ADRIANA GROSU

e Dio disse...Dumnezeu a zis ...

Cu infinite întrebãri,cu ochi plini de nedumerire, de copil,am cãutat, cufundatã în obissnuita meadimensiune de ignorantã artizanalã.Mai mult decît rãspunsuri, au iesit la suprafatã,bucuroase si bogate daruri,fluente, curgãtoare, daruri, pe cari acuma,cu zãgazuri si ecluze deschise,artizan recunoscãtor, doresc sã le împãrtãsesc.

Con infinite domande, con occhi pieni di stupore, infantili,ho cercato, immersa nella mia consueta dimensione di ignoranza artigianale.Più che risposte, sono emersi ricchi e gioiosi doni,fluenti, scorrevoli,doni che ora, con chiuse e dighe aperte, riconoscente artigiano,desidero condividere.

1

Cuvînt înainte

Fiind rugat sã comentez opera unui adevarat poet, aunui adevãrat artist, îmi împãrtãsesc cu dragãinimã, cu profundã plãcere, cu profundã satisfactie,bucuria si încîntarea.În “Geneza” Adrianei Grosu, întîlnim o cãutare aDivinului, în acelasi timp, în Esentã, în Constiintã,si în Beatitudine. Ea, nu numai cã a înteles dar a sitrãit acel mister al creatiei, acel ceva, pe care noi, ceice iubim Divinul, îl considerãm, experienta adevã-ratei noastre naturi.Atît prin versuri, cît si prin culori, forme fãrãformã, lumini si umbre Adriana Grosu, exprimã oadîncã si neclintitã credintã. Frumusetea acelor ver-suri, stã în experienta Divinului, în acelasi timpAbsolut si relativ, Nelimitat si limitã. Si aceastã rea-litate, poate fi cunoscutã doar prin viziunea unuimistic sau prin viziunea unui artist.Cea mai finã, cea mai rarefiatã dimensiune, în toatelucrurile create, se exprimã cu limbajul etern, aladevãrurilor eterne, al manifestãrii UNICE, lim-bajul Absolutului în absoluta sa îndeplinire. În acestplan rarefiat, trãirile, adaogã lucrurilor animate siinanimate, vizibile si invizibile, o anumitã plusvaloare, care prin cunoastere, devine izvor de bucu-rie, de entuziasm, si încîntare, izvor de viatã.Atunci, mintea îsi depãseste limitele, se întoarce lastadiul de purã constiintã, si cunoastem acea expe-rientã pe care Francesco D’Assisi o numea “perfectafericire”.Multumiri, Adrianei Grosu, atît pentru capacitateaei de a simti si a tãlmãci aceastã respiratie Divinã,cît si pentru invitatia de a luaparte, la o minunatã experientãde viatã, în nãzuinta împlinirii.

*Cesare Boni este profesor la “Scoala de specializare în“Psihologia ciclului de viatã” la Universitatea de Studii dinNapoli “Federico II”.

2

Introduzione

Quando una vera poetessa ed una vera artista michiede un commento alla sua opera mi sentoprofondamente grato, profondamente felice dipoter partecipare la mia gioia e la beatitudine delmio cuore. Nella “Genesi” di Adriana Grosu vi ètutta l’esperienza del trascendente che è al contem-po Essenza, Coscienza, Beatitudine.Ella ha non solo compreso, ma vissuto quello cheper gli altri è il grande mistero della creazione e pernoi amanti del Divino è invece l’esperienza dellanostra vera natura. Non solo i suoi versi, ma i suoicolori, le sue forme informi, le sue luci e le sueombre sono testimonianza di una intima certezzache nessun dubbio può far sentire meno piena.Questa è la bellezza di quei versi: l’esperienza di unDivino che è al contempo Assoluto e relativo,Illimitato e limite. E questa verità può essere vissutasolo da un mistico o da un artista.Il livello più sottile del sottile, in tutte le cose crea-te, parla il linguaggio eterno delle eterne verità,dell’UNO nella sua manifestazione che è pienezzaassoluta come l’Assoluto stesso. Il vivere questolivello più sottile dona alle cose animate e inanima-te, visibili e invisibili, un plus valore che se colto, èla fonte della gioia, dell’entusiasmo, della meravi-glia, della vita stessa. Allora la mente perde i suoilimiti, torna ad essere Pura Coscienza e si ha quellaesperienza che Francesco d’Assisi chiamava “perfettaletizia”.Grazie ad Adriana Grosu, non solo per essere capacedi provare questo respiro del Divino, ma per esserein grado di comunicarcelo e permetterci di viverecon lei la meravigliosa esperienzadella vita vissuta nella sua pienezza.

