Tema 1 : Unitatile economice.Veriga de baza a economiei nationale

1) Intreprinderea, veriga de baza a economiei in conditiile de piata. Caracteristicele ei principale.

2) Clasificarea intreprinderilor dupa forma de proprietate,ramura in care functioneaza,dupa tipul produselor realizate,dupa marime,dupa forma organizatorico-juridica de organizare.

3) Rolul intreprinderii in cadrul economiei.

4) Caracteristica mediului ambiant al intreprinderii.

5) Structura si functiunile u.e.

1. Intreprinderea, veriga de baza a economiei in conditiile de piata. Caracteristicele ei principale.

Intreprinderea (u.e) reprezinta unitatea de baza in cadrul economiei, unde se desfasoara fuziunea factorilor de productie, resurse umane,materiale si financiare, cu scopul producerii si desfacerii de bunuri economice (bunuri materiale si servicii) in structura, calitatea si cantitatea impusa de cererea de pe piata si cu scopul obtinerii unui anumit profit.

Caracteristica de baza a u.e

1. Intreprinderea este un sistem complex, deoarece include resurse umane, material si financiare, fiecare dintre ele fiind alcatuite dintr-o varietate de elemente.

Resursele umane reprezinta personalul intreprinderii ce prezinta caracteristici diferite din punct de vedeere al nivelului de pregatire, specialitatii, postului ocupat,vechimii muncii,etc.

Resursele materiale alcatuiesc ansamblul materialelor, materiilor prime, combustibilul, precum si capitalul fix (utilaje, constructii)

Resursele financiare sunt disponibilitatile banesti in numerar si la banca aflate la dispozitia intreprinderii.

2.Intreprinderea este un sistem socio-economic, adica in cadrul sau,colectivele de munca desfasoara procese economice generatoare de noi valori de intrebuintare.

3.Intreprinderea este un sistem planificat, adica fundamentarea si desfasurarea tuturor activitatilor in cadrul intreprinderii se realizeaza in baza unui plan bine determinat

4. Intreprinderea este un sistem deschis, ce se explica prin fluxul de intrari (materii prime , materiale) si iesiri ( produse si servicii prestate).

Intrarile de factori de productie genereaza cheltuieli catre alti agenti economici , care furnizeaza acesti factori, iar iesirile genereaza fluxuri de venituri catre intreprindere , obtinute in rezultatul realizarii bunurilor .

Intrari Iesiri

Piata materii prime piata consumatorului

Factorilor -----------> resurse umane ------> intreprinderea-------- -> alte intreprinderi

De productie resurse financiare

consumuri intermediare

5. Intreprinderea este un sistem organic – adaptiv , adica se schimba permanent sub influienta factorilor endogeni si exogeni.

6. Intreprinderea este un sistem tehnico- material , in sensul ca intre mijloacele de munca , materialele utilizate in cadrul sau exista anumite legaturi care se manifesta prin dependenta tehnologica intre subdiviziunile sale .

7. intreprinderea este un sistem organizatoric –administrativ in sensul ca:

a) in momentul infiintarii intreprinderea capata statut de persoana juridica , primeste o denumire precisa , are un sediu si un obiect de activitate bine determinat.

b)Intreprinderea isi defineste propria structura organizatorica, dispune de regulament propriu de functionare si organizare.

2. Clasificarea intreprinderilor dupa forma de proprietate,ramura in care functioneaza,dupa tipul produselor realizate,dupa marime,dupa forma organizatorico-juridica de organizare.

Intreprinderile pot fi clasificate dupa criteriile :

1. dupa forma de proprietate :- intreprindere de stat sau publica- intreprindere privata- intreprindere mixta

Intreprinderile de stat – patrimoniul intreprinderii apartine statului pe teritoriul careia se afla.

Intreprinderile private – patrimoniul lor apartine unei persoane sau unui grup de persoane . Trasaturile de baza a intreprinderii private sunt:

initiativa constituirii si functionarii apartine integral proprietarului posedarea obligatorie a unui capital minim asumarea integrala a riscurilor economice , implicate de operatiunile firmei.

In functie de numarul de posesori ai capitalului , intreprinderile private pot fi:

- individuale- apartine unei singure persoane- intreprinderi de grup- apartine la cel putin 2 persoane , aici se evidentiaza:a) intreprindere familiala – patrimoniul se afla in proprietatea unei familii ,de regula sunt

intreprinderi mici, membrii familiei fiind atit proprietari cit si lucratori efectivi b) intreprinderi asociative – infiintata de dorinta de a participa in conditii egale a mai multor

persoane ce desfasurau inainte activitati similare in calitate de mici producatori. Fiecare membru are dreptul pe linga salariu si la o parte din venitul final corespunzator cotei parti introduse in capitalul firmei.

Intreprinderi mixte- patrimoniul apartine partial statului si partial persoanelor fizice si juridice private.

2. In functie de ramura in care functioneaza :

- intreprinderi din sectorul primar, care include agricultura ,sivicultura ,piscicultura, industria extractiva;

- intreprinderi din sectorul secundar, alcatuit din industria prelucratoare si constructiile , aici se observa un progres ridicat;

- intreprinderi din sectorul tertiar, intreprinderi prestatoare de servicii :transport , telecomunicatii, servicii bancare , financiare ,stiintifice, informationale.

3.In functie de destinatia economica si caracterul productiei finite :

- intreprinderi producatoare de mijloace de productie;- intreprinderi producatoare de bunuri de consum.

4.In functie de marimea intreprinderii, pot fi   :

- mici- mijlocii- mari

Pentru a raporta o intreprindere la una din grupe se tine cont de indicatorii :

a) numarul de lucratorib) suma anuala a vinzarilor nete, cifra de afaceri c) costul fondurilor fixe

Conform legii ‘’ cu privire la sustinerea si protectia micului business’’2001 , intreprinderile se clasifica:

1. microintreprinderi- cu nr. mediu de salariati de pina la 9 persoane, iar suma cifrei de afaceri pina la 3 milioane lei ;

2. intreprinderi mici- 10-50 de persoane , cifra de afaceri 10 mln lei;3. intreprinderi mari- peste 50 persoane,cifra de afceri de peste 10 mln lei

5. In functie de forma organizatorico- juridica de organizare,’’legea despre antreprenoriat si intreprinderi din Republica Moldova’’ 1991 legifereaza intreprinderea:

- intreprindere individuala- intreprindere cu raspundere nelimitata,in nume colectiv- societate in comandita - societate cu raspundere limitata- societate pe actiuni - cooperativa de productie- intreprindere de arenda- intreprindere de stat- intreprindere municipala.

3) Rolul intreprinderii in cadrul economiei.

Întreprinderea joacă un dublu rol în cadru economiei- economic și social

Rolul economic constă în faptul că

1. Întreprinderile atrag și combină factori de producție (munca, natura și capitalul)Managerii caută să obțină rezultate bune la costuri reduse. Reanalizînd și reînoind factorii de producție în funcție de situația pieților de aprovizionare și de desfacere.

2. Celălat rol constă în faptul că întreprinderea produce bunuri și servicii necesare societății3. Întreprinderea distribuie venituri în societate , adică remunerează factorii de producție utilizați

Angajați – salariiOrganismelor sociale- cotizații socialeStatului- impozite și taxeBăncilor și creditorilor – dobînzi, comisioaneAsociaților – dividente

Rolul social al întreprinderii se manifestă față de salariați care-și consacră o mare parte din viață muncii și întreprinderii și care trebuie să găsească condiții optime de muncă și salarii decente. Conducerea întreprinderii trebuie să favorizeze promovare personalului și reciclarea lor întrucît tehnica și tehnologia se modifică permanent. Al doilearol socialse manifestă față de consumatori, firma trebuie să furnizeze servicii solicitate, sa ofere o informație detaliată și obiectivă despre produsele sale prin politici de publicitate.

4) Caracteristica mediului ambiant al intreprinderii.

Ca agent economic întreprinderea își desfășoară activitatea sub impactul mediului ambiant. Mediul ambiant include: factori de natură economica, socială, politică, juridica, științifico-tehnică, geografică, demografică ce acționează asupra întreprinderii.

