Dreptul Afacerilor în Uniunea EuropeanăIntroducere

Notiuni de bază, Terminologie

I. Uniunea Europeană a. Istoric - 1

• 1945 - 1959O Europă paşnică - începuturile cooperării• Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt

numărului mare de războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. - -

• 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de vedere economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, propunându-şi să asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos.

• 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), cunoscută şi sub denumirea de „Piaţa comună”.

I. Uniunea Europeană a. Istoric - 2

• 1960 - 1969Explozivii ani '60 - o perioadă de creştere economică• ţările UE încetează să mai aplice taxe vamale

în cadrul schimburilor comerciale reciproce. • exercitarea unui control comun asupra

producţiei de alimente.

I. Uniunea Europeană a. Istoric -3

• 1970 - 1979O comunitate în creştere - primul val de extindere• 1 ianuarie 1973: Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit aderă la

Uniunea Europeană nouă nstatelor membre ajungând,• Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să

transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de muncă şi de infrastructură în zonele mai sărace. Influenţa Parlamentului European asupra afacerilor europene creşte.

• 1979 este anul în care membrii Parlamentului European pot fi aleşi pentru prima dată prin vot direct, de către toţi cetăţenii europeni.

I. Uniunea Europeană a. Istoric -4

• 1980 - 1989Schimbarea la faţă a Europei - căderea zidului Berlinului• În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea membru al UE, fiind

urmată, cinci ani mai târziu, de Spania şi Portugalia. • În 1987 este semnat Actul Unic European. Este vorba despre un

tratat care pune bazele unui vast program pe şase ani, destinat soluţionării problemelor legate de libera circulaţie a mărfurilor în UE. Astfel ia naştere „Piaţa unică”.

• 9 noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului şi pentru prima dată după 28 de ani se deschid graniţele dintre Germania de Est şi cea de Vest.

• Reunificarea Germaniei are loc în luna octombrie 1990.

I. Uniunea Europeană a. Istoric -5

• O Europă fără frontiere• În 1993, Pieţei unice i se adaugă cele „patru libertăţi”: libera

circulaţiei a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor.• în 1993 se semneazăTratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul

de la Maastricht, şi • În 1999, Tratatul de la Amsterdam, în 1999. • În 1995, UE se extinde cu încă trei state - Austria, Finlanda şi Suedia.

Un mic oraş din Luxemburg, Schengen, va da numele său acordurilor care le vor permite, treptat, cetăţenilor europeni, să călătorească fără a li se verifica paşapoartele la graniţă.

• Milioane de tineri pleacă la studii în alte ţări cu ajutorul UE.• Comunicarea se face din ce în ce mai uşor pe măsură ce încep să fie

folosite telefoanele mobile şi internetul.

I. Uniunea Europeană a. Istoric -6

• 2000 – 2009 +2013• O nouă extindere• Euro este noua monedă de schimb pentru mulţi cetăţeni europeni. • Ţările din UE îşi intensifică cooperarea în lupta împotriva

criminalităţii. Diviziunile politice dintre estul şi vestul Europei sunt, în sfârţit, înlăturate, odată cu aderarea la UE, în 2004, a nu mai puţin de 10 noi ţări, urmate de încă două în 2007.

• O criză financiară lovește economia mondială în septembrie 2008, ceea ce determină o mai strânsă cooperare economică între ţările UE.

• Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre ale UE, înainte de a intra în vigoare, la 1 decembrie 2009. Acesta îi conferă Uniunii Europene instituţii moderne şi metode de lucru mai eficiente.

I. UNIUNEA EUROPEANA b. Harta extinderii

1952: Italy, France, Luxembourg, Belgium, Germany, the Netherlands 1973: Denmark, Ireland, UK. 1981: Greece. 1986: Spain, Portugal. 1995: Austria, Finland, Sweden. 2004: Czech Republic, Estonia, Cyprus, Latvia, Lithuania, Hungary, Malta, Poland, Slovakia and Slovenia. 2007: Bulgaria and RomaniaCroaţia (2013)

I.Uniunea Europeana

b. tari membre,

tari candidate,

tari potențial candidate

• https://www.youtube.com/watch?v=O37yJBFRrfg

Ţări membre UE

(anul aderării) Austria (1995) Belgia (1952) Bulgaria (2007) Cipru (2004) Croaţia (2013) Danemarca (1973) Estonia (2004) Finlanda (1995) Franţa (1952) Germania (1952) Grecia (1981) Irlanda (1973) Italia (1952) Letonia (2004) Lituania (2004) Luxemburg (1952) Malta (2004) Polonia (2004) Portugalia (1986) Regatul Unit (1973) Republica Cehă (2004) România (2007) Slovacia (2004) Slovenia (2004) Spania (1986) Suedia (1995) Ţările de Jos (1952) Ungaria (2004)

