ECHILIBRE SI DEZECHILIBRE NATURALE

Fenomene Meteo Mxtreme

CAUZELE SCHIMBARILOR CLIMATICE

Efectul de sera

Temperatura medie globala a crescut in ultimul

secol cu 0.74°C.

POLUAREA INDUSTRIALA

Contaminarea locala si difuza

ALUNECARILE DE TEREN

Prin alunecare de teren se intelege deplasarea unei portiuni formata din

roci pe o suprafata inclinata (versant). In cele mai multe cazuri, alunecarile

sunt cauzate de existenta unor mase de argile sau roci argiloase, care au

rolul de suprafete de alunecare, fie pentru ele insele fie pentru alte roci

aflate pe suprafata lor . Pe langa panta versantului acesta este unul din

factorii care pot declansa alunecarile de teren. Factorii care cauzeaza aceste

alunecari sunt : apa, defrisarile, cutremurele, eruptiile vulcanilor etc... Si in

Romania au avut loc astfel de acumulari de teren, in anul 1837, in urma unui

astfel de fenomen s-a format Lacul Rosu, un versant al muntelui a alunecat

in raul Bicaz formant astfel un baraj natural in urma evenimentului in

spatele barajului s-a acumulat multa apa si astfel a aparut Lacul Rosu.

CAUZELE SCHIMBARILOR CLIMATICE

Clima la nivel global variaza, in mod natural, ca rezultat al interactiunilor dintre ocean si atmosfera, al

schimbarilor in orbita pamantului, al fluctuatiilor de energie primite de la soare si al eruptiilor vulcanice.

Totusi, schimbarea climei nu poate fi explicata numai de variatiile naturale. Schimbarile din ultimii ani si cele

prevazute pentru urmatorii 80 de ani, se considera a fi datorate in mare parte actiunii oamenilor.

Oamenii influenteaza schimbarea climei prin deciziile pe care le iau in fiecare zi , prin emisiile de

gaze provocate, majoritatea provenind de la energia folosita in locuinte, masini si transportul aerian.

Panoul Interguvernamental asupra Schimbarii Climei este un grup stiintific infiintat de Natiunile

Unite care are ca scop principal investigarea schimbarii climei. Acest grup sustine ca actiunea oamenilor

reprezinta principalul factor al schimbarilor climatice care se observa in ultimii ani.

CUTREMURULCutremur sau seism sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce constau în vibrații

originate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibrații rezultă

din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.

În unele țări, cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice care

provoacă daune majore și seism sau mișcări seismice pentru cele care trec neobservate.

Scara seismologică a lui Richter este o scală logaritmică, care este folosită pentru a evalua

intensitatea cutremurelor. Cutremure puternice ce devin catastrofe naturale, pot distruge

construcții, clădiri, chiar localități întregi, provoacă alunecări de teren, chiar catastrofe naturale.

Cutremurele submarine pot declanșa formarea de valuri uriașe până la 30 de m înățime atingând

viteze neașteptate (800 km/h), astfel în Oceanul Pacific (Tsunami) a produs pagube foarte mari

materiale, cu pierderi de vieți omenești. Știința care se ocupă cu studiul cutremurului (mișcărilor

seismice) se numește seismologie.

TORNADAVântul se rotește în atmosferă pe o axă verticală, fiind în corelație

cu mișcările de convecție a aerului însoțit de nori negri de furtună

(Cumulus și Cumulonimbus). Tromba vârtejului de aer se înalță de

la suprafața pământului până la nivelul norilor, această definiție a

lui Alfred Wegener (1917) este valabilă și azi. Tornada se formeaza

atunci cand o cantitate imensa de aer cald (ciclon) urca si aerul

rece (anti ciclon) coboara, prin deplasare se formeaza o palnie.

Convecția umedă este una din condiții, sub acțiunea acțiunii

solare, și o sursă de energie fiind vaporii din atmosferă

O anumită condiție atmosferică teobila care admite urcarea rapidă

a aerului supraîncălzit, care suferă în straturile superioare de aer o

răcire rapidă

Un rol important îl joacă situația în care se află fronturile vecine

de aer, paralel cu o convecție umedă unde răcirea se produce

latent, are loc și o convecție uscată, această confruntare dintre

cele două fronturi alcătuiesc formarea trombelor de vânt, care la

început au o intensitate mică dar pot să crească la intensitatea

unui tornado, care poate să dureze de la câteva secunde până la

câteva ore.

