DUMINICA ESTE PRIMA ZI A SAPTAMANII: Clarificari istorico-teologice asupra unei modificari aduse calendarului crestin-ortodox pe anul 2011

DUMINICA ESTE PRIMA ZI A SAPTAMANII: Clarificari istorico-teologice asupra unei modificari aduse calendarului crestin-ortodox pe anul 2011Postat de admin pe 01 Jan 2011 la 04:13 pm | Categorii: Comunicate, Opinii, Pagini Ortodoxe, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor

Print This Post

De parca adevaratele probleme cu care ne confruntam sau care ne pandesc pe dupa colt, in anul care vine, nu sunt indeajuns, s-a creat o tulburare amplificata, in mod gratuit, de unele curente galagioase, legata de ordinea zilelor in calendarele Patriarhiei noastre. Anume, Duminica este re-instituita drept prima zi a saptamanii, in loc de Luni. Lucratura a iudeo-masonilor sau decizie conforma cu traditia ortodoxa?

Iata cateva raspunsuri: unul oficial, al agentiei de stiri Basilica, altul teologic, al parintelui Galeriu, si unul istorico-teologic. Toate argumenteaza de ce este conform cu traditia ca duminica sa fie intaia zi a saptamanii. Mai mult, se arata ca cei care au instituit lunea ca prima a saptamanii au fost tocmai cei care se ocupa cu standardizarea si nivelarea tuturor la nivel mondial... Am adaugat la sfarsit si cateva raspunsuri date pe aceasta tema in cadrul comentariilor de pe siteul nostru.

Patriarhia ar fi trebuit sa explice insa la timp faptul ca avea de gand sa revina la vechea oranduire a zilelor saptamanii, deoarece era previzibil ca oamenii isi vor pune intrebari cu privire la calendar, obisnuiti fiind cu o anumita ordine de zeci de ani de zile. Orice schimbare, chiar daca reprezinta o revenire la traditie, efectuata brusc, ne-explicata, duce la astfel de tulburari inutile. In fine, poate reactia sceptica a oamenilor (ne referim la manifestarile normale) va servi si ca o lectie si un avertisment pentru alte schimbari, nu la fel de conforme cu traditia, pe care, cine stie, unii dintre ierarhi le viseaza in taina sau, mai degraba, in secret.

Acestea fiind lamurite (nadajduim), sa dam Slava Domnului pentru timpul de mantuire daruit noua, inca, pentru zilele de duminica pe care, inca, le putem petrece la Sfanta Liturghie, si sa parasim orice ispita iudaizanta de revenire la legea cea veche, la intelesurile slabe si trupesti ale credintei.

Basilica: Duminica zi de srbtoare i prima zi a sptmnii Lmuriri privind calendarul cretin ortodox pe anul 2011n calendarul cretin ortodox romn pe anul 2011, duminica nu mai apare barat cu dou linii roii, ci exist o continuitate ntre duminic i luni, pentru a sublinia adevrul din Sfnta Evanghelie c Domnul nostru Iisus Hristos a nviat n prima zi a sptmnii, care urmeaz dup smbt (cf. Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1). Deci, nu se schimb nimic n calendarul cretin ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniaz adevrul c duminica, ziua Domnului, adic ziua nvierii Lui din mori, este ziua de srbtoare care ne druiete lumin pentru toat sptmna, ca noi s trim viaa n lumina nvierii lui Hristos i s ne pregtim pentru nvierea noastr.n calendarul cretin ortodox al Bisericilor de limb greac (care nu includ doar Arhiepiscopia Greciei, ci si Patriarhiile Alexandriei si Antiohiei n.n.), acesta fiind calendarul de baz al Ortodoxiei, duminica apare ca fiind prima zi a sptmnii, cum ne spune Sfnta Evanghelie, iar luni a doua zi, mari a treia zi, miercuri a patra zi s.a., adic luni este ziua a doua dup duminic, aceasta fiind ziua nti a sptmnii.