Ţări candidate

Albania Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei Islanda Muntenegru Serbia Turcia

Ţări potenţial candidate Bosnia şi Herţegovina Kosovo** Această desemnare nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă RCSONU 1244/99 și Avizului CIJ privind declarația de independență a Kosovo UE în lume

I.Uniunea Europenăc.Evolutie structurala

I. Uniunea Europeanăd. Structura

UE beneficiază de un cadru instituţional unic în lume, în care:• priorităţile generale sunt stabilite de Consiliul European,

care reuneşte liderii naţionali şi europeni• deputaţii europeni, aleşi prin vot direct, reprezintă

interesele cetăţenilor în cadrul Parlamentului European• interesele Uniunii în ansamblu sunt promovate de

Comisia Europeană, ai cărei membri sunt desemnaţi de guvernele naţionale

• guvernele promovează interesele statelor membre, în cadrul Consiliului Uniunii Europene.

I. Uniunea Europeanăd. Structura

• Consiliul European stabilește direcţia politică generală a UE, însă nu are putere de legiferare. Este condus de un președinte (în prezent, de Donald Tusk) și este format din șefii de stat sau de guvern și președintele Comisiei. Se reunește pe parcursul câtorva zile de cel puţin 2 ori într-un interval de 6 luni.

I. Uniunea Europeanăd. Structura

Elaborarea şi adoptarea legislaţiei europene implică 3 instituţii:• Parlamentul European, care reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct

de către aceştia• Consiliul Uniunii Europene, care reprezintă statele membre.

Preşedinţia Consiliului este deţinută, prin rotaţie, de statele membre.• Comisia Europeană, care reprezintă interesele Uniunii în ansamblu.• Împreună, aceste trei instituţii elaborează politicile şi legislaţia care

se aplică în toată Uniunea, prin intermediul „procedurii legislative ordinare” (fosta „codecizie”). În principiu, Comisia propune actele legislative, iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă. Ulterior, Comisia şi statele membre le implementează, iar Comisia trebuie să se asigure că legislaţia europeană este corect aplicată.

I. Uniunea Europeanăd. Structura

Parlamentul EuropeanParlamentul are ca roluri esenţiale:

• dezbate şi adoptă legislaţia UE, împreună cu Consiliul (procedura legislativa ordinara fosta codecizie);

• avizeaza o serie de decizii importante;• monitorizează alte instituţii europene, în special

Comisia, pentru a se asigura că acestea funcţionează în mod democratic

• dezbate şi adoptă bugetul UE, alături de Consiliu;

I. Uniunea Europeanăd. Structura

Consiliul Uniunii EuropeneCunoscut şi sub denumirea informală de Consiliul UE, reprezintă forul în care se reunesc miniştrii din statele membre pentru a adopta acte legislative şi pentru a coordona politicile europene.

A nu se confunda cu:Consiliul Europei sau Consiliul European

Atributii• Adoptă legislaţia europeană.• Coordonează politicile economice generale ale statelor membre.• Semnează acorduri între UE și alte ţări.• Aprobă bugetul anual al UE.• Elaborează politicile externă și de apărare ale UE.• Coordonează cooperarea dintre instanţele judecătorești și forţele de poliţie din ţările membre.• Toate discuțiile și voturile se desfășoară în public.• Deciziile pot fi adoptate doar dacă se întrunește dubla majoritate a voturilor:

– 55 % din ţări (la numărul actual de 28 de state membre, aceasta înseamnă votul favorabil din partea a 15 țări)– reprezentând cel puţin 65 % din populaţia totală a UE.

• Pentru a bloca o decizie este nevoie de cel puţin 4 țări, reprezentând cel puţin 35 % din populaţia totală a UE.• Excepție: subiectele delicate, precum politica externă sau impozitarea, necesită unanimitate de voturi (voturi

„pentru” din partea tuturor ţărilor).• Pentru aspectele procedurale și administrative este suficientă majoritatea simplă de voturi.