Componentele mediului ambiant se divizează în 2 grupe:

- Micromediul, cuprinde factorii cu acțiune directă și cu acțiune pe termen scurt asupra activității întreprinderii. Din această grupă fac parte:1. Furnizori de mărfuri

În contractarea agenților economici, furnizorii întreprinderii trebuie să dispună de informații referitor la dimensiunile și calitatea ofertei, prețurile practicate, cunoașterea unor aspecte interne a întreprinderilor. Ex stabilitatea economică a acesteia.

2. Prestatorii de servicii sînt firme sau persoane care oferă o gamă largă de servicii, cum ar fi: firmele de transport, comerș, agenții de publicitate ș.a

3. Clienții: consumatorii întreprinderii, agențiile guvernamentale, care le sânt oferite spre consum bunurile sau produsele date.

4. Concurenții: agenții economici care produc bunuri similare și care au aceeași clienți și deseor având aceeași furnizori de mșrfuri și prestatori de servicii

5. Organismele publice sunt organele de stat (financiare, vamale, organele de justiție) față de care întreprinderea are obligații legale.

- Macromediul cuprinde ansamblu de factori de ordin general cu acțiune pe termen lung asupra activității întreprinderii1. Mediul demografic- caracterizat prin indicatorii ca nr. populației structura pe vîrste și sexe,

repartizarea teritorială a pop.Acești indicatori permit o evaluare a dimensiunilor cererii potențiale.

2. Mediul economic format de următoarele elemente: structura pe ramură a economiei, nivelul dezvoltării economică a ramurilo, gradul de ocupare a forțelor de muncă, situația financiar valutară a tării.

3. Mediul tehnologic: nivelul dezvoltării tehnologiilor și tehnicii în societate4. Mediu cultural:sistemul de valori, tradiții și obiceiuri5. Mediul politic specific fiecărei țări: se referă la foțele politice din societate, a raporturilor dintre

ele, a gradului de implicare a statului în economia , gradul de stabilitate politică.6. Mediul juridic este ansamblu reglementărilor juridice.7. Medil natural: clima, mediul (influienteaza asupra proiectarii, organizarii intreprinderii)8. Mediul internațional: piața externă, nivelul de dezvoltare a altor țări

5) Structura si functiunile u.e.

Structura organizatorică a u.e este considerată scheletul firme și este definită ca fiind ansamblul persoanelor , subdiviziunilor organizatorice, a relațiilor dintre acestea astfel constituite încît sa asigur realizarea obiectivelor stabilite.

Structura u.e include 2 părți:

- Structura de conducere- reprezintă ansmablul persoanelor , compartimentelor și a relațiilor organizatorice astfel constituite încît să asigure condițiile , tehnice, economice și de personal necesare desfășurării proceselor de execuție.

- Structura de producție – constă din ansamblu persoanelor, compartimentelo, relațiilor organizaționale constituite în vederea realizării directe a obiectului de activitate a întreprinderii

Structura u.e este determinată de o serie de factori cum ar fi:

Mărimea întreprinderii Ramura de producție Nivelul tehnologic; Gradul de specializare a întreprinderii;

Nu exista o structura standard stabilita, ea fiind permanent corectata sub conjucturi economice, a proceselor tehnico economice.

Organele conduceri UE

Directori, vice-directori

Secțiile de producție se împart in doua grupe mari:

Sectiile de productie se impart in doua grupe mari:1. Secțiile de productive de baza, unde se fabrica producție destinata vinzarii2. Secțiile auxiliare si de deservire, asigura funcționarea normala a secțiilor de baza

Locul de munca este zona in care se afla lucrătorul si in care isi găsește aplicare munca sa. Condițiile in care se desfasoara procesul de munca influenteaza nu numai asupra rezultatelor muncii dar si asupra sanatatii persoanelor.

De aceea specialiștii trebuie sa creieze conditii optime ce ar asigura cresterea calitatii si productivitatii muncii si concomitent confortul necesar mentinerii angajatilor.

Functiunile UE

Secțiile de funcționare (laboratoare)

Secțiile de bază Secțiile auxiliare de deservire (transp., depoz.)

Secțiile neproductive (comunale)

Locurile de muncă

Directori, vicedirectori

1. Functiunea de cercetare-dezvoltare (consta in lansarea de noi produse) cuprinde ansamblu activitatilor ce se desfasoara in cadrul intreprinderii in vederea realizarii obiectivelor din domeniul producerii de noi idei utile dezvoltarii in viitor a intreprinderii, cresterea capacitatilor intreprinderii, inzestrarea intreprinderii cu noi utilaje, tehnologii de fabricare, proiectaera nooilor produse, argumentarea strategiilor de dezvoltare a intreprinderii;

2. Functiunea de productie- cuprinde ansamblul activitatilor care asigura procesul de productie. In cadrul acestei funcituni factorii de productie se transforma in bunuri materiale si servicii. Aceasta functiune include organizarea activitatilor auxiliare si de deservire, organizarea transportului intern neceare pentru desfasurarea normala a procesulu ide productie.

3. Funcționarea comerciala cuprinde ansamblul activitatilor privind dezvoltarea relatiilor dintre intrperindere si mediul ambiant, inclusiv activitatile de aprovizionare cu materiale. Totodata ea verifica concordanta dintre productia produsa si cererea pe piata a consumatorilor, Aceasta functiune include si activitatile de marketing (act. De promovare a produselor si de studiare a pietei).

4. Functiunea financiar-contabila ea cuprinde activitatile de inregistratre in evidenta contabila a proceselor economice din cadrul intreprinderii, a posibilitatilor de obtinere si de folosire a mijloacelor financiare necesare intreprinderii.

5. Functiunea de personal – cuprinde ansamblul activitatilor legate de asigurareaa intreprinderii cu forta de munca, astfel prevede selectarea, pregatirea, perfectionarea si salazirarea personalului.

Intre functiuni exista o interdependenta re, realizarea corecta a unora va determina realizarea eficienta a celorlalte functiuni.

Tema 2 : Programul de producție al întreprinderii

1. Definirea conceptului de planificare, clasificarea planificarii dupa diferite criterii2. Programul de productie al firmei : continut , importanta si modul de elaborare.3. Indicatorii valorici al PP a intreprinderii

1. Definirea conceptului de planificare, clasificarea planificarii dupa diferite criterii

Planificarea reprizinta un intrument de transpunere ain practica a prevederilor strategice ec-ce adoptate.

Strategia ec. reprezinta ansamblul obiectivelor ec-ce pe caree intreprinderea isi propune sa le realizeze. Actiunile pe care trebuie intreprinderea sa le indeplkineasca pe diuferite perioade de timp si modul de alocare a resurselor in vederea dezoltarii viitoare.

Prin planificare la nivel de inrtreprindere se intelege programarea organizarea, coordonarea si conducere pe baza de plan a activitatii economice.

Este imposibilă activitatea unei UE fără a avea la bază un plan bine elaborate sau fără a desfăşura o activitate de planificare.

Planificarea reprezintă un mijloc important prin care UE poate să reacţioneze la constrîngerile impuse de mediul înconjurător, să abordeze fluctuaţiile care au loc pe plan extern şi să rez.probl.interne.

Criterii de clasificare:

- După gradul de importanţă a indicatorilor stabiliţi se evidenţiază: Planificarea strategică- este elaborată la nivelul conducerii de vîrf pe termen lung, concretizînd obiectivele starategiei economice pe care şi le propune

Planificarea tactică - sunt acţiunile şi activităţile operative ce trebuie efectuate pe perioade de timp mai scurte.

- După orizontul de timp la care se referă planif.poate fi: Pe termen lung (planif. de perspectivă ) are orizontul de timp de la 2 la 5 ani.

Planificare curentă , care poate fi: pe termen scurt ( de la 3 luni -la 1 an),prevede cantităţile de producţie,efectivele de personal,necesarul de resurse materiale,vol.investiţiilor,etc; pe termen foarte scurt- are orizontul de timp de cca 1 săptămînă, ele sunt mai precise pornind de la comenzi pînă la întocmirea programului de fabricaţie.

Planificarea internă de UE are 2 compartimente:

- Planificare tehnico-economică= are drept scop stabilirea principalilor indicatori calitativi şi cantitativi pe toate domeniile de activitate ( producţie, forţă de muncă, salarizare,aprovizionare tehnico-materială,costuri,progres tehnic,desfaceri,etc)

- Planificare operativă (programarea activităţii)= are drept scop elaborarea programelor de activitate pe diferite structuri ( secţii,ateliere,loc.de muncă) şi pe diferite perioade de timp (lună, zi, schimb, oră).