n concluzie, calendarul cretin ortodox romn pe anul 2011 nu schimb cu nimic ordinea zilelor, ci doar subliniaz c sptmna nu ncepe cu luni, zi de lucru, ci cu o zi duhovniceasc i anume duminica, zi de srbtoare i de odihn. Pentru oamenii care nu cunosc suficient Sfnta Evanghelie i nelesul calendarului, ziua de luni este considerat prima zi a sptmnii, ntruct este prima zi de lucru din sptmn, dar pentru cretinii duhovniceti i cunosctori ai Sfintei Evanghelii i ai Tradiiei duhovniceti a Bisericii, ziua nti a sptmnii este ziua nvierii, adic duminica.Prin urmare, nu trebuie s ne tulburm i nici s ne punem ntrebri inutile, ci este nevoie de o nelegere mai duhovniceasc a calendarului i a timpului vieii noastre, ca timp al mntuirii care are n centrul lui adevrul nvierii lui Hristos, ca temelie a nvierii noastre din pcat i din moarte.***Pr. Galeriu: Duminica Ziua Domnului Ziua InvieriiConstiinta ortodoxa se intreaba: a instituit insusi Domnul nostru Iisus Hristos Duminica Ziua invierii Sale, ca zi de sarbatoare a Bisericii? La aceasta, Sfanta Scriptura ne indreptateste sa spunem: da.Si iata temeiul. Dumnezeu incheie prin Fiul Sau facut Om Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Noul Sau Legamant. Incheie, cum spune Apostolul Pavel, un testament mai bun, un testament nou (Evrei VIII, 6-8). Iisus Hristos, Arhiereu al Noului Testament, Slujitor altarului si cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul (Evrei VIII, 2), intemeiaza Legea cea Noua, in propria Sa jertfa. ()

Pomenirea anamneza Domnului a jertfei si invierii Sale, este cum se stie, identica cu frangerea painii (Luca XXII, 19; Fapte II, 42; XX, 7) cultul central al Noului Testament, numit si Dumnezeiasca Euharistie, Liturghie. Or, e fapt atestat in Noul Testament, ca ziua in care Biserica, de la inceput, a praznuit pomenirea Domnului este ziua intai a saptamanii, adica Duminica. Aceasta data este consemnata in termeni clari, indeosebi in Faptele Sfintilor Apostoli, unde citim:

In ziua intai a saptamanii, adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii (XX, 7). Deci, pomenirea jertfei Domnului s-a savarsit de la inceput Duminica, si astfel, aceasta zi, intaia a saptamanii, sau a opta, devine ziua, semnul Noului Legamant.Desigur, pomenirea Domnului cuprinde deodata: Cina cea de Taina, Jertfa Sa de pe cruce, Invierea Sa. De aceea, crestinii din Biserica primara praznuiau, intr-un ciclu firesc: Pastile crucii si Pastile invierii. Cum se cunoaste, Cina cea de Taina s-a savarsit in seara premergatoare jertfei de pe cruce; si in cultul divin sarbatoarea incepe totdeauna in ajun, ca o pregatire a evenimentului, ca un mers spre el. Cina a avut loc deci, in seara zilei de joi 13 Nisan. Vineri 14 Nisan Domnul s-a jertfit pe cruce, iar in seara acelei zile, cand incepea Pastile iudeilor, Domnul a fost asezat in mormant. Sambata ziua a saptea a saptaminii, atunci era si Pastile iudeilor trupul Domnului s-a odihnit in mormant. Duminica ziua intai a saptamanii, la inceputul ei, Domnul a inviat (Matei XXVIII, 1; Marcu XVI, 9; Luca XXIV, 1). Aceste fapte mantuitoare, Cina, jertfa, culminand cu invierea Domnului, constituie impreuna, fiinta insasi a Noului Legamint si sarbatoarea crestina. Desigur intreaga viata Mantuitorului, incepand cu intruparea, intemeiaza Noul Testament; dar totul se condenseaza indeosebi in acest eveniment central, al jertfei si invierii Sale.