I. Uniunea Europeanăd. Structura

Comisia EuropeanaCompunere• Cei 28 de comisari, câte unul din fiecare stat membru, trasează direcţiile politice ale Comisiei pe durata mandatului lor

de 5 ani. Fiecărui comisar îi este atribuită de către preşedinte responsabilitatea pentru unul sau mai multe domenii de acţiune.

• Preşedintele este desemnat de Consiliul European, care îi numeşte şi pe ceilalţi comisari, cu acordul preşedintelui desemnat.

• Numirea comisarilor, inclusiv a preşedintelui, este supusă aprobării Parlamentului. Pe durata mandatului, comisarii răspund pentru acţiunile lor în faţa Parlamentului, singura instituţie abilitată să demită Comisia.

• Activitatea de zi cu zi a Comisiei este asigurată de membrii personalului - administratori, jurişti, economişti, traducători, interpreţi, secretari etc - organizaţi în departamente numite „direcţii generale” (DG).

• Termenul „Comisie” poate face referire atât la colegiul celor 28 de comisari, cât şi la personalul său permanent sau la instituţia propriu-zisă.

Rol• Reprezintă şi susţine interesele Uniunii Europene în ansamblul său. Monitorizează şi pune în aplicare politicile UE:• propunând proiecte legislative Parlamentului şi Consiliului• gestionând bugetul UE şi alocând fonduri• aplicând dreptul european (împreună cu Curtea de Justiţie)• reprezentând Uniunea Europeană la nivel internaţional, de exemplu negociind acordurile dintre UE şi alte ţări.

Comisia are „drept de iniţiativă” - poate propune acte legislative pentru a proteja interesele Uniunii şi ale cetăţenilor săi. Ea procedează astfel doar în situaţiile în care o măsură eficientă nu poate fi luată la nivel naţional, regional sau local (principiul subsidiarităţii).

I. Uniunea Europeanăd. Structura

Comisia Europeana• Comisia are „drept de iniţiativă” - poate propune acte legislative

pentru a proteja interesele Uniunii şi ale cetăţenilor săi. Ea procedează astfel doar în situaţiile în care o măsură eficientă nu poate fi luată la nivel naţional, regional sau local (principiul subsidiarităţii).

• Gestioneaza bugetul si alocarea de fonduri.• În calitate de „gardian al tratatelor”, Comisia se asigură că fiecare

stat membru aplică în mod corect legislaţia europeană.În cazul în care consideră că un guvern nu îşi respectă obligaţiile în acest sens, Comisia îi adresează mai întâi o scrisoare oficială prin care îi cere să remedieze situaţia. În ultimă instanţă, Comisia poate înainta cazul Curţii de Justiţie. Curtea poate impune sancţiuni, iar deciziile sale sunt obligatorii pentru toate ţările şi instituţiile europene.

• Reprezintă UE pe scena internaţională

I. Uniunea Europeanăd. Structura

• Curtea de Justiţie garantează respectarea dreptului european

• Tribunalul https://www.youtube.com/watch?v=4xdvXvlwhDQ

• Curtea de Conturi controlează modul de finanţare a activităţilor Uniunii. http://www.eca.europa.eu/ro/Pages/ecadefault.aspx

I. Uniunea Europeanăd. Structura

• Organisme interinstituţionale specializate:

• Banca Centrală Europeană răspunde de politica monetară europeană• Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) îi oferă sprijin Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru

afaceri externe şi politica de securitate, funcţie deţinută în prezent de Federica Mogherini. Aceasta conduce lucrările Consiliului Afaceri Externe şi trasează direcţiile politicii externe şi de securitate comune, asigurând, în acelaşi timp, consistenţa şi coordonarea acţiunilor desfăşurate de UE pe plan extern.

• Comitetul Economic şi Social European reprezintă societatea civilă, angajatorii şi salariaţii• Comitetul Regiunilor reprezintă autorităţile regionale şi locale• Banca Europeană de Investiţii finanţează proiectele de investiţii ale UE şi sprijină întreprinderile mici prin

intermediul Fondului european de investiţii • Ombudsmanul European investighează plângerile privind proasta administrare de către instituţiile şi

organismele UE• Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor are rolul de a asigura protecţia datelor cu caracter

personal ale cetăţenilor• Oficiul pentru Publicaţii publică informaţii despre UE• Oficiul European pentru Selecţia Personalului recrutează personal pentru instituţiile şi organismele UE• Şcoala Europeană de Administraţie organizează cursuri de formare în diverse domenii pentru personalul

instituţiilor UE• numeroase agenţii specializate şi organisme descentralizate desfăşoară o serie de activităţi de natură

tehnică, ştiinţifică sau de gestionare

I. Uniunea Europeanăe. Specific

• Organizatie internationala cu vocatie de integrare, cooperarea insuficientaConsecinte:Principiul aplicabilităţii imediate, directe si prioritare a dreptului comunitar/dreptului UE în ordinea juridica interna statala „instituind o comunitate cu puteri reale provenite din limitarea competentelor sau din transferul de atribuții de la state la comunitate, acestea au limitat în domenii restrânse, drepturile lor suverane şi au creat astfel un sistem aplicabil resortisanților şi lor înseşi” – CJCE 15 iulie 1964, Costa/E.N.E.L.

