul penal a fost intrerupt in faza de urmarire penala, cat si in situatia in care faza de urmarire penala a fost depasita, procesul penal ajungand in faza de judecata^4).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 92-93^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 105-10^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 206-207.^4) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 92-93

Cazurile de reluare a urmaririi penale

Reluarea urmaririi penale dupa suspendare

Potrivit art. 241 C. proc. pen., in timpul cat s-a dispus suspendarea urmaririi penale, organul de urmarire penala este obligat sa se intereseze periodic, daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale.Daca se constata ca a incetat cauza de suspendare, organul de cercetare penala inainteaza dosarul pro procurorului pentru a dispune asupra reluarii urmaririi penale.Suspendarea este o institutie pe care o dispune procurorul prin ordonanta. Organul de cercetare penala care a constatat ca a incetat cauza de suspendare, inainteaza dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluarii. Procedura de mai sus nu se aplica in cauzele penale, care potrivit art. 209 c. pr. pen. se urmaresc direct de procuror, intrucat in asemenea situatie, procurorul care efectueaza urmarirea dispune direct atat asupra suspendarii cauzei penale, cat si asupra reluarii acesteia^1). Mentionam ca, daca suspendarea nu poate fi hotarata in lipsa unei expertize medicale care sa ateste boala grava a invinuitului sau inculpatului, in ceea ce priveste, insa, reluarea urmaririi penale in caz de incetare a cauzei de suspendare, legea nu cuprinde nici o prevedere in acest sens. Cu toate acestea s-a exprimat opinia ca nici reluarea urmaririi penale determinata de incetarea cauzei de suspendare (boala invinuitului sau inculpatului) nu ar putea avea loc in absenta unui act medical (eventual chiar a unei expertize medicale) eliberat de catre un organ medical de specialitate^2). Stabilirea printr-o expertiza medico-legala a disparitiei situatiei de impiedicare de a lua parte la proces nu echivaleaza cu completa insanatosire a

Page 56: Drept Procesual Penal-partea Speciala

invinuitului sau inculpatului ci doar ca starea actuala a sanatatii ii poate permite sa ia parte la procesul penal^3).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 107.^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 207-208.^3) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 303

Reluarea urmaririi penale in caz de restituire a cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii sau completarii urmaririi, ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal (art. 332, 333, 335, 336, 337)

In acest caz, procesul penal a ajuns in faza de judecata si, datorita unor necesitati impuse de buna rezolvare a cauzei, instanta dispune restituirea dosarului in vederea reluarii urmaririi penale.Activitatea procesuala, desi in mod obisnuit progresiva, nu este conceputa ca o activitate ireversibila, existand posibilitatea reintoarcerii cauzei la etapele prin care a trecut. O asemenea situatie s-a avut in vedere de lege si cand instanta restituie cauza procurorului (art. 270 lit. b ).Intrucat procesul penal se desfasoara in acest caz in sensul invers al evolutiei sale normale, ipotezele in care instanta are posibilitatea restituirii cauzei la procuror sunt strict determinate de lege si se reduc la urmatoarele situatii^1):- restituirea in vederea refacerii urmaririi, care are loc cand prima instanta constata inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca cercetarea penala a fost efectuata de catre un organ necompetent (art. 332 alin. 2 C. pr. pen.).Importanta cunoasterii si aplicarii corecte a normelor de competenta reiese din aceea ca, cursul justitiei este intrerupt in cazurile in care se face o gresita aplicare a dispozitiilor referitoare la competenta^2). Cu toate acestea, in mod corect s-a considerat, atat in literatura de specialitate^3) cat si in practica judiciara^4) ca restituirea pentru refacerea urmaririi penale este posibila nu numai in cazul prevazut expres ci si in alte cazuri in care prima instanta a constatat ca in cursul urmaririi penale au fost incalcate dispozitiile legale, indiferent de felul nulitatii (absoluta sau relativa). Ea nu se poate dispune, insa, decat de catre prima instanta in conditiile art. 197 alin. 1 C. pr. pen. (daca s-a produs o vatamare procesuala care nu poate fi inlaturata altfel)^5).- restituirea in vedere completarii urmaririi, care se dispune de prima instanta cand aceasta constata ca urmarirea nu este completa si ca in cursul cercetarii judecatoresti completarile nu s-ar putea face decat cu mare intarziere (art. 233 ), daca in recurs se constata ca prima instanta nu a procedat la restituirea in vederea completarii urmaririi penale, desi era necesar, instanta de recurs poate si ea, casand hotararea, sa restituie cauza procurorului (art. 380 c. pr. pen.),- restituirea cauzei la procuror in urma extinderii actiunii penale de catre instanta potrivit art. 335 c. pr. pen., in vederea completarii urmaririi penale cu privire la actele materiale noi care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata inculpatul,- restituirea cauzei la procuror in urma extinderii procesului penal de catre instanta

Page 57: Drept Procesual Penal-partea Speciala

potrivit art. 336-337 (asa cum au fost modificate prin Legea 356/2006) pentru alte fapte sau persoane noi, in vederea completarii urmaririi penale cu privire si la aceste fapte sau persoane.In legatura cu acest caz de reluare a urmaririi penale distingem mai multe aspecte^6):a) un prim aspect priveste reluarea urmaririi penale pentru completarea acesteia. In aceasta situatie, instanta constata ca, in timpul urmaririi penale, au fost respectate dispozitiile legale privind competenta, dar organele de urmarire penala nu au lamurit toate aspectele impuse de o buna rezolvare a cauzei. Instanta dispune restituirea cauzei in vederea completarii urmaririi penale daca apreciaza ca aceasta activitate nu poate fi desfasurata in faza de judecata^7),b) instanta poate restitui dosarul in vederea refacerii urmaririi penale cand constata ca in desfasurarea urmaririi penale nu au fost respectate dispozitiile legale privind competenta. Astfel, potrivit art. 332, cand instanta constata, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetarea penala de un alt organ decat cel competent, se desesizeaza si restituie cauza procurorului in vederea refacerii urmaririi penale de catre organul competent^8),c) restituirea cauzei de catre instanta poate avea loc si in cazul in care a fost extinsa actiunea penala pentru acte materiale noi ce intra in continutul laturii obiective a infractiunii ce face obiectul judecatii. In acest caz, instanta, potrivit art. 335, poate restitui dosarul procurorului in vederea reluarii urmaririi penale pentru a face cercetari si cu privire la actele materiale noi descoperite in cursul judecatii,d) reluarea urmaririi penale se poate face si in ipoteza restituirii dosarului de catre instanta ca urmare a extindem procesului penal. Potrivit art. 336 si 337 , modificate prin Legea 356/2006, extinderea procesului penal se poate face cu privire la alte fapte sau alte persoane.Cu ocazia extinderii procesului penal, dosarul poate fi restituit procurorului in vederea reluarii urmaririi penale si cu privire la faptele sau persoanele fata de care a fost extins procesul penal^9).Cand instanta de judecata a dispus restituirea cauzei in vederea refacerii sau completarii urmaririi penale, ori in caz de extindere a actiunii penale sau a procesului penal, urmarirea se reia pe baza hotararii prin care instanta a dispus restituirea^10).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 107-108.^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 29^3) A se vedea. Gr. Theodoru, Tudor Plaesu, Drept procesual penal, partea generala, Universitatea „Al. I. Cuza", Iasi, 1986, pag.. 155, Gr. Theodoru, I. Moldovan, Drept procesual penal, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, pag. 257. ^4) Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 3/1972 in Culegere de decizii pe anul 1972, pag. 27.^5) in acest sens, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 2999/1975, in Culegere de decizii pe anul 1975, pag. 22^6) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 94-95^7) Curtea de Apel Ploiesti, d.p. nr. 503/21 aprilie 1999, in Culegere de practica judiciara

Page 58: Drept Procesual Penal-partea Speciala

1999. ^8) Tribunalul Bucuresti, dec. pen. nr. 30 din 20 ianuarie 1996, in Culegere de practica judiciara a Tribunalului Bucuresti, 1994-1997.^9) CA. Ploiesti, dec. penala nr. 868 din 15 septembrie 1998, in Buletinul Jurisprudentei semestrul II, 1998.^10) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 94-95.

Redeschiderea urmaririi penale

Este posibil sa se constate ulterior ca mentinerea solutiei nu se justifica fie pentru ca ea a fost gresit adoptata initial, fie pentru ca a disparut imprejurarea pe care s-a intemeiat solutia in momentul in care a fost luata (art. 273 c. pr. pen.)Institutia redeschiderii indeplineste o functie preventiva fata de incalcarile dispozitiilor legale in faza urmaririi penale^1).Astfel, in urma dispunerii incetarii penale pe motiv de prescriptie se poate stabili ulterior ca socotirea termenului s-a facut eronat netinandu-se seama de o perioada in care cursul acesteia era suspendat, ceea ce face ca prescriptia sa nu se fi implinit si incetarea urmaririi sa fie justificata, de asemenea, in urma incetarii urmaririi penale pe motiv de neintroducere a plangerii prealabile, partea vatamata se poate razgandi si daca mai este in termen are dreptul sa introduca plangerea. In ambele situatii redeschiderea urmaririi si reluarea procesului penal sunt necesare^2)

---------------^1) Tnb. Suprem, sect. pen. dec. nr. 369/1977, Culegere de decizii din 1977, pag. 36..^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 109.

Page 59: Drept Procesual Penal-partea Speciala

2. PLANGEREA PREALABILA

Generalitati

Plangerea prealabila este actul procesual prin care persoana vatamata care a suferit o vatamare fizica, morala sau materiala printr-o infractiune, isi exprima vointa de a fi tras la raspundere penala faptuitorul in conditiile in care legea conditioneaza raspunderea penala si punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, de acest act. Plangerea prealabila constituie o institutie de drept penal, lipsa ei reprezentand o cauza de inlaturare a raspunderii penale (art. 131 c. pen.). Institutia are si un reflex procesual, care se repercuteaza direct asupra posibilitatii exercitarii actiunii penale si deci implicit asupra tragerii la raspundere penala. Din punctul de vedere al dreptului penal plangerea prealabila constituie o conditie de pedepsibilitate, iar sub aspectul dreptului procesual o conditie de procedibilitate^1).Plangerea prealabila cuprinde o dubla manifestare de vointa a persoanei vatamate. In primul rand, constituie o incunostintare a organelor judiciare cu privire la savarsirea unei infractiuni si, in al doilea rand, plangerea prealabila da expresie vointei persoanei vatamate ca acea infractiune sa fie urmarita sau judecata, ridicand astfel impedimentul ce s-ar opune activitatii procesual penale. In urma acestei manifestari de vointa, organul de urmarire penala sau, dupa caz, instanta de judecata poate dispune declansarea procesului penal si punerea in miscare a actiunii penale.Ca mod de sesizare a organelor judiciare, plangerea prealabila se deosebeste de plangerea penala in sensul art. 222 C. pr. pen., sub urmatoarele aspecte^2): - plangerea prealabila este si o conditie de pedepsibilitate si de punere in miscare si de exercitare a actiunii penale, pe cand plangerea este un simplu act de sesizare,- plangerea prealabila reprezinta unicul mod de sesizare pentru infractiunile cu privire la care legea prevede expres ca este necesara plangerea prealabila in vederea punerii in miscare a actiunii penale, in timp ce plangerea ca act de sesizare a organelor de urmarire penala poate fi suplinita prin oricare din celelalte moduri de sesizare (de pilda, prin denunt sau sesizare din oficiu),- in cazul plangerii penale, principiul oficialitatii functioneaza in deplinatatea lui, in timp ce in cazul plangerii prealabile el este limitat prin posibilitatea care i se confera persoanei vatamate de a-si retrage plangerea prealabila, ori de a se impaca cu invinuitul sau inculpatul atunci cand legea prevede expres ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala.Aceasta institutie isi produce efectul:- in cursul urmaririi penale, in cauzele in care punerea in miscare a actiunii penale sau exercitarea - acesteia este conditionata de existenta acestei sesizari. in lipsa plangerii prealabile, in caz de retragere a acesteia sau de impacare a partilor se dispune incetarea urmaririi penale,- in cursul judecatii, in doua cazuri:- cand punerea in miscare a actiunii penale sau exercitarea ei in cursul urmaririi penale se face la plangere prealabila, deoarece dupa trimiterea in judecata, lipsa plangerii prealabile, retragerea ei sau impacarea partilor, duce la incetarea procesului penal,

Page 60: Drept Procesual Penal-partea Speciala

- cand instanta va judeca fara a se efectua urmarirea penala, in cazurile stabilite de lege, numai in temi iul sesizarii prin plangere prealabila de catre partea vatamata si daca partea vatamata isi retrage plangerea sau partile se impaca, instanta va trebui sa inceteze procesul penal^3)

---------------^1) Milea T. Popovici, Plangerea prealabila in reglementarea actualului cod de procedura penala, Revista Romana de Drept nr. 9/1969, pag. 23.^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. I, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 34, in acelasi sens N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 112.^3) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 311

Caracterele juridice ale plangerii prealabile

Plangerea prealabila prezinta urmatoarele caractere: a) caracterul obligatoriuPlangerea prealabila este obligatorie ori de cate ori conditioneaza, potrivit legii, punerea in miscare si exercitiul actiunii penale. Lipsa sau retragerea ei inlatura raspunderea penala.Plecand de la caracterul ei obligatoriu, in practica judiciara s-a statuat, in mod just, ca plangerea prealabila nu poate fi echivalata pe planul consecintelor cu o constituire de parte civila sau de parte vatamata in cursul urmaririi penale^1). Intr-adevar, notiunea de parte vatamata este diferita de aceea de persoana vatamata sau de victima a infractiunii.a) Persoana vatamata este persoana care a suferit un prejudiciu prin infractiune, fara insa a participa in procesul penal, iar victima infractiunii este doar o persoana fizica, aflata in pozitia de subiect pasiv al infractiunii.b) Devine parte vatamata in procesul penal numai persoana vatamata care isi exprima vointa in acest sens, sau care efectueaza acte specifice sustinerii laturii penale a procesului penal . Aceasta inseamna ca persoana vatamata printr-o infractiune nu dobandeste calitatea de parte vatamata pur si simplu^2). Parte vatamata in procesul penal devine numai persoana vatamata care isi exprima vointa in acest sens sau care efectueaza acte specifice sustinerii laturii penale a procesului penal in calitate de parte vatamata^3).Pentru ca o persoana sa devina parte in proces se cer doua conditii: sa aiba vocatia de a deveni parte vatamata si sa-si manifeste vointa de a participa in procesul penal.Pe de alta parte s-a aratat cum ca s-a stabilit fara echivoc in cuprinsul textului art. 346 alin. 4 C. pr. pen. ca simpla constituire ca parte civila in procesul penal nu echivaleaza cu plangerea prealabila, din moment ce, atunci cand se constata ca lipseste plangerea prealabila, instanta penala nu solutioneaza actiunea civila alaturata actiunii penale, ci dispunand incetarea procesului penal, indreapta actiunea civila la instanta civila^4). Aceasta solutie porneste tot de la ideea ca persoana vatamata prin infractiune nu dobandeste automat calitatea de parte vatamata, la aceasta ajungandu-se numai in urma unei manifestari de vointa in acest sens. Nu este necesar ca persoana vatamata sa faca o declaratie expresa de constituire ca parte vatamata, fiind suficient ca ea sa fi efectuat acte

Page 61: Drept Procesual Penal-partea Speciala

specifice sustinerii laturii penale a procesului, care releva fara echivoc vointa de a participa in procesul penal intr-o asemenea calitate^5). Printre altele, poate constitui o manifestare certa ca persoana vatamata intelege sa participe in procesul penal, formularea unei plangeri prealabile, in cazul in care legea cere o asemenea manifestare de vointa, prin care se solicita condamnarea inculpatului pentru infractiunea comisa.De la caracterul obligatoriu al plangerii prealabile legea prevede o singura exceptie, in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. in aceasta situatie, actiunea penala poate fi pusa in miscare si din oficiu .b) caracterul personal Potrivit legii dreptul de a face plangere prealabila este un drept personal al persoanei vatamate, de aceea numai plangerea acesteia constituie in infractiunile prevazute expres de lege (art. 279 alin. 1 C. pr. pen.) conditia punerii in miscare a actiunii penale.Exceptiile de la acest caracter sunt prevazute expres de lege. Ele se refera la posibilitatea introducerii plangerii prealabile si de catre reprezentantii legali in cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu (art 284 alin. 2 C. pr. pen.) sau de catre persoana vatamata prin mandatar (art. 222 alin. 3 C. pr. pen.),Se poate observa ca toate infractiunile pentru care legea prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate sunt indreptate impotriva persoanelor fizice sau a patrimoniului lor^6). Caracterul personal al plangerii iese si mai mult in evidenta in situatia in care partea vatamata a decedat mai inainte de a fi tacut plangere prealabila, deoarece mostenitorii nefiind persoane care au suferit prin infractiune o vatamare fizica, morala sau materiala nu au calitate procesuala penala^7). Legat de aceasta, intrucat infractiunile pot vatama atat persoane fizice cat si persoane juridice, s-a pus problema daca plangerea prealabila poate fi facuta de oricare din aceste categorii de persoane.Intr-o prima opinie, se admite introducerea plangerii prealabile de orice categorie de persoane vatamate, mai mult, se precizeaza ca daca vatamata este o organizatie dintre cele prevazute in art. 145 C. pen., plangerea prealabila se face prin reprezentant^8). Opus acestei pareri, majoritatea autorilor considera, credem noi in mod just, ca plangerea prealabila nu poate fi introdusa decat de persoana fizica vatamata^9). Argumentele care se aduc sunt numeroase si tin de temeiurile social-penale ale plangerii prealabile, de natura infractiunilor avute in vedere in acest regim juridic, de procedura introducerii si retragerii plangerii, de legatura cu alte institutii (cum ar fi impacarea partilor) etc.^10)In aplicarea acestor principii, in practica s-a mai hotarat ca: - plangerea introdusa de copilul major pentru parinte nu satisface cerintele legii, dispozitiile articolului 222 alin. 5 nefiind aplicabile in cazul plangerii prealabile^11)- plangerea prealabila facuta de mama unui minor peste 16 ani si nu de minor cu incuviintarea mamei sale nu intruneste conditiile pentru punerea in miscare a actiunii penale^12), - plangerea prealabila semnata de unul din soti pentru celalalt nu poate fi considerata ca existenta cata vreme se reclama fapte distincte in raport de cei doi soti^13), - plangerea prealabila facuta de parinte pentru copilul major apare ca fiind facuta de o persoana fara calitate^14), - plangerea prealabila semnata de sotul persoanei vatamate nu emana de la subiectul pasiv al infractiunii^15).

Page 62: Drept Procesual Penal-partea Speciala

c) caracterul indivizibil In ipoteza in care fapta, pentru care s-a facut plangerea prealabila, a cauzat o vatamare mai multor persoane, inculpatul poate fi tras la raspundere penala, chiar daca plangerea s-a formulat ori se mentine numai de o parte din victime (indivizibilitate activa). De asemenea, daca la savarsirea infractiunii pentru care s-a facut plangere prealabila au participat mai multe persoane, chiar daca plangerea s-a tacut sau se mentine numai cu privire la unele dintre acestea, se angajeaza raspunderea penala a tuturor inculpatilor (indivizibilitate pasiva). Ca urmare, plangerea prealabila produce efecte in rem, nu in personam^16).Daca infractiunea a vatamat mai multe persoane, este suficienta plangerea uneia, pentru a subzista raspunderea penala cu privire la integralitatea faptei infractionale (deci si sub aspectul faptelor prin care s-au adus vatamari celor care nu au introdus plangerea prealabila). Este asa-numita indivizibilitate activa a raspunderii penale. In acest caz lipsa plangerii prealabile exista numai daca nici una din persoanele vatamate nu si-ar manifesta vointa de a pune in miscare actiunea penala.Daca o infractiune a fost savarsita de mai multi participanti si se face plangere prealabila numai cu privire la unul din ei, actiunea penala se exercita impotriva tuturor (si contra acelora pe care plangerea nu ii vizeaza)^17). Este asa-numita indivizibilitate pasiva a raspunderii penale intemeiate pe unitatea si indivizibilitatea infractiunii, temei unic al raspunderii tuturor participantilor pentru fapta penala^18).d) caracterul netransmisibil. Dreptul de a formula plangerea prealabila nu poate fi transmis unei alte persoane (de pilda, catre mostenitori)^19).

---------------^1) a se vedea, Tribunalul judetean Braila, decizia penala nr. 17/1990, cu nota de S. Serban, in Dreptul nr. 9/1991, pag. 82, Tribunalul judetean Sibiu, decizia penala nr. 437/1991 in Dreptul nr. 7/1992, pag. 87^2) Tribunalul Mun. Bucuresti, dec. pen.. nr. 1463 din 1976, in Revista Romana de Drept nr. 4, 1977. pag. 63.^3) Tribunalul Mun. Bucuresti, s. a II-a pen., dec. pen. nr. 1463 din 1976, in Revista Romana de Drept, nr. 4, 1977, pag. 63.^4) S. Serban, nota la decizia penala nr. 27.11.1990 a Tribunalului judetean Braila, in Dreptul nr. 9/1991.^5) Trib. Mun. Buc. sect. II. dec. nr. 1463/1976, Revista Romana de Drept nr. 4/1977, pag. 63.^6) Cu toate aceste argumente, in practica judiciara mai recenta, unele instante s-au considerat legal sesizate prin plangeri prealabile ale persoanelor juridice: Jud. Sighetul-Marmatiei, sent. pen. nr.351/19.06.1998, Jud. Baia-Mare, sent. pen. nr.2557/15.12.1998^7) A se vedea in acest sens, Tribunalul Suprem s. pen., dec. nr. 2158/1983, Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1981-1985, pag. 227.^8) Vezi, V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970,. 98.^9) C. Bulai, Drept penal, Partea generala, Universitatea Bucuresti, 1987, pag. 470.^10) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 114.

Page 63: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^11) Trib. Mun. Buc. sect II, pen.dec. nr. 1152/1971, Revista Romana de Drept nr. 8/1972, pag. 150.^12) Trib. Suprem, dec. nr. 548/1972, Revista Romana de Drept nr. 8/1972, pag. 165.^13) Trib. Mun. Buc. sect. II, pen. dec. nr. 782/1976, Revista Romana de Drept nr. 1/1977, pag. 61.^14) Trib. Jud. Suceava, dec. pen. nr. 144/1977, Revista Romana de Drept nr. 9/1978, pag. 65.^15) Judec. Urziceni, sent.pen. nr. 206/1981, Revista Romana de Drept, nr. 3/1982, pag. 54.^16) A se vedea, T. Vasiliu s. a., Codul penal al R. S. R. comentat si adnotat, partea generala, Bucuresti, Editura Stiintifica. 1972, pag. 651.^17) Trib. Suprem, sect. pen, dec. nr. 1248/1978, Revista Romana de Drept, nr. 1/1979, pag. 49.^18) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 115.^19) in acest sens, Tribunalul regional Suceava, decizia penala nr. 71671965 in Justitia noua nr. 4/1966, pag. 174, Tribunalul regional Ploiesti, decizia penala nr. 481/1964 in Justitia noua nr. 12/1964, pag. 159.

Titularii plangerii prealabile

Potrivit art. 131 alin.1 Codul penal, plangerea prealabila poate fi introdusa la organul competent de persoana vatamata (subiectul pasiv al infractiunii). Prin persoana vatamata se intelege, intr-o opinie, numai persoana fizica ce a suferit o vatamare fizica, morala sau materiala. Dreptul persoanei vatamate de a face plangere prealabila este un drept cu caracter personal, indivizibil si netransmisibil^1).Se poate observa ca toate infractiunile pentru care legea prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate sunt indreptate impotriva persoanelor fizice sau a patrimoniului lor^2). Caracterul personal al plangerii iese si mai mult in evidenta in situatia in care partea vatamata a decedat mai inainte de a fi tacut plangere prealabila, deoarece mostenitorii nefiind persoane care au suferit prin infractiune o vatamare fizica, morala sau materiala nu au calitate procesuala penala^3). Legat de aceasta, intrucat infractiunile pot vatama atat persoane fizice cat si persoane juridice, s-a pus problema daca plangerea prealabila poate fi facuta de oricare din aceste categorii de persoane.Intr-o prima opinie, se admite introducerea plangerii prealabile de orice categorie de persoane vatamate, mai mult, se precizeaza ca daca vatamata este o organizatie dintre cele prevazute in art. 145 C. penal, plangerea prealabila se face prin reprezentant^4). Opus acestei pareri, majoritatea autorilor considera, credem noi in mod just, ca plangerea prealabila nu poate fi introdusa decat de persoana fizica vatamata^5). Argumentele care se aduc sunt numeroase si tin de temeiurile social-penale ale plangerii prealabile, de natura infractiunilor avute in vedere in acest regim juridic, de procedura introducerii si retragerii plangerii, de legatura cu alte institutii (cum ar fi impacarea partilor) etc.^6). In fine, intr-o opinie mai recenta se arata ca daca persoana vatamata este o persoana juridica, plangerea prealabila se face intotdeauna prin reprezentant^7).

Page 64: Drept Procesual Penal-partea Speciala

In aplicarea acestor principii, in practica s-a mai hotarat ca: - plangerea introdusa de copilul major pentru parinte nu satisface cerintele legii, dispozitiile articolului 222 alin. 5 nefiind aplicabile in cazul plangerii prealabile^8)- plangerea prealabila facuta de mama unui minor peste 16 ani si nu de minor cu incuviintarea mamei sale nu intruneste conditiile pentru punerea in miscare a actiunii penale^9), - plangerea prealabila semnata de unul din soti pentru celalalt nu poate fi considerata ca existenta cata vreme se reclama fapte distincte in raport de cei doi soti^10), - plangerea prealabila facuta de parinte pentru copilul major apare ca fiind facuta de o persoana fara calitate^11), - plangerea prealabila semnata de sotul persoanei vatamate nu emana de la subiectul pasiv al infractiunii^12).In cazul in care prin aceeasi infractiune au fost vatamate mai multe persoane si numai una dintre acestea a facut plangere prealabila, raspunderea penala se mentine (art. 131 alin. 3 Cod penal, indivizibilitate activa), iar atunci cand sunt mai multi participanti la infractiune, fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre acestia (art. 131 alin. 4 Cod penal, indivizibilitate pasiva)^13).Plangerea prealabila poate fi facuta prin mandatar care are un mandat special, procura atasandu-se plangerii. In lipsa acesteia se ajunge la aceleasi ca mai sus: nu sunt aplicabile dispozitiile art. 222 alin. (4) C. proc. pen., potrivit carora plangerea se poate face de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru parinti^14). In practica judiciara s-a mai decis ca daca mandatul este general, introducerea plangerii prealabile de catre mandatar este inadmisibila^15).Caracterul personal al plangerii prealabile se rasfrange si asupra continuarii procesului in cazul decesului partii vatamate dupa investirea instantei prin plangere prealabila.Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, potrivit art. 222 alin. (6) C. proc. pen., aplicabile prin analogie si plangerii prealabile, aceasta se face de reprezentantul lor legal .In cazul minorilor cu capacitate de exercitiu restransa, in practica judiciara si in literatura de specialitate s-a apreciat, in mod corect, ca plangerea prealabila trebuie introdusa de catre persoana vatamata, minor cu capacitatea de exercitiu restransa, cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. Pe de alta parte, daca un minor a dobandit prin casatorie capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor sale, potrivit reglementarilor in vigoare, el poate introduce personal plangerea prealabila, fara sa aiba nevoie de incuviintarea vreunei persoane^16).Plangerea prealabila produce efecte „in rem" si nu „in personam". Daca infractiunea a vatamat mai multe persoane, este suficienta plangerea uneia, pentru a subzista raspunderea penala cu privire la integralitatea faptei infractionale (deci si sub aspectul faptelor prin care s-au adus vatamari celor care nu au introdus plangerea prealabila). Este asa-numita indivizibilitate activa a raspunderii penale. In acest caz lipsa plangerii prealabile exista numai daca nici una din persoanele vatamate nu si-ar manifesta vointa de a pune in miscare actiunea penala.Daca o infractiune a fost savarsita de mai multi participanti si se face plangere prealabila numai cu privire la unul din ei, actiunea penala se exercita impotriva tuturor (si contra acelora pe care plangerea nu ii vizeaza)^17). Este asa-numita indivizibilitate pasiva a

Page 65: Drept Procesual Penal-partea Speciala

raspunderii penale intemeiate pe unitatea si indivizibilitatea infractiunii, temei unic al raspunderii tuturor participantilor pentru fapta penala^18).Impacarea partilor si retragerea plangerii prealabile, in cazurile in care o astfel de plangere a fost introdusa de reprezentantul legal al minorului sau, dupa caz, de acesta cu incuviintarea ocrotitorului sau, se face in conditiile cerute de lege pentru exercitarea drepturilor persoanelor lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa.

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 103-104^2) Cu toate aceste argumente, in practica judiciara mai recenta, unele instante s-au considerat legal sesizate prin plangeri prealabile ale persoanelor juridice: Jud. Sighetul-Marmatiei, sent. pen. nr.351/19.06.1998, Jud. Baia-Mare, sent. pen. nr.2557/15.12.1998^3) A se vedea in acest sens, a se vedea, Tribunalul Suprem . s. pen., dec. nr. 2158/1983, Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1981-1985, pag. 227.^4) V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. I, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, pag. 98.^5) C. Bulai, Drept penal, Partea generala, Universitatea Bucuresti, 1987, pag. 470.^6) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 114.^7) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^8) Trib. Mun. Buc. sect. II, pen.dec. nr. 1152/1971, Revista Romana de Drept nr. 8/1972, pag. 150.^9) Trib. Suprem, dec. nr. 548/1972, Revista Romana de Drept nr. 8/1972, pag. 165.^10) Trib. Mun. Buc. sect. II, pen. dec. nr. 782/1976, Revista Romana de Drept nr. 1/1977, pag. 61.^11) Trib. Jud. Suceava, dec. pen. nr. 144/1977, Revista Romana de Drept nr. 9/1978, pag. 65.^12) Judec. Urziceni, sent. pen. nr. 206/1981, Revista Romana de Drept, nr. 3/1982, pag. 54.^13) O solutie contrara a fost data de Tribunalul Mun. Bucuresti, sect. a II-a pen., sent. nr.1467/1969, aratandu-se ca in cazurile privitoare la infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, instanta nu poate extinde procesul penal si asupra altor persoane care au participat la savarsirea aceleiasi infractiuni, dar cu privire la care persoana vatamata nu a facut plangere prealabila.^14) Plangerea prealabila introdusa de copilul major pentru parinte apare ca fiind facuta de o persoana fara calitate, deoarece dispozitiile art. 222 aii i. (5) C. proc. pen., potrivit carora plangerea se poate face, printre altii, si de catre copilul major pentru parinti, nu sunt aplicabile, in cazul plangerii prealabile. In acest sens, Tribunalul Municipiului Bucuresti, s. a II-a pen., dec. nr. 1152, Revista Romana de Drept, nr. 8, 1972, pag. 150. Plangerea facuta de parinte pentru copilul sau major apare ca facuta de persoana Iara calitate. In acest sens, Trib. Jud. Suceava, dec. pen. nr. 144/1978, Revista Romana de Drept nr. 9, 1978, pag. 65.^15) a se vedea, Tribunalul jud. Sibiu, decizia nr. 61/1993, in Dreptul nr. 2/1995, pag. 76.

Page 66: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^16) Tribunalul Suprem, dec. pen. nr.6/1973 (pct.1), in Revista Romana de Drept nr.2, pag. 107, Tribunalul Mun. Bucuresti, s. a II-a pen., dec. nr.782/1976, in Revista Romana de Drept nr.1/1977, pag. 61, T. jud. Suceava, dec. pen. nr.161/1978, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 318, Trib. jud. Suceava, dec. pen. nr.369/1969, in Revista Romana de Drept nr.7/1969, pag. 171.^17) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 1248/1978, Revista Romana de Drept, nr. 1/1979, pag. 49.^18) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 115.

Organele carora li se adreseaza plangerea

Fiind abrogata Legea nr. 59/1969 a comisiilor de judecata, dupa adoptarea Legii nr. 104/1992, plangerea prealabila, potrivit art. 279 alin. (2) C. proc. pen., se poate adresa organelor de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.Pentru a apara mai bine interesele partii vatamate, care nu cunoaste intotdeauna competenta acestor organe, sau nu incadreaza corect faptele care pretind ca s-au savarsit, in art. 285 C. proc. pen. s-a prevazut regula potrivit careia plangerea gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata, se trimite organului competent. Singura cerinta pentru ca plangerea gresit indreptata sa poata fi considerata valabila este ca ea sa fie introdusa in termen la organul necompetent.Plangerea prealabila poate fi retrasa, aceasta constituind o cauza de impiedicare a exercitarii actiunii penale, intrucat potrivit art. 131 alin. 2 C. pen. ea inlatura raspunderea penala. Indivizibilitatea activa si pasiva a raspunderii penale produce efecte similare si in cazul retragerii plangerii. Retragerea plangerii prealabile trebuie sa produca efecte referitor la toti participantii^1). In consecinta, o retragere partiala a plangerii este lipsita de eficienta nu numai fata de restul participantilor, dar chiar si in raport cu cel sau cei fata de care plangerea a fost retrasa^2).

---------------^1) Trib. Suprem, sect.pen. dec nr. 2144/1984, Culegere de Decizii 1984, pag. 319-320.^2) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr.602/1977, Revista Romana de Drept, nr. 1/1978, pag. 69.

Continutul plangerii prealabile

Plangerea prealabila facuta de catre titularii mentionati mai sus trebuie sa cuprinda, potrivit art. 283, descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si, atunci cand este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente^1).Din analiza prin comparatie a dispozitiilor art. 283 si a dispozitiilor art. 222 alin. 2, se poate observa ca legea a inteles sa faca deosebire intre plangere si plangerea prealabila si sub aspectul continutului acestora.In continutul plangerii prealabile trebuie sa fie indicate, in plus fata de continutul

Page 67: Drept Procesual Penal-partea Speciala

plangerii, adresa partilor si a martorilor si precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila, precum si, atunci cand este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente. Precizarea privind constituirea de parte civila se explica prin aceea ca intotdeauna, in cazul infractiunilor pentru care legea cere plangerea prealabila, vatamata este numai persoana fizica pentru care, in principiu, functioneaza regula disponibilitatii actiunii civile. De asemenea, pentru rezolvarea rapida si eficienta a raporturilor juridice de ordin civil, in plangerea prealabila trebuie indicata, daca este cazul, persoana responsabila civilmente. Astfel, in cazul in care in plangerea prealabila nu este indicat numele autorului infractiunii, sesizarea nu poate fi considerata ca fiind legala, deoarece, in mod practic, organul sesizat nu poate da satisfactie cerintelor legii^2). Pe de alta parte, in jurisprudenta s-a stabilit ca indicarea gresita in plangere a prenumelui inculpatului nu poate constitui motiv de nulitate daca adresa la care s-a citarea acelei persoane a fost corect indicata iar in fata instantei inculpatul citat cu mentionarea corecta a prenumelui, confirma ca este persoana care se refera plangerea^3).Potrivit art. 284 C. proc. pen., in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de doua luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Interesul de a nu lasa partea vatamata, ca prin vointa sa sa tina un timp indelungat pe infractor (adevarat sau pretins) sub amenintarea plangerii prealabile, ceea ce ar putea da loc la santaj ori teroare, pe de alta parte, prezumtia ca dupa trecerea unui termen mai mare, partea vatamata nu voieste si nu mai are motiv serios a face plangerea^4).Data de la care incepe sa curga termenul de introducere a plangerii prealabile este de doua luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de doua luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul. In cazul in care faptuitorul nu a fost cunoscut, si s-a cerut organelor de cercetare penala sa-l identifice, va trebui dovedita data cand cel indreptatit sa faca plangerea a aflat cine este faptuitorul.In practica judiciara^5) s-a statuat, in mod corect, ca plangerea prealabila se considera facuta in termen daca partea vatamata a expediat-o prin posta cu scrisoare recomandata. In acest caz, implinirea termenului prevazut de lege pentru introducerea ei se socoteste in raport cu data inscrisa in recipisa postei si imprimata de aplicat pe plicul original. O asemenea solutie se coreleaza cu prevederile art. 187 alin. 1 C. proc. pen., care admite doar trei exceptii de la principiul potrivit un act este considerat a fi fost facut in termen daca s-a inregistrat la organul judiciar inauntrul termenului prevazut de lege, si pentru actele depuse la administratia locului de detinere, la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata.Instanta suprema^6) a adoptat o solutie similara si in legatura cu plangerea prealabila trimisa prin scrisoare simpla, apreciind ca si in acest caz trebuie sa se ia in considerare data imprimata pe plic de stampila postei si nu de data inregistrarii plangerii la instanta. O asemenea solutie, insa, nu poate fi acceptata, deoarece, pe de o parte, o asemenea ipoteza nu este enumerata printre situatiile de exceptie reglementate de art. 187 alin. 1 C. pr. pen., iar, pe de alta parte, in acest caz nu exista o atestare ori o inregistrare oficiala a datei depunerii actului, astfel incat implinirea termenului va trebui verificata in raport cu data inregistrarii la instanta de judecata^7).

---------------

Page 68: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^1) Tribunalul Judetean Braila, dec. nr. 417/27.11.1990^2) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 108^3) a se vedea, Tribunalul Suprem, sectia penala, nr. 1416/1984 in Revista Romana de Drept nr. 10/1985, pag. 75, Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 2258/1981 in Revista Romana de Drept nr. 8 1981, pag. 65, Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 1155/1974 in Revista Romana de Drept nr. 4/1097, pag. 59, Trib. jud. Hunedoara, decizia penala nr. 299/1983 in Revista Romana de Drept nr. 2/1984, pag. 112, Tribunalul jud. Botosani, decizia penala nr. 1982 in Revista Romana de Drept nr. 8/1983, pag. 66, etc.^4) Tr. Pop, Dreptul procesual penal, vol. IV, pag. 31-32.^5) Trib. municipiului Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 12/1991 cu nota de V. Papadopol in Tribunalul municipiului Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1991, Casa de Editura si Presa Sansa S.R.L., Bucuresti, 1992, pag. 207 - 208.^6) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 1754/1979, cit. de V. Papadopol in nota la decizia nr. 12/1991 a Tribunalului municipiului Bucuresti, sectia a II-a penala, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1991, pag. 207, in acelasi sens. Tribunalul Municipiului Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 17/1993 in Curtea de Apel Bucuresti si Tribunalul municipiului Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1993, Casa de Editura si Presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 193.^7) in acest sens, a se vedea, V. Papadopol, note la decizia nr. 12/1991, a Tribunalului mun. Bucuresti, sectia a II-a penala, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1991, pag. 207 - 208, si la decizia nr. 17/1993 a Tribunalului mun. Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1993, pag. 193 - 194.

Page 69: Drept Procesual Penal-partea Speciala

3. JUDECATA IN PRIMA INSTANTA

I. GENERALITATI DESPRE JUDECATA

Judecata reprezinta faza procesului penal care se deruleaza in fata instantelor penale din momentul sesizarii (cu rechizitoriu sau cu plangere directa, dupa caz) si pana la solutionarea definitiva a cauzei penale. Prin intermediul judecatii este posibila rezolvarea cu caracter definitiv a cauzei penale, care se identifica, practic, cu insasi scopul procesului penal. De aceea, pe buna dreptate, s-a sustinut in literatura de specialitate^1) ca judecata constituie faza centrala si cea mai importanta a procesului penal.Notiunea de judecata semnifica, in sensul ei restrans, operatiunea de logica practica si juridica prin care un organ cu competenta jurisdictionala solutioneaza un conflict de drept cu care a fost investit. Prin Judecata ca faza a procesului penal se intelege acea etapa procesuala care se desfasoara in fata organelor penale din momentul sesizarii initiale si pana la solutionarea definitiva a cauzei penale. Uneori, in limbajul comun, termenul de judecata, in sensul sau larg, este confundat cu termenul de „proces", ceea ce, desigur, nu corespunde sensurilor tehnice acordate celor doua notiuni in dreptul procesual penal^2). Judecata, ca principala faza a procesului penal, incepe in momentul sesizarii instantei si dureaza pana la pronuntarea in cauza a unei hotarari definitive^3).Urmarirea penala si plangerea prealabila sunt conditii indispensabile pentru a se declansa activitatea centrala a procesului penal, judecata. Prin activitatea de judecata se realizeaza scopul procesului penal, ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie trasa la raspundere penala si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Judecata face parte din fazele procesului penal si care presupune ca tragerea la raspundere penala a celor vinovati de comiterea une infractiuni sa se faca numai de instantele judecatoresti. Numai instantele de judecata sunt abilitate sa judece, pentru ca numai ele fac parte din puterea judecatoreasca care infaptuieste justitia^4).Faza de judecata isi justifica importanta acordata si prin faptul ca instanta verifica intreaga activitate procesuala desfasurata cu toti ceilalti participanti, atat inaintea judecarii cauzei, cat si pe parcursul judecarii ei. In acest sens, trebuie subliniat faptul ca instanta are posibilitatea, in cazurile cand constata ca activitatea procesuala nu a fost desfasurata in mod corespunzator de catre organele de urmarire penala, sa restituie dosarul in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale^5).

---------------^1) S. Kahane, Dreptul procesual penal, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica,, Bucuresti 1963, pag. 242.^2) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 122^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 197.^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 319^5) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 122

Page 70: Drept Procesual Penal-partea Speciala

1. Reguli

Obiectul fazei de judecata

Judecata este faza centrala a procesului, desfasurata de instantele de judecata, dupa ordinea si competenta prestabilite de lege, cu participarea activa a procurorului si a partilor, a aparatorilor acestora si a altor subiecti procesuali, avand ca obiect aflarea adevarului cu privire la fapta si persoana aratate in rechizitoriul procurorului - sau in plangerea prealabila a partii vatamate - si in raport de cele constatate, solutionarea temeinica si legala a problemei raspunderii celui acuzat prin: condamnarea lui in caz de vinovatie si aplicarea unei pedepse proportionale cu gradul de vinovatie, sau prin achitare ori incetarea procesului penal in cazul existentei unei cauze de excludere a raspunderii penale sau de inlaturare a acesteia. Judecata, ca faza distincta a procesului penal, are asadar ca obiect aflarea adevarului cu privire la fapta si persoana cu care a fost sesizata, precum si solutionarea cu caracter definitiv a cauzei, in raport de starea de fapt retinuta, pe baza probelor administrate^1).Obiectivul principal al judecatii, tragerea la raspundere penala a celui vinovat de comiterea unei infractiuni potrivit vinovatiei sale si evitarea sanctionarii celui nevinovat, se realizeaza prin trei activitati^2):a) verificarea temeiniciei si legalitatii actului de acuzare (rechizitoriul intocmit de procuror sau plangerea prealabila introdusa de partea vatamata),Aceasta se realizeaza pe tot parcursul judecatii prin administrarea probelor (in cadrul cercetarii judecatoresti) si prin punerea de concluzii de catre procuror si parti (in cadrul dezbaterilor judiciare), activitati in urma carora instanta urmeaza sa retina starea de fapt pe baza careia trece la solutionarea cauzei,b) elaborarea si emiterea unei hotarari judecatoresti corespunzatoare cu cele constatate si convingerea formata de instanta de judecata, cu privire la actiunea penala si civila declansata in urma sesizarii,c) verificarea, in caile de atac, a legalitatii si temeiniciei hotararilor judecatoresti date de instantele inferioare, pentru a dobandi calitatea de autoritate de lucru judecat numai hotararile legale si temeinice. Ca o garantie a legalitatii si temeiniciei solutiilor date, de catre instanta in cauzele penale, legea ofera posibilitatea verificarii judecatilor si a hotararilor judecatoresti de catre alte instante judecatoresti, de regula ierarhic superioare, prin intermediul cailor de atac (ordinare, ori extraordinare).

---------------^1) in practica judiciara s-a considerat in mod corect ca judecata se margineste la fapta si persoana aratate in actul de sesizare a instantei (a se vedea, Tribunalul Suprem, sectia penala, Decizia nr. 2182/1984 in Culegere de decizii pe anul 1994, pag. 338, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 966/1983 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1980-1985, pag. 199, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 8/28.02.1994, in C. Crisu s. a., Repertoriu alfabetic de practica judiciara penala, pag. 412-413).^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 320, Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 14-15.

Page 71: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Principiile specifice fazei de judecata

Generalitati

In afara principiilor fundamentale care stau la baza desfasurarii intregului proces penal, in faza de judecata isi gasesc aplicabilitatea reguli specifice care nu pot fi intalnite in celelalte faze procesual penale. In scopul realizarii judecatii in conditii de obiectivitate si impartialitate, legea procesual penala a instituit anumite garantii care au caracter de principii comune pentru intreaga faza de judecata. Aceste principii sunt: - publicitatea- nemijlocirea- contradictorialitatea - oralitatea.Este de semnalat ca unii autori neaga existenta principiului nemijlocirii in faza de judecata, pe motivul ca el caracterizeaza in realitate toate fazele procesului penal (deci si urmarirea penala si executarea), De aceea, o parte a doctrinei considera ca judecata se particularizeaza fata de celelalte faze ale procesului penal doar prin publicitate, contradictorialitate si oralitate^1).

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 4.

Publicitatea sedintei de judecata

Acest principiu specific fazei de judecata, care asigura controlul opiniei publice asupra justitiei si garanteaza aplicarea principiului dreptului la aparare este consacrat in art. 127 din Constitutie, in art. 1 din Legea Nr. 304/2004 privind organizarea judiciara cat si in art. 290 C. proc. pen.Publicitatea sedintei de judecata desemneaza posibilitatea pe care o are orice persoana (interesata sau neinteresata) de a asista la desfasurarea activitatilor procesuale ori procedurale specifice judecatii^1). Aceasta nu implica prezenta in sala de judecata a altor persoane decat cele interesate in cauza ci doar asigurarea accesului liber a publicului. Din motive morale, minorilor sub 16 ani le este interzisa asistenta la sedinta de judecata.Acordand o importanta deosebita publicitatii sedintelor de judecata, legea a prevazut sanctiunea nulitatii absolute pentru cazurile in care au fost incalcate dispozitiile legale privind publicitatea sedintelor de judecata (art.197 alin.2 ).Pentru a se crea posibilitatea verificarii respectarii dispozitiilor legale privind publicitatea sedintei de judecata, in dispozitiile art.305 si 355 se arata ca hotararile judecatoresti trebuie sa cuprinda, intre alte mentiuni, si pe aceea daca sedinta de judecata a fost sau nu publica. In acest sens, in practica judiciara s-a aratat ca in cazul in care partea introductiva din hotarare nu cuprinde nici o mentiune cu privire la publicitatea sedintei de judecata - astfel ca nu se poate cunoaste daca procesul s-a desfasurat sau nu in sedinta publica - hotararea este nula^2). Nu aceeasi solutie se impune insa in cazul in care lipseste mentiunea ca hotararea pronuntata s-a facut in sedinta publica. in acest caz, s-a

Page 72: Drept Procesual Penal-partea Speciala

decis ca nu este atrasa nulitatea absoluta, ci doar nulitatea relativa daca sunt indeplinite conditiile legale^3).Publicitatea sedintei de judecata este o regula care trebuie respectata la realizarea oricarei activitati procesuale. De aceea, incalcarea acestei reguli, de exemplu, la termenele la care au fost chemate partile sau la efectuarea expertizei, conduce la sanctiunea nulitatii absolute^4).Principiul publicitatii se refera numai la sedinta de judecata nu si la alte activitati ale judecatii din afara sedintei, care sunt secrete sau publice, dupa caz. Astfel, deliberarea este secreta, fara nici o exceptie, inclusiv in cauzele penale care s-au judecat in sedinta publica, dimpotriva, pronuntarea hotararii este totdeauna publica, chiar in cauzele in care sedinta s-a desfasurat in secret in integralitatea sa^5). Este de remarcat ca dispozitiile art. 485 c. pr. pen., care prevad ca in cauzele cu minori sedinta nu este publica, nu se refera la momentul pronuntarii^6).Ca exceptie de la principiul publicitatii, insasi Constitutia Romaniei, in articolul 126 admite ca „sedintele de judecata sunt publice, ca exceptia cazurilor prevazute de lege". Exceptiile de la principiul publicitatii pot privi fie caracterul secret al judecatii, fie nepublicitatea sedintei de judecata^7) (art. 290 si 485 C. pr. pen.). Astfel^8):A. Caracterul secretCaracterul secret al judecatii poate privi:a) minorii sub 16 ani, care, potrivit art. 290 alin. 1 partea finala C. pr. pen., „nu pot asista la sedinta de judecata",b) situatiile in care instanta, la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu, poate declara sedinta secreta pentru tot cursul sau sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei(spre exemplu la ascultarea inculpatului sau a unui martor), daca judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingere:- unor interese de stat (de pilda, in cazul infractiunilor contra sigurantei stanllui, contra sigurantei nationale sau contra capacitatii de aparare a patriei),- moralei (de pilda, in cazul infractiunilor privitor la viata sexuala),- demnitatii sau vietii intime a unei persoane (de pilda, in cazul infractiunilor contra demnitatii persoanei).B. NepublicitateaPotrivit art. 485 alin. 2 C. pr. pen., sedinta in care are loc judecarea infractorului minor nu este publica.La aceasta sedinta pot asista, in afara de parti, un delegat al autoritatii tutelare, parintii minorului, iar daca este cazul tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul, aparatorii partilor, precum si alte persoane cu incuviintarea instantei, a caror prezenta este considerata necesara. O asemenea reglementare se explica prin aceea ca datorita varstei inculpatului (minor) prezenta publicului in sedinta de judecata ar putea influenta negativ relatarile acestuia, precum.si comportarea lui in cursul judecatii^9). In ipoteza in care sunt trimisi in judecata un major si un minor, judecata se va face in sedinta publica^10). Astfel, art. 486 C. pr. pen. prevede expres ca atunci cand „in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori si nu este posibila disjungerea, instanta judeca... dupa procedura obisnuita...".

---------------

Page 73: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^1) Tribunalul jud. Timis, dec. pen. nr.814 din 1969, in Revista Romana de Drept, nr.12, 1969, pag. 180.^2) a se vedea, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 1656/8.06.1995, in Curtea Suprema de Justitie, Buletinul Jurisprudentei, Culegere de decizii pe anul 1995, Editura Proema, Baia Mare, 1996, pag. 239 -240.^3) Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 187 din 1973, in Revista Romana de Drept, nr. 6, 1973, pag.138, Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 398 din 1974, in Revista Romana de Drept, nr.9, 1974, pag. 68.^4) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 151.^5) Mihai Popovici, In legatura cu pronuntarea hotararii in sedinta publica, Revista Romana de Drept, nr. 3/1972, pag. 99-104.^6) A se vedea, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 1885/1978 in Revista Romana de Drept nr. 5/1979, pag. 61.^7) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 6-9.^8) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 8.^9) Tribunalul jud. Bihor, decizia penala nr. 237/1974 in Revista Romana de Drept nr. 1/1975, pag. 66.

Nemijlocirea ca regula a judecatii

Nemijlocirea consta in obligatia instantei de a indeplini in mod direct toate actele procesuale si procedurale care dau continut sedintei de judecata potrivit art. 289 C. proc. pen. In literatura de specialitate se subliniaza, in mod just, ca prin nemijlocire instanta intra in contact direct cu toate probele.Nemijlocirea procesuala constituie o cerinta complexa a activitatii judiciare care capata materializari in diverse laturi ale unora dintre principiile procesului penal. In acest sens, este evidenta interactiunea dintre nemijlocirea procesuala si anumite principii cum sunt: aflarea adevarului, rolul activ al organelor judiciare, operativitatea, oficialitatea procesului penal, dreptul de aparare si altele^1).Pentru a se realiza nemijlocirea in judecarea cauzelor penale, in masura in care este posibil, instanta readministreaza probele care au fost administrate in faza urmaririi penale. In practica judiciara s-a aratat, in mod corect, ca neaudierea - de catre prima instanta - a unui martor care a fost ascultat in cadrul urmaririi penale, fara a se arata pentru care motiv audierea nu mai este posibila, astfel cum prevede art.327 alin.3 , nu indreptateste judecarea cauzei pe baza declaratiei date de martor in fata organului de urmarire penala, deoarece, procedandu-se astfel, este incalcat principiul nemijlocirii^2).Codul de procedura penala recomanda nemijlocirea totala in art. 292 alin. (2) C. proc. pen. Cu toate acestea, unii autori neaga existenta acestui principiu in faza de judecata, pe motivul ca el caracterizeaza in realitate toate fazele procesului penal (deci si urmarirea penala si executarea). De aceea o parte a doctrinei considera ca judecata se particularizeaza fata de celelalte faze ale procesului penal doar prin publicitate, contradictorialitate si oralitate^3).Cand nemijlocirea totala nu este posibila, completul se poate schimba pana la inceperea

Page 74: Drept Procesual Penal-partea Speciala

dezbaterilor. De aceea, imprejurarea ca judecatorii care au efectuat cercetarea judecatoreasca la alte termene au fost schimbati la termenul cand au avut loc dezbaterile nu constituie o incalcare a dispozitiilor art. 292 alin.2 ^4).La instantele de control judiciar acest principiu se aplica integral deoarece hotararea trebuie adoptata de judecatorii care au fost prezenti la dezbateri. Neobservarea dispozitiilor privitoare la nemijlocire este sanctionata cu nulitatea absoluta atunci cand acestea privesc schimbarea completului de judecata dupa inceperea dezbaterilor, fiind incalcate dispozitiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. privind compunerea instantei, si cu nulitate relativa atunci cand privesc neadministrarea si neperceperea in mod direct a probelor^5).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 148.^2) Tribunalul jud. Timis, dec. pen. nr.449 din 1970, in Revista Romana de Drept, nr.8, 1970, pag.171, Tribunalul jud. Dolj, dec. pen. nr.653 din 1970, in Revista Romana de Drept,nr.2, 1971, pag.172.^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 4.^4) Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 884 din 1975, in Revista Romana de Drept, nr.2, 1976, pag.69.^5) Tribunalul Bucuresti s. II-a pen., dec. nr. 15/1993, in Dreptul nr. 2, 1995, pag. 77.

Contradictorialitatea sedintei de judecata

Principiul contradictorialitatii este un principiu specific judecatii care consta in dreptul pe care il au partile cu interese contrare si procurorul de a combate, prin mijloacele prevazute de lege, de pe pozitii egale acuzele si apararile formulate de adversarii de interese.Acest principiu presupune urmatoarele^1):- separarea functiilor procesuale in: functia de invinuire, de aparare si de judecata. Aceasta presupune ca cel ce a efectuat sau a supravegheat cercetarea penala sa nu poata aplica sanctiuni, sa existe posibilitatea ca cel acuzat penal sa-si exercite dreptul de aparare prin aparator din afara sistemului judiciar, judecata sa o infaptuiasca un organ specializat al statului care este independent si se supune numai legii.- consacrarea egalitatii partilor si a procurorului prin acordarea acelorasi drepturi si mijloace de combatere a sustinerii potrivnice.Contradictorialitatea se manifesta nu numai in raporturile dintre procuror si parti, ci si in acelea dintre partile care au interese procesuale contrare, ori chiar dintre acestea si instanta de judecata. In ceea ce priveste raporturile dintre procuror si parti, ori dintre parti, se poate vorbi chiar de existenta unor grupuri procesuale cu interese contrare^2), respectiv de grupul invinuirii alcatuit din procuror si partea vatamata si cel al celor care sustin constituirile de parte civila, format de procuror si partea civila, pe de o parte, si de grupai apararii, constituit din inculpat si aparator in latura penala, ori inculpat, parte responsabila civilmente si aparator in latura civila a cauzei, pe de alta parte. Intre cele doua grupuri se poarta in mod egal si organizat o disputa orala si scrisa, generata de

Page 75: Drept Procesual Penal-partea Speciala

contradictia de interese dintre ele^3).Contradictorialitatea presupune ca partile sa cunoasca probele care se administreaza in defavoarea lor, cu posibilitatea combaterii acestora si sa ia act de toate activitatile indreptate de adversari contra propriilor interese, de asemenea, ea contine dreptul de a replica tuturor sustinerilor, argumentelor si punctelor de vedere care s-au manifestat in conditii de publicitate si oralitate. O trasatura importanta a contradictorialitatii consta in faptul ca partile sunt prezente la judecata, putand administra probe si combate in mod liber pe cele ale adversarilor^4) .Contradictorialitatea pune instanta de judecata in situatia de a percepe probele prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral in sedinta de judecata de catre toate partile cu interese contrare in rezolvarea cauzei penale. Astfel, probele sunt administrate in prezenta partilor, sub controlul lor si ca urmare a contributiei lor directe.Prin efectul contradictorialitatii, martorilor le pot pune intrebari toate partile si nu numai cele care i-au propus, probele invocate in acuzare pot fi contrazise prin probele administrate in aparare, cererile si exceptiile ridicate de oricare parte se pot combate de celelalte, punctele de vedere ale partilor trebuie cunoscute de toti participantii pentru exprimarea pozitiei proprii in legatura cu chestiunea respectiva s.a.m.d. Spre exemplu, s-a decis ca schimbarea incadrarii juridice, fara punerea in discutia partilor, trebuie considerata ca o incalcare a contradictorialitatii^5). Numai acele elemente, probe sau materiale din proces pot fi luate in considerare la darea hotararii, care au fost invocate, ridicate si puse in discutie contradictorie in sedinta^6).Din aceasta disputa instanta extrage apoi, in mod activ, argumentele probatorii necesare aflarii adevarului si a justei solutionari a cauzei. Asa cum remarca literatura de specialitate aspectele principale (dar nu exclusive) la care se refera rolul activ se cantoneaza mai ales in domeniul aflarii adevarului si implicit in materia probatiunii. Astfel, s-au subliniat implicatii le rolului activ in libera apreciere a probelor , ca si in asa-zisul "drept la tacere" al inculpatului, s-a scos in evidenta obligatia legala a instantelor de a avea o atitudine plina de initiativa in administrarea probelor, s-a precizat de asemenea ca rolul activ manifestat de organele judiciare poate determina o atenuare a anumitor reguli, uneori mai rigide, legate de sarcina probatiunii^7).Spre exemplu, cu aplicabilitate mai ales in latura civila a procesului penal, in dreptul modern sarcina probei se imparte intre reclamant - in cazul nostru parte civila - si parat - inculpat, partea responsabila civilmente. In legatura cu determinarea concreta a sarcinilor partilor, in doctrina si jurisprudenta noastra s-au formulat cateva reguli, care reprezinta rezultatul unui efort de sinteza Astfel, s-a apreciat ca reclamantul - partea civila - este indatorat sa faca dovada existentei raportului juridic invocat, in timp ce paratul - inculpatul - va trebui sa probeze, daca este cazul, faptele obstacol care au impiedicat formarea raportului juridic invocat de reclamant, precum si faptele ulterioare ce au fost de natura sa modifice sau sa stinga raportul juridic respectiv. Regulile enuntate pot fi uneori insuficiente, astfel cum s-a remarcat^8), fapt pentru care judecatorul trebuie sa joace un rol activ in cadrul probatiunii judiciare, rol care atenueaza sarcina probei. Rolul activ al instantei este un principiu aplicabil si in materia probelor, este regula in conformitate cu care instanta de judecata chemata sa stabileasca adevaratele raporturi dintre parti, adevarul obiectiv, are indreptatirea si totodata indatorirea ca, fara a stirbi dreptul partilor de a-si face probele si sustinerile lor, sa ordone din proprie initiativa administrarea oricaror probe, sa intreprinda orice demers procesual susceptibil a duce la descoperirea adevarului^9). Intr-adevar,

Page 76: Drept Procesual Penal-partea Speciala

viata juridica este complexa, caci adeseori partile afirma fapte complexe, unele pozitive, iar altele negative, alteori dreptul afirmat se bazeaza pe existenta unor varii acte juridice^10).Desi rolul activ al organelor penale apare ca un principiu absolut, totusi, legislativ si practic, el capata un oarecare coeficient de relativitate. Semnificative, in acest sens, sunt actele procesuale care au caracter strict personal si a caror realizare, desi necesara procesului penal, depinde de vointa subiectilor procesual interesati sa efectueze acele acte. Acest inconvenient este inlaturat prin obligatia pe care o au organele judiciare de a informa subiectii neoficiali in privinta drepturilor pe care le pot exercita in cadrul procesului penal si asupra termenelor in care pot fi exercitate aceste drepturi. De notat ca, in cazul in care subiectii neoficiali au o atitudine nepasatoare, organele judiciare pot dispune efectuarea actelor necesare bunei desfasurari a procesului penal (spre exemplu, administrarea unor probe, verificarea legalitatii unor acte susceptibile de a cauza vatamari procesuale, acordarea de termene necesare pregatirii apararii^11). Apoi, organul judiciar, in virtutea rolului sau activ, trebuie sa stabileasca adevarul si sa-si formeze convingerea asupra veridicitatii faptelor. Daca organul nu a ajuns la o asemenea convingere este obligat a stabili faptele pe baza de probe, pentru a evita luarea ca adevarata a unei imprejurari asupra careia partile eventual au convenit^12).La granita dintre rolul activ, principiul prezumtiei de nevinovatie si cel al aflarii adevarului sta urmatorul fapt: in lipsa dovezilor de vinovatie, inculpatul nu este tinut a proba nevinovatia sa. Daca exista probe de vinovatie inculpatul are dreptul sa probeze netemeinicia lor. in acest caz, simpla negare a imprejurarilor dovedite de acuzare nu mai este suficienta, de asemenea, in legatura cu dovedirea oricarei alte imprejurari pe care inculpatul doreste ca organul judiciar sa o retina ca proba, el poate face cereri sau propuneri de administrare. A pune altfel problema ar insemna a transforma dreptul inculpatului de a propune probe sau de a cere administrarea lor intr-o obligatie a acestuia de a face dovezi.Daca inculpatul nu doreste sau nu stie sa ceara ori propuna administrarea probelor in apararea sa si asemenea probe exista, sarcina probatiunii revine organului judiciar^13).Revenind la principiul contradictorialitatii, este de aratat ca o asemenea disputa judiciara este posibila numai daca se asigura prezenta partilor la judecata, pentru ca punctele de vedere exprimate sa fie cunoscute de toti participantii in vederea formularii pozitiei proprii. In acest sens, s-a considerat ca citarea partilor este o consecinta a contradictorialitatii^14).In practica judiciara s-a apreciat, in mod corect, ca a fost incalcat principiul contradictorialitatii in ipoteza in care, dupa ce a respins cererea cu privire la reaudierea unor martori care lipseau, dar care fusesera audiati in cursul urmaririi penale, instanta a retinut si declaratiile acestora atunci cand a decis cu privire la vinovatia inculpatului. in acest mod a fost incalcat principiul contradictorialitatii, precum si dreptul de aparare al inculpatului^15).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 10-11.^2) in acest sens, Gr. Theodoru, Tudor Plaesu, Drept procesual penal, partea generala,

Page 77: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Universitatea „Al. I. Cuza", Iasi, 1986, pag. 114.^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 11.^4) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 155 si autorii acolo citati.^5) Trib. Suprem, sect.pen. dec. nr. 2573/1975, Culegere de Decizii din 1975, pag. 501.^6) Tr. Pop, Dreptul procesual penal, vol. IV, Tipografia Nationala, Cluj, pag. 214. .^7) a se vedea N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 98, precum si bibliografia acolo citata.^8) A. Ionascu, Probele in procesul civil, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1969, pag. 49.^9) Mircea N. Costin (coord.), Dictionar de Drept procesual civil, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983, pag. 371.^10) Ioan Les, Principii si institutii de drept procesual civil, vol. II, Editura Lumina Lex, 1999, pag. 119-120.^11) V. Dongoroz s.a., Explicatii teoretice ale codului penal roman. Partea generala, vol I, Bucuresti, Ed. Academiei, 1975, pag. 47^12) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 349.^13) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 351.^14) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 12.^15) Tribunalul jud. Bistrita-Nasaud, dec. pen. nr.233 din 1973, in Revista Romana de Drept, nr. 5, 1974, pag.78.

Oralitatea ca regula a fazei de judecata

In opozitie cu urmarirea penala care are un caracter preponderent scris, in art. 289 C. proc. pen. se consacra oralitatea judecatii. Prin oralitatea judecatii se intelege ca desfasurarea judecatii trebuie sa se faca in toate etapele si stadiile sale in forma orala (vorbita). Astfel:- cercetarea judecatoreasca, la prima instanta, va incepe cu citirea actului de sesizare- inculpatii, martorii se asculta oral- martorilor care nu pot fi audiati din motive obiective li se da citire declaratiilor luate la urmarire- cererile, chiar depuse in scris, se prezinta partilor oral- concluziile si replicile sunt orale- ultimul cuvant al inculpatului este oral- pronuntarea hotararii se face in forma orala. In aceste conditii, oralitatea este in puternica interdependenta cu principiile nemijlocirii si contradictorialitatii primul fiind un mijloc de realizare deplina a celorlalte doua^1).Oralitatea nu trebuie absolutizata. Astfel, pe de o parte, orice activitate procesuala sau procedurala desfasurata oral se consemneaza in scris, pentru a constitui o dovada la dosar, fie sub forma dovezilor procedurale, fie sub aceea a materialului probator (de

Page 78: Drept Procesual Penal-partea Speciala

pilda, desi partile si martorii sunt ascultati oral, declaratiile lor se consemneaza in scris in cursul efectuarii lor de catre grefierul de sedinta, acesta din urma ia note cu privire la desfasurarea judecatii, la fiecare termen de judecata, se intocmesc incheieri de sedinta semnate de presedintele completului de judecata si de grefier, etc.)^2). Oralitatea nu trebuie inteleasa in sens restrans ca simpla forma exterioara in care se manifesta fenomenul procesual. A da oralitatii un asemenea continut inseamna a-l reduce la imprejurarea ca viul grai formeaza modalitatea tipica de comunicare intre cei care participa la cauza penala, fara a avea in vedere efectele juridice pe care acesta le produce. Instanta cand solutioneaza cauza trebuie sa tina seama de toate aspectele exprimate in mod oral in cursul sedintei, indiferent daca acestea sunt sau nu consemnate in scris. Astfel, se vor avea in vedere concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor de catre procuror si parti (personal sau prin pledoariile aparatorilor), cu toate argumentele de fapt si de drept expuse, desi s-ar putea ca ele sa nu fi fost consemnate in scris^3).Oralitatea nu trebuie inteleasa numai ca modalitate in care se desfasoara activitatea procesuala, deci ea nu trebuie rezumata la viul grai ca mijloc de comunicare intre participantii la judecata. inteleasa in acest fel, oralitatea ar fi un principiu al intregului proces penal, intrucat viul grai este mijlocul de comunicare si in faza de urmarire penala, si in faza punerii in executare a hotararilor judecatoresti penale. Prin natura sa, oralitatea constituie o garantie a judecatii deoarece creeaza posibilitatea tuturor participantilor la cauza penala sa formuleze orar cereri si sa ridice exceptiile pe care le justifica pozitia lor procesuala^4).Este de aratat ca nerespectarea oralitatii poate determina nulitatea hotararii. Recunoasterea vinovatiei de catre inculpat nu indreptateste instanta sa nu audieze oral martorii ascultati in cursul urmaririi pe considerentul ca procurorul si partile declara ca nu au de solicitat probe^5). Intrucat oralitatea este esenta sedintei de judecata, nerespectarea acestui principiu este de natura sa atraga nulitatea realativa in conditiile art. 197 alin. 1 si 4 C. pr. pen., presupunand existenta unei vatamari procesuale, care nu poate fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului^6).Oralitatea trebuie inteleasa si in functie de efectele juridice pe care aceasta le produce in faza de judecata. Astfel, in timp ce in faza de urmarire penala poate fi retinut numai ceea ce s-a consemnat, in faza de judecata, la pronuntarea hotararii, completul de judecata va tine seama si de ceea ce s-a discutat in faza dezbaterilor.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 320^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 13-14.^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 153.^4) V. Dongoroz s.a., Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman. Partea speciala, vol. II, Bucuresti, Ed. Acdemiei, 1976, pag.132.^5) Trib. Jud. Suceava, dec. pen. nr. 511/1969, Revista Romana de Drept, nr. 8/1969, pag. 1919^6) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 1136/1975 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976 -1980, pag. 361:

Page 79: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Locul unde se desfasoara judecata

Spre deosebire de activitatea de urmarire penala care se poate desfasura la momentul potrivit si la locul adecvat fara a fi necesara - cu unele exceptii - chemarea partilor, judecata se desfasoara la anumite termene facute cunoscute partilor, in sedinta de judecata intr-un anume loc destinat judecatii. Acest loc, potrivit art. 288 C. proc. pen., este sediul instantei. Aceasta nu presupune neaparat o sala de sedinta pregatita in acest scop, ci stabilirea locului de intrunire a completului de judecata cu toti participantii in acelasi timp, si acelasi loc^1). Pentru motive temeinice, instanta poate dispune ca judecata sa se desfasoare si in alt loc decat in sediul ei. In acest sens, in vederea sporirii rolului educativ al procesului penal, judecata se poate desfasura si la locul unde savarsirea faptei penale a avut un deosebit rasunet si unde este necesar ca judecata sa produca cel putin o rezonanta egala^2). Motivele care stau la baza acestei derogari trebuie cautate, asadar, in necesitatea sporirii rolului educativ al procesului penal si a realizarii profilaxiei generale^3).In cazul in care judecata se desfasoara in alt loc decat sediul instantei, pe timpul sedintei pentru a se asigura solemnitatea judecatii sala trebuie declarata sala de judecata si se vor lua masuri pentru a se asigura publicitatea sedintei de judecata. In vederea sporirii rolului educativ al procesului penal ar trebui ca, in anumite cazuri, judecata sa aiba loc si in cadrul unitatilor aratate in art. 145 din Codul penal, in care sunt frecvente infractiunile de sustragere de bunuri din avutul public.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 324.^2) V. Dongoroz s.a., Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman. Partea speciala, vol. II, Bucuresti, Ed. Acdemiei, 1976, pag.130-131^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 23.