S-a observat ca sambata, Domnul s-a odihnit in mormant. Pentru crestini, aceasta odihna a Domnului semnifica incheierea odihnei prevazuta de Vechiul Legamant. Asa o si talmaceste Biserica Ortodoxa in randuiala slujbei din Sambata Mare:

Ziua de astazi mai inainte o a inchipuit cu taina, marele Moisi, zicand: si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea! Ca aceasta este Sambata cea binecuvantata aceasta este ziua odihnei intru care s-a odihnit de toate lucrurile Sale Unul nascut, Fiul lui Dumnezeu prin randuiala mortii dupa trup, odihnindu-se. Si la ce era iarasi intorcandu-se prin inviere, ne-a daruit noua viata vesnica, ca un Singur bun si iubitor de oameni.Cinstind Domnul, prin odihna Sa, astfel sambata, si Biserica praznuieste totdeauna in aceasta zi, pomenirea celor adormiti intru nadejdea invierii si a vietii de veci.Dar intrucat, in Hristos, jertfa, moartea si invierea Sa, una fac, se intelege ca odihna Domnului din ziua a saptea se deschide si se finalizeaza in ziua a opta, a invierii. Nu odihna in mormant a Domnului este momentul culminant al mantuirii, nici nu poate fi, ci invierea. Mai profund vorbind, invierea este si adevarata odihna.

In acest sens vorbeste si Sfantul Pavel despre odihna, despre o alta zi de odihna pe care o aduce Arhiereul Hristos:

Dumnezeu hotaraste din nou o zi, invata Apostolul, astazi rostind prin gura lui David dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre. Caci daca Iosua i-ar fi odihnit, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna. Drept aceea s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu. Sa ne silim deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii (Evrei IV, 7-11).

Se intelege ca odihna de care vorbeste aici Sfantul Pavel, este odihna deplina pe care o da invierea Domnului. La aceasta se refera si Sfantul Evanghelist Ioan, cand in Descoperirea sa, scrie:

Fericiti cei morti, cei care de acum mor intru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei (Apoc. XIV, 13).

In acest duh a inteles-o si Biserica. Sfantul Ioan Hrisostom, talcuind pe Sfantul Apostol Pavel, vorbeste de trei odihne: intaia, aceea a Sambetei, in care Dumnezeu a incetat cu lucrurile Sale; a doua, aceea a Palestinei, in care intrand Iudeii, trebuiau sa se odihneasca de ostenelile cele multe; si a treia, acea adevarata odihna, imparatia cerurilor, in care cei ce vor castiga-o, se vor bucura intr-adevar de ostenelile lor.Aceasta este odihna lui Hristos, si pe care Domnul o impartasea inca din petrecerea Sa pamanteasca. Era odihna anticipata a imparatiei, cand Mantuitorul rostea: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni (Matei XI, 28). Era odihna eliberarii de sclavia celui rau prin Hristos, Care putea spune: Daca Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu (Luca XI, 20). Era si este odihna acelui nou astazi, pe care-l proclama Sfantul Pavel (Evrei IV, 7); acel astazi etern din Rugaciunea domneasca: Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi; ca si acel fagaduit de Domnul rastignitului cait cand ii zice: Astazi vei fi cu Mine in rai (Luca XXIII, 43). Este astazi al odihnei depline, al invierii. Primei creatii i-a urmat moartea, celei de a doua, prin jertfa Fiului lui Dumnezeu facut Om, i-a urmat invierea si viata, prin care si noi devenim vii.Trebuie observat si marturisit ca invierea si ziua cand a avut loc acest fapt unic, adica, intaia a saptamanii, a fost praznuita ca zi de sarbatoare, ca semn al Noului Legamant, din momentul insusi al evenimentului. Din acel moment a luat fiinta in constiinta ucenicilor realitatea radical noua a invierii, mutatia intr-o innoire a creatiei. Si asa cum sabatul a fost instituit dupa Pastile Vechiului Testament si in legatura cu aceasta sarbatoare, tot astfel Pastile Noului Testament instituie Duminica. Pentru aceea nicaieri, in Noul Testament, dupa inviere, nu se mai vorbeste de tinerea sambetei. Apostolii intrau uneori in zi de Sabat in sinagogi, dar numai pentru ca aflau atunci loc si prilej de propovaduire a Evangheliei (Fapte XIII, 5, 14, 44; XIV, 13; XVII, 2 s.a.).