2. Programul de productie al firmei : continut , importanta si modul de elaborare.

La nivelul unei UE se poate elabora un plan economic de ansamblu,care la rîndul său cuprinde: un ansamblu de planuri elaborate pe diferite domenii de activitate, în cuprinsul căruia se precizează indicatorii calitativi şi cantitativi ce urmează a fi realizaţi,termenele de realizare,resursele utilizate,nivelul costurilor şi al profiturilor.Pentru elaborarea planului economic UE are nevoie atît de informaţie internă,cum ar fi:

Mărimea şi structura capacităţii de producţie. Numărul de personal. Starea financiară. Necesarul de mijloace circulante, etc.

Cît şi de informaţie externă:

Cercetările de marketing. Prognozele,etc.

Planul economic de ansamblu (plan tehnic, economic,financiar),include urm.secţiuni:

1.Producţia industrială

2.Capacitatea de producţie şi gradul de utilizare a acesteia.

3.Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.

4.Îmbunătăţirea calităţii producţiei.

5.Investiţii,construcţii,reparaţii capitale.

6.Asigurarea,pregătirea şi perfecţionarea forţei de muncă.

7.Productivitatea muncii şi salarizarea.

8.Aprovizionrea tehnico-materială şi desfacerea producţiei.

9.Comerţul exterior.

10. Costuri de producţie şi eficienţa folosirii mijl. Fixe.

11.planul financiar .

Aceste secţiuni au caracter indicatif,putînd fie extinse sau rstrînse în funcţie de planificare în cadrul UE. Aceste secţiuni după nr.diferă,în funcţie de mărimea UE, de ramura în care activează.Elementul de pornire al planului este prognozele de vînzări determinate pe baza studierii cererii la producţia UE.

Importanţa planului ,,productiei industriale’’

Compartimentul producţia industrială concretizează misiunea UE. Prin conţinutul indicatorilor acestei secţiuni se determină conţinutul şi mărimea celorlalţi indicatori ce

caracterizeză activitatea industrială.(nr.de personal,materiale,etc).

Elaborarea planului producţiei industriale se efectuează în cîteva etape:

1.se apreciază nomenclatura producţiei de fabricat,a cantităţii şi calităţii respective.

2.Elaborarea planului de producţie în unit.fizice (kg,tone),cu defalcări calendaristice.

3.stabilirea capacităţii de producţie,compararea producţiei fabricate cu mărimea capacităţii de producţie,determinarea gradului de utilizare a acestuia.

4.Elaborarea măsurilor tehnico organizatorice care să asigure condiţiile necesare pentru îmdeplinirea planului de producţie.

5.crearea cadrului organizatoric.

3. Indicatorii valorici al PP a intreprinderii

Indicatorii valorici ai programului de producţie:

- Producţia marfă ( PM).- Producţia globală (PG).- Producţia netă (PN).- Producţia realizată (PR)

Productia marfa exprima veniturile totale din activitatea de baza, exprimata valoric rezultatele finale(produsele finizate,semifabricate,lucrari industrial)livrate sau destinate livrarii catre alte unitati ec-ce la export sau pe piata interna sau folosite in sectoarele neindustriale ale intetrprinderii.

In PM se include:

a) valoarea produselor finite destinate livrarii prin utilizarea materiei prime,materialelor proprii sau achizitionate;

b) valoarea prelucrarii materiei prime si materialelor prime de la client;

c) valoarea lucrarilor cu caracter industrial executate pu diferiti client din afara sau folosite in cadrul altor sectoare ale interprinderii;

d) valoarea reparatiilor capital terminate;

e) valoarea pieselor de schimb executate de interprindere destinate pentru reparatii capitale;

PM¿∑i=1

n

q i ci+S

q i-valoarea produselor fabricate in unitati naturale

c i-costul unitar al prudusului

n-nr sortimentelor

S-valoarea altor lucrari cu character industrial

Productia globala include toate elementele productiei marfa la care se mai adauga:

a) cresterea sau descresterea stocurilor de semifabricate

B) cresterea sau descresterea stocului de productie neterminata;

Produs semifabricat-productia obtinuta din productie proprie care a parcurs mai multe etape de fabricatie si care trec la alte sectii pentru terminarea prelucrarilor si obtinerea unui produs finit,fie sunt livrate altor agenti.

PG=PM+(Ssfan−Sinc . an¿+(N sf . an−N inc . an)

S-semifabricatele

N-productia neterminata

Productia neta reprezinta valoarea nou creata in activitatea productiva sau poate fi determinata prin doua metode:

1.Metoda de productie (indirecta):PN=PG-Ch.mat

In cheltuielele materiale se include: valoarea materiei prime si materialelor, combustibil, energie, apa, amortizarea mijloacelor fixe etc.

2.Metoda de reparatie (directa):

PN=B+∑C h .m

B-beneficii neteCh.m- cheltuielele cu munca vie include retributiile,impozite pe fondul de retributie,contributii la fondul de cercetare stiintifica, contributiile asupra retributiilor(adaosuri, sporuri) s.a. elemente ale muncii vii.

Productia realizata reprezinta incasarile banesti ale intreprinderii din vinzarea marfurilor fabricate in perioada data:PR=PM-(Pneplat.sf.an-Pneplati.la.inceput.an)-(Pd.la sf.an-Pd.inceput.an)P. neplatita-productia neplatita, produtia care a fost transmisa beneficiarului insa procesul de decontare nu a fost finisat.

P.d- productia finite care se afla la depozit

Tema3 Personalul Interprinderii si salarizare

1. Pesonalul interprinderii.Structura lui si indicatorii.2. Bilantul utilizarii timpului de munca in cadrul interprinderii3. Productivitatea muncii.Sistemul de indicatori pu determinarea nivelului si dinamicii

productivitatii muncii4. Determinarea necesarului de personal pe categoriii5. Salarizarea personalului.Forme si sintemele

1. Pesonalul interprinderii.Structura lui si indicatorii.

Personalul interprinderii constituie o resursa determinante pu interprindere care asigura antrenarea celorlante resurse in procesul de productie, rezultatul, combinarea si utilizarea eficienta a lor. Factorul munca in present este supus unor mutatii importante cum ar fi reducerea relativa a timpului de munca prin substituirea accelerata a muncii (L) prin capital(k) cresterii afortului intelectual in procesul de productie, avind ca rezultat inlocuirea muncii cu procesul de automatizare si robotizare.Succesul interprinderii, gradul ei de competitivitate depinde de calitatea si de motivarea personalului si de numarul de salariatii lui.

Personalul intreprinderii poate fi clasificat in functie de participare la procesul de productie in 2 categorii:

1- personalul industrial productiv ,care desfasoara activitati legate de activitatea de baza a interptinderii. Aceasta categorie se clasifica in 4 grupe:1. muncitorii2. personalul tehnic productiv3. personalul tehnic, economic, administrative si de alta specialitate(TESA)4. personalul de servire

2-personalul neproductiv care desfasoara activitati cu caracter neindustrial (paznici,pompieri)Muncitorii se divizeaza in 2 grupe:1) muncitorii de baza, care (asigura) intervin direct in transformarea materiei prime in bunuri finale.