2. Participantii

Instanta de judecata

In vederea solutionarii cauzelor penale, instanta de judecata judeca in complet de judecata a carui compunere este cea prevazuta de lege.Prin instanta de judecata in sens larg se intelege o anumita categorie de organe judecatoresti (judecatorie, tribunal, curte de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie, instante militare), cand desemneaza gradul in care se afla judecata cauzei: instanta de fond sau prima instanta, instanta de apel, instanta de recurs, instanta de revizuire, si in sens restrans, atunci cand se refera la completul de judecata, compus si constituit potrivit legii. Judecata se face de completul de judecata.Compunerea instantei difera chiar daca aceeasi instanta este competenta sa judece unele

Page 80: Drept Procesual Penal-partea Speciala

cauze in fond, altele in apel si in recurs potrivit art. 57 din Legea nr. 304/2004.Trebuie mentionat ca, potrivit art. 197 alin. 2 , nerespectarea dispozitiilor referitoare la compunerea instantei este sanctionata cu nulitatea absoluta.Prevederile legii in aceasta materie impun alcatuirea completelor de judecata cu numarul de judecatori precizat pentru fiecare instanta in parte. Formarea completului cu un numar mai mic sau mai mare de judecatori atrage sanctiunea nulitatii absolute^1), daca la termenele de judecata la care a participat un asemenea complet s-au solutionat cereri ale partilor^2), au fost audiati martori^3) sau a fost discutata admisibilitatea unor probe^4).Va fi lovita de nulitate hotararea adoptata de un numar diferit de judecatori decat cel prevazut de lege. Este lovita de nulitate absoluta hotararea daca a fost prezent in complet, chiar la un singur termen de judecata, un judecator care nu a dobandit sau a pierdut aceasta calitate, din judecatori incompatibili, de asemenea cand la deliberare si la darea hotararii au participat alti judecatori sau un numar diferit de judecatori de cei care au participat la dezbaterile judiciare [art. 292 alin. (3) si art. 307 C. proc. pen.].In acest punct semnalam ca in legatura cu compunerea legala a instantei de judecata in practica judiciara s-au ridicat multe probleme^5). Astfel, s-a statuat ca nerespectarea normelor legale de compunere a instantei nu trebuie sa se manifeste pe tot parcursul judecatii, nulitatea absoluta a hotararii producandu-se chiar daca reaua compunere a completului a existat numai la unul din termene^6), dar la care s-au audiat martori^7), s-a discutat admisibilitatea unor probe^8), ori s-au solutionat cereri ale partilor^9). Dimpotriva, daca la termenul la care compunerea instantei a fost gresita, nu a fost solutionata cauza, nu au fost administrate probe si nici nu au fost luate masuri procesuale ce ar fi avut consecinte cu privire la solutionarea cauzei, nu se poate retine o incalcare a legii care sa atraga sanctiunea nulitatii^10). Identica a fost solutia si cand ulterior termenelor la care instanta a fost gresit compusa s-au reluat aceleasi acte procesuale de catre instanta intr-o compunere legala^11).Daca in cursul judecatii la prima instanta se iveste un dezacord cu privire la o chestiune incidenta (de exemplu, admiterea unei probe), solutionarea divergentei se va face in complet de trei judecatori dupa care se va reveni la completul obisnuit^12).In practica judiciara s-a aratat ca, in ipoteza in care instanta a avut o gresita compunere la termenele la care nu au fost rezolvate probleme importante, cum sunt administrarea de probe sau luarea unor masuri procesuale, nu sunt incidente dispozitiile art. 197 alin. 2^13). In schimb, cand o instanta, schimband incadrarea juridica a unei fapte penale declina competenta in favoarea altei instante, nu trebuie sa fie compusa in completul prevazut de lege pentru judecarea cauzei la aceasta ultima instanta. In speta, Judecatoria schimband incadrarea juridica din vatamare corporala grava in tentativa de omor a dispus corect declinarea de competenta in compunerea avuta initial^14).In toate cazurile, completul de judecata este condus de un presedinte. Aceasta calitate de presedinte nu ii da drepturi mai mari in luarea hotararii judecatoresti, limitandu-se numai la atributia de a conduce si de a lua masuri pentru asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata. In aceste conditii, partile si procurorul, vor putea interveni pe parcursul cercetarii judecatoresti si al dezbateri or numai cu incuviintarea presedintelui instantei. Luarea unor masuri, admiterea unor cereri, hotararea sunt apanajul instantei de judecata^15).Art. 287 alin.1 stipuleaza o dispozitie generala ce constituie o transpunere pe planul judecatii a principiului fundamental al procesului penal privind rolul activ al organelor

Page 81: Drept Procesual Penal-partea Speciala

judiciare penale. Cu ocazia solutionarii cauzelor penale, instantele de judecata trebuie sa manifeste un rol activ cu privire la stabilirea vinovatiei inculpatului, cu privire la intinderea prejudiciului cauzat prin infractiune si cu privire la cei chemati sa fie trasi la raspundere civila in cadrul procesului penal, cat si cu privire la orice alte aspecte de care depinde buna solutionare a cauzei^16). Asa cum remarca literatura de specialitate aspectele principale (dar nu exclusive) la care se refera rolul activ se cantoneaza mai ales in domeniul aflarii adevarului si implicit in materia probatiunii. Astfel, s-au subliniat implicatii le rolului activ in libera apreciere a probelor, ca si in asa-zisul "drept la tacere" al inculpatului, s-a scos in evidenta obligatia legala a instantelor de a avea o atitudine plina de initiativa in administrarea probelor, s-a precizat de asemenea ca rolul activ manifestat de organele judiciare poate determina o atenuare a anumitor reguli, uneori mai rigide, legate de sarcina probatiunii^17).

---------------^1) Curtea Suprema de Justitie, sectia penala , dec. nr. 1410/1990, nepublicata.^2) Tribunalul Suprem, sectia penala , dec. nr. 314/1974, in Revista Romana de Drept, nr. 7/1974, pag. 60-61.^3) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 3361/1971, in Revista Romana de Drept, nr. 3/1973, pag. 163^4) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 3011/1982, in Revista Romana de Drept, nr. 11/1983, pag. 73-74.^5) conform N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 156.^6) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 3011/1983, Revista Romana de Drept ni. 11/1983, pag. 73-74.^7) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 3361/1971, Revista Romana de Drept nr. 3/1973, pag. 163.^8) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 3011/1982, Revista Romana de Drept nr. 11/1983, pag. 73-74.^9) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 314/1974, Revista Romana de Drept nr. 7/1974, pag. 60-61.^10) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 148/1974, Revista Romana de Drept nr. 10/1974, pag. 72.^11) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 1151/1981, Revista Romana de Drept, nr. 1/1982, pag. 61.^12) Trib. jud. Sibiu. dec. pen. nr. 67/1971, Revista Romana de Drept, nr. 4/1973, pag. 155-159.^13) Tribunalul Suprem, sectia penala , decizia nr. 148/1974, in Revista Romana de Drept, nr. 10/1974, pag. 72, Tribunalul Suprem, sectia penala , decizia nr. 1151/1981, in Revista Romana de Drept, nr. 1/1982, pag. 61.^14) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 99/1983, Revista Romana de Drept, nr. 3/1984, pag. 74.^15) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 324^16) Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 163 din 1974, in Revista Romana de

Page 82: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Drept, nr.10, 1974, pag.62, Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 680 din 1969, pag. 424, Tribunalul jud.Covasna, dec. pen. nr.120 din 1969, in Revista Romana de Drept, nr.12, 1969^17) a se vedea N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 98, precum si bibliografia acolo citata.

Procurorul

In cauzele in care se efectueaza urmarirea penala, dupa intocmirea rechizitoriului, care constituie actul de dezinvestire al acestuia si actul de sesizare a instantei de judecata, procurorul participa in continuare la procesul penal, in cursul judecatii, in calitate de sustinator al functiei de invinuire, conform art. 4 din Legea nr. 304/2004.Legea de organizare judiciara nr. 304/2004 determina atributiile Ministerului Public dupa cum urmeaza^1):a) Efectuarea urmaririi penale si, dupa caz, supravegherea acesteia, in exercitarea acestei atributii procurori conduc si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei si a altor organe care sunt obligate si aduca la indeplinire dispozitiile procurorului in conditiile legii.Aceste dispozitii se coreleaza cu dispozitiile art. 201 C. proc. pen. (modificat prin Legea 356/2006 si OUG 60/2006) care stabilesc organele de urmarire penala, cu dispozitiile art. 209 (modificat prin Legea 356/2006 si OUG 60/2006) C. proc. pen. care stabilesc competenta procurorului in faza urmaririi penale si art. 216 si 220 (modificat prin Legea 356/2006 si OUG 60/2006) C. proc. pen. care reglementeaza supravegherea exercitata de procuror in activitatea de urmarire penala.b) Sesizarea instantelor judecatoresti pentru judecarea cauzelor penale. Aceste dispozitii se coreleaza cu cele din art. 261 si 269 C. proc. pen.c) Exercitarea actiunii civile in cazurile prevazute de lege, dispozitii care se refera nu numai la procesul civil, ci si la exercitarea din oficiu a actiunii civile in procesul penal, situatii prevazute de art. 17 C. proc. pen.b) Participarea, in conditiile legii, la judecarea cauzelor de catre instantele judecatoresti. Procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale instantelor pe langa care functioneaza parchetul din care face parte. El trebuie sa puna concluzii, el este liber sa puna concluziile pe care le considera intemeiate potrivit legii, tinand seama de probele administrate [art. 64 din Legea nr. 304/2004, si art. 316 alin. (1) C. proc. pen.]. Concluziile procurorului trebuie sa fie motivate |art. 316 alin. (2) C. proc. pen.].Daca cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau daca a intervenit vreuna din cauzele de incetare a procesului penal, prevazute de art. 10 lit. f)-h) si j), procurorul pune, dupa caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal. Din examinarea art. 316 C. proc. pen. reiese ca procurorul trebuie sa puna concluzii precise (privind condamnarea sau cele doua moduri prin care ia sfarsit actiunea penala), neputandu-se referi la aprecierea instantei, adica nu este ingaduita aprecierea comoda: „dupa aprecierea instantei". In cazul in care participa la judecata unei cauze la care participarea nu este obligatorie, indiferent de modul de sesizare a instantei (rechizitoriu sau plangere prealabila), procurorul are aceleasi obligatii enuntate anterior.e) Exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de

Page 83: Drept Procesual Penal-partea Speciala

lege. Dispozitiile Codului de procedura penala intregesc aceasta prevedere. Ceea ce trebuie remarcat, este ca, desi Ministerul Public are functia de acuzare, aceasta a cunoscut atenuari si caile de atac pot fi exercitate nu numai in interesul acuzarii, ci si in favoarea partilor [art. 362 alin. (1) lit. a) modificat prin OUG 60/2006 , art. 369 alin. ultim C. proc. pen., art. 385^2 C. proc. pen., art. 385^4 C. proc. pen. si art. 396 alin. 2 C. proc. pen.].Apelul si recursul, o data declarate, pot fi retrase numai de procurorul ierarhic superior (art. 369 si 385^4 C. proc. pen.).f) Supravegherea respectarii legii in activitatea de executare a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii. Aceasta atributiune are un caracter mixt, administrativ si judiciar-penal si se refera la faza a treia a procesului penal - executarea hotararilor penale definitive si a altor titluri executorii procurorul avand dreptul si obligatia de a declansa diferite proceduri in cazul neexercitarii sau intervenirii unor incidente in cursul executarii acestora.Regula este ca instanta se constituie cu procuror. In mod exceptional, in unele cauze care se judeca in prima instanta de judecatorie participarea lui nu este obligatorie, dar daca considera necesar, el poate participa (art. 315 alin. 1 C. proc. pen.).In sedinta de judecata Ministerul Public poate fi reprezentat de un procuror sau de mai multi procurori, de la parchetul corespunzator instantei investite sa judece cauza sau de la parchetul ierarhic superior, putandu-se schimba intre ei, indiferent de etapa in care se afla procesul.Lipsa procurorului, in cazurile cand participarea este obligatorie, este sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor efectuate sau a hotararii adoptate [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.].In cursul procesului procurorul are la indemana aceleasi mijloace de a actiona ca si partile, in sensul ca poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii^2).Rolul procurorului in cursul judecatii este de a ajuta instanta in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale. Intrucat la baza functionarii Ministerului Public stau principiile: al legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, pentru a se concilia aceste principii, s-a prevazut art. 64 din Legea nr. 304/2004.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 76.^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 325

Partile

Generalitati

Judecata este asigurata in conditiile „egalitatii armelor", ceea ce inseamna ca partile sunt egale intre ele si cu procurorul, sub aspectul mijloacelor procesuale pe care le pot folosi pentru a-si sustine interesul.Astfel, partile au dreptul sa participe la judecata, instanta avand obligatia de a le cita. Participarea lor este facultativa daca au fost legal citate.

Page 84: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Egalitatea de mijloace procesuale se manifesta in faptul ca partile pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Partile pot sa-si angajeze aparator care sa echilibreze lupta judiciara, pot sa-si formuleze singure apararile avand dreptul la concluzii asupra problemelor ridicate si la replica^1).Prin efectul contradictorialitatii, martorilor le pot pune intrebari toate partile si nu numai cele care i-au propus, probele invocate in acuzare pot fi contrazise prin probele administrate in aparare, cererile si exceptiile ridicate de oricare parte se pot combate de celelalte, punctele de vedere ale partilor trebuie cunoscute de toti participantii pentru exprimarea pozitiei proprii in legatura cu chestiunea respectiva s.a.m.d. Spre exemplu, s-a decis ca schimbarea incadrarii juridice, fara punerea in discutia partilor, trebuie considerata ca o incalcare a contradictorialitatii^2). Numai acele elemente, probe sau materiale din proces pot fi luate in considerare la darea hotararii, care au fost invocate, ridicate si puse in discutie contradictorie in sedinta^3).Din aceasta disputa instanta extrage apoi, in mod activ, argumentele probatorii necesare aflarii adevarului si a justei solutionari a cauzei.Daca partile sunt nemultumite de hotararile date pot exercita, in conditiile legii, caile de atac. In urma exercitarii cailor de atac partile devin, dupa caz, apelant, recurent, revizuient in cazul in care calea de atac a fost exercitata de o parte cu interese contrare sau de procuror, partile vor deveni intimati.In urma judecarii definitive a cauzei, stingandu-se cele doua actiuni, inceteaza si calitatea de parte procesuala, aceasta putandu-se reactiva numai in urma exercitarii unei cai de atac extraordinare, a desfiintarii hotararii definitive si a dispunerii rejudecarii cauzei^4).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 326.^2) Trib. Suprem, sect.pen. dec. nr. 2573/1975, Culegere de Decizii din 1975, pag. 501.^3) Tr. Pop, Dreptul procesual penal, vol. IV, Tipografia Nationala, Cluj, 1946, pag. 214. .^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 326

Inculpatul

Inculpatul, ca subiect pasiv al actiunii penale, este cea mai importanta parte in proces^1) si reprezinta figura centrala a procesului penal, intreaga activitate judiciara desfasurandu-se in legatura cu tragerea sa la raspundere penala si civila. cunoasterea inculpatului ca parte principala si indispensabila a procesului penal constituie o expresie a umanismului dreptului procesual penal contemporan, deoarece se da posibilitatea acestuia sa-si aduca o contributie activa la stabilirea raspunderii penale si a intinderii sale^2). Inculpatul, ca parte in proces, are anumite obligatii si anumite drepturi. Intre obligatiile inculpatului amintim: - suportarea invinuirii ce i se aduce in legatura cu savarsirea infractiunii, suportarea unor masuri procesuale (retinerea, arestarea), - obligatia de a se prezenta in fata organelor judiciare ori de cate ori este chemat etc.

Page 85: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Inculpatul are si anumite drepturi, dintre care amintim^3): - dreptul de aparare,- dreptul de a cunoaste materialele de urmarire penala, daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare il cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are (art. 237 C. pr. pen.), inculpatului i se prezinta materialele, de urmarire penala potrivit art. 250 si urm. C. pr. pen., inculpatului arestat i se comunica odata cu citatia pentru primul termen de judecata si copia actului de sesizare a instantei (art. 313 alin. 3 si 4 C.pr.pen.), inculpatului i se acorda ultimul cuvant (art. 341 C. pr. pen.) etc^4).- poate solicita administrarea unor probe sau ca acestea sa aiba in vedere anumite situatii (confruntari pentru a stabili un anumit aspect contradictoriu, obiective de expertize) sau sa se efectueze anumite aspecte procesuale ori sa se revoce, inlocuiasca sau inceteze unele masuri procesuale ori rezolvarea intr-un mod al cauzei^5).- poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii, - inculpatul poate face plangeri impotriva actelor de urmarire penalaar dreptul de a folosi caile de atac indreptate contra hotararilor judecatoresti- inculpatului i se recunoaste dreptul de a avea ultimul cuvant in fata instantei de judecata, - dreptul de a ataca hotararile pronuntate impotriva sa etc. In unele cazuri judecata nu se poate desfasura daca inculpatul nu este prezent (daca inculpatul este detinut chiar in alta cauza sau se afla in executa ca unei pedepse si daca este minor).Cazurile in care apararea inculpatului este obligatorie sunt mai numeroase decat ale celorlalte parti.Dar, pentru a raspunde obligatiilor pe care le are, precum si pentru a-si exercita drepturile, inculpatul trebuie sa participe efectiv la desfasurarea procesului penal, premisa fiind citarea la timp si la adresa corecta. Astfel, intr-un caz instanta a decis ca nu se considera indeplinita procedura de citare cu inculpatul internat in spital daca dosarul s-a inregistrat la instanta chiar in ziua internarii sale in spital, astfel incat inculpatul nu a avut cunostinta de judecarea procesului sau^6).In anumite situatii, activitatea procesuala nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului. Astfel, in cazul in care inculpatul este arestat, judecata nu se desfasoara decat in prezenta acestuia, organele competente avand obligatia sa-l aduca in fata instantei (art. 314 alin. 2 )^7).La judecata in prima instanta inculpatul trebuie sa se prezinte personal. In vederea asigurarii participarii inculpatului la judecata si pentru garantarea dreptului la aparare, citatia trebuie sa ii fie inmanata inculpatului cu cel putin trei zile inaintea termenului fixat. In cazul in care inculpatul este arestat, i se comunica si copia actului de sesizare al instantei (art. 313 alin. 2 din Codul de procedura penala)^8).Prevederile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., potrivit carora partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, nu se plica in cazul in care, dupa ce inculpatul a luat termenul in cunostinta, instanta si-a declinat competenta. Prin urmare, instanta investita dupa declinarea de competenta are obligatia de a cita pe inculpat, iar in cazul in care inculpatul nu a fost citat si a fost condamnat in lipsa, daca se cere extradarea sa, acesta poate cere rejudecarea cauzei in temeiul art. 522^1 C. proc. pen.^9) In speta in care s-a aratat aceasta, prin sentinta penala nr. 396 din 1 noiembrie 2004,

Page 86: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Tribunalul Mures a respins, ca inadmisibila, cererea condamnatului N.V. privind rejudecarea cauzei in care fusese condamnat. Prima instanta, sesizata cu cererea condamnatului, a constatat ca nu se impune rejudecarea cauzei, intrucat condamnatul avea cunostinta de procesul penal care se desfasura impotriva sa, luand termen in cunostinta la 29 ianuarie 2001. Ca atare, acesta isi putea exercita dreptul la aparare si, de altfel, a fost reprezentat in instanta prin aparatorul desemnat din oficiu.Curtea de Apel Targu Mures, sectia penala, prin decizia nr. 2 din 7 ianuarie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, retinand ca, in mod corect, prima instanta a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 522^1 C. proc. pen.Recursul declarat de inculpat, prin care s-a cerut casarea hotararilor si trimiterea dosarului la prima instanta in vederea rejudecarii, intrucat cererea a fost judecata fara ca acesta sa fie citat, este fondat. Potrivit art. 522^1 C. proc. pen C. proc. pen., in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului.Din actele dosarului rezulta ca, urmare a modificarii legii procesual penale, judecarea cauzei a fost declinata de Judecatoria Targu Mures in favoarea Tribunalului Mures, ulterior datei la care inculpatul a luat termen in cunostinta.Prin urmare, prevederile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., potrivit carora partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, nu sunt aplicabile in cauza.In consecinta, recursul inculpatului a fost admis, hotararile atacate au fost casate si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mures.

---------------^1) Gr. Theodoru, Dreptul procesual penal roman, Partea generala, vol. I, Univ. "Al. I. Cuza", Iasi, 1971, pag. 135.^2) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 134.^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 149. ^4) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 181.^5) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 85.^6) A se vedea Tribunalul jud Sibiu, decizia penala nr. 159/1991 in Dreptul nr. 10 -11/1994, pag. 105.^7) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.149^8) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 58.^9) Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, decizia nr. 2369 din 8 aprilie 2005, www.scj.ro.

Celelalte parti

Page 87: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Partea vatamata

Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal, se numeste parte vatamata (art. 24 alin. 1 Cod procedura penala).Partea vatamata, ca subiect activ al exercitiului actiunii penale, contribuie, alaturi de Ministerul Public, respectiv procuror, la dovedirea invinuirii in cadrul administrarii probelor, si cere prin concluziile orale pe care le formuleaza, atat in cursul urmaririi penale cat si al judecatii, condamnarea penala a inculpatului, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, partea vatamata are dreptul sa exercite caile de atac ca act de exercitare a actiunii penale. Atunci cand instanta este sesizata prin plangerea prealabila a partii vatamate si procurorul nu participa la judecata, aceasta poate indeplini singura activitatile de exercitare a actiunii penale^1).

---------------^1) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 190

Partea civila

Se numeste parte civila persoana vatamata care exercita actiunea civila in procesul penal (art. 24 alin. 2 Cod procedura penala). Parte civila poate fi orice persoana fizica sau juridica care a suferit un prejudiciu material sau moral prin infractiune si care si-a alaturat actiunea civila la actiunea penala in procesul penal.Calitatea de parte civila se determina de legea civila, cu particularitatea ca paguba trebuie sa fie urmarea directa a infractiunii.Pentru indeplinirea calitatii de parte civila se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii^1):- sa se fi savarsit o infractiune,- infractiunea sa fi produs persoanei vatamate un prejudiciu material sau moral,- persoana vatamata sa ia parte la proces prin punerea in miscare sau concurarea la exercitarea actiunii penale, de catre procuror,- persoana vatamata sa decalare ca promoveaza actiunea civila in procesul penal, actiune pe care o alatura actiunii penale.La aceste conditii, unii autori mai adauga ca prejudiciul produs prin infractiune trebuie sa fie actual, personal si direct.Constituirea de parte civila este posibila in tot cursul urmarii penale, iar in timpul judecatii doar la prima instanta si numai pana la citirea actului de sesizare (art. 15 alin. 2 C. pr. pen.). Modificarea pretentiilor solicitate de partea civila, se poate face tot pana in acest moment^2). S-a considerat ca intrucat curtea actului de sesizare constituie activitatea de debut a cercetarii judecatoresti prin care se intra in fondul judecarii cauzei, trebuie ca in acest moment sa se delimiteze cu exactitate atat partile din proces cat si pozitia lor^3).Constituirea ca parte civila in fata instantei este valabila chiar daca, la momentul la care a avut loc, procedura de citare a inculpatului la judecata nu era completa, acesta nefiind

Page 88: Drept Procesual Penal-partea Speciala

prezent in instanta datorita nelegalei sale citari^4).Persoana care la prima instanta nu s-a constituit parte civila nu mai poate formula pretentii de dezdaunare in cadrul cailor de atac si nici nu poate critica prima instanta pentru ca nu a dispus obligarea inculpatului ia despagubiri^5).In anumite cazuri constituirea de parte civila nu mai este posibila, chiar daca nu s-a depasit momentul indicat de art. 15 alin. 2 c. pr. pen. Astfel, s-a hotarat ca nu poate fi admisa cererea de despagubiri civile formulata de persoana care abia la al treilea termen de judecata a cerut sa se ia act de constituirea sa ca parte civila, dupa ce in cursul urmaririi penale si la primul termen de judecata a declarat ca renunta la despagubiri^6). Constituirea de parte civila este posibila ulterior unei declaratii exprese prin care persoana vatamata renunta la despagubiri, numai in ipoteza in care se stabileste ca aceasta a fost in eroare sau a fost supusa unui doi ori unei violente care a determinat declaratia^7)Daca cel vatamat s-a constituit parte civila si a formulat odata cererea de despagubire instanta este obligata sa se pronunte asupra acesteia, chiar daca ulterior partea nu mai insista asupra solicitarii^8).Cu tot caracterul disponibil al actiunii civile, modificarea limitelor pretentiilor formulate de catre cel vatamat nu este posibila dincolo de momentul limita al constituirii de parte civila. Cererea partii civile, formulata intr-o cale de atac, de a-l obliga pe inculpat sa plateasca o despagubire mai mare este inadmisibila^9).

---------------^1) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 145.^2) I. Tanoviceanu, Tratat de Drept si procedura penala, vol. IV, Tipografia Curierul Judiciar, Bucuresti, 1924-1927, pag. 322.^3) Noul cod de proc.pen. - prezentare comparativa, pag. 25^4Trib. Suprem..sect. pen. dec. nr. 2030/1971, Revista Romana de Drept, nr. 6/1972, pag. 147-148.^5) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 228/1975, Revista Romana de Drept nr. 1/1975, pag. 64^6) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 212/1984, Revista Romana de Drept, nr. 2/1985, pag. 76.^7) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 872/1984, Revista Romana de Drept nr. 6/1984, pag. 73^8) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 376/1981, Culegere de Decizii 1981, pag. 321-322.^9) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 2181/1980, Culegere de Decizii 1980, pag. 332-333.

Partea responsabila civilmente

Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului se numeste parte responsabila civilmente. (art. 24 alin. 3 Cod procedura penala)Calitatea procesuala de parte responsabila civilmente a fost instituita pentru a proteja persoana care a suferit un prejudiciu, impotriva insolvabilitatii autorului prejudiciului^1).Aici este bine sa facem o deosebire.

Page 89: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Raspunderea penala este strict personala. Spre deosebire, in dreptul civil este reglementata si raspunderea pentru fapta altuia. Pe aceasta conceptie este intemeiata cerinta, ca in procesul penal sa existe o parte care raspunde numai din punct de vedere civil. Consecvent unui asemenea punct de vedere, reglementarea procesual penala romana din trecut a prevazut ca poate fi introdusa in cauza partea responsabila civilmente, care raspunde, potrivit legii civile, pentru inculpat. In aceasta conceptie partea civilmente responsabila este o persoana a carei raspundere este angajata exclusiv pentru fapta altuia. Actualele dispozitii se bazeaza pe o viziune mai larga si mai elastica in care alaturi de reglementarea traditionala din codul civil referitor la raspunderea pentru fapta altuia (art. 1000 alin. 2-4 ) sa poata fi cuprinse raspunderi derivate si din alte prevederi legale^2).Au calitatea de parte responsabila civilmente, atat persoanele prevazute in art. 1000 Cod civil cat si persoanele chemate sa raspunda civil pentru fapta altuia, prevazute in Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii, si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor.Sunt persoane responsabile civilmente, in sensul dispozitiilor mentionate:- parintii pentru faptele ilicite savarsite de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 Cod civil),- comitentii pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiile incredintate (art. 1000 alin. 3 Cod civil),- institutorii si mestesugarii pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 Cod civil),- persoanele care indeplinesc functii de conducere precum si orice alte persoane care s-au facut vinovate de angajarea, trecerea sau mentinerea in functie a unui gestionar fara respectarea conditiilor legale de varsta, studii si stagiu precum si dispozitiilor referitoare la antecedentele penale ale acestora (art. 28 si 30 din Legea nr. 22/1969),- persoanele cu privire la care s-a constat printr-o hotarare judecatoreasca faptul ca au dobandit de la un gestionar bunuri sustrase de acesta din avutul public si ca le-au dobandit in afara atributiilor de serviciu ale gestionarului stiind ca acesta gestioneaza astfel de bunuri (art. 34 din Legea nr. 22/1969),- persoanele care au constituit o garantie pentru gestionari (art. 10 si urm. din Legea nr. 22/1969),La aceste cazuri, pot fi mentionate si altele:- locatarul principal fata de proprietar pentru incendiul cauzat de sublocatar (art. 1435 Cod civil),- sotul, cu partea din bunurile comune, in masura in care acestea au sporit prin insusirea de catre celalalt si a unor bunuri din proprietatea publica (art. 32 lit. d Codul familiei)^3).

---------------^1) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 139.^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 192.^3) V. Pavaleanu, Responsabilitatea penala a persoanelor morale in noul cod penal francez, Pro Lege nr. 3/1999. pag. 153.

Page 90: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Apararea

Dreptul la aparator este acordat tuturor partilor in procesul penal. Ca o dispozitie generala privind judecata, legea prevede si obligativitatea asigurarii apararii. Astfel, potrivit art. 294 alin.1, in cauzele in care desemnarea unui aparator din oficiu este obligatorie^1), presedintele instantei, o data cu fixarea termenului de judecata, ia masuri pentru desemnarea aparatorului. In toate cazurile partile pot sa-si angajeze un aparator. In momentul in care acestea isi angajeaza un aparator inceteaza mandatul aparatorului desemnat din oficiu. De regula apararea o face un avocat inscris in barou. Inculpatul nu poate fi asistat valabil in fata instantei de un avocat care nu este inscris intr-un barou din componenta Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, o atare asistenta fiind lovita de nulitate absoluta iar hotararea judecatoreasca este casabila in temeiul art. 385^9 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen.^2). In speta, situatia s-a prezentat astfel: Tribunalul Bucuresti, sectia I penala, prin sentinta nr. 877 din 25 iunie 2004, a condamnat pe inculpatii T.N. si T.M. pentru savarsirea infractiunii de trafic de minori.Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, prin decizia nr. 686 din 27 septembrie 2004, a admis apelul inculpatului T.M. , cu privire la incadrarea juridica si a respins apelul inculpatului T.N.Recursul declarat de inculpati a fost considerat fondat.Potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, este abilitat sa puna concluzii  in instanta numai avocatul inscris in tabloul baroului component al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania.In fata instantei de apel, inculpatii au fost aparati de avocatul R.C. care nu este inscris in  tabloul vreunui barou din componenta Uniunii Nationale a Barourilor din Romania.Or, potrivit art. 197 C. proc. pen., dispozitiile privind asistarea inculpatului de catre aparator, cand asistarea, ca in speta, este obligatorie, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute.Fiind aparati de un avocat care nu indeplineste aceasta calitate potrivit legii, inculpatii au fost lipsiti de aparare, motiv pentru care recursurile au fost admise si s-a casat decizia atacata cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor.In principiu, asistenta juridica a partilor in procesul penal este facultativa^3), in sensul ca cei interesati sunt lasati sa decida daca isi aleg sau nu un avocat care sa le acorde asistenta juridicaDe la regula aratata mai sus exista si derogari, in sensul ca, in lumina reglementarilor in vigoare, asistenta poate fi obligatorie.Articolul 171 alin. 2 Cod procedura penala (articol modificat prin Legea 356/2006), modificat prin Legea 356/2005, prevede cazurile in care asistenta juridica este obligatorie.In vederea realizarii unei aparari eficiente, partile si aparatorii lor pot lua cunostinta de dosar in tot cursul judecatii.Pentru inculpatul aflat in stare de detinere, legea a fixat obligatia presedintelui instantei de a lua toate masurile pentru ca acesta sa-si exercite dreptul de aparare si sa poata lua contact cu aparatorul sau (art. 294 alin. 3 ).Trebuie subliniat ca aparatorul trebuie sa asigure asistenta clientului sau in tot cursul judecatii, la toate sedintele de judecata. Aparatorul trebuie sa manifeste un rol activ,

Page 91: Drept Procesual Penal-partea Speciala

consiliind partea pe care o apara, in fiecare moment al procesului, intervenind in cursul cercetarii judecatoresti prin intrebari adresate celor audiati, propunand administrarea de probe, prin concluzii favorabile clientului si, daca este cazul, exercitand caile de atac.In alta ordine de idei, in procesul penal aparatorul nu este parte, ci un subiect cu o situatie distincta, apropiindu-se prin unele trasaturi de partile din proces, iar prin altele de autoritatile judiciare^4) inscriindu-se intre principalii participanti la rezolvarea cauzei penale. Aparatorul poate fi implicat in exercitarea actiunii penale si a celei civile, situandu-se pe pozitia procesuala a partii ale carei interese le sustine si le apara. In exercitarea atributelor ce-i revin, aparatorul trebuie sa fie un colaborator al organelor judiciare pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, sa dea dovada de o temeinica pregatire juridica si o vasta cultura generala, concretizata in stapanirea unor cunostinte de literatura, politica, stiinta despre stat si societate. Un bun avocat, sustin unii autori^5) trebuie sa posede o logica stransa, spontaneitate si suplete in discutie, constiinciozitate in pregatirea pledoariei si talent oratoric^6). Cu toate acestea, avocatul nu poate exercita drepturile personale ale partilor: nu poate sa retraga plangerea prealabila, nu se poate impaca cu partea adversa sau sa exercite o cale de atac daca partea este prezenta s nu o confirma oral sau in scris. Aparatorul poate renunta la o cale de atac exercitata numai daca are un mandat special in acest sens.Neacordarea asistentei juridice, cand aceasta este obligatorie, din oficiu, daca inculpatul nu si-a angajat un aparator, este sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor efectuate sau a judecatii [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.]^7).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 132^2) I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 3062 din 16 mai 2005, www.scj.ro        ^3) Gheorghita Mateut, Aparatorul, subiect al procesului penal, in lumina ultimelor modificari legislative (II),in Dreptul, nr. 6/1996, pag. 33-34.^4) Gr. Theodoru, Dreptul procesual penal roman, Partea generala, vol. I, Univ. "Al. I. Cuza", Iasi, 1971, pag. 169.^5) Tr. Pop, Dreptul procesual penal, vol. I, Tipografia Nationala, Cluj, 1946, pag. 410.^6) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 159.^7) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.

Reprezentantii

In anumite situatii este posibil ca partile sa nu poata fi prezente la desfasurarea procesului penal. Pentru continuarea activitatii procesuale, in locul partilor, in anumite conditii prevazute de lege, pot sa apara in scena procesului penal reprezentantii.Activitatea procesuala presupune prezenta si participarea activa in cauza a partilor, care in mod obisnuit isi realizeaza drepturile si promoveaza interesele in masura in care sunt de fata. Pentru a da o continuitate pozitiei partilor, chiar in situatia in care ele lipsesc, legea permite ca acestea sa fie reprezentate. Reprezentantii sunt deci persoane

Page 92: Drept Procesual Penal-partea Speciala

imputernicite in cadrul procesului penal sa participe la actele procesuale in numele si in interesul unei parti din proces^1).Reprezentarea se face in baza unui mandat, si in limitele acestuia, reprezentantul exercita drepturile personale ale inculpatului, cu exceptia celor intuitu personae, si poate renunta la drepturile acestuia numai in baza unui mandat special (retragerea plangerii, impacarea, retragerea unei cai de atac exercitate se pot face numai in baza unui mandat special).Cand la o activitate procesuala participa in locul partii reprezentantul acesteia, se aplica regimul juridic corespunzator situatiei in care ar fi fost de fata insasi persoana reprezentata. In practica judiciara s-a decis ca pentru partea civila care a lipsit atat la dezbateri cat si la pronuntare, fiind insa reprezentata de un aparator ales, termenul de declarare a caii de atac curge de la pronuntarea sentintei - ca si cum partea ar fi fost prezenta in cursul judecatii - si nu de la data comunicarii hotararii^2).

---------------^1) V. Ramureanu, Reprezentarea invinuitului si inculpatului in faza urmaririi penale si a judecatii in prima instanta, Revista Romana de Drept nr. 3/1973, pag. 21-30.^2) Trib. Suprem. sect. pen., dec. nr. 10/1979, Culegere de Decizii 1979, pag. 507.

3. Procedura premergatoare judecatii

Fixarea termenului de judecata

La primirea dosarului de la procuror sau a plangerii prealabile presedintele instantei sau, judecatorul de serviciu vor dispune inregistrarea si fixarea termenului de judecata. Termenele de judecata se dispun in raport de incarcatura de cauze existenta si de urgenta anumitor cauze cat si potrivit art. 56 din Legea 304/2004.In anumite cazuri, presedintele sau vicepresedintele este obligat sa dea prioritate anumitor dosare, fixand in acest scop un termen de judecata prioritar, dupa cum urmeaza^1):- in cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv chiar si in alte cauze, conform art. 293 C. pr. pen., judecata se face de urgenta si cu precadere,- in cazul judecarii unor infractiuni flagrante, in temeiul art. 472 C. pr. pen., termenul de judecata se fixeaza In cel mult 5 zile de la primirea dosarului.

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 61.

Mentinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului

In cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, inainte de expirarea arestarii, instanta este datoare sa examineze din oficiu, in camera de consiliu, deci fara publicitate, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. La solutionarea problemei se vor avea in vedere dispozitiile art. 159 alin. 3, 4, 5 , si 301 din Codul de procedura penala.

Page 93: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Citarea partilor si a celorlalti subiecti procesuali implicati in judecata

Pentru asigurarea desfasurarii judecatii, este necesar ca partile sa fie instiintate despre termenul la care are loc judecata, citarea partilor fiind o conditie pentru a se putea trece la activitatea judecatoreasca.In acest sens. in art. 291 alin. 1 este inscrisa regula potrivit careia judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita.Legea prevede obligatia instantei de a cita partile pentru judecata, dar neprezentarea acestora nu impiedica judecarea cauzei (art.291 alin. 2 ). Cand instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecata.Procurorul nu se citeaza, el avand obligatia sa participe la sedinta de judecata in toate cazurile in care participarea sa este obligatorie, potrivit legii.In caz de amanare a judecatii, obligatia citarii nu se mentine nici pentru martori, experti si interpreti, intrucat art. 291 alin. 4 prevede ca acestia iau noul termen de judecata in cunostinta fiind informati asupra lui cu ocazia amanarii. Totusi, avand in vedere ca persoanele amintite pot fi salariati care ar avea greutati in parasirea locului de munca, legea a prevazut pentru acestia dreptul de a cere instantei sa le inmaneze citatii pe loc, spre a le servi drept act justificativ la serviciu in vederea viitoarei prezentari^1).Art. 297 alin. 2 reglementeaza si situatia in care se prezinta in instanta o parte care nu a fost citata sau nu a primit citatie. In art. 291 alin.3 este inscrisa o exceptie de la regula citarii partilor pentru judecata.Deosebit de prima ipoteza, in care exista certitudinea ca partea prezenta la fiecare termen de judecata are in cunostinta termenele urmatoare, legea prevede exceptia de la regula citarii intemeiate numai pe prezumtia ca partea cunoaste termenul urmator^2) in cazurile in care - desi prezenta la un termen de judecata, partea absenteaza la termenele urmatoare (ipoteza a doua din continutul art.291 alin. 3).Din moment ce o parte a fost prezenta la un termen, nu se va mai cita, chiar daca ar lipsi ulterior, considerandu-se ca are cunostinta de datele fixate, sarcina de a se informa asupra termenului revine partii care a fost odata prezenta la judecata.Exista persoane care trebuie citate pentru fiecare nou termen, indiferent de pozitia lor procesuala (inculpat, parte civila, martor etc). Dispozitia se aplica militarilor si detinutilor. Reglementarea se impune pentru ca militarilor nu li se poate da termenul in cunostinta, deoarece disciplina militara nu permite parasirea unitatii fara o invoire in acest sens, de asemenea, detinutii nu se pot prezenta in instanta decat in masura in care administratia locului de detinere cunoaste momentul chemarii si ia masurile necesare de aducere^3).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 159.^2) Tribunalul Suprem, dec. pen. nr. IX din 1953, in Culegere de Decizii 1952-1954, vol. I, pag.35, decizie care are aplicabilitate si sub regimul actualei reglementari in aceasta materie (vz., in acest sens, G. Antoniu, V. Papadopol, M. Popovici, B.Stefanescu, Indrumarile date de Plenul Tribunalului Suprem si noua legislatie penala, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1971, pag.289-292).

Page 94: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 159-160, in legatura cu prezenta partilor la judecata mai pe larg vezi Gr. Theodoru, Garantarea dreptului partilor de a fi prezente la judecarea cauzelor penale, Revista Romana de Drept nr. 4/1972, pag. 29-43.

Asigurarea apararii

In cursul judecatii presedintele instantei ia masurile necesare si vegheaza ca toate dispozitiile care garanteaza asigurarea dreptului de aparare sa fie realizate.Daca asistenta juridica este obligatorie, potrivit art. 171 C. proc. pen., presedintele instantei, o data cu fixarea termenului de judecata, daca partea nu are avocat ales, va solicita baroului desemnarea unui avocat din oficiu. De pilda, inculpatul fiind internat medical in legatura cu starea de iresponsabilitate, este evident ca nu-si poate face singur apararea si apare cazul de asistenta juridica obligatorie prevazuta de art. 171 alin. 2 , ca atare, masurile pentru desemnarea aparatorului se impun^1).Cand inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele instantei va lua masuri ca acesta sa ia cunostinta de dosar si sa ia contact cu aparatorul sau (art. 294 alin. 3 din C. proc. pen., modificat prin Legea 356/2006). Celelalte parti si aparatorii acestora pot cunoaste dosarul, inaintea termenului de judecata, consultandu-l la arhiva^2).

---------------^1) Trib. Suprem, sect.pen.dec.nr. 724/1977, Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 35.^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 328.

Cadrul general de desfasurare a sedintei de judecata

Judecata se desfasoara in sedinta publica, oral, nemijlocit si contradictoriu sub conducerea completului de judecata cu participarea partilor dupa caz, a procurorului, a aparatorilor partilor, si a altor subiecti procesuali. In acest stadiu al judecatii se aplica urmatoarele dispozitii:- Conducerea sedintei de judecataCompletul de judecata este condus de presedinte. In cazul in care cauza se judeca de un singur judecator acesta este si presedintele completului de judecata. Sarcinile acestuia se deosebesc de ale celorlalti judecatori din complet.Potrivit art. 296 C. proc. pen., presedintele conduce sedinta de judecata indeplinind toate atributiile „pe care le are de la lege". El decide asupra cererilor formulate de parti daca rezolvarea acestora nu este data in caderea completului.Pentru a marca rolul preponderent si functia detinuta de presedintele completului, legea a prevazut ca in cursul judecatii intrebarile se pun prin mijlocirea acestuia. in vederea sporirii operativitatii sedintei, presedintele poate incuviinta ca intrebari sa fie adresate si direct, avand chiar dreptul in aceasta situatie la interventie pentru reformularea sau inlaturarea intrebarii^1). Aceasta inseamna ca, in esenta, toate activitatile procesuale si

Page 95: Drept Procesual Penal-partea Speciala

procedurale, se desfasoara sub conducerea presedintelui completului de judecata si ca orice legatura intre instanta, pe de o parte si ceilalti participanti, pe de alta parte, se realizeaza numai prin intermediul acestuia^2).

- Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecataIn literatura de specialitate, judecarea cauzei penale poate avea un eficient rol educativ numai daca in salile de sedinta in care se desfasoara activitatea de judecata este o ordine exemplara, iar cei ce participa la activitatea procesuala au un comportament solemn. Potrivit art. 298 , presedintele completului de judecata vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putand lua masurile necesare in acest scop. Problema asistentei juridice obligatorii si implicatiile sale in procesul penal au fost in situatiile in care numarul celor care ar dori sa asiste la judecata este mult mai mare decat capacitatea salii de sedinta, presedintele completului poate limita accesul publicului in sala de judecata. Cei prezenti in sedinta de judecata sunt obligati sa se comporte disciplinat, pentru a nu crea dezordine si a nu diminua solemnitatea judecatii^3).Pentru asigurarea dreptului la aparare, alineatul ultim al art. 298 C. pr. pen., prevede expres ca atunci cand o parte este indepartata din sala de sedinta, presedintele este obligat sa o cheme in sala inainte de inceperea dezbaterilor si sa-i aduca la cunostinta actele esentiale efectuate in lipsa sa, sa-i citeasca declaratiile celor ascultati si sa o intrebe daca are de facut obiectiuni sau cereri in legatura cu ele. in timpul cat o parte este indepartata din sedinta, aparatorul ei o poate reprezenta, in cazurile si conditiile prevazute de lege.

- Constatarea infractiunilor de audienta Infractiunile de audienta sunt cele savarsite in fata completului de judecata, indiferent daca acesta se afla in sala de sedinta sau la locul unde, potrivit art.288, se desfasoara judecata ori in timpul unei cercetari la fata locului.Locul si timpul comiterii infractiunii sunt circumstante esentiale ale infractiunilor de audienta.Potrivit art. 299 alin.1, daca in cursul sedintei se savarseste o fapta prevazuta de legea penala, presedintele completului constata acea fapta si identifica pe faptuitor. in legatura cu savarsirea infractiunii de audienta, instanta intocmeste un proces-verbal pe care-l trimite procurorului^4).In cazul in care se impune, instanta poate dispune arestarea preventiva a invinuitului-masura de preventie care consta in lipsirea de libertate a unei persoane, cu caracter provizoriu si in conditiile determinate de lege, inainte de solutionarea definitiva a cauzei penale pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei^5).Dispozitia se va da prin incheiere iar presedintele va emite un mandat de arestare. Persoana invinuita, impotriva careia s-a luai masura arestarii preventive, va fi trimisa de indata procurorului, impreuna cu procesul-verbal si cu mandatul de arestare^6).

- Deschiderea sedintei de judecataPe rolul unei instante sunt, de regula, mai multe cauze. Pentru a intra pe rol o cauza, presedintele anunta, potrivit ordinii de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare este la rand. Apoi dispune grefierului de sedinta sa faca apelul partilor si a celorlalte persoane

Page 96: Drept Procesual Penal-partea Speciala

citate. Cu acest prilej se face verificarea daca sunt citate toate partile si celelalte persoane care participa la proces si daca s-a indeplinit procedura fata de acestea. Presedintele va fi informat de grefier asupra celor constatate. Daca nu au fost citate toate partile sau acestea nu au primit citatia, si totusi se prezinta la judecata, presedintele este obligat sa stabileasca identitatea lor, considerand procedura indeplinita.In temeiul art. 300, alin. 1 C. pr. pen., instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare. Procedand la verificarea regularitatii actului de sesizare, instanta daca ajunge la concluzia ca sesizarea (rechizitoriul, plangerea prealabila directa, cererea de apel, cererea de recurs, cererea de recurs in anulare, etc.) nu este facuta potrivit legii, dispune inlaturarea lipsurilor, fie de indata, daca este posibil, fie la un alt termen viitor acordat special in acest scop. In ipoteza in care se constata ca inlaturarea neregularitatii nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, se va proceda la restituirea dosarului organului care a intocmit actul de sesizare (de pilda, procurorului), in vederea refacerii acestuia. Desi legea nu prevede, s-a emis parerea ca restituirea se va dispune prin sentinta in cazul primei instante sau prin decizie in cazul instantelor de control judiciar, nu prin incheiere, fiind vorba de o dezinvestire a instantei^7).Daca o parte nu se prezinta desi a fost legal citata, neprezentarea nu impiedica judecarea cauzei. Cand prezenta unei parti lipsa se apreciaza de instanta ca este necesara pentru judecarea cauzei, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecarea cauzei [art. 291 alin. (2) C proc. pen.]. Astfel, intr-un caz instanta a decis ca nu se considera indeplinita procedura de citare cu inculpatul internat in spital daca dosarul s-a inregistrat la instanta chiar in ziua internarii sale in spital, astfel incat inculpatul nu a avut cunostinta de judecarea procesului sau8.In anumite situatii, activitatea procesuala nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului. Astfel, in cazul in care inculpatul este arestat, judecata nu se desfasoara decat in prezenta acestuia, organele competente avand obligatia sa-l aduca in fata instantei (art. 314 alin. 2 )^9).La prima infatisare, instanta este datoare sa verifice doua aspecte:- regularitatea actului de sesizare (art. 300 ),- constatand ca este legal sesizata va verifica, in cauzele cu inculpatul arestat, regularitatea luarii si mentinerii masurii arestarii preventive (art.300^2 ).

- Rezolvarea chestiunilor incidenteIn cazul in care partile sau procurorul a formulat cereri sau exceptii, privitoare la latura in care participa, sau acestea sunt ridicate din oficiu instanta este obligata sa le puna in discutie si dupa ce acestea au fost dezbatute in contradictoriu, sa se pronunte asupra lor prin incheiere motivata.In ipoteza in care instanta le admite se va proceda in consecinta (de pilda, isi va declina competenta sau va restitui cauza la procuror). Daca dimpotriva, le respinge, va proceda ia continuarea judecatii cauzei.Conform art. 302 alin. 2 C. pr. pen., instanta se va pronunta prin incheiere motivata si asupra tuturor masurilor luate in cursul judecatii (de pilda, asupra masurilor asiguratorii, a masurilor preventive, etc).

- Suspendarea judecatii

Page 97: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Ca si urmarirea penala, judecata poate fi suspendata cand se constata ca inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa participe la judecata. Intr-o asemenea situatie, instanta dispune prin incheiere, suspendarea procesului penal pana cand starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata (art.303 alin.1)^10).Astfel, potrivit textului legal, suspendarea judecatii se poate dispune daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii^11):a) inculpatul sa sufere de o boala grava. Boala poate fi si rezultatul activitatii voluntare a inculpatului, insa nu atrage in mod obligatoriu si revocarea arestarii^12). b) boala sa fie constatata printr-o expertiza medicala. Desi legea are In vedere o „expertiza medicala", se considera ca este vorba de o expertiza medico-legala^13).Simpla afirmatie sau invocare a apararii ca ar fi necesara o expertiza psihiatrica, intrucat exista indoieli cu privire la starea psihica a inculpatului nu este suficienta pentru a deveni aplicabile dispozitiile art. 117 C. pr. pen. referitoare la obligativitatea expertizei^14). Indoielile trebuie sa fie determinate de situatia din dosar^15) ori sa aiba sorgintea in probele administrate in cauza^16). Daca apararea, solicitand expertiza psihiatrica, a prezentat in cauza acte medicale din care rezulta ca inculpatul atat anterior procesului cat si in cursul acestuia sufera de maladii psihice grave, care pot pune in discutie existenta discernamantului, dispunerea expertizei este obligatorie^17).c) boala sa-l impiedice efectiv pe inculpat sa participe la judecataDe pilda, s-a decis ca se justifica suspendarea judecatii in cazul in care inculpatul a fost internat medical pentru „delir cronic sistematizat", boala psihica care conduce la tulburari de constiinta si discernamant)^18), in schimb, nu este caz de suspendare daca inculpatul, suferind de tuberculoza, frecventeaza in mod obisnuit localurile publice^19).Impiedicarea urmeaza a se intelege in sens larg, atat sub aspectul starii de sanatate al invinuitului sau inculpatului, cat si al implicatiilor asupra celorlalti participanti in proces. Astfel, in cazul unei boli molipsitoare, dincolo de starea sanatatii celui in cauza, se vor avea in vedere si conditiile de carantina necesare pentru a nu pune in pericol alte persoane.Gravitatea bolii nu depinde de posibilitatile ulterioare de insanatosire, fiindca stiintific diferenta dintre boli curabile si incurabile este astazi relativa, iar practic s-a dovedit ca boli diagnosticate incurabile, au putut fi vindecate^20).d) sa existe o dispozitie a instanteiInstanta dispune suspendarea prin incheiere pana cand starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.Daca sunt mai multi inculpati in aceeasi cauza (consortiurn procesual), iar temeiul suspendarii priveste numai pe unul dintre ei, se va proceda la disjungerea cauzei, urmand ca judecata sa se desfasoare in continuare numai fata de cei care pot participa la judecata, iar suspendarea judecatii sa se faca doar fata de cel bolnav la un termen separat. in subsidiar, daca disjungerea nu este posibila, se va dispune suspendarea judecatii intregii cauze^21). Cand dintre mai multi inculpati numai unul sufera de o boala grava, iar disjungerea cauzei este posibila, suspendarea in raport de toti impricinatii este gresita, chiar daca exista vreunul din cazurile de conexitate sau indivizibilitate^22)In momentul in care intervine insanatosirea inculpatului, daca se constata (de pilda, printr-o noua expertiza medico-legala) ca acesta poate participa la judecata, procesul penal se reia din oficiu. Pentru aceasta, instanta este obligata ca in toata perioada suspendarii sa se informeze periodic daca mai subzista cauza care a determinat

Page 98: Drept Procesual Penal-partea Speciala

suspendarea judecatii^23). Este asadar nelegala solutia instantei de suspendare a judecatii pe o perioada determinata^24).Al doilea caz de suspendare introdus in urma completarii art. 303 prin Legea nr. 281/2003, este cazul ii care a fost ridicata o exceptie de neconstitutionalitate. Suspendarea se dispune prin incheiere motivata, pana la solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiei.Din prevederea, ca suspendarea se dispune, pana la solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiei, rezulta ca instanta va da termene inlauntrul a 30 de zile si daca va fi necesar, va analiza la fiecare termen prelungirea masurii preventive a arestarii, pana la solutionarea exceptiei^25).Daca inculpatul este arestat, se aplica in mod corespunzator prevederile art. 300^2, respectiv daca instanta constata ca prelungirea arestarii este motivata, odata cu suspendarea va dispune prelungirea arestarii pe maximum 30 zile.Daca fata de inculpat s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea sau masura obligarii de a nu parasi tara, se aplica, in mod corespunzator, art. 145 si 145^1 . Reamintim insa ca luarea masurilor preventive, prelungire sau mentinerea acestora, nu este obligatorie, sens in care legiuitorul a introdus un element de oportunitate. Oportunitatea trebuie inteleasa in cel putin in doua sensuri: al asigurarii intereselor urmaririi penale sau ale judecatii precum si al momentului tactic optim^26). Spre exemplu, asa cum arata art. 139 alin. 1 C.P.P., modificat prin OUG 60/2006, daca se schimba temeiurile care au determinat luarea masurii, aceasta se inlocuieste cu alta masura, iar cand nu mai exista vreun temei care justifica mentinerea ei, trebuie revocata din oficiu sau la cerere. Inlocuirea masurilor preventive presupune, daca este vorba de o masura privativa de libertate, aplicarea unei masuri mai grave. Orice masura privativa de libertate se poate inlocui cu masura restrictiva de libertate a obligarii de a nu parasi localitatea^27).Incheierea este supusa recursului in termen de 5 zile de la data pronuntarii. Recursul nu suspenda, insa, executarea hotararii, ceea ce inseamna, deci, ca aceasta este executorie din momentul pronuntarii^28).Practica judiciara a incercat, uneori in conditii discutabile, sa extinda normele de suspendare a judecatii si la alte ipoteze decat cele cuprinse in art. 303 . De pilda, s-a hotarat ca daca faptele puse in seama inculpatului trimis in judecata au fost savarsite impreuna cu un invinuit cu privire la care procurorul a dispus suspendarea urmaririi penale, instanta constatand ca judecarea faptelor nu poate fi dispusa fara periclitarea adevarului, poate sa suspende judecarea pentru inculpatul sanatos trimis in judecata^29).

- Incheierea de sedintaIn cursul sedintei de judecata, grefierul consemneaza toate afirmatiile, intrebarile si sustinerile celor prezenti, inclusiv ale presedintelui completului de judecata in note privind desfasurarea procesului.Potrivit art. 305 C. proc. pen., desfasurarea procesului in sedinta de judecata se consemneaza in incheierea de sedinta. Incheierea de sedinta este un act procedural mixt, avand, pe de o parte, prin caracterul sau constatator trasaturile unui proces-verbal, iar pe de alta parte, deoarece cuprinde si masurile ce s-au luat de catre instanta, constituie o hotarare judecatoreasca [art. 311 alin. (3) C. proc. pen.].Incheierea de sedinta are structura unei hotarari judecatoresti cuprinzand^30):

Page 99: Drept Procesual Penal-partea Speciala

- o parte introductiva: ziua, luna, anul si denumirea instantei, mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica, numele si prenumele judecatorilor, procurorului si grefierului, numele si prenumele partilor, aparatorilor si ale celorlalte persoane care participa la proces si care au fost prezente la judecata, precum si a celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la indeplinirea procedurii- o parte descriptiva : anuntarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si textele de lege in care a fost incadrata fapta, inscrisurile care s-au citit in sedinta, cererile de orice natura formulate de procuror, de parti si de ceilalti participanti la proces, concluziile procurorului si ale partilor. Nerespectarea acestei dispozitii este sanctionata cu nulitatea absoluta a hotararii.- dispozitivul cuprinde: masurile luate in cursul judecatii. Acestea se refera la: urmatorul termen de judecata, amanarea pronuntarii, probele admise, persoanele ce trebuie citate pentru urmatorul termen, masurile procesuale luate s.a.Incheierea se intocmeste de grefier in 24 de ore de la terminarea sedintei si trebuie semnata de presedintele completului de judecata si de grefier. Nesemnarea minutei de presedintele completului de judecata sau de grefier este sanctionata cu nulitatea relativa.Incheierea de sedinta face posibil controlul legalitatii si temeiniciei judecatii. In practica judiciara s-a aratat^31):- lipsa incheierii de sedinta este de natura sa atraga sanctiunea nulitatii absolute a intregii sedinte de judecata, deoarece reprezinta unica modalitate de constatare a publicitatii sedintei de judecata, a regulatei compuneri a instantei, precum si a prezentei procurorului, a inculpatului arestat sau minor, ori a aparatorului cand asistenta juridica este obligatorie, potrivit legii^32). - lipsa din cuprinsul incheierii de sedinta a mentiunilor cu privire la concluziile si sustinerile inculpatului la ultimul cuvant, atrage, de asemenea, nulitatea, deoarece instanta de control judiciar nu poate verifica legalitatea si temeinicia hotararii pronuntate^33). - lipsa semnaturii presedintelui completului de judecata, atunci cand acesta a semnat minuta si sentinta, avand posibilitatea sa semneze si incheierea nu atrage nulitatea^34). - neconsemnarea tuturor judecatorilor in partea introductiva a incheierii conduce la nulitatea absoluta a judecatii, intrucat in aceste conditii nu se poate verifica care dintre judecatori au luat parte efectiv la dezbateri si la deliberare^35).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 162.^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 28. ^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 132-133^4) Tribunalul jud. Sibiu, dec. pen. nr.263 din 1976, in Revista Romana de Drept. nr.2, 1997, pag.56^5) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag.404^6) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 329.^7) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997,

Page 100: Drept Procesual Penal-partea Speciala

pag. 32^8) A se vedea Tribunalul jud Sibiu, decizia penala nr. 159/1991 in Dreptul nr. 10-11/1994, pag. 105.^9) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.149^10) Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr.64 nr.1975, in Culegere de Decizii 1975, pag.492.^11) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 34-35.^12) A se vedea, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 641/1975 in Culegere de decizii, 1995, pag. 492.^13) a se vedea Gr. Theodoru, Tudor Plaesu, Drept procesual penal, partea generala, Universitatea „Al. I. Cuza", Iasi, 1986, pag. 122.^14) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 2198/1973, Revista Romana de Drept, nr. 10/1974, pag. 72.^15) Trib. Suprem, seci. pen., dec. nr. 1920/1980, Revista Romana de Drept nr. 6/1981, pag. 87.^16) Trib. Suprem, seci. pen., dec. nr. 1290/1980, Revista Romana de Drept nr. 9/1981, pag. 70.^17) Trib. Mun. Bucuresti, sect. II pen., dec. nr. 1694/1981, Revista Romana de Drept nr. 6/1982, pag. 94-95.^18) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 2323/1970 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara ia materie penala pe anii 1969 -1975, pag. 235.^19) A se vedea, intr-o speta privind urmarirea penala si care se aplica prin analogie, Tribunalul Suprem, colegiul penal, decizia nr. 1031/1957 in Legalitatea populara nr. 5/ 1958, pag. 72.^20) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 77.^21) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 35.^22) Trib. Suprem, sect.pen., dec. nr. 432/1977, Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 373.^23) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 35.^24) A se vedea, Tribunalul Vrancea, incheierea din 11.01.1995 data in dosarul nr. 529/1992, citata de R. Lupascu in Durata suspendarii judecarii, in Dreptul nr. 1/1997, pag. 67.^25) A.S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 330-331^26) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 207^27) Gh. Daringa, Masurile preventive in noul cod de procedura penala, Revista Romana de Drept, nr. 4/1969, pag. 22.^28) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 35.^29) Judecatoria Gheorghe-Gheorghiu-Dej, incheierea din 30 iunie 1972, dosar nr. 1343/1972, Revista Romana de Drept, nr. 11/1974, pag. 69-70, cu nota critica de Augustin Ungureanu (pag.70- 72), pe considerentul ca art. 303 alin. 2 presupune existenta

Page 101: Drept Procesual Penal-partea Speciala

in cauza a mai multor inculpati trimisi in judecata.^30) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^31) Conform Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 38-39.^32) in acest sens, a se vedea, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 1055/1979 in Revista Romana de Drept nr. 1/1980, pag. 69, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 139/1981 in Culegere de decizii pe anul 1981, pag. 348, Tribunalul mun. Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 648/1993 in Tribunalul mun. Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1993, Casa de Editura si Presa „Sansa", Bucuresti, 1994, pag. 126, Curtea Suprema de Justitie, decizia nr. 742/1993 in Dreptul nr. 2/1994, pag.85, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 115/A/1994 in Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995, pag. 97: Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 262/1995 cu nota de V. Papadopol, in Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, Editura Continent XXI, 1996, pag. 78 -80^33) A se vedea Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 270/1983, in Culegere de decizii pe anul 1993, pag. 300.^34) A se vedea Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 1954/1976 in Culegere de decizii pe anul 1976, pag. 457. ^35) Curtea de Apel Timisoara, decizia penala nr. 51/R/1996 in Dreptul nr. 12/1996,p. 111.

4. Felurile hotararilor judecatoresti

Enumerare

Potrivit art. 311, hotararile judecatoresti sunt de trei feluri: sentinte, decizii si incheieri.In art. 311 alin. 1 se arata ca sentinta, este hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care acesta se dezinvesteste fara a solutiona cauza. Potrivit art.345, in rezolvarea cauzei penale, instanta hotaraste prin sentinta, care poate fi, dupa caz, de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal. Sentintele prin care instanta solutioneaza cauza sunt supuse apelului.Alineatul 2 al art. 311 C. pr. pen. prevede expres ca hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului, recursului in interesul legii, precum si hotararea pronuntata de instanta de recurs in rejudecarea cauzei dupa casare, se numeste decizie.In afara acestora, sunt decizii si hotararile pronuntate de instante care judeca o contestatie in anulare pentru primele trei cazuri prevazute in art. 386 C. pr. pen., deoarece in aceste ipoteze contestatia in anulare se adreseaza instantei de recurs^1).Oricare ar fi denumirea, hotararile penale pronuntate de instante trebuie sa intruneasca mai multe calitati^2):- sa fie temeinice, stabilind in conformitate cu realitatea toate imprejurarile cauzei,- sa fie legale, principiul legalitatii mentinandu-se in adoptarea solutiei, aplicarea

Page 102: Drept Procesual Penal-partea Speciala

dispozitiei si modul de redactare,- sa fie echitabile, pastrand concordanta cu conceptiile despre justitie si dreptate,- sa fie convingatoare determinand in opinia publica si paturile largi ale populatiei aprecierea ca cele hotarate sunt juste.

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 54.^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 165.

