Subiect 2Modul de acţiune al

ultrasunetelorLachezar Kaitazky

E-EDUMED “Centru Educational in Medicina”Proiect LLP/LdV/TOI/RO/2010/006

Acest proiect a fost finantat cu suportul Comisiei Europene. Continutul proiectului reflecta doar pozitia autorului, iar Comisia Europana nu poate fi facuta responsabila pentru orice utilizare a

informatiei continuta in cadrul acestuia.

Primele rezultate ale caracteristicilor ultrasunetelor ce produc ecouri când trec prin ţesuturi cu densitate diferită în diagnosticul bolilor abdominale au fost publicate de D. Howry şi W. Bliss în 1952.

Metoda ecografiei cu ultrasunete s-a răspândit foarte mult în practica clinică datorită următoarelor avantaje:

Valoarea importantă a diagnosticului

Examinare inofensivă

Examinare noninvazivă

Formarea ultrasunetelor este bazată pe efectul piezoelectric descoperit de Curie în 1880. Când un cristal piezosintetic este plasat intr-un câmp electric cu curent alternativ işi schimbă secţiunea şi începe să vibreze cu o frecvenţă înaltă astfel încât sunetul produs nu este auzit de urechea umană, avand o frecventa de peste 20 MHz (ultrasunet).

Această proprietate este folosită pentru a "asculta" ultrasunetele ce se intorc dupa ce au "lovit" un obiect. Daca unda formată este răsfrântă (reflectată) de un obiect şi influenţează acelaşi cristal, acesta începe să vibreze şi este produs un semnal electric care poate fi înregistrat. Deci cristalul piezo poate transforma curentul electric în unde de sunet şi invers, numindu-se transductor.

Dacă ultrasunetele străbat ţesuturi cu densitate diferită la graniţa dintre două densităţi o parte a energiei undei se reflectă (ecou) şi afectează transductorul. O altă parte isi continuă drumul si intalneste o altă suprafaţă cu o densitate acustică diferită (impedanţă) şi alt ecou poate fi produs. Ecourile reflectate se transformă în impulsuri electrice de intensitate diferită. Ele sunt ilustrate pe un ecran sub forma unei curbe dimensionale cu o anumită amplitudine şi ca imagini bidimensionale alcătuite din puncte cu intensitate luminoasa diferita.

Diferitele modalitati de receptie, ghidare şi vizualizare ale ultrasunetelor crează posibilitatea realizării a unei mari varietăţi de aparate cu ultrasunete. Imbunătăţirea tehnică constantă permite examinarea detaliată utilizand traductori de mărimi şi forme diverse, cu focalizare dinamică, imagine tridimensională şi Doppler color pulsat pentru o procesare adiţională a imaginilor si pentru realizarea unor manevre suplimentare (punctie biopsie, ecografie endoscopica).

Ecografia se completează cu informaţii utile obţinute prin metode clasice precum inspectia, percuţia şi palparea organelor abdominale, rinichilor şi tiroidei. Este un element important şi o continuare normală a examinării obiective (examen clinic) a pacientului ce stabileşte posibilităţi reale pentru precizarea ulteriara a unor schimbari ale formei, mărimii, şi structurii organelor examinate. În acest fel ecografia “extinde” şi “amplifică” simturile medicilor din ziua de azi.

Examinarea cu ultrasunete a demonstrat o valoare diagnostica reală si corectă în evaluarea unor modificări morfologice ale structurii parenchimului organelor abdominale,în diagnosticul formaţiunilor cistice solide ale ficatului, splinei şi pancreasului, in cazurile de litiaza coledociană şi icter, în determinarea fluidului liber, mobil din cavitatea abdominală şi în unele boli ale stomacului şi intestinelor.

Este una dinte cele mai utile metode de a dirija diferite diagnostice şi manevre medicale ca de exemplu biopsie ghidată cu ac fin pentru organele abdominale când se realizează o colangiografie transhepatică percutană, drenajul abceselor etc. Perspectivele în această direcţie sunt la înălţime si se îmbunătăţesc constant.