2)Muncitori auxiliari care asigura desfasurarea normala a procesului de productie

In orice intreprindere nr personalului i se duce evidenta in 2 moduri:1. Personal de lista (nr scriptic)2. Personal efectiv, care nemijlocit s-a prezentat la serviciu

Evidenta personalului in cadrul intreprinderii se face in baza urmatorilor indicatori:

1) Nr scriptic zilnic al lucrator intreprind – se stabileste in corespundere cu lista personalului angajat la intreprindere la ziua/data respectiva.2) Nr efectiv zilnic al lucratorilor, nr personalului care s-a prezentat la serviciu la data respective3) Nr mediu scriptic al lucratorilor/ se calcula lunar, saptaminal, anual_ _ _Nssapt=Ns/7 Nef sapt=Nef/5 Exemplu Ns al lucrator timp de o luna se calcula prin insumarea nr scriptic de lucratori in fiecare zi calendaristica a lumii, inclusive zilele de sarbatoare si de odihna si impartirea sumei respective la nr de zile calendaristice ale lunii Ns lunar = Ns/304) Nr mediu efectiv al lucratorilor e raportul dintre suma nr lucratorilor prezenti zilnic la serviciu la nr de zile lucratoare_Nef sapt=Nef/5 _ _5) Coeficient prezentarii personalului la serviciu k=Nef/Nscr - cu cit acest indicator este mai aproape de 1 cu atit gradul de utilizare a personalului scriptic e mai mare

Indicatorii intensitatii circulatiei personalului: _1. Coef circulatiei lucratorilor dupa nr celor noi angajati Ka=Na/Ns (Na-nr personal angajat la perioada respectiva) _2. Coef circulatiei lucratorilor dupa nr celor concediati Kc=Nc/Ns _3. Coef fluctuatiei lucratorilor Kfl=Ncn/Ns (Ncn-nr pers concediate pe motive disciplinare) _4. Coef stabilitatii personalului Kst=Nst/Ns (Nst- nr personal inclus in listele personalului pe parcursul perioadei examinate)

2. Bilantul utilizarii timpului de munca in cadrul interprinderii

Functionarea eficienta a unei intreprinderi depinde in mare masura de gradul de utilizare a timpului de munca. Pu evidenta utilizarii timpului de munca se calcula fondul de timp disponibil si gradul de utilizare a acestora. Fondul de timp calculate pentru muncitori se exprima in zile –om si in ore-om. In scopul elaborarii bilantului utilizarii timpului de munca in cadrul intreprinderii sint calculate urmatori indicatori: _

1. Fondul de timp calendaristic: Ftc= cu produsul intre Ns a lucratorilor in perspectiva la nr zilelor calendaristice Zc _

Ftc=Ns*Zc(365)2. Fond de timp tabelar = diferenta intre Ftc si nr de zile repaos sau sarbatori legale(Zrs)3. Fond de timp maxim disponibil Ftmd= diferenta intre Ftt si nr de zile om-concediu legal in perioada

respective (Econ leg) _4. Fond de timp efectiv lucrat= Zlucratoare*Nef5. Gradul de utilizare a fond de timp maxim disponibil Gftmd=Ftef/Ftmd -cu cit acest coefficient e

mai aproape de 1 cu atit gradu de utilizare a timpului de munca e mai inalt.

3. Productivitatea muncii.Sistemul de indicatori pu determinarea nivelului si dinamicii productivitatii muncii

Productivitatea muncii e indicatorul principal care exprima eficienta utilizarii fortei de munca in toate domeniile active ec-ce. In conditiile ec-ei de piata productivitatea muncii e keia performantei ec-ce.

a) Productivitatea muncii in expresie naturala se calc ca raport intre volumul productiei exprim in unitati fizice la keltuielile de timp de munca pu obtinerea acelui volum de productie Wm=Q/T Q-volum productiei T-keltuieli de timp de munca pu obtinerea acelui volum de productie

El exprima atit Wm in cadrul intreprinderii cit si permite compararea nivelului Wm intre diferite intreprinderi.b) Wm in unitati de timp de munca Wm=T/Q T-kelt de munca exprimate in ore/om, zile/om

Acest indicator exprima Q de munca utilizata pu obtinerea unei unitati de productie .Datorita volumului mare de munca, a modificarii rapide a normelor de timp de munca fac ca aceasta

metoda de calcul sa aiba o sfera restrinsa de aplikare.

c)Wm-in unitativalorice:

Wm=∑i=1

n

qipi/T

pi-volumulproductiei in unitativalorice

i=nr.sortimentelor

Chelutuielile de munca (T)pot fi masuarate in om/ore sauom /zile.Ceamaicoretcametoda de calcul a Wm e ceaundeTeexprimat in om /ore deoarece in acestcazsunt eliminate pierderile de timpce pot avalocpeparcursulzilei de munca.

d)Wm-anuale ,trimestrialelunare :

Wm a/tr/l=∑i=1

n

qipi/ Ns →nr mediu scriptural al lucratorului.Elexprimavolumulproductieiobtinute in mediu la

un lucratorului in perioada respective

e)Wmarginala a muncii:

∆Wm=∆Q/∆L

Arata cu cit se vamodifica vol.de productie la modificareanr.lucratorului cu o unitate.

4)Metoda 1.planificarea necesarului de muncitori care executalucrarinormate;

Wm=Q/Nmuncit.=>Nmuncit.=Q/Wm

Metoda 2.

Nm=Ft/Kî*Ft.p

Ft=fondul total de timp de muncanecesarpentruindeplinireasarcinilorplanificate.

Kî =coeficientde indeplinire a normelor

Ft.p=fond de timpefectivpe o persoana.Acesemetodesuntutilizate la intreprinderile care fabricaunsortimentstabil de productie.

Determinareanecesarului de personal TESA,sunttreimetode de calkul:

1)metodaanalitica –stabilestenecesarul de personal pentruindeplinireasarcinilor,analizinduse…..timpului de munca

Nm=t*Q/Ft efNm=nr.de muncitori TESAT=timpul normal pentruexecuatareauneilucrariQ=vol.de lukraricetrebuie effectuate Ft ef =fondul detimp de muncaefectivaluneilucrator5)Depepozitiasalariatului,salariul e un venit al factorilor de productiemunca in timp de depepozitiaintreprinderiireprezinta un cost .Acesta se regaseste in costul de prouctie care la rindulsauinfuenteaza in mare masura a profituluisaupierdirelor.Deaceeastabilireacorecta a salariului e un factor important a competitivitatiiu.e.

In coditiileactualesalariulreprezintaceamaifrecventa forma de venitconstituind 80% din venit national al tarilordezvoltate.Principaleleforme de stimulare a lucratoruluiu.e :

1)salariul

2)sistemuldefacilitateinterne:

a)vinzareaproductieiintrepriderilorlucratoruuicuanumitereduceridepret(10-20%)

b)achitareacompletesaupartial a cheltuielilorpentrudeplasarealucratoruluilaserviciu

c)acordarealucratorului a creditelorfaradobindasacudobindamica

d)acordarealasalariupentruvechimeainmunca

3)facilitatenematerialeacordatepersoanelor:

a)acordareagraficuluiflexibil de munca

b)acordareazilelorlibere

c)prelugireaconcediilorplatitepentruanumitesuccese in munca

d)iesireamaidevreme la pensie

e)creareaunei atmosphere socialefavorabileadicalichidareabarierelor administrative ,promovaeaspiritului de intelegerereciproca

4)Avansarealucratorilor –planificareacarierelor ,platapentruinstruireasiridicareacalificatiei.

Forme de salarizare:

I. In accord - o forma de plat ape individsau in grup ,in functie de cantitatea de obiecteobtinutesauoperatiunilorexecutate ,se aplica la activitateaundemuncapoate fi normata ,fiecaredintreacesteoperatiuni se platestedupa un anumit tariff

II. In regie -(dupatimpul de lukru)forma de salariu pin care platamuncitorilor face in functie de timpullucratorului . O intilnim in cazul in care munca e complexasidificila de normat.

III. Salariulangajatilor include :salariul de baza ,salariulsuplimentarsialteplati de stimularesicompensareIV. Sal.de bazapentrumuncitori suntstabilite in

bazaretelelortarifareunicedesalarizarediferintiatepecategorii in functie de calificarealorsicomplexitaealucratorilor effectuate ,In acestecazuri se stabilestemarimea ,salariultarifarpentrucalificarea de categorie de calificare se detreminacaprodusintresalariulcategoeriei 1 sicoeficientulcategoriei respective.

V. Sal.suplimnetar reprezinta o recompense pentrumuncaeficientasipentrumuncadepusa in conditiideosebit .Eleincludadaosuripentruorele de noaptesisuplimentarelucratepentruconinuitatea in aceeasiintreprindere(spor de fidelitate);pentruvechime in ……

munca s.a. Sursa de plata a personal e oparte din venitul obtinut din activitatea ec-a. Suma total de plata a salariilor constitue fondul total de salarizare a u. e.