Sentinta

In art. 311 alin. 1 se arata ca sentinta este hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care acesta se dezinvesteste fara a solutiona cauza. Potrivit art. 345, in rezolvarea cauzei penale, instanta hotaraste prin sentinta, care poate fi, dupa caz, de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal. Sentintele prin care instanta solutioneaza cauza sunt supuse apelului.De asemenea:- instanta hotaraste prin sentinta si in cazul in care solutioneaza o problema cu natura contencioasa care nu vizeaza fondul cauzei. De exemplu, potrivit 278^1 alin.8 lit. a si b , instanta se pronunta prin sentinta asupra plangerii formulate de cel nemultumit de rezolutiile si ordonantele procurorului de netrimitere in judecata.- instanta pronunta o sentinta in care se dezinvesteste. Sunt astfel de hotarari cele prin care instanta isi declina competenta (art.42) sau prin care instanta restituie cauza Parchetului in vederea refacerii sau completarii urmaririi penale (art. 332 si 333). Sentintele prin care instanta se dezinvesteste nu sunt supuse intotdeauna apelului sau recursului.- instanta de judecata poate pronunta o sentinta in cazul in care se dezinvesteste in cadrul cailor extraordinare de atac. Astfel, potrivit art. 403 alin 3 cu ocazia judecarii in principiu a cererii de revizuire, instanta dispune prin incheiere admiterea in principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia^1).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 139

Minuta

La sfarsitul deliberarii, rezultatul acesteia se consemneaza intr-un act scris purtand denumirea de minuta, care trebuie sa aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotararii (art. 309 alin. 1). Minuta este deci actul in care se consemneaza solutia adoptata de instanta si pe care presedintele urmeaza sa o pronunte in sedinta publica la terminarea judecatii^1). Din momentul semnarii, minuta nu mai poate fi modificata. In practica judiciara, s-a

Page 103: Drept Procesual Penal-partea Speciala

decis, in mod corect, ca este lipsita de valabilitate o mentiune trecuta in dispozitivul hotararii, daca nu figureaza si in minuta^2). Art. 309 mentioneaza ca minuta se semneaza de membrii completului de judecata. Desi aceasta nu se prevede sub sanctiunea expresa a nulitatii, intrucat dispozitiile privind compunerea instantei sunt inscrise sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 197 alin. 2 ), rezulta ca aceeasi sanctiune opereaza si cand minuta nefiind semnata de toti membrii completului, nu se poate constata daca la data solutionarii cauzei completului a fost legal constituita^3). Urmatorul caz petrecut in practica este edificator in acest sens: intr-o cauza un judecator s-a abtinut, in locul sau fiind desemnat un altul care a si fost mentionat in partea introductiva a hotararii. Totusi, din eroare minuta a fost semnata de judecatorul care s-a abtinut. Observand eroarea, in aceeasi zi judecatorul care a participat la judecata a radiat semnatura celuilalt si a semnat el minuta. In acest moment copia dispozitivului hotararii fusese deja transmisa locului de detinere iar condamnatul s-a plans imediat de nelegalitatea hotararii. Intrucat s-a creat o confuzie cu privire la judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si intrucat dispozitiile relative la compunerea instantei sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, s-a dispus rejudecarea cauzei cu un complet legal constituit^4). In literatura de specialitate^5) s-a considerat ca fata de prevederile art. 309 C. pr. pen. care nu fac vreo deosebire in raport de felul hotararii si fata de cele ale art. 311 C. pr. pen. din care rezulta ca hotararile penale pot fi nu numai sentinte sau decizii ci si incheieri, se poate concluziona ca minuta este obligatorie si in cazul incheierii prin care se rezolva o chestiune incidenta (de pilda, incheierea de solutionare a unei cereri de liberare provizorie).In alta opinie s-a exprimat acordul cu acest punct de vedere, cu precizarea ca in materia incheierilor prin care se iau masuri cu privire la incidentele procesuale nu sunt aplicabile dispozitiile art. 309 C. pr. pen. asa cum s-a sustinut, care se aplica articolului 197 alin. 2 C. pr. pen., pe motiv ca potrivit art. 309 C. pr. pen. minuta in care se consemneaza rezultatul deliberarii trebuie sa aiba continutul prevazut de lege pentru dispozitivul hotararii, iar conform art. 357 C. pr. pen., dispozitivul hotararii trebuie sa cuprinda, printre altele, si mentiunea datei cand hotararea a fost pronuntata si ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.Neconcordanta dintre minuta si dispozitiv are drept urmare desfiintarea hotararii pentru ca in dispozitivul hotararii nu pot fi retinute decat cele cuprinse in minuta^6). Cu toate acestea, s-a decis ca indicarea corecta in minuta, precum si in considerentele hotararii, a datei de la care se deduce din durata pedepsei pronuntate timpul arestarii preventive, si mentionarea in dispozitivul hotararii a aceleiasi zile si luni, dar a altui an decat in minuta, nu constituie motiv de casare, ci o evidenta eroare materiala ce se indreapta de instanta de judecata care a pronuntat hotararea, potrivit procedurii prevazute in art. 195 C. proc. pen.^7). In speta, prin sentinta penala nr. 30 din 19 mai 2003 a Tribunalului Covasna, S.I. si O.Z. au fost condamnati pentru savarsirea infractiunii de talharie.Prin decizia penala nr. 234 din 11 septembrie 2003, Curtea de Apel Brasov a respins apelul procurorului.Recursul declarat de procuror, cu motivarea, intre altele, ca s-a dedus gresit durata arestarii preventive a inculpatului S.I. de la 7 martie 2002, desi a fost arestat preventiv la 7 martie 2003, este nefondat.Din verificarea minutei sentintei Tribunalului Covasna, care constituie rezultatul

Page 104: Drept Procesual Penal-partea Speciala

deliberarii si a fost pronuntata in sedinta publica, rezulta ca arestarea preventiva a inculpatului s-a dedus corect, de la 7 martie 2003 la 19 mai 2003.De asemenea, in motivarea sentintei s-a mentionat corect data arestarii preventive.Dintr-o evidenta eroare materiala, la dactilografiere s-a trecut in dispozitivul sentintei data de 7 martie 2002, in loc de 7 martie 2003.Aceasta greseala nu constituie - cum a decis Curtea - motiv de casare, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta, potrivit art. 195 C. proc. pen., de insasi instanta de judecata care a intocmit actul.   In consecinta, recursul declarat de procuror a fost respins de instanta suprema.In alta speta^8) s-a statuat, pe buna dreptate, ca lipsa mentiunilor privind caracterul public al sedintei in care are loc pronuntarea nu poate sa atraga nulitatea absoluta, deoarece nu face parte dintre cazurile de nulitate prevazute de art. 197 alin. 2 C. pr. pen., neputand echivala cu imprejurarea ca sedinta de judecata nu a fost publica. in sprijinul acestei solutii, s-a sustinut, in mod justificat, ca omisiunea unei asemenea mentiuni nu poate atrage vreo sanctiune procesuala, de orice fel, deoarece ea nu ar putea fi facuta, in mod obiectiv, decat in dispozitivul hotararii, redactata dupa intocmirea minutei si dupa pronuntare, nu in minuta, care se intocmeste dupa deliberare, dar inainte de pronuntare^9).Minuta nu se semneaza si de grefierul care participa la sedinta de judecata, deoarece acesta nu face parte din completul de judecata^10).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 171.^2) a se vedea, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 617/1974 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara penala pe anii 1969 -1974, pag. 284, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 1775/1974, in Culegere de decizii pe anul 1974, pag. 532, Tribunalul jud. Timis, decizia penala nr. 1153/1973 in Revista Romana de drept nr. 4/1974, pag. 147, Tribunalul Mun. Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 392/1992 in Culegere de decizii pe anul 1992, pag. 132.^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 171.^4) Trib. Suprem, sect.pen.dec. nr. 1337/1981, Revista Romana de Drept nr. 1/1982, pag. 61-62.^5) D. Lupascu, G. Oprea, nota la decizia nr. 418/R/21.08.1996 a Tribunalului mun. Bucuresti, sectia a II-a penala, in Dreptul nr. 3/1997, pag. 118-119. ^6) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 171.^7) Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, decizia nr. 107 din 9 ianuarie 2004, www.scj.ro^8) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 2272/1981 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1981 -1985, pag. 143, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 285/1994, in Curtea de Apel Bucuresti cu nota de V. Papadopol, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995, pag. 100 -101. O solutie similara a fost adoptata si pentru ipoteza in care mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica lipseste din cuprinsul dispozitivului hotararii judecatoresti (a se vedea, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 2443/1976, in Culegere de decizii pe anul 1976, pag. 472.^9) V. Papadopol, nota la decizia nr. 285/1994 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a

Page 105: Drept Procesual Penal-partea Speciala

penala, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995, pag. 100 -101.^10) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 643/1971 in Revista Romana de Drept nr. 9/1971, pag. 167, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 4844/1970 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1969 -1974, pag. 209, Tribunalul jud Hunedoara, decizia penala nr. 160/1977 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara penala pe anii 1976 -1980, pag. 254, Tribunalul jud. Timis, decizia penala nr. 465/1970 in Revista Romana de Drept nr. 11/1970, pag. 171, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, Curtea Suprema de Justitie, sectia militara, decizia nr. 27/5.06.1995 in Curtea Suprema de Justitie, Buletinul Jurisprudentei, Culegere de decizii pe anul 1995, Editura „Proema", Baia Mare, 1996, pag. 241-242.

Decizia

Hotararea prin care instanta se pronunta asupra: apelului, recursului, recursului in interesul legii, precum si hotararea pronuntata de instanta de recurs in rejudecarea cauzei se numeste decizie [art. 311 alin. (2) C. proc. pen.].Legiuitorul a avut in vedere ca prin decizie se solutioneaza o cale de atac de catre instanta de control, indiferent ca, de regula, este o cale de reformare (majoritatea cailor de atac se exercita la instanta ierarhic superioara) sau, uneori, este o cale de retractare (calea de atac se exercita la instanta care a pronuntat hotararea atacata) cum este cazul contestatiei in anulare, pentru primele trei cazuri prevazute de art. 386 lit. a), b), c) C. proc. pen.In literatura de specialitate, se apreciaza ca prin decizie trebuie solutionate si conflictele de competenta si cererile de stramutare, caci ele sunt de competenta unei instante de control^1) intrucat, in cazul stramutarii, Inalta Curte de Casatie si Justitie, actioneaza ca instanta ierarhic superioara, se apreciaza ca rezolvarea cererilor de stramutare trebuie sa se faca prin incheiere, iar in cazul solutionarii conflictelor de competenta intrucat actioneaza ca instanta de control urmeaza a hotari prin decizie^2).Prin decizie se solutioneaza si recursul impotriva unor incheieri, acolo unde legea prevede posibilitatea atacarii lor cu recurs.Sentintele si deciziile redactate se semneaza de toti membrii completului si de grefier.In caz de impiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotararea se semneaza de catre presedintele completului. Daca impiedicarea priveste chiar pe acesta din urma, hotararea se semneaza de presedintele instantei. Situatii de impiedicare de semnare a hotararii se pot ivi si cu privire la grefier lipsa complinindu-se prin semnatura grefierului sef al instantei.Pentru a se aplica dispozitiile legale de inlocuire a semnaturilor trebuie sa subziste o impiedicare reala care nu poate fi inlaturata in nici un mod^3).In practica judiciara lipsa semnaturilor de pe diferitele incheieri a ridicat probleme solutionate in mod diferentiat, in functie de natura incheierilor in legatura cu care s-au manifestat neregularitatile. Astfel, s-a considerat ca nesemnarea incheierii de sedinta de catre presedintele completului potrivit art. 305 alin. 2 lipseste actul de forta probanta necesara pentru a se putea verifica daca au fost respectate dispozitiile legale privind judecarea^4).Dimpotriva, s-a hotarat ca semnarea incheierii de amanare a pronuntarii numai de catre

Page 106: Drept Procesual Penal-partea Speciala

grefier, nu duce la nulitatea hotararii atata timp cat nu se pretinde ca prin aceasta s-a cauzat partii o vatamare, care poate fi inlaturata numai prin anularea hotararii^5).

---------------^1) C. A. Constanta, incheierea din 29 octombrie 1993. (Dosar nr. 292/1993), Dreptul nr. 4/1994, pag. 79^2) Curtea Suprema de Justitie solutioneaza cererile de solutioneaza prin incheiere si conflictele negative de competenta prin decizie . A se vedea. C.S J., s. pen., dec. nr. 565/1995, in Repertoriu de practica si literatura juridica, 1994-1997. ^3) G. Antoniu, V. Papadopol, M. Popovici, B. Stefanescu, indrumari date de Plenul Trib. Suprem si noua legislatie penala, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1971, pag. 289.^4) Trib. Jud. Suceava, dec.pen. nr. 553/1970, Revista Romana de Drept nr. 10/1970, pag. 164-165.^5) Trib. Suprem, dec.pen. nr.231/1970, Revista Romana de Drept nr. 9/1970, pag. 167.

Incheierea

Incheierile sunt, potrivit art. 311 alin.3, toate celelalte hotarari date de instante in cursul judecatii. Din formularea textului legii, rezulta ca prin incheieri instanta rezolva toate celelalte probleme, altele decat cele rezolvate prin sentinte sau decizii. Prin incheieri, bunaoara, instanta dispune: luarea, inlocuirea sau revocarea masurilor de preventie, amanarea cauzei pentru lipsa de aparare, admiterea sau respingerea unor propuneri de probe.Prin functionalitatea pe care o au, incheierile asigura mersul inainte al judecarii cauzei. Incheierile neoprind desfasurarea procesului penal, nu pot fi, de regula, atacate cu apel ori recurs decat o data cu fondul cauzei. Incheierea reprezentand oglinda activitatilor desfasurate la un termen de judecata, trebuie sa cuprinda o serie de date necesare verificarii legalitatii activitatii desfasurate de instanta. Incheierea se intocmeste de grefier in 24 de ore de la terminarea sedintei si se semneaza de catre presedintele completului de judecata si de catre grefier. Cand hotararea se pronunta in ziua in care a avut loc judecata, nu se intocmeste incheiere separata (art. 305 alin.3).Prin incheieri au loc, de pilda, amanarea cauzei pentru lipsa de aparare sau din alte motive, rezolvarea unor exceptii referitoare la incompatibilitate, necompetenta instantei, nelegalitatea arestarii preventive dispuse de procuror in cursul urmaririi penale, etc. Unele incheieri fac corp comun cu sentinta sau decizia (de pilda, cele prin care s-au admis ori s-au respins unele chestiuni prealabile sau preliminare, administrarea unor mijloace de proba la solicitarea procurorului sau a partilor ori aparatorilor acestora din urma, extinderea actiunii penale sau procesului penal, etc). Altele rezolva unele chestiuni adiacente fondului cauzei pe parcursul acesteia, cum sunt, luarea revocarea sau inlocuirea unor masuri preventive ori luarea sau revocarea unor masuri de siguranta sau asiguratorii, suspendarea judecatii, etc. Alte incheieri se dau dupa pronuntarea hotararii sau a deciziei si se considera ca fac parte integranta din acestea, cum este cazul inlaturarii omisiunilor vadite ori a indreptarii erorilor materiale^1).Lipsa incheierii de sedinta de la termenul cand s-a dezbatut cauza si s-a amanat pronuntarea atrage sanctiunea nulitatii absolute, deoarece nu se poate verifica daca au

Page 107: Drept Procesual Penal-partea Speciala

fost respectate dispozitiile legale privind compunerea instantei, participarea procurorului si publicitatea sedintei de judecata^2).

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 55.^2) Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 1055 din 1979, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 220, T. M. Bucuresti, s. a II-a p., dec. nr. 4 din 1977, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 220, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, dec. nr. 84/A/1997, dec. nr. 215/A/1997, Sectia a II-a penala, dec. nr. 7/A/1997, dec. nr. 29/1997, dec. nr. 118/1997, Culegere de Decizii ale Curtii de Apel Bucuresti, pag. 19-20, 23 si 148-150.

Page 108: Drept Procesual Penal-partea Speciala

 II. JUDECATA IN PRIMA INSTANTA

1. Scopul judecatii in prima instanta

Judecata in prima instanta are drept scop solutionarea actului de sesizare, prin care se cere tragerea la raspundere penala a unei persoane considerata vinovata de comiterea unei infractiuni, persoana careia, daca se confirma invinuirea si intruneste conditiile raspunderii penale, trebuie sa i se aplice pedeapsa prevazuta de legea penala sau o alta masura penala iar, daca este nevinovata sau exista sau intervine o cauza de inlaturare a raspunderii penale, trebuie sa i se dea o hotarare de necondamnare.Judecata in prima instanta este o etapa initiala si obligatorie a judecatii, deoarece fiecare persoana acuzata in materie penala, are dreptul sa-i fie examinata cauza in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit de lege^1).Judecata reprezinta faza procesului penal care se deruleaza in fata instantelor penale din momentul sesizarii (cu rechizitoriu sau cu plangere directa, dupa caz) si pana la solutionarea definitiva a cauzei penale. Prin intermediul judecatii este posibila rezolvarea cu caracter definitiv a cauzei penale, care se identifica, practic, cu insasi scopul procesului penal. De aceea, pe buna dreptate, s-a sustinut in literatura de specialitate^2) ca judecata constituie faza centrala si cea mai importanta a procesului penal.Hotararea data in urma judecatii in prima instanta, prin care s-a solutionat sesizarea pe fond, poate ramane definitiva daca nu s-a exercitat o cale de atac.In cazul judecatii in prima instanta se solutioneaza toate problemele care decurg din savarsirea infractiunii, inclusiv latura civila a procesului penal. In cazul in care din motive temeinice si legale, persoana impotriva caruia s-a facut sesizarea (rechizitoriu sau plangere prealabila) nu poate fi trasa la raspundere penala se va da o solutie de necondamnare: achitare sau incetarea procesului penal. In cazul solutionarii fondului cauzei, la judecata in prima instanta nu poate lipsi cercetarea judecatoreasca, aceasta fiind o etapa obligatorie, in cadrul careia instanta administreaza si apreciaza, nemijlocit si contradictoriu, in public materialul probator.Judecata in prima instanta este impusa si de principiul prezumtiei de nevinovatie, care nu poate fi rasturnata, cu efecte erga omnes, decat printr-o hotarare judecatoreasca care poate deveni definitiva^3).

---------------^1) Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994.^2) S. Kahane, Dreptul procesual penal, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica,, Bucuresti 1963, p. 242.^3) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 336

Page 109: Drept Procesual Penal-partea Speciala

2. Obiectul judecatii in prima instanta

In privinta judecarii cauzelor penale functioneaza principiul potrivit caruia instanta nu se sesizeaza din oficiu, aceasta procedand numai in masura in care a fost sesizata potrivit legii. Aceasta concluzie rezulta din dispozitiile art. 317 . Intrucat art. 317 nu margineste obiectul judecatii si sub apsectul limitelor sub care actul de sesizare califica fapta, instanta poate schimba incadrarea juridica folosind procedura indicata in art. 334 c.pr.pen.^1)Dispozitiile relative la sesizarea instantei sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii aratate de art. 197 alin. 2 . Daca o instanta solutioneaza o cauza in afara limitelor stabilite prin art. 317 cu privire la obiectul judecatii, hotararea este lovita de nulitate absoluta. Rigurozitatea legii urmareste ca obiectul procesului penal sa fie cert stabilit prin actele de sesizare si extindere, deoarece instanta va desfasura cercetarea judecatoreasca si se va pronunta numai in limitele aratate. Precizarea faptelor este necesara pentru ca inculpatul si celelalte parti sa-si poata formula apararile si concluziile, iar indicarea certa a persoanelor se impune pentru a nu fi implicate in cauza decat acelea pe care le-a avut in vedere actul de sesizare sau extindere, evitandu-se o judecata cu eludarea garantiilor procesuale^2).In ipoteza in care, in cursul judecatii in prima instanta, s-a extins obiectul acesteia, in conditiile art. 335-337 C. pr. pen. (cu privire la alte fapte sau alte persoane), judecata se va desfasura si cu privire la acestea. In cursul judecatii in caile de atac (ordinare sau extraordinare) nu este posibila extinderea acesteia la alte fapte sau la alte persoane, deoarece trebuie respectat principiul triplului grad in jurisdictie^3).Rechizitoriul procurorului, ca act de sesizare a instantei, trebuie sa aiba, potrivit art. 263 , un anumit continut pentru a contura obiectul judecatii. Intre elementele pe care trebuie sa le cuprinda rechizitoriul se inscrie si incadrarea juridica a faptei, precum si dispozitia de trimitere in judecata.In practica judiciara s-a aratat, in mod constant, ca intra in obiectul judecatii si, in consecinta, instanta are obligatia sa se pronunte si cu privire la faptele care au fost precis determinate in partea expozitiva a rechizitoriului, dar cu privire la care in dispozitivul rechizitoriului nu s-a mentionat expres trimiterea in judecata a inculpatului^4). Obiectul judecatii il constituie faptele retinute si examinate in partea expozitiva a rechizitoriului, in consecinta, instanta are obligatia sa se pronunte asupra acestor fapte chiar daca in concluziile sale orale procurorul si-a restrans invinuirea la unele dintre acestea^5).

---------------^1) Gr. Theodoru, I. Moldovan, Drept procesual penal, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, pag. 250.^2) Trib. Suprem, sect.pen.dec. nr. 2182/1984, CD. din anui 1984, pag. 338-339.^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 56-57.^4) Tribunalul Suprem, C.7, dec. nr. 43/1976, in R.2, p.270, Tribunalul Suprem, S.p., dec. nr. 511/1979, in Revista Romana de Drept, nr.10, 1979, p.69, Tribunalul jud. Timis, dec. pen. nr.683 din 1975, in Revista Romana de Drept, nr.1, 1976, p.

Page 110: Drept Procesual Penal-partea Speciala

170, Tribunalul jud. Covasna, dec. pen. nr. 29 din 1982, in Revista Romana de Drept, nr.5, 1983, pag. 77, C.S.J., sectia penala., dec. nr. 339/04.02.1999.^5) Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 776/1977, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag.270, Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr.1774/1976, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 271.

 3. Participantii la judecarea cauzelor penale in prima instanta

Instanta de judecata

Judecata in prima instanta trebuie efectuata de instanta stabilita de normele de competenta. Potrivit acestora judecatoria si tribunalul militar au o competenta generala iar celelalte instante au o competenta expres stabilita dupa natura si gravitatea infractiunii sau calitatea faptuitorului potrivit art. 57 , din Legea nr. 304 privind organizarea judiciara.Instanta de judecata este subiectul oficial dominant in aceasta faza a procesului penal fara prezenta acestui organ judiciar neputandu-se concepe infaptuirea judecatii.Instanta apreciaza necesitatea prezentei partilor, art. 183 permitand aducerea oricarei persoane la judecata prin mandat de aducere, daca ascultarea sau prezenta ei este necesara si anterior fiind citata aceasta nu s-a prezentat. Aducerea silita a inculpatului nu este conditionata de prealabila sa citare, neurmata de prezentare. Daca in interesul judecatii instanta considera necesara prezenta inculpatului, emite de la inceput un mandat de aducere, fiind insa obligata sa motiveze aceasta masura deosebita^1).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 175.

Participarea procurorului

Avand in vedere rolul deosebit pe care procurorul il are in asigurarea respectarii legii, dispozitiile procesual penale (art.315 alin.2) prevad participarea obligatorie a nrnnurnrului la toate sedintele de judecata in prima instanta, cu exceptia celor care au loc la judecatorie, unde procurorul participa numai in anumite cauze.Participarea obligatorie a procurorului la sedintele de judecata ale judecatoriilor este reglementata de dispozitiile art. 315 alin.1Astfel la judecata in prima instanta la judecatorii, procurorul este obligat sa participe in urmatoarele situatii:a) in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriub) in cauzele in care legea prevede pentru infractiune savarsita pedeapsa inchisorii de 3 ani sau mai marec) procurorul participa obligatoriu la judecarea cauzelor penale la judecatorie in cauzele in care vreunul din inculpati se afla in stare de detinere sau in vreuna din situatiile prevazuti: de art. 171 alin. 2.

Page 111: Drept Procesual Penal-partea Speciala

d) in cazul in care se dispune inlocuirea amenzii cu cea a inchisorii.e) procurorul participa obligatoriu la sedintele de judecata la judecatorie si in cauzele penale in care unul dintre inculpati se afla in vreuna din situatiile prevazute in art.171 alin. 2 .Participarea procurorului la sedintele de judecata in cazurile in care participarea, sa este obligatorie este ocrotita de lege sub sanctiunea nulitatii absolute conform art. 197 alin. 2 C. pr. pen. De aceea, daca, de pilda, constituirea instantei a avut loc la doua termene de judecata consecutive fara procuror (cand s-a luat act de neconstituirea ca parte civila a partii vatamate si s-au admis probe) intr-o cauza in care procurorul era obligat sa participe in temeiul art. 315 C. pr. pen., hotararea pronuntata in cauza este lovita de nulitate absoluta^1). Participarea este obligatorie si in solutionarea laturii civile a cauzei, daca este obligatorie participarea in latura penala^2).Procurorul poate sa participe, la judecatorie, in celelalte cazuri, cand participarea nu este obligatorie, cand considera necesar.

---------------^1) Tribunalul jud. Sibiu, decizia penala nr. 87/1992, in Dreptul nr. 8/1992, pag. 88.^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 338

Participarea partilor

In vederea realizarii drepturilor lor procesuale, partile trebuie sa fie citate (art.291 alin.1). Aceasta dispozitie are caracter general in ceea ce priveste judecarea, deci si la judecarea cauzelor penale in prima instanta.In ipoteza in care procedura de citare a inculpatului este indeplinita, acesta poate fi judecat si in contumacie (art. 291 alin. 2 C. pr. pen.). Spre exemplu, instanta a decis ca nu se considera indeplinita procedura de citare cu inculpatul internat in spital daca dosarul s-a inregistrat la instanta chiar in ziua internarii sale in spital, astfel incat inculpatul nu a avut cunostinta de judecarea procesului sau)^1). De la aceasta regula exista doua derogari^2):-cand inculpatul se afla in stare de detinere, chiar intr-o alta cauza, aducerea lui la judecata fiind obligatorie (art. 314 c. pr. pen.),- cand inculpatul este minor la data sesizarii instantei.In aceste cazuri, judecata nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului. in cazul minoritatii, inculpatul poate fi judecat la prima instanta si in lipsa, daca exista dovezi din care rezulta ca se sustrage de la judecata (art. 484 C. pr. pen.).Prevederile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., potrivit carora partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, nu se plica in cazul in care, dupa ce inculpatul a luat termenul in cunostinta, instanta si-a declinat competenta. Prin urmare, instanta investita dupa declinarea de competenta are obligatia de a cita pe inculpat, iar in cazul in care inculpatul nu a fost citat si a fost condamnat in lipsa, daca se cere extradarea sa, acesta poate cere rejudecarea cauzei in temeiul art. 522^1 C. proc. pen.^3) In speta in care s-a aratat aceasta, prin sentinta penala nr. 396 din 1 noiembrie 2004,

Page 112: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Tribunalul Mures a respins, ca inadmisibila, cererea condamnatului N.V. privind rejudecarea cauzei in care fusese condamnat. Prima instanta, sesizata cu cererea condamnatului, a constatat ca nu se impune rejudecarea cauzei, intrucat condamnatul avea cunostinta de procesul penal care se desfasura impotriva sa, luand termen in cunostinta la 29 ianuarie 2001. Ca atare, acesta isi putea exercita dreptul la aparare si, de altfel, a fost reprezentat in instanta prin aparatorul desemnat din oficiu.Curtea de Apel Targu Mures, sectia penala, prin decizia nr. 2 din 7 ianuarie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, retinand ca, in mod corect, prima instanta a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 522^1 C. proc. pen.Recursul declarat de inculpat, prin care s-a cerut casarea hotararilor si trimiterea dosarului la prima instanta in vederea rejudecarii, intrucat cererea a fost judecata fara ca acesta sa fie citat, este fondat. Potrivit art. art. 522^1 C. proc. Pen., in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului.Din actele dosarului rezulta ca, urmare a modificarii legii procesual penale, judecarea cauzei a fost declinata de Judecatoria Targu Mures in favoarea Tribunalului Mures, ulterior datei la care inculpatul a luat termen in cunostinta.Prin urmare, prevederile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., potrivit carora partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene, nu sunt aplicabile in cauza.In consecinta, recursul inculpatului a fost admis, hotararile atacate au fost casate si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mures.In ce priveste partea vatamata, am mai aratat ca persoana vatamata prin infractiune nu dobandeste automat calitatea de parte vatamata, la aceasta ajungandu-se numai in urma unei manifestari de vointa in acest sens. Nu este necesar ca persoana vatamata sa faca o declaratie expresa de constituire ca parte vatamata, fiind suficient ca ea sa fi efectuat acte specifice sustinerii laturii penale a procesului, care releva fara echivoc vointa de a participa in procesul penal intr-o asemenea calitate^4). Pot constitui manifestari certe ca persoana vatamata intelege sa participe in procesul penal:- formularea unei plangeri prealabile, in cazul in care legea cere o asemenea manifestare de vointa, prin care se solicita condamnarea inculpatului pentru infractiunea comisa,- declaratia scrisa sau orala facuta in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, prin care se explica dorinta de a participa la procesul penal,- prezenta activa la diverse termene, interventia sa in proces, prin prezentarea in fata instantei de judecata pentru a sustine vinovatia inculpatuluisolicitarea de probatorii in vederea dovedirii anumitor imprejurari, - formularea de intrebari in cursul audierii anumitor persoane etc.Potrivit art. 76 Cod procedura penala, organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme, spre a fi ascultata, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, inainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata si i se atrage atentia ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante de judecata pana la citirea actului de sesizare. Incalcarea acestei indatoriri de catre organul judiciar echivaleaza cu lipsa de rol activ si poate conduce la casarea hotararii

Page 113: Drept Procesual Penal-partea Speciala

judecatoresti pronuntate in asemenea conditii^5).Trebuie subliniat faptul ca participarea in proces a partii vatamate si a partii civile se poate face in aceasta faza a procesului penal, daca nu s-au constituit in cursul urmaririi penale, numai pana la citirea actului de sesizare [art. 15 alin. (2) C. proc. pen.]. Mai trebuie subliniat, ca potrivit art. 15 alin.3) C. proc. pen., calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa in calitate de parte vatamata in aceeasi cauza. Prin aceasta dispozitie se consacra o exceptie de la regula potrivit careia o persoana nu pocite intruni mai multe calitati in procesul penal^6).Calitatea de parte civila se determina de legea civila, cu particularitatea ca paguba trebuie sa fie urmarea directa a infractiunii.Pentru indeplinirea calitatii de parte civila se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii^7):- sa se fi savarsit o infractiune,- infractiunea sa fi produs persoanei vatamate un prejudiciu material sau moral,- persoana vatamata sa ia parte la proces prin punerea in miscare sau concurarea la exercitarea actiunii penale, de catre procuror,- persoana vatamata sa decalare ca promoveaza actiunea civila in procesul penal, actiune pe care o alatura actiunii penale.La aceste conditii, unii autori mai adauga ca prejudiciul produs prin infractiune trebuie sa fie actual, personal si direct.Constituirea de parte civila este posibila in tot cursul urmarii penale, iar in timpul judecatii doar la prima instanta si numai pana la citirea actului de sesizare (art. 15 alin. 2 c. pr. pen.). Modificarea pretentiilor solicitate de partea civila, se poate face tot pana in acest moment^8). S-a considerat ca intrucat curtea actului de sesizare constituie activitatea de debut a cercetarii judecatoresti prin care se intra in fondul judecarii cauzei, trebuie ca in acest moment sa se delimiteze cu exactitate atat partile din proces cat si pozitia lor^9).Constituirea ca parte civila in fata instantei este valabila chiar daca, la momentul la care a avut loc, procedura de citare a inculpatului la judecata nu era completa, acesta nefiind prezent in instanta datorita nelegalei sale citari^10).Persoana care la prima instanta nu s-a constituit parte civila nu mai poate formula pretentii de dezdaunare in cadrul cailor de atac si nici nu poate critica prima instanta pentru ca nu a dispus obligarea inculpatului ia despagubiri^11).In anumite cazuri constituirea de parte civila nu mai este posibila, chiar daca nu s-a depasit momentul indicat de art. 15 alin. 2 c. pr. pen. Astfel, s-a hotarat ca nu poate fi admisa cererea de despagubiri civile formulata de persoana care abia la al treilea termen de judecata a cerut sa se ia act de constituirea sa ca parte civila, dupa ce in cursul urmaririi penale si la primul termen de judecata a declarat ca renunta la despagubiri^12). Constituirea de parte civila este posibila ulterior unei declaratii exprese prin care persoana vatamata renunta la despagubiri, numai in ipoteza in care se stabileste ca aceasta a fost in eroare sau a fost supusa unui doi ori unei violente care a determinat declaratia^13)Daca cel vatamat s-a constituit parte civila si a formulat odata cererea de despagubire instanta este obligata sa se pronunte asupra acesteia, chiar daca ulterior partea nu mai insista asupra solicitarii^14).Cu tot caracterul disponibil al actiunii civile, modificarea limitelor pretentiilor formulate

Page 114: Drept Procesual Penal-partea Speciala

de catre cel vatamat nu este posibila dincolo de momentul limita al constituirii de parte civila. Cererea partii civile, formulata intr-o cale de atac, de a-l obliga pe inculpat sa plateasca o despagubire mai mare este inadmisibila^15).Manifestarea de vointa, in sensul exercitarii actiunii civile, este exprimata prin declaratie orala, consemnata intr-un document procedural sau prin cerere scrisa de constituire de parte civila (art. 15 , 76 C. proc. pen.). Intrucat in foarte multe cazuri nu se poate determina de la inceput intinderea prejudiciului, cererea nu are caracter formal, fiind considerata valabila, chiar daca nu s-a indicat de la inceput intinderea pagubei sau cuantumul despagubirilor pretinse^16).Calitatea procesuala de parte responsabila civilmente a fost instituita pentru a proteja persoana care a suferit un prejudiciu, impotriva insolvabilitatii autorului prejudiciului^17).Au calitatea de parte responsabila civilmente, atat persoanele prevazute in art. 1000 Cod civil cat si persoanele chemate sa raspunda civil pentru fapta altuia, prevazute in Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii, si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor.Sunt persoane responsabile civilmente, in sensul dispozitiilor mentionate:- parintii pentru faptele ilicite savarsite de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 Cod civil),- comitentii pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiile incredintate (art. 1000 alin. 3 Cod civil),- institutorii si mestesugarii pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 Cod civil),- persoanele care indeplinesc functii de conducere precum si orice alte persoane care s-au facut vinovate de angajarea, trecerea sau mentinerea in functie a unui gestionar fara respectarea conditiilor legale de varsta, studii si stagiu precum si dispozitiilor referitoare la antecedentele penale ale acestora (art. 28 si 30 din Legea nr. 22/1969),- persoanele cu privire la care s-a constat printr-o hotarare judecatoreasca faptul ca au dobandit de la un gestionar bunuri sustrase de acesta din avutul public si ca le-au dobandit in afara atributiilor de serviciu ale gestionarului stiind ca acesta gestioneaza astfel de bunuri (art. 34 din Legea nr. 22/1969),- persoanele care au constituit o garantie pentru gestionari (art. 10 si urm. din Legea nr. 22/1969),La aceste cazuri, pot fi mentionate si altele:- locatarul principal fata de proprietar pentru incendiul cauzat de sublocatar (art. 1435 Cod civil),- sotul, cu partea din bunurile comune, in masura in care acestea au sporit prin insusirea de catre celalalt si a unor bunuri din proprietatea publica (art. 32 lit. d Codul familiei)^18).In literatura de specialitate^19) s-a incercat o sporire a limitelor sferei atribuite calitatii de parte civilmente responsabila printr-o interpretare extensiva a dispozitiilor cuprinse in art. 1003 c. civ., dupa care cand delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt tinute solidar pentru despagubire. S-ar putea permite astfel cuprinderea in calitatea de parte responsabila civilmente a persoanelor care au produs prejudiciul impreuna cu invinuitul sau inculpatul, dar nu au fost trimise in judecata nefiind trase la raspundere penala. Opinia a ramas izolata si nu s-a reflectat in practica judiciara. Ca urmare, calitatea de parte civilmente responsabila poate fi intalnita numai in acele cazuri

Page 115: Drept Procesual Penal-partea Speciala

in care se poate retine, raspunderea civila a unei persoane pentru fapta penala a inculpatului^20).Vom dezvolta mai jos problema raspunderii subsidiare din dreptul muncii, care poate conduce, pentru persoanele vizate, la dobandirea in procesul penal a pozitiei de parte responsabila civilmente.Potrivit articolului 30 din Legea 22/1969 (Legea gestionarilor), raspunde, in limita valorii pagubei ramase neacoperite de autorul direct al ei, din momentul constatarii insolvabilitatii acestuia, cel vinovat de:a) angajarea sau trecerea unei persoane intr-o functie de gestionar sau din subordinea gestionarului fara avizul prevazut in articolul 7 din Legea 22/1969,b) neluarea sau luarea cu intarziere a masurilor necesare pentru inlocuirea gestionarului sau a angajatilor aflati in subordinea sa, desi a fost avertizat in scris si motivat ca nu-si indeplinesc atributiile in mod corespunzator,c) neluarea masurilor necesare pentru stabilirea si acoperirea pagubelor in gestiune,d) neefectuarea inventarierilor la termenele si in conditiile legii, in situatia in care prin aceasta a contribuit la cauzarea pagubei,e) nerespectarea oricarei alte indatoriri de serviciu, daca fara incalcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita.Se contureaza astfel continutul notiunii de raspundere subsidiara, vazuta ca o forma de raspundere patrimoniala in care persoana culpabila a produs paguba in mod indirect, a inlesnit-o, prin incalcarea unor obligatii de serviciu. Din insasi definirea notiunii, rezulta ca intre raspunderea individuala a autorului direct si raspunderea celeilalte persoane exista o unitate indisolubila, in sensul ca nu poate exista aceasta din urma fara a fi precedata si conditionata de forma sa principala: raspunderea directa. In toate cazurile insa salariatul raspunde pentru o fapta proprie a sa, iar nu pentru fapta altuia^21).Trasatura specifica a raspunderii subsidiare se exprima in legatura necesara, indisolubila, fie cu raspunderea unei alte persoane, care a produs direct paguba sau, in alti termeni, a carei fapta constituie cauza directa, principala a producerii prejudiciului, fie cu obligatia unei alte persoane - fizice sau juridice fata de angajator^22).Avand in vedere realitatea ca raspunderea subsidiara este tot o forma specifica a raspunderii pentru fapta proprie, devine evident ca, sub raportul conditiilor sale de existenta, ea este supusa regulilor generale referitoare la raspunderea patrimoniala. Si tot astfel, intrucat sub raport cauzal rolul faptei pe care se intemeiaza raspunderea subsidiara este secundar, si din punct de vedere temporal ea intervine numai ulterior raspunderii principale (obligatiei), numai in masura in care aceasta nu a produs efecte integral sau partial^23). Raspunderea subsidiara intervine ulterior raspunderii principale si numai daca, prin ipoteza, paguba nu a fost acoperita deloc sau partial. Avand in vedere caracterul secundar al acestui tip de raspundere, este firesc ca, daca s-ar dovedi ca nu sunt intrunite conditiile de existenta ale raspunderii (obligatiei) principale, raspunderea subsidiara nu ar mai fi nici ea posibila^24).Partea responsabila civilmente trebuie introdusa ca parte in proces, la cerere sau din oficiu, tot pana la citirea actului de sesizare [art. 16 alin. (1) C. proc. pen.]. Aceasta poate interveni in procesul penal, la prima instanta, pana la terminarea cercetarii judecatoresti, daca considera necesar, luand procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei^25).

Page 116: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Intre prezenta partilor la judecata si principiile care calauzesc judecata exista stranse legaturi. Neprezentarea partior legal citate nu impiedica judecarea cauzei.Legea (art. 297 alin.2) reglementeaza si situatia in care se prezinta in instanta o parte care nu a fost citata sau nu a primit citatie, participarea ei la judecata fiind permisa cu conditia ca presedintele completului sa-i stabileasca identitatea^26).

---------------^1) A se vedea Tribunalul jud Sibiu, decizia penala nr. 159/1991 in Dreptul nr. 10-11.1994, pag. 105.^2)Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 59.^3) Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, decizia nr. 2369 din 8 aprilie 2005, www.scj.ro.^4) Trib. Mun. Buc. sect. II. dec. nr. 1463/1976, Revista Romana de Drept nr. 4/1977, pag. 63^5) Tribunalul Suprem, C 7, decizia nr. 26 din 1982, in Culegere de Decizii 1982, pag. 292.^6) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 339^7) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 145.^8) I. Tanoviceanu, Tratat de Drept si procedura penala, vol. IV, Tipografia Curierul Judiciar, Bucuresti, 1924-1927, pag. 322.^9) Noul cod de proc.pen. - prezentare comparativa, pag. 25^10) Trib. Suprem..sect. pen. dec. nr. 2030/1971, Revista Romana de Drept, nr. 6/1972, pag. 147-148.^11) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 228/1975, Revista Romana de Drept nr. 1/1975, pag. 64.^12) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 212/1984, Revista Romana de Drept, nr. 2/1985, pag. 76.^13) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 872/1984, Revista Romana de Drept nr. 6/1984, pag. 73^14) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 376/1981, Culegere de Decizii 1981, pag. 321-322.^15) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 2181/1980, Culegere de Decizii 1980, pag. 332-333.^16) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 88-89.^17) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 139.^18) V. Pavaleanu, Responsabilitatea penala a persoanelor morale in noul cod penal francez, Pro Lege nr. 3/1999. pag. 153.^19) Teofil Pop, Propuneri de "lege ferenda" privind continutul notiunii de parte responsabila civilmente, Revista Romana de Drept, nr. 9/1979, pag. 17^20) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 193.^21) Institutul Central de Cercetari Economice, Raspunderea patrimoniala a personalului, supliment la Revista Economica, 1988, pag. 118.

Page 117: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^22) Tribunalul Suprem, sec. civ., dec. nr. 143/1972, in Ioan Mihuta, Repertoriu de practica judiciara pe anii 1969-1975, pag. 281, speta nr. 100.^23) Sanda Ghimpu, Alex. Ticlea, Dreptul muncii, Casa de Editura si Presa "Sansa" SRL, Bucuresti, 1997, pag. 441.^24) Pentru caracterizarea raspunderii patrimoniale subsidiare si cu privire la cazurile in care ea poate interveni, a se vedea: Sanda Ghimpu, Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii, vol. II, pag. 110-113, Gheorghe Mohanu, Opinii in legatura cu existenta unei raspunderi materiale "subsecvente" (II), in Revista romana de drept nr. 7/1982, pag. 49-52. ^25)A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 339.^26) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 146-147

Participarea inculpatului

Legea consacra regula potrivit careia judecata trebuie sa se faca cu incunostintarea inculpatului. Aceasta masura este in sprijinul asigurarii exercitarii dreptului la aparare si al realizarii principiului aflarii adevarului. Pentru a se da posibilitatea reala de pregatire pentru judecata, in art. 313 alin. (2) C. proc. pen. se prevede ca citatia trebuie sa fie inmanata inculpatului cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat.In ipoteza in care procedura de citare a inculpatului este indeplinita, acesta poate fi judecat si in contumacie (art. 291 C. pr. pen.). Spre exemplu, instanta a decis ca nu se considera indeplinita procedura de citare cu inculpatul internat in spital daca dosarul s-a inregistrat la instanta chiar in ziua internarii sale in spital, astfel incat inculpatul nu a avut cunostinta de judecarea procesului sau)^1). De la aceasta regula exista doua derogari^2):- cand inculpatul se afla in stare de detinere, chiar intr-o alta cauza, aducerea lui la judecata fiind obligatorie (art. 314 C. pr. pen.),- cand inculpatul este minor la data sesizarii instantei.In aceste cazuri, judecata nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului. in cazul minoritatii, inculpatul poate fi judecat la prima instanta si in lipsa, daca exista dovezi din care rezulta ca se sustrage de la judecata (art. 484 C. pr. pen.).Pentru a asigura participarea inculpatului detinut, chiar si in alta cauza, se prevede obligatia instantei ca o data cu citatia, sa-i comunice si copia actului de sesizare a instantei.In cazul inculpatului detinut, chiar si in alta cauza, se prevede ca aducerea acestuia este obligatorie deoarece judecata nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului (art. 314 C. proc. pen). Desfasurarea judecatii in lipsa inculpatului arestat atrage nulitatea absoluta a hotararii [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.].In consecinta ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr.281/2003, art.174 prevede ca inculpatul poate fi reprezentat in orice situatie cu exceptia cazurilor in care prezenta sa este obligatorie.In ce priveste pe inculpatul minor, potrivit art. 484 alin. (1) C. proc. pen., judecata se face in prezenta acestuia, cu exceptia cazului cand minorul s-a sustras de la judecata.Lipsa asistentei juridice, daca aceasta este obligatorie potrivit legii, atrage nulitatea

Page 118: Drept Procesual Penal-partea Speciala

absoluta a hotararii.

---------------^1) A se vedea Tribunalul jud Sibiu, decizia penala nr. 159/1991 in Dreptul nr. 10-11/1994, pag. 105.^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 59.

Participarea altor persoane la judecarea cauzelor penale in prima instanta

Alaturi de inculpat si celelalte parti, la judecarea cauzelor penale in prima instanta pot participa martori, experti si interpreti.Pentru ca aceste persoane sa poata participa la judecata este necesara citarea lor potrivit legii.Daca persoana citata nu se prezinta la sedinta de judecata, instanta, apreciind ca prezenta ei este necesara, poate dispune aducerea cu mandat (art.183 alin.1 ).Lipsa nejustificata a martorului, expertului sau interpretului legal citat se sanctioneaza cu amenda judiciara (art.198 alin.3 din Codul de proc. pen., modificat prin Legea 356/2006).

4. Structura judecatii in prima instanta

Activitatea de judecata in prima instanta este complexa, necesitand, din motive de desfasurare in cond tii optime, benefice aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarari temeinice si legale in conditiile respectarii garantiilor procesuale, o impartire in stadii si alte subdiviziuni (activitati si momente). Aceste stadii, desi sunt comune tuturor etapelor judecatii au elemente specifice judecatii in prima instanta. Ele ordoneaza activitatea de judecata si nu poate fi schimbata ordinea de desfasurare. Aceste stadii sunt: masurile de pregatire, desfasurarea sedintei de judecata, deliberarea si adoptarea hotararii^1).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 339

Masurile de pregatire

In momentul sesizarii instantei si momentul de inceput al sedintei de judecata se impune o etapa procesuala in care sunt realizate acte premejgatoare sau asa-zisa procedura preliminara, etapa care are menirea de a pune dosarul in stare de judecata.In etapa actelor premergatoare sedintei de judecata, presedintele instantei ia masuri privind fixarea termenului de judecata, fixarea completului si asigurarea apararii.In privinta fixarii termenului de judecata trebuie aratat ca in lege nu se fac precizari, urmand ca, in functie de ordinea intrarii dosarelor la instanta, presedintele sa fixeze data la care incepe judecarea cauzei. In anumite situatii, insa, presedintele instantei de

Page 119: Drept Procesual Penal-partea Speciala

judecata este obligat sa dea prioritate judecarii anumitor dosare, fixand in acest scop un termen de judecata prioritar. Astfel, potrivit art. 293, in cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv, judecata se face de urgenta si cu precadere. De asemenea potrivit dispozitiilor art. 313 alin. 4, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, presedintele instantei, la primirea dosarului, fixeaza un termen care nu poate fi mai mare de 48 de ore.Judecarea cauzei se face cu precadere chiar in situatia in care unii dintre inculpati sunt detinuti in alta cauza^1).Si la judecata in prima instanta, dupa inregistrarea dosarului, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, inainte de expirarea arestarii, instanta este datoare sa examineze din oficiu, in camera de consiliu, deci fara publicitate, regularitatea luarii sau, dupa caz prelungirii arestarii preventive^2). Aceste masuri se dispun de catre presedintele sau vicepresedintele instantei de judecata si se efectueaza de grefier, nefiind aplicabile dispozitiile art. 292 C. pr. pen. care prevad ca instanta judeca in complet de judecata. De asemenea, nu sunt aplicabile nici principiile specifice judecatii cum sunt oralitatea, publicitatea si contradictorialitatea care se manifesta doar in cadrul sedintei de judecata^3).In schimb, intrucat judecata este guvernata de principiile contradictorialitatii si nemijlocirii, o data cu fixarea termenului de judecata, presedintele instantei va da dispozitie pentru citarea persoanelor care trebuie sa fie chemate la judecata, pe de o parte partile, iar pe de alta parte, martorii, expertii si interpretii. In cazul in care au fost trimisi in judecata infractori minori se citeaza autoritatea tutelara si parintii iar daca este cazul, tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorii, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de catre instanta [art. 484 alin. (2) C. proc. pen.].In etapa premergatoare sedintei de judecata, presedintele instantei numeste completul de judecata. Seful instantei va avea grija ca la alcatuirea completului de judecata sa tina seama de prevederile legii in materia incompatibilitatii judecatorilor.

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 150-151. ^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 340^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 60-61.

Desfasurarea sedintei de judecata

In literatura de specialitate^1) se mentioneaza, desi in lege nu se statueaza expres, sedinta de judecata poate fi compartimentata in patru etape distincte, si anume: - inceputul judecatii- cercetarea judecatoreasca, - dezbaterile - ultimul cuvant al inculpatului

Page 120: Drept Procesual Penal-partea Speciala

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 150-151.

Inceputul judecatii

Inainte ca instanta sa treaca la efectuarea cercetarii judecatoresti este necesar sa intreprinda anumite activitati care au caracter organizatoric, activitati de natura sa asigure buna desfasurare a judecarii cauzei.Din economia dispozitiilor legale care vizeaza acest moment procesual se desprinde necesitatea ca instanta sa se opreasca asupra urmatoarelor aspecte^1):- sa declare sedinta deschisa,- sa faca strigarea cauzei si apelul celor citati (cu aceasta ocazie, se verifica nu numai prezenta persoanelor apelate, ci, in cazul celor absenti, si daca este indeplinita sau nu procedura de citare pentru a se vedea daca nu este necesara amanarea cauzei prin fixarea unui nou termen de judecata. Cauza se amana, chiar daca este indeplinita procedura de citare in ipoteza in care lipseste o parte a carei prezenta este obligatorie sub sanctiunea nulitatii absolute - de pilda, in cazul inculpatului arestat ori a inculpatului minor2),- sa verifice legalitatea sesizarii instantei,- sa faca unele verificari privitoare la inculpat,- sa ia anumite masuri privind martorii, expertii si interpretii,- sa dea anumite lamuriri si sa se pronunte asupra cererilor si exceptiilor ridicate.Va fi lovita de nulitate hotararea adoptata de un numar diferit de judecatori decat cel prevazut de lege. Este lovita de nulitate absoluta hotararea daca a fost prezent in complet, chiar la un singur termen de judecata, un judecator care nu a dobandit sau a pierdut aceasta calitate, din judecatori incompatibili, de asemenea cand la deliberare si la darea hotararii au participat alti judecatori sau un numar diferit de judecatori de cei care au participat la dezbaterile judiciare [art. 292 alin. (3) si art. 307 C. proc. pen.].In acest punct semnalam ca in legatura cu compunerea legala a instantei de judecata in practica judiciara s-au ridicat multe probleme^3). Astfel, s-a statuat ca nerespectarea normelor legale de compunere a instantei nu trebuie sa se manifeste pe tot parcursul judecatii, nulitatea absoluta a hotararii producandu-se chiar daca reaua compunere a completului a existat numai la unul din termene^4), dar la care s-au audiat martori^5), s-a discutat admisibilitatea unor probe^6), ori s-au solutionat cereri ale partilor^7). Dimpotriva, daca la termenul la care compunerea instantei a fost gresita, nu a fost solutionata cauza, nu au fost administrate probe si nici nu au fost luate masuri procesuale ce ar fi avut consecinte cu privire la solutionarea cauzei, nu se poate retine o incalcare a legii care sa atraga sanctiunea nulitatii^8). Identica a fost solutia si cand ulterior termenelor la care instanta a fost gresit compusa s-au reluat aceleasi acte procesuale de catre instanta intr-o compunere legala^9).Daca in cursul judecatii la prima instanta se iveste un dezacord cu privire la o chestiune incidenta (de exemplu, admiterea unei probe), solutionarea divergentei se va face in complet de 3 judecatori dupa care se va reveni la completul obisnuit^10).Cererea de incetare a executarii unei pedepse prin munca fara privare de libertate se solutioneaza in complet format din 2 judecatori, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru

Page 121: Drept Procesual Penal-partea Speciala

infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 2 ani^11).Cand o instanta, schimband incadrarea juridica a unei fapte penale declina competenta in favoarea altei instante, nu trebuie sa fie compusa in completul prevazut de lege pentru judecarea cauzei la aceasta ultima instanta. in speta, Judecatoria schimband incadrarea juridica din vatamare corporala grava in tentativa de omor a dispus corect declinarea de competenta in compunerea avuta initial^12).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 151 si urm.^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 67.^3) conform N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 156.^4) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 3011/1983, Revista Romana de Drept ni. 11/1983, pag. 73-74.^5) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 3361/1971, Revista Romana de Drept nr. 3/1973, pag. 163.^6) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 3011/1982, Revista Romana de Drept nr. 11/1983, pag. 73-74.^7 Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 314/1974, Revista Romana de Drept nr. 7/1974, pag. 60-61.^8) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 148/1974, Revista Romana de Drept nr. 10/1974, pag. 72^9) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 1151/1981, Revista Romana de Drept, nr. 1/1982, pag. 61^10) Trib. jud. Sibiu. dec. pen. nr. 67/1971, Revista Romana de Drept, nr. 4/1973, pag. 155-159.^11) Trib. jud. Satu-Mare, dec. pen. nr. 238/1980, Revista Romana de Drept, nr. 4/1981, pag. 109^12) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 99/1983, Revista Romana de Drept, nr. 3/1984, pag. 74.

Cercetarea judecatoreasca

Dupa efectuarea actelor necesare, daca se constata ca nu exista nici un caz de desesizare sau de amanare a cauzei aceasta aflandu-se in stare de judecata, se trece la cercetarea judecatoreasca.Cercetarea judecatoreasca este acea parte a judecatii in care se administreaza si se verifica probele necesare pentru aflarea adevarului si formarea unei convingeri certe a judecatorului asupra invinuirii aduse inculpatului.Cercetarea judecatoreasca are drept obiect^1):a) readministrarea probelor care an fost administrate in cursul urmaririi penale. Aceasta reprezinta o cerinta indispensabila a principiului nemijlocirii sedintei de judecata pentru o percepere directa si nemijlocita a probelor de catre instanta de judecata, b) administrarea oricaror alte probe. Aceasta reprezinta o cerinta a necesitatii de a se

Page 122: Drept Procesual Penal-partea Speciala

asigura in procesul penal lamurirea cauzei sub toate aspectele in vederea aflarii adevarului.Administrarea probelor se face in conditii de publicitate, oralitate si contradictorialitate fiind percepute nemijlocit de judecator dar si de procuror si parti.In cazul in care sesizarea instantei s-a facut prin rechizitoriu se administreaza probele (care pot fi administrate) administrate in faza de urmarire penala. in cazul in care acestea sunt incomplete sau pentru aflarea adevarului se intrevede posibilitatea administrarii de alte probe, din oficiu sau la propunerea partilor ori a procurorului, instanta poate dispune si administrarea altor probe. in baza rolului activ, instanta de judecata trebuie sa staruie pentru inlaturarea oricarei situatii de indoiala.In acest sens, in dispozitiile art. 320 alin. 4 se arata ca procurorul si partile pot cere administrarea de probe noi si in cursul cercetarii judecatoresti.Ordinea in care se face cercetarea judecatoreasca este cea stabilita de lege. Instanta poate dispune unele schimbari atunci cand este necesar pentru buna desfasurare a cercetarii judecatoresti.Cand este prezent inculpatul, ordinea nu mai poate fi schimbata decat dupa audierea lui, fiind acela ce a declansat conflictul dedus judecatii.Avand in vedere dispozitiile art. 321, precum si celelalte norme legale care reglementeaza etapa cercetarii judecatoresti, reiese ca ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este urmatoarea: - inceperea cercetarii judecatoresti, - ascultarea inculpatului, - ascultarea coinculpatilor, - ascultarea celorlalte parti, - ascultarea martorului, expertului sau interpretului.In practica s-au pus in discutie consecintele nerespectarii ordinii de desfasurare a cercetarii judecatoresti. intr-o speta s-a decis ca desi potrivit art. 326 si 327 ascultarea partii civile se face inainte de ascultarea martorilor, nerespectarea dispozitiei nu duce prin ea insasi la desfiintarea hotararii atacate, intrucat art. 321 alin. 3 prevede ca ordinea poate fi schimbata de instanta^2).

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 75.^2) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 1485/1976, Revista Romana de Drept, nr. 2/1977, pag. 66.

Terminarea cercetarii judecatoresti

Dupa ce au fost administrate toate probele si presedintele instantei apreciaza ca se poate trece la dezbaterea cauzei, intreaba pe procuror si parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti (art. 339 C. proc. pen.). Daca si acestea considera ca nu mai au cereri de facut si nu se impune administrarea de noi probe sau daca acestea au fost respinse, ori daca s-au efectuat completarile facute, presedintele completului declara terminata cercetarea judecatoreasca. Aceasta declaratie

Page 123: Drept Procesual Penal-partea Speciala

marcheaza trecerea procesului in stadiul dezbaterilor judiciare^1).In raport cu intrebarea presedintelui completului de judecata partile sau procurorul pot formula cereri pentru completarea cercetarii judecatoresti sau pot sa nu formuleze noi cereri.Cercetarea judecatoreasca se considera terminata cand:- nu s-au formulat cereri noi,- cererile formulate au fost gasite neintemeiate de catre instanta si, in consecinta, au fost respinse,- cererile formulate au fost admise si cercetarea judecatoreasca a fost completata.Dupa terminarea cercetarii judecatoresti, in cauza fiind administrate toate probele, urmeaza discutarea lor in conditii de oralitate, publicitate si deplina contradictorialitate.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 346

Restituirea cauzei la procurer

Generalitati

Cercetarea judecatoreasca, presupunand o atenta administrare a probelor in conditii de publicitate, oralitate si contradictorialitate, poate da la iveala aspecte pentru a caror rezolvare este necesara trimiterea cauzei la procuror.Restituirea cauzei la procuror poate fi facuta cand cercetarea penala a fost efectuata de un organ necompetent (art.332).Daca pe parcursul cercetarii judecatoresti rezulta ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetarea penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului care ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent^1).Instanta se poate desesiza in tot cursul judecatii, atat in timpul cercetarii judecatoresti, cat si ulterior in cursul dezbaterilor, cand constata ca urmarirea penala nu este completa, iar completarea nu s-ar putea face in fata instantei decat cu mare intarziere. Dimpotriva, s-a aratat ca este nelegala restituirea dosarului pentru a se clarifica contradictiile existente in materialul probator, cat timp acestea puteau fi elucidate de instanta^2). In schimb, daca datorita complexitatii purtatorului, instanta nu ar fi putut efectua o administrare operativa, restituirea cauzei la procuror se impune^3).Instanta poate restitui cauza procurorului numai in urma administrarii probelor in cadrul cercetarii judecatoresti. Cat timp instanta nu a administrat nici o proba, nu are elemente pentru a aprecia daca urmarirea este sau nu completa si nici daca extinderile ar fi de natura sa intarzie judecata^4).

---------------^1) Tribunalul Suprem, Sectia penala, dec. nr. 645 din 1983, in Revista Romana de Drept, nr.5, 1984, pag. 67, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, dec. nr. 2/1998. dec. nr. 632/1998, dec. nr. 54/1998, Sectia a II-a penala, dec. nr. 1028/1998, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1998, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, pag. 56-60.

Page 124: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^2) Trib. Jud. Ilfov, decpen. nr. 698/1978, Revista Romana de Drept, nr. 2/1979, pag. 67.^3) Trib. Suprem, sec{.pen.dec. nr. 1726/1980, Culegere de Decizii din anul 1980, pag. 353-355.^4) Trib. Mun. Bucuresti, sect. a II-a pen.dec. nr. 1225/1976, Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 356.

Restituirea cauzei pentru refacerea urmaririi penale

In practica s-au ivit doua situatii:- cand, in urma schimbarii incadrarii, competenta revine instantei superioare, dar urmarirea penala a fost efectuata de parchetul de pe langa acea instanta. In acest caz, s-a decis ca nu se restituie cauza procurorului ci aceasta se declina instantei competente deoarece urmarirea penala este efectuata de organul competent^1),- cand judecatoria a fost sesizata de parchetul de pe langa aceasta si a schimbat incadrarea juridica intr-o infractiune de competenta tribunalului, urmeaza a se dispune trimiterea cauzei la procurorul de la parchetul de pe langa tribunal, si nu isi va declina competenta in favoarea tribunalului deoarece este obligatorie refacerea urmaririi penale de parchetul competent.Cand se constata ca instanta nu este competenta sa solutioneze cauza (de ex., cauza este judecata de o instanta civila si este de competenta unei instante militare) aceasta se restituie obligatoriu procurorului si nu se declina^2).Cauza nu se mai restituie daca in urma cercetarii judecatoresti instanta schimba incadrarea juridica intr-o alta infractiune, in raport de care se constata ca urmarirea nu a fost efectuata de organul de cercetare competent. Restituirea nu se justifica pentru ca in raport de incadrarea juridica initiala, data de organul de cercetare, acesta a fost competent, schimbarea fiind determinata de o imprejurare ulterioara, necunoscuta in momentul desfasurarii urmaririi penale^3).In practica instantei supreme^4) s-a decis ca acest caz este aplicabil si atunci cand organul de cercetare penala a efectuat cercetari penale intr-o infractiune de competenta de urmarire penala proprie a procurorului. in argumentarea acestei practici, s-a considerat ca atunci cand efectueaza personal urmarirea penala, procurorul poate fi asimilat cu un „organ care efectueaza cercetarea penala" in sensul art. 332 alin. 1 C. pr. pen.Impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si de orice persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare, procedura fiind aceeasi ca la restituirea pentru completarea urmaririi penale.

---------------^1) A se vedea, C.S.J., s. pen., dec. nr. 2342/1992, Deciziile Curtii Supreme, pag. 328.^2) A se vedea, Tribunalul jud. Constanta, s. pen., dec. pen. nr. 559/1979, Revista Romana de Drept, nr. 12, 1979, pag. 65.^3) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 610/1981, Revista Romana de Drept, nr. 1/1982, pag. 60.^4) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 610/1981 in Culegere de decizii pe anul 1981, p.339, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 85/1972 in Culegere de decizii pe anul 1972, pag. 430, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 801/1971 in Revista Romana de Drept nr. 3/1972, pag. 163

Page 125: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Restituirea cauzei pentru completarea urmaririi penale

In cadrul cercetarii judecatoresti instanta are obligatia de a manifesta rol activ.Acest principiu este o consecinta a principiului oficialitatii in procesul penal, in orice caz, intre cele doua principii se poate vorbi de o stransa legatura^1).Potrivit art. 4 din Codul de procedura penala, organele care participa la desfasurarea procesului penal trebuie sa manifeste un rol activ atat in initierea procesului penal (realizand, in acest fel, si cerintele oficialitatii in procesul penal), cat si in realizarea activitatilor cerute de urmarirea penala, de judecata si de punerea in executare a hotararilor judecatoresti penale.Doctrina si practica judiciara de pretutindeni atrag atentia asupra importantei atitudinii active a organelor judiciare mai ales in desfasurarea procesului penal.Instanta are indatorirea de a administra probe noi pentru completa elucidare a cauzei, prin procedura prevazuta la art. 332 C. proc. pen., modificat prin Legea 356/2006.

---------------^1) V. Dongoroz s.a., Explicatii teoretice ale codului penal roman. Partea generala, vol I, Bucuresti, Ed. Academiei, 1975, pag. 46-47

Schimbarea incadrarii juridice

Incadrarea juridica a faptei inseamna stabilirea textului de lege care o prevede si sanctioneaza precum si caracterizarea ei ca infractiune potrivit acestui text^1). Incadrarea juridica a faptei presupune realizarea de catre organele judiciare a unei concordante intre continutul legal al infractiunii si continutul concret al acesteia. Prin incadrarea juridica a faptei se stabileste textul din legea penala care prevede si sanctioneaza fapta socialmente periculoasa care face obiectul cauzei penale. Sensul tehnic al notiunii de „incadrare juridica" se deosebeste de „calificarea faptei", aceasta din urma fiind facuta de catre legiuitor^2). Incadrarea juridica presupune stabilirea infractiunii tip, a variantelor calificate sau mai putin grave, a formei de tentativa, a situatiei de pluralitate de infractori sau de infractiuni si a altor dispozitii legale incidente (caracterul continuat al infractiunii, fapta savarsita de trei sau de mai multe persoane ori alte circumstante agravante cuprinse in art. 75 c. penal)^3). In literatura penala^4) s-a considerat ca schimbarea incadrarii juridice inseamna modificarea a insusi textului de lege penala, care prevede si sanctioneaza fapta ce formeza obiectul cauzei penale. Ea se justifica ori de cate ori, in cursul judecatii in prima instanta, se ajunge la concluzia ca incadrarea juridica data faptei in rechizitoriu sau plangerea prealabila a persoanei vatamate nu este corecta si ar trebui schimbata cu o alta incadrare juridica corespunzatoare faptei penale retinute in sarcina inculpatului, deoarece instanta are obligatia sa faca o corecta aplicare a legii penale materiale, nefiind tinuta de incadrarea juridica initiala. Schimbarea incadrarii juridice trebuie sa opereze si atunci cand sesizarea instantei se face prin plangere prealabila, chiar daca partite declara ca se impaca in infractiunea indicata de incadrarea juridica initiala. In speta care a prilejuit aceasta concluzie inculpatul a fost trimis in judecata prin plangerea prealabila pentru infractiunea de lovire, desi victima a facut dovada ca a suferit o vatamare corporala grava. in aceste conditii, instanta trebuie sa schimbe incadrarea juridica in art 182 C. pen. si sa condamne,

Page 126: Drept Procesual Penal-partea Speciala

neputand sa ia act de impacarea partilor si sa inceteze procesul penal^5).Avand in vedere ca in cursul judecatii sunt readministrate probele din urmarirea penala cat si probe noi, este posibil ca sa apara date care conduc la concluzia ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare trebuie schimbata.In practica judiciara s-a precizat in mod just ca nu este vorba de o schimbare a incadrarii juridice, si deci instanta nu este obligata sa supuna discutiei imprejurarea ca prin actul de sesizare nu s-a aratat expres textul delege in care se incadreaza fapta atata timp cat din considerentele rechizitoriului se desprinde faptul ca inculpatul este trimis in judecata pentru fapta prevazuta in rechizitoriu^6), intr-o asemenea situatie este vorba de o eroare materiala evidenta care poate fi indreptata prin procedura prevazuta de art.195. In doctrina s-a considerat^7) ca interpretarea normelor referitoare la schimbarea incadrarii juridice e bine sa fie cat mai larga, dispozitiile din art. 334 cu caracter de garantie urmand sa fie incidente in situatii cat mai numeroase. In aceeasi opinie doctrinara se manifesta retineri fata de interpretarile restrictive date in acest sens. Apreciem discutabila parerea ca procedeul instantei de fond de a inlatura existenta provocarii, desi aceasta circumstanta atenuanta era cuprinsa in rechizitoriu, fara a urma dispozitiile din art. 334 ar fi corecta^8).Cand schimbarea incadrarii juridice s-a facut dupa terminarea cercetarii judecatoresti sau in orice alt moment ulterior cercetarii judecatoresti, instanta, dupa caz, mentine cauza spre solutionare sau isi declina competenta instantei superioare in grad.Instanta mentine cauza spre solutionare cand datorita noii incadrari juridice nu are loc modificarea competentei instantei sau cand noua incadrare juridica atrage competenta unei instante inferioare in grad.Schimbarea incadrarii juridice presupune urmatoarele obligatii ale instantei:- sa puna in discutie noua incadrare juridica,- sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii pentru a-si pregati apararea.In urma discutarii in contradictoriu a noii incadrari, pana la dezbateri instanta nu trebuie sa se pronunte prin incheiere asupra noii incadrari deoarece aceasta echivaleaza cu antepronuntarea^9). Cu ocazia dezbaterilor se poate pune din nou in discutie incadrarea juridica. Daca schimbarea incadrarii juridice s-a cerut in cursul dezbaterilor instanta se va pronunta prin sentinta. Daca se impune schimbarea incadrarii juridice in cursul deliberarii instanta, prin incheiere, va repune cauza pe rol din stadiul procesual al dezbaterilor, pentru a fi dezbatuta in contradictoriu noua incadrare.Schimbarea incadrarii juridice va avea, dupa caz, efecte asupra: stabilirii competentei, asupra valabilitatii modului de sesizare (rechizitoriu sau plangere), a participarii procurorului si a aparatorului, individualizarii pedepsei.

---------------^1) V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, pag. 181.^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 100, nota de subsol 138, I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^3) Trib. Jud. Gorj, dec. pen. nr. 888/1971, Revista Romana de Drept, nr. 11/1975, pag.

Page 127: Drept Procesual Penal-partea Speciala

134-140.^4) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea speciala, vol. I, Editura Oscar Print, 1994, pag. 193 -194, Gr. Theodoru, Tudor Plaesu, Drept procesual penal, partea generala, Universitatea „Al. I. Cuza", Iasi, 1986, pag. 160 -161, N. Volonciu, Tratat de procedura penala, Partea speciala, vol. III, Editura Paidea, Bucuresti, 1994, pag. 303.^5) a se vedea, G. Antoniu, Comentariu la sentinta penala nr. 430/1969 a Judecatoriei Caransebes in Practica judiciara penala, vol. IV, Procedura penala de G. Antoniu s. a., Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1993, pag. 223, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 661/1971, Culegere de decizii pe anul 1971, pag. 285.^6) Tribunalul jud. Timis, dec. pen. nr.498din 1978, in Revista Romana de Drept, nr.1, 1979, pag. 59.^7) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 203.^8) Trib. Suprem, sect.pen.dec. nr.489/1978, Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 366.^9) A se vedea C.S.J.. s. pen., dec. nr. 2742/1997, Buletinul Jurisprudentei 1997, pag. 382.

Deliberarea

Prezentare

Dupa terminarea sedintei de judecata, instanta trebuie sa treaca la deliberare, cu care ocazie rezolva cauza penala si in final, pronunta hotararea judecatoreasca.Caracterizata ca o consfatuire a membrilor completului de judecata, asupra problemelor ce au format obiectul judecatii, deliberarea este activitatea procesuala prin care se verifica si se evalueaza materialul probator si procedural al cauzei, in vederea solutionarii fondului cauzei.Deliberarea este definita si ca activitatea logica ce sta la baza procesului de solutionare a cauzelor penale.Prin functiunea si finalitatea sa, deliberarea constituie o etapa distincta in desfasurarea judecarii cauzelor penale. Deliberarea constituie actul final al judecatii, in urma caruia instanta da o hotarare privind conflictul de drept penal dedus spre solutionare^1).Deliberarea primei instante de judecata este supusa, sub aspectul procedurii, regulilor comune examinate anterior. Ea prezinta particularitati doar in ceea ce priveste obiectul si ordinea in care aceasta se abordeaza de catre membrii completului de judecata (art. 343 C. pr. pen.). Astfel, completul de judecata delibereaza mai intai in latura penala a cauzei, asupra chestiunilor de fapt, care se refera la temeinicia invinuirii si apoi, in masura in care s-a retinut ca inculpatul a savarsit fapta ce formeaza obiectul judecatii, asupra chestiunilor de drept, care se refera la raspunderea penala si sanctiunea ce urmeaza a se aplica inculpatului, iar ta latura civila asupra chestiunilor de fapt privind existenta prejudiciului cauzat prin infractiune si apoi asupra chestiunilor de drept referitoare la raspunderea civila a inculpatului si a partii responsabile civilmente, dupa caz, precum si la modalitatea de reparare a prejudiciului. La sfarsit, completul de judecata delibereaza si asupra

Page 128: Drept Procesual Penal-partea Speciala

chestiunilor auxiliare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei^2).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 157^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 139.