Până acum s-a măsurat la o tornada din Oklahoma la data de 3 mai

1999 la Bridge Creek, o intensitate de 496 ± 33 km/h care pe scara

Fujita corespunde gradului F-5.

TSUNAMITsunami afectând localitatea Ao Nang din Tailanda

Reprezentarea schematică a unui tsunami

Tsunamiul sau valul mareic reprezintă o undă energetică de tip mecanic

ce se propagă prin apa oceanelor, ca urmare a producerii unor erupții

subacvatice, sau și a unor cutremure submarine sau de coastă foarte

puternice (7-9 grade pe scara Richter).

Valul tsunami (din limba japoneză: val de port) se propagă diferit față de

valul obișnuit. În larg, la ape adânci, valul mareic prezintă viteze foarte

mari: de la 300 la 700 Km/h, și se propagă în toată masa apei (pe toata

adâncimea oceanului), nu doar la suprafață ca valul obișnuit creat de

vânturi. Înălțimea lui variază de la câteva zeci de centimetri până la câțiva

metri. El se înalță spre coastă, căpătând aspectul unui mal teșit, măturând

în continuare fundul oceanului, pentru ca la mal să se manifeste ca un zid

de apă care năvălește pe uscat. Un tsunami poate provoca pe țărm în

câteva minute victime umane numeroase și pagube majore.

ERUPȚIA VULCANICĂErupția vulcanică este una din formele cele mai cunoscute ale vulcanismului, manifestându-se printr-o eliminare în cantități foarte

diferite de material provenite din camera sau rezervorul de magmă, a vulcanului. Forma conică clasică asociată cu vulcanii se naște

prin suprapunerea succesivă de straturi de lavă și cenușă ceerup dintr-un horn principal. Nu toți vulcanii au această formă. De

exemplu, lava subțire și fluidă din Hawaii formază vulcani-scut, aplatizați, pe când lava fluidă ce erupe dintr-o fisură și nu dintr-un horn

formează podișuri în trepte cum e Podișul Deccan, din India. Domurile vulcanice sunt formate de erupția lentă a lavei groase. Dacă

vulcanii au dormit sau au fost stinși de ceva vreme, partea centrală a conului se poate prăbuși spre interior, formând un mare crater

circular numit caldeiră.

1.Dom Vulcanic - Ridicat de erupția lentă a lavei groase, vâscoase. 2.Vulcan-scut - Con de mică altitudine, tipic pentru Hawaii

3.Stratovulcanii - Con clasic, abrupt de lavă și straturi de cenușă. 4.Caldeiră - Con prăbușit. În aceste cratere se formează deseori

lacuri. Felul în care erupe un vulcan depinde de compoziția lavei și de cantitățile de gaz care le conține. Cu cât lava e mai densă sau cu

cât cantitățile de gaz sunt mai mari, cu atât erupția e mai violentă. Tipurile de erupții sunt determinate după exemplare tipice - cu

excepția celei pliniene, care poartă numele lui Pliniu cel Bătrân care a descris erupția [[Vezuviu]lui din 79 d.Cr. Unii Vulcani, cum e Etna

, erup în feluri diferite, în funcție de nivelul presiunii și de conținutul de lavă.

1.Peleană - Lavă densă, foarte gazoasă; erupții explozive și nori de gaz. 2.Hawaiiană - Lavă fluidă, fântâni de foc, erupție neexplozivă.

3.Stromboliană - Lavă fluidă cu conținut ridicat de gaze. Explozii mici, frecvente. 4.Pliniană - Erupție explozivă; cenușa și recole sunt

aruncate foarte sus în aer. 5.Vulcaniană - Erupții rare, explozive; aruncă cenușă și roci la distanțe mari. Daca vreti sa aflati mai multe

intrati pe National Geographic Wild si vedeti cum s-a format America cu mult timp in urma

TRASNETULTrăsnetul este o descărcare electrică disruptivă, care se produce în atmosferă, de obicei în timpul furtunilor.

Majoritatea trăsnetelor au loc la altitudine (în interiorul aceluiași nor sau între diferiți nori) și, de obicei, nu sunt observate. Trăsnetele care se

produc între nor și pământ sunt numite negative sau pozitive (vedeți figura). Descărcari electrice de mare amploare au loc de asemenea în

straturile înalte ale atmosferei.