*Cesare Boni è docente alla “Scuola di Specializzazione inPsicologia del ciclo della vita”Università degli Studi “Federico II” di Napoli.

3

Zbor dezbracat.

(dedicatã albastrului infinit,ce încrezãtor trãia în privirea mamei mele)

M-am dezbrãcat sigoalã am pãsitîn lumina ochilor tãi;vînt schimbãtor, de la apus,înghetatã, deschisã cercetare,te tintuieste, te strãpunge,ascutitã, dincolo, prin tine trece.Nechibzuit ingenuu,artizan al bucuriei,fãrã plasã,sub a circului cupolã,din zbor zbor eu mã tîrãsc,Dar cu cîrje de curaj,frica mi-am proptit-osi pentru tine,copil uitat, uituc,am modelatun molcom vis, tãcut,un dar, ce deocamdatã doarme.Trezeste-l,cînd ajuns vei fi,în locul fermecat,unde curcubeul izvorãste,unde util ti se va întoarce ,sã-ti amintesti cã,odatã, cîndva, poate niciodatã,stînd în lumina stinsãce-ti lumineazã vizuina,de mucegaiuri si pãienjenisuri arhivatecu stîngace cuvinte, tremurate,am dezbrãcat un basm.

A.G. 09/2002

4

Volo nudo

(dedicata a quell’infinito azzurro,che fiducioso, viveva nello sguardo di mia madre.)

Mi sono spogliata,e nuda, ho camminato nella lucedei tuoi occhi,cangiante vento di ponente,gelida indagine aperta,ti inchioda, ti trafigge,attraverso, acuta, passa oltre.Ingenuo e sprovvedutoartigiano della gioia,senza rete, sotto la cupola del circo,di volo in volo mi trascino.Nella paura, mi sono intagliatadue stampelle di coraggio,e per tè,ancora non bambino,ho modellatoun pacato sogno, un dono,per ora, dormiente.Sveglialoquando arrivato tu sarai,nell’incantato luogodove l’arcobaleno sorge,dove utile ti tornerà di ricordare,che forse una volta, forse mai,ferma nella spenta luce che ti illumina la tanada muffe e ragnatele archiviatecon parole incerte e maldestre,ho spogliato una fiaba.

A.G. 09/2002

5

Prima zi

Dumnezeu a zis:“Sã fie luminã!”Si a fost luminã.Dumnezeu a vãzutcã lumina era bunã;si …. a despãrtitlumina de întunerec.

Roz, culoare de luminã,încã neîncãlzitã,abisuri culori de întunecate,contrast.

Rosa, colore di luce,non ancora solare,non ancora riscaldata,abissi, colori scuri, contrasti.

6

I

Il primo giorno

E Dio disse:“Sia la luce!”E la luce fu;

e fu il primo giorno.

7

Ziua a doua

Dumnezeu a zis:“Sã fie o întindere între ape,si ea sã despartã apele de ape”

Culoare si miscare,fluctuant albastru, profund, în ceruri, în nori, în ape.

Colore e movimento,fluttuanti azzurri,profondi nei cieli, nelle nuvole,nelle acque.

8

II

Il secondo giorno

Poi Dio disse:“Ci sia una distesa tra le acque,che separi le acque dalle acque”;

e fu il secondo giorno.

9

Ziua a treia

Dumnezeu a zis:”Sã se strîngã la un loc apelecari sînt dedesubtul cerului ;si sã se arate uscatul!”Pãmîntul a dat verdeatã,...si pomi cari fac rod.

Primãvarã, muguri roz,galben sulfuriu,varã, verde fosnitor,fructe rosii,frunzis, tot mai ruginit,pomul anotimpurilor,în pãmînt, vis de sãmîntã adormitã,un cuib ascuns.

Primavera, rinascita,gemme rosa, giallo zolfo,nell’estate, frusciante verde,rossi frutti,fogliame arruginito,l'albero delle stagioni,nella terra,il sogno del seme,un nido nascosto.

10

III

Il terzo giorno

Poi Dio disse:“Le acque che son sotto il cielo

siano raccolte in un unico luogo,e apparisca l’asciutto, ...

e produca la terra della verdura”;e fu il terzo giorno.

