b

BbbbbDbTbTloboieaoe

oaIOOToa(ao{oaIaaIaa{oa{ootooIoe{ar(

ooallatoralaetlocalllaiactsfatoa?-'r-*&/L--taat )ati)act

,EANPTAGET )atf)tt0)ar*)al*)f3*)ll*)att

Traduceredinfrancez6de )allAnanihiilescu )a*f. )flc

OC*-nrwwwltrrtr-Jel{Doa*o3&&&*0alaftaaaScs*sccaaclSotrc0*&*ceoootSac!;ta&&*cofee*attac&&&&*caaetatcct*t*&tttat*ctc*e*&&&ecalr*rts**&&&srlael*$os*0&&&F:',1+?'3u'o*3****&w'ot'

psihologie

Sase)

studii de

H(uilt-{

cutrRtNS

Avertismentuleditoruluifrancez ....... 7

Partea I1. Dezvoltarea mentali a copilului. . . .

I. Nou-niscutul gi sugarulII. Copiliria mici, de la doi la $apte aniIII. Copiliria delaT la 12 ani.

Partea a II-a

2. GAndirea copilului mic . . 101

3. Limbajul gi gAndirea din punctde vedere genetic 111,

4. Rolul noSunii de echilibruinexplicalieinpsihologie.. .. 129

5. Probleme de psihologie genetici. . . . . 149

6. Geneza gi structurainpsihologiainteligenfei... .. 1tl5

Bibliografie ..... 206

11

1{}

2957{}5

5

I]EZVOLTAITEA MENTALiT A CIII'ILULUII

Dezvoltarea psihici incepe inci de la nagtere

gi se incheie la vArsta adulti, fiind comparabili cu

creqterea organici: la fel ca aceasta, ea conste, inprincipal, intr-o evolulie spre echilibru. intr-adevir,ig" .rr* corpul este intr-un proces de evolu$e pAni

li un nivel relativ stabil, caracterizdt prin incheie-

rea perioadei de cregtere gi maturitatea organelor,gi viala mentali poate fi conceputi ca evbluind indireclia unei forme de echilibru finale, reprezen-

tat. d. spiritul adu1t. Prin urrnare, dezvoltarea este,

intr-un fet, o echilibrare progresivi, o ffecere perpe-

tui de la o stare de echilibru mai scizut la o stare de

echilibru superior. Din punct de vedere al inteligen-

!ei, putem deci si opunem cu uEurinfi instabilitifigi irr.o...rrlei relative ale ideilor infantile sistemati-

zarearaliunii adultului. in domeniul vielii afective'

am constatat frecvent ci echilibnrl sentimentelor

t ,L. d6""f"pp.ment mental de I'enfant', studiu apirut lnhn entus H elv etic a, Ziiich, 19 4O -

x'!

cre$te odati cu vArsta. in fine, relafiile sociale sesupun gi ele aceleiagi legi a stabilizirii graduale.

Totugi, daci wem si respectim dinamismul ine-rent realiti,tii spirituale, trebuie si subliniem, de labun inceput, o diferenfi esenfiali intre viafa cor-pului gi cea a spiritului. Forma finali de echilibruatinsi de cregterea organici este mai statici decAtcea spre care tinde dezvoltarea mentali gi, in spe-cial, mai instabili, astfel ci, imediat ce s-a incheiatevolufia ascendenti, incepe, automat, o evolutieregresivi, care conduce spre bitrAnele. Or, anu-mite funcfii psihice, in strAnsi dependenli de sta-rea organelor, urmeazi o curbi analoagi: acuitateavizuali, de exemplu, trece printr.un maximum spresfArgitul copiliriei, diminuindu-se ulterior, iarmai multe comparalii perceptive se afli sub inci-denqa aceleiagi legi. Dimpotrivi, funcpile supe-rioare ale inteligenfei gi afectivitifli tind spre un,,echilibru mobil", cu atit mai stabil cu cit estemai mobil, astfel incit, pentru spiritele sinitoase,incheierea cregterii nu inseamni, in niciun caz,inceputul decadenlei, ci permite un progres spiri-tual care nu este deloc in contradictie cu echilibrulinterior.