• Competente si exercitarea competentelor• Crearea unei uniuni economice si monetare• Elemente de natura federala (tratatul de la Lisabona):bicameralismul Subsidiaritatea Resursele propriiJurisdicţia obligatorie a CJCetatenia Europeana

II. Uniunea Europeanae. Specific

• Competentele UE – general Art. 1 par.1 TUE – principalele atributiuniArt. 4 alin 1 TUE – orice compententa neatribuita

prin tratate UE – apartine SMArt. 5 TUE - principiul atribuirii, principiul

subsidiaritatii si principiul proportionalitatiiArt. 1(1)TFUE – stabileste domeniile, limitele si

conditiile exercitarii competentelor UEArt. 7 TFUE - UE asigura coerenta politicilor si

actiunilor sale cu respectarea obiectivelor UE si principiului atribuirii competentelor

II. Uniunea Europeanae Specific

• Clasificare competente:• Exclusive ale UE• Partajate UE cu SM• De coordonare• Complementare (sprijinire coordonare,

completare a actiunii SM)

II. Dreptul Uniunii Europenea. izvoare

I. Legislaţie primara – tratatele constitutive ale UEII. Acordurile Internaţionale ale UEIII. Legislaţie secundară- Acte legislative: regulamente, directive, decizii- Acte nelegislative: acte delegate și acte de

implementare- Alte acteIV. Principii Generale de DreptV. Convenţii între statele membre

II. Dreptul Uniunii Europenea. izvoare

II. Legislație secundara:

acte legislative, ca acte adoptate prin procedura ordinară sau specială;

acte delegate sunt acte ne legislative de natura generala si obligatorie care amendeaza aspecte neesentiale ale unor acte legislative, adoptate de Comisie,

acte de implementare ca excepţie adoptate de Comisie, respectiv de Consiliu în anumite domenii,

alte acte legale care sunt emise de instititiile UE ca masuri fara caracter obligatoriu sau acre reglementeaya activitatea interna a UE sau a institutiilor, cum ar fi acorduri şi aranjamente intre institutii.

-

II. Dreptul Uniunii Europenea. izvoare

III. Acorduri internaţionale ale UE:Acorduri de asociereAcorduri care menţin anumite legături speciale intre

anumite SM și ale state ne membreAcorduri de pregatire pentru accesiunea la UE sau

pentru stabilirea unei uniuni vamale,Acorduri cu privire la Zona Economica Europeana (EEA)Acorduri de cooperareAcorduri comerciale

II. Dreptul Uniunii Europenea. izvoare

III. Principii Generale de Drept – drepturile fundamentale ale omului/cutume legale jurisprudenţa CEJIV. Acorduri dintre SM

II. Dreptul Uniunii Europeneb. Efect direct

Efect direct orizontal si vertical

Efect indirect – SM obligat sa interpreteze dreptul national in lumina scopului si textului directivei

Efect orizontal incidental Tratatele CJCE Van Gend & Loos din 1963 Regulamentele obligatorii in toate elementele lor. Are efect direct in

jurisdicțiile naționale. Se publica in JO al UE. Intra in vigoare la data prevăzuta in textul lor sau in a 20 a zi de la publicare. Nu intotdeauna efective direct daca au nevoie de implementare

Directivele sunt obligatorii cu privire la scopul care trebuie atins (art. 288 TFUE), lăsând autoritarilor naționale forma si mijloacele - transpunere de către statul membru într-un anumit termen. În 1991, Francovich şi alţii, Curtea a creat o altă noţiune fundamentală, şi anume aceea a răspunderii unui stat membru în privinţa particularilor, pentru prejudiciile cauzate acestora prin încălcarea dreptului comunitar de respectivul stat. Prin urmare, începând cu 1991, cetăţenii europeni dispun de o acţiune în despăgubiri împotriva statului care încalcă o normă comunitară.