Legislatia salarizarii –cuprinde norme juridice de care intrepr. trebuie sa tina cont. Legea salarizarii a R M stabileste ca salariul cuprinde: salariul de baza ,adaosuri si sporuri la acestea si care sunt confidentiale.Legea stabileste sistemul de salarizare pe baza caruia se fixeaza salariile individuale in functie de forma de organizare a intreprinderii,modul de finantare characteristic activitatii.

Totusi legea stabileste formele de plata si tarifele minime de stat p-u remunerarea muncii.Statul stabileste marimea salariului minim si tariful minim p-u categoria 1 de calificare a angajatilor.

TEMA 4 Mijloacele fixe ale intreprinderii

1. Esenta, rolul si structura mijl. fixe

2. Evaluarea mijl. fixe.Indicatorii dinamici a mijl.fixe

3. Uzura fizica si morala a MF. Amortizarea lor

4. Indicatorii utilizarii eficiente a MF

5. Capacitatea de productie a intreprinderi

Metodologia de calcul a capacitatii de productie

6. Directiile principale de imbunatatire a utilizarii MF si a capacitatilor de productie

1. Esenta, rolul si structura mijl. fixe

MF reprezinta bunuri care folosite in activitatea ec-ca o perioada indelungata p-u mai mult de un an participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare,isitransfera costul in productie fabricate treptat pe masura uzurii lor.

MF ale u. e pot fi productive si neproductive.

Mf productive participa direct la procesele de productie sau creeaza conditii necesare sau creeaza conditii necesare p-u desfadurarea lor.

MF productive se clasifica in urmatoarele grupe:

1) cladiri (blocuri administrative,sectiile de productie)

2) constructii (estacade,fintini,drumuri,poduri)

3) instalatii de transmisie( conductele de apa, retelele electrice)

4) masini si utilaje (masini si utilaje de lucru,tehnica de calcul)

5) mijloace de transport (feroviar,aerian,auto…)

6) instrumente si unelte (unelte, scule..)

7) inventarul de productie si accesoriile (butoaie,mobile..0

8) inventarul gospodaresc (tehnica de birou)

9) vitele de munca si productive (vaci,oi,bovine)

10) plantatii multianuale (livezi,vii)

11) mijloace capitale p-u ameliorarea terenurilor

12) alte mijloace fixe ( fondurile de biblioteca,valori ale museelor etc.)

Dupa importanta lor in procesul de productie MF productive se impart in active si pasive. MF active participa direct la procesul de productie (masini, unelte,instrumente de lucru).MF pasive asigura cadrul de realizare a productiei(cladiri,constructii).

MF neproductive nu participa la procesele de productie cum ar fi: obiectele cu menire social culturala a intreprinderii.

2. Evaluarea mijl. fixe.Indicatorii dinamici a mijl.fixe

Evidenta si planificarea MF se efectueaza in expresie naturala si valorica. La estimarea MF in unitati naturale se stabileste nr. Masinilor, productivitatea acestora, marimea suprafetelor de productie utilizate ș.a, marimi cantitative. Aceste date sint folosite p-u calculul capacitatii de productie a intreprinderii, elaborarii planului de productie. Estimarea valorica MF este necesara p-u determinarea gradului de uzura a marimii defalcarilor de amortizare. In expresia valorica se exprima si valoarea totala a MF,structura si dinamica acestora. MF in expresie valorica pot fi evaluate la valoarea initiala,la valoarea de bilant si metoda de reevaluare. Dupa valoarea initiala se indica cit acostat-o pe intreprindere crearea mijloacelor fixe, adica chelt. p-u cumpararea unui mijloc fix concret, transportarea si montarea lor.

Dupa valoarea initiala MF se trec in evidenta contabila a intr. si in functie de valoarea initiala se calcula uzura lor

Vin = P + T + M

unde: P – pretul de achizitie a MF T- cheltuieli de transport

M-cheltuieli de montare, instalare.

Valoarea de bilant (ramasa) reprezinta acea parte din valoarea initiala care a ramas dupa un termen n de exploatare.

Vb = Vin – (Vin x Cn /100x Tn)

Cn - cota anual de uzura

Tn – termen de exploatare

n – numar de ani

Metoda de reevaluare a MF presupune determinarea valorii atit initialr cit si de bilant in baza unor coeficienti de reevaluare care indica de cite ori valoarea initiala sau de bilant la momentul evaluarii e mai redusa sau mai inalta decit valoarea la momentul crearii sau la momentul reevaluarii.

Valoarea de lichidare este valoarea de realizare a MF uzate si scoase din productie.

(Pe parcursul unei perioade)

Valoarea m.f. ale intreprinderii se poate modifica in timp in baza punerii sau scoaterii din functiune a m.f.

Pentru estimarea dinamicii m.f. pentru o perioada anumita de timp (an) sunt determinati urmatorii indicatori:

1. coeficinetul inoirii mijl.fixe ets raportul dintre valoarea m.f. puse in functie in perioada respectiva si val. m.f. la sfirsitul perioadei examinate

k. in.=MFp/MF1

2. Coef. Scoaterii din functiune a m.f.este raportul dintre valoarea m.f scoase din functiune in perioada examinata si valoarea m.f la inceputul perioadei

K sc. = MF sc/ MF0

Pentru a asigura o crestere econom. a intreprinderii , o crestere a randamentrului m.f este necesar ca valoarea m.f. sa se afle in crestere adica pentru fiecare perioada sa se indeplineasca relatia: MF1>MF0

Acest lucru se va realiza in cazul in care MFp>MFs si Kin>Ksc

3. Coef.sporirii m.f

Kspor.=( MFp- MFs) /MF1

4. Valoarea medie anuala a mf.(este aplicat la eficienta utiliz. m.f)

MF¯=Mf in+ (MF p*t funct(luni)/12-(MF sc*t nefunct)/12

T funct=termen de functionare pina la sfirsitul anului in luni

Tnefunct= termen de nefunctionare pina la sf.anului in luni

3. Uzura fizica si morala a MF. Amortizarea lor

Uzura reprezinta pierderi caracteristicilor tehnice si economic ale m.f care are loc odata cu trecerea timpului atit prin folosirea ,cit si nefelosirea sa .Uzura este influentata de mai multi factori  :natura si calitatea m.f, modul de folosire calificarea lucratorilor ce folosesc m.f. , conditiile atmosferice etc.

Elementele m.f se pot uza fizic si moral.Uzura fizica reprezinta pierderea treptata a unor proprietati de exploatare a m.f datorita utilizarii lor sau datorita actiunii distructive a factorilor atmosferici.

Uzura morala este reducerea valorii m.f sub actiunea dezvoltarii progresului tehnico-stiintific care duce la aparitia unor utilaje cu o productivitate mai inalta si cost mai redus. Uzura morala se manifesta prin pierderea

eficacitatii si oportunitatii folosirii lor pina la expirarea termenului uzurii lor fizice. Inlocuirea intirziata a MF uzate moral duce la obtinerea unei productii de calitate mai joasa si un cost mai sporit in comparatie cu m.f performate .

Sursele principale de acoperire a chelt.legate de innoirea m.f sunt mijloacele proprii sle intreprinderii care se formeaza pe parcursul perioadei de exploatare a m.f sub forma defalcarilor de amortizare .Amortizarea este expresia valorica a uzurii fizice si morale a m.f ;recuperarea sub forma baneasca a valorii m.f ;se determina ca raport intre valoarea initiala a mij.fixe la termenul de functionare utila(ani) :

A=Vin/t(ani) detaliata formula va deveni A= P+T+M / t(ani)

Norma de amortizare Na =A/t*100%

Uzura mijl.fixe se determina si se contabilizeaza de catre toate intreprinderile indiferent de forma de proprietate asupra tuturor M.F aflate in functiune , reparatie, chiar si in timpul stationari.