11

Ziua a patra

Dumnezeu a zis:”Sã fie niste luminãtoriîn întinderea cerului,ca sã despartã ziua de noapte;ei sã fie niste semnecari sã arate vremile,zilele, si anii.

Chipul soarelui de aur,catifea albastrã, noapte,livid obraz de lunã,licurici, licãriri de stele.

Oro, il volto del sole,velluto blu, notte,viso livido di luna,lucciole, stelle luccicanti.

12

13

IV

Quarto giorno

Poi Dio disse:“Sianvi de’ luminarinella distesa dei cieliper separare il giorno

dalla notte”;e fu il quarto giorno.

Ziua a cincea

Dumnezeu a zis:”Sã misune apele de vietuitoare,si sã zboare pãsãrideasupra pamîntului,pe întinderea cerului”

Viatã,rosu, culoare vie,viatã, în ceruriviatã, în ape.

Rosso, colore vivo,il colore della vita,vita nascentenei cieli,nelle acque.

14

V

Quinto giorno

Poi Dio disse:“Producano le acque

in abbondanza animali viventi,e volino degli uccelli sopra la terra

per l’ampia distesa del cielo”;e fu il quinto giorno.

15

Ziua a sasea

Apoi Dumnezeu a zis:”Sã facem omdupã chipul Nostru,dupã asemãnarea Noastrã”

Douã laturi omenesti,materialism si spiritualitate,miscare, contrast,fãrã învinsi, fãrã învingãtori,eternã luptã.

Materialismo, spiritualità,lati umani,in movimento, in contrasto,eterna lotta,senza vinti, senza vincitori.

16

17

VI

Sesto giorno

Poi Dio disse:“Facciamo l’uomo

a nostra immaginee a nostra somiglianza,

ed abbia dominiosui pesci del mare

e sugli uccelli del cielo”;e fu il sesto giorno.

La început,înainte de începuturiîn lumea oarbã si amorfã, surdo-mutã,exista doar o luminã, lumina primordialãdin ochii lui Dumnezeu,si dorinta lor de a se oglindi.Iubire purã, arzãtoare, unica lumina,sferã de cristal, oglindã,ce s-a spart, s-a împãrtit,în nenumãrate cioburi:ochi de luminã, ochi de soare,ochi de întuneric,de lunã ssi de stele,ochi de ceruri, ochi de ape,ochi de pãdure, ochi de fiintã,ochii omenirii, ochi de constiintã.De atuncea, din caier de luminã,neîntrerupt, fusul timpului,la firul vietii toarce;tesãtor, tesut în pînza vesniciei,în spattiu, neîncetat,se duce si se întoarce ritmul,se înfãtiseazã si dispar,prezente si absente, lucruri,existente, intervaluri.Aici, acum,întretesuti în pînza vessniciei,între ieri si mîine, suspendati,noi ne trãim în douã lumi,în lumea dinãuntru, în lumea din afarã,infinite lumi, distincte, separate,pe fata fluviului, curgãtoare, nelinisstite valuri,ce se ating, si se despart,se resping, se cautã, se urmãresc,frenetic si molcom,îndãrãt cãtre izvor aleargã,si în izvor, în Unitate,din nou se contopesc.

18

All'inizio,prima degli inizi,nel mondo cieco, amorfo, sordo muto,c'era soltanto una luce:la luce primordiale negli occhi del Signore,ed il suo desiderio di rispecchiarsi.Puro, ardente amore, unica luce,specchio cristallinoche si è rotto, diviso,in innumerevoli schegge,frammenti di luce, occhi:occhi di luce, di sole,occhi di buio, di luna e di stelle,occhi di cielo, occhi di acqua,occhi di bosco, occhi di essere,occhi umani, occhi coscienti.Da allora, senza sosta,da nuvole di luce, il fuso del tempo,al filo della vita fila,tessitore tessuto nella tela dell’eternità,nello spazio,avanti ed indietro, senza sosta,va e viene il ritmo,si affacciano e spariscono,presenze e assenze, cose,esistenze intervalli.Qui, ed ora, intessuti nella tela dell’eternità,sospesi tra ieri e domani,noi, ci viviamo, in due mondi,nel mondo dentro, nel mondo fuori.Due distinti, separati, infiniti mondi,sulla faccia del fiume, onde irrequiete, in corsa,che si toccano e si dividono,si respingono, si inseguono, si cercanopacatamente, con frenesia,indietro, verso la sorgente corrono,e nella sorgente, nell’Unità,di nuovo si sciolgono.