II. Dreptul Uniunii Europeneb. Efect direct

Decizia este un act legislativ direct aplicabil şi obligatoriu pentru toţi cei cărora li se adresează. Destinatarii săi pot fi statele membre sau chiar întreprinderile. De exemplu, când Comisia a emis o decizie de amendare a companiei Microsoft pentru abuz de poziţie dominantă pe piaţă, decizia respectivă i s-a aplicat doar companiei Microsoft.

II. Dreptul Uniunii Europenec. Alte acte - efect

• Recomandarea nu este obligatorie. De exemplu, când Comisia a emis recomandarea ca structurile de remunerare a angajaţilor din sectorul financiar să nu îşi asume riscuri excesive , acest lucru nu a avut consecinţe juridice. Prin intermediul unei recomandări, instituţiile îşi fac cunoscută opinia şi sugerează direcţii de acţiune, fără a le impune însă vreo obligaţie legală destinatarilor recomandării.

• Avizul este un instrument care le permite instituţiilor să prezinte un punct de vedere fără caracter obligatoriu, altfel spus fără a le impune vreo obligaţie legală celor cărora li se adresează. Poate fi emis de către principalele instituţii europene (Comisia, Consiliul, Parlamentul) sau de către Comitetul Regiunilor sau Comitetul Economic şi Social European. Pe durata elaborării actelor legislative, Comitetele emit avize care prezintă punctul lor de vedere cu privire la aspecte regionale, economice şi sociale specifice. De exemplu, Comitetul Regiunilor a emis un aviz cu privire la modul în care regiunile ar putea contribui la realizarea obiectivelor UE în domeniul energiei .

II. Dreptul Uniunii Europene d. Libertatile de mișcare

Cele 4 libertati: • Libertatea de miscare a bunurilor, capitalurilor,

serviciilor si persoanelor

II. Dreptul Uniunii Europene d. Libertatile

Libertatea de miscare a bunurilor

• UE combina elemente de uniune vamala, piata interna, politici economice comune prevederi pentru economica si monetara

art 2, 3 si 4 TFUEZona libera de comert, prin renuntarea la taxele vamale si a cotelor de comert intre SM.SM decid libere cu privire la comertul cu state terte.

• TFUE indica urmatoarele obstacole principale cu privire la libera circulatie a bunurilor:

- Taxele vamale la import si export art. 28 si 30 TFUE- Taxele care au echivalent de taxe vamale art 28 si 30

din TFUE- Restrictiile cantitative asupra importurilor art. 34 TFEU

si asupra exporturilor art. 35 TFUE,- Taxare interna discriminatoare pe bunurile importate

art. 110 TFUE- Monopolul de stat cu caracter comerciale art. 37 TFEU

II. Dreptul Uniunii Europene d. Libertatile

Libertatea de miscare a bunurilor

• Definitia bunurilor – nicio definitie• Bunuri/ produse ce pot fi evaluate in bani CEJ

in Caul 7/68 Comisia vs. Italia

II. Dreptul Uniunii Europene d. Libertatile

Libertatea de miscare a bunurilor - Interdictia supra restrictiilor cantitative si masurilor avand efect echivalent *MEQR

• Masura luata de SM , in sens larg Nu numai SM dar si persoane fizice si institutii UEDefintie CEJ – referitoare la contingente ;I interdictiiCazul 8/74 - Procurorul Regelui c. DassonvilleMEQR distinctiv aplicabile, nedistinctiv aplicabile

II. Dreptul Uniunii Europene d. Libertatile

Libertatea de miscare a bunurilor • Alte MEQRCerinte referitoare la indicarea originii, ceriné de împachetaqre, cerinţe referitoare la restricţionarea conţinutului și a ingreditentelor, restricţii de numeTemeiuri pentru derogare de la dispozitiile art. 36 TFEUExcepţiile trebuie să fie proporţionale , potrivita și cea mai puţin restrictivă: Morala publica, Politica publică, Securitatea publică, Protecţia comorilor naţionale cu valoare artistică, istorică sau

arheologică Protecţia proprietăţii industriale și comerciale

II. Dreptul Uniunii Europene d. Libertatile

Libertatea de miscare a bunurilor • Cazul 120-78 Cassis de Dijon – CEJ dezvoltă o nouă serie de derogări pe care SM

le pot invoca ca alternativa la art. 36 TFUE - „rule of reason” – cerinţe obligatorii (mandatory requirements)

protecţia sănătăţii publice, Corectitutdinea tranzacţiilor comerciale Apărarea consumatorului Îmbunătăţirea condiţiilor de lucru Protecţia mediului Protecţia culturii Diversitatea presei Efectivitatea supervizării fiscale Menţinerea unui sistem de securitate socială Protecţia drepturilor fundamentale