ln consecinfi, tocmai in termeni de echilibruvom incerca si descriem evolugia copilului gi ado-lescentului. Din acest punct de vedere, dezvoltareamentali este o construclie continui, comparabilicu ridicarea unei clidiri de propo4ii - care va fitot mai solidi cu fiecare adaos - sau mai degrabicu montarea unui mecanism subtil, ale cirui fazegraduale de ajustare ar ajunge la o suplele gi omobilitate a pieselor sale, cu atit mai mari cu cAt

49 sASEsru,,E & oEpstxometp

F

echilibrul lor ar deveni mai stabil. ln acest caz, tre-buie si introducem o distinclie importanti intredoui aspecte complementare ale acestui proces deechilibrare: este necesar si opunem, de la inceput,structurile variabile, care definesc forme sau stirisuccesive de echilibru, unei anumite funclioniriconstante, care asiguri trecerea de la oricare stare lanivelul urmitor.

De fapt, cAnd comparim copilul cu adultul, sun-tem surpringi cAnd de identitatea reacliilor - vor-bim atunci despre ,,o mici personalitate", pentrua spune ci un copil gtie foarte bine ce doregte gi

aclioneazi, la fel ca noi, in funcfie de interese pre-cise -, cind de descoperirea unui intreg ansamblude diferenle - in joc, de exemplu, sau in modul de arafiona -, caz in care afirmim ci ,,un copil nu esteun mic adult". Or, cele doui impresii sunt, rAnd perAnd, adevirate. Din punct de vedere funclional,adici luind in considerare mobilurile generale aleconduitei gi gindirii, existi func$oniri constante,comune tuturor vArstelor: la toate nivelurile, acliu-nea presupune intotdeauna un interes care o declan-

Eeazil, indiferent daci este vorba de o trebuinfifiziologici, afectivi sau intelectuaH (in acest ultimcaz, ea se prezinti sub forma unei intrebiri sau pro-bleme); la toate nivelurile, inteligenla incearci siinleleagi sau si explice etc. Doar ci, daci funcliileinteresului, explicaliei etc. sunt deci comune tuturorstadiilor, cu alte cuvinte, ,invariabile" in calitatealor de funcfii, la fel de adevirat este ci ,,interesele"(prin opozilie cu,interesul") variazi considerabilde la un nivel mental la altul gi ci explicagiile par-ticulare (prin opozilie cu funcfia de a explica) sunt

'[3

forme foarte diferite, in func$e de gradul de dez-voltare intelecttrali. Prin urmare, pe lAngi funcfiileconstante, trebuie si distingem structurile varia-bile: tocmai analiza acestor structuri progresive sauforrne succesive de echilibru marcheazi diferengelesau opozigiile de la un nivel la altul al conduitei, dela sugar pini la adolescenfi.

ln consecinti, structurile variabile vor fi fonnelede organizare a activitif,i mentale, sub dublul siuaspect, motor sau intelectual, pe de o parte, gi afec-tiv, pe de alti parte, precum gi conform celor douidimensiuni - individuali gi sociali (interindivi-duali). Pentru o mai buni clarificare, vom distingegase stadii sau perioade de dezvoltare, care mar-cheazi aparilia acestor structuri succesiv construite:1. Stadiul reflexelor sau al montajelor ereditare, pre-cum gi primele tendinfe instinctive (nutri$e) Si pri-mele emolii. 2. Stadiul primelor deprinderi motoriigi al primelor percepgiiorganizate, precum gi al pri-melor sentimente diferenfiate. 3. Stadiul inteligenteisenzorio-motorii sau practice (care este anterioarilimbajului), al reglirilor afective elementare gi aIprimelor fixiri exterioare ale afectivitifii. Acesteprime trei stadii constituie perioada sugarului (pinipe la L an gi jumitate-doi ani), adici anterior dez-voltirii limbajului Ei gindirii propriu-zise. 4. Stadiulinteligenf ei intuitive, al sentimentelor interindivi-duale spontane Ei al raporturilor sociale de supu-nere fafi de adult (de la 2La7 ani- sau a doua partea ,,copiliriei mici"). 5. Stadiul opera$ilor intelec-tuale concrete (debutul logicii) gi al sentimente-lor morale qi sociale de cooperare (de la7 la1J-L2ani). 6. Stadiul operaliilorintelectuale abstracte, al

