Drept civil – Curs 2 – 05.03.2014

I. Drepturile reale si drepturile de creanta sunt drepturi subiective patrimoniale care prezinta caracteristici distincte si sunt intr-o continua miscare in cadrul patrimoniului.

Drepturile reale ( ius in re ) reprezinta acele drepturi patrimoniale pe temeiul carora titularul exercita anumite puteri, anumite prerogative direct si nemijlocit asupra unui bun/unor bunuri. Se afirma, intr-o constructie destul de abstracta, ca raportul juridic civil care poarta asupra unui drept real se stabileste intre titular si toate celelalte persoane nedeterminate.

Drepturi de creanta ( ius ad rem ) sunt acele drepturi subiective patrimoniale pe temeiul carora o persoana denumita creditor poate cere unei alte persoane numita debitor sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

II. Traditional se face o anumita comparatie:

- asemanari : - sunt drepturi patrimoniale

- deosebiri :

- din punctul de vedere al subiectelor

dr reale : sub activ - titular ; sub pasiv – celelalte persoane

dr creante: sub activ– creditor; sub pasiv – debitor

- din punctul de vedere al continutului

dr reale: opozabile erga omnes

dr creanta: opozabile inter partes

- din punctul de vedere al

dr reale – absolute

dr creanta - relative

- din punctul de vedere al opozabilitatiii

dr reale – opozabilitate conditionata de indeplinirea unor forme de publicitate

- din punctul de vedere al duratei lor

dr reale – in principiu perpetue (dr. proprietate, dr. servitute)

dr creanta – au o durata limitata in timp

- din punct de vedere numeric

dr reale : limitate ca numar ( pt legislatia in vigoare la un moment dat )

dr creanta: nenumarate ( contractele speciale, numite)

III. Prerogativele drepturilor reale in general sunt reglementate de lege. Pot fi concepute limitari ale exercitiului acestor prerogative. Se afirma deseori ca drepturile reale confera doua prerogative suplimentare: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.

Dreptul de urmarire inseamna posibilitatea conferita titularului dr real de a urmari si pretinde restituirea bunului din mainile oricui.

Dreptul de preferinta este dreptul de a fi preferat fata de alte persoane, alti creditori.

IV. Exista situatii pe care le putem gasi la limita intre dr reale si dr de creanta. Sunt situatii juridice care nu se incadreaza nici in dr reale nici in dr de creanta: obligatii propter rem, in rem scripte si drepturile de creanta intelectuale :

Obligatii propter rem ( de a face ) = indatoriri care tin de stapanirea unui bun si care trebuie sa fie indeplinite ; art 17 si 18 din Legea nr. 46/2008 ; obligatii reale care greveaza insusi bunul ;

Obligatii in rem scripte = accesorii pe langa dr de creanta si constau in aceea ca cel care are stapanirea unui bun/creditorul poate sa opuna aceasta stapanire oricarui titular/dobanditor al bunului respectiv, chiar daca nu exista prevedere legala ;

Drepturile de creanta intelectuale = in situatia in care ne aflam in fata unui astfel de drept, combinam elemente ce tin de dr reale cu elemente ce tin de dr de creanta ; ex. : autorul este titular al unui dr real de proprietate asupra operei create, dar si al unui drept personal nepatrimonial de a nu i se aduce atingere dreptului ;

V. Clasificare a drepturilor reale :

1. dr reale principale – existenta de sine statatoare

- intra dr de proprietate si dezmembramintele sale

- art. 552 Cciv

- proprietatii publice corespund anumite dr reale

- noutate : art. 551 Cciv – enumerare a dr reale principale in dr nostru civil + dr reale de garantie

2. dr reale accesorii pe langa dr de creanta – privilegiile, ipoteca si gajul

- privilegiul = o garantie specifica, preferinta acordata de lege unui creditor pe baza calitatilor creantei/in considerarea creantei sale; cel ce are calitatea de creditor privilegiat isi va satisfice creanta sa inaintea altui creditor; sunt opozabile tertilor fara a fi necesara indeplinirea anumitor forme de publicitate ;

- ipoteca = drept real asupra unor bunuri mobile sau imobile apartinand unei anumite persoane afectate executarii unei anumite obligatii/afectate garantarii executarii unei anumite obligatii ; noutate in Cciv : imprejurarea ca textul vorbeste despre ipoteca mobiliara ;

- gajul = art 2480 Cciv, reprezinta un contract accesoriu prin care debitorul, in scopul executarii unei obligatii, remite ori lasa in pastrarea sa anumite bunuri mobile corporale sau titluri negociabile, emise insa in forma materializata ; actiunile detinute la socitetatile comerciale pot forma obiectul unui gaj ;

VI. La limita dr reale de garantie se gaseste dr de retentie care era consacrat inainte de NCciv in practica judecatoreasca. Art. 2495 NCciv defineste dr de retentie in sensul ca cel care este dator sa remita un bun/are obligatia de restituire, are posibilitatea sa refuze restituirea pana la achitarea unei anumite creante nascuta in legatura cu detinerea acelui bun. Depozitarul este cel care este tinut de obligatia de a plati suma.

VII. Dreptul de proprietate

- proprietatea a existat de cand a aparut societatea omeneasca ;

- exsta diferenta intre proprietate si dr de proprietate ;

proprietate = insusirea premiselor naturale ale proceselor de productie si chiar ale asigurarii existentei fiintei umane ;

dr de proprietate este consacrarea acestei posibilitati in haina juridica ; este reglementat de stat ;

- dr de proprietate nu a fost ignorat nici de fostul Cciv ;

- in NCCiv exista Cartea aIII-a, consacrata materiei bunurilor, Titlul I – categoriile dreptului de proprietate;

- definitie:

art. 555 NCCiv, primul text care reglementeaza dr de proprietate privata dr de proprietate = drept subiectiv patrimonial ce da expresie aproprierii unui bun,

drept care permite titularului sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de acel bun in putere proprie si in interes prorpiu, insa in limitele determinate de lege;

- evolutia dr de proprietate ( in carte )

dr roman – zilele noastre

- prezent si in reglementari internationale;

- atributele dr de proprietate: posesia, folosinta si dispunerea:

posesia = insoteste dr de proprietate ca stare de drept => esti proprietar asupra unui bun

folosinta = facultatea de a utiliza bunul in mod direct si nemijlocit si dreptul de a culege fructele acelui bun; fructele sunt naturale, civile si industriale;

dispozitia = prerogativa proprietarului de a hotari cu privire la dispozitia materiala a bunului sau de a hotari cu privire la situatia juridica a bunului;

- are si anumite caracteristici specifice:

absolut exclusiv = se exercita in interes propriu perpetuu