Exista mai multe politici(metode)de determinare a defalcarilor anuale de uzura(amortizarii)

1. Metoda liniara-amortismentul periodic este constant

- norma de amortizare este constanta

-simplifica calculele pentru determinarea amortizarii

-este inclusa in mod uniform in costul de productie

Na= 1/Tn*100%

Na-norma medie anuala

Tn pentru functiune –durata functionarii utile sau timp stabilit

A=Vin*Na /100

Sa presupunem ca un utilaj are valoarea de 1 milion Vin=1 milion ; Tn =20 ani

Na1=1/20*100%=5%

A1= 1 milion*5/100=50000u.m

A2= 1 milion*5/100=50000 u.m

2. amortizarea progresivă (cumulativă)

- amortismentul creşte periodic

- norma de amortizare creşte

- amortizarea este inclusă în în costul de preoducţie din ce în ce mai mult

n=ti/Tn*100%

ti= nr de ordine a anului de funcţionare

Tn in cazul dat se calculeaza ca suma ti =durata funcţionării utile

Un utilaj

n=4ani

na1=1/1+2+3+4=1/10*100%=10%

na2=2/1+2+3+4=2/10*100%=20%

na3=3/1+2+3+4=3/10*100%=30%

na4=4/1+2+3+4=4/10*100%=40%

metoda regresivă

amortismentul scade periodic

norma de amorizare scade

costul de producţie este încărcat cu amortizare din ec. în ce mai puţin

n=(1+Tn-ti)/(Tn ce se calc ca suma ti)*100%

Tn=4ani

na1=1+4-1/1+2+3+4*100%=40%

na2=1+4-2/1+2+3+4*100%=30%

na3=1+4-3/1+2+3+4*100%=20%

Aplicarea uneia din metodele de amortizare se face în funcţie de legislaţia în vigoare de situaţia economico-financiară a întreprinderii şi de evoluţia cererii la producţia firmei

In conformitate cu standartele Naţionale de contabilitate confirmat de guvern

MF sunt clasificate în 5 grupe fiecarui fiind stabilită o normă ampla de amortizare

1. clădiri administrative (na=3%2. .plantatii forestiere de protecţie ş.a plantatii multeanuale(na=8%)3. mijloace de transport cu exceptia autoturismelor şi autobuselor (na=10%)4. inventarul şi accesorile de producţie şi gospodaresc, autoturisme, autobuse blocurile sectiilor de

productie (na=20%)5. masini şi utilaje instrumente, constructii din lemn(na=30%)

4. Indicatorii utilizarii eficiente a MF

Gradul de utilizarea a mijloacele fixe poate fi determinat in baza unor indicatori

1. indicatorii generalizatori:

a)randamentul MF se determină ca raportul dinte volumul producţiei şi valoare medie anuală a MF Rmf=PM/MFmediu el ne arata cantitatea de producţie în lei ce revin la un leu fonduri fixe

b) capacitatea specifica a MF la o unitate de productie

Cmf= MF mediu/ PM sau 1/ Rmf

Ne arata ce volum de fonduri fixe în lei revine la un leu producţie

c)rentabilitatea MF Rentmf=profit / MFmediu ne indica marimea profitului obţinut la un leu de fonduri fixe

d) capacitatea de inzestrare a muncii cu fondur fixe caracterizeaza gradul de inzestrare a muncii

Gmf = MFmediu/Ns numarul mediu scriptic sau numarul persoanelor inclusi in productiv

2. indicatorii utilizarii MF pentru aprecierea părtii active a MF

1. coeficiejntul extensiv a folosirii MF – caracterizeaza folosirea MF in timp

Kex= Fef/ F cal

F.ef – fond efectiv

F cal- fond calendaristic

sau

Kex= Fef/ F.m.d- fond max disponibil

2. coeficient intensiv de folosire a MF

K int= Q/Nutil * F. m. d.

Q volum anual de producţie

N. util nr. utilajelor implicate în producere

3. coeficient integral

K .integral = K ex* K int

4. ponderea partii active la suma totală a MF

Pmf= MFa/MF

Mfa mijl fixe ce participa activ la procesul de productie

MF valoarea totala a MF

3. INDICATORII STARII mf

1. COEFICIENTUL DE UZURĂ caracterizeaza gradul de uzură a MF

Guz= suma A/ Valoarea initială a MF

Suma A- SUMA totală a amortizării.

Pagina 12 lipseste

Buna întreținere a m.f Introducerea progresului tehnic

TEma5: Mijloacele circulante ale întreprindereii

1. Esența ec. , componența și structura activelor circulante2. Indicatori utilizării eficienta a activelor circulante 3. Sursele de formare a activelor circulante4. Aprovizionarea tehnico- materială a întreprinderii5. Normare mijl. Circulante

1. Esența ec. , componența și structura activelor circulante

Mijloacele circulante- m. bănești ale întreprinderii necesare pentru crearea stocurilor de mărfuri și materiale și pentru asigurarea continuității proceselor ale producției

Mijloacele circulante sunt clasificate în mai multe criterii

1. Conform sferei pe care o deservește a. Fonduri circulante de producție – obiectele de muncă care participă o singură dată la procesul de

producție țși transformă valoarea integrală în costul producției fabricate își transformă valoarea integrală în costulproducției fabricate și își schimbă forma inițială , natural materială, deservesc sfera de producți ( ea începe cu recepționarea materiei prime de către secțiile de producție și se finisează cu bținerea).

b. Fonduri de circulație – sun mijloace care deservesc sfera circulației (are 2 perioade) Perioada necesară pentru formarea tuturor tipurilor de stocuri ți mijloacele bănești pentru procurarea

materiei prime, energiei și materialelor Începe cu recepționarea produsului finit de către depozit și se termină cu mijloace bănești pe contul

decontării a întreprinderii2. După componență mijloacele circulante se rupează în Fonduri circulante de producție includ

a. Stocuri de producție – obiectele de muncă neintrate în procesul de producție și se află sub forma de rezerve la depozit. Materie primă, materiale de bază și auxiliare, semifabricate, combustibil și carburanți, ambalaje și materiale pentru ambalare , inventar și instrumente de mică valoare și scurtă durată.

b. Producția neterminată – producția în expresie bănească a cărui proces de fabricație nu sa terminat, aflânduse într-o situație intermediară între materie primă și semifabricate sau semifabricate și semifabricate.

c. Cheltuieli avansate – cheltuieli care sunt efectuate în prezent dar care se vor include în costul producției în perioada următoare . EX – palta pentru arendă, cheltuieli pentru pregătirea și insusirea producției noi, tehnologiei noi.

Fonduride circulație includa. Producția finită – producția a cărui proces s-a finit și este destinată livrării în afara întreprinderii- Producția finită de depozit- Prodcția finită în curs de expediereb. Creanțe sau datorii debitoare (datoriile altor întreprinderi.... pentru producția cupărată sau prestare sevicilor)c. Mijloace bănești sunt destinate pentru achitarea cu furnizorii, remunerarea muncitorilor, achitarea cu bugetul și alte organizații.- Mijloace bănești în casă- Mijloace bănețti în decontări- Mijloace bănești în contul de decontare în bancă

Circuitul economic al mijloacelor circulante

B (sfera de circulatie I) -> Sp (stocurile de productie)->Pp (sfera de producție)->Pf (producția finită )-> BI (sfera de circulație II)

BI>B B-bani utilizați Pp-procesul de producție Sp-stocuri de producție

BI-bani acumulați în urma realizării producției finite

Pentru asigurarea continuității și eficienței procesului de producție este necesar ca BI>B

Mijloacele circulante se află întro mișacare continuă transformându-se permanent din forma valorică în materială și invers.

3. După modul de planificare Mijloace circulante normate (sunt acele mijloace mărimea căruia poate fi calculată, planificată și se

referă la fonduri circulante de producție și producție finită la depozit) Mijloace circulante nenormate (nu se planifica si se refera la mijloace banesti si productia finita in curs

de expediere)4. După sursa de finanțare

- Miljl. c. propprii- Mijl. c. Împrumutate

2. Indicatori utilizării eficienta a activelor circulante

Gradul de utilizare eficientă a mijloacelor circulante se determină în baza anumitor indicatori

a. Coeficientul vitezei de rotație a mijloacelor circulante (coeficientu direct)

C r=PR produc ț ia realizat ă

MC

C r indică ce volum de vînzări se obține la fiecare leu de M. C. Utilizate sau numărul de rotații efectuate de m.c. într-o anumită perioadă

MC=MC (î nceput de a n )+MC (sf . dean)

2

b. Capacitatea mijloacelor circulante (coeficient indirect)

Cmc=MCPR

=1/cr

Cmc indică gradul de implicare a m.c în producția sau cîți lei de m.c revin la 1 leu vâzări

c. Durata unei rotații- ne indică în cîte zilese pentrece un circuit, cu cât este ma scurt cu atît este mai bine.