Deliberarea asupra laturii penale a cauzei si solutionarea ei

Actiunea penala este o institutie de baza a procesului penal deoarece ea constituie instrumentul prin care se desfasoara si se finalizeaza procesul penal potrivit art. 9 C. proc. pen.Actiunea penala are un caracter inevitabil ce deriva din comiterea unei infractiuni si din obligatia organelor judiciare de a asigura tragerea la raspundere penala a celor vinovati de incalcarea legii penale. Actiunea penala presupune: punerea in miscare dupa identificarea persoanei care a comis o fapta prevazuta de legea penala, exercitarea actiunii penale prin trimiterea in judecata sau chemarea in judecata a persoanei vinovate, sustinerea invinuirii in fata instantei de judecata, condamnarea inculpatului in cazul stabilirii vinovatiei sale^1)In faza de judecata, actiunea penala se exercita, in principal, de catre procuror. In cazurile in care participarea procurorului la judecata nu este obligatorie, actiunea penala va fi exercitata de partea vatamata si, in aceste situatii, activitatea partii vatamate va fi dublata de cea a procurorului, care poate fi prezent, intotdeauna, la exercitarea actiunii penale^2)In solutionarea laturii penale a cauzei instansa analizeaza chestiunile de fapt si pe cele de drept.Chestiunile de fapt: instanta de judecata va trebui sa-si formeze convingerea privitor la urmatoarele aspecte^3):- fapta dedusa judecatii exista, - a fost savarsita de inculpat- acesta indeplinea conditiile raspunderii penale (nu era in momentul comiterii faptei minor sau iresponsabil)- forma de comitere si de participare- daca inculpatul a savarsit fapta cu vinovatie- daca nu opereaza cazuri care inlatura caracterul penal al faptei (legitima aparare, starea de necesitate, cazul fortuit, betia, eroarea de fapt)forma de vinovatie- circumstantele in care a fost savarsita fapta- gradul de pericol social al faptei - in general toate imprejurarile de fapt care pot determina incadrarea juridica si in final pedeapsa.Intr-o opinie mai nuantata^4), daca in urma efectuarii operatiei de apreciere a probelor, instanta constata ca acestea sunt complete, fiind de natura a lamuri cauza sub toate aspectele, va delibera asupra urmatoarelor chestiuni de fapt: daca exista fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, daca fapta a fost savarsita de inculpat, daca inculpatul

Page 129: Drept Procesual Penal-partea Speciala

a savarsit fapta cu vinovatie. - In ipoteza in care completul de judecata a ajuns la o concluzie negativa cu privire la toate aceste aspecte, nu va mai continua deliberarea asupra celorlalte chestiuni, deoarece fara fapta si fara vinovatie nu va putea exista nici raspundere penala si nici raspundere civila- Daca, dimpotriva, concluzia este afirmativa, instanta va examina in continuare toate imprejurarile de fapt in care a fost comisa fapta, precum si cele referitoare la situatia personala a inculpatului, imprejurari ce sunt de natura a indica gradul de pericol social al faptei si al faptuitorului, ce urmeaza a servi, in final, la individualizarea raspunderii penale.Chestiunile de drept: dupa stabilirea certa a tuturor elementelor de fapt necesare unei corecte solutionari a cauzei se va trece la rezolvarea chestiunilor de drept. In primul rand, daca s-a stabilit existenta faptei, instanta va trebui sa stabileasca daca este prevazuta de legea penala. Apoi se va stabili incadrarea juridica a faptei (textul legal corespunzator starii de fapt). Va stabili daca nu opereaza o cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei sau a raspunderii penale, cu exceptia gratierii (temeiul legal). In caz afirmativ, cand fapta este pedepsibila, instanta va trebui sa stabileasca pedeapsa.In solutionare actiunii penale, instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz:a) condamnareab) achitareac)incetarea procesului penal.Pentru a pronunta condamnarea instanta trebuie sa constate ca sunt realizate cumulativ conditiile:a) fapta exista,b) fapta constituie infractiunec) fapta a fost savarsita de inculpat.Achitarea se pronunta de catre instanta de judecata cand aceasta constata existenta unuia din cazurile: a) fapta nu existab) fapta nu este prevazuta de legea penala, c) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, d) fapta nu a fost sayarsita de catre inculpati, e) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, f) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei.Potrivit art. 345 alin. 5, in cazul in care instanta a pronuntat incetarea procesului penal, dispunand, totodata, inlocuirea raspunderii penale, se aplica o sanctiune cu caracter administrativ din cele prevazute in art. 91 din C. penal^5).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 97-98^2) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 215^3) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 357-358^4) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997,

Page 130: Drept Procesual Penal-partea Speciala

pag. 142-143.^5) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 182-183

Deliberarea asupra laturii civile a cauzei si solutionarea acesteia

Dreptul celui vatamat prin infractiune de a urmarii tragerea la raspundere civila pe cale judiciara a faptuitorului se materializeaza pe plan procesual in exercitiu unei actiuni civile^1). Asa fiind, actiunea civila, ca institutie a dreptului procesual penal, este mijlocul legal prin care o persoana care a suferit un prejudiciu material sau moral prin infractiune cere repararea acestuia in cadrul procesului penal. Ca actiune judiciara, actiunea civila este, in esenta, o institutie de drept civil, devenind o institutie a dreptului procesual in masura in care este exercitata in cadrul unui proces penal^2).Actiunea civila este definita ca fiind mijlocul legal cel mai important de proteguire prin constrangere judiciara a drepturilor civile incalcate sau a intereselor ocrotite de lege. Pe calea actiunii civile, un subiect de drept (persoana fizica sau persoana juridica) cere organului de jurisdictie fie recunoastere unui drept subiectiv preexistent ori constituirea unei situatii juridice noi, fie incetarea piedicilor puse in exercitare dreptului sau de catre o alta persoana sau plata unei despagubiri atunci cand instituirea si executarea unor asemenea obligatii este necesara in vederea realizarii dreptului respectiv^3).Dupa rezolvarea laturii penale a cauzei in cazul retinerii comiterii infractiunii, completul delibereaza si asupra recuperarii pagubei produse prin infractiune, aceasta reprezentand o obligatie^4). Astfel, va trebui sa stabileasca daca exista o paguba, daca aceasta a fost cauzata prin infractiune (existenta raportului de cauzalitate), intinderea acesteia, temeiul legal al raspunderii inculpatului si a partii responsabile civilmente si modalitatile de reparare. in final va trebui sa stabileasca daca se impune luarea, revocarea sau mentinerea masurilor de siguranta^5).Solutiile de condamnare si in parte cele de incetare a procesului penal nu influenteaza rezolvarea laturii civile, inculpatul fund obligat la reparatii civile in masura in care raspunde din punct de vedere civil. Astfel, de cate ori inculpatul este condamnat si se. constata ca prin infractiunea retinuta s-a produs un prejudiciu, el va fi obligat sa-l repare. De asemenea, cauze ca prescriptia, amnistia, moartea inculpatului, care impiedica exercitarea actiunii penale si determina incetarea procesului penal nu se rasfrang asupra solutionarii laturii civile, neducand la stingerea actiunii civile si exonerarea de raspundere civila. Instanta e obligata a solutiona cauza si sub aspect civil desi fapta e amnistiata, neputand rezerva partii civile calea unei actiuni civile separate^6).Legea prevede posibilitatea ca instanta sa disjunga actiunea civila si sa amane judecarea acesteia cand rezolvarea pretentiilor civile ar provoca intarzierea solutionarii actiunii penale (art. 347).Daca instanta admite actiunea civila, examineaza si necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior. Dispozitiile din hotarare privind luarea masurilor asiguratorii sunt executorii.Cand instanta nu s-a pronuntat asupra actiunii civile, masurile asiguratorii se mentin.Aceste masuri inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii^7).

Page 131: Drept Procesual Penal-partea Speciala

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 249.^2) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 205^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 236-237^4) Tribunalul Suprem, sect, pen.dec.nr. 466/1981, Revista Romana de Drept, nr. 11/1981, pag. 55.^5) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 358^6) Trib Jud.Timis, dec. pen. nr. 285/1970, Revista Romana de Drept, nr. 11/1970, pag. 168-169.

 5. Adoptarea hotararii

Sentinta penala - generalitati

Sentinta penala este hotararea care incheie judecata in prima instanta, prin care aceasta hotaraste asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal. Tot prin sentinta se va hotari si desesizarea primei instante dar prin aceasta nu se solutioneaza, ci doar se reia ciclul procesual.Sentintele trebuie sa intruneasca urmatoarele trasaturi:- sentintele prin care se solutioneaza fondul cauzei nu sunt definitive, fiind reglementata posibilitatea atacarii lor printr-o cale ordinara de atac (apelul sau recursul),- sa fie legale si temeinice. Daca impotriva lor nu se exercita caile de atac, intra in puterea lucrului judecat si asupra lor opereaza prezumtia absoluta de adevar judiciar. Datorita acestui fapt hotararea devine opozabila cu efecte erga ornnes, in caz de condamnare fiind rasturnata prezumtia de nevinovatie iar in caz de achitare devenind un atestat de nevinovatie. Daca se exercita caile de atac hotararea trebuie sa fie invulnerabila atat sub aspectul stabilirii adevarului (temeinica) cat si suc aspectul aplicarii in cauza in mod corect a dispozitiilor procedurale cat si a celor de drept material (legala),- sa fie educative. Solutia ce se pronunta, reflectand triumful adevarului si al legii, impotriva cebr ce au comis infractiuni, trebuie sa starneasca ecou in randul celor tentati sa incalce legea, realizand preventia generala.Continutul hotararilor judecatoresti penale trebuie sa corespunda realizarii urmatoarelor obiective^1):- sa permita verificarea daca judecata s-a desfasurat cu respectarea legalitatii si in special a dispozitiilor care garanteaza drepturile partilor si asigura stabilirea adevarului,- sa constituie o garantie ca nimic din ceea ce formeaza obiectul judecatii nu este lasat de catre instanta in afara examinarii si ca solutia pronuntata este rezultatul firesc al acestei examinari,- sa asigure exacta executare a celor hotarate de instanta.Datorita prezumtiei de legalitate si adevar, ca trasaturi ale hotararii primei instante, sentinta se pre nunta in numele legii, unele dispozitii avand aplicare de indata iar altele dupa ramanerea definitiva a acesteia.

Page 132: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Particularitatile sentintei penale trebuie privite atat in raport cu oricare dintre actele procesuale si procedurale ce se dau in tot cursul procesului penal (fie in cursul urmaririi penale, fie in cursul judecatii) cat si in raport cu celelalte hotarari judecatoresti la care se refera art. 311 alin. 2 si 3 C. pr. pen. (decizii sau incheieri). Acestea sunt, in principal, urmatoarele:a) este actul procesual prin care se realizeaza pentru prima data aplicarea legii penale persoanei cu privire la care se presupune ca a savarsit o infractiune. De esenta sentintei este condamnarea, ca unica modalitate de infaptuire a justitiei in cauzele penale, nu achitarea sau incetarea procesului penal prin care se infirma invinuirea fie pe motivul lipsei de temei, fie pe acela al lipsei de obiect,b) se pronunta in numele legii. Ea trebuie sa fie legala, deoarece este rezultatul unei activitati procesuale1 cu privire la care se presupune ca se desfasoara conform legii si aplica in mod corect legea penala si cea civila, daca este cazul. Legalitatea sentintei este, insa, relativa, putand fi infirmata prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege,c) este, in principiu, fondata. Legea presupune ca sentinta prin care se transeaza in primul grad in fond chestiunile de fapt referitoare la existenta faptei si vinovatia faptuitorului, exprima adevarul cu privire la faptele cauzei, aplica o pedeapsa just individualizata in raport cu criteriile generale sau speciale de individualizare si agrumenteaza in mod convingator solutia adoptata (prin trimitere explicita la mijloacele de proba administrate in cauza, in conformitate cu legea). Caracterul fondat al sentintei este, insa, prezumat doar in mod relativ, deoarece el poate fi infirmat de instanta ierarhic superioara in urma exercitarii uneia din caile de atac prevazute de lege,d) este, de regula, nedefinitiva. In principiu, sentinta penala este nedefinitiva deoarece, ca urmare a regulii celor trei grade de jurisdictie , ea este supusa in principiu a doua cai ordinare de atac: apelul si recursul. Caracterul nedefinitiv al sentintei se intinde pana la expirarea termenului de apel sau de recurs, dupa caz, iar daca s-a declarat apel sau recurs, in tot cursul judecatii apelului sau recursului. Sentinta penala se definitiveaza doar daca se. respinge atat apelul declarat impotriva sentintei primei instante cat si recursul impotriva deciziei instantei de apel ori, in anumite cazuri prevazute de lege (de pilda, in cazul infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult doi ani, sau a sentintelor pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel ori a sentintelor pronuntate de sectia penala sau militara a Curtii Supreme de Justitie) daca se respinge recursul declarat impotriva sentintei penale.Prin exceptie de la aceasta regula, sentinta penala este definitiva nefiind supusa nici apelului si nici recursului in cazurile prevazute de lege (de pilda, sentinta de declinare a competentei),e) are un caracter educativ. Prin continutul sau sentinta penala trebuie sa manifeste rolul educativ atat asupra partilor (persoanelor implicate in procesul penal) cat si asupra celorlalte persoane cu consecinte in privinta profilaxiei speciale si generale. Pentru aceasta, insa, hotararea primei instante trebuie sa fie legala si sa dea satisfactie cerintei ca orice persoana vinovata de savarsirea unei infractiuni sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

---------------^1) S. Kahane, Structura si continutul hotararilorjudecatoresti in lumina prevederilor noului cod de procedura penala, Revista Romana de Drept, nr. 6/1969, pag. 24.

Page 133: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Structura hotararilor judecatoresti pronuntate in prima instanta

Complexitatea problemelor existente in cuprinsul hotararii judecatoresti a impus reglementarea unei anumite structuri a acestora. Astfel, potrivit art. 354, hotararea prin care instanta penala solutioneaza fondul cauzei trebuie sa contina o parte introductiva, o expunere si dispozitivul.Partea introductiva, cunoscuta in literatura de specialitate si sub denumirea de practicaua sau expozeul, poate fi intocmita in doua variante, in functie de momentul cand a avut loc pronuntarea.In art. 355 C. proc. pen. se prevede ca partea introductiva a hotararii contine mentiunile prevazute in art. 305 C. proc. pen. care se refera la incheierea de sedinta. Aceasta in cazul in care pronuntarea are loc in aceeasi zi si nu s-a dispus amanarea pronuntarii. Daca se dispune amanarea pronuntarii aceasta se va face prin incheiere care va cuprinde mentiunile prevazute de art. 305 C. proc. pen.Daca pronuntarea a avut loc in alta zi, existand o incheiere de sedinta, partea introductiva a hotararii se limiteaza numai la mentiunile aratate in art. 355 alin. 2 C. proc.civ..Lipsa din partea introductiva a sentintei a unor mentiuni esentiale cum sunt cele privind numele si prenumele judecatorilor si al procurorului, precum si cele referitoare la prezenta inculpatului arestat preventiv si participarea aparatorului atunci cand asistenta juridica este obligatorie potrivit legii sau daca sedinta de judecata a fost sau nu publica este de natura sa atraga sanctiunea nulitatii absolute a judecatii, daca aceste mentiuni nu pot fi constatate in celelalte parti ale sentintei ori din cuprinsul incheierii de sedinta^1).Partea a doua a hotararii, denumita expunere, considerente sau partea demonstrativa, trebuie sa cuprinda potrivit art. 356, urmatoarele:- datele privind identitatea partilor. Inscrierea acestor date este obligatorie pentru a nu se face confuzie intre persoanele care trebuie trase la raspundere si cele ce urmeaza a fi despagubite civil, hotararea de condamnare care ou cuprinde datele necesare identificarii inculpatului este nula^2). - descrierea faptei care face obiectul invinuirii, cu aratarea timpului si locului unde a fost savarsita, precum si incadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare. Se va retine care sunt premisele invinuirii ce rezulta din actul de sesizare scris (rechizitoriu, plangere prealabila),- analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data. Se face astfel, pe baza probelor retinute, demonstratia concluziei la care s-a ajuns exprimata in minuta si apoi in dispozitivul hotararii.- aratarea temeiurilor de drept care justifica solutiile date in cauza.In caz de condamnare expunerea mai trebuie sa mai cuprinda: - fapta sau fiecare fapta retinuta de instanta in sarcina inculpatului, - forma si gradul de vinovatie, - circumstantele agravante sau atenuante, - starea de recidiva, - timpul care se deduce din pedeapsa pronuntata - actele din care rezulta durata acesteia.

Page 134: Drept Procesual Penal-partea Speciala

In caz de infractiune continuata, daca se retine numai o parte din actele materiale, instanta va arata in expunere care sunt actele retinute si care sunt inlaturate, pronuntand doar o solutie de condamnare nu si una de achitare, pentru ca aceleiasi fapte nu ii poate da doua solutii: de condamnare si achitare^3).Daca se dispune incetarea procesului penal sau achitarea, expunerea va cuprinde in mod obligatoriu prezentarea cazului de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale sau a exercitiului acesteia care atrage solutia procesuala respectiva (prevazut de art. 10 lit. f)-j) sau de nepedepsire prevazut de art. 10 lit a)-e) C. pr. pen.) insotit de o analiza a probelor din care se deduce existenta lui.Pentru a fi valabila expunerea trebuie sa fie concordanta cu dispozitivul sau cu minute in ipoteza in care se constata ca-sanctiunile cuprinse in expunere conduc la o alta solutie decat cea prevazuta in dispozitiv exista motiv de apel sau de recurs, dupa caz^4).Dispozitivul hotararii este prefigurat in mod logic si in expunerea hotararii, instanta aratand, in analiza pe care o face cauzei in considerente (expunere), argumentele care sustin solutia cu privire la toate aspectele cauzei. Dispozitivul consta in reproducerea in finalul hotararii a minutei redactate in urma deliberarii si citite in sedinta publica cu ocazia pronuntarii. In acest sens, in art. 309 se arata ca dispozitivul este rezultatul deliberarii consemnat in minuta.Cuprinsul dispozitivului:- datele prevazute in art. 70 C. proc. pen. privitoare la persoana inculpatului. Aceste date sunt necesare pentru a se evita confuziile privind persoana careia ii este opozabila sentinta,- solutia data de instanta cu privire la infractiune, indicandu-se in caz de condamnare denumirea acesteia si textul de lege in care se incadreaza. incadrarea va cuprinde nu numai textul de baza in temeiul caruia se pronunta condamnarea, ci si textele referitoare la cauzele de agravare sau atenuare a pedepsei din partea generala a Codului penal5. Cand instanta face aplicarea art. 86^7 C. pen., dispozitivul va mentiona daca cel condamnat va executa pedeapsa in unitatea unde isi desfasoara activitatea sau la alta unitate. Cand instanta face aplicarea art. 86^1 C. pen., dispozitivul va mentiona masurile de supraveghere, prevazute in art. 86^3 alin. (1) C. pen., la care trebuie sa se supuna condamnam , precum si obligatiile stabilite de instanta potrivit art. 86^3 alin. (3) C. pen.,- in caz ce achitare sau incetare a procesului penal, cauza pe care se intemeiaza, potrivit art. 11 sau alta dispozitie prevazuta de Codul penal sau legi speciale,- solutia data privind repararea pagubei materiale si a daunelor morale. Aceasta trebuie sa constituie pentru partea civila titlu executoriu pentru intreaga suma^6), trebuie dispus modul in care coinculpatii raspund in cazul cauzarii unui prejudiciu unic^7) sau cu privire la inscrisurile ce se desfiinteaza^8). In cazul in care partile s-au impacat, au convenit asupra modului de rezolvare a actiunii civile - in sensul ca inculpatul se obliga a plati partii civile, cu titlu de despagubiri o numita suma -, obligatia asumata de inculpat trebuie trecuta si in dispozitivul sentintei prin care se pronunta incetarea procesului penal, pentru ca in caz de neindeplinire, sa poata forma obiectul unei executari silite^9).Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda dupa caz, cele hotarate de instanta cu privire la: deducerea retinerii si arestarii preventive, indicandu-se partea din pedeapsa executata in acest mod,- masurile preventive, - masurile asiguratorii,

Page 135: Drept Procesual Penal-partea Speciala

- cheltuielile judiciare, - restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscarii, - rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.Practica judiciara a statuat cu privire la diversele omisiuni astfel^10): omisiunea de a se mentiona in dispozitiv confiscarea speciala a lucrului dobandit prin infractiune atrage nulitatea sentintei si rejudecarea cauzei^11). atrage nulitatea sentintei si omisiunea de a se arata in cuprinsul dispozitivului care sunt actele a caror anulare s-a dispus in rezolvarea actiunii civile^12)omisiunea de a trece in dispozitiv datele privitoare la persoana inculpatului nu este sanctionata cu nulitate decat daca s-ar pretinde ca faptuitorul este o alta persoana decat inculpatul^13) - este nula hotararea daca s-a omis sa se treaca denumirea infractiunii si textul de lege in baza caruia s-a dispus condamnarea^14)- nu este nula hotararea daca instanta nu a individualizat in dispozitiv drepturile interzise ca pedeapsa complimentara ci s-a limitat la indicarea textelor corespunzatoare^15)- in dispozitiv trebuie sa existe o mentiune cu privire la obligarea la despagubiri civile, chiar daca paguba a fost acoperita in cursul procesului^16)instanta trebuie sa prevada in dispozitiv ridicarea sechestrului asigurator daca bunurile sustrase au fost restituite in natura^17) si sa dispuna restituirea bunurilor ridicate de la inculpat daca nu au fost supuse confiscarii^18)nu atrage desfiintarea hotararii neindicarea in dispozitiv a persoanei careia urmeaza sa i se plateasca despagubirile civile, cand acest lucru se arata in considerente^19)- nu atrage desfiintarea hotararii neindicarea in dispozitiv a cat anume din suma pe care urmeaza a o plati inculpatul reprezinta despagubiri si cat reprezinta cheltuieli de judecata, daca in considerente se specifica^20)- omisiunea de a se mentiona in dispozitiv numele partii responsabile civilmente, obligata la despagubiri, prejudiciaza interesul partii civile, impiedicand-o sa puna in executate hotararea^21) - omisiunea de a se arata in dispozitiv ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica nu atrage desfiintarea hotararii, daca nu s-a cauzat o vatamare partii^22)Potrivit art. 357 alin. 4, dispozitivul trebuie sa cuprinda intotdeauna mentiunea ca hotararea este supusa apelului sau dupa caz, recursului, cu aratarea termenului in care poate fi exercitat, precum si mentiunea datei cand hotararea a fost pronuntata si ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.Potrivit art. 358, dispozitivul hotararii se pronunta in sedinta publica. Dupa pronuntare, presedintele explica partilor prezente ca pot declara apel sau, dupa caz, recurs.

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 168.^2) Tribunalul Suprem, sect. pen., dec. nr. 1062/1956, Culegere de Decizii din anul 1956, vol. II, pag. 553, Tribunalul Suprem, sect. pen., dec. nr. 673/1961, Legalitatea populara nr. 11/1961, pag. 105.^3) A se vedea. Tribunalul Suprem, s. pen., dec. nr. 1974/1972, Culegere de Decizii, pag. 400.^4) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997,

Page 136: Drept Procesual Penal-partea Speciala

pag. 169.^5) A se vedea. Tribunalul Suprem, s. pen., dec. nr. 120/1977, Culegere de Decizii, pag. 369.^6) A se vedea, T M.B., s. a II-a pen., dec. nr. 507/1988.^7) A se vedea. T M.B., s. a II -a pen., dec. nr. 907/1988 si T.M.B., s. a II-a pen., dec. nr. 1449/1986.^8) A se vedea. T M.B., s. a II -a pen., dec. nr. 1449/1986.^9) A se vedea. T M.B., s. a II -a pen., dec. nr. 205/1976, Revista Romana de Drept, nr. 5, 1977. pag. 69.^10) Conform Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 171-172.^11) a se vedea, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 364/1982 in Culegere de decizii pe anul 1982, pag. 330^12) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 2723/1982, in Culegere de decizii pe anul 1982, pag. 331.^13) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 2669/1976, in Culegere de decizii te amil 1976, pag. 470.^14) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 1282/1985 in Revista Romana de Drept nr. 4/1986, pag. 73^15) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 608/1979, in Culegere de decizii pe anal 1979, pag. 356.^16) Tribunalul Suprem, sectia civila, decizia nr. 238/1983 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1981 -1985, pag. 142.^17) Tribunalul jud. Sibiu, decizia penala nr. 323/1978 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976 -1980, pag. 142^18) Tribunalul jud. Covasna, decizia penala nr. 2/1969, pag. 181^19) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 530/1971, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1971 -1975, pag. 209^20) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 2720/1974 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1971 -1975, pag. 209.^21) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 238/1983 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1981 -1985, pag. 284.^22) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 2272/1981 in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1981 -1985, pag. 143, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 2243/1976 in Culegere de decizii pe anul 1976, pag. 472, Tribunalul jud. Timis, decizia penala nr. 957/1970, cit. de M. Popovici in studiul In legatura cu pronuntarea hotararii in sedinta publica, in Revista Romana de Drept nr. 3/1972, pag. 99.

 4. JUDECATA IN APEL

Generalitati

Page 137: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Notiune, trasaturi

Apelul penal este reglementat de prevederile art. 361-385 C. proc. pen. in Capitolul II intitulat „Caile de atac ordinare" in care a fost introdusa Sectiunea I „Apelul", prin inlocuirea Sectiunii I „Recursul" care a devenit Sectiunea a II-a, cu un nou cuprins.Apelul este o cale de atac ordinara, de fapt si de drept, care poate fi folosita impotriva hotararilor pronuntate asupra fondului de catre o instanta inferioara, dupa desesizarea acesteia, pentru ca pricina sa fie supusa unei noi judecati, in vederea indreptarii hotararii atacate^1).Prin apel se poate face o reexaminare a cauzei si a judecatii anterioare de catre instanta superioara in grad. Apelul presupune o noua judecata in fond privind ansamblul chestiunilor de fapt si de drept si tinde spre reformarea hotararii date in prima instanta in cazul in care acesta nu reflecta adevarul^2).Noua lege de organizare judecatoreasca reintroduce apelul ca o cale ordinara de atac, imbogatind posibilitatile de exercitare a controlului judiciar asupra hotararilor pronuntate dupa judecarea cauzei in fond de catre prima instanta.In aceasta reglementare apelul face parte din desfasurarea normala, obisnuita a procesului penal, impiedicand ramanerea definitiva a hotararii date in prima instanta^3).Intrucat apelul corespunde celui de-al doilea grad de jurisdictie in fond, a fost criticat de unii autori din literatura de specialitate^4) pe motiv ca nu poate garanta mai bine legalitatea si temeinicia hotararilor penale bienale si prelungeste inutil desfasurarea procesului si rezolvarea definitiva a cauzei penale. Alti autori^5), arata ca, dimpotriva, reintroducerea apelului in procedura penala romana reprezinta o garantie in plus pentru o mai buna judecata, intrucat este evident ca doua instante de fond vor gresi mai putin in privinta chestiunilor de fapt sau de drept decat una singura. El este conceput ca cea mai eficace cale de atac, fiind mult mai putin formalist decat recursul, care are o reglementare speciala.Din definitie si reglementare se pot scoate in evidenta urmatoarele trasaturi^6):- este o cale de atac ordinara. Codul de procedura penala roman a introdus-o intre caile ordinare de atac deoarece se poate folosi impotriva hotararilor nedefinitive date in prima instanta, in vederea neintrarii ii puterea lucrului judecat a sentintelor netemeinice si/sau nelegale. Prezumtia de greseala ce planeaza asupra hotararilor primei instante, la care se adauga dreptul de a folosi remediul procesual al apelului ori de cate ori cineva se considera nedreptatit (chiar daca in realitate stirbirea drepturilor si intereselor nu exista decat in reprezentarea partii despre modul eronat de solutionare al cauzei), determina caracterul ordinar al caii de atac a apelului. Aceasta cale de atac se poate indrepta in principiu impotriva oricarei hotarari judecatoresti nedefinitive, in afara de cazul cand legea dispune altfel. In legislatia noastra actuala pot fi atacate cu apel majoritatea hotararilor, pronuntate in prima instanta^7).Apelul se deosebeste de caile extraordinare de atac, care nu se pot folosi decat pentru motive speciale (prevazute expres de lege) si se refera numai la o parte a hotararii. Fiind o cale ordinara de atac, apelul se inscrie pe linia continuarii procesului penal in fazele sale ulterioare, care sunt stabilite in mod normal de lege (apelul si recursul). El este deschis in mod obisnuit impotriva tuturor hotararilor judecatoresti si urmareste inlocuirea unei hotarari cu o alta noua. in consecinta, apelul face parte din desfasurarea normala a procesului penal. Din aceasta cauza trebuie sa fie exercitat intr-un termen scurt fixat de

Page 138: Drept Procesual Penal-partea Speciala

lege (10 zile daca legea nu dispune altfel) si are ca efect imediat suspendarea executarii hotararii atacate, in afara de cazul cand legea nu dispune altfel- este o cale de atac a carei exercitare se poate face intr-un timp scurt (10 zile), deoarece nu trebuie sa intarzie tragerea la raspundere a celor vinovati de comiterea unor infractiuni si repararea prejudiciului cauzat prin infractiune,- este o cale de atac ireverentioasa, intrucat se adreseaza nu aceleiasi instante ori unei instante de acelasi grad, ci unei instante superioare denumita instanta de apel, care poate fi tribunalul, tribunalul militar teritorial, curtea de apel sau Curtea Militara de Apel (ies devolvitur ad judicem superiorem). Superioritatea instantei de apel consta in aceea ca aceasta este compusa fie dintr-un numar mai mare de judecatori, fie din judecatori cu mai multa experienta si mai bine pregatiti din punct de vedere profesional,- este o cale de reformare, intrucat se adreseaza unei instante imediat superioare celei care a dat sentinta si, in urma controlului, daca hotararea este considerata nelegala si/sau netemeinica este desfiintata, in total sau in parte, cauza primind o noua solutionare data fie de catre instanta de apel, fie de catre instanta careia i se trimite cauza spre rejudecare,- este o cale de atac de fapt si de drept, deoarece prin apel se realizeaza un control integral asupra judecatii primei instante deoarece se devolueaza cauza penala de la prima instanta la instanta de control cu toate chestiunile de fapt si de drept, controlul avand si un efect extensiv limitat,- declanseaza o noua judecata a cauzei in fond. Obiectul judecatii in apel consta in verificarea hotararii atacate pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de apel, insa in vederea solutionarii apelului, instanta poate da o noua apreciere probelor din dosarul cauzei si poate administra orice probe noi pe care le considera necesare. Ca urmare, hotararea primei instante este mentinuta daca este legala si temeinica (daca apelul este nefondat), iar in caz contrar este inlocuita cu alta, situatie in care instanta de apel procedeaza la o judecata de fond,- pune in miscare un control complet asupra hotararii primei instante, cu privire la orice lipsa de legalitate si temeinicie. Instanta de apel este obligata ca, in afara de motivele de apel invocate, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, bineinteles cu respectarea limitelor efectului devolutiv- este o cale de atac care se adreseaza oricarei persoane implicate in cauza. Astfel, apelul poate fi exercitat de procuror in latura penala si civila, partile pot exercita apelul in latura cauzei in care sunt implicate, martorul, expertul, interpretul si aparatorul cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora, si mai pot face apel persoanele ale caror interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei,- este o cale de atac simpla, care se poate declara in scris sau oral, se poate motiva in scris sau oral, cel care a exercitat-o fiind protejat de principiul neagravarii situatiei in propriul apel.

---------------^1) A se vedea. V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 29.^2) I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura SERVO-SAT, 1998, pag. 9.^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.

Page 139: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^4) A se vedea, I. Ionescu-Dolj, Curs de Procedura penala romana, Bucuresti 1937, pag. 443.^5) A se vedea, I. Tanoviceanu, V. Dongoroz, Tratat de drept si procedura penala, vol. V, Bucuresti, 1972, pag. 444 -446, Tr. Pop, Dreptul procesual penal, vol. IV, pag. 394, 397, V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 30-31, R. Cosneanu, Aspecte teoretice si practice privind institutia apelului si recursului, in Revista Romana de Drept nr. 1/1996, pag. 55.^6) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 192 si urm.^7) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 234.

Hotararile supuse apelului

Sentintele

Art. 361 arata ca sentintele pot fi atacate cu apel. Din reglementarea cuprinsa in cele patru alineate ale acestui articol, se constata ca sunt supuse apelului numai sentintele prin care cauza a fost rezolvata in fond in urma judecatii in prima instanta. Sentintele de dezinvestire nu pot fi atacate cu apel, potrivit art. 361 alin. 2 lit. e) (, modificat prin Legea 356/2006. Asadar, o prima subliniere care se impune este aceea ca sunt supuse apelului numai o parte dintre sentintele definite in art. 311 (, si anume, acelea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata^1). Deci controlul judecatoresc in apel poate fi decat lansat numai dupa ce prima instanta s-a desesizat, pronuntand o solutie asupra fondului cauzei, deoarece incheierile date in prima instanta (care sunt considerate hotarari) pot fi atacate cu apel numai o data cu fondul [art. 361 alin. (2) C. proc. pen.].In categoria sentintelor intra toate hotararile judecatoresti ale primei instante prin care se pronunta asupra cauzei deduse in fata sa. Astfel, sunt sentinte cele prin care se da o solutie de amanare, de achitare sau incetarea procesului penal si se solutioneaza si latura civila. Apelul se poate declara impotriva ambelor laturi sau impotriva unei singure laturi. Sunt sentinte si cele prin care se rezolva incidente la executarea unei hotarari (art. 460 ( C. proc. pen.), sentintele date la contestatiile la executare (art. 461 ( C. proc. pen.), exceptand cazul de la art. 461 lit. c) ( C. proc. pen., cand contestatia este solutionata de instanta de apel sau recurs in prima instanta, cererile de reabilitare judecatoreasca (art. 501 ( C. proc. pen.), sentinte de solutionare a unor cai extraordinare de atac: a contestatiei in anulare pentru cazul prevazut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., in procedura de revizuire, respingerea in principiu a revizuirii [art. 403 alin. (3) ( C. proc. pen.] si admiterea sau respingerea in fond a revizuirii (art. 406 ( C. proc. pen.) sunt sentinte apelabile (art. 407 ( C. proc. pen.).Exista hotarari judecatoresti pentru care legea nu specifica felul judecatii (daca procedura reprezinta o judecata in prima instanta sau nu). Problema prezinta importanta, intrucat in cazul acestor hotarari, in lipsa precizarilor necesare, urmeaza a se lamuri daca impotriva lor se poate folosi calea de atac ordinara. Intra in aceasta discutie alaturi de alte hotarari, de exemplu, hotararea prin care se solutioneaza conflictele de competenta. Chestiunea s-a analizat in doctrina si s-a ajuns la concluzia ca intr-o asemenea situatie hotararea nu este

Page 140: Drept Procesual Penal-partea Speciala

susceptibila de a fi atacata pe cale ordinara^2).De la regula ca sentintele prin care cauza a fost judecata in fond la prima instanta sunt supuse apelului s-au instituit si unele derogari. Codul de procedura penala stabileste in art. 361 ( C. proc. pen., modificat prin Legea 356/2006, sentintele care nu pot fi atacate cu apel, dar sentintele mentionate nu sunt singurele care nu pot fi astfel atacate. Plecand de la situatia prezentata anterior se statueaza ca numai legea poate limita situatiile in care o hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata cu apel. Acestea sunt^3):- sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate. In acest caz, daca se apreciaza ca sentinta penala este gresita se poate exercita „recurs" cu efectul apelului, fiind considerat de legiuitor ca fata de gravitatea redusa a faptelor sunt suficiente doua grade de jurisdictie,- sentintele pronuntate de tribunalele militare privind infractiunile contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani,- sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel. Motivarea este ca faptele judecate in prima instanta de curtile de apel desi sunt grave, sunt foarte rare, si sunt judecate de o instanta superioara. Pe de alta parte, s-ar incarca nejustificat rolul Inaltei Curte de Casatie si Justitie prin faptul ca in apel s-ar rejudeca fondul cauzelor, ceea ce nu este acceptat nici in legislatia unor state moderne,- sentintele pronuntate de sectia penala a inalta Curte de Casatie si Justitie. Din motive organizatorice, la Inalta Curte de Casatie si Justitie singura cale de atac care se poate folosi este recursul,- sentintele de dezinvestire. Sunt doua categorii de sentinte de dezinvestire:de declinare de competenta care nu pot fi atacate cu nici o cale de atac ordinara, sentinte de dezinvestire care pot fi atacate cu recurs, cum este cazul restituiri cauzei procurorului (art. 332-337 ( C. proc. pen., articole modifcate si in parte abrogate prin Legea 356/2006).- incheierile date in cauzele in care s-au pronuntat sentintele nesusceptibile de a fi atacate cu apel, cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege,- incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, precum si aceea prin care s-a admis recuzarea (art. 52 alin. 6 ( C. pr. pen.),- incheierile pronuntate in al doilea sau in al treilea grad de jurisdictie,- incheierile prin care s-a dispus suspendarea judecatii (art. 303 alin. 3 ( C. pr. pen.),- incheierile date in solutionarea plangerilor impotriva masurilor procesuale luate in prima instanta (masuri asiguratorii) in conditiile prev. de art. 168 ( C pr. pen.,- incheierea prin care s-a confirmat masura internarii medicale ca masura de siguranta luata anterior in mod provizoriu (art. 162 alin. 6 C. pr. pen.).- incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive (art. 141 alin. 1 ( C. pr. pen., modificat arin Legea 356/2006),- incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii preventive (art. 159 alin. 7 si 8 C. pr. pen.),- incheierea instantei prin care se solutioneaza plangerea impotriva ordonantei procurorului de admitere sau respingere a cererii de liberare provizorie (art. 160^9 alin. 2 C. pr. pen.)

---------------

Page 141: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^1) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 191.^2) Gr. Theodoru, Hotararile penale supuse recursului, Revista Romana de Drept, nr. 7/1969, pag. 5-6.^3) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.

Incheierile

Regimul atacarii cu apel a incheierilor este prevazut in art. 361 alin. 2, in care se arata ca incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu fondul. Printre asemenea incheieri pot fi amintite: - incheierile prin care instanta s-a pronuntat asupra apararilor formulate de parti si asupra probelor propuse de ele (de ex. admiterea sau respingerea cererilor facute ori exceptiilor ridicate de procuror sau parti - art. 301, 302 ( din C. proc. pen.), - incheieri prin care se iau unele masuri procesuale, extinderea actiunii penale cu privire la alte acte materiale sau a procesului penal cu privire la alte fapte sau persoane, precum si revenirea asupra extinderii - art. 335-337 ( din C. proc. pen.), - incheierea de admitere in principiu a cererii de revizuire^1).Incheierile care pot fi atacate cu apel pot fi grupate in doua: incheieri supuse apelului o data cu fondul si incheieri atacabile imediat, dar judecate dupa solutionarea cauzei^2).a) incheieri atacate o data cu fondulIn aceasta categorie intra majoritatea incheierilor care se dau in cursul judecatii si dupa pronuntarea hotararii care servesc la rezolvarea cauzei si care fac parte integranta din sentinta. Pot fi atacate o data cu fondul:- incheierile prin care s-a dispus asupra apararilor formulate de parti si asupra probelor solicitate, - incheierile prin care s-au admis ori s-au respins cererile si exceptiile formulate de procuror sau de catre parti (inaintate conform art. 301 ( C. proc. pen.) sau invocate din oficiu, - incheierile prin care se iau unele masuri procesuale, altele decat cele preventive (ex. aplicarea unei masuri asiguratorii prevazute de art. 163 ( C. proc. pen.), - extinderea actiunii penale sau a procesului penal (art. 335-337 ( C. proc. pen.), - disjungerea actiunii civile (posibilitate prevazuta de art. 347 C. proc. pen.), incheierile prin care s-a dispus indreptarea unor erori materiale sau inlaturarea unei omisiuni vadite (conform procedurii prevazute la art. 195-196 ( C. proc. pen.).- b) incheieri atacate cu apel separatSunt incheierile prin care se stabilesc cheltuielile judiciare cuvenite martorului, expertului, interpretului sau aparatorului. Titularii acestor pretentii pot ataca incheierea de indata ce s-a dispus asupra cheltuielilor dar pentru a nu se tergiversa judecarea cauzei, solutionarea apelurilor acestora se va face dupa solutionarea cauzei [art. 363 alin. (4) ( C. proc. pen.]. Daca procesul a fost suspendat, judecarea apelului se va face inainte de solutionarea cauzei.

---------------

Page 142: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^1) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 192-193^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 371-372

Declarare

Persoanele care pot declara apel

Privire generala

Sub acest aspect se constata ca legea a mentinut aceiasi titulari ca si in cazul recursului cand acesta avea regimul de singura cale ordinara de atac^1). Astfel, pe acest plan, raman a fi pertinente atat problemele de ordin teoretic, cat si cele de practica judiciara care au insotit tratarea persoanelor care puteau sa atace cu recurs hotararile judecatoresti pana la introducerea apelului.De regula, dreptul de apel apartine fiecarui subiect ale carui drepturi au facut obiectul judecatii in prima instanta, intrucat fiecare dintre asemenea subiect are dreptul sa-si gaseasca o justa solutionare iar interesul reprezinta justificarea fiecarei actiuni in justitie, insa el nu poate fi folosit decat in sfera rolului pe care il are in raportul procesual penal si numai referitor la acel continut al hotararii atacate care priveste interesele pe care le reprezinta in procesul penal^2). De aceea o prima garantie a acestor deziderate s-a realizat prin acordarea dreptului de apel nu numai procurorului si partilor ci si martorilor, expertilor, interpretilor, aparatorilor cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite, precum si oricaror alte persoane ale caror interese legitime au fost vatamate prin hotararea instantei.Potrivit art. 362, pot face apel: procurorul, inculpatul, partea vatamata, partea civila, partea responsabila, interpretul, aparatorul, precum si orice alta persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.

---------------^1) Pana la adoptarea Legii nr. 45 din 1993.^2) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.193

Procurorul

Potrivi art. 129 din Constitutie si Legii de organizare judiciara nr. 304/2004, art.63 lit. f), procurorii au sarcina sa exercite caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile legii. Deci, procurorul avand sarcina de a reprezenta interesele generale ale societatii si de a apara ordinea de drept precum si drepturile si libertatile cetatenilor este obligat sa examineze toate hotararile penale si fara a mai fi numai reprezentantul functiei de invinuire sa atace toate hotararile neconforme cu adevarul si/sau date cu incalcarea legii.Dreptul procurorului de a face apel nu este limitat si subordonat dreptului partilor de a

Page 143: Drept Procesual Penal-partea Speciala

face apel. Datorita si faptului ca procurorul nu este parte in proces, el nu are de aparat interese proprii. Pentru a-si putea exercita sarcinile, in Codul de procedura penala roman s-a prevazut ca procurorul poate exercita apelul in ambele laturi, atat penala cat si civila, ale procesului penal, astfel^1):- in latura penala, procurorul poate face apel atat impotriva unei hotarari de achitare sau de incetare a procesului penal cat si impotriva unei hotarari de condamnare, atat in sensul agravarii situatiei inculpatului, cat si in cel al usurarii ei (ad mitiorem), indiferent ca infractiunile sunt din cele pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu sau la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in deplina concordanta cu dispozitiile art. 129 din Constitutia Romaniei in care se prevede ca in activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta, interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.- in latura civila, procurorul, dupa o parere, nu se poate folosi de calea apelului decat in situatiile in care potrivit art 17 C. pr. pen. actiunea civila se exercita din oficiu (daca persoana vatamata este o unitate la care se refera art. 145 ( C. pen., o persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa) ori in cazurile in care actiunea civila, dobandind un caracter oficial, are ca obiect restituirea lucrurilor, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris ori restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii. in celelalte cazuri, procurorul poate declara apel doar daca exista si apelul partii civile, in virtutea principiului disponibilitatii care se aplica in materie civila. In sens contrar se sustine ca procurorul poate declara apel in favoarea partii civile, chiar in lipsa acesteia cu conditia ca prin apelul sau procurorul sa nu solicite obligarea inculpatului la despagubiri civile mai mari decat cele cerute initial de partea civila^2). In latura civila, chiar daca in unele situatii opereaza principiul disponibilitatii, unii autori sunt de parere ca art. 362 alin. (1) lit. a) ( C. proc. pen., nu contine restrangeri in exercitarea dreptului de apel de catre procuror, cat si ratiunea legii: crearea unui mijloc eficient la dispozitia procurorului pentru indeplinirea rolului sau de aparator al ordinii de drept si al drepturilor cetatenilor^3). Asa fiind, desi procurorul exercita functia acuzarii, nu trebuie sa se conchida ca acesta face apel exclusiv in sensul agravarii situatiei inculpatului. Apelul procurorului poate avantaja sau dezavantaja situatia oricareia dintre parti, daca prin rezolvarea cauzei s-a ajuns la o situatie care dupa opinia acestui organ este nelegala sau netemeinica^4). Spre exemplu, s-a aratat ca apelul procurorului pentru majorarea despagubirilor acordate partii civile - persoana fizica cu capacitate de exercitiu - este admisibil si cand partea civila nu a declarat apel^5).Constatand greseli in darea sentintei, procurorul va putea declara apel in favoarea oricarei parti lezate prin hotarare. In sustinerea apelului chiar daca in motivare nu au fost atacate toate incalcarile, procurorul poate sa invoce si alte motive de apel, singura limita fiind: atunci cand a declarat apelul in favoarea unei parti nu poate sustine, chiar daca sentinta este gresita, motive in defavoare [art. 372 alin. (2) C. proc. pen.].Datorita sarcinilor pe care le are Ministerul Public, procurorul poate exercita calea de atac a apelului si in situatia in care instanta s-a pronuntat in sensul concluziilor formulate in rechizitoriul, primand asupra altor argumente indatorirea de obiectivitate si necesitatea adoptarii doar a solutiilor conforme cu adevarul si legea, cu respectarea garantiilor procesuale^6). Desi procurorul exercita functia acuzarii, nu trebuie sa se conchida ca

Page 144: Drept Procesual Penal-partea Speciala

acesta face apel exclusiv in sensul agravarii situatiei inculpatului. Apelul procurorului poate avantaja sau dezavantaja situatia oricareia dintre parti, daca prin rezolvarea cauzei s-a ajuns la o situatie care dupa opinia acestui organ este nelegala sau netemeinica . Atat timp cat apelul parchetului vizeaza hotararea in intregul ei fara nici o limitare, chiar daca motivele de desfiintare depuse ulterior se refera la unele aspecte determinate, aceasta nu opreste pe procuror ca in sustinerea apelului sa invoce si alte motive pentru care pretinde desfiintarea hotararii atacate^7).In acest sens procurorul va examina hotararile si personal sau impreuna cu conducerea parchetului va stabili si va exercita apelul. Daca concluziile sale au fost libere, in cazul exercitarii cailor de atac functioneaza principiul subordonarii ierarhice fiind obligat sa exercite o cale de atac din dispozitia procurorului ierarhic superior, cu exceptia situatiilor cand considera dispozitia ilegala.Dreptul persoanei vatamate de a denunta vatamarea ce i s-a cauzat in drepturile sale procesuale si de la regula acoperirii neregularitatii actelor nelegale, dispozitiile art. 197 alin. 4 ( permit luarea in considerare din oficiu a incalcarilor legii daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei^8).

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 203-204.^2) V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 50-51.^3) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 371-372.^4) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 245.^5) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr.2976/1986, Revista Romana de Drept, nr.8/1987. p.75.^6) A se vedea V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 47.^7) Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 1962/1975, Revista Romana de Drept nr.6/1976, p.53^8) Vz., in acest sens: V. Papadopol, M. Popovici, Nota, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1969-1975, pag. 470, V. Papadopol, M. Popovici, Nota, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 352-353.

Inculpatul

Fiind persoana care poate fi trasa atat la raspundere penala, cat si la raspundere civila, inculpatul, potrivit art. 362 lit. b, poate face apel in ceea ce priveste latura penala si latura civila a cauzei. De asemenea, inculpatul poate face apel impotriva sentintei de achitare sau de incetare a procesului penal, in ceea ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal in vederea crearii unei situatii mai avantajoase (de ex. in locul achitarii pe motiv ca fapta nu e prevazuta de legea penala sa obtina o achitare pe motivul nesavarsirii faptei)^1).Apelul sau este personal si independent, ceea ce inseamna ca el nu va putea ataca decat acele capete din hotarare care privesc doar situatia sa proprie, atat in latura penala cat si

Page 145: Drept Procesual Penal-partea Speciala

in latura civila, nu si in situatia altor personae. De pilda, inculpatul nu va putea critica sentinta pentru ca:- un alt inculpat a fost condamnat sau achitat gresit ori pentru ca a incalcat dreptul de aparare^2) - pentru ca nu s-a extins procesul penal cu privire la alte persoane care au participat la comiterea infractiunii^3)- pentru ca prima instanta a omis sa-l oblige la despagubiri alaturi de el pe un coinculpat^4) - pentru ca prima instanta n-a introdus in cauza in calitate de parte responsabila civilmente o persoana ori desi a introdus-o n-a obligat-o la despagubiri^5)In acelasi timp, s-a mai decis ca inculpatul nu ar putea ataca o hotarare judecatoreasca sub aspectul laturii civile, atunci cand solutia primei instante este cea la care el insusi a achiesat, facand o tranzactie cu partea civila^6). Reamintim in acest sens ca tranzactia este contractul prin care partile sting un proces inceput sau preintampina nasterea unui proces prin concesii reciproce, constand in renuntari reciproce la pretentii, ori in prestatii noi promise sau savarsite de o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul ce este litigios sau indoielnic^7).Prevazand posibilitatea ca inculpatul sa poata ataca cu apel o hotarare de achitare, legea a avut in vedere hotararea sau partea din hotarare prin care insusi inculpatul a fost achitat. In aceasta privinta vor aparea ca intemeiate solutiile pronuntate in practica judiciara potrivit carora, prin apelul declarat de inculpat, hotararea nu poate fi criticata pentru motivul ca prima instanta ar fi achitat, in mod gresit, un alt inculpat^8).Art. 362 alin. 2 prevede ca, pentru inculpat, apelul poate fi declarat si de catre reprezentantul legal, de catre aparator si de sotul inculpatului. Fata de aceasta dispozitie legala, tatal inculpatului major nu poate declara apel pentru acesta din urma, neavand calitatea de reprezentant legal, de aparator sau de sot, singurele situatii care, potrivit dispozitiilor sus-mentionate, ar fi indreptatit sa se exercite aceasta cale de atac pentru inculpat^9).

----------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 245.^2) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 323/1974, in Culegere de decizii pe anul 1974, pag. 70, Tribunalul jud. Tulcea, decizia penala nr. 117/1978, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976 -1980, pag. 353^3) Tribunalul mun. Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 97/1985, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1981-1985, pag. 114^4) Tribunalul reg. Galati, decizia penala nr. 4589/1957 in Legalitatea populara nr. 6/1958, pag. 72.^5) Tribunalul reg. Constanta, decizia penala nr. 1654/1956 cu nota de Em. Prunescu, in Legalitatea populara nf. 4/1957, pag. 444-449, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 3128/1975 in Revista Romana de Drept nr. 1/1977, pag. 67, Tribunalul jud. Timis, decizia penala nr. 984/1982, in Revista Romana de Drept nr. 7/1983, pag. 65.^6) Tribunalul mun. Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 361/1991, in Culegere de decizii pe anul 1991, pag. 79, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 1266/1983, in Culegere de decizii pe anul 1983, pag. 268, Tribunalul Suprem Sectia militara, decizia nr. 58/1983, in Culegere de decizii pe anul 1983, pag. 270, Tribunalul Suprem, sectia penala,

Page 146: Drept Procesual Penal-partea Speciala

decizia nr. 84/1981, in Culegere de decizii pe anul 1981, pag. 328, Tribunalul Suprem, sectia militara, decizia nr. 89/1980, in Revista Romana de Drept nr. 12/1981, pag. 104.^7) Gabriel Boroi, Dumitru Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Editura All, Bucuresti, 1996, pag. 343.^8) Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 3239 din 1974, in Revista Romana de Drept, nr. 10, 1975, pag. 70.^9) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.194

Partea vatamata ca titulara a apelului

Potrivit art. 362 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. partea vatamata poate face apel in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila, dar numai in ceea ce priveste latura penala.Se poate observa ca apelul partii vatamate este dublu conditionat, pe de o parte, infractiunea care face obiectul cauzei trebuie sa fie dintre cele pentru care este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar pe de alta parte, apelul trebuie sa vizeze numai latura penala a cauzei^1).Din interpretarea textului citat rezulta ca partea vatamata este limitata in exercitarea dreptului de apel de doua conditii, care sunt cumulative:- pot fi atacate cu apel de catre partea vatamata acele hotarari judecatoresti date in cauze in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila.- in cauzele unde poate declara apel acesta se poate referi numai la latura penala. Deci, se va putea declara impotriva unei sentinte de achitare, incetare a procesului penal sau, in caz de condamnare pentru schimbarea temeiurilor condamnarii, aplicarea unei pedepse mai grave, retinerea unor circumstante agravante etc. Nu se poate face apel pentru schimbarea temeiurilor condamnarilor dintr-o infractiune la care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate intr-o infractiune ce se urmareste din oficiu, pentru ca s-ar depasi limitele apelului stabilit de lege pentru partea vatamata^2).Exista posibilitatea ca partea vatamata sa cumuleze si calitatea de parte civila, atunci cand a suferit si o vatamare materiala. In aceasta ipoteza, partea vatamata poate ataca prin intermediul caii de atac a apelului, hotararea primei instante, atat sub aspectul laturii penale cat si sub aspectul laturii civile. Se impune a face aici o referire si la implicatiile unei Decizii a Curtii Constitutionale a Romaniei^3) cat priveste dreptul partii vatamate de a exercita caile de atac - apelul si recursul.

---------------^1) Gh. Mateut, Calea de atac ordinara a apelului in procedura penala romana (I), in Dreptul, Anul V, Seria a III-a, nr. 2/1994, pag. 25^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 374^3) Este vorba de Decizia CC. nr. 486/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105/06.03.1998. A se vedea si C. Savin, Neconstitutionalitatea art. 362 lit c) si art. 385^5 combinat cu art. 362 lit. c) C. proc. pen. - in (cu) referire la dreptul partii vatamate de a exercita caile de atac ale apelului si recursului, in Dreptul, Anul XI, Seria a III-a, nr. 2/2000, pag. 121-124, Lupascu, R.. Cu privire la dreptul partii vatamate,

Page 147: Drept Procesual Penal-partea Speciala

constituita parte civila, de a declara apel sau recurs si cu privire la latura penala a cauzei, in Dreptul, Anul IX, Seria a III-a, nr. 2/1998, pag. 74-77, Lupascu R., Partea vatamata. Recurs inadmisibil in Dreptul, Anul IX, Seria a III-a, nr. 9/1998, pag. 132-134.

Partea civila si partea responsabila civilmente

Avand interes in rezolvare actiunii civile, partea civila si partea responsabila civilmente, potrivit art. 362 alin. (1) lit d) C. proc. pen. pot face apel in ceea ce priveste latura civila a cauzei.Calitatea de parte civila trebuie dobandita in termenele prevazute de lege. Daca o persoana nu s-a constituit parte civila in termen legal nu se va putea constitui parte civila prin declaratia de apel si nici in cazul in care desi s-a constituit parte civila in termen legal a revenit sau a renuntat la despagubiri^1).Intr-o opinie, intrucat legea nu face distinctie in functie de modul in care se dobandeste calitatea de parte civila in procesul penal, nu numai partea civila in sensul art. 24 alin. 3 C. pr. pen. (persoana vatamata care s-a constituit ca parte civila) ci si partea civila in sensul art. 17 C. pr. pen. (introdusa in procesul penal din oficiu, chiar in absenta constituirii) are dreptul sa declare apel impotriva hotararii primei instante, in ceea ce priveste latura civila a cauzei^2). In opinia contrara s-a considerat ca unitatile la care se refera art. 145 ( C. penal, persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau cele cu capacitatea de exercitiu restransa, nu pot declara apel impotriva sentintei primei instante, prin care nu li s-a acordat despagubiri, deoarece le lipseste insasi calitatea de parte civila ceruta de art. 362 alin. 1 lit. d) ( C. pr. pen.)^3)In raport cu dispozitiile legii rezulta ca partea civila nu poate invoca in apelul sau aplicarea gresita a legii penale, deoarece aceasta vizeaza latura penala a cauzei. In acest sens, partea civila nu poate cere prin apelul sau aplicarea confiscarii speciale in baza art. 118 ( din C. penal, deoarece aceasta masura de siguranta vizeaza latura penala a cauzei^4).Fara indoiala ca apelul partii civile, potrivit legii, trebuie sa vizeze numai latura civila a cauzei. In mod practic, insa, este posibil ca si in apelul sau, in anumite situatii, pentru corecta solutionare a laturii civile, partea civila sa critice aspecte legate de latura penala a cauzei, daca acestea au rezonante asupra modului de rezolvare a laturii civile. De pilda, partea civila ar putea declara apel impotriva hotararii de achitare pronuntata pe temeiul inexistentei faptei sau al necomiterii ei de catre inculpat, cu precizarea ca reexaminarea ei se va face numai in ceea ce priveste laturi civila, fara a se putea ajunge la condamnarea inculpatului^5). S-a subliniat in mod just ca apelul partii civile prin care se tinde la modificarea temeiului de drept al unei hotarari de achitare pentru ca fapta nu exista ori nu a fost savarsita de inculpat ori chiar a unei hotarari de incetare a procesului penal sau de condamnare, in masura in care, bineinteles, acesta se rasfrange asupra solutiei actiunii civile, nu este conditionat de existenta unui apel al procurorului. in cazul in care in urma judecarii apelului partii civile, instanta retine alta stare de fapt, va desfiinta hotararea, insa numai, sub aspectul laturii civile. In acest caz, daca se ajunge la concluzia ca fapta exista sau ca a fost comisa de inculpat, procurorul general poate fi sesizat eventual, pentru promovarea unui recurs in anulare, instanta neavand, insa, posibilitatea sa-l condamne pe inculpat in apelul partii civile^6).In orice caz, partea civila si partea responsabila civilmente nu ar putea ataca cu apel

Page 148: Drept Procesual Penal-partea Speciala

aspecte ce vizeaza latura penala a procesului in ipoteza in care latura civila a fost disjunsa si nu a fost inca rezolvata^7).Argumente in favoare: apelul este judecat tot de instanta penala si nu vizeaza o hotarare penala definitiva. Altfel, in actuala reglementare se lipseste partea civila de un grad de jurisdictie, situatie care nu s-ar intampla in cazul unui litigiu civil.Partea responsabila civilmente are in aceleasi limite ca partea civila drept de apel, in plus aceasta putind invoca ca nu a fost introdusa legal in procesul penal.Potrivit art. 362 alin. (2) ( C. proc. pen., apelul poate fi declarat pentru partea civila si partea responsabila civilmente de catre reprezentantul legal si de catre aparator.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 375^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 211, nota de subsol 320.^3) V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 58.^4) Trib. jud. Timis, dec. pen. nr. 625 din 1979, in Revista Romana de Drept, nr. 5, 1980, pag. 64, Trib. jud. Timis,Trib. jud. Timis, dec. pen. nr. 625 din 1979, in Revista Romana de Drept, nr. 5, 1980, pag. 64, Trib. jud. Timis, dec. pen. nr. 490 din 1980, in Revista Romana de Drept, nr. 2, 1981, pag. 69.^5) in acest sens, a se vedea, V. Dongoroz, nota la decizia nr. 2531/1942 a Curtii de Casatie II, in Pandectele romane, 1943, pag. 111, V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 61 -63, C. Stanescu, In legatura cu recursul partii civile impotriva unor hotarari de achitare a inculpatului, in Legalitatea populara nr. 11/1956, pag. 1286, D. V. Mihaescu, Recursul penal, Editura stiintifica, Bucuresti, 1962, pag. 67, B. Diamant, Al Stacescu, nota la decizia penala nr. 518/1972 a Tribunalului jud. Sibiu, in Revista Romana de Drept nr. 5/1973, pag. 133, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 2525/1969, in Culegere de decizii pe anul 1969, pag. 431.^6) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 212.^7) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 552/1982, in Culegere de decizii pe anul 1982, pag. 332.

Martorul, expertul, interpretul si aparatorul

Martorul, expertul, interpretul si aparatorul au drept de apel limitat „cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora [art. 362 alin. (1) lit. e) ( C. proc. pen.]. S-a creat aceasta posibilitate pentru a nu se introduce o actiune civila pentru drepturi privitoare la cheltuielile judiciare (cheltuieli de deplasare, de intretinere, venitul de care au fost lipsite, salariul ori onorariul cuvenit).Aceste persoane nu vor putea critica fondul rezolvarii cauzei atat in latura penala cat si in cea civila si nu au dreptul ca partile de a li se comunica hotararea^1).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 375

Page 149: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Dreptul de a face apel al oricarei persoane ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei^1)

Potrivit art. 362 lit. e (, poate face apel orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.Aceasta reglementare vadeste conceptia legiuitorului de a nu limita sfera titularilor apelului numai la subiectii procesuali care au participat in cauza penala, lasand posibilitatea, in mod practic, oricarei persoane vatamate in drepturile sale, prin desfasurarea procesului penal, sa ceara anularea actului sau masurii dispuse de instanta si prin care i-au fost prejudiciate interese legitime.Din modul de redactare a textului legii, in opinia noastra, de regula, in ipoteza pe care o analizam, apelul este declarat impotriva incheierilor sau actelor instantei prin care au fost vatamate interese legitime ale unor persoane straine de cauza penala^2).Apelul fiind o cale de atac ordinara prin care se realizeaza controlul jurisdictional s-a cristalizat de multa vreme si s-a admis in toate sistemele procesuale conceptia ca el poate fi exercitat de procuror si parti. Codul nostru actual a largit aceasta conceptie permitand declararea apelului, in anumite cazuri si de catre martoriexperti, interpreti, aparatori, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora, precum si de orice alte persoane ale caror interese legitime au fost vatamate prin hotararea instantei^3).Sub aspectul obiectului pe care-l are apelul unei asemenea persoane, subliniem ca nu sunt vizate, printr-un asemenea apel, aspecte legate de fondul cauzei. O asemenea concluzie rezulta, credem, din pozitia specifica a persoanei in raport cu actiunile rezolvate in procesul penal, si anume, acest titular al apelului nefiind parte in proces, nu are drepturi si obligatii care izvorasc din rezolvarea actiunilor in procesul penal si, in consecinta, vatamarea ce i s-a produs nu este legata de fondul cauzei.Poate exercita apel o persoana, chiar straina de cauza, daca instanta a dispus gresit confiscarea speciala a unui obiect pe care l-a socotit al inculpatului si care in realitate apartinea apelantului, in astfel de cazuri, in lipsa prevederilor art.362 lit. e, persoana ar fi trebuit sa introduca o actiune civila, pe care sa o intenteze pe cale separata^4). In temeiul aceleiasi norme pot declara apel si persoanele carora li s-a aplicat o amenda judiciara, daca aceasta a fost mentinuta in urma cererii de scutire sau reducere introdusa in conformitate cu art.199 ( c. pr.pen.In practica s-a decis ca persoanele care nu au calitatea nici de inculpati, nici de parti civilmente responsabile si ale caror interese legitime au fost vatamate prin aplicarea unui sechestru penal pe bunuri care - potrivit sustinerilor acestor persoane - le apartin in exclusivitate, au drept de apel in baza art.362 lit. e^5).In practica judiciara s-a apreciat, in mod corect, ca nu poate face apel potrivit art. 362 lit. e, impotriva sentintei de achitare acela care a reclamat o persoana pentru marturie mincinoasa. Intr-o asemenea situatie, apelul este inadmisibil intrucat pe de o parte celui care a reclamat nu i s-a vatamat un interes legitim, iar pe de alta parte, nu poate fi considerat ca atare interesul sau de a obtine condamnarea unui martor pentru marturie mincinoasa spre a putea cere, ulterior, pe acest temei, revizuirea hotararii respective^6).Intrucat in dispozitiile legii (art. 362 lit. e) se arata ca orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate poate face apel, apreciem ca si persoanele juridice pot folosi calea de atac a apelului, daca sunt realizate conditiile prevazute de lege. Astfel, unele

Page 150: Drept Procesual Penal-partea Speciala

instante s-au pronuntat in sensul ca centrul de reeducare a minorilor are calitatea de a declara apelul impotriva sentintei prin care instanta de fond a respins cererea sa de prelungire a internarii unui minor, cand aceasta era necesara pentru realizarea scopului internarii^7). In cazul persoanelor ale caror interese legitime au fost vatamate printr-un act sau o masura a instantei, poate face apel si reprezentantul legal sau aparatorul.

---------------^1) V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 64-67, Gh. Mateut, Calea de atac ordinara a apelului in procedura penala romana (I), in Dreptul, Anul V, Seria a III-a, nr. 2/1994, pag. 26.^2) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 244.^4) V. Dongoroz s. a., Noul cod de proceduri penala si codul de procedura penala anterior, prezentare comparativa. Bucuresti, Editura Politica, 1969, pag.292.^5) Tribunalul Suprem, sect. pen., dec. nr. 972/1971, Revista Romana de Drept, nr.4/1972, pag.168-169.^6) Trib. jud. Alba, dec. pen. , nr. 677 din 1975, in Revista Romana de Drept, nr. 7, 1976, pag. 61.^7) T.m. Bucuresti, s. a II-a pen., nr. 481 din 1976, in Revista Romana de Drept, nr. 5, 1977, pag. 71, in sens contrar, Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 2801 din 1973, in Revista Romana de Drept, nr. 1, 1974, pag. 148.

Termenul de apel

Modul de calcul

In art. 363 ( C. proc. pen. sunt stabilite trei moduri de calcul, in raport de calitatea apelantului si de faptul daca subiectii procesuali au participat sau nu la dezbateri.a) ProcurorulDaca a participat la dezbateri termenul curge de la pronuntare. Daca nu a participat la dezbateri, participarea nefiind obligatorie potrivit art. 315 ( C. proc. pen., termenul de apel curge de la inregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului, instanta avand obligatia in aceste cazuri sa trimita, dupa redactarea hotararii, de indata, dosarul procurorului. Dupa expirarea termenului de apel, procurorul este obligat, indiferent daca a declarat apel sau nu, sa restituie dosarul instantei.In legatura cu calcularea termenului, pentru procuror exista o particularitate de care urmeaza a se tine seama si in ce priveste momentul epuizarii termenului (dies ad quem). Potrivit art.187 alin. 2, actele procurorului capata data certa prin trecerea lor in registrul de iesire al unitatii Ministerului Public si daca data este inauntrul termenului cerut de lege, actul se considera realizat in termen. Regula nu se aplica insa in cazul exercitarii cailor de atac. Pentru ca apelul sa nu fie tardiv procurorul trebuie sa sesizeze inauntrul termenului legal insasi instanta^1).