Ziua lor, a Apostolilor si a Bisericii, ziua de cult, de sarbatoare, de intilnire cu Hristos Cel inviat, va fi aceea a invierii. Domnul insusi o instituie ca atare. In aceasta zi, dis-de-dimineata ca intr-un nou inceput, Domnul se arata mai intai Maicii Sale, dupa aceea Mariei Magdalena, femeilor mironosite, lui Simon Petru. Ii insoteste apoi pe Luca si Cleopa la Emaus unde le frange si impartaseste painea, savarsind astfel Dumnezeiasca Euharistie in aceasta zi a invierii. In aceeasi zi se arata si ucenicilor, fara Toma, impartasindu-le Duhul Sfant, arvuna botezului cu Duhul Sfant, Harul iertarii pacatelor, Harul apostoliei si al preotiei:

Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand aceasta a suflat asupra lor si le-a zis: luati Duh Sfant. (Ioan XX, 21-22). Astfel, in aceasta zi, Domnul vine in mijlocul lor, al ucenicilor Sai, acolo unde savarsise Cina cea de Taina si instituie acum si Taina preotiei lor. Deci, in aceasta zi, intai a saptamanii au loc: invierea, descoperirea ei, instituirea Tainelor fundamentale; iar asemenea instituiau si ziua savarsirii lor, ca zi a Bisericii.Cele ce urmeaza, nu fac decat sa confirme. Astfel, intrucat Toma, proniator lipsise de la intalnirea cu Domnul Cel inviat in ziua Invierii, fara a mai da alte explicatii, spune:

Dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua (XX, 26).

In mod firesc ne intrebam: de ce ucenicii erau acum iarasi impreuna cu toti, in aceeasi zi, dupa opt zile-a opta zi si intaia totodata in acelasi loc? Nu observam noi cum acea porunca in Vechiul Testament de adunare, sfanta si odihna in ziua intai si a opta la sarbatoarea corturilor (Levitic XXIII, 35, 36, 39), ucenicii o traiau acum in noua revelatie? Ziua invierii devenise deja ziua lor de sarbatoare, de intalnire cu Hristos in noul cort al invierii. O dovada in plus, in acest sens, o constituie faptul ca la Marea Tiberiadei, unde Mantuitorul se arata iarasi ucenicilor Sai, se aflau impreuna doar sapte ucenici, si erau la pescuit. Nu se adunasera pentru sarbatoare, ci pentru munca obisnuita zilnica.

Iar la Cincizecime, deci tot in ziua intai a saptamanii, ucenicii erau din nou toti impreuna la un loc (Fapte II, 1). In aceasta zi are loc celalalt eveniment divin al Noului Testament: Pogorarea Duhului Sfant, prin Care Apostolii se imbraca cu putere de sus (Luca XXIV, 49), se imbraca, adica Duhul Sfant care ii umple acum cu prezenta Sa, se manifesta si devine vizibil in ei, ii investeste cu semne evidente ale puterii Sale. Si ei cu limba de foc, purced la zidirea Trupului lui Hristos, a bisericii, in acea zi s-au si botezat ca la trei mii de suflete. In aceasta zi a Pogorarii Sfantului Duh are loc botezul Bisericii in jertfa si invierea Domnului. Si de aceea in actul divin extraordinar al acelei zile a Cincizecimii isi are originea si cultul divin al Bisericii, constituit, cum se cunoaste, din: propovaduirea Evangheliei de catre Apostoli in comuniunea fraterna, din frangerea painii si in atmosfera de rugaciune (Fapte II, 42). Savarsirea solemna a acestui cult divin avea loc, cum s-a aratat, in ziua intai a saptamanii (Fapte XX, 7).