Dn = T/Cr=T*MCmediu/RR

T- perioada de timp (an, trimestru, luna – si poate fi exprimat in 360,90,50 zile)

d) rentabilitatea m.c.

Rmc=π/MC

Ne indica marimea Profitului optinuta la 1 leu de m.c.

Accelerarea vitezii de rotatie duce la disponibilizarea unui volum oarecare de m.c astfel intreprinderea poate asigura fabricarea si comercializarea aceluiasi volum de productie cu un volum mai mic de m.c

Suma m.c eliberate din circuitul sau economic, sau economiile poat fi determinate dupa relatia

E=PR1/T*(Dn0-Dn1)

3. Sursele de formare a activelor circulante

Activele circulante ale intreprin. se formeaza in baza resurselor financiare proprii si cele imprumutate.

Resursele proprii includ o parte din capitalul statutar al firmei si o parte din profitul obtinut.

Dar deseori resursele financiare proprii sunt insuficiente pentru formarea m.c necesare desfasurarea unor activitati normale de accea o parte din capitalil circulant se formeaza in baza resurselor financiare imprumutate cum sunt :

- Creditele bancare pe scurta durata ( sub 1 an)- Imprumut de la diferiti agenti economici.

In termenele stipulate in contractele de creditare intrepriinderrea este obligata sa restituie bancii suma imprumutata si suma dobinzii calculatre in termeni irespectivi:

Suma dobinzii pentru creditele pe termen scur se calculeaza dupa :

Sd= Sc*rd*t/12*100

Sc- Suma creditului acordat

t-termenul de acordare a creditului

rd- rata dobinzii

Astfel in termenul stipulat intreprinderea va trebiuo a ramburseze atit suma creditului primit cit si suma dobinzii acumulate.

St=Sc+Sd

TEMA 6: Eficienta economica a activitatii intreprinderilor

1. Eficienta economica. Notiune,continut,indicatori

2. Profitul,continutul economic,tipuri,metodele de determinare.

Directii de repartizare.3. Rentabilitatea, esenta economica.tipurile si metodele de determinare.

4. Pragul de rentabilitate

1. Eficienta economica. Notiune,continut,indicatori

Obiectul principal al ag.ec. este obtinerea rezultatelor dorite cu chelt. minime. Forma de manifestare a acestui principiu este eficienta economica care este raportul dintre effect si efort.

Efectul este rezultatul activitatii ec-ce si poate fi caracterizat prin mai multi indicatori naturali si valorici cum ar fi: volumul de productie, economia de materiale, profitul, etc

Efortul sunt cheltuielile suportate p-u a obtine rea efectului (chelt. materiale, umane etc). Eficienta ec-ca de manifesta atit la nivel macroeconomic cit si la nivel microeconomic. O deosebita importanta are eficienta ec-ca la la nivelul formelor, intru-cit aceasta va determina marimea eficientei ec-ce la nivel macro.

Eficienta ec-ca poate fi exprimata prin mai multi indicatori, indicatorul de baza reprezentint rentabilitatea activitatii ec-ce care exprima raportul dintre profitul obtinut si eforturile depuse.

2. Profitul,continutul economic,tipuri,metodele de determinare.

Directii de repartizare.Profitul reprezinta partea suplimentara a valorii care de obtine in urma efectuarii unui ciclu de productie si este sursa principala p-u dezvoltarea de mai departe a intreprinderii.

Tipurile de profit ale activitatii intreprinderii sunt reflectate in formularul Nr 2 al SNC numit:

“Raportul privind rezultatele financiare”.

Profitul poate aparea pe trei directii de3 activitate ale intreprinderii:

1 profit din activitatea de baza ( activitatea operationala de productie- cel mai important tip de profit).

2 profitul din activitatea investitionala.

3 profitul din activitate financiara

Tipurile de profit sunt urmatoarele si de calcula astfel:

Profit brut= Venituri de la realizarea prductiei-Cheltuieli de productie

Profit din activitatea de baza =Profitul brut+ Alte venituri operationale- chelt. Comerciale- cheltuieli administrative si generale – alte cheltuieli operationale

Profit din activitatea investitionala = venituri din activitatea investitionala – cheltuieli cu activitatea investitionala

Profit din activitatea financiara=venituri din activitatea fin – cheltuieli cu activitate financiara

Profitul din activitatea ec-o-financiara este suma celor trei tipuri de profit de mai sus.

Acest tip de profit mai este numit profitul perioadei de gestiune,este acel profit care de supune impozitarii.

Impozitul pe profit= Profit in perioada de gestine x cota impozit.pe profit (15%)

Profitul net este=profit per. de gestiune pina la impozitare- impozit pe profit.

Incasarile de la realizarea productiei- sunt mijl. banesti obtinute de intreprindere din realizarea productiei,lucrarile effectuate,servicii prestate.

In afara de aceasta o intreprindere poate obtine incasari din:vinderea fondurilor fixe, a materialelor,darea in arenda a bunurilor,veniturile din activitatile cu hirtii de valoare.s.a.

Profitul net este profitul care ramine la dispozitia intr. si este distribuit p-u formarea fondului de distribuire si a fomndului de acumulare.

Fondul de distribuire este utilizat p-u finantarea necesitatilor sociale si stimularii materialelor lucratorilor.

-remunerarea muncii,plata dividendelor,ajutor material,plata foilor de tratament,premii

CT

VCCTCF

VC

A

Fondul de acumulare se formeaza atit din profitul net cit si din alte surse ( fondul de amortizare, credite, costul utilajului scos din functiune si vindut) Acest fond repreainta sursa de dezvoltare a potentialului ec. al intreprinderii si este utilizat p-u:

--desfasurarea activitatii de colectare, de proectare;

--asimilarea tehnicii noi;

--cheltuieli p-u emiterea hirtiilor de aloare;

--constructia de locuinte, obiectelor cu menire sociala

3. Rentabilitatea, esenta economica.tipurile si metodele de determinare.

Rentabilitatea exprima raportul dintre effect (profit) catre effort (cheltuieli) p-u o anumita perioada.

Un anumit nivel de rentabilitate este necesara p-u mentinerea si cresterea potentialului ec. al intreprinderii, cointeresarea actionarilor.O activitate este rentabila atunci cind raportul profit (venit) cheltuieli este mai mare ca 1. Iar cind este egal cu 1, intreprinderea nu obtine nici profit insa nici pierderi.

cind este <1 activitatea este in pierdere. Profit < Cheltuilei

Tipuri de profit rentab.:

1. Rentabilitatea economica indica gradul de utilizare a intregului capital(capital propriu + capitl

imprumutat) Re= Profit net

CT (Capital Total ) x 100%

2. Rentabilitatea financiara Rf= Profit net

CPropriu(Capital Propriu) x 100%

3. Rentabilitatea resurselor utilizater Rr= Profit brut saunet

CP(CostulTotal de Productie) x 100%

4. Rentabilitateaactivitatilor operationale (de baza) R.a.o= Profit brut saunet

MCmediu+MFmediu x 100%

5. Rentabilitatea comerciala: Rc= Profitbrut saunet

PR (Valoarea productiei realizate) x 100%

6. Rentabilitatea pe unitate de produs: Run= Profit unitar

C(Costul peunitate de produs) x 100%

4. Pragul de rentabilitate

Pragul de rentabilitate exprima volumul productiei sau al cifrei de afaceri la care incasarile totale sunt egale cu costurile totale, iar profitul = 0.

Dincolo de volumul de productie critic, intreprinderea poate avea profit devenind rentabila. Daca volumul de productie < decit nivelul critic, intreprinderea functioneaza in pierderi. Pragul de rentabilitate poate fi determinat atit in functie de volumul produs concret exprimat in unitati natural, cit si in functie de volumul total al vinzarilor mai multor produse.

i

Punctul A reprezinta punctual critic careaia ii corespunde nivelul critic al productiei qc numit prag de rentabilitate.

qc= CF

P−CMV

VT= CT

Px q = CF + CV, CF in perioda scurta nu se modifica deci P x q = CF + CMV x qc; CMV- costul mediu variabil.

P x qc – CMV x qc = CF =>>> qc= CF

P−CMV

De mentionat ca pragul de rentabilitate se utilizeaza doar in perioada scurta de timp.