Page 151: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Prin derogarea stabilita de art. 187 alin. (2) ( C. proc. pen., in cazul cailor de atac, apelul exercitat de procuror trebuie inaintat instantei inauntrul termenului legal, nefiind luata in considerare data din registrul de iesire al unitatii ca la celelalte acte^2).b) Momentul de la care curge termenul de apel pentru partiPentru parti, momentul de la care curge termenul de apel este in functie de prezenta sau absenta acestora la dezbateri sau la pronuntare.Astfel, potrivit art. 363 alin. 3 (, pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare, termenul curge de la pronuntare.In practica judiciara s-a apreciat, in mod corect, ca, in cazul inculpatului reprezentat la prima instanta de aparator, acesta trebuie considerat ca a fost prezent in instanta, iar termenul de apel curge de la pronuntare^3).In practica s-a ridicat problema de a sti care sunt consecintele nerespectarii de catre instanta a obligatiei de comunicare a hotararii. Decizia a fost ca o comunicare facuta eronat la o alta adresa (desi aceasta era cunoscuta din dosar), duce la concluzia ca termenul de apel nu a expirat, chiar daca, in raport cu data la care s-a facut comunicarea nelegala, acest termen a fost cu mult depasit^4).Pentru partile care au lipsit atat la dezbateri, cat si la pronuntare, precum si pentru inculpatul detinut, ori pentru inculpatul militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, ori pentru inculpatul internat intr-un centru de munca si reeducare sau intr-un institut medical educativ care au lipsit la pronuntare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. in aceasta ultima ipoteza, termenul de apel curge de la comunicarea legal indeplinita. Nu exista nici un impediment ca inainte de a i se face comunicarea partea sa declare apel^5).Plecand de la acesta reglementare, in practica judiciara s-a stabilit ca institutia comunicarii hotararii este o formalitate esentiala pentru curgerea termenului de apel, daca partile au lipsit atat de la dezbateri cat si de la pronuntare, ori daca inculpatul detinut, militar in termen, militar in termen redus, rezervist concentrat, etc., au lipsit de la pronuntare, iar aceasta formalitate nu ar putea fi inlocuita de imprejurarea luarii la cunostinta de catre parte, pe orice cale, de pronuntarea si continutul hotararii^6). Pe aceeasi linie de idei, intr-o speta, s-a decis ca, din moment ce sentinta de condamnare a inculpatului, care a lipsit atat la judecata cat si la pronuntare, nu a fost comunicata acestuia prin trimiterea unei copii de pe dispozitiv, conform art. 360 alin. 1 (C. pr. pen., ceea ce rezulta din inexistenta la dosar a dovezii de primire ori a procesului-verbal de predare, inculpatul luand cunostinta de condamnare numai ca urmare a apelului facut de parchet, impotriva sentintei, este drept sa declare apti, chiar daca apelul declarat de procuror a fost intre timp solutionat^7). Intr-o alta speta, s-a decis, la fel, ca faptul ca inculpatul a hiat cunostinta de condamnare cu ocazia judecarii apelului declarat de procuror nu inlatura obligatia primei instante de a-i comunica o copie de pe dispozitiv si nu poate atrage, pentru inculpat, consecinta pierderii termenului de apel, care, potrivit legii, se calculeaza, in ceea ce il priveste, numai de la comunicate^8).In mod corect, in practica judiciara s-a aratat ca inculpatul care a lipsit atat la judecata cat si la pronuntare, luand cunostinta de condamnarea sa numai ca urmare a apelului facut de Parchet impotriva acestei sentinte, este in drept sa declare apel, chiar daca intre timp apelul facut de procuror a fost solutionat^9).Astfel, in art. 357 alin. final se arata, intre altele, ca dispozitivul hotararii trebuie sa cuprinda intotdeauna mentiunea ca hotararea este supusa apelului, cu aratarea termenului

Page 152: Drept Procesual Penal-partea Speciala

in care poate fi exercitat si mentionarea datei cand hotararea a fost pronuntata, si ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica. In legatura cu aceasta reglementare se pune intrebarea care sunt consecintele asupra exercitarii dreptului de apel in cazul in care instanta a indicat gresit momentul de la care curge termenul de apel, in ipoteza in care partea interesata a fost prezenta la dezbateri. Apreciem ca o asemenea greseala, strecurata in redactarea hotararii, nu modifica termenul de apel care curge, in cazul dat, potrivit art. 363, de la pronuntarea hotararii^10).c) Momentul de la care curge termenul de apel pentru alte persoane.Pentru martori, experti, interpreti si aparatori apelul poate fi exercitat de indata dupa pronuntarea incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare si cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza. Judecarea apelului se face, insa, numai dupa solutionarea cauzei, in afara de cazul cand procesul a fost suspendat (art. 363 alin. final C. pr. pen.). Desi, legea nu prevede nimic in legatura cu momentul de cand incepe sa curga termenul de declarare a apelului pentru persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei la care se refera art. 362 alin. 1 lit f) ( C. pr. pen., se aplica aceeasi regula ca in cazul martorului, expertului, interpretului si aparatorului. Deci, si pentru aceste persoane apelul poate fi introdus cel mai tarziu intr-un termen de 10 zile de la pronuntarea, sentintei prin care s-a solutionat cauza^11).Judecarea apelului, pentru a nu se intarzia procesul, se face numai dupa solutionarea cauzei, afara de cazul cand procesul a fost suspendat.Se precizeaza ca, intrucat aceste persoane nu sunt parti in procesul penal, instanta nu este obligata sa le comunice copie dupa dispozitivul hotararii^12).Indiferent de titularul apelului si indiferent de momentul din care termenul de apel incepe sa curga, acesta este un termen procedural si se calculeaza potrivit dispozitiilor art. 186 (. In consecinta, si in privinta acestui termen opereaza prorogarea legala. Astfel, daca termenul de apel a expirat intr-o zi nelucratoare, potrivit art. 186 alin. final, termenul expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza^13).d) Pentru persoanele ale caror interese au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei, nu se prevede momentul de la care curge termenul de apel. Intrucat acestea nu sunt parti in proces, instanta nu este obligata sa le comunice o copie de pe dispozitivul hotararii. In aceasta situatie, apelul poate fi declarat in termen de cel mult 10 zile de la pronuntarea sentintei^14).In cazul infractiunilor flagrante, termenul de apel si de recurs este de trei zile de la pronuntare, conform art. 477 alin. (1) C. proc. pen., numai daca urmarirea si judecata au fost efectuate potrivit procedurii speciale prevazute in art. 465 si urm. din acelasi cod. Daca s-a urmat procedura de drept comun, temenele de apel si de recurs sunt cele prevazute in art. 363 si, respectiv, in art. 385^3 ( C. proc. pen.

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 251.^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 375^3) Trib. jud. Suceava, dec. pen. nr. 363 din 1969, in Revista Romana de Drept, nr. 7, 1969, pag. 172, Tribunalul Suprem, sectia penala, d. nr. 10 din 1979, in Revista Romana de Drept, nr. 11/1979, pag. 73.^4) Tribunalul Suprem, sect. milit.dec.nr.30/1977, Revista Romana de Drept, nr.2/1978,

Page 153: Drept Procesual Penal-partea Speciala

p.57.^5) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 222-223.^6) a se vedea, Cas. II, decizia penala nr. 2875/1939, cit de I. Stoenescu, I. Vagner, G. V. Protopopescu in Codul de proceduri penala adnotat, vol. II, Bucuresti, Editura juridica, 1947, pag. 414, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala,, decizia nr. 128/1993, citata de V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. , pag. 79. in sens contrar, Curtea Suprema, sectia penala, decizia nr. 100/1951, in Justitia noua nr. 7 -8/1951, pag. 839, Curtea Suprema, sectia penala, decizia nr. 180/1951, in Justitia noua nr. 7 -8/1951, pag. 839 ^7) Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, incheierea din 25.0994 data in dosar nr. 548/1993, cu nota de V. Papadopol, in Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994, Editura Continent XXI, Bucuresti, pag. 14 -15.^8) Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 128/1993, cu nota de V. Papadopol, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1993, pag. 24-26.^9) Curtea de Apel Bucuresti, s. I pen., incheierea din 25.0994, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994 (Curtea de Apel Bucuresti), Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995, pag. 14.^10) C.S.J., S. pen., dec. pen. nr. 429/22.02.1996, in Buletinul Jurisprudentei, 1996, Curtea de Apel Timisoara, dec. pen. nr. 113/26.02.1996, in C. Crisu, St. Crisu, Repertoriu de practica si literatura juridica 1994-1997, Editura Argessis, 1998, pag. 98.^11) V. Papadopol, G. Turianu, V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 81 -82, I. Neagu, Drept procesual penal, Partea speciala, vol. I, Editura Oscar Print, 1994, pag. 549, Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 222-223.^12) Vz., in acest sens: C.A.B., S. I pen, incheierea din 25 ianuarie 1994, pronuntata in Dosarul nr. 518/1993, in Culegere V, pag. 14.^13) Tribunalul Suprem, sectia penala, d. nr. 1263 din 1983, in Revista Romana de Drept, nr. 7, 1984, pag. 70.^14) C.A.B., s. I pen., incheierea din 25 ianuarie 1994 (dosar nr. 518/1993), Culegere V, pag. 14.

Repunerea in termen

In materia termenelor procedurale functioneaza principiul continuitatii lor, ele neputand fi intrerupte si nici suspendate.In vederea ocrotirii drepturilor subiectilor procesuali, legea a prevazut posibilitatea suspendarii curgerii termenului de exercitare a dreptului de apel cand cel interesat dovedeste ca neexercitarea caii de atac s-a datorat unor cauze temeinice de impiedicare. In asemenea situatii, partea interesata este repusa in dreptul de a promova apelul. in acest sens, in dispozitiile Codului de procedura penala sunt reglementate institutiile repunerii in termen si apelului peste termen. Repunerea in termen este prevazuta in art. 364, in care se arata ca apelul introdus dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare iar cererea a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.

Page 154: Drept Procesual Penal-partea Speciala

In vederea repunerii in termen, instanta de apel trebuie sa constate existenta cumulativa a doua conditii, si anume:- intarzierea in declararea apelului a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare. Cauza de impiedicare va fi, in genere, un caz fortuit sau de forta majora (un accident, o boala grava, o calamitate care te izoleaza de exterior, de legaturile postale, sau comunicarea dispozitivului s-a facut la o alta adresa). Dincolo de dezvoltarile cu caracter general de mai sus, este de retinut ca Curtea de apel are latitudinea de a aprecia de la caz la caz, daca situatia invocata de apelant constituie in mod efectiv o cauza de impiedicare a declararii apelului, indiferent daca este sau nu o piedica de natura strict materiala^1). Spre exemplu, intr-un caz s-a decis ca sunt indeplinite conditiile repunerii in termenul de apel daca vina de a nu introduce apelul in termen apartine avocatului inculpatului^2). Solutia a fost criticata pe buna dreptate, deoarece, chiar daca s-a retinut ca cererea a fost predata avocatului acesta avea obligatia sa dovedeasca faptul ca s-a aflat in imposibilitate de a depune apelul la posta sau la grefa judecatoriei din motive mai presus de vointa lui^3). Alta, este, insa, situatia in care prima instanta, facand pronuntarea in absenta partii, fie a trecut in mod eronat in condica de sedinta rezultatul deliberarii, fie nu l-a trecut deloc, punand astfel partea in imposibilitatea de a cunoaste solutia data cauzei^4).Aceasta cauza datorita careia nu s-a putut exercita in termen calea de atac va trebui dovedita si instanta nu va pasi la judecarea apelului pana nu se va pronunta asupra existentei acestei imprejurari^5). Preluand consideratii din Dreptul civil, putem arata doar cu titlu orientativ ca forta majora se defineste ca fiind o imprejurare de origine externa, cu caracter exceptional, care este absolut imprevizibila si inevitabila. Pentru ca un eveniment sau o imprejurare sa fie calificate caz de forta majora este necesar sa indeplineasca urmatoarele trei conditii^6): sa fie externa, imprevizibila si inevitabila (irezistibila). Cu titlu de exemplu, poate sa constituie forta majora un eveniment natural sau de alta natura, cum ar fi o catastrofa naturala, un cutremur, o inundatie, o ploaie torentiala, un incendiu catastrofal, o conflagratie^7) - in masura in care sunt intrunite conditiile pe care le-am specificat mai sus.Dupa cum s-a aratat intr-o decizie a Tribunalului Suprem^8), "in cazul unor alunecari de teren frecvente, susceptibile deci de a fi prevazute, urmarile lor pagubitoare pot fi prevenite si evitate: Astfel, daca se invedereaza puternica probabilitate a producerii unei alunecari de teren, caracterul imprevizibil al fenomenului se inlatura". Cu alte cuvinte, atunci cand anumite rezultate pagubitoare pot fi cunoscute si evitate, dar nu au fost evitate, nu ne aflam intr-un caz de forta majora.Nu este insa mai putin adevarat ca insasi calificarea ca "forta majora" a unor situatii sau fenomene este relativa: ceea ce astazi este de neinvins, maine poate fi stapanit de om^9). Aprecierea invincibilitatii imprejurarii se realizeaza in abstracto, avand in vedere conditia si posibilitatea unei persoane capabile, care depune diligenta si prudenta maxima de care este in stare^10). Revenind in domeniul procedurii penale, intr-o speta s-a considerat ca exista motiv de repunere in termen si atunci cand inculpatul, desi prezent la dezbaterea fondului cauzei a fost In imposibilitate sa afle !n termen util solutia, deoarece completul de judecata a amanat pronuntarea de 7 ori timp de o luna si jumatate, avand nevoie de timp pentru deliberare, aflandu-se din aceasta cauza, intr-o situatie derutanta^11). Solutia a fost criticata, tinand seama si de faptul ca nesocotirea prevederilor art. 306 C. pr. pen. -

Page 155: Drept Procesual Penal-partea Speciala

potrivit carora, pentru motive temeinice, deliberarea si pronuntarea pot fi amanate cel mult 15 zile - nu este de natura sa atraga sanctiuni procesuale. La fel, nu ar putea fi considerate motive de repunere in termen nici imprejurarea ca partea nu a primit invoire de a pleca de la locul de munca^12) si nici cea a lipsei conducatorului unei societati pe o anumita perioada de timp, deoarece in primul caz nu exista nici un impediment ca cererea de apel sa fie depusa dupa orele de program (de pilda, la o unitate postala), iar in al doilea caz, ca atributiunile conducatorului unitatii sa fie exercitate, pe timpul absentei sale, de catre inlocuitorul sau^13). Cererea de apel sa fi fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile. Prin inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile partea interesata ia cunostinta de existenta hotararii. Termenul de 10 zile corespunde cu termenul care este stabilit la un apel declarat in conditii normale. In cazul in care impotriva inculpatului se porneste executarea atat i pedepsei cat si a despagubirilor civile, termenul va curge de la data primei executari, cand afla de existenta hotararii.Pentru repunerea in termen, legea conditioneaza introducerea ererii intr-un interval care sa nu depaseasca 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile. In practica mai veche s-a decis ca solicitantul repunerii in termen trebuie sa dovedeasca si faptul ca cererea a fost facuta dupa inceperea executarii pedepsei, dar nu mai tarziu de 10 zile de la acest moment^14). Asa cum s-a aratat, solutia este restrictiva, fiindca nimic nu se opune ca repunerea in termen sa fie ceruta si inainte de inceperea executarii pedepsei, (oricand dupa epuizarea termenului de apel), dar nu mai tarziu de termenul limitat de 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile^15).Pana ce instanta va stabili ca sunt indeplinite conditiile pentru repunerea in termen, executarea hotararii va continua pentru a nu se transforma aceasta institutie intr-un artificiu ce intarzie tragerea la raspundere a celor vinovati. In cazul in care instanta constata existenta unui motiv de suspendare a executarii, va putea dispune suspendarea executarii hotararii, in baza art. 364 alin. (2) C. proc. pen^16).Dupa admiterea cererii de repunere in termen, apelul se considera declarat in termen si va produce aceleasi consecinte ca in conditii normale.In raport cu „continutul timp", termenul prevazut de art. 364 ( este un termen maxim, fiind indicat intervalul cel mai mare de timp in care poate fi efectuat actul, in consecinta, cererea de repunere in termen poate fi facuta si inainte de inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile^17). In raport cu aceste consideratii, apare ca nelegala hotararea instantei prin care se arata ca cel care solicita repunerea in termen trebuie sa faca dovada ca cererea a fost facuta dupa inceperea executarii pedepsei, dar nu mai tarziu de 10 zile de la acel moment. Aceasta solutie este gresita, deoarece termenul de 10 zile este prevazut numai pentru situatia in care impotriva celui care face apel a inceput executarea hotararii, cel impotriva caruia nu a inceput executarea putand face apel si inainte de expirarea acestui interval de timp^18).

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 227.^2) A se vedea, Curtea de Apel, Suceava, sectia penala, decizia nr. 250/20.1996 cit. de V. Timofte in Probleme de drept procesual penal din practica instantelor din raza de activitate a Curtii de Apel Suceava, in Dreptul nr. 6/1997, pag. 91 -92.

Page 156: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^3) V. Timofte, Probleme de drept procesual penal din practica instantelor din raza de activitate a Curtii de Apel Suceava, in Dreptul nr. 6/1997, pag. 92.^4) a se vedea, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 271/1977, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976 -1980, pag. 350, Tribunalul jud. Timis, decizia penala, nr. 465/1970 in Revista Romana de Drept nr. 11/1970, pag. 171, Tribunalul mun. Bucuresti, sectia II penala, decizia nr. 307/1990 cu nota de V. Papadopol, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1990, pag. 134. in acelasi sens, V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 85^5) A se vedea, C.S.J., s. pen., doc. nr. 2864/1997, Buletinul Jurisprudentei, 1997, pag. 391, 392.^6) Liviu Pop, Teoria generala a obligatiilor, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 370.^7) C. Statescu, C. Barsan, Teoria generala a obligatiilor, Editura All, 1994, pag. 267.^8) Tribunalul Suprem, sectia civila, dec. nr. 1096/12.07.1978, in Revista Romana de Drept nr. 1/1979, pag. 55.^9) Sanda Ghimpu, Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii, Tratat, vol. I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, pag. 317.^10) Alexandru Ticlea, Contractul individual de munca, Editura Lumina Lex, 2003, pag. 350.^11) Curtea de Apel Constanta, decizia penala nr. 443/8.12.1995 in Revista Romana de Drept nr. 8/1996, pag. 160.^12) Tribunalul mun. Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 745/1991 in Culegere de decizii pe anul 1991, pag. 241.^13) Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 7/1977 in Revista Romana de Drept nr. 6/1977, pag. 63^14) Trib.Mun.Bucuresti, sect. I, pen.dec.nr.50/1972 (cu nota critica de Aurelian Popa), Revista Romana de Drept, nr.10/1972, p.166.^15) Vezi, V. Papadopol. M. Popovici, Nota in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1969-1975, pag.375.^16) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 252.^17) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^18) T.M. Bucuresti, sectia penala, d. nr. 50 din 1972, in Revista Romana de Drept, nr. 10, 1972, pag. 166., Tribunalul Suprem. sectia penala, d. nr. 1004 din 1975, in Revista Romana de Drept, nr. 2, 1976, pag. 70.

Apelul peste termen

Un alt remediu procesual, prevazut de art. 365 ( C. proc. pen. (modificat prin Legea 356/2006), menit sa redea partilor care au pierdut termenul de apel posibilitatea de a declansa controlul instantei superioare este apelul peste termen.Pentru a putea exercita apelul peste termen, legea prevede realizarea cumulativa a doua conditii, si anume, partea sa fi lipsit atat de la judecata, cat si la pronuntare si apelul sa fie declarat cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a inceperii

Page 157: Drept Procesual Penal-partea Speciala

executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.- Conditia ca partea sa fi lipsit la judecata a primit interpretari diferite in literatura juridica si practica judiciara. Astfel, unele instante au aratat ca aceasta conditie nu trebuie inteleasa ca referindu-se la toate termenele de judecata, ci numai la data cand au avut loc dezbaterile in prima instanta.In literatura de specialitate, absenta partii la judecata este interpretata in sensul ca partea a lipsit la toate termenele de judecata. Acest punct de vedere este socotit ca fiind temeinic deoarece numai in aceasta ipoteza sunt premise care sa fundamenteze prezumtia ca partea nu a luat cunostinta de judecata si nici de hotararea pronuntata. De altfel, aceasta concluzie se desprinde si dintr-o interpretare sistematica a dispozitiilor art. 365 (. In acest sens, trebuie observat ca legiuitorul a folosit expresia „partea a lipsit atat la judecata, cat si la pronuntare", spre deosebire de situatiile cand legea a avut in vedere absenta partii numai la „dezbateri si la pronuntare" (art. 363 alin. 3 ()^1). - impotriva partii sa inceapa executarea pedepsei sau sa inceapa executarea dispozitiilor privind despagubirile civile. In consecinta, celelalte parti nu pot beneficia de aceasta institutie.Cererea de apel trebuie sa fie facuta cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii.La depunerea cererii de declarare a unei cai de atac aceasta nu trebuie intitulata „apel peste termen", instanta avand obligatia sa examineze conditiile in care a fost depusa si, daca indeplineste conditiile prevazute de art. 365 ( C. proc. pen., sa o solutioneze ca atare, ca apel peste termen.Efectul apelului peste termen este ca acesta nu este suspensiv de executare prin simpla declarare, in cazul in care constata ca declaratia poate fi intemeiata, instanta de apel va putea dispune suspendarea executarii hotararii atacate [art. 365 alin. (3) ( C. proc. pen.]. Cand s-a declarat apel peste termen, folosirea caii de atac este fara efect asupra ramanerii definitive a hotararii, hotararea atacata intrand in puterea lucrului judecat la data expirarii termenului de apel ordinar2.In cazurile in care sunt indeplinite cumulativ cele doua conditii cerute in cazul apelului peste termen, si din cererea partii rezulta critica pe care aceasta o adreseaza hotararii instantei de fond pentru nerespectarea dispozitiilor legale privind judecata in prima instanta, respectiva cerere trebuie valorificata ca un apel peste termen, chiar daca partea a intitulat-o contestatie la executare, revizuire sau contestatie in anulare^3). In sens mai larg, cererea partii care foloseste institutia nu trebuie intitulata in mod necesar "apel peste termen", fiind de obligatia instantei sa-l considere ca atare, daca sunt satisfacute conditiile prevazute de art. 365 (c. pr. pen. In practica s-a decis, ca daca inculpatul a lipsit la judecata si pronuntare si a declarat apel dupa epuizarea termenului legal, dar inainte de inceperea executarii hotararii, instanta nu avea dreptul sa respinga apelul ca tardiv, avand obligatia solutionarii lui din oficiu, ca un apel peste termen^4).In asemenea situatii, determinant este continutul real al cererii, si nu modul cum aceasta a fost intitulata, formularea eronata a cererii sau depunerii ei la alta instanta decat cea competenta neputand schimba natura juridica a institutiei apelului peste termen daca, evident, sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 365. Uneori partile folosesc gresit cai extraordinare de atac impotriva hotararilor ramase definitive in fata primei instante, in cauze judecate si pronuntate in lipsa lor. in practica s-a statuat, ca desi partile intitulau impropriu cererile lor drept cai de atac extraordinare, acestea trebuie considerate apeluri peste termen, daca sunt intrunite conditiile legale ale folosirii institutiei. Gresita denumire

Page 158: Drept Procesual Penal-partea Speciala

a actului prin care se exercita o cale de atac nu schimba caracterul acesteia, atunci cand ea este data prin lege^5).Ca si in cazul repunerii in termen, suspendarea executarii hotararii in cazul apelului peste termen nu opereaza ope legis. In acest sens, in art. 365 se arata ca apelul declarat peste termen nu suspenda executarea, aceasta ramanand la aprecierea instantei de apel (art. 365 alin. final)^6).

---------------^1) Pentru dezvoltari a se vedea I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.204 si urm.^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^3) Curtea de Apel Bucuresti, s. a II-a pen., d. nr. 115/1994, in Culegere de practica judiciara penala (Curtea de Apel Bucuresti), Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995, pag. 20.^4) Tribunalul Suprem,sect.pen.dec.nr.678/1972, Culegere de Decizii, din anul 1972, pag. 458.^5) Vezi, Tribunalul Suprem, sect.pen.dec.nr.1004/1975, Revista Romana de Drept, nr. 2/1976, pag. 70, Tribunalul Suprem, sect. pen.dec.m. 1561/1971, Revista Romana de Drept, nr.9/1971, pag.164 etc.^6) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.205-206

Declararea apelului

In vederea declansarii judecatii in apel, este necesar ca cel care are drepturi de a face apel sa-si manifeste vointa in acest sens.Actul procedural in care se consemneaza declaratia de apel este o cerere scrisa care trebuie semnata de persoana care face declaratia (art. 366 alin. 1 ().Intrucat cererea de apel se depune totdeauna in scris, cu exceptia mentionata se presupune ca ea se redacteaza si se semneaza de catre cel interesat. Legea a reglementat minutios acele situatii in care apelantul nu poate semna actul prin care se declara apelul. Astfel, art.366 alin. 2 prevede ca pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarare se ataca sau de aparator. Atestarea cererii poate fi facuta si de primarul sau secretarul consiliului local din localitatea de domiciliu a apelantului, ori de functionarul desemnat de acestia. Chiar daca cererea scrisa nu este semnata sau atestata in modul mentionat, ea se va lua in considerare, deoarece la termenul de judecata poate fi confirmata in instanta de parte ori de reprezentantul ei^1).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 254.

Exercitarea si instanta la care se depune apelul

Exercitarea caii de atac a apelului este un drept procesual si o facultate a persoanelor prevazute in art. 362 C. proc. pen., si se declara, potrivit art. 366 C. proc. pen., prin cerere

Page 159: Drept Procesual Penal-partea Speciala

scrisa. Pentru a rezulta indubitabil ca persoana indreptatita a declarat apel legea impune ca declaratia de apel sa fie semnata.Sunt situatii in care cererea nu este semnata din diferite motive. Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarare se ataca sau de aparator, in situatia in care cererea se depune personal. in situatia in care declaratia se trimite prin posta, atestarea se poate face de primarul sau secretarul consiliului local, ori de functionarul desemnat de acestia, din localitatea unde domiciliaza.In cazul in care cererea de apel a ramas nesemnata sau neatestata ea poate fi confirmata in instanta de o parte ori de reprezentantul ei.Pentru realizarea operativitatii in procesul penal, legea prevede ca procurorul si oricare dintre partile prezente la pronuntarea hotararii pot declara apel oral in sedinta in care s-a pronuntat hotararea. Actul procesual in care se consemneaza in aceasta situatie declaratia de apel este un proces-verbal intocmit de instanta.Art. 367 alin. 1 prevede ca cererea de apel se depune la instanta a carei hotarare se ataca. Cererea poate fi depusa insa si la instanta ierarhic superioara celei a carei hotarare se ataca, dar inauntrul termenului legal, exista o asemenea posibilitate, deoarece dispozitiile legale in aceasta materie nu prevad ca declaratia de apel sa fie facuta, sub sanctiunea nulitatii, la instanta a carei hotarare se ataca^1).Persoana care se afla in stare de detinere poate depune cererea de apel si la administratia locului de detinere. Si in aceasta ipoteza, daca apelul se declara oral, aceasta se constata intr-un proces-verbal^2).Legea nu precizeaza in ce constau motivele de apel. De aceea, s-a aratat ca apelul se poate face pentru orice motive. Motivele de apel pot fi: de fapt si de drept^3).Ele pot consta in urmatoarele categorii de erori:- erori de fapt (error facti),- erori de drept (error legis), care pot fi:- erori de drept material (error juris materialis),- erori de procedura (error juris processualis). Motivele de fapt sunt cele desprinse in genere din gresita apreciere a probelor ori a faptelor si imprejurarilor cauzei sau din insuficienta mijloacelor de proba administrate ori din neconcordanta acestora cu starea de fapt retinuta, etc.Motivele de drept constau in orice violare sau gresita aplicare a legii penale (de drept material sau de procedura)^4).Locul unde se depune cererea de apel este instanta a carei hotarare se ataca. Aceasta instanta va aduna toate cererile de apel si le va inainta impreuna cu dosarul cauzei la instanta ierarhic superioara, instanta a carei hotarare se ataca nu are nici un drept de cenzura asupra formei si nici a respectarii termenului de apel, fiind obligata sa trimita declaratia instantei ierarhic superioare care va aprecia asupra legalitatii si a respectarii termenului.Persoana care se afla in stare de detinere poate depune cerere de apel si la administratia locului de detinere. In cazul in care persoana detinuta declara oral apelul, administratia locului de detinere va intocmi in proces-verbal care va constitui declaratia de apel. Dupa inregistrarea si atestarea cererii de apel si, in conditiile art. 187 ( C. proc. pen., ori daca s-a intocmit proces-verbal, aceste acte se inainteaza de indata instantei a carei hotarare se ataca.

Page 160: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Persoanele aflate in alte localitati pot declara apel prin scrisoare recomandata, sau chiar prin telegrama care va fi confirmata in instanta de parte sau de reprezentantul ei. Militarii aflati in cazarma pot inregistra declaratia de apel la comandamentul unitatii lor. In aceste cazuri, declaratia de apel se considera in termen daca a fost inregistrata sau atestata inauntrul termenului, chiar daca la instanta cererea a ajuns dupa expirarea termenului (art. 187 C. proc. pen.)^5).Cererea de apel inregistrata sau atestata in conditiile prevazute de lege ori procesul-verbal intocmit de administratia locului de detinere se inainteaza instantei a carei hotarare este atacata.Primind apelul declarat in conditiile mentionate mai sus, prima instanta, la care se declara apelul, are obligatia de a inainta dosarul instantei ierarhic superioare. Aceasta obligatie revine instantei de fond si in cazul in care apelul este tardiv, verificarea legalitatii declararii apelului fiind de competenta exclusiva a instantei competente sa solutioneze calea de atac^6).

---------------^1) Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 2525 din 1969, in Revista Romana de Drept, nr. 12, 1969, pag. 179.^2) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.207^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 233.^4) A se vedea, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 128/A/1995 in Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1996, pag. 17.^5) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 378-379^6) Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 701 din 1971, in Revista Romana de Drept, nr. 7, 1971, pag. 160.

Renuntarea la apel

In dispozitiile art. 368 alin. 1 (, se arata ca, dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare a apelului, partile pot renunta in mod expres la aceasta cale de atac.Din continutul textului de lege mentionat mai sus rezulta ca institutia renuntarii la apel functioneaza numai pentru parti, nu si pentru ceilalti titulari ai apelului prevazuti in art. 362. De lege ferenda, insa, s-ar impune modificarea expresa a acestui text, in sensul de a se acorda acest drept oricaruia dintre titularii dreptului de apel aratati in art 362 ( C. pr. pen., respectiv in afara partilor, procurorului, martorilor, expertilor, interpretilor si aparatorului cu privire la cheltuielile de judecata si onorariilor cuvenite acestora sau oricaror persoane ale caror interese au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei^1).Renuntarea la apel exprima dorinta partii ca hotararea sa ramana definitiva fata de ea la data expirarii termenului de exercitare a caii de atac, fiind un indemn pentru celelalte parti de a proceda la fel.Asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a cauzei, se poate reveni

Page 161: Drept Procesual Penal-partea Speciala

inauntrul termenului pentru declararea apelului (art. 368 alin. 2). Rezulta ca renuntarea la apel confera caracter definitiv laturii civile a hotararii.Se poate observa ca dispozitiile art. 368 alin. 2 (privind imposibilitatea revenirii asupra renuntarii la apel in ceea ce priveste latura civila a cauzei, se adauga ca o modalitate in plus in ceea ce priveste ramanerea definitiva a hotararilor judecatoresti ale primei instante fata de momentele prevazute in art. 416 ^2)In art. 368 alin. final se arata ca renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta personal sau prin mandatar special si este neconditionata.Renuntarea la apel este dublu conditionata^3):- ea poate avea loc numai in interiorul termenului de apel, adica dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului, nu se rjoate renunta la calea de atac cu anticipatie, inainte de a se fi pronuntat o hotarare judecatoreasca, la fel, nu e posibila o asemenea declaratie nici dupa epuizarea termenului, pentru ca nimeni nu poate renunta la un drept din exercitarea caruia a decazut,- renuntarea trebuie facuta expres, respectiv in termeni care sa nu fie echivoci sau legati de conditionari, de pilda, nu se poate renunta la calea de atac, cu conditia ca o alta parte din proces sa nu declare apel.Termenul in care se poate face renuntarea la apel este situat intre pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare a apelului.Asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a cauzei, se poate reveni inauntrul termenului pentru declararea apelului.In ce priveste latura penala a procesului, renuntarea nu este definitiva, putandu-se reveni inauntrul termenului pentru declararea apelului. Revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta in aceleasi conditii, personal de parte sau prin mandatar special^4).

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 249, nota de subsol 399.^2) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 255.^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.

Retragerea apelului

Spre deosebire de renuntarea la apel, retragerea apelului presupune existenta unui apel declarat. Retragerea apelului poate fi facuta atat de catre parti, cat si de procuror, spre deosebire de renuntarea la apel, care poate fi facuta numai de parti.Potrivit art. 369 alin. 1, pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel, oricare dintre parti isi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel.Declaratia de retragere trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special,

Page 162: Drept Procesual Penal-partea Speciala

iar daca partea se afla in stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Simpla retragere a apelului facuta chiar de aparator, fara a prezenta un mandat special nu poate fi considerata legala. Asa s-a hotarat intr-o speta in cate inculpatii lipsa in calea de atac nu au formulat nici o critica la adresa primei hotarari, iar aparatorul lor a declarat oral ca acestia isi retrag recursul^1).In ceea ce priveste latura civila, apelul poate fi retras de reprezentantii legali, cu respectarea conditiilor prevazute de legea civila.Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.In art. 369 alin. 2 se arata ca reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila.Declaratia de retragere se face fie la instanta a carei hotarare se ataca fie la instanta de apel. Daca cererea de retragere a apelului este depusa la prima instanta, aceasta o va trimite impreuna cu intreg dosarul cauzei instantei de apel, singura competenta a lua act de retragere, intrucat prima instanta, prin darea hotararii, s-a dezinvestit de judecarea cauzei^2) . Instanta superioara, luand act de retragerea apelului pronunta in acest sens o decizie in aplicarea dispozitiilor din art.381 alin. 2 c. pr. pen^3).Consecinta retragerii apelului este ca instanta sesizata nu poate proceda la judecarea si solutionarea acestuia. Totusi, in cazul in care partea apreciaza ca apelul declarat de procuror este in favoarea sa si acesta a fost retras de procurorul ierarhic superior, poate sa si-l insuseasca, chiar daca nu a declarat calea de atac, caz in care instanta va trece la judecarea apelului.In cazul in care partea si-a retras apelul si celelalte apeluri au fost respinse, aceasta nu va mai putea exercita calea de atac a recursului, recursul fiind inadmisibil^4).

-------------- ^1) Trib. Suprem, sect. pen.dec.nr.2539/1979, Revista Romana de Drept nr.7/1980, pag. 57.^2) I. Popa, D. V. Mihaescu, Unele implicatii ale retragerii recursului penal la prima instanta, Revista Romana de Drept, nr.12/1973, pag. 96-103.^3) V. Dongoroz s. a., Noul cod de proceduri penala si codul de procedura penala anterior, prezentare comparativa. Bucuresti, Editura Politica, 1969, pag. 302.^4) C.S.J., s. pen., dec. nr. 91/1995, Repertoriu de practica si literatura juridica, 1994-1997, C. Crisu, pag. 101.

Efectele apelului

Enumerare

Declaratia de apel, in cazul in care este admisibil si este exercitat in termenul legal, produce urmatoarele efecte (art. 370-373 ( C. proc. pen.):- efectul suspensiv,- efectul devolutiv,- neagravarea situatiei in propria cale de atac,- efectul extensiv.

Page 163: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Efectul suspensiv

Apelul declarat in termen este suspensiv de executare, atat in ce priveste latura penala, cat si in latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel. Este o consecinta a prezumtiei de nevinovatie^1), potrivit careia o persoana este considerata nevinovata pana cand vinovatia sa nu a fost stabilita printr-o hotarare definitiva de condamnare (si intrucat declararea apelului duce la continuarea procesului penal). Se accepta deci ideea ca dispozitiile din hotararea primei instante pot fi modificate in urma controlului exercitat de instanta de apel.Executarea dispozitiilor hotararii este suspendata in totalitate, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, in perioada termenului de apel, fata de toate partile din proces. Dupa exercitarea apelului in termen se suspenda executarea hotararii fata de partea care a declarat apel si calitatea sa procesuala, pana la solutionarea cauzei in apel sau retragerea apelului.Pentru partile care nu au declarat apel sau fata de care apelul declarat nu se refera, hotararea este executorie la data expirarii termenului de apel. Din acest punct de vedere, efectul suspensiv al apelului poate fi total sau partial, limitat la anumite dispozitii din hotararea atacata^2).Efectul suspensiv al apelului opereaza daca aceasta cale de atac este admisibila, declarata in termen si nu exista vreo dispozitie legala care prevede altfel.Astfel, un apel inadmisibil, declarat de o persoana fara calitate (partea vatamata declara apel intr-o cauza unde actiunea penala se exercita din oficiu)^3), nu poate duce la suspendarea executarii hotararii. Daca apelul nu este declarat in termenul prevazut de lege, nu produce nici un efect, deci nu va avea nici efect suspensiv.In acest caz hotararea primei instante se poate pune in executare de indata, independent de introducerea apelului, este de mentionat in asemenea situatii, ca desi hotararea devine executorie imediat, cele dispuse nu capata autoritate de lucru judecat decat dupa solutionarea apelului si ramanerea definitiva a hotararii^4).Desigur, partea poate fi repusa in termen. Cum am mai aratat, in acest caz apare ca nelegala hotararea instantei prin care se arata ca cel care solicita repunerea in termen trebuie sa faca dovada ca cererea a fost facuta dupa inceperea executarii pedepsei, dar nu mai tarziu de 10 zile de la acel moment. Aceasta solutie este gresita, deoarece termenul de 10 zile este prevazut numai pentru situatia in care impotriva celui care face apel a inceput executarea hotararii, cel impotriva caruia nu a inceput executarea putand face apel si inainte de expirarea acestui interval de timp^5).Ce se intampla in caz de apel peste termen? Pe de o parte reamintim ca in sens mai larg, cererea partii care foloseste institutia nu trebuie intitulata in mod necesar "apel peste termen", fiind de obligatia instantei sa-l considere ca atare, daca sunt satisfacute conditiile prevazute de art. 365 c. pr. pen. In practica s-a decis, ca daca inculpatul a lipsit la judecata si pronuntare si a declarat apel dupa epuizarea termenului legal, dar inainte de inceperea executarii hotararii, instanta nu avea dreptul sa respinga apelul ca tardiv, avand obligatia solutionarii lui din oficiu, ca un apel peste termen^6).In cazul in care partea este repusa in termen, sau se considera ca este un apel peste termen, suspendarea hotararii atacate este lasata la aprecierea instantei de apel (art. 364 alin. 2 (si art. 365 alin. 2 (), instanta are dreptul, dupa lamurirea acestor situatii, sa suspende, daca este cazul, exercitarea hotararii atacate. Suspendarea se va face in raport

Page 164: Drept Procesual Penal-partea Speciala

de calitatea procesuala a celui ce a declarat apel, in latura penala sau civila, si in raport de latura atacata a procesului, efectul fiind total sau partial. Daca procurorul sau inculpatul, a declarat apel fara rezerve, atat in latura penala cat si in latura civila a procesului, va fi suspendata executarea tuturor dispozitiilor din hotararea atacata.

---------------^1) A.St. Tulbure, Prezumtia de nevinovatie, Contributii la integrarea europeana, Ed. Red, Sibiu, 1996, pag. 194. ^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 235.^3) C.A. Timisoara, dec. pen. nr. 171/A/1994, Dreptul nr. 12, 1995, pag. 92.^4) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 257.^5) T.M. Bucuresti, sectia penala, d. nr. 50 din 1972, in Revista Romana de Drept, nr. 10, 1972, pag. 166, Tribunalul Suprem. sectia penala, d. nr. 1004 din 1975, in Revista Romana de Drept, nr. 2, 1976, pag. 70.^6) Tribunalul Suprem, sect.pen.dec.nr.678/1972, Culegere de Decizii, din anul 1972, pag. 458.

Efectul devolutiv al apelului

Cuvantul „devolutiv" isi are originea etimologica in verbul latin devolvo, -vere, -volo, -volutum, care inseamna a transmite, a face sa treaca ceva de la un subiect la altul. Efectul devolutiv al apelului nu inseamna, deci, altceva decat transmiterea cauzei de la prima instanta (judex a quo) la instanta de gradul al doilea (judex ad quem) cu toate chestiunile de fapt si de drept pe care le comporta spre o noua judecata in fond"^1).Controlul judiciar asupra hotararilor judecatoresti pronuntate in prima instanta nu se efectueaza din oficiu, instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea in prima instanta procedand la o noua judecata a cauzei numai la cererea titularilor apelului.Deducem astfel ca prin efectul devolutiv al cererii (declaratiei) de apel, instanta de apel capata imputernicirea de a infaptui o noua judecata, verificand, cu aceasta ocazie, legalitatea si temeinicia hotararii atacate. In virtutea efectului devolutiv, instanta a carei hotarare se ataca are obligatia sa trimita dosarul instantei competente sa judece apelul. Avand in vedere ca prin hotararea judecatoreasca sunt rezolvate toate aspectele privind latura penala si latura civila a cauzei si tinand seama de faptul ca cei vizati prin hotarare au interese diferite, in functie de pozitia lor procesuala, legiuitorul a inteles sa transmita instantei de apel dreptul de a face o noua judecata asupra tuturor aspectelor cauzei judecate in prima instanta sau numai asupra unor aspecte ale acesteia, in functie de persoana care a declarat apel^2).Efectul devolutiv, este guvernat de regula tantum devolutum, quantum apellantum (numai atat este devoluat, cat este apelat sau in apel nu se judeca decat ceea ce s-a apelat). Din acest punct de vedere, in conceptia Codului nostru de procedura penala, devolutiunea cauzei poate fi^3):- integrala (ex integro), cand si apel instanta capata dreptul sa reexamineze toate aspectele de fapt si de drept care au format obiectul judecatii in prima instanta,- partiala (in partibus), cand instanta de apel capata dreptul sa reexamineze numai unele aspecte de fapt si de drept ce au format obiectul judecatii in prima instanta, atat in latura

Page 165: Drept Procesual Penal-partea Speciala

penala cat si in latura civila a cauzei.Cu privire la devolutiunea partiala, intr-o speta s-a decis ca atunci cand constata in apelul declarat de procuror, ca prima instanta a facut in mod nejustificat aplicarea art. 74, 76 C. penal, instanta de control judiciar, admitand apelul urmeaza a desfiinta in parte sentinta atacata numai cu privire la retinerea circumstantelor atenuante si la pedeapsa stabilita, a inlatura aplicarea textelor susmentionate si a reduce durata pedepsei sub minimul special^4).Din acest punct de vedere, modul de reglementare a efectului devolutiv in Codul de procedura penala (art. 371 raportat la art. 362) conduce la concluzia ca devolutiunea poate fi integrala (ex integro), cand in apel instanta capata dreptul sa reexamineze toate problemele care au format obiectul judecatii in prima instanta, si partiala (in partibus), cand instanta de apel capata dreptul sa reexamineze numai unele dintre problemele care au facut obiectul judecatii in prima instanta^5).Trebuie observat ca in cazul acesta, instanta poate sa nu tina cont de sensul in care s-a declarat apel, putand ca apelul in defavoare sa-l ia ca apel in favoare, micsorand pedeapsa sau despagubirile stabilite, fiind limitata doar in agravarea situatiei daca apelul este in favoarea inculpatului [art. 372 alin. (2) ( C. proc. pen.].Exista urmatoarele precizari^6):- in apelul inculpatului se poate repune in discutie atat latura penala cat si latura civila a cauzei. Daca apelul este limitat la o latura se va examina numai acea latura a procesului. In raport de persoana sa apelul este limitat numai la solutia pronuntata fata de el. Apelul nu va avea consecinte asupra altui inculpat caruia i-ar cere agravarea situatiei.- in apelul partii vatamate se examineaza hotararea numai in latura penala (si a cheltuielilor judiciare) si numai in legatura cu fapta prin care i s-a cauzat o vatamare. - in apelul partii civile si al partii responsabile civilmente se examineaza hotararea numai in latura civila si numai aspectele care o privesc pe ea, nu si in legatura cu situatia altor parti.- apelul martorului, al expertului, al interpretului si al aparatorului si apelul declarat de orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau un act al instantei, dovolueaza cauza numai in legatura cu solutia privitoare la interesele acestora.Apelul procurorului, insa, produce efect devolutiv nu numai in ceea ce priveste aspectele ce intereseaza justitia, in general, procurorul, functionand in cadrul Ministerului Public avand obligatia sa-i apere interesele, ci si fata de toate persoanele ce au fost parti in proces, atat in favoarea cat si in defavoarea lor^7).Avand in vedere dispozitiile art. 362 (, in care sunt aratate persoanele care pot face apel si tinand seama de limitele efectului devolutiv al apelului, limite fixate in art. 371 alin. 1 in literatura de specialitate s-a aratat, pe buna dreptate, ca, sub aspectul efectului devolutiv al apelului, titularii caii ordinare de atac pot fi grupati in doua categorii^8):- titularii care, prin calitatea lor procesuala, pot devolua fondul cauzei, precum si masurile adiacente fondului cauzei: procurorul si partile,- titularii care pot devolua aspecte auxiliare fondului cauzei, aspecte asupra carora s-a pronuntat prima instanta de judecata: martorul, expertul, interpretul, aparatorul, precum si orice alta persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.

---------------

Page 166: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 236. A se vedea, Tr. Pop, Dreptul procesual penal, Tipografia Nationala, Cluj, 1946, pag. vol. IV, 1948, pag. 367, Gr. Theodoru, Efectul devolutiv al recursului penal si limitele sale, in Revista Romana de Drept nr. 2/1974, pag. 13, N. Volonciu, Drept procesual penal, vol. II, Bucuresti, 1989, pag. 191.^2) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 237-238.^4) A se vedea, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 2/A/1993 cu nota de V. Papadopol, in Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1993, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 17-19. ^5) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^6) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^7) A se vedea, C. Gh. Sorescu, Apel declarat de parchet in defavoarea inculpatului. Efectul devolutiv integral, cu consecinta reformarii hotararii In favoarea inculpatului, in Dreptul nr. 9/1996, pag. 93 -95, V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 129 -131, V. R. Dumbrava, Nota la decizia penala nr. 600/1969 a Tribunalului jud. Olt, in Revista Romana de Drept nr. 1/1970, pag. 176, Tr. Pop, Dreptul procesual penal, Tipografia Nationala, Cluj, 1946, vol. IV, pag. 410.,^8) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.210-211

Neagravarea situatiei in propriul apel

Potrivit art. 372 alin. 1, instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru partea care a declarat apel. Dispozitia de mai sus se aplica, potrivit art. 372 alin. 2, si cand apelul a fost exercitat de catre procuror in favoarea unei parti. Acest efect al apelului are o veche aplicabilitate in materia cailor de atac si este cunoscut sub denumirea de non reformatio in peius. Ratiunea instituirii acestei reguli consta in inlaturarea temerii justitiabililor ca, eventual, li s-ar agrava situatia in propria lor cale de atac, o asemenea temere putand determina, implicit, abtinerea de la folosirea cailor de atac si astfel limitarea controlului judecatoresc ce se realizeaza prin exercitarea acestora^1).Explicatia conceptiei ca instanta de apel solutionand cauza nu poate crea o situatie mai grea pentru partea care a declarat apel se gaseste in dreptul partilor de a supune hotararea atacata unui control jurisdictional. Folosirea caii de atac nu poate crea titularului o situatie mai grea, pentru ca astfel s-ar putea determina abtinerea partii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumarii acestui risc. Or, controlul jurisdictional realizat prin apel prezinta o importanta care depaseste interesele partilor, contribuind la realizarea unui bun act de justitie^2).Regula neagravarii situatiei in propriul apel se aplica tuturor titularilor dreptului, cu exceptia procurorului, care este reprezentantul societatii.

Page 167: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Neagravarea situatiei in propriul apel devine incidenta numai atunci cand apelul este singular, si cand au fost declarate mai multe apeluri de persoane cu interese comune sau indiferente fata de cei ce au declarat apel. Daca sunt mai multe apeluri declarate de persoane cu interese contrare sau este apelul procurorului in defavoarea celui ce a declarat apel, nu se aplica regula non reformatio in peius.Efectul neagravarii situatiei in propriul apel este prelungit de prevederile art. 372 alin. (2) C. proc. pen. Deci, daca procurorul declara apel, pe motivul ca pedeapsa stabilita este prea grea, adica in favoarea inculpatului, nu poate avea loc o reformatio in peius3 in cazul in care procurorul declara apel pentru agravarea pedepsei a minima, instanta va putea agrava situatia celui impotriva caruia s-a declarat apelul, sa o usureze sau sa respinga apelul ca ni intemeiat. Prin a crea o situatie mai grea pentru parti se intelege, pe langa aplicarea unor pedepse sau masuri de constrangere, retinerea oricarei imprejurari de fapt sau de drept care ar agrava situatia juridica a celui in cauza sau diminuarea sau neacordarea unor despagubiri, majorarea unor obligatii, ci efecte in prezent sau in viitor^4).Regula "non reformatio in pejus" este limitata la folosirea caii proprii de atac. Precizarea devine necesara pentru intelegerea corecta a dispozitiei legale. Folosirea de catre o parte a unei cai de atac nu exclude posibilitatea agravarii situatiei sale in calea folosita de catre altcineva. De pilda, declarand apel atat inculpatul cat si procurorul situatia inculpatului se poate agrava. In acest sens, situatia defavorabila nu este o consecinta a apelului declarat de inculpat - care poate fi respins - ci un efect al admiterii apelului procurorului^5).Regula non reformatio in pejus in procesul penal produce urmatoarele consecinte^6): - limiteaza (in detrimentul principiului legalitatii si al aflarii adevarului) posibilitatea instantei de apel de a indrepta hotararile gresite la cazurile in care s-ar crea o situatie mai favorabila pentru partea care a declarat apel - creeaza accesul liber al oricarui titular la folosirea caii de atac a apelului, contribuind, prin aceasta, la largirea controlului judecatoresc al instantei de apel asupra hotararilor primei instante.Dispozitiile art. 372 C. proc. pen. au aplicare atat in fata instantei de apel, cat si in fata instantei sesizate dupa admiterea apelului, desfiintarea sentintei si restituirea cauzei fie primei instante, pentru rejudecare, fie procurorului pentru refacerea sau completarea urmaririi penale^7).In practica judiciara s-a considerat, in mod just, ca, desi legea nu prevede expres, poate beneficia de extindere nu numai o parte care nu a exercitat deloc calea de atac, ci si cea care a exercitat-o, insa, tardiv, deoarece nu i se poate crea acesteia din urma o situatie mai grea. intr-adevar, ar fi inechitabil ca o parte care a ramas pasiva, nedeclarand apel sa beneficieze de extinderea apelului facut de o alta parte din acelasi grup procesual, iar partii care a introdus apel dupa expirarea termenului legal sa i se refuze acest beneficiu^8). Aceeasi solutie se impune si in cazul partii care a renuntat la apel ori si-a retras apelul declarat^9).Sunt de precizat urmatoarele^10):- pentru partea responsabila civilmente o agravare a situatiei s-ar produce daca ar fi obligata la plata unor despagubiri sau cheltuieli judiciare, in solidar cu inculpatul, desi prin sentinta atacata nu s-au retinut aceste obligatii, sau daca se majoreaza despagubirile civile sau cheltuielile judiciare fata de cele stabilite initial.- in apelul partii vatamate, cand actiunea penala s-a pus in miscare la plangerea

Page 168: Drept Procesual Penal-partea Speciala

prealabila, s-a apreciat ca s-ar putea da o solutie conforma cu legea si adevarul, chiar si in favoarea inculpatului, de achitare, de incetare a procesului penal sau de micsorare a pedepsei, deoarece aplicarea corecta a legii penale nu depinde de interesele nelegitime ale partii vatamate, daca apelul sau recursul procurorului in defavoarea unei parti poate fi admis si in favoarea acestuia, o situatia similara trebuie sa se aplice, in latura penala, si in apelul sau recursul partii vatamate.- in apelul martorului, al expertului, al interpretului, al aparatorului, al persoanei vatamate in interesele sale legitime printr-un act sau o masura a instantei judecatoresti, nu se poate inlatura sau micsora ceea ce li s-a acordat prin hotararea atacata iar daca se contesta amenda aplicata aceasta nu poate fi majorata.Efectul extensiv este limitat atat prin regula non reformatio in pejus, prin inadmisibilitatea determinarii unei situatii mai grele, cat si prin efectul devolutiv. De pilda, daca a declarat apel partea civila, extinderea procesului nu poate avea loc decat in latura civila fata de partea civila care nu a declarat apel^11).Au existat in practica si imprejurari mai putin evidente in ce priveste starea de agravare a situatiei partii in propria cale de atac, in legatura cu care raspunsul este mai dificil de dat in general) fiind, de avut in vedere situatia particulara din speta. Aceasta explica punctele de vedere contradictorii din practica judiciara cat si din teorie in anumite cazuri. De pilda, s-a discutat daca in apelul inculpatului, care solicita sa i se schimbe locul de munca, constituie o agravare a situatiei lui faptul ca instanta superioara l-ar obliga sa efectueze munca intr-o alta unitate, cand prima instanta hotarase prestarea la locul de munca avut de inculpat inainte de condamnare^12).Cu privire la problema ce parte din hotarare, respectiv considerentele sau dispozitivul, trebuie avuta in vedere la aplicarea principiului non reformatio in peius s-a considerat ca nu se incalca prevederile art. 372 C. proc. pen. atunci cand, mentinand solutia primei instante, instanta superioara releva, in motivarea deciziei sale, deficiente ale hotararii atacate pe care nu le poate inlatura datorita prohibitiei instituita prin textul sus-mentionat^13).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 259.^3) Gh. Chivulescu, Principiul non reformatio in peius in reglementarea noului Cod de procedura penala, in Revista Romana de Drept, nr. 12, 1969, pag. 84.^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 382^5) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 259-260.^6) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 243-244.^7) V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 141.^8) Tribunalul Suprem, compl. militar, decizia nr. 47/1972, in Culegere de decizii pe anul 1972, pag. 460, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 264/1995 cu nota de V. Papadopol, in Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara pe anul 1995, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1996, pag. 18 -19.

Page 169: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^9) in acelasi sens, a se vedea, A. Pantelimenescu, In legatura cu obligatia instantei de recurs de a examina tntrega cauza, in Justitia noua nr. 3/1965, pag. 113, G. Bota, nota la decizia penala nr. 1223/1969 a Tribunalului Dobrogea in Legalitatea populara nr. 9/1961, pag. 65.^10) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 382^11) A se vedea, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 109/A/1994, in Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994, Editura Continent XXI, Bucuresti 18. In acelasi sens, Gh. Chivulescu, Efectul extensiv al recursului penal si limitele sale, in Revista Romana de Drept nr. 6/1969, pag. 72^12) Vezi Trib. Jud. Timis, dec.pen.nr.96/1978, Revista Romana de Drept, nr.11/1978, pag. 55, cu nota critica de N. Ionescu.^13) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 382

Efectul extensiv al apelului

Urmarind pronuntarea unei solutii echitabile in cauzele penale in care exista mai multe parti care apartin aceluiasi grup procesual, legiuitorul a instituit instrumentul juridic al extinderii apelului, instrument prin care se da cauzei o rezolvare concordanta cu interesele tuturor partilor ce alcatuiesc grupul procesual^1)In dispozitiile art. 373 se arata ca instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care aceasta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea. Temeiul juridic al efectului extensiv consta in necesitatea de a da o rezolvare concordanta cauzelor penale in care exista grupuri procesuale si el se aplica exclusiv partilor, neputand viza situatia altor apelanti (martori, experti, interpreti sau alti titulari indicati de art. 362 lit. e) c.pr.pen.)^2).Situatia stabilita de art. 373 C. proc. pen este impusa in cauzele in care sunt mai multi inculpati care au participat la comiterea aceleiasi fapte sau la comiterea acelorasi fapte, sau mai multe parti civile sau parti responsabile civilmente cu interese comune, care formeaza fiecare un grup {consortium litis), intre care exista o solidaritate, si care impune in cazul in care s-a declarat apel numai de unul din subiecti, pentru a nu se da o hotarare contradictorie, ca instanta de apel, in cazul in care considera apelul intemeiat, sa hotarasca si in privinta partilor care nu au declarat apel sau la care nu se refera acesta. Acest efect este un remediu procesual menit sa inlature situatiile inechitabile care ar fi generate de ramanerea definitiva a sentintei penale ca urmare a neexercitarii apelului, fata de partile care nu au declarat apel, si modificarea sentintei fata de cei din acelasi grup procesual ca urmare a exercitarii apelului.Limita stabilita de lege este, ca si in cazul in care partea a declarat apel, sa nu creeze partilor fata de care s-a extins apelul o situatie mai grea^3).Asadar, efectul extensiv este limitat atat prin regula non reformatio in pejus, prin inadmisibilitatea determinarii unei situatii mai grele, cat si prin efectul devolutiv. De pilda, daca a declarat apel partea civila, extinderea procesului nu poate avea loc decat in latura civila fata de partea civila care nu a declarat apel^4).Apelul nu poate fi extins asupra partilor cu interese contrare, deoarece acestora li s-ar crea o situatie mai grea, ceea ce legea nu ingaduie.Extinderea apelului cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se

Page 170: Drept Procesual Penal-partea Speciala

refera este obligatorie, urmarindu-se astfel pronuntarea unor solutii legale si temeinice.Examinarea completa a dosarului si extinderea efectelor apelului are loc indiferent de solutia ce se da cu privire la partea care l-a declarat chiar si in cazul in care apelul acesteia a fost respins^5).In literatura de specialitate s-a subliniat ca extinderea nu este conditionata de admiterea caii de atac fata de partea care a declansat-o, aratandu-se, in argumentare, ca in conceptia Codului de procedura penala in vigoare spre deosebire de reglementarea anterioara, nu se mai vorbeste de extinderea efectelor caii de atac, ci numai de examinarea cauzei prin extindere. Or, in aceste conditii nu efectele sunt cele care profita partii care nu a declarat apel, ci insusi faptul declararii, apelului de catre o parte care apartine aceluiasi grup procesual. Deci, ceea ce are efect extensiv este insusi exercitarea dreptului de apel in forma prevazuta de lege, nu doar rezultatul apelului in plus, in sprijinul acestui punct de vedere s-a mai invocat si unitatea hotararii judecatoresti, care face necesara examinarea de catre instanta de apel a intregii pricini in complexul sau, chiar daca este sesizata doar cu apelul unei singure parti^6).Extinderea din oficiu a apelului este posibila cand instanta a fost legal investita cu judecarea lui. in cazul in care apelul declarat de procuror in defavoarea inculpatului a fost retras de procurorul unitatii ierarhic superioare, apelul nu poate fi insusit de inculpat. intr-o asemenea ipoteza, instanta nu poate, conform dispozitiilor art. 373, sa examineze cauza prin extindere cu privire la inculpatul care nu a declarat apel, cum gresit s-a procedat in practica judiciara^7). Criticand o asemenea solutie, in doctrina s-a aratat, pe buna dreptate, ca apelul declarat de procuror si retras de procurorul ierarhic superior poate fi insusit de oricare dintre parti numai daca a fost declarat in favoarea sa, in caz contrar neputand a fi insusit de parte, instanta nu mai este investita cu judecarea lui si, in consecinta, apelul, care de fapt este inexistent, nu poate fi extins^8).In cazul intervenirii unei legi mai favorabile ulterior judecarii cauzei in prima instanta, s-a hotarat ca nu exista nici un impediment ca normele acesteia sa fie aplicate ca urmare a efectului extensiv ai apelului si inculpatului care nu a declarat apel^9).Pentru ca efectul extensiv sa se aplice, este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii^10):- sa existe un apel valabil declarat de partea care face parte dintr-un grup procesual- sa existe parti care au interese comune (de ex.: apelul declarat de inculpat cand se refera la intinderea prejudiciului poate profita nu numai coinculpatilor - care au savarsit fapta ci si partii responsabile civilmente^11),- sa existe o unitate procesuala. Partile sa fie judecate deodata (in acelasi dosar), sa existe utilitate functionala. O cale de atac este valabila numai daca este utila partii care nu a exercitat-o. Astfel, apelul exercitat de un inculpat care a fost condamnat, nu poate fi util, sub aspectul laturii civile, unui inculpat care a fost achitat si neobligat la despagubiri.- apelul declarat sa fie de natura sa creeze o situatie mai buna partilor care nu au declarat apel sau partilor la care apelul nu se refera. Sub acest aspect, in mod corect s-a subliniat^12) ca extinderea nu este conditionata de admisibilitatea caii de atac fata de partea care a declarat-o, fiind deci, posibila si extinderea unui apel respins.In cazul apelului facut de procuror, in favoarea unei parti, acesta poate fi extins si la partile la care acesta nu se refera, dar care fac parte din grupul procesual legat prin solidaritate procesuala.

Page 171: Drept Procesual Penal-partea Speciala

---------------^1) Gh. Chivulescu, Efectul extensiv al recursului si limitele sale, in Revista Romana de Drept. nr. 6/1969, pag. 73-74.^2) Gh. Brenciu, V. Panturescu, Consideratii asupra efectului extensiv al recursului penal, Revista Romana de Drept, nr.2/1975, pag.10-13.^3) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^4) A se vedea, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 109/A/1994, in cit. supra., pag. 18. in acelasi sens, Gh. Chivulescu, Efectul extensiv al recursului penal si limitele sale, in Revista Romana de Drept nr. 6/1969, pag. 12^5) Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 4855 din 1971, in Culegere de Decizii 1971, pag. 486, dec. nr. 88 din 1970, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 370, d. nr. 47 din 1972, in Culegere de Decizii 1972, pag. 460^6) a se vedea, Gh. Brenciuu, V. Panturescu, Consideratii asupra efectului extensiv al recursului, in Revista Romana de Drept nr. 2/1975, pag. 10, Gr. Theodoru, I. Moldovan, Drept procesual penal, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, pag. 285, N. Volonciu, Tratat de procedura penala, partea speciala, Editura Paidea, Bucuresti, 1994, pag. 196, G. Lavrov, Despre extinderea recursului penal, in Justitia noua nr. 2/1960, pag. 290-291, nota la decizia nr. 264/1995 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia I penala, in Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1995, pag. 19 -20, Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 3/1960, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1960, pag. 62, V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 164.^7) Trib. jud. Bistrita-Nasaud. dec. pen. nr. 14 din 1969, in Revista Romana de Drept, nr. 5/1969, pag. 165.^8) O. Pop, Nota, in Revista Romana de Drept, nr. 5/1969 p 166-167^9) Plen. Trib. Suprem, dec. indrum., nr.3/1960, Legal.pop.nr.3/1960, pag. 65, indrumarea data anterior actualului cod ramane in vigoare, dispozitiile legale ale art. 373 avand acelasi continut de principiu cu cele din art.383 al fostului cod (Vezi G. Antoniu, V. Papadopol, M. Popvici, B. Stefanescu, Indrumarile date de Plenul Tribunalului Suprem si noua legislatie penala, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1971, pag. 324-344.^10) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 246-248.^11) Gr. Theodoru, op. cit., pag. 339, comentariu la Tribunalul Suprem, dec. de indr. nr. 25/1962, Culegere de Decizii, 1962, pag. 339.^12) A se vedea N. Volonciu, Tratat de procedura penala, partea speciala, Editura Paidea, Bucuresti, 1994, pag. 196-197.

Judecare

Privire generala

Page 172: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Judecarea apelului este disciplinata, in mare masura, de aceleasi norme care prevad modul de desfasurare a judecatii in prima instanta. in acest sens, trebuie subliniat faptul ca sunt aplicabile la judecarea apelului dispozitiile generale referitoare la judecata, dispozitii prevazute in art. 287-312 Sub aspectul periodizarii desfasurarii judecatii cauzelor penale, in apel se poate spune ca sunt intalnite aceleasi etape procesuale, adica o etapa premergatoare, sedinta de judecata propriu-zisa si solutionarea apelului. Se cuvine a fi precizat faptul ca, in ceea ce priveste sedinta de judecata in apel, pot fi distinse anumite particularitati in raport cu sedinta de judecata in prima instanta^1). Specific judecarii apelului este lipsa de la sedinta a momentului cercetarii judecatoresti, intrucat in apel, cu exceptia inscrisurilor, nu se administreaza noi probe (art.378 ()^2).

---------------^1) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 268.

Masurile premergatoare sedintei de judecata in apel

Ca in cazul judecatii in prima instanta, judecata in apel este precedata de anumite activitati care au menirea de a pune dosarul in stare de judecata. Intre aceste masuri premergatoare se inscrie fixarea termenului de judecata, precum si fixarea completului de judecata.In privinta termenului de judecata, in art. 375 alin. 1 se arata ca presedintele instantei de apel, primind dosarul, fixeaza termen pentru judecarea apelului. Desi in lege nu se fac nici un fel de precizari in privinta aspectelor de care trebuie sa se tina seama la fixarea termenului de judecata a apelului, consideram ca presedintele instantei va stabili termenul tinand seama de ordinea intrarii dosarelor^1).In legatura cu aceasta, legea prevede ca citarea este obligatorie. Este vorba de citarea partilor fata de care apelul poate avea un efect. De pilda, in apelul inculpatului care nu a fost obligat la despagubiri, nu vor fi citate nici o parte civila, care nu a atacat hotararea si nici partea responsabila civilmente^2). Lipsa de la judecata a celorlalte parti regulat citate, indiferent ca sunt apelanti sau intimati, nu impiedica judecarea apelului, dispozitiile art. 291 alin.8 (aplicandu-se corespunzator^3). La fel, este obligatorie si prezenta inculpatului minor, sub sanctiunea nulitatii absolute, cu exceptia cazului in care se face dovada ca acesta se sustrage de la judecata (art. 484 alin. 1 (si art. 493 ( C. pr. pen.)^4).Si la judecata in apel sunt aplicabile dispozitiile art. 293, in care se arata ca judecata in cauzele inecare sunt inculpati arestati preventiv se face de urgenta si cu precadere. Asadar, presedintele instantei primind dosarele in care sunt inculpati arestati, va fixa termene de judecata de urgenta si cu precadere. De asemenea potrivit dispozitiilor art. 313 alin. 4, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, presedintele instantei, la primirea dosarului, fixeaza un termen care nu poate fi mai mare de 48 de ore.Termenul de judecata se fixeaza cu precadere si atunci cand unii dintre inculpati sunt detinuti in alta cauza.

Page 173: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Partile dobandesc in apel denumiri noi, in raport de pozitia sa procesuala. Astfel, apelantul este persoana care a declarat apel, iar daca apelul se refera la anumite persoane acestea se vor numi intimati in cauza nu vor fi citate decat partile ale caror interese sunt in discutie ca urmare a apelului Astfel, s-a decis in mod intemeiat ca, in cazul in care inculpatul a declarat apel, invocand gresita individualizare a pedepsei, nu s-a cauzat nici o vatamare partii vatamate sau partii civile, astfel ca neindeplinirea procedurii de citare a acestora nu poate impiedica judecarea apelului.In cazul in care inculpatul este in stare de detinere, judecata apelului nu poate avea loc decat in prezente acestuia, sanctiunea fiind nulitatea absoluta a deciziei date in apel, ca urmare se va dispune aducerea acestuia de catre administratia locului de detinere. Potrivit art. 376 C. proc. pen., participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei. Dispozitia vine in completarea si precizarea concluziilor ce se degaja din interpretarea a fortiori a art. 315 c.pr.pen., potrivit caruia prezenta procurorului la instantele superioare este obligatorie in prima instanta totdeauna. Daca aceasta regula este valabila pentru judecarea in prima instanta, ea se impune cu atat mai mult in apel^5).Deci acesta va trebui sa faca selectia cauzelor din lista cauzelor din ziua in care este repartizat sa participe la judecata si va avea timp la dispozitie sa studieze dosarele pentru a putea sa aiba o participare documentata.Martorii, expertii, interpretii sau alte persoane vor fi citate numai in masura in care prezenta lor este necesara ca urmare a judecarii apelului declarat de ei sau daca se dispune reascultarea lor^6).

---------------^1) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^2) Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, incheierea din 2.1993, cit. de V. Papadopol, C. Turianu, in op. cit., pag. 184.^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 267.^4) Curtea Suprema de Justitie, decizia penala nr. 516/1991 in Dreptul nr. 2/1992, pag. 94, Tribunalul mun. Bucuresti, sectia a II-.penala, decizia nr. 723/1992 in Culegere de practica judiciara penala, Bucuresti, 1993, pag. 260.^5) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 267.^6) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.

Sedinta de judecata in apel

Sedinta de judecata in apel prezinta unele particularitati fata de sedinta de judecata in prima instanta, atat sub aspectul participantilor la sedinta de judecata, cat si sub aspectul etapelor procesuale ale sedintei de judecata.

A. Participantii la judecarea apelului

In vederea exercitarii dreptului lor, partile sunt citate pentru a participa la sedinta

Page 174: Drept Procesual Penal-partea Speciala

de judecata in apel (art. 375 alin. 2).Citarea este obligatorie. Este vorba de citarea partilor fata de care apelul poate avea un efect. De pilda, in apelul inculpatului care nu a fost obligat la despagubiri, nu vor fi citate nici o parte civila, care nu a atacat hotararea si nici partea responsabila civilmente^1). Lipsa de la judecata a celorlalte parti regulat citate, indiferent ca sunt apelanti sau intimati, nu impiedica judecarea apelului, dispozitiile art. 291 alin. 8 ( aplicandu-se corespunzator^2). La fel, este obligatorie si prezenta inculpatului minor, sub sanctiunea nulitatii absolute, cu exceptia cazului in care se face dovada ca acesta se sustrage de la judecata (art. 484 alin. 1 si art. 493 C. pr. pen.)^3).

---------------^1) Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, incheierea din 2.1993, cit. de V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 184.^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 267.^3) Curtea Suprema de Justitie, decizia penala nr. 516/1991 in Dreptul nr. 2/1992, pag. 94, Tribunalul mun. Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 723/1992 in Culegere de practica judiciara penala, Bucuresti, 1993, pag. 260.