Nu mai incape indoiala ca aceasta adunare repetata a Apostolilor, in ziua intai, incepand din ziua invierii, apoi a Bisericii, din ziua Cincizecimii si continuu, avea o consacrare speciala chiar din partea Mantuitorului. De aceea Sfantul Evanghelist Ioan o va si numi: Ziua Domnului (Apoc. I, 10), ziua domneasca, iar in latina: dies Dominica, Domini dies sau simplu - dominica de unde in romaneste: Duminica. De observat ca trecerea de la numirea de ziua intai a saptamanii, cum o aflam in Sfintele Evanghelii si Faptele Apostolilor, la ziua Domnului, cum o numeste Sfantul Evanghelist Ioan s-a facut odata cu raspandirea Bisericii in imperiul roman si trecerea de la numirea zilelor saptamanii, dupa numerele de ordine, cum era traditia in sistemul calendaristic al Evreilor (intai zi a saptamanii, a doua zi, a saptea zi), la numirea dupa corpurile ceresti din sistemul nostru solar (Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, soarele si luna). Ziua Domnului semnifica deodata si Ziua invierii Domnului a biruintei Sale asupra mortii, dar eshatologic, si triumful deplin asupra raului Parusia, invierea tuturor si intalnirea cu Hristos in slava. Si acest din urma inteles Sfantul Pavel o numeste: ziua Domnului nostru Iisus Hristos (I Cor. I, 20), Ziua Domnului (I Tes. V, 2), sau simplu, Ziua lui Hristos (Filip. I, 6, 10; II, 16). Intrucat insa, in aceasta zi se savarsea cultul divin al Bisericii, Liturghia Domnului (Fapte XIII, 2), era o legatura intre Liturghia Domnului sau masa Domnului, cum o numeste Sfantul Apostol Pavel (I Cor. XI, 20) si Ziua Domnului eshatologica, a aratarii Sale in slava. Masa Domnului savarsita in Ziua Domnului era deja o impartasire anticipata cu Hristos Cel inviat, si era arvuna si pregatirea pentru impartasirea deplina din ziua invierii generale, a Parusiei. Sfantul Pavel insusi ii revela acest inteles:

Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti, pana cand va veni El (I Cor. XI, 26).

Iar Biserica va talcui pregatirea liturgica a invierii, a Parusiei prin cuvinte ca acestea:Si ne da noua sa ne impartasim cu Tine mai cu adevarat in ziua cea neinserata a imparatiei Tale (Liturghia Sfantului Hrisostom).Duminica, prin praznuirea zilei Domnului si prin impartasirea din masa Domnului era de la inceput un gaj al intrarii in odihna definitiva a lui Dumnezeu. Trebuie sa mai amintim aici ca tot in ziua aceasta de cult a Bisericii se facea si colecta pentru ajutorarea celor in lipsa, indeosebi pentru cei din Ierusalim (I Cor. XVI, 1-3). ()

***

Blogul Presb. Corina Negreanu: Duminica n cadrul sptmnii liturgice() n cadrul primului Sinod al Bisericii, cel Apostolic (Fap. 15) se hotrte a fi srbtorit prima zi a sptmnii, duminica (dup cum vedem i n Fap. 20, 7; 1 Cor. 16, 2), pstrndu-se important i ziua smbetei (Can. Ap. 66). Apariia primei zile a sptmnii ca zi de prznuire pentru cretini este strns legat att de nvierea Domnului (Mt: 28,1 ; Mc: 16, 2; Lc: 24, 1; In: 20, 1), de artarea lui Hristos Apostolilor (In: 20, 19-29), cltoria pe drumul spre Emaus (Lc: 24, 13-35) ct i de Pogorrea Duhului Sfnt (Fap: 2,1-11) n ziua Cincizecimii (abat-ul evreilor, care serbeaz atunci primirea Torei pe muntele Sinai). Aceast modificare a zilei de prznuire din sptmn nu a determinat ns schimbarea cursului zilelor sptmnii. Ziua duminicii este considerat n continuare prim zi a sptmnii n tradiia cretin, dup cum reiese i din Faptele Apostolilor (Fap. 20, 7), fiind numit de Sfntul Apostol Barnaba (n Didahii) ziua nceputului unei alte lumi. Duminica primete de asemenea i ntelesul zilei a 8-a, zi a venirii Mntuitorului, avnd n vedere c urmeaz smbetei (ziua a 7-a).() Cele opt Glasuri sunt cntate i ele succesiv (n general 1 Glas/ sptmn, mai puin sptmna luminat cnd se cnt 1 Glas / zi), de la Glasul 1 la Glasul 8, prima zi a fiecrui Glas fiind duminica. Duminica rmne n continuare prima zi din sptmna liturgic, constituind punctul de referin fa de care sunt rnduite slujbele zilnice din cadrul sptmnii. Importana Duminicii este pstrat astfel ca zi a nvierii Domnului i prim zi a sptmnii liturgice, de fapt subliniind importana nvierii lui Hristos ca nceput al naterii i nvierii noastre ntru El. () Duminicile sunt numrate i ele ncepnd cu Duminica nvierii, dar, o dat cu intrarea n perioada Octoihului (dup Pogorrea Sfntului Duh), ordinea lor nu mai devine neaprat una succesiv (vezi Evangheliarul). Pentru marcarea acestui fapt, ct i datorit importanei pe care o are srbtoarea Pogorrii Sfntului Duh, n calendarele Bisericii este reformulat numrtoarea sptmnilor i a duminicilor n funcie de Rusalii. Aceasta nu schimb ns reperul de numrare al sptmnilor i duminicilor anului, duminica Rusaliilor n sine nefiind considerat punct de plecare al numrtorii (ea fiind a 8-a duminc dup nviere). Din acest motiv a doua zi a sptmnii devine reper pentru cele 6 zile rmase (n perioada Octoihului), duminica primind un statut special n ceea ce privete citirea Evangheliei. Rmne ca nceput al celorlalte zile ale sptmnii n ceea ce privete rnduiala liturgic, fiind ziua de nceput a fiecrui Glas. ()Precum se ntmpla i n vremea Imperiului Roman i astzi ne aflm pui n faa a dou mpriri ale anului, care funcioneaz n paralel. Una este calendarul Bisericii, cu dat de nceput a anului fixat la 1 septembrie, cealalt fiind calendarul civil (laic), anul civil ncepnd la data de 1 ianuarie. Reglementrile privind anul bisericesc stau ca responsabilitate a Bisericii, care ia hotrrile n forma ei Sinodal (dup simbolul de credin Niceo-Constantinopolitan, pe care l afirm orice cretin, o mrturisete).