Xl- Bli[i,1,',-?,'i,.

formirii personalitigii gi al insertiei afective gi inte-lectuale in societatea adul$lor (adolescenla).

Asdel, fiecare dintre aceste stadii este caracte-rizat prin apariSa unor structuri originale, a cirorconstrucSe iI distinge de stadiile anterioare. Ceea

ce este esengial in aceste construcfii succesive sub-zisti, ca substructuri, pe parcursul stadiilor ulte-rioare, pebaza lor intemeindu-se caracterele noi.Aceasta inseamni ci, Ia adult, flecare dintre stadiileanterioare corespunde unui nivel mai mult sau maipuFn elementar sau unuia superior in ierarhia con-duitelor. Dar fiecirui stadiu ii corespund gi caracteremomentane gi secundare, care sunt modificate prindezvoltarea ulterioari, in funcfie de necesitilile uneimai bune organiziri. Fiecare stadiu constituie deci,prin structurile care il definesc, o formi particularide echilibru, iar evolufia mentali se realizeazi insensul unei echilibriri tot mai accentuate.

Agadar, avem posibilitatea si inlelegem ce suntmecanismele funclionale comune tuturor stadii-lor. La modul foarte general, putem spune (nu doarcompardnd fiecare stadiu cu urmitorul, ci gi fie-care conduiti din interiorul oriciruia dintre ele cuconduita urmitoare) ci orice acfiune - adici oricemiqcare, gind sau sentiment - rispunde unei trebu-infe. Copilul,la fel ca adultul, nu executi niciun act,exterior sau chiar total interior, decAt mAnat de unmobil, iar acest mobil se prezinti intotdeauna subforma unei trebuinge (o trebuinfi elementari sauun interes, o problemi etc.). Or, aga cum a demon-strat Clapardde, o trebuinli este, de fiecare dati,manifestarea unui dezechilibru: existi o trebuinlicind ceva din afara noastri sau din interiorul nostru

15

(in organismul nostru fizic sau mental) s-a modi-ficat, fiind necesari reajustarea conduitei in func-lie de aceasti schimbare. Foamea sau oboseala, deexemplu, vor genera trebuinfa de hrani sau odihni;contactul cu un obiect exterior va declanga nevoiadejoc, utilizarea lui in scopuri practice, sauva sus-cita o intrebare, o problemi teoretici; o vorbi acuiva va stArni nevoia de a imita, a simpatiza sau vada nagtere rezervei gi opoziliei, pentru ci intri inconflict cu tendinfele noastre personale. $i invers,acfiunea se termini odati cu satisfacerea trebuinle-lor, adici atunci cAnd este restabilit echilibrul indrefaptul nou, care a declanqat acea trebuinli, gi orga-nizarea noastri mentali a$a cum era anterior apari-

liei acestuia. A mAnca sau a dormi, a te juca sau a-fiatinge finta, a rispunde la o intrebare sau arezolvaproblema, o imitagie reugiti, stabilirea unei legi-turi afective, menlinerea propriului punct de vederesunt tot atAtea satisfaceri care, in exemplele prece-dente, vor pune capit conduitei particulare suscitatede acea trebuinfi. Prin urmare, am putea spune ci,in fiecare moment, ac{iunea este dezechilibrati detransformirile care se ivesc in lume (exterioari sauinterioari) gi flecare conduiti noui consti nu doarin restabilirea echilibrului, ci gi in necesitatea de atinde spre un echilibru mai stabil decAt cel din sta-rea anterioari acestei perturbiri.