C - 24/00 Comisia c. Franţa Case 320/03 Comisia c. Austria

II. Dreptul Uniunii Europene d. Libertatile

Libertatea de miscare a bunurilor • Cazul C- 267, 268-91 Keck și Mithouard (1993)- Restricţii asupra publicităţii- regulile de comerţ dumininca și orele de

deschidere - Vanzarile de bunuri prin metode determinate- Restrucţia anumitor forme de vanzari

promotionale

II. Dreptul Uniunii Europene d. Libertatile

Libertatea de miscare a bunurilor • Cerinţe de prezentare: - C- 416-00 Morellato

(2003) cerinţa dreptului italiana de a cere ca painea s afie vanduta impachetata reprezintă o înţelegere la vânzare:

Reguli cu privire la utilizarea produselorDiscriminarea inversă sau situaţia interna

integral

II. Dreptul Uniunii Europene d. Libertatile

Libertatea de miscare a bunurilor • Restricţii cantitative potrivit art. 35 TFUE și

MEQE, • Reguli aplicabile nedistinctArt. 35 și situaţiile pur interneDirectiva 978/34 cu privire la prevederea

informaţiilor în domeniul standardelor și reglementarilor tehnice

• Libertatea de mișcare și drepturile de proprietate intelectuală

II. Dreptul Uniunii Europene d. Libertatile

Libertatea de circulaţie a serviciilor, libertatea de a presta și de a beneficia de servicii

• Definiţia serviciilor art. 56, 57 TFUE - jurisprudenţa a extins lista

acoperită de art. 56 TFUE + remuneraţia pentru serviciu, element esenţial în definiţie

Activităţi economice și alte activităţi, servicii și activităţii transfrontaliere – efectul nediscriminatoriu și direct al art. 56 TFEU

II. Dreptul Uniunii Europene d. Libertatile: Libertatea de circulaţie a serviciilor,

libertatea de a presta și de a beneficia de servicii

• Libertatea de a presta servicii – Cazul C-224-97 Ciola (1999)

• Libertatea de a beneficia servicii - Cazurile consolidate 286/82 și 26(83 Luisi and Crabone (1984)

• Sănătate și beneficiarii serviciilor• Limitare libertăţilor serviciilor Interesul publicPropoţionalitatea și limitarea serviciilorServicii ilegaleDirectiva 2006/123/EC

Cetăţenia și libertatea de mișcare a persoanelor: lucrători și stabilire

• Lucrător – definţie Cazul 75/63Hoekstra (n. Unger) - acum art. 45 - 49 TFUE acoperă și persoane care cel mai probabil vor rămâne pe teritoriul unui SM dupa ce a fost angajat în acest SM.

Alte drepturi independente:- dreptul de rezidenţă,- dreptul pentru familiile lucrătorilor- accesul la beneficii sociale sau de alta natura

Cetăţenia și libertatea de mișcarea persoanelor: lucrători și sediu

• Libertatea de stabilireExcepţiile la libertatea de stabilireLimitari pe motive de politica publica,

securitate publica și sanatate publicaO situatie complet interna sau discriminarea

inversăExcepţia serviciului public

Cetăţenia și libertatea de mișcarea persoanelor: lucrători și sediu

Domenii (exemple)• Libertatea de circulaţie în domeniul sportului

profesionist • Libertatea de mișcare și avocaţii• Tratamentul egal in educaţieRestricţii dupa extinderile din 2004 și 2007

II. Dreptul Uniunii Europene

d. Libertaile

Cetăţenia și libertatea de mișcarea a drepturilor fără legături economice

• Ce este un cetăţean al UE• Dreptul de a te mișca și de a locui în mod liber pe teritoriul UE Directiva Cetăţeniei 2004/38• Concubinii și rezidenţa legala anterioara• Drepturile cetăţenilor unor terţe state• Drepturile cetăţenești c. libera mișcare a drepturilor• Libertatea de mișcare și numele• Dreptul la educaţie• Dreptul de a nu fi discriminat Drepturi suplimentare - Carta Europeană Socială 1961 (1996),

CEDO, Carta Drepturilor Fundamentale• Discriminare inversă