n ceea ce privete anul civil, acesta a suferit mai multe modificri n decursul timpului. Modificrile au fost reglementate prin diverse convenii interstatale. O dat cu Convenia Metrului, din 20 mai 1875, i nfiinarea Sistemului Internaional de Uniti, s-a dorit o exprimare standardizat a tuturor unitilor de msur. n aceeai perioad, datorit revoluiei industriale apare conceptul de weekend, marcnd sfritul sptmnii de lucru. n raport cu sptmna de munc, prima zi a acesteia a fost considerat ziua de luni (fiind prima zi n care se putea munci). Lund n considerare aceasta Organizaia Internaional de Standardizare (ISO), stabilete mprirea anului n sptmni, care, au ca prima zi lunea terminndu-se duminica. n prezent fiind n vigoare ISO 8601. Bisericile locale au ncercat s se adapteze acestor modificri, ele neoferind cretinilor un calendar anual propriu ci calendarul civil adnotat cu precizrile necesare desfurrii vieii liturgice, considerndu-se implicite cunotinele membrilor Bisericii (att clerici ct i laici) despre felul n care aceste precizri trebuiesc utilizate.

Biserica a continuat aadar s utilizeze duminica, drept prim zi a sptmnii, chiar dac aceasta este considerat ultima din sptmna de lucru (civil). Cunoaterea desfurrii vieii liturgice a Bisericii, constituind unul dintre capitolele fundamentale ale culturii oricrui mdular al Trupului lui Hristos, n bisericile locale activitatea catehetic a cuprins i acest aspect, punnd la dispozitia tuturor aceste cunotine prin diverse materiale informative. Aceste materiale au fost att, materiale redactate, ct i informaii trasmise prin viu grai. O dat cu instaurarea botezului copiilor atribuia transmiterii acestor informaii revenind n primul rnd nailor celui nou intrat n Biseric, dar i clericilor. La nivel de macroorganizare, bisericilor locale rmnndu-le mai mult responsabilitatea publicistic (n ceea ce privete cateheza). mplinindu-i acest rol Biserica Ortodox Romn decide publicarea pentru anul 2011 a unui calendar care s nu mai aibe la baza sptmna civil, de lucru, ci pe cea liturgic, simplificnd astfel ntructva nelegerea calendarului bisericesc.

Doru Daniil Prvu