B. Verificarile prealabile sedintei de judecata

Se verifica daca :completul de judecata este legal constituit cu numarul de judecatori prevazut de lege, cu participarea procurorului si a grefierului,- daca partile interesate si celelalte persoane au fost legal citate, este vorba de apelanti si intimati. Unele persoane pot sa aiba ambele calitati.daca inculpatul detinut este prezent,- daca este asigurata asistenta juridica, in cazurile cand aceasta este obligatorie si aparatorul este prezent.Cand una din partile implicate in apel nu este citata sau inculpatul detinut nu este adus ori nu este prezent aparatorul in cauzele in care prezenta acestora este obligatorie, cauza se amana pentru alta data, altfel judecata este lovita de nulitate absoluta^1).Daca nu sunt motive de amanare, se trece la verificarea regularitatii apelului. In cadrul acestei verificari se va stabili - daca hotararea atacata este supusa apelului, - daca apelul este declarat de titularul dreptului de apel sau reprezentantul legal sau special al acestuia, - daca apelul este in termen sau trebuie analizat daca este un apel peste termen sau se cere repunerea in termen. Judecata se va desfasura numai dupa ce se va dispune de catre instanta de apel repunerea in termen si se va admite ca sunt indeplinite conditiile pentru apelul peste termen. In cazul cand apelul este apreciat ca tardiv, instanta de apel nu va mai analiza motivele ci va respinge apelul ca inadmisibil, judecata desfasurandu-

Page 175: Drept Procesual Penal-partea Speciala

se numai cu privire la celelalte apeluri.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 384

C. Desfasurarea judecarii apelului

Judecarea apelului in sedinta cunoaste aceleasi activitati de inceput cu caracter preliminar si organizatoric ca si sedinta in prima instanta, cu excluderea aspectelor care nu sunt corespunzatoare apelului (de pilda, nu se face strigarea nominala a martorilor si inlaturarea lor din sala de sedinta, deoarece in apel nu se audiaza martori). Acesta rezulta implicit din inceputul dispozitiei art. 377 c. pr. pen.^1)In art. 378 alin. 1 ( se arata ca instanta, judecand apelul, verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de apel. Apelul constituind o repetare a judecarii fondului cauzei, legea (art. 378 alin. 2) prevede posibilitatea ca instanta sa administreze orice noi probe pe care le considera necesare. In mod practic, la judecarea apelului se poate vorbi de o completare a cercetarii judecatoresti efectuate in prima instanta.Este interesant a se urmari delimitarea notiunii de "inscris nou", pentru a se putea trage concluzii cu privire la faptul daca termenul este folosit in sens restrans sau larg. in materie civila, s-a statuat constant ca termenul este folosit in acceptiunea notiunii ca mijloc de proba, precizand ca "nu pot fi privite ca inscrisuri, ci raman tot probe testimoniale - deci neadmisibile in recurs - declaratiile date de martori, chiar in forma autentica, dupa justificarea cauzei la prima instanta"^2).La fel, s-a considerat ca raportul unui expert exprimat in scris asupra unei probleme de specialitate, nu poate constitui un inscris nou^3).In materia penala, o parte a doctrinei a infirmat aceasta pozitie inclinand spre o acceptiune mai larga a notiunii, care porneste de la principiul ca in procesul penal toate probele sunt admise, daca legea nu le interzice expres^4). S-a conchis, ca constituie inscrisuri noi si acelea care cuprind declaratia unui martor, punctul de vedere al unui expert intr-o chestiune de specialitate etc., chiar daca acestea reprezinta consemnari extrajudiciare. in sustinerea criticilor sale, titularul caii de atac poate prezenta in instanta superioara orice inscrisuri care ar constitui probe noi^5). In opinii mai recente, avand un serios suport de argumente, sfera notiunii de "inscrisuri noi" a fost redusa in oarecare masura. Astfel, s-a sustinut ca pot constitui inscrisuri noi numai acelea care puteau fi administrate inca la judecarea cauzei in prima instanta, "noutatea" lor constand in neinfatisarpa acestora la judecata cauzei in prima instanta. De asemenea, s-a precizat ca prin notiunea respectiva trebuie intelese numai actele si documentele care se cuprind in categoria inscrisurilor ca mijloace de proba in sensul legii de procedura penala (certificate, adeverinte, fise, caracterizari), acte autentice sau sub semnatura privata emanate de la parti, scrisori, chitante, evidente etc, care au fost cunoscute de prima instanta in momentul pronuntarii^6).

Page 176: Drept Procesual Penal-partea Speciala

In privinta dezbaterilor ca moment procesual al judecarii cauzelor penale in apel, art. 377 fixeaza o alta ordine a luarilor de cuvant in comparatie cu cea existenta in cadrul dezbaterilor la sedinta de judecata in prima instanta. Astfel, in timp ce la judecata in prima instanta in cadrul dezbaterilor se da cuvantul in ordine: procurorului, partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si inculpatului, la dezbaterea apelului se da cuvantul in urmatoarea ordine: apelant, intimat si la urma procurorului.Daca apelul este declarat de procuror sau daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului primul cuvant il are acesta.Ca si la judecata in prima instanta, procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Si in cazul apelului, inculpatul are ultimul cuvant.In ipoteza in care sunt mai multi apelanti printre care si procurorul, ordinea in cuvantul apelantilor este determinata de ordinea dezbaterilor de la prima instanta, dupa care fiecare parte va avea cuvantul in apelul ce il priveste.S-a exprimat parerea ca, cu ocazia dezbaterilor judiciare, si instanta poate sa puna, din oficiu, in discutie orice chestiune care ar conduce la solutionarea justa a apelului^7).In cadrul dezbaterilor, sunt supuse discutiilor motivele de apel invocate de procuror si de parti, motive asupra carora, potrivit art. 378 alin. 4, instanta este obligata sa se pronunte^8).Motivele de apel, potrivit art. 374, se formuleaza in scris, prin cererea de apel si printr-un memoriu separat, care trebuie sa fie depus la instanta de apel cel mai tarziu in ziua judecatii^9).Motivele de apel se pot formula si oral in ziua judecatii.In acest sens pana la inchiderea dezbaterilor, procurorul poate formula si alte motive decat cele formulate prin adresa de motivare a apelului inaintata instantei, chiar daca motivele orale nu coincid cu cele scrise^10).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 367.^2) Plen. Trib. Suprem, dec. indrum. nr.X/1953, Culegere de Decizii pe anii 1952-1954, vol. I pag. 11.^3) Mircea Pasca, In legaturi cu "inscrisurile" care se pot produce ca probe noi in fata instantei de recurs, Revista Romana de Drept, nr.7/1984, p.11-12.^4) S. Kahane, Drept procesual penal, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963, pag. 283.^5) V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, pag. 232.^6) Gr. Theodoru, I. Moldovan, Drept procesual penal, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, pag. 288.^7) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 259.^8) Tribunalul Suprem, sectia penala, d. nr. 808 din 1980, in Revista Romana de

Page 177: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Drept, nr. 1, 1981, pag. 118^9) Trib. jud. Suceava, dec. pen. nr. 677 din 1983, Revista Romana de Drept nr. 1, 1985, pag. 69.^10) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.221-222

Solutionare

Cele doua solutii posibile

Principalele solutii pe care le poate pronunta instanta de apel, in urma deliberarii, sunt doua:- respingerea apelului si mentinerea hotararii atacate,- admiterea apelului.Fiecare din aceste solutii cunoaste mai multe variante in raport de motivele de respingere sau admitere a apelului.Daca in cauza au fost declarate mai multe apeluri, fiecare trebuie sa primeasca o solutie, in raport de pozitia procesuala si motivele invocate sau interesul procesual al acestora. In cazul apelului declarat de procuror, chiar in defavoare, acesta fiind aparatorul intereselor societatii, chiar daca motivele invocate sunt respinse si este admis apelul uneia din parti pentru alte motive, trebuie admis si apelul Ministerului Public, pentru ca, oricare ar fi motivele invocate de apelant, instanta este obligata, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sa examineze cauza din oficiu si sub celelalte aspecte de fapt si de drept^1).Apelul inadmisibil ca si apelul tardiv nu produc efectul extensiv al apelului. Daca apelul introdus de un membru al unui grup procesual (consortium litis) a fost respins ca inadmisibil, instanta nu examineaza situatia celorlalti membri ai grupului cu privire la care exista o indivizibilitate de imprejurari^2).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 271.

Respingerea apelului

In cazul in care apelul este tardiv sau inadmisibil, ori in cazul in care hotararea atacata este legala si temeinica instanta respinge apelul, mentinand hotararea atacata.

a) Respingerea apelului tardivLegea prevede pentru declararea apelului, un interval de timp care nu poate fi depasit. Exercitarea apelului dupa expirarea termenului de apel, daca nu are loc o repunere in termen sau un apel peste termen, duce la respingerea apelului ca tardiv.Reamintim in acest sens ca:1) instanta de apel are latitudinea de a aprecia de la caz la caz, daca situatia invocata de apelant constituie in mod efectiv o cauza de impiedicare a declararii apelului, indiferent

Page 178: Drept Procesual Penal-partea Speciala

daca este sau nu o piedica de natura strict materiala^1). Spre exemplu, intr-un caz s-a decis ca sunt indeplinite conditiile repunerii in termenul de apel daca vina de a nu introduce apelul in termen apartine avocatului inculpatului^2). Solutia a fost criticata pe buna dreptate, deoarece, chiar daca s-a retinut ca cererea a fost predata avocatului acesta avea obligatia sa dovedeasca faptul ca s-a aflat in imposibilitate de a depune apelul la posta sau la grefa judecatoriei din motive mai presus de vointa lui^3). Alta, este, insa, situatia in care prima instanta, facand pronuntarea in absenta partii, fie a trecut in mod eronat in condica de sedinta rezultatul deliberarii, fie nu l-a trecut deloc, punand astfel partea in imposibilitatea de a cunoaste solutia data cauzei^4).2) Pentru a putea exercita apelul peste termen, legea prevede realizarea cumulativa a doua conditii, si anume, partea sa fi lipsit atat de la judecata, cat si la pronuntare si apelul sa fie declarat cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.In sens mai larg, cererea partii care foloseste institutia nu trebuie intitulata in mod necesar "apel peste termen", fiind de obligatia instantei sa-l considere ca atare, daca sunt satisfacute conditiile prevazute de art. 365 ( c. pr. pen. In practica s-a decis, ca daca inculpatul a lipsit la judecata si pronuntare si a declarat apel dupa epuizarea termenului legal, dar inainte de inceperea executarii hotararii, instanta nu avea dreptul sa respinga apelul ca tardiv, avand obligatia solutionarii lui din oficiu, ca un apel peste termen^5).Respingerea apelului ca tardiv se face de plano, deoarece instanta nu mai poate examina legalitatea si temeinicia hotararii atacate, nefiind in mod legal investita cu dreptul de control al hotararii primei instante, intrate in puterea lucrului judecat prin neexercitarea in termen a apelului^6).In cazul respingerii apelului ca tardiv, hotararea primei instante ramane definitiva la data expirarii termenului de apel (art. 416 pct. 2 lit. a ().

b) Respingerea apelului ca inadmisibilApelul este inadmisibil cand nu este incuviintat de lege. Aceste situatii se refera fie la imprejurarea ca legea nu prevede exercitarea caii de atac (hotarare de declinare de competenta, decizia de stramutare sau hotararea de regulator de competenta, exista autoritate de lucru judecat hotararea fiind definitiva etc.) ori nu indrituieste o persoana sa exercite calea de atac (fie ca se refera la situatiile cand persoana nu are calitate procesuala sau a declarat apel cu privire la unele aspecte cure ii depaseau pozitia procesuala)^7).Daca in cursul judecatii in prima instanta persoana vatamata a declarat ca revine asupra cererii facute la urmarirea penala de a i se acorda despagubiri civile si sustine ca nu mai are pretentii fata de inculpat, prin aceasta pierde calitatea de parte civila si in consecinta apelul sau in contra sentintei prin care nu i s-au acordat despagubiri este inadmisibil^8).Subliniem ca apelul inadmisibil ca si apelul tardiv nu produc efectul extensiv al apelului. Daca apelul introdus de un membru al unui grup procesual (consortium litis) a fost respins ca inadmisibil, instanta nu examineaza situatia celorlalti membri ai grupului cu privire la care exista o indivizibilitate de imprejurari^9).

c) Respingerea apelului ca neintemeiatSpre deosebire de respingerea apelului ca tardiv sau inadmisibil, in cazul respingerii apelului ca neintemeiat, instanta face o judecata de valoare asupra hotararii atacate.Instanta nu poate respinge ca neintemeiate apelurile procurorului si ale partii civile

Page 179: Drept Procesual Penal-partea Speciala

declarate impotriva unei sentinte de achitare, pe considerentul ca, dupa pronuntarea solutiei, a intervenit amnistia si, in consecinta, continuarea procesului penal ar putea fi ceruta numai de catre inculpat. Intr-o atare situatie, instanta de apel, indiferent de pozitia inculpatului, are obligatia sa verifice daca solutia de achitare pronuntata de prima instanta este sau nu legala sau temeinica^10).Practica judiciara poate fi obligata sa rezolve si situatii in care respingerea apelului este necesara, desi paradoxal calea de atac e admisibila in principiu, folosita in termen, si imprejurarile invocate demonstreaza nelegalitatea hotararii atacate. Astfel, s-a decis ca inculpatul condamnat care a introdus o contestatie la executarea ce a fost respinsa, a decedat mai inainte de solutionarea caii de atac declarate impotriva sentintei de respingere a contestatiei, aceasta cale urmeaza a se respinge ca fara obiect^11).

--------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 227.^2) A se vedea, Curtea de Apel, Suceava, sectia penala, decizia nr. 250/20.1996 cit. de V. Timofte in Probleme de drept procesual penal din practica instantelor din raza de activitate a Curtii de Apel Suceava, in Dreptul nr. 6/1997, pag. 91 -92.^3) V. Timofte in Probleme de drept procesual penal din practica instantelor din raza de activitate a Curtii de Apel Suceava, in Dreptul nr. 6/1997, pag. 92.^4) a se vedea, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 271/1977, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976 -1980, pag. 350, Tribunalul jud. Timis, decizia penala, nr. 465/1970 in Revista Romana de Drept nr. 11/1970, pag. 171, Tribunalul mun. Bucuresti, decizia nr. 307/1990 cu nota de V. Papadopol, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1990, pag. 134. in acelasi sens, V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 85^5) Tribunalul Suprem,sect.pen.dec.nr.678/1972, Culegere de Decizii, din anul 1972, p.458.^6) D. V. Mihaescu, Recursul penal, Editura stiintifica, Bucuresti, 1962, pag. 181.^7) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^8) Tribunalul Suprem, sect.pen.dec.nr.6064/1971, Revista Romana de Drept, nr.6/1972, pag.169.^9) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 271.^10) C.A.B., s. a II-a pen., dec. nr. 64/1994, (cu nota critica) Culegere V, pag. 15.^11) Tribunalul Suprem, sect. pen., dec. nr.817/1975, Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1969-1975, pag. 351.

Admiterea apelului

In cazul in care in urma judecatii in apel instanta de control constata greseli ale sentintei, fie sub aspectul starii de fapt retinute, fie sub aspectul legalitatii, sau greseli mixte, va desfiinta sentinta primei instante si va pronunta o noua hotarare, care va inlocui hotararea primei instante.In caz de admitere a apelului, potrivit art. 382 ( C. proc. pen., hotararea atacata se

Page 180: Drept Procesual Penal-partea Speciala

desfiinteaza in intregime sau partial, dar in limitele efectelor devolutiv, extensiv si al efectului neagravarii situatiei ii propriul apel. Desfiintarea partiala a hotararii se poate referi la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu impiedica justa solutionare a cauzei^1).Potrivit art. 379 pct. 2, la admiterea apelului pot fi pronuntate doua solutii: - admiterea apelului cu solutionarea cauzei de catre instanta de apel- admiterea apelului cu rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata sau de catre alta instanta.Avand in vedere titularii apelului precum si drepturile lor in ceea ce priveste atacarea hotararii penale si tinand seama de efectele devolutiv si extensiv ale apelului, legea a prevazut posibilitatea ca hotararea sa fie desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ceea ce priveste latura penala sau civila.a) Dupa desfiintarea sentintei primei instante, se reformeaza solutia acesteia pronuntandu-se o noua hotarare prin care se solutioneaza fondul cauzei. Pentru a se ajunge la aceasta solutie instanta de control fie reapreciaza probele administrate, fie ca se administreaza probe noi ori da o noua incadrare juridica faptelor sau stabileste alte pedepse sau da o alta rezolvare laturii civile. Prin decizia pronuntata se pune capat judecatii in apel, deoarece aceasta nu se face in doi timpi: a bruierea apelului printr-o decizie pentru a se administra noi probe si apoi, dupa administrarea probelor, sa se pronunte o alta decizie asupra fondului cauzei.In caz de reformare totala instanta de apel va putea dispune urmatoarele solutii:- in latura penala: condamnarea, achitarea, incetarea procesului penal,- in latura civila: admiterea sau respingerea actiunii civile.In caz de reformare partiala, instanta de apel, avand in vedere principiul non reformatio in pzius, va putea sa schimbe incadrarea faptei retinute in sarcina inculpatului, va reindividualiza pedeapsa, chiar va putea schimba forma de executare, iar in latura civila va putea modifica cuantumul despagubirilor^2).In conformitate cu dispozitiile art. 379 pct. 2 lit. a, instanta de apel desfiinteaza sentinta primei instante, pronuntand o noua hotarare si procedeaza potrivit art. 345 si urmatoarele privind judecata in fond. In consecinta, instanta de apel poate pronunta oricare dintre solutiile pe care le poate pronunta prima instanta, apreciind asupra temeiniciei sau netemeiniciei invinuirii si dispunand, dupa caz, condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal^3).Reformarea poate fi totala sau partiala.- in caz de reformare totala, instanta de apel, poate pronunta o decizie de condamnare, de achitare sau de incetare a procesului penal in latura penala si de admitere sau de respingere a actiunii civile in latura civila.- in caz de reformare partiala, instanta de apel agraveaza sau atenueaza pedeapsa, modifica cuantumul despagubirilor ori schimba incadrarea juridica a faptei^4).Indiferent ca a avut sau nu loc o noua judecare a fondului cauzei, din moment ce s-a admis apelul si s-a desfiintat hotararea primei instante, in pronuntarea noii hotarari, instanta de apel va proceda potrivit art. 345-353 (, avand la indemana toate solutiile de rezolvare a actiunii penale (condamnare, achitare si incetare a procesului penal) dar si cele referitoare la actiunea civila ori la alte aspecte care tin de solutionarea cauzei^5).b) Dupa desfiintarea sentintei primei instante, se dispune rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata in urmatoarele situatii, potrivit art. 379 pct. 2 lit.

Page 181: Drept Procesual Penal-partea Speciala

b :- pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate,- parea legal citata a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta despre aceasta imposibilitate,- prin hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei.- instanta care a pronuntat hotararea atacata cu apel nu era competenta potrivit legii.Daca hotararea a fost desfiintata pentru caz de incompetenta, se dispune rejudecarea de catre instanta competenta.In primele trei cazuri rejudecarea cauzei va avea loc la instanta a carei hotarare a fost desfiintata, iar in cazul al patrulea rejudecarea cauzei va avea loc in fata instantei care, potrivit legii, este competenta sa rezolve cauza penala. In acest din urma caz nu se poate face rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata deoarece, in mod practic, s-ar repeta greseala in ceea ce priveste competenta^6). Instanta de trimitere fiind totdeauna prima instanta (sau una corespunzatoare acesteia, dar competenta), va judeca potrivit tuturor regulilor aplicabile judecatii in prima instanta pronuntand o sentinta, care potrivit tezei generale consacrate de art. 361 se va putea ataca din nou cu apel^7).S-a exprimat in literatura juridica opinia ca instanta, de apel poate desfiinta hotararea atacata In intregime sau partial, nu numai in limitele efectului devolutiv si a celui extensiv la care se face referire expres in lege, ci si in limitele efectului neagravarii situatiei partii in propriul apel.Mai mult, regula non reformatio in pejus se aplica si in urma desfiintarii cu restituirea cauzei, la reluarea urmaririi penale, astfel incat procurorul daca reluarea s-a dispus in urma admiterii apelului inculpatului, nu va putea trimite in judecata pe inculpat pentru o acuzare mai grava (de pilda, pentru alte acte materiale ale aceleiasi infractiuni, o forma calificata sau agravata a infractiunii initiale ori o noua infractiune).De asemenea, instanta de apel poate desfiinta hotararea primei instante si numai cu privire la modul de solutionare a unei chestiuni de fond (de pilda, in legatura cu modul de individualizare a sanctiunii penale aplicate)^8).Desi legea nu mentioneaza care este categoria de competenta care a fost incalcata in acest caz la admiterea apelului, socotim, in acord cu opinia exprimata in literatura de specialitate, ca textul art. 379 pct. 2 lit. b (, ipoteza finala, se refera la competenta dupa materie sau calitatea persoanei^9).O parte lipsa la proces se considera ca a fost nelegal citata daca: nu s-a emis citatie, daca citatia emisa nu cuprinde toate mentiunile prevazute de lege privind calitatea celui citat, locul unde sa se prezinte data, dovada de primire sau procesul-verbal de inmanare sau de afisare nu au fost indeplinite potrivit legii, citatia a fost trimisa in alte locuri decat la adresa sau la resedinta indicata sau a fost data altor persoane decat cele aratate in cuprinsul legii^10).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 387.^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 387^3) Vasile Papadopol, Corneliu Turianu, Apelul penal, Casa de Editura si Presa Sansa S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 221

Page 182: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^4) A se vedea. Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 2/1995 in Curtea de`Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1996, pag. 15, V. Papadopol, nota critica la decizia nr. 10/A/1995 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia I penala, in Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995, pag. 16.^5) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 274.^6) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.227^7) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 274.^8) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 263.^9) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.227.^10) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 387-388

5. JUDECATA IN RECURS

1. Generalitati

Persoanele care au drepturi si obligatii stabilite printr-o hotarare judecatoreasca pronuntata in apel sau in prima instanta, cand hotararea nu este susceptibila de apel, pot considera ca acest act procesual este afectat in mod real de un viciu sau eroare si pot cere, ca atare, o noua examinare a cauzei pentru inlocuirea primei hotarari cu o noua hotarare. In vederea exercitarii unui control asupra hotararilor judecatoresti pronuntate in prima instanta legea a pus la indemana celor interesati un instrument procesual prin folosirea caruia se asigura o mai buna infaptuire a actului de justitie. Mijlocul procesual prin care se asigura acest deziderat este recursul, care are ca ratiune si finalitate indreptarea unor greseli comise de instanta sau de parti cu ocazia primei judecati sau a celei efectuate in apel.Recursul este reglementat in capitolul III al Titlului I din Partea Speciala sectiunea II (art. 385^1-385^19 C. proc. pen.), introduse prin Legea nr. 45/1993 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala^1) si completate recent prin Legea 356/2006.In succesiunea normala a procedurii judiciare recursul urmeaza apelului si in aceasta ordine reprezinta cel de-al treilea grad de jurisdictie. O asemenea alcatuire a procesului nu este insa obligatorie, iar uneori nici nu se poate realiza, intrucat legea nu permite apelarea anumitor hotarari judecatoresti. Hotararile care nu pot fi atacate cu apel, nu pot ramane insa pronuntate in „prima si ultima instanta", pentru ca numarul gradelor de jurisdictie s-ar reduce la unul singur. In aceste cazuri recursul va fi posibil si fara interventia prealabila a apelului. Singura cale de atac ordinara impotriva hotararii pronuntate in prima instanta si neapelabila ramane recursul. In aceste cazuri recursul reprezinta al doilea si ultimul grad de jurisdictie^2).In literatura sunt date diferite definitii. Recursul este o cale de atac ordinara de anulare, partial devolutiva si in mod exceptional extensiva, destinata a repara erorile de drept

Page 183: Drept Procesual Penal-partea Speciala

comise de instantele de fond, in hotararile date^3).El corespunde celui de-al doilea grad de jurisdictie si de aceea se indreapta impotriva hotararilor judecatoresti date in ultimul grad de fond, pentru erorile de drept pe care le contine.Termenul de recurs in casatie este imprumutat din dreptul francez. Recursul fiind o cale ordinara de atac, se deosebeste de recursul special, cale de atac conferita de lege procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie sau recursului in interesul legii pe care il poate exercita ministrul justitiei.In succesiunea normala a procedurii judiciare recursul urmeaza apelului si in aceasta ordine reprezinta cel de-al treilea grad de jurisdictie. O asemenea alcatuire a procesului nu este insa obligatorie, iar uneori nici nu se poate realiza, intrucat legea nu permite apelarea anumitor hotarari judecatoresti. Hotararile care nu pot fi atacate cu apel, nu pot ramane insa pronuntate in „prima si ultima instanta", pentru ca numarul gradelor de jurisdictie s-ar reduce la unul singur. In aceste cazuri recursul va fi posibil si fara interventia prealabila a apelului. Singura cale de atac ordinara impotriva hotararii pronuntate in prima instanta si neapelabila ramane recursul. In aceste cazuri recursul reprezinta al doilea si ultimul grad de jurisdictie^4).Caile de atac sunt calificate ca extraordinare, daca ele pot fi executate numai in cazurile si in conditiile specificate de lege. Codul de procedura penala califica apelul si recursul ca fiind cai ordinare, iar contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii sunt calificate ca extraordinare. Importanta practica a clasificarii cailor de atac in ordinare si extraordinare vizeaza, in principal, urmatoarele aspecte^5): a) executarea hotararii penale este suspendata pe durata termenului in care poate fi exercitata calea de atac ordinara, iar apoi pe timpul judecarii acesteia, in vreme ce caile de atac extraordinare nu au, in principiu, efect suspensiv, b) cat timp este deschisa calea ordinara de atac, nu se poate recurge la o cale de atac extraordinara, insa caile de atac extraordinare se pot folosi concomitent, c) in unele situatii, calea de atac extraordinara devine inadmisibila, daca partea interesata putea sa invoce motivul prin intermediul caii de atac ordinare, dar nu a facut-o.

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.230^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 280.^3) Pentru o definitie, in parte asemanatoare, Gh. Mateut, Noua reglementare a recursului in procedura penala romana (I), in Dreptul, Anul VI, Seria a III-a, nr. 2/1995, pag. 43.^4) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 280.^5) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.

Trasaturile caracteristice ale recursului

- Recursul, ca a doua cale ordinara de atac, este admisibil in cazurile prevazute de lege. Legea stabileste, spre deosebire de apel unde se examineaza cauza sub toate aspectele, in limitele efectului devolutiv de fapt si de drept, fara a se limita la criticile din motivele de apel, ca instanta de recurs examineaza cauza in limitele cazurilor de casare prevazute de

Page 184: Drept Procesual Penal-partea Speciala

art. 385^9 C. proc. pen. Legea stabileste 21 motive de recurs si in afara acestora instanta nu se poate pronunta chiar daca constata si alte greseli. Aceasta limitare nu o gasim in cazul cand recursul este singura cale de atac ordinara.In succesiunea normala a procedurii judiciare recursul urmeaza apelului si in aceasta ordine reprezinta cel de-al treilea grad de jurisdictie. O asemenea alcatuire a procesului nu este insa obligatorie, iar uneori nici nu se poate realiza, intrucat legea nu permite apelarea anumitor hotarari judecatoresti. Hotararile care nu pot fi atacate cu apel, nu pot ramane insa pronuntate in „prima si ultima instanta", pentru ca numarul gradelor de jurisdictie s-ar reduce la unul singur. In aceste cazuri recursul va fi posibil si fara interventia prealabila a apelului. Singura cale de atac ordinara impotriva hotararii pronuntate in prima instanta si neapelabila ramane recursul. In aceste cazuri recursul reprezinta al doilea si ultimul grad de jurisdictie^1).- Recursul nu pune in miscare o noua judecata a cauzei in fond, ci doar o verificare a hotararii atacate pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs. Instanta de recurs nu judeca procesul, ci hotararea judecatorilor, ea controleaza aceste hotarari in raport cu legea. Instanta de recurs este obligata sa se pronunte numai asupra motivelor de recurs, invocate de procuror si de parti.- Recursul este o cale de atac usor accesibila, care poate fi exercitata de catre parti, la termen fix si in forme procesuale simple. Exercitarea caii de atac a apelului este usurata partilor si de aplicarea regulii neagravarii situatiei in propria cale de atac.- Recursul este o cale de atac ireverentioasa pentru ca se adreseaza instantelor judecatoresti superioare, celor care au judecat apelul (cand recursul este a doua cale de atac) sau primei instante (cand este singura calc de atac).In aceste temeiuri, se considera ca recursul este o cale de atac ordinara, ireverentioasa, cu caracter mixt: de anulare si uneori de reformare a hotararilor gresite, partial devolutiva, admisibila numai in cazurile prevazute de lege^2).

----------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 280.^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 371-372

Caracterizarea recursului

Recursul prezinta urmatoarele trasaturi:a) este o cale de atac ordinara ca si apelul, intrucat si el este un act obisnuit in desfasurarea normala a procesului penal, se efectueaza intr-un termen fix, stabilit de lege (de regula 10 zile) si inlatura posibilitatea ca hotararea din ultimul grad de fond sa devina definitiva si executorie. In literatura de specialitate s-a remarcat ca, in mod exceptional, recursul se poate indrepta si impotriva unei hotarari definitive si executorii. Astfel, potrivit art. 385^3 coroborat cu art. 365 C. pr. pen., partea care a lipsit atat de la judecata cat si de la pronuntare poate declara recurs peste termen in cel mult 10 zile de la data inceperii executarii pedepsei sau a obligarii la despagubiri civile. De aceea, s-a propus, de lege ferenda ca recursul peste termen sa fie reglementat ca un caz de repunere in termenul de recurs^1),b) este o cale de atac, in principal, de drept, intrucat provoaca, de regula, un control

Page 185: Drept Procesual Penal-partea Speciala

partial, numai in drept. Aceasta este, in esenta, ceea ce caracterizeaza recursul in raport cu apelul in ceea ce priveste limitele in care se produce devolutia. Asadar, daca apelul devolueaza cauza atat in fapt cat si in drept, sub toate aspectele, recursul o devolueaza cu precadere in drept. El repune in discutie nu intreaga cauza, ci numai chestiunile de drept sau de drept si de fapt si pentru motive bine determinate. El poate avea loc numai pentru nulitati de fond si de forma, adica pentru erori de drept substantiale (materiale) si procesuale (formale)^2). Starea de fapt nu este supusa controlului instantei de recurs. In mod exceptional, recursul poate fi si o cale de atac de fapt sau de fapt si de drept cum sunt, de pilda, cazurile in care se poate face recurs pe motiv ca „s-a comis o eroare grava de fapt" (art. 385^9 alin. 1 pct. 18 C. pr. pen.) ori in care „s-au aplicat pedepse gresit individualizate "(art. 385^9 alin. 1 pct. 14 C. pr. pen.) ori „a fost gresit rezolvata latura civila" (art. 385^9 alin 2 C. pr. pen.) sau „instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate..." (art. 385^9 alin. 1 pct. 10 C. pr. pen.) precum si cele in care hotararile judecatoresti nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel. S-a remarcat faptul ca noua reglementare a recursului, spre deosebire de reglementarea anterioara, nu mai asimileaza cazurile de casare cu nulitatile de forma si de fond, intrucat in cuprinsul erorilor de judecata intra, din motivele aratate mai sus, atat erori de drept cat si de fapt^3).- este, in principiu, o cale de atac de anulare, deoarece tinde la obtinerea casarii sau anularii atacate. In mod exceptional recursul este si o cale de atac mixta de anulare si de reformare atunci cand in cazurile prevazute de lege (art. 385^15 pct. 2 lit. a) si b) C. pr. pen.) instanta de recurs insasi este cea care pronunta o solutie asupra fondului cauzei. O asemenea concluzie se impune si in cazul in care recursul este indreptat impotriva hotararilor nesupuse apelului^4). Nu aceeasi calificare se poate acorda, insa, recursului, atunci cand instanta admite recursul, casand hotararea atacata si dispune rejudecarea de catre instanta de recurs, deoarece in aceasta situatie se da o singura decizie in solutionarea recursului, care este doar o decizie de casare, cuprinzand termenul pentru rejudecare si a doua decizie ce nu priveste recursul (care a fost anterior admis) ci rejudecarea fondului cauzei, care se face dupa regulile primei instante (art. 385^19 C. pr. pen.)^5)- este o cale de atac ireverentioasa, intrucat se adreseaza intotdeauna unor instante judecatoresti superioare (tribunalul, tribunalul militar teritorial, curtea de apel, curtea militara de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie) spre deosebire de alte cai de atac de anulare, cum este, de pilda, contestatia in anulare, care se adreseaza aceleiasi instante (instanta de recurs care a pronuntat hotararea a carei anulare se cere sau instantei la care a ramas definitiva ultima hotarare, dupa distinctiile facute de art. 389 C. pr. pen,),- nu pune in miscare o noua judecata a cauzei in fond, ci doar o verificare a hotararii atacate pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs. Asadar, instanta de recurs este obligata sa se pronunte numai asupra motivelor de recurs invocate de procuror si de parti.Prin derogare de la aceasta regula, atunci cand recursul este indreptat impotriva hotararilor judecatoresti ale primei instante pentru care legea prevede expres ca nu pot fi atacate cu apel, nu mai este limitat la cazurile de casare prevazute expres in art. 385^9 C. pr. pen. ci, in aceasta ipoteza, instanta de recurs are obligatia sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, in aceleasi conditii ca instanta de apel, insa dupa regulile speciale privind judecata recursului, in genere,

Page 186: Drept Procesual Penal-partea Speciala

- este o cale de atac usor accesibila. Orice hotarare penala poate fi atacata cu recurs, de catre orice parte din proces, intr-un termen fix si cu forme procesuale simple. Accesul liber al oricarei parti la folosirea acestei cai de atac este usurat si de regula nea-gravarii situatiei in propriul recurs (non reformatio in pejus), care functioneaza in aceleasi conditii ca in cazul apelului. Prin analogie cu ceea ce se intampla in cazul apelului, putem arata ca ratiunea instituirii acestei reguli consta in inlaturarea temerii justitiabililor ca, eventual, li s-ar agrava situatia in propria lor cale de atac, o asemenea temere putand determina, implicit, abtinerea de la folosirea cailor de atac si astfel limitarea controlului judecatoresc ce se realizeaza prin exercitarea acestora^6).Explicatia conceptiei ca instanta de recurs solutionand cauza nu poate crea o situatie mai grea pentru partea care a declarat recursul se gaseste in dreptul partilor de a supune hotararea atacata unui control jurisdictional. Folosirea caii de atac nu poate crea titularului o situatie mai grea, pentru ca astfel s-ar putea determina abtinerea partii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumarii acestui risc. Or, controlul jurisdictional realizat prin recurs prezinta o importanta care depaseste interesele partilor, contribuind la realizarea unui bun act de justitie^7).Regula neagravarii situatiei in propriul recurs se aplica tuturor titularilor dreptului, cu exceptia procurorului, care este reprezentantul societatii.Neagravarea situatiei in propriul recurs devine incidenta numai atunci cand recursul este singular, si cand au fost declarate mai multe recursuri de persoane cu interese comune sau indiferente fata de cei ce au declarat recurs. Daca sunt mai multe recursuri declarate de persoane cu interese contrare sau este recursul procurorului in defavoarea celui ce a declarat recurs, nu se aplica regula non reformatio in peius.Regula "non reformatio in pejus" este limitata la folosirea caii proprii de atac. Precizarea devine necesara pentru intelegerea corecta a dispozitiei legale. Folosirea de catre o parte a unei cai de atac nu exclude posibilitatea agravarii situatiei sale in calea folosita de catre altcineva. De pilda, declarand recurs atat inculpatul cat si procurorul situatia inculpatului se poate agrava. In acest sens, situatia defavorabila nu este o consecinta a recursului declarat de inculpat - care poate fi respins - ci un efect al admiterii recursului procurorului^8).Regula non reformatio in pejus in procesul penal produce urmatoarele consecinte^9): - limiteaza (in detrimentul principiului legalitatii si al aflarii adevarului) posibilitatea instantei de recurs de a indrepta hotararile gresite la cazurile in care s-ar crea o situatie mai favorabila pentru partea care a declarat recurs - creeaza accesul liber al oricarui titular la folosirea caii de atac a recursului, contribuind, prin aceasta, la largirea controlului judecatoresc al instantei de recurs asupra hotararilor primei instante.

---------------^1) a se vedea. Gr. Theodoru, Consideratii asupra unor dispozitii care reglementeaza exercitarea recursului in materie penala, Anuarul centrului de stiinta sociala a Universitatii „Al I. Cuza" Iasi, sectiunea a III-a, 1986, pag. 265, D. V. Mihaescu, Recursul penal, Editura stiintifica, Bucuresti, 1962, pag. 110-113, V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 89-90.^2) A se vedea, Tr. Pop, Dreptul procesual penal, vol. IV, Tipografia Nationala, Cluj,

Page 187: Drept Procesual Penal-partea Speciala

1946, pag. 351.^3) Gr. Gr. Theodoru, Contributii la caracterizarea recursului penal in actuala reglementare, in Revista de drept penal nr. 1/1996, pag. 30.^4) A se vedea V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag 33.^5) in sens contrar, Gr. Gr. Theodoru, Contributii la caracterizarea recursului penal in actuala reglementare, in Revista de drept penal nr. 1/1996, pag. 33.^6) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^7) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 259.^8) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 259-260.^9) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 243-244.

Hotararile penale supuse recursului

Privire generala

Potrivit reglementarii recursului, aceasta cale de atac cuprinde, prin cele doua forme de exercitare, toate hotararile judecatoresti nedefinitive, cu limitarile prevazute de lege.a. Prima forma a recursului, unde acesta este cea de a doua cale de atac, este apropiata de forma traditionala, fiind o cale de atac predominanta in drept, prin care se urmareste realizarea unei uniforme interpretari si aplicari a legii in cauzele penale.Sentintele prin care se solutioneaza cauza sunt, de regula, supuse apelului. Ele sunt susceptibile direct de recurs numai in situatia in care nu este deschisa calea de atac a apelului. Prin aceasta, derogandu-se de la regula enuntata mai sus, se asigura un control judecatoresc integral si nemijlocit asupra hotararilor de condamnare, de achitare sau de incetare a procesului penal.Pot fi atacate cu recurs atat latura penala cat si latura civila a cauzei. De asemenea, Este posibila atacarea separata cu recurs a laturii penale sau a laturii civile a cauzeiIn conformitate cu prevederile art. 385^1 C. pr. pen., pot fi atacate cu recurs:a) sentintele pronuntate de judecatorii in cazurile prevazute de lege,b) sentintele pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani,c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel,d) sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie,d^1) sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate,e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curti de apel si Curtea Militara de Apel.f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, afara de cazul cand legea prevede altfel, precum si cele privind reabilitarea.Nu sunt supuse recursului:- sentintele care sunt susceptibile de apel si ih privinta carora persoanele prevazute in art.

Page 188: Drept Procesual Penal-partea Speciala

362 C. pr. pen. (oricare din persoanele care pot face apel, potrivit legii, inclusiv procurorul) nu au folosit calea apelului, ori cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac (art. 385^1 alin. ultim C. pr. pen., asa cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996). Prin aceasta dispozitie este consacrat principiul potrivit caruia nu se poate face recurs omisso medioIn consens cu prevederile legale, in practica judiciara s-a considerat ca este inadmisibil recursul declarat de inculpat impotriva hotararii primei instante daca, desi acesta a declarat apel, si l-a retras^1). De asemenea, s-a mai decis ca inculpatul nu poate folosi calea de atac a recursului daca apelul acestuia a fost respins ca tardiv, deoarece in aceasta situatie apelul se considera ca inexistent^2).Aceasta inseamna, ca, de regula, nu se poate recurge la o cale de atac, trecand sau sarind peste alta, care, legal, are prioritate, in acest fel, nu se poate recurge la recurs, sarind peste apel daca hotararea este susceptibila de a fi atacata cu apel. Atata vreme, insa, cat una din persoanele prevazute in art. 362 C. pr. pen. a declarat apel, aceasta imprejurare profita tuturor celorlalte persoane, carora le este deschisa calea de atac a recursului, fara, insa, ca aceasta sa vizeze si sentintele primei instante. In acest sens, art. 385^1 alin. ultim C. pr. pen. prevede expres ca „impotriva deciziilor pronuntate in apel, persoanele prevazute in art. 362, chiar daca nu au folosit apelul pot declara recurs",b. In cea de a doua forma, in care recursul este a doua cale de atac, acesta imbraca forma apelului, si nu este limitat la motivele de casare prevazute pentru prima forma a recursului, aratate in art. 385^9 C. proc. pen., iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si a cererilor formulate de recurent, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, solutiile fiind diferite de cele din apel, in recurs avand o alta reglementare.De asemenea, sunt supuse recursului si deciziile pronuntate de instanta de apel in rezolvarea cererii sau propunerii de liberare conditionata, precum si in solutionarea cererii de reabilitare.Stabilirea formei de recurs aplicabile se face dupa natura hotararii atacate. In cazul in care se ataca cu recurs deciziile instantei de apel, acesta este cea de a doua cale de atac. In cazul sentintelor si al incheierilor, unde legea prevede ca se pot ataca numai cu recurs, acesta este singura cale de atac ordinara^3).In practica judiciara s-a remarcat ca, in lumina prevederilor art. 385^1 C. pr. pen., din categoria hotararilor care nu pot fi atacate cu recurs sunt omise deciziile prin care apelul a fost respins ca tardiv^4), astfel incat, intr-o asemenea situatie recursul poate fi respins ca nefondat, nu ca inadmisibil. In argumentarea acestui punct de vedere s-a aratat ca un apel declarat tardiv nu poate fi considerat un apel nedeclarat, astfel incat partii care nu s-a folosit de calea apelului in termenul legal nu i se poate refuza dreptul de a face recurs^5). Totodata, s-a mai sustinut in mod judicios ca recursul este admisibil, in principiu, doar in cazul in care se critica doar decizia instantei de apel, respectiv insasi solutia de respingere a apelului ca tardiv. Daca insa, se critica sentinta primei instante, care a ramas definitiva la expirarea termenului de apel, recursul este inadmisibil^6).

---------------^1) a se vedea, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 91/19.01.1995, in Dreptul nr. 2/1996, pag. 122, Curtea de Apel Bucuresti sectia a VI-a penala, decizia nr. 44/1995 in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, pag. 145, Curtea de Apel

Page 189: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 231/1994, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994, pag. 177, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 183/1994, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994, pag. 170.^2) Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 106/1995 in Curtea de Apel Bucuresti Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, Editara Continent XXI, Bucuresti, 1996, pag. 151.^3) Gr. Theodoru, Hotararile penale supuse recursului, in Revista Romana de Drept, nr. 7, 1969, pag. 3-221.^4) A se vedea Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 106/1995, cu nota de V. Papadopol, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, pag. 151 -152, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 517/1995, cu nota de V. Papadopol, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, pag. 194 -195, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 32/1995, cu nota de V. Papadopol, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, pag. 173, , Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 212/1994, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1994, pag. 175, Curtea de Apel Craiova, decizia penala nr. 122/1995 in Revista juridica a Olteniei nr. 1 -2/1995, pag. 112, in sens contrar, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 49671994 in Dreptul nr. 12/1994, pag. 81, Curtea de Apel, Bucuresti, sectia I penala, decizia 517/1995 cu nota de V. Papadopol, Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1995, Bucuresti, 1996, pag. 194 -195, Curtea de Apel Constanta, decizia penala nr. 83/1994 in Culegere de jurisprudenta, Editura Dobrogea, 1994, pag. 87.^5) A se vedea, H. Diaconescu, Cu privire la admisibilitatea recursului in situatia in care apelul a fost declarat tardiv, in Dreptul nr. 8/1995, pag. 62.^6) V. Papadopol, nota la decizia penala nr. 517/1995 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia I penala, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1995, pag. 194-195.

Sentintele

Sentintele prin care se solutioneaza cauza sunt, de regula, supuse apelului. Ele sunt susceptibile de recurs numai in situatia in care nu este deschisa calea de atac a apelului. Prin aceasta se asigura un control judecatoresc integral asupra hotararilor de condamnare, de achitare sau de incetare a procesului penal. Pot fi atacate cu recurs atat latura penala cat si latura civila a cauzei. De asemenea, este posibila atacarea separata cu recurs a laturii penale sau a laturii civile a cauzei.In conformitate cu prevederile art. 385^1 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs:a) sentintele pronuntate de judecatorii in cazurile prevazute de lege,b) sentintele pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani,c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel,d) sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie,d^1) sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate,e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curti de apel si Curtea Militara de Apel.f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, afara de cazul cand legea

Page 190: Drept Procesual Penal-partea Speciala

prevede altfel, precum si cele privind reabilitarea.In consens cu prevederile legale, in practica judiciara s-a considerat ca este inadmisibil recursul declarat de inculpat impotriva hotararii primei instante daca, desi acesta a declarat apel, si l-a retras^1). De asemenea, s-a mai decis ca inculpatul nu poate folosi calea de atac a recursului daca apelul acestuia a fost respins ca tardiv, deoarece in aceasta situatie apelul se considera ca inexistent^2).Aceasta inseamna, ca, de regula, nu se poate recurge la o cale de atac, trecand sau sarind peste alta, care, legal, are prioritate, in acest fel, nu se poate recurge la recurs, sarind peste apel daca hotararea este susceptibila de a fi atacata cu apel. Atata vreme, insa, cat una din persoanele prevazute in art. 362 C. pr. pen. a declarat apel, aceasta imprejurare profita tuturor celorlalte persoane, carora le este deschisa calea de atac a recursului, fara, insa, ca aceasta sa vizeze si sentintele primei instante. In acest sens, art. 385^1 alin. ultim C. pr. pen. prevede expres ca „impotriva deciziilor pronuntate in apel, persoanele prevazute in art. 362, chiar daca nu au folosit apelul pot declara recurs",Pe langa acestea, mai sunt prevazute de Codul de procedura penala si alte situatii:- sentintele de dezinvestire pronuntate de judecatorii, tribunale, curti de apel si Curtea Militara de Apel si de Inalta Curte de Casatie si Justitie, cand au judecat in prima instanta (art. 332-337 C. proc. pen., articole partial modificate prin legea 356/2006). In aceste cazuri se includ si sentintele de restituire pronuntate in temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. pen., cand instanta constata ca sesizarea nu s-a facut potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, sau de trimitere de catre instanta organului competent a plangerilor gresit indreptate (art. 285 C. proc. pen.). Sentintele de restituire sau de trimitere a cauzei la procuror (art. 285, 300, 332 -337 C. pr. pen.) pot fi atacate cu recurs, insa, numai de procuror si de inculpatul arestat in cauza^3)

---------------^1) a se vedea, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 91/19.01.1995, in Dreptul nr. 2/1996, pag. 122, Curtea de Apel Bucuresti sectia-a Via penala, decizia nr. 44/1995 in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, pag. 145, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 231/1994, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994, pag. 177, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 183/1994, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1994, pag. 170.^2) Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 106/1995 in Curtea de Apel Bucuresti Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, Editara Continent XXI, Bucuresti, 1996, pag. 151.^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 290.

Deciziile instantelor de apel ce pot fi atacate cu recurs

Recursul, ca cea de a doua calc de atac care se apropie de forma traditionala, este indreptat impotriva deciziilor instantelor de apel. In art. 385^1 alin. (1) lit. e) C. proc. pcn. se stabileste ca sunt atacabile cu recurs deciziile pronuntate, ca instante de apel, de:tribunale (art. 27 pct. 3 C. proc. pen.)- tribunalele militare teritoriale (art. 28 pct. 3 C. proc. pen.)

Page 191: Drept Procesual Penal-partea Speciala

- curtile de apel (art. 28^1 pct. 3 C. proc. pen.)- Curtea Militara de Apel (art. 29 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.).Nu se pot ataca cu recurs:- deciziile prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, deoarece prin aceasta decizie se reia ciclul procesual in fata instantei care a gresit sau a instantei competenta [cazul de la art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.]. In cazul in care, prin decizia pronuntata in apel, se dispune rejudecarea cauzei numai cu privire la solutia data laturii civile, cea privind actiunea psnala fiind mentinuta, decizia poate fi atacata cu recurs in ceea ce priveste solutionarea laturii penale^1).- deciziile prin care s-a luat act de retragerea apelului, daca legea prevede aceasta cale de atac,- deciziiile instantei de recurs,- deciziile instantei de recurs in anulare sau de recurs in interesul legii,- deciziile prin care s-a rezolvat contestatia in anulare care se refera la o hotarare pronuntata in recurs^2),- deciziile prin care au fost solutionate conflicte de competenta^3).In practica judiciara s-a remarcat ca, in lumina prevederilor art. 385^1 C. pr. pen., din categoria hotararilor care nu pot fi atacate cu recurs sunt omise deciziile prin care apelul a fost respins ca tardiv^4), astfel incat, intr-o asemenea situatie recursul poate fi respins ca nefondat, nu ca inadmisibil. In argumentarea acestui punct de vedere s-a aratat ca un apel declarat tardiv nu poate fi considerat un apel nedeclarat, astfel incat partii care nu s-a folosit de calea apelului in termenul legal nu i se poate refuza dreptul de a face recurs ^5). Totodata, s-a mai sustinut in mod judicios ca recursul este admisibil, in principiu, doar in cazul in care se critica doar decizia instantei de apel, respectiv insasi solutia de respingere a apelului ca tardiv. Daca insa, se critica sentinta primei instante, care a ramas definitiva la expirarea termenului de apel, recursul este inadmisibil^6).

---------------^1) C.S.J., s. pen., dec. nr. 701/1994, Dreptul, nr. 3/1995, pag. 93.^2) C.S.J.. s. pen., dec. nr. 631/1996, Dreptul 1996. pag. 215.^3) C.S.J.. s. pen., dec. nr. 600/1997, Buletinul Jurisprudentei 1997, pag. 383-384.^4) A se vedea Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 106/1995, cu nota de V. Papadopol, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, pag. 151 -152, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 517/1995, cu nota de V. Papadopol, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, pag. 194 -195, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 32/1995, cu nota de V. Papadopol, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, pag. 173, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 212/1994, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1994, pag. 175, Curtea de Apel Craiova, decizia penala nr. 122/1995 in Revista juridica a Olteniei nr. 1-2/1995, pag. 112, in sens contrar, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 49671994 in Dreptul nr. 12/1994, pag. 81, Curtea de Apel, Bucuresti, sectia I penala, decizia 517/1995 cu nota de V. Papadopol, Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1995, Bucuresti, 1996 pag. 194-195, Curtea de Apel Constanta, decizia penala nr. 83/1994 in Culegere de jurisprudenta, Editura Dobrogea, 1994, pag. 87.^5) A se vedea, H. Diaconescu, Cu privire la admisibilitatea recursului in situatia in care apelul a fost declarat tardiv, in Dreptul nr. 8/1995, pag. 62.

Page 192: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^6) V. Papadopol, nota la decizia penala nr. 517/1995 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia I penala, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1995, pag. 194-195.

Incheierile

In ceea ce priveste atacarea cu recurs a incheierilor, regula este aceea potrivit careia incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau cu decizia recurata.Ca urmare, recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii (art. 385^1 alin. 3 din C. proc. pen.). In aceasta categorie intra^1):a) incheierile care solutioneaza chestiuni premergatoare fondului cauzei si au fost date in timpul judecatii, respectiv:- incheieri prin care instanta dispune asupra administrarii probelor, asupra cererilor formulate de parti, precum si asupra exceptiilor ridicate de acestea in temeiul art. 301 alin. 1, 2 si 3 C. proc. pen.- incheierile prin care instanta ia masuri pentru buna desfasurare a procesului penal, cum sunt cele privind respingerea cererii de privind extinderea actiunii penale sau a procesului penal, - incheierile prin care se solutioneaza unele probleme in caile de atac extraordinare, cum sunt, de exemplu, cele privind admiterea, in principiu, a revizuirii,b) incheierile care au fost date dupa pronuntarea sentintei sau deciziei de recurare (bunaoara, incheierea de inlaturare a unei omisiuni vadite sau de indreptare a erorii materiale).Spre deosebire de apel, la care nu se manifesta abateri de la regula ca incheierile se ataca odata cu fondul cauzei, in cazul recursului exista derogari anume prevazute de lege, cand se permite atacarea separata a unei incheieri, fara a fi necesara desfasurarea integrala a judecatii in gradul de jurisdictie corespunzator si abia ulterior, odata cu sentinta sau decizia sa fie atacate toate hotararile adiacente, asa cum consacra teza generala^2).Totusi sunt si incheieri date de instanta de apel, care pot fi atacate cu recurs. In aceste cazuri recursul are trasaturile apelului. Aceste incheieri sunt:a) incheierile prin care s-a dispus in apel luarea, prelungirea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masurii preventive, ori revocarea liberarii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune [art. 141, art. 159 alin. (7)],b) incheierile prin care se confirma masura internarii medicale (art. 162 alin. ultim C. proc. pen.),c) incheierea prin care se ia de catre instanta de apel o masura asiguratorie [art. 168 alin. (2) C. proc. pen.],d) incheierile prin care s-a dispus suspendarea judecatii in conformitate cu art. 303 C. proc. pen.De la aceasta regula, exista urmatoarele exceptii:- incheieri pentru care legea prevede expres ca nu pot fi atacate cu recurs,- incheieri care pot fi atacate cu recurs separat, care se judeca imediat, inainte de pronuntarea sentintei sau deciziei de recurare,- incheieri care pot fi atacate cu recurs separat, dar care urmeaza a fi Judecat numai dupa pronuntarea sentintei sau deciziei.Nu pot fi atacate cu recurs urmatoarele incheieri:

Page 193: Drept Procesual Penal-partea Speciala

- incheierile prin care s-a admis ori s-a respins abtinerea sau s-a admis recuzarea (art. 52 alin. 6 din C. proc. pen.), singura ipoteza in care, in materia recuzarii, incheierile pot fi atacate cu recurs este aceea in care cererea de recuzare a fost respinsa,- incheierile date in cauzele penale in care s-au pronuntat sentinte sau decizii susceptibile de a fi atacate cu apel.Pot fi atacate cu recurs separat, care se judeca imediat, urmatoarele incheieri: - incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare (art.52 alin. final),- incheierea prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a masurilor preventive (art. 141),- incheierea prin care s-a solutionat cererea de prelungire a arestarii preventive (art. 159 alin. 7 si 8),- incheierea prin care s-a confirmat masura provizorie a internarii medicale (art. 162 alin. ultim),- incheierea prin care s-a solutionat plangerea impotriva masurilor asiguratorii (art. 168),- incheierea prin care s-a suspendat judecata in prima instanta (art. 303).

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 290.

Titularii recursului

Potrivit art. 385^2 din C. proc. pen., pot face recurs persoanele aratate in art. 362 din C. proc. pen., care se aplica in mod corespunzator. Deci, cele expuse cu privire la titularii dreptului de apel sunt valabile, cu adaptarile de rigoare, si pentru recurs. Aceste persoane sunt:a) procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila,b) inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila, in cazul in care sunt mai multi inculpati in cauza, prin recursul declarat de un inculpat, acesta nu poate critica hotararea pentru motivul ca ar fi fost a citat gresit un alt inculpat^1),c) partea vatamata, in ce priveste latura penala, daca partea vatamata s-a constituit si parte civila, poate ataca cu recurs, atat latura penala cat si latura civila^2) ,d) partea civila in latura civila, recursul in acest caz nu va viza nici un aspect din latura penala. Daca actiunea penala s-a pus in miscare ca urmare a plangerii prealabile a persoanei vatamate care s-a constituit si parte civila, cele doua calitati cumulandu-se, se poate ataca cu apel sentinta sau decizie - atat in ansamblul ei, cat si partial - asupra unei singure laturi a procesului^3).e) partea responsabila civilmente, in ce priveste latura civila,f) martorul, expertul, interpretul si aparatorul, in ce priveste cheltuielile judiciare cuvenite acestora,g) orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau act al instantei^4). Daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, aceasta nu poate ataca cu recurs hotararea nici ca persoana ale carei interese au fost vatamate - invocand ca faptuitorul este foarte periculos - sau ca a comis

Page 194: Drept Procesual Penal-partea Speciala

infractiunea de marturie mincinoasa, spre a putea cerc ulterior, pe acest temei, revizuirea hotararii date in procesul in care s-a facut marturia^5) .Pentru a se putea declara recurs de catre persoanele autorizate de lege, acestea trebuie sa indeplineasca in principiu doua importante conditionari: a) sa fi avut calitatea de parte in cauza in momentul cand s-a pronuntat hotararea care face obiectul recursului, b) titularul sa aiba un interes real in exercitarea caii de atac si in obtinerea pe calea casarii a unei alte hotarari. Aceste conditionari se aplica in mod corespunzator si procurorului. Cu privire ia primul aspect al problemei edificator este urmatorul exemplu. Daca impotriva unei sentinte declara apel numai procurorul pe latura penala, evident ca fata de partea civila hotararea ramane definitiva cu privire la latura civila. In aceste conditii, partea civila nu mai poate face recurs impotriva deciziei pronuntate in apel, chiar daca ar avea un interes care s-ar repercuta asupra drepturilor sale dobandite anterior, pentru ca nu era parte in cauza in momentul cand s-a dat in apel decizia care formeaza obiectul caii de atac urmatoare^6).In afara de procuror, pentru celelalte persoane recursul poate fi declarat de catre reprezentantul legal si aparator, iar pentru inculpat, si de sotul acestuia. In lumina dispozitiilor art. 385^1 alin. 4, titularii recursului amintiti mai sus, pot declara recurs impotriva deciziilor pronuntate in apel, chiar daca nu au folosit calea de atac a apelului, insa doar daca prin decizia pronuntata in apel a fost modificata solutia din sentinta si numai cu privire la aceasta modificare^7).

---------------^1) Trib. Suprem, s. pen.. dec. nr. 3239/1974, Culegere de Decizii, pag. 529.^2) Tribun. Mun. Bucuresti, s. I. pen., dec. nr. 231/1991, Culegere II, pag. 222.^3) Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 438/1979, Culegere de Decizii, pag. 375.^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^5) T.j. Alba, dec. pen. nr. 667/1975, Revista Romana de Drept, nr. 7, 1976, pag. 61.^6) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 292.^7) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.237.

 2. Declarare

Termenul de recurs

In procesul penal, termenul general de exercitare a cailor de atac ordinare, este de 10 zile. Potrivit art. 385^3 C. proc. pen., si in cazul recursului termenul comun este de 10 zile, iar in anumite situatii in care nu este judecat fondul sau se impune o judecare alerta, legea stabileste un termen mai scurt, de 24 ore sau de 3 zile.Cazurile pentru care este stabilit un termen de 24 ore sunt urmatoarele^1):a. Incheierea prin care se dispune, in timpul urmaririi penale, luarea masurii arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului, impotriva incheierii prin care se dispune

Page 195: Drept Procesual Penal-partea Speciala

revocarea, inlocuirea, incetarea sau prelungirea arestarii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva. Invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. (alin. 1 al articolului 140^3 )b. Incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care se constata incetarea de drept a arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa (art. 141),c. Incheierea prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie. Poate face recurs invinuitul sau inculpatul ori procurorul, la instanta superioara. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa (art. 160^9. Recursul impotriva incheierilor privind liberarea provizorie)Pentru unele cazuri urgente, legea reglementeaza si un termen de recurs exceptional mai scurt decat cel de 10 zile, dar mai lung de 24 de ore. Este vorba de termenul de 48 de ore sau de 3 zile, pe care il intalnim in materia recursului declarat impotriva:a. sentintelor sau deciziilor pronuntate potrivit procedurii privind judecarea infractiunilor flagrante (art. 477 - 3 zile),b. sentintelor pronuntate in cazul liberarii conditionate (art. 450 alin. 4 - 3 zile) etc.Termenul de recurs se socoteste pe zile libere si curge potrivit dispozitiilor legale privind curgerea termenului de apel (de la pronuntare, de la inregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului ori de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, dupa caz).Institutiile repunerii in termen si recursului peste termen sunt reglementate dupa regulile instituite de art. 364 si 365 din C. proc. pen. privind repunerea in termen si apelul peste termen, care se aplica in mod corespunzator (art. 385^3 alin. 2 din C. proc. pen.)^2).

---------------^1) C.S.J., s. pen., dec. nr. 429/1996, Buletinul Jurisprudentei., 1996, pag. 210-211. Tribun. Mun. Bucuresti, s. a II-a pen., dec. nr. 745/1991, Culegere II, pag. 241^2) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.238

Forma recursului

In ceea ce priveste forma in care se declara recursul, cele prevazute de art. 366 si 367 din C. proc. pen. privind declararea apelului se aplica in mod corespunzator.Cererea de recurs se va depune fie la prima instanta, fie la instante de apel, dupa caz, in functie de gradul instantei (de fond) care a pronuntat hotararea atacata.

Instanta de recurs

Potrivit art. 27-29 din C. proc. pen., instantele de recurs sunt urmatoarele:a) tribunalul, b) tribunalul militar teritorial,c) Curtea de Apel,

Page 196: Drept Procesual Penal-partea Speciala

d) Curtea Militara de Apel,e) Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Motivarea recursuluiFormularea motivelor de recurs

Potrivit art. 385^10 din C. proc. pen., recursul trebuie motivat.Din formularea legii, rezulta ca motivarea recursului este obligatorie. Nemotivarea conduce la anularea recursului declarat (nulitate relativa).Daca recursul este motivat in scris, atunci motivele de recurs pot fi cuprinse in cererea de recurs (unui singur act) sau printr-un memoriu separat, memoriu care va trebui depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata. Acest termen este de regresiune si se calculeaza pe zile libere.Nedepunerea motivelor de recurs inauntrul acestui termen legal sau nemotivarea recursului determina o limitare a examinarii cauzei deoarece in cazul in care nu sunt respectate conditiile prevazute in alin. 1 si 2, motivarea in scris si termenul de depunere a recursului, instanta ia in considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. 3, se iau in considerare din oficiu^1).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 415

Motivele de recurs

In principiu, motivele nu pot fi decat de drept, fiind determinate expres de lege (art. 385^9 alin. 1 pct. 1-21 din C. proc. pen.). Motivele recursului nu pot consta in erori de fapt (errores facti), cu exceptia erorii grave (art. 385^9 pct. 18 din C. proc. pen.), ci numai in erori de drept (errores juris).Erorile de drept pot fi:a) erori de drept formal sau procesual (errores in procedendo),b)erori de drept material sau substantial (errores in judicendo).Motivele de recurs pot fi: - formale sau de procedura (vitia in procedendo),- substantiale sau de judecata (vitia in judicendo sau in decidendo).

Sinteza motivelor de recurs

Motivele formale de recurs (errores juris in procedendo) sunt urmatoarele^1):A) Nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie dupa calitatea persoanei. B) Instanta nu a fost sesizata legalC) Instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile art. 292 alin. 2 care consacra obligativitatea unicitatii si continuitatii completului de judecata in tot cursul judecarii unei cauze sau a existat un caz de incompatibililateD) Sedinta de judecata nu a fost publica in afara de cazurile cand legea prevede altfel.E) Judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului cand aceasta este

Page 197: Drept Procesual Penal-partea Speciala

obligatorie, potrivit legii.F) Judecata a avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia era obligatorie.G) Judecata s-a facut fara efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori.H) Nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in cazurile si in conditiile prevazute de art. 117 alin. 1 si 2 din C. proc. pen.I) Hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelegeJ) Instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului.K) Instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv. L) Apelul s-a judecat in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate.

---------------^1) Pentru dezvoltari: I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.240-245, Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 304, N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 299 si urm., A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.

A) Nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie dupa calitatea persoanei

Necompetenta materiala sau personala (ratione materiae si ratione personae) a instantelor de fond se sanctioneaza cu nulitatea absoluta (art. 197 alin. 2 C. pr. pen.). Incalcarea normelor procedurale privind competenta teritoriala nu constituie motiv de recurs deoarece nu face parte dintre motivele prevazute expres in art. 385^9 C. pr. pen., fiind de natura sa atraga doar nulitatea relativa in conditiile art. 197 alin. 1 si 4 C. pr. pen.^1).Reamintim in acest sens ca competenta materiala si cea teritoriala sunt forme generale si necesare de competenta, orice legislatie stabilind, pentru fiecare organ judecatoresc, sfera de cauze penale pe care este abilitata sa le judece, in raport de natura si gravitatea infractiunii, precum si circumscriptia sa teritoriala. Aceste doua forme de competenta sunt concurente pentru ca trebuie stabilite deodata atunci cand se savarseste o infractiune si se pune problema care instanta este competenta sa judece in prima instanta^2). Exista chiar unanimitate de vederi in a considera competenta materiala si teritoriala ca forme fundamentale, unii autori marginindu-se numai la ele si apreciind ca celelalte forme constituie in realitate aspecte deosebite sau particulare ale acestora^3).Cu privire la nulitatile absolute si relative, este de reamintit ca in dreptul procesual penal roman existenta nulitatilor ca sanctiuni procedurale este strans legata de existenta unei vatamari procesuale, vatamare care trebuie sa se fi produs prin efectuarea unui act in conditii nelegale, in acest sens, in art. 197 alin. 1 se arata ca incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate

Page 198: Drept Procesual Penal-partea Speciala

fi inlaturata decat prin anularea acelui act^4).Nulitatile pot produce foarte multe consecinte juridice. Dintre efectele generale cele mai de seama mentionam^5):a) Actele nule sunt inapte de a produce efecte juridice. Lipsa de valabilitate juridica a actelor nule se produce ex tunc de la efectuarea actelor si nu ex nunc de la constatarea nulitatii.b) Nulitatea actului declarat ca atare se rasfringe si asupra altor acte cu care cu care primul se gaseste in legatura cauzala. Intre actele procesuale nu exista numai o succesiune cronologica, ci si o legatura cauzala. Pentru actele subsecvente nulitatea opereaza indirect, (nu deriva din indeplinirea conditiilor cerute de art. 197) efectul rezultand din raportul de cauzalitate.c) Exista in general obligatia de refacere a actului declarat nul. Consecinta se produce indiferent de faptul ca nulitatea are caracter absolut sau relativ. Refacerea, desi obligatorie, in principiu nu are loc in cazul existentei unor piedici obiective (de exemplu, reaudierea martorului decedat).

---------------^1) Curtea de Apel Timisoara, decizia penala nr. 273/R/22.04.1996 in Dreptul nr. 1/1997, pag. 128. ^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 135^3) S. Kahane, Drept procesual penal, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963, pag. 100, M. M. Basarab, Drept procesual penal, vol. I, Tipografia Univ. Babes-Bolyai, Cluj Napoca, 1973, pag. 154.^4) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag. 470.^5) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 478-479.

B) Instanta nu a fost sesizata legal

Se au in vedere normele ce privesc incalcari privind^1): sesizarea primara care se face prin rechizitoriu (art. 262-264 C. proc. pen.) ori prin plangere prealabila a partii vatamate, sesizarea complementara care se face in cursul judecatii prin extinderea actiunii penale si extinderea procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane (art. 335, 336, 337 C. proc. pen., modificate prin legea 356/2006), sesizare neoriginara sau atipica cum este: desfiintarea hotararii cu trimitere din apel [art. 379 alin. (2) C. proc. pen., modificat prin legea 356/2006], casarea cu trimitere din recurs (art. 385^15 modificat C. proc. pen.), declinarea de competenta (art. 42 C. proc. pen.), hotararea de rezolvare a conflicteler de competenta [art. 43 alin. (9) C. proc. pen.], stramutarea cauzei penale [art. 55 alin. (2) modificat prin Legea 356/2006 C. proc. pen.], sesizarea in cadrul procedurilor judiciare, cum este sesizarea pentru prelungirea arestarii preventive, punerea in libertate s.a.m.d.Incalcarea dispozitiilor referitoare la sesizarea instantei se sanctioneaza cu nulitatea absoluta (art. 197 alin. 2 C. pr. pen.). In anumite cazuri, legea permite acoperirea nulitatii, si anume: daca actul de sesizare este neregulat intocmit in

Page 199: Drept Procesual Penal-partea Speciala

conditiile art. 300 si ale art. 366 alin. (3) C. proc. pen.S-a considerat ca sesizarea instantei are prioritate in raport cu compunerea completului de judecata, intrucat art. 385^9 C. pr. pen. cuprinde o ordine de preferinta a cazurilor de casare^2).

---------------^1) conform A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 242 si urm.^2) Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 65/1995, cu nota de V. Papadopol, in Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, pag. 147 -148.

C) Instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile art. 292 alin. 2 care consacra obligativitatea unicitatii si continuitatii completului de judecata in tot cursul judecarii unei cauze sau a existat un caz de incompatibililate^1)

Acest motiv se refera la urmatoarele^2):- gresita compunere a instantei. Aceasta are in vedere atat aspectul constitutiv cat si cel functional al notiunii de compunere, (compunerea instantei fiind o conditie esentiala a judecatii, neregularitatea ei genereaza o nulitate absoluta, care se poate invoca in orice moment si se poate lua in considerare si din oficiuVa fi lovita de nulitate hotararea adoptata de un numar diferit de judecatori decat cel prevazut de lege. Este lovita de nulitate absoluta hotararea daca a fost prezent in complet, chiar la un singur termen de judecata, un judecator care nu a dobandit sau a pierdut aceasta calitate, din judecatori incompatibili, de asemenea cand la deliberare si la darea hotararii au participat alti judecatori sau un numar diferit de judecatori de cei care au participat la dezbaterile judiciare [art. 292 alin. (3) si art. 307 alin. 1 C. proc. pen.]^3).- incalcarea principiului continuitatii completului de judecata. Daca hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea cauzei in fond, sanctiunea este nulitatea absoluta a judecatii. Aceasta violare a legii trebuie sa rezulte din insasi hotararea care se ataca cu recurs,- existenta unui caz de incompatibilitate. Este vorba de cazurile de incompatibilitate prevazute expres in art. 46,47,48, 49 si 54 C. pr. pen. Incompatibilitatea se sanctioneaza cu nulitatea relativa.Incompatibilitatea este o institutie prin intermediul careia anumite persoane din cadrul organelor care desfasoara procesul penal sau care ajuta la solutionarea acestuia, sunt impiedicate sa participe la activitatea procesuala. Incompatibilitatea nu reprezinta o negare a competentei, insa cei incompatibili nu au dreptul sa desfasoare activitatea procesuala, daca se afla in una din cauzele prevazute de lege^4).In reglementarea actuala pot fi incompatibili: judecatorul, procurorul, grefierul de sedinta, organul de cercetare, expertul si interpretul.

1. Incompatibilitatea judecatoruluia) Judecatorii care sunt soti sau rude apropiate intre ei nu pot face parte din acelasi complet de judecata (art. 46). In practica acest caz a fost amplificat prin

Page 200: Drept Procesual Penal-partea Speciala

analogie, decizandu-se ca deoarece sotia unui membru din complet a intocmit, in calitate de procuror, actul de sesizare al instantei, judecatorul respectiv devine incompatibil, fiind presupus ca este interesat sa promoveze solutia preconizata de sotia sa, prin actul de trimitere in judecata^5).b) Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs (art. 47 alin. 1, modificat prin Legea 356/2006)^6).c) Se afla in situatie de incompatibilitate judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia ce ar putea fi data in cauza (art. 47 alin. 2 ).In practica s-a considerat ca un judecator care, fara a examina fondul cauzei, s-a pronuntat numai cu privire la incompetenta organului de urmarire penala si a dispus restituirea pentru refacerea urmaririi penale, nu se poate considera ca si-a exprimat parerea si deci este compatibil sa judece cauza dupa revenirea ei la instanta^7). De asemenea, judecatorii care au respins o propunere de liberare conditionata nu sunt incompatibili a solutiona propunerea ulterioara, deoarece ei examineaza imprejurari noi, care nu existau cu ocazia primei pronuntari^8).Judecatorul care a participat la judecarea unui proces civil stabilind ca intre parti exista grave neintelegeri locative, dispunand evacuarea uneia dintre parti, nu poate judeca aceeasi cauza sub aspectul sau penal, al unor infractiuni locative, pentru ca si-a exprimat anterior parerea^9).d) Judecatorul este, de asemenea, incompatibil daca a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata ori a pus concluzii in calitate de procuror la instanta de judecata, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale (art. 48 alin. 1 lit. a) , modificat prin Legea 356/2006). In privinta lor se presupune o inclinatie acuzatoriala in solutionarea cauzei, datorita functiei indeplinite anterior^10).e) Este incompatibil judecatorul care a fost reprezentant/aparator al vreuneia dintre parti (art. 48 alin. 1 lit. b ). Instanta suprema a decis ca nu este nevoie ca aparatorul sa fi indeplinit anumite activitati in exercitarea asistentei, fiind suficient sa fi fost angajat sau desemnat in aceasta calitate^11).f) Este incompatibil judecatorul care a fost intr-o cauza expert sau martor (art. 48 alin. 1 lit. c).g) Este incompatibil judecatorul daca, din anumite imprejurari, rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata (art. 48 alin. 1 lit. d).

2. Incompatibilitatea procurorului, grefierului, si a organelor de cercetare penala (art. 46, 48, 49 C. proc. pen.)a) procurorul si grefierul de sedinta nu pot participa la constituirea instantei, daca sunt soti sau rude apropiate intre ei sau cu vreunul din membrii completului de judecata.b) sunt incompatibili, procurorul, persoana care efectueaza cercetarea penala si grefierul de sedinta, daca:- au avut calitatea de aparator sau reprezentant al vreuneia din parti,- au avut calitatea de expert sau martor,exista imprejurari din care rezulta ca sunt interesati sub orice forma, ei, sotul sau

Page 201: Drept Procesual Penal-partea Speciala

vreo ruda apropiata.- sotul, ruda sau afinul sau, pana la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmarire penala, a supravegheat urmarirea penala, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, in cursul urmaririi penale,- este sot, ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre parti sau cu avocatul ori mandatarul acesteia,- exista dusmanie intre el, sotul sau una dintre rudele sale pana la gradul al patrulea inclusiv si una dintre parti, sotul sau rudele acesteia pana la gradul al treilea inclusiv,- este tutore sau curator al uneia dintre parti,- a primit liberalitati de la una dintre parti, avocatul sau mandatarul acesteia.c) procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta, nu poate pune concluzii la judecarea ei in apel sau in recurs d) persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la completarea sau refacerea acesteia, cand completarea sau refacerea este dispusa de catre instanta. Incompatibilitatea referindu-se la orice organ de urmarire penala, se extinde si asupra procurorului, atunci cand acesta a efectuat personal urmarirea penala si cauza a fost restituita de instanta in vederea completarii sau refacerii urmaririi^12).

---------------^1) C.A.B., Sectia II-a pen., decizia nr.1216/1999, C.A.B., Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1999, Editura Rosetti, 2001, pag. 316.^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 305-306.^3) conform N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 156.^4) V. Pavaleanu, Drept procesual penal , Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 262^5) Trib. Jud. Hunedoara, dec. pen. nr.684/1982, Revista Romana de Drept nr.12/1983, pag.87-88.^6) Lucian Fatu, Incompatibilitatea judecatorului in cazul casarii cu trimitere, Revista Romana de Drept nr. 1/1968, pag. 68-73.^7) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr.489/1979, Revista Romana de Drept nr.l 1/1979, pag.70^8) Trib. Mun. Buc., incheierea din 2 septembrie 1975, dosar nr.3304/1975, Revista Romana de Drept nr.4/1976. pag.55.^9) Trib. Suprem, dec. pen., nr.1450/1967, Revista Romana de Drept nr. 11/1967, pag.134-135.^10) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 323.^11) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr.2153/1973, Revista Romana de Drept nr.1/1974, pag.142.^12) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 1254/1977, Culegere de Decizii 1977, pag. 350.

Page 202: Drept Procesual Penal-partea Speciala

D) Sedinta de judecata nu a fost publica in afara de cazurile cand legea prevede altfel.

Principiul publicitatii sedintei de judecata asigura controlul opiniei publice asupra justitiei si garanteaza aplicarea principiului dreptului la aparare este consacrat in art. 127 din Constitutie, in art. 1 din Legea Nr. 304/2004 privind organizarea judiciara cat si in art. 290 C. proc. pen.Publicitatea sedintei de judecata desemneaza posibilitatea pe care o are orice persoana (interesata sau neinteresata) de a asista la desfasurarea activitatilor procesuale ori procedurale specifice judecatii^1). Aceasta nu implica prezenta in sala de judecata a altor persoane decat cele interesate in cauza ci doar asigurarea accesului liber a publicului. Din motive morale, minorilor sub 16 ani le este interzisa asistenta la sedinta de judecata.Acordand o importanta deosebita publicitatii sedintelor de judecata, legea a prevazut sanctiunea nulitatii absolute pentru cazurile in care au fost incalcate dispozitiile legale privind publicitatea sedintelor de judecata (art. 197 alin. 2 ).Pentru a se crea posibilitatea verificarii respectarii dispozitiilor legale privind publicitatea sedintei de judecata, in dispozitiile art. 305 alin. 1 lit. b si 355 se arata ca hotararile judecatoresti trebuie sa cuprinda, intre alte mentiuni, si pe aceea daca sedinta de judecata a fost sau nu publica. In acest sens, in practica judiciara s-a aratat ca in cazul in care partea introductiva din hotarare nu cuprinde nici o mentiune cu privire la publicitatea sedintei de judecata - astfel ca nu se poate cunoaste daca procesul s-a desfasurat sau nu in sedinta publica - hotararea este nula^2). Nu aceeasi solutie se impune insa in cazul in care lipseste mentiunea ca hotararea pronuntata s-a facut in sedinta publica. In acest caz, s-a decis ca nu este atrasa nulitatea absoluta, ci doar nulitatea relativa daca sunt indeplinite conditiile legale^3).Publicitatea sedintei de judecata este o regula care trebuie respectata la realizarea oricarei activitati procesuale. De aceea, incalcarea acestei reguli, de exemplu, la termenele la care au fost chemate partile sau la efectuarea expertizei, conduce la sanctiunea nulitatii absolute^4).Principiul publicitatii se refera numai la sedinta de judecata nu si la alte activitati ale judecatii din afara sedintei, care sunt secrete sau publice, dupa caz. Astfel, deliberarea este secreta, fara nici o exceptie, inclusiv in cauzele penale care s-au judecat in sedinta publica, dimpotriva, pronuntarea hotararii este totdeauna publica, chiar in cauzele in care sedinta s-a desfasurat in secret in integralitatea sa^5). Este de remarcat ca dispozitiile art. 485 c. pr. pen., care prevad ca in cauzele cu minori sedinta nu este publica, nu se refera la momentul pronuntarii^6).Ca exceptie de la principiul publicitatii, insasi Constitutia Romaniei, in articolul 126 admite ca „sedintele de judecata sunt publice, ca exceptia cazurilor prevazute de lege". Exceptiile de la principiul publicitatii pot privi fie caracterul secret al judecatii, fie nepublicitatea sedintei de judecata^7) (art. 290 alin. 2-4 si 485 C. pr. pen.). Astfel^8):A. Caracterul secretCaracterul secret al judecatii poate privi:

Page 203: Drept Procesual Penal-partea Speciala

a) minorii sub 16 ani, care, potrivit art. 290 alin. 1 partea finala C. pr. pen., „nu pot asista la sedinta de judecata",b) situatiile in care instanta, la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu, poate declara sedinta secreta pentru tot cursul sau sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei(spre exemplu la ascultarea inculpatului sau a unui martor), daca judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingere:- unor interese de stat (de pilda, in cazul infractiunilor contra sigurantei stanllui, contra sigurantei nationale sau contra capacitatii de aparare a patriei),- moralei (de pilda, in cazul infractiunilor privitor la viata sexuala),- demnitatii sau vietii intime a unei persoane (de pilda, in cazul infractiunilor contra demnitatii persoanei).B. NepublicitateaPotrivit art. 485 alin. 2 C. pr. pen., sedinta in care are loc judecarea infractorului minor nu este publica.La aceasta sedinta pot asista, in afara de parti, un delegat al autoritatii tutelare, parintii minorului, iar daca este cazul tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul, aparatorii partilor, precum si alte persoane cu incuviintarea instantei, a caror prezenta este considerata necesara. O asemenea reglementare se explica prin aceea ca datorita varstei inculpatului (minor) prezenta publicului in sedinta de judecata ar putea influenta negativ relatarile acestuia, precum.si comportarea lui in cursul judecatii^9). In ipoteza in care sunt trimisi in judecata un major si un minor, judecata se va face in sedinta publica^10). Astfel, art. 486 C. pr. pen. prevede expres ca atunci cand „in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori si nu este posibila disjungerea, instanta judeca... dupa procedura obisnuita...".

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 5.^2) Tribunalul jud. Timis, dec. pen. nr.814 din 1969, in Revista Romana de Drept, nr.12, 1969, pag. 180.^3) a se vedea, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 1656/8.06.1995, in Curtea Suprema de Justitie, Buletinul Jurisprudentei, Culegere de decizii pe anul 1995, Editura Proema, Baia Mare, 1996, pag. 239 -240^4) Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 187 din 1973, in Revista Romana de Drept, nr.6, 1973, p.138, Tribunalul Suprem, sectia penala, dec. nr. 398 din 1974, in Revista Romana de Drept, nr. 9, 1974, pag. 68.^5) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 151.^6) Mihai Popovici, In legatura cu pronuntarea hotararii in sedinta publica, Revista Romana de Drept, nr. 3/1972, pag. 99-104.^7) A se vedea, Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 1885/1978 in „Revista Romana de Drept" nr. 5/1979, pag. 61.^8) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 6-9.^9) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina

Page 204: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Lex, 1997, pag. 8.^10) Tribunalul jud. Bihor, decizia penala nr. 237/1974 in „Revista Romana de Drept" nr. 1/1975, pag. 66.

E) Judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului cand aceasta este obligatorie, potrivit legii.

Textul legal nu poate fi extins si la situatiile de neparticipare la judecata a altor persoane a caror prezenta este obligatorie ori cu privire la care n-a fost indeplinita procedura de citare, deoarece pentru aceste cazuri exista motiv de casare distinct (de pilda, cel prevazut in art. 385 pct. 21 C. pr. pen., „cand judecata in prima instanta sau in apel a avut loc fara citarea legala a unei persoane..."^1),Aici este vorba de^2):- reaua constituire a instantei.Participarea procurorului la judecata cand participarea acestuia este obligatorie potrivit legii este sanctionata cu nulitatea absoluta (art. 197 alin. 2 C. pr. pen.),- prezenta inculpatului. In vederea garantarii dreptului de aparare al inculpatului, absenta acestuia de la judecata cand prezenta lui este obligatorie, constituie motiv de casare, fiind de natura sa atraga sanctiunea nulitatii absolute.

---------------^1) A se vedea, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 152/1994, in Culegere de decizii pe anul 1994, pag. 168.^2) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 307.

F) Judecata a avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia era obligatorie

Texul art. 385^9 alin. 1 pct. 6 C. pr. pen., in actuala reglementare, a fost corelat cu prevederile art. 197 alin. 2 si 3 C. pr. pen. referitoare la nulitatile absolute prin intermediul Legii nr. 141/1996, constituind motiv de casare nerespectarea tuturor dispozitiilor legale privind asistenta juridica obligatorie a inculpatului atat in cursul judecatii, cat si in cursul urmaririi penale, consecinta fiind aceeasi: nulitatea absoluta^1).Articolul 171 alin. 2 Cod procedura penala, modificat prin Legea 356/2005, prevede ca asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este:a) minor internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativMinorul beneficiaza de asistenta juridica obligatorie daca aceasta stare a invinuitului sau inculpatului exista in cursul procesului penal. Minoritatea din momentul savarsirii infractiunii este irelevanta sub aspectul asistentei juridice obligatorii^2). Minorul beneficiaza de asistenta juridica obligatorie daca a avut starea respectiva in momentul sesizarii instantei, chiar daca ulterior, in cursul judecatii, a devenit major (art. 483 alin. 2 c. pr. pen). Atunci cand minorul lipseste de la judecata el nu poate fi asistat de aparatorul din oficiu si nici reprezentat, in caz contrar, judecata fiind lovita de nulitate.Nerespectarea dispozitiilor legale privind asistenta juridica a invinuitului si inculpatului minor la prezentarea materialului de urmarire penala este sanctionata

Page 205: Drept Procesual Penal-partea Speciala

cu nulitate absoluta si duce la restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale^3).b) cand este retinut sau arestat, chiar in alta cauza Asistenta juridica este obligatorie numai in caz de arestare, dispozitia legala fiind incidenta deopotriva in cazul retinerii invinuitului. Asistenta juridica este obligatorie si atunci cand invinuitul sau inculpatul se afla in executarea unei sanctiuni contraventionale cu inchisoarea, intrucat legea nu face distinctie intre categoriile de arestare si in toate cazurile de privare de libertate imposibilitatea exercitarii plenare a dreptului de aparare impune interventia obligatorie a aparatorului^4).In literatura de specialitate s-a ridicat problema daca asistenta este obligatorie cand inculpatul se afla in executarea unei pedepse cu inchisoare contraventionala si raspunsul a fost afirmativ^5), aducandu-se si argumentul ca pe de o parte legea nu face distinctie intre categoriile de arestare si retinere, iar pe de alta parte in toate cazurile de privare de libertate imposibilitatea exercitarii plenare a dreptului de aparare impune interventia obligatorie a aparatorului^6).c) cand fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar in alta cauzad) cand organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca invinuitul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. O cauza poate fi simpla dar datorita nivelului cultural slab, inculpatul nu-si poate face singur apararea. Din momentul constarii de catre organul judiciar a acestei stari, asistenta devine obligatorie^7).e) in alte cazuri prevazute de lege.Situatiilor in care asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie in tot cursul procesului penal li se adauga, pentru faza de judecata, un singur caz, prevazut de art. 171 alin. 3^8).

---------------^1) A se vedea, V. Papadopol, nota la decizia nr. 148/1995 a Curtii de Apel Bucuresti, in Curtea de Apel Bucuresti, Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1995, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1996, pag. 160 -161, C. Ionescu, Recursul in procesul penal potrivit reglementarii actuale, in „Revista de drept penal" nr. 1/1994, pag. 96.^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 205-206. ^3) Tribunalul Suprem dec. de indrumare nr. 3/1972, Culegere de Decizii 1972. pag. 29, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, dec. nr. 861 din 01.06.1994, A se vedea Culegerea de Decizii. 1994. Ed Proema, Baia Mare. 1995, pag. 166 - 167.^4) Gh. Mateut, Aparatorul subiect al procesului penal, in lumina ultimelor modificari legislative (II), Dreptul nr. 6/1996, pag. 36, I. Dumitru, Obligativitatea asistentei juridice in cazul cand invinuitul este retinut, in Dreptul nr. 6/1995. pag. 58.^5) Vasile Tentea, M. Tunaru, In legatura cu intinderea asistentei juridice obligatorii in cursul urmaririi penale, Revista Romana de Drept, nr. 11/1975, pag. 18-21.

Page 206: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^6) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 206.^7) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 93.^8) Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, dec. nr. 1712 din 1992, nepublicata

G) udecata s-a facut fara efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori

Dispozitiile art. 482 C. pr. pen., care instituie obligativitatea efectuarii anchetei sociale in cauzele cu infractori minori sunt sanctionate cu nulitate absoluta (art. 197 alin. 2 C. pr. pen.),

H) Nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in cazurile si in conditiile prevazute de art. 117 alin. 1 si 2 din C. proc. pen.

In legatura cu expertizele psihiatrice obligatorii in practica judiciara s-au ridicat numeroase probleme. Astfel, spre deosebire de constatarea medico-legala, instanta suprema a decis in mod constant obligativitatea expertizei psihiatrice in cazul omorurilor deosebit de grave aflate, in stadiul tentativei motivand ca legea nu face deosebire daca fapta a fost sau nu consumata^1).Simpla afirmatie sau invocare a apararii ca ar fi necesara o expertiza psihiatrica, intrucat exista indoieli cu privire la starea psihica a inculpatului nu este suficienta pentru a deveni aplicabile dispozitiile art. 117 c. pr. pen. referitoare la obligativitatea expertizei^2). Indoielile trebuie sa fie determinate de situatia din dosar^3) ori sa aiba sorgintea in probele administrate in cauza^4). Daca apararea, solicitand expertiza psihiatrica, a prezentat in cauza acte medicale din care rezulta ca inculpatul atat anterior procesului cat si in cursul acestuia sufera de maladii psihice grave, care pot pune in discutie existenta discernamantului, dispunerea expertizei este obligatorie^5).Practica judiciara a insistat asupra respectarii conditiilor in care expertiza obligatorie urmeaza a se efectua^6) (realizarea unor observatii prin internarea expertizatului si supunerea lui la investigatiile clinice si de laborator necesare, examinarea psihica imediat dupa identificarea inculpatului, consultarea dosarului cu privire la antecedentele medicale ale expertizatului etc)^7).

---------------^1) Vezi, Dec. pen. nr. 507/1974, Revista Romana de Drept nr. 8/1974, pag. 69, dec. pen. nr. 709/1974, Revista Romana de Drept nr. 9/1975, pag. 74, dec. pen. nr. 117/1981, Revista Romana de Drept nr. 10/1981, pag. 73.^2) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 2198/1973, Revista Romana de Drept, nr. 10/1974, pag. 72.^3) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 1920/1980, Revista Romana de Drept nr. 6/1981, pag. 87.^4) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 1290/1980, Revista Romana de Drept nr. 9/1981, pag. 70.^5) Trib. Mun. Bucuresti, sect. II pen., dec. nr. 1694/1981, Revista Romana de Drept nr. 6/1982, pag. 94-95.^6) Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 1419/1979, Revista Romana de Drept nr.

Page 207: Drept Procesual Penal-partea Speciala

1/1980, pag. 67.^7) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 388.

I) Hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege

Acest motiv cuprinde in realitate doua cazuri^1):- nemotivarea hotararii judecatoresti.Obligatia motivarii este impusa sub sanctiunea nulitatii relative.Nerespectarea ei constituie motiv de casare.In practica, obligatia prescrisa de lege pentru instante de a-si motiva hotararile lor permite instantelor de control de a le controla. De aceea, in cazul lipsei, insuficientei sau obscuritatii motivelor, instanta de recurs anuleaza hotararea, fiindca in aceste conditii misiunea sa esentiala, de a controla hotararea primei instante sau a instantei de apel, devine imposibil de realizat.Nemotivarea ca o omisiune esentiala, apare astfel ca un viciu de procedura (formal), intrucat se materializeaza in insasi sentinta sau decizia atacata, aparand ca rezultat al unei redactari gresite din partea judecatorilor. Intr-o speta, s-a decis ca atata vreme cat in cuprinsul deciziei atacate cu recurs se mentioneaza doar ca apelul partii civile a fost respins ca nefondat, fara argumentare, hotararea atacata este viciata de cazul de casare prev. de art. 385^9 (nemotivarea) si constatandu-se ca fondul cauzei nu a fost rezolvat, in temeiul art. 385^15 pct. 2 lit. c) C pr. pen., dosarul se va trimite spre rejudecarea apelului instantei a carei hotarare a fost casata^2)In acest context, s-a aratat ca nu numai nemotivarea ci si motivarea insuficienta sau motivarea in termeni generali, vagi, reprezinta motiv de casare^3),- contrazicerea motivarii cu dispozitivul hotararii sau neintelegerea acesteia.Ilustram cu doua cazuri:- intr-o prima speta, Curtea de Apel Timisoara, examinand solutia pronuntata de Tribunalul Arad, constata ca desi aceasta instanta s-a ocupat in considerente de despagubirile ce s-ar cuveni partii civile si a facut un calcul al acestora, in minuta si in dispozitivul deciziei nu s-a mai specificat ca inculpatul este obligat la plata acestor despagubiri)^4)- In alt caz s-a considerat ca exista contradictie intre motivarea solutiei si dispozitivul hotararilor supuse recursului, atunci cand gresit s-a dispus achitarea inculpatului, facandu-se referire la art. 10 lit. d) C. pr. pen., fara a se preciza care anume element constitutiv lipseste in loc de art. 10 lit. a) C. pr. pen., constatand inexistenta faptei^5).

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 309-310.^2) Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 419/1995, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1995,1996 pag. 181^3) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 309.

Page 208: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^4) A se vedea, Curtea de Apel Timisara, decizia penala, 407/R/1995, in „Dreptul" nr. 9/1996, pag. 138^5) Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, decizia nr. 325/24.06.1996, cu nota de D. Lupascu, in Dreptul nr. 11/1997, pag. 101 -103

J) Instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului.

Acest caz in care se poate faca recurs consta in omisiunea instantei de fond de a se pronunta^1):- asupra unei fapte imputate inculpatului. Instanta de fond a omis sa judece, sa statueze, sa se pronunte cu privire la vreuna din faptele retinute in sarcina inculpatului. In aceasta situatie, lipseste, pur si simplu, judecata,- asupra unor probe administrate. In acest caz instanta trece sub tacere faptul ca a administrat anumite probe sau le mentioneaza doar, fara sa le evalueze. De pilda, inculpatul si-a intemeiat apararea pe depozitia unui martor sau a unor martori, dar instanta de fond nu se ocupa de aceste depozitii si nu se pronunta asupra valorii acestui mijloc de proba, ori desi in cursul urmaririi penale s-a efectuat o expertiza tehnica care a concluzionat ca manevrele efectuate de inculpat au fost corecte si ca in conditiile date acesta nu a putut evita accidentul, instantele nu s-au pronuntat cu privire la concluziile expertizei^2) etc.- asupra unor cereri esentiale ale partilor, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului, este vorba de cereri referitoare la un drept sau o facultate acordata de lege partilor. Ele trebuie sa fie formulate cu respectarea conditiilor legale, iar instanta sa omita a se pronunta asupra lor sau sa le respinga, fara a arata motivele (de pilda, o cerere de probatiune sau o cerere de suspendare a executarii pedepsei sub supraveghere^3) ori de suspendare conditionata a executarii pedepsei^4) etc.). Orice impiedicare de a folosi o facultate acordata de lege in cursul procesului si brice omisiune de a decide asupra unei cereri indreptate in acest scop, constituie motiv de casare.Pentru a opera acest caz de casare, legea mai pretinde ca cererile esentiale ale partilor, destinate sa garanteze drepturile lor, sa fie apte sa influenteze solutia procesului. Astfel, cererea trebuie sa fie de asa natura incat sa se poata aprecia ca, daca s-ar fi admis, ar fi schimbat solutia cauzei (de pilda, inculpatul sau oricare din celelalte parti, a cerut incuviintarea unor probe cu martori sau a unei expertize asupra careia instanta de fond nu s-a pronuntat ori le-a. respins, sau desi anterior le-a incuviintat, ulterior a revenit asupra lor in mod nejustificat, fara aratarea motivelor ori cu motivarea ca probele propuse sau incuviintate nu ar fi concludente. Facand recurs, partea va trebui sa arate ce aparare s-a sprijinit pe proba cu martori sau cu expertiza cerute si sa demonstreze faptul ca depozitiile acestor martori, daca ar fi fost audiati sau concluziile raportului de expertiza, ar fi putut schimba solutia cauzei).Spre exemplu, intr-o speta solutionata de instanta suprema s-a dispus, in cursul cercetarii judecatoresti in prima instanta efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili starea sanatatii partii vatamate si daca, urmare a agresiunii

Page 209: Drept Procesual Penal-partea Speciala

suferite i s-a redus capacitatea de munca si in ce proportie. Expertiza a fost efectuata dar prima instanta, constatand ca aceasta nu raspunde obiectivelor stabilite, a dispus Completarea ei. Acest supliment de expertiza, n-a fost, insa, efectuat, desi instanta a facut adrese in acest sens laboratorului de expertiza medico-legala, iar la termenul de judecata, desi partile nu au renuntat la acest supliment de expertiza, a pasit la judecata. Apelul partilor a fost respins, pronuntandu-se, in acest fel, o hotarare casabila ca si cea a primei instante, care a trecut la judecarea cauzei, fara a se pronunta asupra unor probe esentiale pentru partea civila^5).

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 310-311.^2) Curtea Suprema de Justitie, sectia militari, decizia nr. 3/1995 in Curtea Suprema de Justitie, Buletinul jurisprudentei, Culegere de decizii pe anul 1995, Editura Proema Baia Mare, 1996, pag. 248.^3) Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, 85/1995, cu nota de V. Papadopol, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1995, pag. 149-150.^4) Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia 469/1995 in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1995, pag. 190-191, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 12/1993 in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1993, pag. 209, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, nr. 443/1994, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1994, pag. 200.^5) A se vedea Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 32/13.02.1995, in Dreptul nr. 2/1996, pag. 121

K) Instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv

Este vorba de cazul in care calea de atac este primita si supusa dezbaterii, chiar daca, ulterior, s-a respins in fond^1).In materia termenelor procedurale functioneaza principiul continuitatii lor, ele neputand fi intrerupte si nici suspendate.In vederea ocrotirii drepturilor subiectilor procesuali, legea a prevazut posibilitatea suspendarii curgerii termenului de exercitare a dreptului de apel cand cel interesat dovedeste ca neexercitarea caii de atac s-a datorat unor cauze temeinice de impiedicare. In asemenea situatii, partea interesata este repusa in dreptul de a promova apelul. In acest sens, in dispozitiile Codului de procedura penala sunt reglementate institutiile repunerii in termen si apelului peste termen. Repunerea in termen este prevazuta in art. 364, in care se arata ca apelul introdus dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare iar cererea a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.Un alt remediu procesual, prevazut de art. 365 C. proc. pen., menit sa redea partilor care au pierdut termenul de apel posibilitatea de a declansa controlul instantei superioare este apelul peste termen.

Page 210: Drept Procesual Penal-partea Speciala

In sens mai larg, cererea partii care foloseste institutia nu trebuie intitulata in mod necesar "apel peste termen", fiind de obligatia instantei sa-l considere ca atare, daca sunt satisfacute conditiile prevazute de art. 365 c. pr. pen. In practica s-a decis, ca daca inculpatul a lipsit la judecata si pronuntare si a declarat apel dupa epuizarea termenului legal, dar inainte de inceperea executarii hotararii, instanta nu avea dreptul sa respinga apelul ca tardiv, avand obligatia solutionarii lui din oficiu, ca un apel peste termen^2).Uneori partile folosesc gresit cai extraordinare de atac impotriva hotararilor ramase definitive in fata primei instante, in cauze judecate si pronuntate in lipsa lor. In practica s-a statuat, ca desi partile intitulau impropriu cererile lor drept cai de atac extraordinare, acestea trebuie considerate apeluri peste termen, daca sunt intrunite conditiile legale ale folosirii institutiei. Gresita denumire a actului prin care se exercita o cale de atac nu schimba caracterul acesteia, atunci cand ea este data prin lege^3).

---------------^1) A se vedea, V. Timofte, nota critica, la decizia nr. 20/17.01.1994 a Curtii de Apel Suceava, sectia penala, in Dreptul nr. 10 -11/1994, pag. 109. Jn acelasi sens, V. Papadopol, nota la decizia nr. 29/1994 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a Ii-a penala, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1994^ Bucuresti, 1995, pag. 148 -149, V. Papadopol, nota, la decizia nr. 72/1994 a Curtii de Apel Bucuresti, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1994, Bucuresti, 1995, pag. 156 -158, I. N. Lungulescu, I. M. Dragomirescu, Recursul in materie penala, Bucuresti, 1946, pag. 312, Tr. Pop, op. cit, voi. IV, Cluj, pag. 453, V. Panturescu, Codul de procedura penala adnotat, Bucuresti, 1940, pag. 419.^2) Tribunalul Suprem,sect.pen.dec.nr.678/1972, Culegere de Decizii, din anul 1972, pag. 458.^3) Vezi, Tribunalul Suprem, sect. pen., dec.nr.1004/1975, Revista Romana de Drept, nr. 2/1976, pag. 70, Tribunalul Suprem, sect. pen., dec. nr. 1561/1971, Revista Romana de Drept, nr.9/1971, p.164 etc.

L) Apelul s-a judecat in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate^1).

Cu titlu exemplificativ s-a considerat ca exista lipsa de procedura in urmatoarele cazuri^2): - daca judecarea cauzei a avut loc in lipsa partii, in alt loc decat sediul instantei, iar partea a fost citata la sediul ei ori nu a fost citata deloc, considerandu-se ca din moment ce a fost prezenta la un termen anterior la sediu, are termenul in cunostinta - daca partea, in declaratiile date, a indicat pe langa domiciliu si o alta adresa unde locuieste, insa instanta nu l-a citat la ambele adrese, - daca partea fiind internata in spital nu a fost citata prin administratia spitalului, chiar in cazul in care a fost prezenta la unul din temenele anterioare,daca, desi domiciliul partii este cunoscut, procedura de citare s-a facut prin

Page 211: Drept Procesual Penal-partea Speciala

afisarea citatiei la sediul primariei, etc).Motivele substantiale de recurs (errores juris in judicendo) sunt urmatoarele^3):a) Nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni sau instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 334-337 din C. proc. pen. (schimbarea incadrarii juridice, extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale, extinderea procesului penal pentru alte fapte ori extinderea procesului penal cu privire la alte persoane)^4).Acest motiv de casare cuprinde doua cazuri^5):- cand sunt nu intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni. Este vorba de cazul in care, desi, in hotarare se face referire la infractiune, nu au fost stabilite, insa, faptele sau imprejurarile de fapt care corespund elementelor constitutive ori circumstantelor agravante sau atenuante ale infractiunii respective. Or, instanta de fond este obligata sa arate care anume fapte corespund diferitelor elemente constitutive ale infractiunii si care sunt mijloacele de proba cu care le-a constatat. Lipsa elementelor constitutive ale infractiunii constituie o nulitate relativa de fond si conduce la casarea hotararii,- cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata. Acest caz in care se poate face recurs este o aplicatie logica a principiului potrivit caruia investirea instantei se face in rem si in personam, precum si a regulii dupa care, in procedura penala nu exista judecata fara urmarire. Legea are in vedere o alta fapta, nu o alta incadrare juridica, decat aceea rezultata din actul de sesizare, fiindca o alta incadrare a aceleiasi fapte este permisa.b) Inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala. Acest caz vizeaza ipoteza in care lipseste o trasatura esentiala a infractiunii, si anume, prevederea faptei de legea penala.c) S-au aplicat pedepse gresit individualizate, in raport de prevederile art. 12 Cod penal, sau in alte limite decat cele prevazute de lege. In acest caz, instanta de fond nu s-au respectat limitele legale ale pedepsei. In sistemul nostru de drept penal cu pedepse relativ determinate, pedeapsa se aplica de catre judecator in limitele fixate de lege.Aceste limite sunt:- minimul si maximul general,- minimul si maximul special prevazut pentru fiecare infractiune in textul incriminator.Nerespectarea acestor limite este motiv de casare.d) Persoana condamnata a fost inainte judecata in mod definitiv pentru aceeasi fapta exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale, pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului.e) In mod gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal pentru motivul ca nu exista autoritate de lucru judecat sau o cauza de inlaturare a raspunderii penale ori a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gratiata.Asa cum condamnarea gresita constituie, asa cum am vazut, motiv de casare, la

Page 212: Drept Procesual Penal-partea Speciala

fel si eroarea in achitare sau incetarea procesului penal conduce la anularea hotararii pentru o cauza legala inexistenta. Aceasta poate fi:- fapta este prevazuta de legea penala, - nu exista autoritate de lucru judecat,- nu exista nici o cauza de inlaturare a raspunderii penale,- nu a intervenit decesul inculpatului,- pedeapsa nu a fost gratiata.f) Faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica.Incadrarea juridica este o chestiune de drept si, prin urmare, supusa controlului instantei de recurs. Prin aceasta nu se atinge fondul, intrucat chestiunea de fond consta in constatarea existentei sau inexistentei faptei imputate inculpatului, precum si a tuturor imprejurarilor de fapt. Aprecierea daca aceasta fapta constituie infractiune si ce anume infractiune, este o chestiune de drept.Daca instanta de fond a incadrat fapta constatata (retinuta) intr-o formula juridica, alta decat cea justa, inseamna ca a dat faptei o incadrare juridica gresita. Asa cum constant s-a admis in literatura juridica, notiunea de „incadrare juridica" include toate textele legale la care se` face referire atunci cand se procedeaza la incadrarea faptei intr-o formula juridica, adica nu numai textele principale (norme de incriminare, ci si textele adiacente (de pilda, cele privitoare la starea de recidiva, concursul de infractiuni sau infractiunea continuata, una sau alta din formele participatiei penale, ramanerea faptei in faza de tentativa etc.), pentru ca numai in acest fel se realizeaza o caracterizare completa clin punct de vedere juridic al infractiunii^6)g) Cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o gresita aplicare a legii. h) S-a comis o eroare grava de fapt.i) Judecatorii de fond au comis un exces de putere in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat.j) A intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului.

---------------^1) A se vedea si C.A.B., S. a II-a penala, d.p. nr. 1088/1999, in „Culegere ...", 1999, pag. 373. nr. 107^2) A se vedea, St. Danes, Apel judecat cu procedura incompleta, in Dreptul nr. 1/1996, pag. 118 -122, V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 225-226^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.245-250^4) C.A.B., sectia a II-a penala, d.p. nr. 1091/1999, in „Culegere ...", 1999, pag. 335, nr. 92^5) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 314-315.^6) A se vedea, G. Marcov, Despre incadrarea juridica in dreptul penal, in „Revista Romana de Drept" nr. 2/1967, pag. 108. In acelasi sens, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 143/1995 qu nota de V. Papadopol, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1995, pag. 157 -160 (S-a

Page 213: Drept Procesual Penal-partea Speciala

decis ca o caracterizare eronata a recidivei ca fiind postexecutorie in loc de postcondamnatorie constituie cazul de casare prev. de art. 385 pct 17 C. pr. pen.), Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, decizia nr. 55471995, in Culegere de practica judiciara pe anul 1995, Bucuresti, 1996, pag. 196 (S-a considerat ca exista cazul de casare prev. in art 385 pct 17 C. pr. pen. in situatia in care cererea de contopire a fost respinsa, desi pedepsele a caror contopire se solicita au fost aplicate pentru infractiuni concurente).

Efectele recursului

Recursul produce urmatoarele efecte:a) efectul suspensiv de executare,Potrivit art. 385^5 C. pr. pen., recursul este suspensiv de executare atat in ceea ce priveste latura penala, cat si in ceea ce priveste latura civila, in afara de cazul cand legea dispune altfel.In legatura cu aceasta dispozitie legala. In literatura de specialitate s-a subliniat, in mod just, ca ea reprezinta dreptul comun in materie deoarece ori de cate ori legea nu prevede expres o derogare, recursul este suspensiv de executare. Plecand de la aceasta regula, s-a considerat pe buna dreptate, ca in privinta liberarii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune, recursul suspenda executarea conform principiului inscris in art. 385^5 C. pr. pen., deoarece, prin art. 160^8 C. pr. pen. nu se deroga de la aceasta. Or, in lipsa unei prevederi exprese in art. 160^8 C. pr. pen. care sa deroge de la principiul efectului suspensiv al recursului, acesta suspenda executarea hotararii atacate^1).In materia prelungirii arestarii preventive a inculpatului, contrar regulii mentionate mai sus, art. 159 alin. 9 C. pr. pen. astfel cum a fost completat prin Legea nr. 141/1996 prevede ca „recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii arestarii preventive nu este suspensiv de executare". O asemenea dispozitie a fost criticata, pe buna dreptate, deoarece nu se poate vorbi de caracterul suspensiv al recursului declarat de procuror impotriva incheierii de respingere a cererii de prelungire a duratei arestarii preventive, dupa expirarea mandatului de arestare, masura arestarii incetand de drept conform art. 140 alin. 1 lit. a) C. pr. pen. S-a considerat ca singura solutie este fixarea termenului de judecare a recursului inauntrul perioadei de arestate^2).Exista situatii, cand caracterul suspensiv al recursului este limitat la ipoteze foarte inguste cu privire la persoana care exercita recursul. Spre exemplu, art. 450 alin. 4 prevede ca recursul declarat impotriva unei hotarari prin care instanta se pronunta asupra liberarii conditionate, suspenda executarea numai daca este introdus de procuror. Pentru ratiuni identice limitarea la calea de atac exercitata numai de procuror este prevazuta si in cazul introducerii unui apel^3). Prin derogare de la regula efectului suspensiv al recursului, recursul nu suspenda executarea dispozitiilor din hotararea atacata, in urmatoarele cazuri^4):- toate cazurile de competenta (in recurs) a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu exceptia cazurilor prevazute de lege,- luarea prin incheiere a unei masuri preventive (art. 141 alin. 3 C. pr. pen.),- confirmarea masurii internarii medicale provizorii, (art. 162 alin. 6 C. pr. pen.),- suspendarea judecarii (art. 303 alin. 3 C. pr. pen.),- liberarea conditionata, cu exceptia recursului declarat de procuror (art. 450 alin. 4 C. pr.

Page 214: Drept Procesual Penal-partea Speciala

pen.)- contestarea masurii asiguratorii (art. 168 alin. 2 C. pr. pen.), b) efectul devolutiv,Recursul, spre deosebire de apel, nu poate avea efect devolutiv integra), ci numai partial^5). Instanta judeca recursul numai cu privire la:- persoana care l-a declarat (spre exemplu, s-a decis ca instanta de recurs, in lipsa apelului si a recursului procurorului, in recursul partii vatamate, nu poate sa schimbe incadrarea juridica a faptei din vatamare corporala in tentativa de omor si sa trimita cauza la procuror pentru efectuarea urmaririi penale si investirea legala a instantei competente^6)- persoana la care se refera declaratia de recurs- numai in raport cu calitatea pe care recurentul o are in proces (art. 385^2 c.pr.pen.). - motivele de casare prevazute expres de lege^7) Sub aceste aspecte exista un paralelism intre calea de atac a recursului si a apelului, intrucat privitor la cea din urma norma sus-amintita este in esenta aceeasi cu cea din art. 371 alin. 18.De la aceste principii exista o singura situatie de exceptie. Astfel, recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute de lege, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si a cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele si in acest caz. devolutia este integrala, cu privire atat la chestiunile de fapt cat si la cele de drept. De asemenea, instanta de recurs are obligatia de a examina cauza sub toate aspectele hotararii atacate, chiar daca prin recurs nu au fost invocate decat unele temeiuri sau nu au fost formulate decat unele cereri^9). Aceasta ultima varianta a recursului il apropie ca natura juridica de apel, transformandu-l in singurul remediu ordinar, posibil si care realizeaza totdeauna si exclusiv un sistem de jurisdictie in dublu grad^10).c) efectul extensiv,Urmarind pronuntarea unei solutii echitabile in cauzele penale in care exista mai multe parti care apartin aceluiasi grup procesual, legiuitorul a instituit instrumentul juridic al extinderii recursului, instrument prin care se da cauzei o rezolvare concordanta cu interesele tuturor partilor ce alcatuiesc grupul procesual^11).Astfel, art. 385^7 alin. 1 C. pr. pen. prevede ca instanta de recurs examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat recurs sau ia care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara, insa, sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.De asemenea, procurorul, chiar dupa expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el in termen si fata de alte persoane decat acelea la care s-a referit, fara a se putea crea acestora o situatie mai grea (art. 385^7 alin. 2 C. pr. pen.). Efectul extensiv al recursului obliga, deci, instanta de recurs sa examineze cauza (sub aspectul motivelor de casare) si cu privire la:- partile care nu au declarat recurs,- partile la care se refera recursul.Pe cat de necesara aceasta extindere in rezolvarea in conditii egale a situatiilor create in grupurile procesuale, pe atat se impune folosirea ei exclusiva in folosul celor asupra carora se rasfrang efectele sale. Ca si in cazul apelului, o anumita limitare a extinderii se impune si ea consta in necrearea unor situatii mai grave celor care sunt vizati de extindere. Efectul extensiv nu poate constitui decat un beneficiu de care se bucura

Page 215: Drept Procesual Penal-partea Speciala

membrii unui grup procesual si niciodata un dezavantaj. Ar fi cu totul inadmisibil, ca persoane care nu au declarat recurs si cu privire la situatia carora nimeni nu a obiectat formuland o cale de atac, sa se afle in pozitii care decurg din jocul exclusiv al cailor de atac exercitate de altii sau impotriva altora^12).d) efectul neagravarii situatiei in propriul sau recurs.Regula dupa care, nu se poate agrava situatia partii in propria cale de atac, cunoscuta sub denumirea de non refoimatio in pejus isi gaseste aplicarea si in materia recursului. Ratiunea instituirii acestei reguli consta in inlaturarea temerii justitiabililor ca, eventual, li s-ar agrava situatia in propria lor cale de atac, o asemenea temere putand determina, implicit, abtinerea de la folosirea cailor de atac si astfel limitarea controlului judecatoresc ce se realizeaza prin exercitarea acestora^13). Astfel, pe de o parte se prevede ca instanta superioara, casand hotararea, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recurs, pe de alta parte se dispune ca in recursul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de recurs nu poate agrava situatia acesteia.Regula este incidenta nu numai in recursul partilor, ci si in recursul martorilor, expertilor, interpretilor sau aparatorilor sau si a altor persoane corespunzator solutiei pronuntate.Neagravarea situatiei partii in propriul recurs isi gaseste aplicare numai in ipoteza in care exista doar recursul unei singure parti sau mai multor parti ori persoane, care formeaza un grup cu aceeasi pozitie procesuala^14).

---------------^1) a se vedea, I.F. Ciobanu, (II), Este suspensiv de executare recursul declarat in conditiile art. 160^8 C. pr. pen.?, in Dreptul nr. 5-6/1994, pag. 154, I. Ionescu, Recursul in procesul penal, in Revista de drept penal" nr. 1/1994, pag. 92, V. Pavaleanu, Efectul suspensiv al recursului in cazul masurilor preventive, in Dreptul nr. 8/1996. pag. 113 -l 15, in sens contrar, a se vedea, M. Florescu, M. Iordache (I), Este suspensiv de executare recursul declarat in conditiile art 160^8 C. pr. pen.?, in Dreptul nr. 5 -6/1994 pag. 152 -154).^2) a se vedea, C. Paduraru, Caracterul suspensiv al recursului declarat de procuror impotriva incheierii prin care s-a respins prelungirea arestarii preventive, in Dreptul nr. 7/1997, pag. 71-72. ^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 295.^4) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 332-333.^5) A se vedea, I. Ionescu, Recursul in procesul penal potrivit reglementarii actuale, in „Revista de drept penal" nr. 1/1994, pag. 87, Gh. Mateut, Noua reglementare a recursului in procedura penala, (I), in Dreptul nr. 2/1^95, pag. 43 si urm, V. Papadopol. nota la decizia nr. 583/1995 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia I penala, in Culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 1995, Bucuresti, 1996, pag. 200 -201.^6) Curtea de Apel Bacau, decizia penala nr. 51/1993, in Dreptul nr. 9/1994, pag. 93 -94. ^7) Curtea de Apel Constanta, decizia penala nr. 412/2.11.1995, in Dreptul nr. 5/1996, pag. 130.^8) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 295.^9) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 334-335.^10) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag.

Page 216: Drept Procesual Penal-partea Speciala

296.^11) Gh. Chivulescu, Efectul extensiv al recursului si limitele sale, in Revista Romana de Drept, nr. 6, 1969, pag. 73-74.^12) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 296-297.^13) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^14) Curtea de Apel Constanta, decizia penala nr. 7/13.01. 1995, in Dreptul nr. 3/1996, pag. 112-113

Judecarea recursului

Obiectul judecatii in recurs

Potrivit art. 385^4 C. proc. pen., „instanta, judecand recursul, verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs". Fiind o cale de atac predominant in drept si doar exceptional in fapt, (pct. 10, 14, 18) recursul ramane, in esenta, o cale de atac indreptata impotriva unor hotarari date cu incalcarea dispozitii or legale. Prin exercitarea in asemenea conditii a recursului nu se declanseaza o noua judecata, instanta de recurs nejudecand un proces, ci doar hotararea pronuntata in cauza, in acest sens, instanta de recurs este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor invocate de procuror si de parti, pronuntandu-se intotdeauna si asupra cazurilor care se iau in considerare din oficiu^1).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.

Procedura de judecata

Judecarea recursului se face atat potrivit normelor generale de judecata cat si dupa normele speciale cuprinse in art. 385^1- art. 385^4.Judecata in recurs prezinta urmatoarea structura^1):- masuri premergatoare,- sedinta de judecata,- deliberarea si pronuntarea hotararii.Dupa investirea instantei de recurs prin declararea recursului si primirea dosarului cauzei, presedintele fixeaza termenul pentru judecata.Potrivit art. 385^1 alin. 1 judecarea recursului se face cu citarea partilor. Pentru aceasta se aplica toate dispozitiile privind citarea incidente la judecarea cauzelor penale in prima instanta si in apel.Exista totusi anumite situatii cand judecarea recursului poate avea loc si in lipsa inculpatului detinut, (ca exceptie de la regula din art.385^11 alin. 2 Cod de procedura penala) si anume la judecarea recursului declarat impotriva incheierilor privind masurile preventive^2).

Page 217: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie in toate cazurile (art. 385^1 alin. 4). Aceasta dispozitie venind in precizarea principiului dupa care prezenta procurorului este obligatorie in solutionarea cailor de atac, mentioneaza ca, practic, prezenta procurorului in recurs este obligatorie oricare ar fi obiectul cauzei^3).Presedintele instantei de recurs, primind dosarul, va fixa termen pentru judecarea recursului si, in acest sens, va putea delega pe unul din judecatori sa faca un raport scris asupra recursului [art. 385^12 alin. (1) C proc. pen.]. Intocmirea raportului scris constituie o facultate si nu o obligativitate impusa de lege, indiferent de complexitatea cauzelor atacate cu recurs. Raportul scris trebuie sa cuprinda, pe scurt, obiectul procesului, solutiile pronuntate de instante si faptele ret nute de ultima instanta, in masura in care sunt necesare solutionarii recursului. De asemenea, raportul trebuie sa mai cuprinda observatii asupra conditiilor de admisibilitate a recursului, precum si expunerea motivelor de recurs, cu referiri, daca este cazul, la jurisprudenta si doctrina, fara a se arata opinia raportorului^4).Partile dobandesc in recurs calitati procesuale specifice, adaptate acestei cai de atac si anume:- recurent (partea care a declarat recurs),- intimat (partea la care se refera recursul declarat).Prezenta inculpatului aflat in stare de detinere la judecarea recursului este obligatorie (art. 385^1 alin. 2). Aceasta dispozitie face ca principiul potrivit caruia arestatul nu poate fi judecat niciodata in lipsa sa aiba deplina aplicabilitate si in recurs^5).In ceea ce priveste structura sedintei de judecata in recurs, se desprind doua particularitati, care o deosebesc si de sedinta de judecata in apel^6):- lipsa cercetarii judecatoresti,- existenta unui raport (a carui intocmire, am precizat, nu este obligatorie^7).Deliberarea, luarea hotararii si pronuntarea acesteia in recurs nu imbraca aspecte deosebite, acestea facandu-se conform regulilor care guverneaza judecata in fond sau in apel (art. 307, 308 C. proc. pen.). In luarea hotararii instanta de recurs va verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs, verificarea facandu-se prin prisma cazurilor in care se poate face recurs, conform legii. Dupa judecarea recursului, completul de judecata delibereaza in secret, in camera de consiliu, in vederea adoptarii unei solutii din cele prevazutele lege.

---------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.259^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 416^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 418^5) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 341.^6) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.262.^7) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 305.

Page 218: Drept Procesual Penal-partea Speciala

3. Solutionare

Instanta de recurs va putea adopta una din solutiile prevazute de lege numai cu respectarea dispozitiilor privind efectul devolutiv, extensiv si al neagravarii situatiei in propriul recurs. Daca a fost investita cu mai multe recursuri le va solutiona pe fiecare, nefiind obligatorie adoptarea aceleiasi solutii pentru fiecare recurs declarat in aceeasi cauza. Astfel, un recurs poate fi admis, iar altul poate fi respins sau admis partial. Daca recursul constituie singura cale de atac prevazuta de lege impotriva unei hotarari, acesta nu va mai fi limitat la motivele de casare prevazute de art. 385 C. proc. pen.Solutiile care pot fi adoptate la judecata in recurs sunt prevazute de art. 385^5 C. proc. pen., respectiv respingerea recursului sau admiterea sa^1).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.

Respingerea recursului

Respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate pot avea loc atunci cand:- recursul este tardiv sau inadmisibil,- recursul este nefondat.a) Un recurs este tardiv atunci cand:- nu a fost declarat in termenul legal (10 zile, 3 zile sau 24 ore)- cand nu poate fi considerat ca recurs peste termen - nu s-a admis repunerea in termen. Spre exemplu, s-a decis ca daca inculpatul, desi aflat in stare de aresta fost prezent in fata curtii de apel cu ocazia dezbaterii apelului, cat si a pronuntarii deciziei si a declarat recurs impotriva hotararii curtii de apel, lucru consemnat in procesul-verbal, insa, ulterior, primind comunicarea copiei de pe dispozitiv a declarat inauntrul termenului de recurs ca nu mai intelege sa-si mentina declaratia de recurs impotriva hotararii curtii de apel, dar, apoi, a revenit la aceasta renuntare dupa ce expirase termenul de declarare a recursului, acesta trebuie respins ca tardiv in temeiul art. 385^15 alin. 1 pct. 1 lit. a) C. pr. pen.^1)Termenele de declarare a recursului fiind prevazute sub sanctiunea decaderii, nerespectarea acestor termene atrage pierderea dreptului de a mai declara recurs.b) Recursul este inadmisibil atunci cand a fost declarat impotriva unei hotarari in privinta careia nu este admisa calea de atac a recursului sau cand recursul este declarat de o persoana care nu are calitatea de a declara recurs sau care, desi are dreptul de a declara recurs, nu o face in limita prevazuta de lege. De exemplu, se declara recurs impotriva unei hotarari definitive, sau a fost declarat recurs de catre partea vatamata intr-o cauza in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu ori a fost declarat recurs numai de partea civila in latura penala. Cand se intituleaza calea de atac declarata apel desi legea prevede numai recurs se va lua in considerare declaratia ca recurs.In literatura de specialitate s-a subliniat ca recursul este inadmisibil daca apelul a fost respins ca tardiv, deoarece verificarea daca apelul a fost declarat in termen este atributul

Page 219: Drept Procesual Penal-partea Speciala

exclusiv al instantei de recurs, astfel incat nimic nu impiedica instanta de recurs sa aprecieze sa retina ca apelul a fost gresit respins ca tardiv fiind exercitat in termen, ceea ce face ca recursul sa fie admisibil^2). Instanta suprema a decis insa ca prin neexercitarea in termen a apelului, sentinta intra in puterea lucrului judecat si in consecinta impotriva ei nu mai, poale fi folosita calea ordinara de atac a recursului^3).In practica judiciara s-a decis^4):- este inadmisibil recursul partii vatamate intr-o cauza in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu- este inadmisibil recursul introdus impotriva unei sentinte susceptibile de apel, cu privire la care nu s-a folosit calea de atac a apelului^5)- aceeasi solutie se impune cu privire la recursul declarat de fiul inculpatei, acesta din urma nefiind mentionat printre persoanele care pot declara recurs in art. 362 alin. ultim C. pr. pen.^6)- este inadmisibil si recursul declarat impotriva unor incheieri prin care au fost respinse cereri in legatura cu luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei "masuri preventive sau suspendarea judecatii^7). - fata de prevederile art. 385^1 alin. 4 C pr. pen. potrivit careia nu pot fi atacate cu recurs sentintele in privinta carora partile nu au folosit calea apelului, ori cand apelul a fost retras, este inadmisibil recursul declarat de inculpat contra sentintei impotriva careia si-a retras apelul, iar apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat^8).c) Recursul este nefondat si, deci, va fi respins cand criticile formulate de recurenti nu sunt intemeiate si nici nu se constata existenta unor motive de casare care trebuie invocate din oficiu, stabilindu-se ca hotararea pronuntata in cauza este legala si temeinica^9).

---------------^1) a se vedea Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 2285/20.09.1995, in „Dreptul`" nr. 6/1996, pag. 115 -116, Idem, in Curtea Suprema de Justitie, Buletinul Jurisprudentei, Culegere de decizii pe anul 1995, Editura Proema. Baia Mare, 1996, pag. 243-245.^2) a se vedea, H. Diaconescu, Cu privire la admisibilitatea recursului in situatia in cate apelul a fost declarat tardiv, in Dreptul nr. nr. 8/1995, pag. 62 -64.^3) Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 496/31.03.1994, in Dreptul nr. 12/1994, pag. 81.^4) Conform Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 347-348.^5) Curtea de Apel Suceava, decizia penala nr. 60/13.02.1995, cit. de V. Timofte, in Unele probleme privind inadmisibilitalea recursului penal in practica sectiei penale a Curtii de Apel Suceava, in Dreptul nr. 8/1996 pag. 118, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 1246/7.09.1994 in Dreptul nr. 7/1995, pag. 92 -93, Curtea Suprema de Justitie, decizia nr. 1357/27.09.1994 in Dreptul nr. 8/1995, pag. 97, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nr. 1292/ 14.09.1994 in Dreptul nr. 8/1995, pag. 97, Curtea Suprema de Justitie, sectia I penala, decizia nr. 67/1995, in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1995, Bucuresti, 1996, pag. 148.^6) Curtea de Apel Suceava, decizia penala nr. 267/5.10.1994, cit. de V. Timofte in Unele probleme privind inadmisibilitalea recursului penal in practica sectiei penale a

Page 220: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Curtii de Apel Suceava, in Dreptul nr. 8/1996, pag. 117.^7) Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, decizia nf. 2065/19.07.1995, in Dreptul nr. 8/1996, pag. 143, Curtea de Apel Timisoara, decizia penala nr. 239/17.11.1996, in Dreptul, nr. 1/1997, pag. 128.^8) Curtea Suprema de Justitie, decizia nr. 91/1995, in Curtea Suprema de Justitie, Buletinul Jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1995, Editura Proema, Baia Mare, 1996, pag. 242-243.^9) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 418.

Admiterea recursului

Casarea hotararii atacate

Potrivit art. 385^5 si 385^7, admitand recursul, instanta caseaza hotararea atacata. Casarea poate fi totala sau partiala.Casarea totala este limitata doar de efectul devolutiv si de efectul extensiv al recursului. Desi legea nu prevede expres, consideram ca se va tine seama in mod obligatoriu si de efectul neagravarii situatiei in propriul recurs^1).In caz de casare totala, hotararea se anuleaza in intregime, dar in limitele aratate mai sus.Casarea partiala are un caracter limitat, fiind supuse anularii doar anumite aspecte ale hotararii instantei de fond, celelalte fiind mentinute.Limitarea casarii partiale se face la urmatoarele aspecte:- numai cu privire la anumite fapte sau persoane,- numai in ce priveste latura penala sau civila.Casarea are caracter partial cand cauza de nulitate se refera numai la unele dispozitii ale hotararii atacate. In asemenea cazuri dispozitiile hotararii care nu au facut obiectul casarii isi conserva intreaga autoritate. De exemplu, in practica s-a decis ca daca printr-o decizie de casare s-a stabilit ca inculpatul sub aspectul despagubirilor raspunde pentru o parte a pagubei provocate, instanta de trimitere nu poate stabili, potrivit legii civile, ca intre fapta inculpatului si rezultatele acesteia in intregime nu exista un raport de cauzalitate^2).Cand instanta de fond a dispus sau a mentinut arestarea inculpatului, instanta de recurs poate mentine masura arestarii in caz de casare a hotararii^3).Instanta de recurs, procedand la casarea unei hotarari, poate:- sa inlocuiasca in mod direct solutia pronuntata de instanta inferioara fara o rejudeeare a fondului cauzei [art. 385^5 pct. 2 lit. a) si b) C. proc. pen.],- sa retina cauza pentru a fi rejudecata in fond [art. 385^5 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.],- sa trimita cauza spre rejudeeare la instanta a carei hotarare a fost casata [art. 385^5 pct. 2 lit. c) C proc. pen.].

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 349.^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 312.^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.264-265.

Page 221: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Solutii date in urma casarii

Dupa casare instanta de recurs poate acorda urmatoarele solutii:a) Mentine hotararea primei instanteAceasta solutie se dispune atunci cand apelul a fost gresit admis. Apelul este gresit admis daca a fost introdus tardiv, a fost inadmisibil sau nefondat, potrivit legii^1).Reamintim in acest sens ca:- legea prevede pentru declararea apelului, un interval de timp care nu poate fi depasit. Exercitarea apelului dupa expirarea termenului de apel, daca nu are loc o repunere in termen sau un apel peste termen, duce la respingerea apelului ca tardiv.- apelul este inadmisibil cand nu este incuviintat de lege. Aceste situatii se refera fie la imprejurarea ca legea nu prevede exercitarea caii de atac (hotarare de declinare de competenta, decizia de stramutare sau hotararea de regulator de competenta, exista autoritate de lucru judecat hotararea fiind definitiva etc.) ori nu indrituieste o persoana sa exercite calea de atac (fie ca se refera la situatiile cand persoana nu are calitate procesuala sau a declarat apel cu privire la unele aspecte cure ii depaseau pozitia procesuala)^2).Se va casa hotararea pronuntata de catre instanta de apel, fiind mentinuta hotararea primei instante. Instanta de apel trebuia sa pronunte respingerea apelului astfel exercitat si nu admiterea lui. Instanta de recurs va solutiona fondul cauzei prin mentinerea sentintei penale a primei instante, o noua rejudeeare in fond a cauzei de catre instanta de recurs nefiind necesara.b) achita pe inculpat sau dispune incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 11 pct. 2 C. proc. pen.Achitarea inculpatului de catre instanta de recurs are loc cand se constata existenta unei situatii din cele prevazute in art. 10 lit. a-e, iar incetarea procesului penal are loc in celelalte cazuri (art. 10 lit. f-j). Achitarea poate surveni in urma condamnarii inculpatului sau incetarii procesului penal de catre instantele de fond, ori in urma achitarii pentru alte temeiuri decat cele juste.Incetarea procesului penal se poate dispune daca, anterior, instanta de fond l-a condamnat ori l-a achitat pe inculpat sau daca a incetat procesul penal pentru alte temeiuri decat cele corecte^3).Cand recursul este singura cale de atac ordinara si al doilea grad de jurisdictie achitarea se poate pronunta si pentru inexistenta faptei, nevinovatia inculpatului, lipsa pericolului social al faptei savarsite [art. 10 lit. a), b^1), c) C. proc. pen.], iar incetarea procesului penal si pentru inlocuirea raspunderii penale [art. 10 lit. i) C. proc. pen.] ^4).Daca se pronunta achitarea pentru lipsa pericolului social al faptei sau incetarea procesului penal pentru inlocuirea raspunderii penale, instanta de recurs va aplica una dintre sanctiunile administrative prevazute de art. 91 C. pen.c) Caseaza hotararea dispunand rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a fost casata sau de catre instanta competentaLimitele rejudecarii inscrise in art. 385 pentru recurs sunt in principiu reglementate asemanator cu limitele rejudecarii cauzelor in apel, astfel cum se dispune in art. 385 c. pr. pen. Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de recurs, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea recursului, daca in cauza nu se administreaza probe noi, instanta care rejudeca nu poate da alta apreciere aceluiasi material probator existent in dosar si stabili alta situatie de fapt. In consecinta,

Page 222: Drept Procesual Penal-partea Speciala

conformarea la depozitiile si evaluarile date prin decizia de casare sunt obligatorii pentru orice judecata subsecventa^5).Se impune adoptarea acestei solutii atunci cand:- exista vreunul din cazurile de nulitate absoluta prevazute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv cand s-au incalcat dispozitiile relative la competenta dupa materie si calitatea persoanei, la sesizarea instantei si la compunerea acesteia, la publicitatea sedintei de judecata, la participarea procurorului, prezenta inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, cand aceasta este obligatorie conform legii, si la efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori,- exista nulitate relativa prevazuta expres de lege: cand judecata a avut loc in lipsa unei parti ne legal citate sau care, legal citata a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre uceasta imposibilitate (daca judecata in lipsa a avut loc la prima instanta aceasta trebuie invocati in apel, altfel se acopera) sau cand partii i s-a respins in .mod nejusti ficat o cerere de amanari si din aceasta cauza nu a putut sa-si faca apararea (presupune prezentarea unei asemenea cereri, cererea a fost gresit respinsa, desi temeiul amanarii cauzei exista, iar in consecinta partea nu a putut, a-si faca apararea),- prin hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei. In aceasta situatie instanta de fond sau de apel fie a omis solutionarea actiunii penale si civile, fie le-a lasat nesolutionate.Daca hotararea a fost casata pe motiv de necompetenta, rejudecarea cauzei se va face de catre instanta competenta.Aceasta solutie se adopta atunci cand au fost incalcate dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei. Reamintim in acest sens ca sub aspectul ei obiectiv, competenta materiala este indrituirea/ indatorirea unei instante de a judeca si de a solutiona cauzele penale care i-au fost repartizate prin lege. Sub aspect subiectiv, competenta materiala este indrituirea/indatorirea unei instante de a judeca si solutiona in concret o anumita cauza penala din cele repartizate de lege.Competenta personala este criteriul legal potrivit caruia unele organe judiciare solutioneaza anumite cauze penale in raport cu anumite calitati pe care le au faptuitorii. Desi principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor judiciare exprima cerinta judecarii infractorilor de catre aceeasi instante de judecata, indiferent de situatia personala, majoritatea legislatiilor moderne reglementeaza competenta si in raport de anumite calitati ale persoanei celui in cauza^6)Spre exemplu, infractiunile de dezertare sau insubordonare in competenta instantelor militare si nu a celor civile. Si totusi, chiar si aceasta competenta este circumstantiata, ca in urmatoarele exemple desprinse din practica:- elevii liceelor militare nu au calitatea de militari neindeplinind serviciul militar in fortele armate si de aceea nu intra in competenta instantelor militare dupa calitatea persoanei^7) - cand militarul care a comis o infractiune care nu avea nici o legatura cu atributiunile de serviciu (omor prin imprudenta intr-un accident de circulatie) a fost trecut in rezerva pana la sesizarea instantei, competenta revine judecatoriei si nu instantei militare^8) - este irelevant ca in momentul judecatii inculpatul nu mai are calitatea de militar, din moment ce fapta a fost savarsita in cadrul exercitarii sarcinilor de serviciu, fostul militar va fi judecat in asemenea cazuri tot de instanta militara9.Respectarea competentei materiale este necesara pentru ca numai astfel se realizeaza, in cadrul sistemului de organe, activitatea procesuala la nivel corespunzator. Intru cat

Page 223: Drept Procesual Penal-partea Speciala

ierarhizarea organelor este strict stabilita de lege, abatere de la dispozitiile care reglementeaza competenta materiala nu este ingaduita. De aceea unii au dat acestei competente denumirea de competenta absoluta^10).Deci, daca instanta de recurs constata necompetenta primei instante sau a instantei de apel, va proceda la casarea hotararii si efectuarea unei noi judecati de catre instanta care are competenta materiala, potrivit legii. Daca dosarul ar fi trimis instantei care a judecat cauza desi era necompetenta sub aspect material, s-ar repeta greseala care a condus la casarea hotararii si rejudecarea cauzei^11).Daca recursul este indreptat impotriva hotararii primei instante, dar si impotriva hotararii pronuntate in apel, in situatia admiterii recursului cu trimitere spre rejudecare, cauza se trimite la prima instanta, daca ambele hotarari au fost casate. Daca numai hotararea data in apel a fost casata cauza se trimite la instanta de apel pentru rejudecare. Rezulta ca se va trimite cauza spre rejudecare acelei instante a carei hotarare a fost casata.Cand Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta de recurs, si aceasta, admitand recursul, caseaza hotararea atacata pe motivul ca este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata sau cand interesele justitiei o cer, de catre o alta instanta egala in grad cu cea care a pronuntat hotararea casata^12).d) dispune rejudecarea de catre instanta de recursAceasta solutie se dispune in toate celelalte cazuri decat cele care atrag rejudecarea, de catre instanta a carei hotarare a fost casata sau de catre instanta competenta, potrivit legii.In acest caz, instanta de recurs, casand hotararea si retinand cauza spre rejudecare, se pronunta si asupra probelor ce urmeaza a fi administrate, fixand termen pentru rejudecare^13) (art. 385^6).Rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs are loc, deci, in alta sedinta decat aceea in care s-a judecat recursul.Separarea recursului de rejudecare se explica prin faptul ca fiecare reprezinta stadii procesuale distincte. Chiar daca instanta care judeca aceste stadii este aceeasi, ea are functional atributii diferite^14).Deliberand asupra recursului, instanta procedeaza, cand este cazul, la fel ca in situatia apelului, la aplicare dispozitiilor referitoare la^15): - reluarea dezbaterilor,- repararea pagubei,- masurile asiguratorii,- cheltuielile judiciare,- orice alte probleme de care depinde solutionarea corecta a recursului.

---------------^1) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 350.^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^3) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.265^4) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 419^5) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 313.

Page 224: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^6) V. Pavaleanu, Drept procesual penal, Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001, pag. 228^7) Trib. Suprem sect. milit., dec. nr. 97/1976, Revista Romana de Drept nr. 7/1977, pag. 71.^8) Trib. Suprem, sect. milit., dec. nr. 30/1983, Revista Romana de Drept nr. 6/1984, pag. 66.^9) Trib. Suprem, sect. milit., dec. nr. 76/1981, Revista Romana de Drept nr. 10/1982, pag. 64-65.^10) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 280.^11) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.266^12) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 420-421^13) Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 352.^14) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^15) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.266.