Cercetări ulterioare au stabilit că, în nori de furtună numiți Cumulonimbus (nimbus cumulus), nori în care cu o probabilitate mare vor lua naștere

trăsnete, curenții de aer repartizează inegal gheața și apa în interior. Prin frecarea straturilor norului se formează spații cu încărcătură (ionică)

electrostatică negativă și pozitivă. Zona de trecere dintre regiunile cu sarcini pozitive și negative au loc la înălțime mare și temperaturi între

−10°C și −15°C, aici picăturile de apă din nor transformându-se în cristale de gheață. Stratul superior (de sus) al norului este în mod normal

încărcat pozitiv, iar stratul inferior (de jos) negativ. Aceste sarcini induc la rândul lor sarcini de semn opus la suprafața pămantului

Tensiunea între un nor și pământ a fost măsurată la câteva zeci de milioane de volți. Aerul uscat are o putere de străpungere de cca. 3 milioane

de volți/metru care ar duce (considerând lungimea trăsnetului de 1-2 km) la o tensiune mult mai mare decât cea măsurată. Descărcarea (sau

descărcările) principală are loc exclusiv în lungul acestui canal de aer ionizat, de obicei in formă de zig-zag. Există ipoteza că aerul este ionizat de

radiațiile cosmice (Charles Thomson, 1925), deși aceasta explicație nu este acceptată de către toți cercetătorii. In prezent, cercetarea trăsnetelor

continuă și utilizează mici rachete sau baloane metereologice de cercetare. Descărcarea prealabilă durează 0,01 s, urmată de cea principală de

numai 0,0004 s, urmată la rândul ei după o scurtă pauză (de 0,03 s - 0,05 s) de noi descărcări (în medie, 4 sau 5 descărcări principale, sau propriu

zise). Au fost observate până la 42 de astfel de descărcări succesive într-un trăsnet, cu un curent mediu de 20 000 amperi.

Datorită duratei foarte scurte a unui trăsnet, doar câteva microsecunde, intensitatea curentului electric poate atinge sute de mii de amperi, iar

temperatura plasmei din interiorul acestuia poate depăși 28 000 °C.

Un trăsnet atinge în medie lungimea de 1 - 2 km. In zonele tropicale, unde umiditatea aerului e mai ridicată, trăsnetele pot ajunge la 2 - 3 km

lungime. În nori s-au observat trăsnete cu o lungime de 5 - 7 km, iar cu ajutorul radarului pentru trăsnete, unele care ating 140 km lungime.

Tensiunea unui trăsnet cu o lungime de 1 km este de aproximativ 100 milioane de volti. Sarcina totală care este descărcată într-un trăsnet este în

medie de 5 coulomb. Cu o durată medie de aproximativ 30 de microsecunde, curentul mediu al unui trăsnet negativ este de aproximativ

100 000 A.

Energia totală descărcată este aproximativ 500 MJ

SECETASeceta este o stare extremă, caracterizată prin faptul că o anumită regiune suferă din cauza lipsei necesarului de apă. Seceta poate fi clasificată ca:•Secetă meteorologică când domnește o perioadă mai lungă de timp lipsa completă a precipitațiilor sau când precipitațiile cad în cantități foarte mici. •Secetă agricolă când există o cantitate insuficientă de apă necesară agriculturii (provenită din precipitații sau ape freatice) •Secetă hidrogeologică când scade substanțial nivelul pânzei de ape freatice (rezervorul de apă subterană), nivelul apelor curgătoare și al celor stătătoare.

ALUNECARE DE TEREN

Alunecările de teren sunt o categorie de fenomene naturale de risc, ce definesc procesul

de deplasare, mișcarea propriu‑zisă a rocilor sau depozitelor de pe versanți, cât și forma de

relief rezultată.

Procesul de alunecare include trei faze:

faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă (procese anteprag);

alunecarea propriu‑zisă (trecerea peste pragul geomorfologic);

stabilizarea naturală (echilibrarea, procese postprag)

În cazul unor procese clasice, tipice, forma de relief se definește prin:

râpa de desprindere,

corpul alunecării,

fruntea alunecării și

suprafața de alunecare.