19

Insignificantã aparentã,o sãmîntã, un sîmbure, o ghindã,simbol de energie concentratã,închide în sine întreg stejarul,frunze, ramuri, rãdãcini,stejarii ce-au trecut,precum si cei ce vor veni.

Insignificante apparenza,il seme, un nocciolo, una ghianda,simbolo di energia concentrata,racchiude dentro di se, l’intera quercia,foglie, rami, radici,le querce del passato,e quelle a venire.

20

21

Il seme

Ziua a saptea

Dumnezeu Si-a sfîrsit lucrarea,pe care o fãcuse;s i în ziua a ssapteaS-a odihnit de toata lucrarea Lui.

Un moment,o clipã încã în dualitate,douã vîrtejuri luminoase,învãluire,o îmbrãtissare mov,un unic dans,dansul infinitului.

Un' attimo,un momento,ancora nella separazione,due vortici di luce,un'abbraccio viola,un'unica danza,la danza dell'infinito.

22

VII

Settimo giorno

Il settimo giorno, Iddio compì l'opera che aveva fatta, e si riposò.

23

Energie în concentrare,flux, reflux,energie în expansiune,respiratie, viatã.

Energia in concentrazione,energia in espansione,flusso e riflusso,respiro, vita.

24

25

∗ ∗ ∗

La vita

M-am nãscut în 1942, în România.Din 1976, locuiesc si lucrez ca arhi-tect, la Milano. Aici, am frecventatcursurile Academiei De Artã San Luca,si în 2002, am prezentat pentrudiplomã aceastã lucrare despre Genezã.Doresc sa multumesc în mod speciallui Corneliu, sotul meu, care m-asustinut farã a se revolta în fata nume-roaselor mele lipsuri în viata de fami-lie, amicului meu Adrian Isacu, caremi-a dãruit prezentarea grafica a ace-stei lucrãri, fiului sãu Cristian, pentrufotografia care atît de mult mã repre-zintã, profesoarelor mele de laAcademia de artã, Anna Cardani,Silvia Ortelli si Mara Silva, lui CesareBoni, profesor si infinit izvor de ome-neascã cunoastere, iubitilor prieteni:Suzanne Donnini, Piero Contini,Diletta Mistretta, care m-au ajutat cuîncrederea lor, lui Piero Oberti, pretiosconsilier si tipograf.Multumesc tuturor rudelor si amicilor,apropiati si îndepãrtati, o listã sur-prinzãtor de lungã de nume, la cari mãgîndesc cu multa recunostintã.

26

Sono nata nel 1942, in Romania.Dal 1976 abito e lavoro come architet-to a Milano. Qui ho seguito i corsidell’Accademia D’Arte San Luca, enel 2002 e per la mia tesi di laurea hopresentato questo lavoro sulla Genesi.Desidero ringraziare Cornelio, miomarito che mi ha sopportato e soste-nuto senza ribellarsi alle mie ormaicroniche imperfezioni in famiglia, almio amico, arch. Adrian Isacu, peravermi donato la presentazione graficadi questo lavoro, a suo figlio Cristianper la foto che tanto mi rappresenta,alle mie insegnanti d’arte, AnnaCardani, Silvia Ortelli e Mara Silva,Cesare Boni professore ed infinitafonte di umana conoscenza, agli ama-tissimi amici: Suzanne Donnini, PieroContini, Diletta Mistretta, che mihanno molto aiutato con la loro fidu-cia, a Piero Oberti, prezioso consiglieree tipografo.Un ringraziamento a tutti i mieiparenti ed amici, lontani e vicini, unasorprendente, lunga lista di nomi aiquali penso con molto affetto.

27

Finito di stampare nelmaggio 2005 presso

la tipografia tobdi Milano

¶

Distribuito a favore delMovimento Ecclesiale Carmelitanodi Bucarest.

Distribuit în favoareaMiscãrii Ecleziale Carmelitanedin Bucuresti.

28

Dedicata a quell’infinito azzurro,che fiducioso,

viveva nello sguardodi mia madre

Dedicatã albastrului infinit,ce încrezãtor trãia

în privirea mamei mele

ADRIANA GROSU 2002