Page 225: Drept Procesual Penal-partea Speciala

 6. CAILE EXTRAORDINARE DE ATAC

Scurta privire generala

Autoritatea de lucru judecat impiedica atacarea pe cai obisnuite a hotararilor judecatoresti care au aceasta putere. Numai o imprejurare deosebita permite supunerea lor unei examinari ulterioare si doar printr-o procedura care are caracter exceptional.Realizarea justitiei a demonstrat, ca in unele situatii - cu atat mai rare cu cat activitatea procesuala s-a infaptuit mai bine - apar totusi imprejurari, care invedereaza caracterul nelegal si gresit al unor hotarari definitive. De aici izvoraste necesitatea existentei remediului in masura sa permita supunerea acestor cauze unei noi proceduri judiciare, spre a se indrepta eventualele greseli din activitatea anterioara de jurisdictie. Remediul procedural consta in instituirea unor cai de atac extraordinare^1).Acestea sunt:- revizuirea- contestatia in anulare- recursul in interesul legiiPrin intermediul acestor cai procesul nu trece intr-o alta faza, ci se reia repetand un ciclu care de regula a mai fost parcurs. Asa se explica faptul, ca dupa admiterea caii de atac extraordinare subzista posibilitati pentru reluarea urmaririi penale, a judecatii in prima instanta, a apelului si chiar a recursului ordinar. Fiecare cale extraordinara de atac promoveaza o etapa de judecata distincta situata in afara ciclului ordinar, avand insa efectul readucerii cauzei in ciclul obisnuit^2).

---------------^1) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 315.^2) Gr. Theodoru, I. Moldovan, Drept procesual penal, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, pag.302.

 1. Contestatia in anulare

Notiune

Contestatia in anulare este reglementata in Codul nostru de procedura penala in art. 386-392 din Codul de proc.. pen.Folosirea contestatiei in anulare este prevazuta in anumite cazuri expres aratate in lege. De asemenea, in lege sunt reglementate aspectele privind titularii acestei cai de atac, termenele de exercitare a caii de atac si procedura de solutionare. Prin aceasta cale extraordinara de atac se solicita instantei a carei hotarari este definitiva si data cu incalcarea normelor de procedura sau ca urmare a pronuntarii impotriva unei persoane a doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta, sa revina si sa pronunte o hotarare legala. Sunt stabilite patru cazuri de contestatie in anulare^1), pe care le vom analiza. In activitatea sa, si instanta de recurs poate gresi uneori, fie prin nerespectarea unor dispozitii legale dupa care se desfasoara procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei in

Page 226: Drept Procesual Penal-partea Speciala

deplina concordanta cu materialele aflate la dosar. Este deci posibil ca instanta de recurs sa pronunte o hotarare nelegala si netemeinica, dar care, fiind definitiva, nu poate fi atacata cu o cale ordinara de atac. Asemenea hotarari judecatoresti nu pot fi lasate insa sa-si produca efectele juridice, legiuitorul punand la dispozitia celor interesati contestatia in anulare, care este o cale extraordinara de atac. In lumina celor aratate mai sus, contestatia in anulare apare ca un mijloc procesual prin care se pot repara erori de neinlaturat pe alte cai, fiind o cale de anulare pentru vicii, nulitati privind actele de procedura, motivul contestatiei nu il poate constitui o nulitate care ar privi fondul cauzei. Contestatia in anulare este o cale de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procedural nul sunt repusi in aceste drepturi^2). Contestatia in anulare este o cale de atac extraordinara avand o natura juridica mixta de anulare si retractare^3). Caracterul de anulare rezulta din scopul urmarit prin exercitarea acestei cai de atac, si anume, anularea hotararii. Caracterul de cale de atac de retractare rezulta din faptul ca insasi instanta care a dat hotararea este pusa in situatia de a controla conditiile in care a dat hotararea si de a o infirma eventual^4).Caracterul de anulare al acestei cai de atac extraordinare deriva din imprejurarea ca prin exercitarea ei se urmareste desfiintarea hotararii definitive constatate, ca o consecinta a indeplinirii unor acte procedurale cu incalcarea legii. Anularea are drept efect repunerea cauzei in aceeasi etapa a judecatii in aceasta s-a aflat inainte de ramanerea definitiva a hotararii^5), (in cele mai multe cazuri se reia judecata in recurs).Contestatia in anulare are drept temei numai nulitatea actelor de procedura atacate (errores in procedento), nu si gresita solutionare a fondului cauzei (errores in judicando)^6). O data constatata nulitatea actului procesual, hotararea atacata nu mai este verificata cu privire la alte aspecte de legalitate sau temeinicie, neputandu-se ajunge pe aceasta cale procesuala la reformarea hotararii. In consecinta, contestatia in anulare este o cale de retractare, care pune instanta in situatia de a verifica ea insasi conditiile legale in care a dat hotararea si de a o infirma eventual, fara insa a putea extinde controlul asupra temeiniciei sau legalitatii solutiei pronuntate^7).Contestatia in anulare nu trebuie confundata cu contestatia la executare, care nu este o cale de atac, ci un mijloc de rezolvare a incidentelor ce se pot ivi la executare^8).Competenta de solutionare a contestatiei in anulare este data instantei care a pronuntat hotararea definitiva, provocand un autocontrol judecatoresc, de aici caracterul de cale de atac de retractare al contestatiei in anulare Primele trei cazuri de contestatie in anulare se refera la error in procedendo iar ultimul caz se refera la error in iudicando^9).In urma constatarii de catre instanta a existentei motivelor invocate intre cazurile de anulare prevazute de art. 386 lit. a) si b) C. proc.. pen., respectiv „cand procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu s-a indeplinit potrivit legii" si situatia „cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostinta instanta de aceasta impiedicare", aceasta va dispune anularea hotararii atacate si repunerea cauzei in aceeasi etapa a judecatii in care s-a aflat inainte de ramanerea definitiva a hotararii.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 337

Page 227: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^2) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^3) V V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. I, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, pag. 318, Tr. Pop, Dreptul procesual penal, vol. IV, Tipografia Nationala, Cluj, 1946, pag. 543.^4) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^5) Gr. Theodoru, I. Moldovan, Drept procesual penal, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, pag. 302.^6) Tr. Pop, Dreptul procesual penal, vol. IV, Tipografia Nationala, Cluj, 1946, pag. 543.^7) D.V. Mihaescu, V. Ramureanu, Caile extraordinare de atac in procesul penal, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970, pag. 19-20.^8) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^9) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.

Cazuri legale de exercitare a contestatiei in anulare

Cazurile de exercitare a contestatiei in anulare sunt limitativ stabilite de Codul de procedura penala, deci nu pot fi retinute de instanta si alte cazuri.Dat fiind caracterul ei de cale extraordinara de atac, contestatia in anulare trebuie folosita numai in cazuri cu totul deosebite, aceasta contribuind la consolidarea principiului stabilitatii hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile. Potrivit art. 386, impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarele cazuri:1.2.1). Cand procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legiiAcest motiv de contestatie in anulare este intemeiat daca^1):a) Procedura de citare a partii, pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs, nu a fost indeplinita potrivit legii. Prin indeplinirea procedurii de citare se intelege efectuarea tuturor operatiunilor prevazute de lege pentru a incunostinta, in termen, partea, despre termenul de judecata a recursului.Neindeplinirea procedurii legale de citare trebuie sa aiba loc in cadrul judecarii recursului. Daca viciile de citare apar la o alta judecata, ele pot fi remediate prin intermediul, dupa caz, al apelului sau recursului. Daca viciul de citare se produce insa intr-o etapa procedurala in care neobservarea ei a dus la o hotarare definitiva, singurul remediu procedural ramane folosirea caii de atac extraordinare a contestatiei in anulare. in consecinta se poate introduce o contestatie nu numai impotriva unei decizii pronuntate in recurs, ci de asemenea impotriva deciziei date in cazul rejudecarii dupa casare^2).Gama situatiilor incepe cu insasi omisiunea citarii si continua cu orice alte nerespectari procedurale care au determinat absenta partilor. Pot constitui vicii ale unei corecte citari: mentiunile gresite trecute intr-o citare cu privire la calitatea procesuala a partii (in recursul procurorului inculpatul a fost citat din eroare ca inculpat achitat, dar chemat a raspunde in recursul partii civile)^3), indicarea gresita a adresei inculpatului (care a determinat afisarea citatiei intr-un loc unde acesta era necunoscut)^4), chemarea gresita a

Page 228: Drept Procesual Penal-partea Speciala

inculpatului pentru o alta data decat cea la care are loc sedinta de judecata^5), neindicarea locului unde partea urmeaza sa se prezinte in cazul recursului care nu se judeca la sediul instantei^6).b) Partea nu a fost prezenta la judecarea cauzei de catre instanta de recurs. Notiunea de „parte" are un sens mai larg decat „partile din procesul penal", prin aceasta intelegandu-se toti subiectii procesuali care au fost implicati in recurs in calitate de recurent sau intimat (martor, expert, interpret sau alta persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau act al instantei)^7). Nu pot invoca aceasta cauza partile care desi nu au fost legal citate s-au prezentat, nici partea care a fost reprezentata in recurs de avocat care a pus concluzii in numele sau^8). In asemenea caz, partea nu are un temei efectiv de a introduce contestatie, nefiind vatamata in mod real^9).c) Lipsa partii sa se fi produs in fata instantei de recurs, cand au avut loc dezbaterile judiciare, fie in stadiul judecarii recursului fie la rejudecarea cauzei, dupa casare, de catre instanta de recurs^10). Nelegala citare poate fi invocata numai de partea fata de care viciul a produs vatamarea. Corect s-a aratat in practica judiciara ca referirea la "procedura de citare a partii" exclude posibilitatea ca inculpatul contestatar sa invoce drept temei de contestatie nelegala citare in recurs a partii civile^11).

1.2.1). Cazul de contestatie in anulare cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs aceasta era in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostinta instanta despre aceasta impiedicare.Cerintele art. 386 lit. b sunt cumulative, astfel ca pentru admiterea contestatiei in anulare nu este suficient sa se faca dovada imposibilitatii de prezentare, ci contestatarul sa dovedeasca, pe langa aceasta, si imposibilitatea dea incunostinta instanta despre impiedicarea de a se prezenta^12).Acest caz presupune intrunirea cumulativa a trei conditii:a) Procedura de citare a „partii" a fost indeplinita, potrivit legii, dar partea nu a fost prezenta la termenul cand a avut loc sedinta de judecata de dezbatere a recursului sau de rejudecare a cauzei dupa casare de catre instanta de recurs,b) Partea a fost in imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecata a recursului sau la rejudecarea cauzei dupa casare. Pentru a constitui o cauza de contestatie, lipsa nu trebuie sa fie imputabila nici partii. Daca partea nu s-a prezentat in recurs din vina proprie, nu poate invoca vreo vatamare procedurala in judecarea sa in lipsa si, ca atare, nu are la indemana vreun remediu procesual. Imposibilitatea de prezentare a partii sa fie datorata unor imprejurari care, in functie de realitatea concreta raportata la fiecare caz in parte, pot fi apreciate ca avand un caracter exceptional, de neinvins, sa nu fie prevazute in mod normal de parte, ca aflarea inculpatului in stare de detinere, de internare intr-un spital in stare grava, o epidemie ce a necesitat masuri de carantina, intreruperea circulatiei ca urmare a unei inzapeziri, inundatii, incorporarea, concentrarea unei persoane. Nu constituie imposibilitati de prezentare cazurile previzibile,c) Partea trebuie sa dovedeasca imposibilitatea de a instiinta instanta de recurs despre impiedicarea de a se prezenta la judecata.Legea foloseste conjunctia „si" intre imposibilitatea de a se prezenta a partii si de a incunostinta instanta de recurs de aceasta impiedicare. Daca nu si-a indeplinit aceasta obligatie, de a incunostinta instanta de imposibilitatea de a se prezenta, lasand ca procesul

Page 229: Drept Procesual Penal-partea Speciala

sa fie solutionat in lipsa sa, partea este in culpa si nu-i este ingaduit sa atace hotararea atunci cand constata ca solutia nu-i este favorabila^13). In cazuri concrete, instanta va aprecia, de la caz la caz, daca exista toate conditiile de admisibilitate a contestatiei.Cazul de contestatie analizat este dublu conditionat: partea trebuie sa dovedeasca imposibilitatea prezentarii sale, trebuie sa se faca totodata dovada imposibilitatii incunostintarii instantei despre impiedicarea intervenita. Dovada imposibilitatii prezentarii neurmata de dovada imposibilitatii de incunostintare a instantei despre impiedicarea prezentarii nu duce la admiterea contestatiei^14).

1.2.3. Cazul de contestatie in anulare prevazut in art.386 lit. c Potrivit art.386 lit. c, poate fi facuta contestatia in anulare cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal din cele prevazute in art. 10 alin. 1 lit. f)-i^1) , cu privire la care existau probe in dosar.Judecand recursul, instanta trebuie sa verifice legalitatea si temeinicia hotararii atacate, ea avand obligatia ca, in limitele devolutiunii, sa analizeze toate aspectele care privesc buna rezolvare a cauzei. Intre altele, instanta trebuie sa se pronunte asupra tuturor motivelor de casare a hotararii, atat in situatia in care motivele au fost invocate de parti, cat si din oficiu.Asadar, termenul folosit de lege „nu s-a pronuntat" trebuie inteles intr-un sens larg, adica o omisiune a instantei de a da raspuns unor motive de casare, motive care duceau la incetarea procesului penal, indiferent daca motivele au fost invocate sau nu de parti.Pentru a se putea retine acest caz de contestatie, legea fixeaza cerinta ca la dosar sa fi "existat probe cu privire la cauza de incetare a procesului penal, aceasta cerinta urmand a fi interpretata in functie de cauza de incetare a procesului penal cu privire la care instanta trebuie sa se pronunte^15). In legatura cu „existenta la dosar" a probelor necesare pronuntarii incetarii procesului, aceasta depinde de motivul concret de incetare. Astfel, se «poate face contestatie cand instanta de recurs, nu a pronuntat incetarea procesului penal desi la dosar a existat actul de deces al inculpatului. Dimpotriva, in cazul unei amnistii nu se poate pretinde, evident, ca dosarul cauzei sa cuprinda si legea de amnistie. Actele de clementa trebuie cunoscute de instanta si nu se poate cere partii dovada ca organele judiciare au avut cunostinta despre ele. Ceea ce se poate pretinde cel mult, este ca partea sa dovedeasca faptul ca i dosar existau probele din care instanta putea conchide, ca dispozitiile legii de amnistie sunt aplicabile^16).Deducem astfel ca si conditii ale admisibilitatii contestatiei in anulare pentru acest motiv:a) O omisiune a instantei de recurs de a se pronunta asupra unei cauze de incetare a procesului penal prevazute de art. 10 lit. f)-i^l) C. proc.. pen..Deci, motivul poate fi invocat ca urmare a judecarii recursului, in ambele forme: - ca singura cale de atac - in situatia cand este a doua cale de atac. Aceasta cauza poate exista in doua situatii: - cand motivul a fost invocat in recurs sau- in cazul in care instanta de recurs trebuia sa-l ia in considerare din oficiu. In cazul in care recursul este a doua cale de atac, in art. 385^9 pct. 15 C. proc.. pen. este prevazuta o parte din cazurile cand instanta trebuie sa pronunte incetarea procesului penal. Faptul ca nepronuntarea poate fi si rezultatul neanalizarii acestor cazuri din oficiu, rezulta

Page 230: Drept Procesual Penal-partea Speciala

din caracterul devolutiv al caii de atac a recursului, cand este singura cale de atac ordinara inscrisa in art. 371 alin. (2) combinat cu art. 385^6 alin. (3) C. proc. pen., potrivit carora instanta de recurs este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele si in cazul in care recursul este a doua cale de atac ordinara, tot din efectul devolutiv inscris in art. 385^6 alin. (2) C. proc. pen., care limiteaza acest efect la motivele de casare inscrise in art. 385^9 C. proc. pen., si din obligatia instantei de recurs inscrisa in art. 385 alin. (3) C. proc. pen., potrivit careia motivele prevazute de acelasi articol la alin. (1) pct. 15 se iau in considerare din oficiu numai cand au influenta asupra hotararii in defavoarea inculpatului.b) La dosar sa fi existat probe cu privire la acea cauza de incetare. Sigur ca aceasta conditie trebuie interpretata in functie de cauza de incetare a procesului penal Se apreciaza ca nu ar fi eficient sa nu se retina diferite cauze de incetare pentru ca la instanta de recurs nu s-au depus unele acte, cum este cazul in care faptuitorul a decedat sau ca instanta nu a avut cunostinta de aparitia unei legi de amnistie.Daca actul a fost depus la registratura si acesta nu a ajuns la dosar datorita culpei personalului administrativ, se considera ca proba exista la dosarul instantei de recurs si cererea este admisibila^17).

1.2.4. Cazul de contestatie in anulare prevazut in art. 386 lit. dPotrivit art.386 lit. d, poate fi facuta contestatia in anulare cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta.In practica se poate ajunge la acest caz de contestatie in anulare cand au fost incalcate dispozitiile legale privind autoritatea de lucru judecat^18). Invocarea autoritatii lucrului judecat intr-o cauza necesita existenta unei hotarari definitive intr-un proces anterior.In timp ce pentru invocarea autoritatii de lucru judecat se cere o singura hotarare definitiva, pentru existenta acestui caz de contestatie urmeaza ca ambele hotarari sa fie definitive. Daca exista o singura hotarare definitiva, al doilea proces poate fi stins prin ordonanta de incetare a urmaririi penale data de procuror sau prin hotararea de incetare a procesului penal pronuntata de instanta^19).Reglementarea acestui caz de contestatie a condus la instituirea unui remediu procesual prin care partea interesata obtine restabilirea legalitatii incalcate prin nesocotirea principiului non bis in idem.Pentru a se retine acest caz de contestatie in anulare, este necesara existenta cumulativa a doua conditii si anume^20):- sa existe o hotarare penala definitiva,- sa existe identitate de obiect si persoana, adica in cadrul celei de a doua judecati sa fi fost inculpata aceeasi persoana care a mai fost judecata, iar obiectul cauzei sa-l constituie aceleasi fapte pentru care inculpatul a fost judecat.Nu poate fi retinut acest caz de contestatie in anulare in ipoteza in care impotriva contestatarului s-a pronuntat o hotarare civila prin care acesta a fost condamnat la inchisoare contraventionala, fiindca cele doua hotarari nu sunt, ambele, penale^21).Pentru primele doua cazuri, procurorul nu poate face contestatie in anulare, pentru ca, nefiind citat in cauza nu se comit nici incalcari cu privire la procedura de citare. Se reaminteste ca procurorul participa la judecarea recursului in mod obligatoriu, fara a fi citat (art.385^11 alin. final).

Page 231: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Cazul de contestatie prevazut de art. 386 lit. d nu trebuie confundat cu cazul de revizuire stabilit de art.394 lit. e, referitor la caracterul neconciliant a doua hotarari definitive. in cazul invocarii ultimului motiv de contestatie, cele doua hotarari definitive de regula nu se conciliaza, cea de-a doua cuprinzand o solutie diferita fata de prima hotarare. Totusi, cele doua situatii sunt diferite ca natura juridica, intrucat in cazul revizuirii, pentru ca neconciliabilitatea sa constituie motiv de revizuire, se cere hotararilor sa priveasca persoane diferite si acelasi fapt ori aceeasi persoana dar fapte diferite^22), pe cand in cazul contestatiei in anulare identitatea de fapte si persoane trebuie sa subziste spre a se putea retine autoritatea de lucru judecat^23).Cu privire la posibilitatea partilor de a face contestatie in anulare, trebuie aratat ca este necesara o hotarare a instantei de recurs in care partea sa fie implicata ca recurenta sau ca intimata.In cazul in care unul dintre inculpati nu a declarat recurs, nu a fost real implicat (intimat) in recursurile declarate de celelalte parti si nici nu s-a facut o extindere a acestor recursuri in ceea ce il priveste, acel inculpat nu poate uza de calea extraordinara a contestatiei in anulare^24).e) cand, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385^14 alin. 1^1 ori art. 385^16 alin. 1.Cu ocazia judecarii recursului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala, titlul II, capitolul II, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel, precum si atunci cand aceste instante nu au pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare.Instanta apreciaza necesitatea prezentei partilor, art. 183 permitand aducerea oricarei persoane la judecata prin mandat de aducere, daca ascultarea sau prezenta ei este necesara si anterior fiind citata aceasta nu s-a prezentat. Aducerea silita a inculpatului nu este conditionata de prealabila sa citare, neurmata de prezentare. Daca in interesul judecatii instanta considera necesara prezenta inculpatului, emite de la inceput un mandat de aducere, fiind insa obligata sa motiveze aceasta masura deosebita^25).De asemenea, cand instanta de recurs caseaza hotararea si retine cauza spre rejudecare potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d), se pronunta prin decizie si asupra probelor ce urmeaza a fi administrate, fixand termen pentru rejudecare. La termenul fixat pentru rejudecare, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala, titlul II, capitolul II, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel, precum si atunci cand aceste instante nu au pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare.Nerespectarea acestor prevederi este motiv de contestatie in anulare.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^2) Tribunalul Suprem, sect.pen.dec.nr.3931/1972, Revista Romana de Drept, nr.6/1970, pag. 172.^3) Trib. Reg. Iasi, dec.nr.257/1964, Justitia Noua nr.2/1965, pag.171.^4) Trib.Reg.Suceava,dec.pen.nr.2128/1965, Justitia Noua, nr.12/1966, pag. 160.^5) Tribunalul Suprem, sect.pen.dec.nr.820/1969 (nepublicata)

Page 232: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^6) Tribunalul Suprem, sect.pen.dec.nr.3931/1972, Revista Romana de Drept, nr. 9/1973, pag. 156.^7) Tribunalul Suprem, s. pen., dec. nr. 1946/1974, Culegere de Decizii, pag. 538.^8) C.A.B., s. I pen., dec. nr. 71/1996, Revista de Drept public, nr. 2, 1996, pag. 111.^9) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 326.^10) T.M.B., s. I pen., decizia nr. 584/1992, Culegere III, pag. 86^11) Trib. Mun. Bucuresti, sect. II, dec.nr.2637/19?5, Revista Romana de Drept, nr. 3/1976, pag.64.^12) C.A.B., S. l-a pen., d.p. nr.21/1999, in C.A.B., Culegere de practica judiciara penala - 1998, Editura Rosetti, Bucuresti, 1002, pag. 253. Trib. Bucuresti., Sec. pen., dec. pen. nr.605/1999, in T.B., Culegere de jurisprudenta penala - 1999, R.A. Monitorul Oficial. Bucuresti, 1999, pag. 407.^13) C.A.B., s. a II-a pen., dec. nr. 598/1996, Revista de Drept Public, nr. 2, 1997, pag. 126.^14) Trib. Jud.. Dolj, dec.pen.nr.1602/1969, Revista Romana de Drept, nr.7/1970, pag.184.^15) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.278.^16) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 329.^17) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 430^18) C. Apel Ploiesti, Sec. pen., d.p. nr.468/13.08.199, in Curtea de Apel Ploiesti, Buletinul Jurisprudentei - 1996, Editura Lumina Lex, 1997, pag. 96.^19) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 330.^20) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^21) Tribunalul Suprem, sec. pen., dec. nr. 88/1977, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 79, Gr.Gr.Theodoru, Aspecte ale raportului dintre raspunderea penala si raspunderea contraventionala, in Revista Romana de Drept, nr.6, 1973, p.82-85, I.Poenaru, Aspecte ale raportului dintre raspunderea penala si raspunderea contraventionala, in Revista Romana de Drept, nr.6, 1973, pag. 82-85. ^22) Gh. Chivulescu, V. Socec, Revizuirea in dreptul procesual penal, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1961, pag. 19.^23) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 331.^24) C.A.B., S.a II-a p., dec. pen. nr.570/1998, in C.A.B., Culegere de practica judiciara penala - 1998, Editura All Beck, 1999, pag. 72, Tribunalul Suprem, S.pen., dec. nr.1946/1974, in Revista Romana de Drept, nr.2, 1975, pag.69. ^25) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 175.

Judecarea contestatiei in anulareHotararile penale impotriva carora se poate face contestatie in anulare

Page 233: Drept Procesual Penal-partea Speciala

In raport de cazurile de exercitare a contestatiei in anulare, in art. 389 C. proc. pen. sunt stabilite de doua categorii de hotarari definitive ce pot fi atacate^1):a) O prima categorie este data de primele art. 386 lit. a), b), c), e) C. proc. pen., cand pot fi atacate cu contestatie in anulare numai hotararile penale pronuntate de instanta de recurs.Cum judecata in recurs poate sa includa doua decizii penale, una prin care se solutioneaza recursul si alta prin care se solutioneaza cauza la rejudecare dupa casare, sunt susceptibile de a fi atacate cu contestatie in anulare atat decizia penala prin care a fost respins recursul sau a fost admis numai in parte, mentinandu-se unele dispozitii ale hotararii atacate, precum si decizia prin care, dupa casare, s-a rejudecat cauza de catre instanta de recurs si s-a pronuntat o noua decizie asupra fondului,b) A doua categorie o constituie cazul de contestatie in anulare [art. 386 lit. d) C. proc. pen.] cand aceasta se poate exercita impotriva ultimei hotarari ramase definitive. La fel, in acest caz, se apreciaza ca prima hotarare intrata in puterea lucrului judecat se bucura de prezumtia de adevar judiciar.Cazul de contestatie prevazut de art. 386 lit. d nu trebuie confundat cu cazul de revizuire stabilit de art. 394 lit. e , referitor la caracterul neconciliant a doua hotarari definitive. In cazul invocarii ultimului motiv de contestatie, cele doua hotarari definitive de regula nu se conciliaza, cea de-a doua cuprinzand o solutie diferita fata de prima hotarare. Totusi, cele doua situatii sunt diferite ca natura juridica, intrucat in cazul revizuirii, pentru ca neconciliabilitatea sa constituie motiv de revizuire, se cere hotararilor sa priveasca persoane diferite si acelasi fapt ori aceeasi persoana dar fapte diferite^2), pe cand in cazul contestatiei in anulare identitatea de fapte si persoane trebuie sa subziste spre a se putea retine autoritatea de lucru judecat^3).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^2) Gh. Chivulescu, V. Socec, Revizuirea in dreptul procesual penal, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1961, pag. 19.^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 331.

Titularii contestatiei in anulare

Potrivit art. 387 C. proc. pen., titularii contestatiei in anulare sunt de doua categorii, dupa motivele invocate:a) Partile din proces - inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente - pot face contestatie in anulare pentru oricare din cele patru motive. Prin parti vom intelege si celelalte categorii de persoane ce pot declara recurs. Se impune a fi realizata cerinta ca respectivele persoane sa fi fost implicate in proces in calitate de recurent sau intimat,b) Procurorul poate folosi numai in doua cazuri de contestatie in anulare [art. 386 lit. c) si d) C. proc. pen.]. S-a limitat posibilitatea procurorului de a exercita contestatia in anulare, la ultimele doua cazuri, pentru ca acesta trebuie sa contribuie la solutionarea legala a unei cauze si, de ci, trebuie, cand este cazul, sa se inceteze procesul penal chiar daca este o hotarare ce a intrat in puterea lucrului judecat nelegal.

Page 234: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Termenul de introducere a contestatiei in anulare

Avand in vedere motivele ce pot fi invocate in cazul contestatiei in anulare, se poate spune ca, in principiu, pentru situatiile prevazute de art. 386 lit.a-c si e , contestatarul cunoaste cazurile de contestatie inca de la data definitivarii hotararii. Tinand seama de aceasta situatie cu caracter particular, legiuitorul a prevazut termene relativ scurte de introducere a cererii de contestatie. Astfel, potrivit art.388 alin.1, contestatia in anulare pentru motivele aratate in art.386 lit.a-c) si e) poate fi introdusa de catre partea impotriva careia se face executarea cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii, iar de catre celelalte parti, in termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii a carei anulare se cere.In ceea ce priveste introducerea contestatiei de catre procuror pentru cazul prevazute art. 385 lit. c) si d) , consideram ca termenul este intotdeauna de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii, deoarece el nu face parte dintre persoanele impotriva carora se face executarea si, in consecinta, niciodata nu se poate pune problema termenului de 10 zile de la inceperea executarii.In mod practic, in cazul in care a inceput executarea hotararii, termenul de introducere a contestatiei este valabil, deoarece legea prevede cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii, or, inceperea executarii poate fi plasata in momente diferite in raport cu data ramanerii definitive a hotararii. Pentru cazul de contestatie prevazut de art.386 lit. d, contestatia poate fi introdusa oricand^1).

----------------^1) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.280

Instanta competenta sa judece contestatia in anulare

Potrivit art. 389 C. proc. pen., competenta de solutionare este stabilita in concordanta cu natura acestei cai extraordinare de atac, de anulare si de retractare, dupa cazurile invocate dupa cum urmeaza:a) Pentru cazurile prevazute la art. 386 lit. a)-c), e) , contestatia se introduce la instanta de recurs care a pronuntat hotararea a carei anulare se cere,b) Pentru cazul prevazut de art. 386 lit. d), contestatia in anulare se introduce la instanta la care a ramas definitiva ultima hotarare. Deci partea nu poate sa aleaga hotararea pe care vrea sa o atace, cea de a doua hotarare fiind aceea care a fost data in pofida interdictiei prevazute de art. 10 lit. j) C. proc. pen., incalcand autoritatea lucrului judecat, va fi retractata de instanta care a dat-o si la care a ramas definitiva, prima instanta, in apel sau in recurs^1).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 432

Judecata contestatiei in anulare

Page 235: Drept Procesual Penal-partea Speciala

La termenul fixat pentru judecarea contestatiei in anulare pot fi prezente partile care au fost citate, precum si procurorul^1). Judecarea contestatiei in anulare nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de retinere.

---------------^1) C.A.B., S. a II-a p., dec. pen. nr.364/1997, in C.A.B., Culegere de practica judiciara penala - 1997, Editura Holding Reporter, 1998, pag. 76.

Suspendarea hotararii atacate

Intrucat in cadrul contestatiei in anulare se ataca numai hotarari ramase definitive care sunt executorii, se recunoaste instantei de judecata posibilitatea de a suspenda executarea hotararii atacate in cazul in care apreciaza ca este necesar. Suspendarea nu constituie o antepronuntare asupra cererii ci se da cand din cuprinsul cererii ar rezulta elementele necesare admiterii acesteia.Conditiile care rezulta din textul art. 390 C. proc. pen. sunt:a) Instanta sa fie sesizata cu o cerere de contestatie in anulare. Cererea trebuie sa cuprinda motivul pe care se intemeiaza si care corespunde celor prevazute de lege si sa fie insotita, cand este cazul, de actele doveditoare. Desi nici legea nu specifica expres, ca in cazul celorlalte cai de atac extraordinare, in literatura de specialitate s-a precizat si argumentat^1) ca cererea de contestatie trebuie introdusa in scris.b) Instanta trebuie sa ia concluziile procurorului care pot fi scrise sau orale.Facem insa precizarea ca din cele cinci motive de contestatie procurorul nu poate folosi decat cazurile de la art.386 lit. c si d. Cazurile de contestatie de la literele a)-c) si e) sunt inoperante in raport de procuror, pentru ca, pe de o parte, acesta nu este citat in cauza, pe de alta parte, participarea lui in recurs fiind obligatorie, instanta nu trece la judecarea cauzei in absenta acestuia. Daca un recurs s-ar judeca totusi in absenta procurorului, cazul ar constitui o incalcare a legii expres prevazuta ca motiv de casare in anulare.Procurorul nu poate folosi primele doua cazuri de contestatie nici in favoarea partilor. Daca procurorul observa ca inculpatul nu a fost legal citat la recurs, nu poate introduce cerere de contestatie invocand primul caz in folosul partii ale carei drepturi au fost nesocotite, pentru ca motivele inscrise in art.386 lit. a si b pot fi invederate numai de cei interesati^2).Judecand contestatia, instanta asculta partile si ia concluziile procurorului si, daca gaseste contestatii intemeiate desfiinteaza prin decizie hotararea a carei anulare se cere. In urma admiterii contestatiei in anulare, pe temeiul art. 386 lit. a, instanta urmeaza a desfiinta in intregime decizia instantei de recurs, chiar in partea privitoare la inculpatul care nu a facut contestatie si al carui recurs a fost solutionat in lipsa.O asemenea solutie se impune fata de legatura functionala dintre calea de atac a contestatiei in anulare si calea de atac a recursului - recurs pe care cea dintai are menirea de a-l pune in situatia de a fi rejudecat in conditii de legalitate^3). Compunerea completului de judecata nu este mentionata in lege, dar practica judiciara si doctrina au stabilit, pornind de la natura juridica a contestatiei, ca retractarea hotararii atacate revine unui complet de judecata constituit in acelasi fel ca cel care a pronuntat hotararea supusa anularii^4).Dupa desfiintarea hotararii a carei anulare se cere prin contestatie, instanta procedeaza,

Page 236: Drept Procesual Penal-partea Speciala

fie de indata, fie acordand un termen, dupa caz, la rejudecarea recursului sau la rejudecarea cauzei dupa casare.In cazul contestatiei prevazute in art. 386 lit. d, lipseste etapa admiterii in principiu, proprie cazurilor revazute la art. 386 lit. a)-c), e) . In cazul de la art. 386 lit. d) , judecarea contestatiei se face cu citarea partilor interesate in cauza in care s-a pronuntat ultima hotarare (conform art. 392 alin. 3 C. proc. pen.).Judecand contestatia introdusa in baza art. 386 lit. d , instanta asculta partile si ia concluziile procurorului si, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie sau, dupa caz, prin sentinta ultima hotarare sau acea parte din hotarare cu privire la care exista autoritate de lucru judecat.Solutiile pot fi de respingere sau de admitere.Respingerea contestatiei in anulare are loc atunci cand instanta constata ca motivele invocate si rit neintemeiate si nedovedite. Pentru faptul ca cererea este inadmisibila sau tardiva, contestatia ar trebui respinsa in cadrul procedurii admiterii in principiu. Hotararea atacata ramane valabila si este executorie. In aceasta situatie, daca s-a dispus suspendarea executarii hotararii atacate se va reveni asupra acesteia, dar oricum suspendarea are efecte, potrivit legii, numai pana la solutionarea contestat ei (art. 390 C. proc. pen.).Admiterea contestatiei in anulare are loc cand instanta constata, dupa dezbateri, ca cererea de contestat e este intemeiata. in acest caz, instanta se va pronunta prin decizie prin care va dispune admiterea contestatiei in anulare si desfiintarea hotararii a carei anulare a fost ceruta. Desfiintarea poate fi totala sau partiala. Desfiintarea, in cazul cand in cauza exista o pluralitate de fapte si de persoane se va limita la faptele si persoanele la care se refera contestatia .In urma desfiintarii hotararii date de instanta de recurs, cauza este repusa in stadiul de dezbatere a recursului. Rejudecarea se face reluand cauza din stadiul in care aceasta se gasea, fie al analizarii motivelor de recurs, fie al rejudecarii cauzei, conform art. 385^15 lit. d) C. proc. pen.Rejudecarea recursului sau a cauzei dupa casare, in urma admiterii contestatiei, conform art. 392 alin. (1) C. proc. pen., se poate desfasura fie de indata, fie prin acordarea unui termen.Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data in apel este supusa recursului (art. 392 alin. 4). Prevederile art. 392 alin. 4 isi gasesc aplicare numai in cazul contestatiei in anulare bazata pe art.386 lit. d , si numai atunci cand instanta se pronunta asupra unei asemenea contestatii prin sentinta^5).Fata de modul in care legea reglementeaza atacarea cu recurs a hotararilor judecatoresti si tinand seama de dispozitiile art. 392 alin. 4 , care prevad posibilitatea atacarii cu apel sau cu recurs a unor hotarari date in rezolvarea contestatiei in anulare, in literatura de specialitate si in practica judiciara^6) s-a aratat ca deciziile prin care s-a solutionat contestatia in anulare in cazurile prevazute in art. 386 lit. a-c (la care recent se adauga si lit. e , prin modificarea conform cu Legea 356/2006) nu sunt supuse nici apelului si nici recursului.

---------------^1) D.V. Mihaescu, V. Ramureanu, Caile extraordinare de atac in procesul penal, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970, pag. 65-66.

Page 237: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 331.^3) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004.^4) D.V. Mihaescu, V. Ramureanu, Caile extraordinare de atac in procesul penal, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970, pag. 74 si urm.^5) C.A.B., S. a II-a p., dec. pen. nr.1235/1998, in C.A.B., Culegere de practica judiciara penala -1998, Editura AII Beck, 1999, pag.95, Tribunalul Suprem, Sec. pen., dec. nr. 1114/1974, in Revista Romana de Drept, nr. 10/1974, pag.70.^6) C.A.B., S. I-a pen., d. pen. nr.149/1998, in C.A.B., Culegere de practica judiciara penala - 1997, Editura Holding Reporter, 1998, pag. 92, Tribunalul Suprem, Sec. pen., dec. nr. 4074/1973, in Revista Romana de Drept, nr.5, 1975, pag. 76. Tribunalul Suprem, Sec. pen., dec. nr. 17/1977, in Revista Romana de Drept. nr.2, 1978, pag. 56, Tribunalul Suprem, Sec. pen., dec. nr. 382/1980, in Revista Romana de Drept, nr.9, 1980, pag. 62, Tribunalul Suprem, Sec. pen., dec. nr. 1351/1982, in Revista Romana de Drept, nr.5, 1983, pag.76.

2. Revizuirea

Notiune si caracterizare

Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotararile judecatoresti definitive care contin grave erori de fapt.Intrucat revizuirea se foloseste impotriva unor hotarari penale definitive, ea face parte din caile extraordinare de atac.Organele judiciare pot fi duse in eroare de materialul probator apreciat ca o evidenta expresie a adevarului, dar care in realitate este fructul unor fraude procesuale (marturii mincinoase, distrugeri, ascunderi ori substituiri de probe materiale, inscrisuri false, coruptie procesuala etc.) sau rezultatul inselator al unui concurs de impresionabile aparente si coincidente considerate mai convingatoare decat orice probe^1).Asa fiind, cauzele care pot determina revizuirea se refera la:- existenta unor fapte sau imprejurari care nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei, daca pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare,- elementele noi se datoreaza constatarii ca mijloacele de proba care au stat la baza hotararii judecatoresti sunt incorecte (de ex., un martor, un expert sau interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere sau, un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals),- situatia in care un magistrat care a efectuat urmarirea sau a participat la judecata ori persoana care a efectuat urmarirea penala a savarsit o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere si care pune la indoiala corectitudinea solutiei,- situatia in care s-au adoptat doua hotarari judecatoresti, date in cauze diferite, care stabilesc fapte ce se contrazic.Intrucat imprejurarile in discutie se rasfrang asupra intregii desfasurari a procesului, incluzand faza de urmarire penala si de judecata este necesar ca desfasurarea acestei cai de atac sa parcurga neaparat, in mare, aceleasi activitati procesuale pe care le-a parcurs

Page 238: Drept Procesual Penal-partea Speciala

procesul penal. Din acest motiv, calea de atac a revizuirii are o parte care se desfasoara in fata procurorului, fiind asemanatoare cu procedura de redeschidere a urmaririi penale, insa solutiile nu mai sunt cele de la terminarea urmaririi penale, deoarece se verifica o hotarare ramasa definitiva, procurorul fiind obligat sa inainteze intregul material, continand si concluziile sale, instantei competente care va revizui hotararea atacata^2).Calea de atac extraordinara a revizuirii cunoaste o mare varietate de sisteme, diferentierile de-a lungul vremii si de la o tara la alta fiind dintre cele mai diferite. Avand in vedere multiple posibilitati de normare este indicat sa se cunoasca modul in care reglementarea actuala a cristalizat unele din caracteristicile mai importante ale revizuirii^3):a) in sistemul roman actual revizuirea este nediferentiata intelegand prin aceasta ca ea se poate folosi in orice cauza, indiferent de gravitatea faptei penale la care se refera hotararea definitiva. Sistemul diferentiat limiteaza de regula utilizarea revizuirii numai pentru fapte avand o anumita gravitate .b) Revizuirea este nelimitata permitand introducerea caii de atac in favoarea cat si in defavoarea unei parti. Sistemele limitate admit revizuirea numai in favoarea condamnatului, sacrificand in numele unui umanism gresit inteles adevaratele interese ale societatii. Acest sistem, tipic mai ales pentru reglementari mai vechi si regasit atat in legislatia romana cat si in cea straina , a fost criticat pe buna dreptate aratandu-se ca adevarul trebuie sa triumfe in toate cazurile si nu numai cand este favorabil inculpatului.c) Legislatia romana consacra sistemul revizuirii totale si partiale, care este mai elastic, sensibil deosebit de aplicarea sistemului de revizuire totala, in care cererea se admite numai cand vinovatul a fost condamnat sau vinovatul a fost achitat, atunci cand solutia atacata urmeaza a se inlocui cu alta diametral opusa.d) Reglementarea noastra actuala admite de multa vreme in materie de revizuire sistemul competentei unitare. Potrivit acestuia, atat judecarea in principiu a cererii de revizuire (judicium rescindens) cat si rejudecarea cauzei in fond (judicium rescinssorium) se desfasoara in fata aceleiasi instante, ceea ce constituie un serios element de simplificare procesuala.e) Sistemul romanesc de revizuire se caracterizeaza printr-o procedura mijlocita, constand in efectuarea inaintea judecarii a unor acte de cercetare, realizate de catre procuror sau de catre organele de cercetare prin delegatie.Cazul de contestatie prevazut de art. 386 lit. d nu trebuie confundat cu cazul de revizuire stabilit de art.394 lit. e, referitor la caracterul neconciliant a doua hotarari definitive. In cazul invocarii ultimului motiv de contestatie, cele doua hotarari definitive de regula nu se conciliaza, cea de-a doua cuprinzand o solutie diferita fata de prima hotarare. Totusi, cele doua situatii sunt diferite ca natura juridica, intrucat in cazul revizuirii, pentru ca neconciliabilitatea sa constituie motiv de revizuire, se cere hotararilor sa priveasca persoane diferite si acelasi fapt ori aceeasi persoana dar fapte diferite^4), pe cand in cazul contestatiei in anulare identitatea de fapte si persoane trebuie sa subziste spre a se putea retine autoritatea de lucru judecat^5).

---------------^1) V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. I, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, pag. 257.

Page 239: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^2) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^3) Conform N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 338-339.^4) Gh. Chivulescu, V. Socec, Revizuirea in dreptul procesual penal, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1961, pag. 19.^5) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 331.

Hotararile supuse revizuirii

Potrivit art.393 hotararile penale definitive pot fi supuse revizuirii atat cu privire la latura penala, cat si cu privire la latura civila^1).De asemenea, legea prevede ca, in situatia in care o hotarare priveste mai multe infractiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre faptuitori.Sub aspectul provenientei lor, legea precizeaza ca sunt supuse revizuirii numai hotararile judecatoresti. In consecinta, este inadmisibila, bunaoara, revizuirea unei ordonante de incetare a urmaririi penale, impotriva masurilor si actelor de urmarire penala exista calea plangerii prevazuta de art. 275 , plangere de care se poate folosi orice persoana careia i s-a adus o vatamare a intereselor sale legitime^2).Desi legea nu precizeaza, in literatura juridica si in practica judiciara^3) s-a aratat, pe buna dreptate, ca nu pot fi supuse revizuirii decat hotararile judecatoresti definitive pronuntate de instantele romane.Sunt supuse revizuirii numai hotararile judecatoresti care contin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmareste inlaturarea erorilor de fapt pe care le contin hotararile judecatoresti, or, asemenea erori pot fi intalnite numai in hotararile care rezolva fondul cauzei penale. Sunt hotarari prin care se rezolva fondul cauzei acelea prin care instanta se pronunta asupra raportului juridic de drept substantial si asupra raportului juridic procesual penal principal^4).Revizuirea poate avea loc atat cu privire la latura penala cat si cu privire la latura civila. Daca inculpatul a cerut revizuirea sub ambele aspecte ale cauzei - penal si civil - chiar daca procurorul, inaintand cererea instantei, a apreciat ca revizuirea este necesara numai sub aspect civil, instanta trebuie sa solutioneze cererea de revizuire cu privire la ambele laturi ale procesului^5).

---------------^1) Revizuire cu privire la latura civila - C.Furtuna, Gh.Brenciu, Actiunea civila si procesul penal, Craiova, 1995.^2) T.j. Bacau, d.p. nr.1174 din 1970, in Revista Romana de Drept, nr.7, 1971, pag.160.^3) C.A.Cluj, Sec. pen., d.p. nr.469/7.07.1998, in CA.Cluj, Culegere de practica judiciara - 1998, Editura Lumina Lex, 2000, pag.332, Tribunalul Suprem, Sec. pen., dec. nr. 57/1971, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag.386.^4) I. Neagu, Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.280

Page 240: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^5) Tribunalul Suprem, s. pen.. compl. milit., dec. nr. 133/1973, Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1969-1975, pag. 384.

Cazurile de revizuire

Intrucat prin revizuire se incearca inlaturarea erorilor judiciare din hotararile judecatoresti intrate in puterea lucrului judecat, o preocupare a legiuitorul a fost, in stabilirea cauzelor de revizuire, pastrarea unui echilibru intre doua cerinte: - de a se ocroti puterea lucrului judecat si - necesitatea inlaturarii erorii judiciare. S-au ales acele cauze care ajuta la inlaturarea erorii judiciare si care nu duc la tergiversarea nejustificata a procesului penal prin eventualul abuz al partilor.Deoarece eroarea judiciara poate aparea atat in favoarea cat si in defavoarea inculpatului, in ambele cazuri fiind violat principiul aflarii adevarului s-a ajuns, in actuala reglementare, la consacrarea unitara a tuturor cauzelor de revizuire, atat in cazul revizuirii cerute in favoarea inculpatului cat si atunci cand este ceruta in defavoarea sa^1).Datorita faptului ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, legiuitorul a limitat situatiile in care se poate declansa acest remediu procesual. Potrivit art. 394, revizuirea poate fi ceruta cand:a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei,Cel mai reprezentativ caz de revizuire, sub aspectul noutatii elementelor care conduc la inlaturarea erorilor judiciare existente intr-o hotarare definitiva, il constituie descoperirea de fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei.Din analiza dispozitiilor art. 394 rezulta ca revizuirea intemeiata pe descoperirea de fapte sau imprejurari noi este dublu conditionata, in sensul ca:- trebuie sa fie vorba de descoperirea unor fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei,- faptele sau imprejurarile noi sa poata dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal sau de condamnare.Cu privire la prima conditie a acestui caz de revizuire, in literatura de specialitate s-a aratat, pe buna dreptate, ca expresia „fapte sau imprejurari" semnifica probele propriu-zise adica elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit in calea de atac a revizuiri^2). In acest sens constituie „fapte sau imprejurari" orice intamplare, situatie, stare care, in mod autonom sau in coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotararii de achitare, incetare a procesului penal sau condamnare.Pentru a exista cazul de revizuire care se analizeaza este necesar ca sa fie noi faptele sau imprejurarile invocate sau faptele probatorii si mijloacele de proba prin care acestea pot fi administrate in cauza. Pot fi considerate ca „noi" si mijloacele de proba care nu au putut fi cunoscute de instanta la data solutionarii cauzei, desi aceasta cunostea faptele probatorii. Nu pot fi insa considerate „probe noi" in sensul cerut de lege mijloacele de proba propuse in completarea dovezilor administrate (bunaoara, propunerea unor martori noi, care ar cunoaste un fapt discutat in fata instantei de fond^3).Practica judiciara a stabilit ca este inadmisibila cererea de revizuire sprijinita pe aparitia unor imprejurari noi de natura a inlatura constatarea starii de recidiva^4), ori a stabilirii

Page 241: Drept Procesual Penal-partea Speciala

starii de provocare^5). Trebuie respins si motivul prin care se pretinde ca revizuentul a avut la data savarsirii infractiunii discernamant diminuat, pentru ca imprejurarea nu duce la alta situatie de fapt de natura a determina achitarea, ci ar putea avea consecinte doar asupra cuantumului pedepsei^6).

b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere,Declaratia mincinoasa a martorului nu trebuie sa constituie obligatoriu o infractiune, determinata fiind constatarea pe cale judiciara a denaturarii adevarului. Daca martorului, care a facut declaratii mincinoase cu privire la aspecte esentiale ale cauzei, i s-a aplicat art.18^1 C. pen., fapta neprezentand gradul de pericol social al unei infractiuni, imprejurarea poate fi folosita ca motiv de revizuire^7).Cand dovada marturiei mincinoase nu se face prin hotarare judecatoreasca sau ordonanta procurorului, cererea de revizuire nu se poate intemeia exclusiv pe retractarea declaratiei de catre martorul respectiv. Caracterul mincinos al declaratiei urmeaza sa rezulte si din alte elemente probatorii^8).

c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals,Cazul este foarte apropiat de cel precedent bazandu-se tot pe faptul ca proba care a determinat solutionarea eronata a cauzei a fost denaturata. in afara declaratiilor mincinoase ale unor martori pot duce la erori judiciare si inscrisurile false, de aceea, regimul juridic al acestui caz de revizuire este conceput in aceleasi conditii.

d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere.Cand cererea de revizuire este intemeiata pe art.394 lit. d , instanta are obligatia sa verifice daca infractiunea savarsita de organul judiciar a determinat nelegalitatea sau netemeinicia hotararii atacate. In speta, instanta trebuie sa ceara spre verificare dosarul prin care fostul lucrator din cadrul organului de cercetare fusese condamnat pentru exercitarea de violente cu ocazia ascultarii unui martor, pentru a putea conchide daca in felul acesta martorul a dat declaratii nereale, de natura a influenta solutia pronuntata in cauza a carei revizuire se cere^9).

e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia.Hotararile inconciliabile supuse revizuirii trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici^10):a) sa fie definitive, imprejurarea ca pentru infractiunea in legatura cu care a fost condamnat recurentul se desfasoara un nou proces, impotriva unei alte persoane, presupusa ca a comis singura fapta respectiva, nu da dreptul la ducerea cererii de revizuire, decat daca dupa solutionarea definitiva a ultimei cauze se vor ivi doua hotarari neconciliante^11),b) sa aiba caracter penal^12), problema inconciliabilitatii nu se pune intre o hotarare judecatoreasca penala si una civila, contrarietatea dintre acestea putand fi rezolvata pe alte cai^13), (recurs in anulare, folosirea primului caz de revizuire, autoritatea lucrului judecat).c) sa contina o rezolvare a fondului, nu se poate retine caracterul neconciliant dintre o

Page 242: Drept Procesual Penal-partea Speciala

hotarare de declinare de competenta si una care rezolva fondul cauzeid) sa nu fie atacate concomitent prin alte cai de atac extraordinare, aceasta situatie deschizand eventualitatea inlaturarii neconciabilitatii dintre hotarari, face inaplicabila folosirea temeiului respective) inconciabilitatea sa rezulte din dispozitivul hotararilor judecatoresti^14) si sa se refere la situatii de fapt, nu de drept^15).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu, 2005.^2) C.A.B., S. a II-a p., d.p.nr.1102/1998, in C.A.B., Culegere de practica judiciara penala-1998, Editura All Beck, 1999, pag.265, D.V. Mihaescu, V. Ramureanu, Caile extraordinare de atac in procesul penal, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970, pag. 168.^3) C.A.B., S. a II-a p., d.p. nr.32/A/1997, in C.A.B., Culegere de practica judiciara penala - 1997, Editura Holding Reporter, 1998, pag.336, Trib. Bucuresti, Sec. pen., d.p. nr.120/ 30.06.1997, in T.B., Culegere de practica judiciara penala - 1997, Editura All Beck, 1999, pag.366, Tribunalul Suprem, Sec. pen., dec. nr. 1943/1976, in Revista Romana de Drept, nr.12/1984, pag.77.^4) Trib. Jud. Brasov, dec.pen. nr. 806/1969, Revista Romana de Drept, nr. 2/1970, pag. 168.^5) Tribunalul Suprem, sect.pen.dec. nr. 2663/1971, Revista Romana de Drept, nr. 6/1972, pag. 170.^6) Trib. Jud. Timis, dec.pen. nr. 55/1980, Revista Romana de Drept, nr. 10/1980, pag. 71.^7) Tribunalul Suprem, sect.pen.dec. nr. 339/1982,Revista Romana de Drept, nr. 4/1983, pag. 76.^8) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 349.^9) Tribunalul Suprem, sect. pen., dec.nr. 1136/1975, Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, pag. 361.^10) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 351-352.^11) Trib.Reg.Galati, incheierea din 17 oct.1959, Legalitatea populara nr. 6/1960, pag. 83.^12) Tribunalul Suprem, sect.mil., dec. nr. .86/1975, Revista Romana de Drept nr. 7/1976, pag. 61.^13) In doctrina si practica s-a dezbatut mult problema si din punct de vedere opus, cel al procedurii civile (vezi, Octavian Gidei, Consideratii asupra revizuirii unor hotarari definitive potrivnice, Revista Romana de Drept, nr. 9/1980, pag. 19-22), pentru cazurile cand latura civila este rezolvata separat printr-o hotarare civila ulterioara, neconcilianta cu hotararea penala.^14) Trib. Pop. Corabia, incheierea din 10 aprilie 1959 (dosar 28/1956), Justitia Noua nr. 6/1958, pag. 1090.^15) Tr. Pop, Dreptul procesual penal, vol. IV, Tipografia Nationala, Cluj, 1946, pag. 517.

Page 243: Drept Procesual Penal-partea Speciala

Persoanele care pot cere revizuirea

In art. 396 C. proc. pen. sunt stabilite persoanele care pot cere revizuirea. Acestea sunt:- Partile, in limitele calitatii lor procesuale. Legea, in acest caz, se refera numai la cele patru parti: inculpat, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente, excluzand ceilalti participanti din procesul penal (ca in cazul cailor de atac ordinare).- Procurorul, ca organ de stat care are sarcina exercitarii cailor de atac impotriva hotararilor nelegale si netemeinice, nu este tinut in limite procesuale si poate sa initieze procedura revizuirii, din oficiu, atat in latura penala cat si in cea civila.- Sotul si rudele apropiate ale inculpatului. S-a creat posibilitatea ca persoanele prezumate ca avand o anumita afectiune sa poata cere revizuirea, avand pozitia de substituiti procesuali, in favoarea condamnatului aflat in viata sau chiar dupa moartea acestuia. - Organele de conducere ale unitatilor la care se refera art. 145 C. pen. Daca aceste organe au cunostinta de vreo fapta sau imprejurare care ar motiva revizuirea sunt obligate sa sesizeze pe procuror. Cauza la care se refera aceasta obligatie trebuie sa aiba legatura cu activitatea unitatii. Aceasta dispozitie, in cazul respectarii, face inaplicabile dispozitiile art. 263 si 265 C. pen. ce incrimineaza „omisiunea sesizarii organelor judiciare" despre savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul si „omisiunea de a incunostinta organele judiciare" asupra unor imprejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane condamnate pe nedrept.

Cererea de revizuire

Fiind o manifestare de vointa a unei persoane care are dreptul sa declanseze revizuirea, cererea de revizuire este un act procesual.Cererea se face in scris, cu aratarea cazului de revizuire pe care se intemeiaza si a mijloacelor de proba pentru dovedirea acestuia.Potrivit art. 397 alin. 1, cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la Parchetul pe langa judecatoria, tribunalul, Curtea de Apel sau Inalta Curte de Casatie si Justitie care a judecat cauza in prima instanta. Avand in vedere ca, in actuala organizare a instantelor, judecata in prima instanta poate avea loc la oricare nivel, cererea de revizuire poate fi adresata chiar Parchetului aflat in varful piramidei in cazul in care judecata in prima instanta are loc la Inalta Curte de Casatie si Justitie.Pentru ca cererea de revizuire sa poata furniza date complete privind posibilitatea admiterii cazului de revizuire, ea trebuie sa contina si mijloacele de proba care dovedesc cazul de revizuire invocat. In ipoteza in care cererea de revizuire nu contine datele mentionate mai sus, procurorul cheama persoana care a facut cererea in vederea completarii sau precizarii acesteia^1).

---------------^1) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.299

Etapele procedurii de revizuire

Page 244: Drept Procesual Penal-partea Speciala

In reglementare data de Codul de procedura penala din 1968, revizuirea se desfasoara in trei etape: - etapa procedurii prealabile (art. 399, 401-402 ), - etapa judecarii in principiu (art. 402-404 )- etapa judecarii in fond (art. 405-406 ). Aceste etape sunt reglementate pentru a se putea realiza o verificare completa a existentei cazurilor de revizuire.Competenta in materie de revizuire este instanta care a judecat cauza in prima instanta (art.401 C .pr. pen.). Dispozitia este in concordanta cu natura juridica a revizuirii, care fiind o cale de retractare a hotararii urmeaza a fi solutionata de aceeasi instanta ce a judecat anterior cauza. in caz de inconciliabilitate a hotararilor competenta se determina potrivit dispozitiilor art.35 c.pr.pen., fiind aplicabile regulile de preferinta sau prioritate admise de lege in caz de conexitate si indivizibilitate.Cand potrivit criteriilor din art. 30 pot fi competente mai multe organe, in practica s-a decis ca cererea de revizuire se va judeca de catre instanta care se afla la locul savarsirii infractiunii^1).In stabilirea competentei la revizuire nu au insemnatate solutiile pronuntate de instante eventual diferite^2), dupa cum nu este determinant nici organul in fata caruia a ramas hotararea definitiva^3). Competenta revizuirii revine instantei care a judecat in fond, chiar daca este vizata indreptarea exclusiva a hotararii instantei de recurs^4).In actuala reglementare s-a inlaturat dispozitia potrivit careia procurorul putea sa puna capat revizuirii in cazul in care aprecia ca cererea este netemeinica, stabilindu-se ca, in toate cazurile, procurorul trebuie sa sesizeze instanta de judecata. Dispozitia este fireasca deoarece asupra unei cai de atac trebuie in final sa se pronunte instanta de judecata care poate da hotarari ce intra in puterea lucrului judecat. Dupa admiterea in principiu, rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedura privind judecata in prima instanta (art. 405 C. proc. pen.), pronuntandu-se o hotarare care poate fi supusa cailor de atac ordinare, daca se refera la hotarari ce pot fi atacate cu apel sau recurs (art. 407 C. proc. pen.)^5).Investirea instantei facandu-se prin concluziile procurorului judecarea cererii de revizuire nu poate depasi cazurile de revizuire la care acestea se refera. Luarea in considerare din oficiu sau la cererea partii interesante a unor imprejurari ce nu au fost sesizate procurorului si care nu au facut obiect de cercetare nu este posibil, pentru ca in felul acesta s-ar depasi limitele reglementarii noastre care nu admite in materie de revizuire sistemul procedurii nemijlocite. In conformitate cu o asemenea conceptie, in practica s-a decis ca trimiterea dosarului la procuror spre a se face cercetari cu privire la alte cazuri de revizuire, pe care partea interesata le releva direct instantei, nu este admisibila^6).

---------------^1) Trib.Suprem, sect. pen.dec nr. 1505/1977, Revista Romana de Drept nr. 1/1978, pag. 69, Tribunalul Suprem, sect.pen.dec. nr. 2648/1975, Revista Romana de Drept nr. 9/1976, pag. 67.^2) Tribunalul Suprem, sect.pen.dec. nr. 1655/1976, Revista Romana de Drept nr. 3/1977, pag. 62.^3) Tribunalul Suprem, sect.pen.dec. nr. 1745/1979, Revista Romana de Drept nr.4/1980, pag. 65.

Page 245: Drept Procesual Penal-partea Speciala

^4) Tribunalul Suprem, sect.pen.dec 305/1979, Revista Romana de Drept, nr. 10/1979, pag. 69.^5) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 443^6) Trib Jud.Dolj, dec.pen.nr. 330/1971, Revista Romana de Drept, nr. 8/1971, pag. 146-147.

Termenul de introducere a cererii de revizuire

In privinta termenului in care poate fi ceruta revizuirea, legea contine doua reglementari distincte, dupa cum cererea de revizuire este in favoarea condamnatului sau in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a incetat procesul penal.Potrivit art. 398 alin. 1, cererea de revizuire in favoarea condamnatului se poate face oricand, chiar dupa executarea pedepsei sau dupa moartea condamnatului.Potrivit art.398 alin.1, cererea de revizuire in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a incetat procesul penal se poate face in termen de un an care curge:a) in cazul prevazut in art. 394 lit. a) , precum si in cazurile prevazute la lit. b), c) si d) cand nu sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand faptele sau imprejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea,b) in cazurile prevazute in art. 394 lit. b), c) si d) , daca sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand hotararea a fost cunoscuta de persoana care face cererea.

Solutiile la admiterea in principiuEnumerare

Dupa examinarea cauzei instanta poate sa dea doua solutii:- admiterea in principiu, daca constata ca cererea de revizuire indeplineste conditiile prevazute de lege pentru rejudecarea cauzei. Conditiile nu se vor referi la fondul cauzei ci la realizarea conditiilor formale (intrinseci si extrinseci) si la elementul de noutate care ar putea duce la constatarea netemeiniciei si a nelegalitatii, in limitele prevazute de lege, a hotararii atacate prin cererea de revizuire. Instanta se va afla in aceeasi situatie cand va constata ca hotararile sunt inconciliabile. In acest caz va dispune, prin incheiere motivata, admiterea in principiu si va proceda la rejudecarea in fond a cauzei. Incheierea de admitere in principiu poate fi atacata numai o data cu fondul.- respingerea cererii de revizuire, daca constata ca aceasta nu indeplineste conditiile legale, chiar dupa administrarea de probe noi. Respingerea se dispune prin sentinta, care poate fi atacata in caile de atac. In acest caz nu poate fi aplicabila decat regula ce se degaja din principiul general statuat in art. 361 alin. 1 , dupa care sentintele pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede altfel. Tacerea art. 407 c.pr.pen. nu poate fi retinuta decat ca o simpla inadvertenta de text^1), orice alta interpretare fiind absurda^2).In caz de respingere, cererea de revizuire neafectand hotararea atacata, aceasta se mentine. Daca in cursul procedurii s-a dispus suspendarea executarii hotararii atacate, ea inceteaza ope legis, prin respingerea cererii de revizuire, chiar daca nu se mentioneaza expres in hotararea de respingere^3).

Page 246: Drept Procesual Penal-partea Speciala

---------------^1) Gr. Theodoru, Hotararile penale supuse recursului, Revista Romana de Drept nr. 7/1969, pag. 14. ^2) V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Parte generala, vol. I, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, vol. II, pag. 277.^3) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 363.

Rejudecarea dupa admiterea in principiu

Avand in vedere functionalitatea pe care o are etapa judecarii in principiu, aceasta se infatiseaza ca o judecata de ordin procesual, in care se verifica temeinicia cererii de revizuire pentru a se hotari daca urmeaza sa aiba loc o rejudecare a fondului cauzei.In cazul in care are loc admiterea in principiu a cererii de revizuire urmeaza rejudecarea fondului cauzei a carei revizuire se cere.Rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecata in prima instanta. Trebuie, insa, subliniat faptul ca unele dispozitii care au incidenta obligatorie la judecata in prima instanta nu se aplica intocmai dupa admiterea in principiu^1). Efectul extensiv este propriu si caii de atac a revizuirii, dispozitiile art. 373 aplicandu-se in aceasta materie. Ca urmare, daca cererea de revizuire s-a admis, instanta este obligata sa examineze consecintele acesteia si cu privire la partile care nu au facut cerere sau la care cererea nu se refera si sa extinda efectele revizuirii la ele, fara insa sa le creeze o situatie mai grea.In cazul admiterii revizuirii, eroarea judiciara trebuie reparata sub toate aspectele posibile, pentru a pune pe cel care a suportat-o in situatia anterioara. Se impune deci anularea retroactiva a hotararii revizuite si a efectelor sale. Efectul retroactiv este una din caracteristicile care deosebeste revizuirea de reabilitare^2).Avand in vedere ca partile din proces pot cere revizuire numai in limitele calitatii lor procesuale (art.396 alin.1 lit. a ), admiterea revizuirii se va face numai intre aceste limite, astfel, cererea facuta de partea vatamata nu poate afecta latura civila a hotararii, cererea facuta de partea civila nu poate afecta latura penala a hotararii. In dispozitiile art. 406 alin.2 se arata ca la solutionarea revizuirii sunt aplicabile normele legale privind efectul extensiv al apelului^3).

--------------- ^1) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.306^2) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 362.^3) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.306

Revizuirea laturii civile

In art. 408 C. proc. pen. se prevede ca regulile cuprinse in procedura revizuirii se aplica in mod corespunzator si in ce priveste revizuirea hotararii penale cu privire la latura

Page 247: Drept Procesual Penal-partea Speciala

civila.In cazul in care cererea s-a referit la latura penala, admitandu-se, daca are consecinte si in latura civila, este firesc sa se reflecte si in solutionarea acesteia. In cazul in care se dispune achitarea inculpatului pentru ca fapta nu exista sau nu a comis-o el, trebuie eliberat, cu plata despagubirilor cuveniteCererea introdusa de partea vatamata, fara partea civila, nu va afecta latura civila. Cererile introduse de partea civila si partea responsabila civilmente nu vor afecta decat latura civila a hotararii a carei revizuire se cere^1).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 446

 3. Recursul in interesul legii

Recursul in interesul legii este o cale de atac extraordinara, in interesul exclusiv al realizarii legalitatii, pe care o poate exercita procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, direct, sau ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe larga Inalta Curte de Casatie si Justitie, cand constata ca instantele au interpretat si aplicat diferit legile penale si de procedura penala, recurs ce se judeca de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care se pronunta asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita, asigurand interpretarea si aplicarea un tara a legilor in discutie, pe intreg teritoriul tarii.Potrivit art. 414^2 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, direct, sau ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie are dreptul , sa ceara inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. In realizarea acestei sarcini, de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala, atat Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cat si ministerul justitiei, organizeaza studii ale practicii. Constatand practici neunitare ale instantelor de recurs, centralizandu-se la Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, procurorul general va declara recurs in interesul legii solicitand Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte interpretarea corecta. Ca atare, instanta suprema nu se va pronunta decat asupra chestiunilor de drept. . Principala caracteristica a recursului in interesul legii se bazeaza pe faptul ca in caz de admitere casarea hotararii definitive este pur teoretica, fiind pronuntata fara sa urmeze o alta rejudecare si care nu are alt scop decat de a da satisfactie principiilor de drept si de a indica instantelor respective jurisprudenta instantei supreme.Recursul se judeca de Sectiile Unite, la care trebuie sa ia parte cel putin 2/3 din judecatorii in functie^1).Deciziile prin care se solutioneaza sesizarile se pronunta de catre Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sunt obligatorii si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, precum si pe pagina de Internet a instantei supreme, ele sunt aduse la cunostinta instantelor de catre Ministerul Justitiei^2).Deci, aceste decizii desi nu sunt izvor de drept, sunt obligatorii pentru interpretarea unor

Page 248: Drept Procesual Penal-partea Speciala

dispozitii ale legii penale si de procedura penala, pentru a asigura aplicarea unitara pe intreg teritoriul tarii. In baza acestora instanta suprema va casa hotararile neconforme indrumarilor date in recurs ordinar sau in anulare.Solutiile pronuntate in materie sunt numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese^3).Solutiile se pronunta numai in interesul legii, motiv pentru care nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor in proces. In baza acestor decizii, daca este in termen, procurorul general va putea declara recurs in anulare impotriva hotararilor gresite.

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag 449^2) Potrivit completarilor Codului de Procedura Penala, introduse prin art. 197 din Legea nr. 281/2003^3) I. Neagu , Drept procesual penal, Partea generala, Tratat, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004, pag.314

3. Recursul in anulare

Recursul in anulare a fost o cale extraordinara de atac, pe care o putea exercita procurorul general al parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, din oficiu, sau la cererea ministrului justitiei, cu o devolutie privind erorile de drept, in principal, dar si unele de fapt, foarte grave. Recursurile in anulare se judecau numai de Curtea Suprema de Justitie, ce putea la acea ora, potrivit reglementarii, reforma si anula hotararea atacata, dispunand rejudecarea de catre instanta a carei hotarare este casata.Prezentarea de mai sus are doar valoare istorica deoarece prin art. 1 din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, articolele 409 - 414 privind recursul in anulare s-au abrogat^1).

---------------^1) A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Editura Constant, Sibiu, 2005, pag. 448.