Acgiunea umani consti tocmai in acest mecanismcontinuu gi perpetuu de reajustare sau echilibrare.De aceea, putem considera ci, in fazele sale de con-struc$e inifiali, structurile mentale succesive pecare le genereazi dezvoltarea sunt tot atAtea formede echilibru, flecare reprezentind un progres fali de

$ASE STUDilDE I'SIHOLOGIEx(i

F

ccle precedente. Dar trebuie si inlelegem gi faptulei acest mecanism funclional, oricAt ar fi de general,nu explici qi conlinutul sau structura acestor trebu-infe diverse, de weme ce fiecare dintre ele se rapor-tcazila organizarea nivelului respectiv. De exemplu,vcderea aceluiaqi obiect va declanga intrebiri foartetliferite la un copil mic, inci incapabil de clasif,care,

,si la unul mare, ale cirui idei sunt mai cuprinzitoareEi mai sistematice. Interesele unui copil depind deci,in fiecare moment, de ansamblul nofiunilor achi-zi{ionate qi de dispoziliile sale afective, de wemecc ele tind si le completeze in sensul unui mai buncchilibru.

Inainte de a examina in detaliu dezvoltarea, tre-buie deci si ne limitim la a discerne forma gene-rali a trebuinlelor gi intereselor comune tuturorvArstelor. in aceasti privinfi, putem afirma ci oricetrebuinli se caracterizeazi prin doui tendinfe:l. incorporarea lucrurilor qi persoanelor in activi-tatea proprie a subiectului, deci,,asimilarea" lumiicxterioare in structurile deja construite gi 2. rea-justarea acestora in funclie de transformirile sufe-rite, deci,,acomodarea" la obiectele externe. Dinacest punct de vedere, toati viala mentali - la felca insiqi viala organici - tinde si asimileze progre-siv mediul ambiant, realizAnd aceasti incorporaredatoriti unor structuri sau organe psihice, a cirorrazi de acfiune este din ce in ce mai largi: mai intAi,perceplia gi migcirile elementare (prehensiune etc.)permit apucarea obiectelor apropiate qi in starea lormomentani, apoi memoria qi inteligenla practicioferi posibilitatea de reconstituire a stirii lor ime-diat anterioare gi, in acelaqi timp, de anticipare a

17

transformirilor viitoare. Ulterior, gAndirea intuitiviintireste aceste doui capacitiF. Intetrigenfa logici,sub forma sa de operatii concrete gi, in fing, dsdeduc,tie abstracti, incheie aceasti evolufe, subiec-tul ajungAnd si stipAneasci evenirnentele cele maiindepirtate in spaliu qi timp. Astfel, la fiecare dintreaceste niveluri, spiritul indeplineEte aceeagi functie,cea de incorporare in el a universului, dar structurade asimilare variazd,, adici formele de incorporaresuccesive, de la percepfie Si miqcare pini la opera$isuperioare.

AsimilAnd astfel obiectele, actiunea gi gindireasunt constrAnse si se acomodeze la ele, deci si sereajusteze la fiecare varialie exterioari. Putem numi,adaptare" echilibrul acestor asimiliri gi acomodiri:aceasta este forma generali a echilibrului psihic, iardezvoltarea mentali, in organizarea sa progresivi,nu este nimic altceva decAt o adaptare tot mai pre-cisi la realitate. in cele ce urrneazi., rrom studia con-cret etapele acestei adaptiri.

t. N0u-NAscUTUL gt SUGAT?UI-

Perioada cuprinsi intre nagtere gi achizi$a lim-bajului este marcati de o dezvoltare mentali extra-ordinari. De cele mai multe ori, nici micarnubinuim cdt este de importanti, ea nefiind lnsoStide cuvinte, care ar perrnite ur:nirirea, pas cu pas, aprogresului inteligenlei Ei sentimentelor, aEa cum seva intimpla mai tirziu, dar ea este cu adev'arat deci-sivi pentm continuarea evoluSei psihice: de fapt,

1{} $ASE STUUfluE trstH0L0GtE