Pragul de rentabilitate, respective cifra de afaceri care asigura decuparae cheltuielilor este determinat prin relatie:

CA cr = CF

1−Σq∗CMV

Σ q∗p =

CF

1−CMV

p

CAcr = qc x pun(pretul unitar)

Tema: Costul de productie

1. Notiunea costului de productie. Consumul factorului de productie

2. Nivelul costului de productie

3. Clasificarea cheltuelilor dupa elementele economice

4. Clasificarea cheltuelilor dupa articole ale calculatiei

5. Reducerea costului de productie. Impactul unor grupe de factori asupra costului de productie

I. COSTUL DE PRODUCTIE - reprezinta totalitatea cheluelilor intreprinderii in expresie baneasca

pentru producerea si desfacerea productiei. Costul trebue sa se regaseasca in pretul de vinzare a bunului

respectiv pentru a fi recuperat.

Pu (pretul unitar) = Cu + Prof. unit

Cu (costul unitar) = Pu + Prof. unit

Cu – limita inferioara pina la care poate cobori pretul de vinzare fara sa duca intreprinderea la faliment.

Cu = Pu.

Factorii de productie se consuma in mod specific, participind diferit la formarea costurilor:

- Consumul capitalului fix e reprezentata prin amortizarea (expresia baneasca a uzurii capitalului fix).

Amortizarea se exprima numai valoric ca suma inclusa in costul productiei fabricate si se include pe produs sau

pe intreaga productie fabricate.

- Consumul capitalului circulant presupune includerea integrala in forma materiala sau baneasca a

bunurilor din care e format in rezultatele productiei consumului capitalului circulantse exprima atit fizic

(cantitatea de lina intr-un covor; cit de valoricpretul cantitatii de lina intr-un covor). Consumul capitalului

circulant in expresie fizica pentru obtinerea unui bun economic se numeste consum tehnologic.

- Consumul factorului munca poate fi exprimat:

a. Fizic – prin timp de munca ce se cheltuie

b. Valoric – prin suma platita sub forma de salarii de catre intreprinzator

- Consumul factorilor natura se exprima numai valoric prin ceea ce plateste intreprinzatorul pentru al

dobindi si realize.

Toate cheltuelile u.e. se clasifica :

1. Dupa continutul economic (dupa elementele economice ale cheltuelilor)

2. Dupa articole ale calculatiei sau dupa locul aparitiei lor la intreprindere

3. Dupa caracterul dependentei de volumul productiei (fixe, variabile)

4. Dupa croteriul reflectarii introducerii in costul de productie (direct si indirect)

II. In teorie si practica economica se opereaza cu 3 tipuri de cost :

a. Cost global

b. Cost marginal

c. Cost mediu

Costul global (total) – e generator de consumuri globale - reprezinta ansamblul costurilor

corespunzatoare …..

Costul fix – determinat de consumuri fixe desemneaza acele cheltueli care pe terneb scurt ramin relativ

neschimbate, indifferent de modificarea valorilor de productie (amortizarea, capitalul fix, dobinda, chirii,

cheltueli de intretinere, iliminare, incalzit , salariile personalului administrativ

Costurile variabile – desemnate de consumuri variabile care se modifica in raport cu valoarea

productiei ( cresc sau scad odata cu cresterea sau diminuarea acestora), dar nu intotdeauna proportional

(consumul de materie prima conbustibil, salariile directe ale persnalului productiv )

CT = CV (costurile variabile) + CF (costurile fixe)

Costul marginal – sporul de cheltueli totale necesare pentru a spori productia cu o unitate. Evolutia sa

depinde CM = ∆CT / ∆Q de costurile variabile totale si medii.

Costurul mediu (unitar) – reprezinta costul pe o unitate de productie adica CT raportat la volumul

productiei reprezentat in unitati fizice. El poate fi total, fix sau variabil.

CMT = CT/Q CMV = CV/Q CMF = CF/Q

CMT = CMV +CMF CMT = (CV + CF)/Q

Pentru a urmari tendinta schimbarii cheltuelilor in intregime pe intreprindere se foloseste indicatorul

cheltueli la 1 leu productie marfa. :

Ch 1p.m. = (∑ Ci * qi) / (∑ pi *qi) – ele se calculeaza pentru anul de baza .

Ci – costul unitar

Qi – cantitatea de productie

Pi – pretul unitary

Ch 1 p.m. = CP/PM

Reducerea in expresie absoluta a cheltuelilor la 1 leu productie marfa.

R abs = Ch1pm planificat – Ch1pm baza

Reducerea procentuala a Ch 1pm:

R% = (R abs / Ch 1pm 0) * 100%

III. In corespundere cu continutul economic cheltuelilor ce formeaza costul productiei se grupeaza

astfel :

1 element : cheltueli materiale minus costul deseurilor recuperabile. Aici se include valoarea materiei

prime , materialelor de baza si auxiliare, semifabricatelor, conbustibililor, ambalaj, valoarea resurselor natural

utilizate, uzura OMVSD.

2 element : cheltueli pentru retribuirea muncii calculate de tarife, adaosuri, premii.

3 element : cotizatii pentru asigurari de stat sociale si medicale

4 element : uzura mijloacelor fixe – suma cotelor de uzura (armortizarea)

5 alte cheltueli ( ch de reclama, repartatia mijloace fixe, deplasari , pregatire cadrelor)

Clasificarea chelt. După elementele economice e necesară pt clasificarea cheltuielilor totale pe întreprindere

4.Clasificarea cheltuielilor dupa articole ale calculatiei

În acele cazuri când e necesar de determinat cheltuielile pt anumite tipuri de produse se foloseşte clasificarea după articole de calculaţie.

Articolele de calcul sunt

a) consumuri directe de materiale- materii prime şi materiale- articole de completare, semifabricate şi servicii cu caracter de producţie- combustibili şi energie de toate tipurile consumate în scopuri tehnologiceb) consumuri directe privind retribuirea muncii

- salariul de bază şi suplimentar a muncii de bază

- contribuţii pt asigurări

c) consumuri indirecte de producţie

- materiale

- retribuţii

- uzura mijloacelor fixe

- amortizarea activelor materiale

- chiria

- deplasări

- asigurări obligatorii

d) cheltuielile perioadei de gestiune

- cheltuieli comerciale

- cheltuieli administrative

- alte cheltuieli operaţionale

Articolele a şi b sunt cheltuieli directe şi sunt incluse nemijlocit în costul de producţie. Articolele c şi d sunt cheltuieli indirecte, adică proprii mai multor tipuri de produse.

5. Reducerea costului de productie. Impactul unor grupe de factori asupra costului de productie

Fiecare întreprindere e interesată să obţină producţia cu costuri cît mai mici pt a dobîndi un câştig cât mai mare.

Căile de reducere a costurilor sunt

- cumpărarea factorilor de producţie cu preţuri cât mai mici

- reducerea stocurilor- reducerea cheltuielilor cu salarii, creşterea mai rapidă a producţiei faţă de salarii- reducerea cheltuielilor administrative, de desfacere, de publicitate.

Prima grupă de căi se referă la reducerea cheltuielilor materiale- are o importanţă deosebită în acele ramuri în care ponderea cheltuielior materiale în costul total e ridicat şi vizează reducerea consumului de materie primă, materiale, energie, reducerea normele de consum, reducerea retribuţiilor, utilizarea deşeurilor. Determinarea influenţei reducerea cheltuielilor materiale asupraa reducerii costului de producţie se face după relaţia- R% chelt materiale = (chelt materiale1 – chelt materiale0)/ chelt materiale1 * 100% * Km

chelt materiale1, 0 ---cheltuieli de materie prima sau materiale

Km---- coeficient ce exprima ponderea chelt materiale respectiv in costul productiei

Caile de reducere a cheltuielilor ocazionate de factorul munca se are in vedere:

a. stabilirea exacta a nr de muncitori pe categorii

b. cresterea productivitatii muncii

Pentru a calcula influienta cresterii productivitatii muncii asupra reducerii costurilor de productie

R%m= 1- (100+Pr/100+Pwm) *Krm*100%

Pr---procentul cresterii retribuirii muncii

Pwm---procentul cresterii productivitatii muncii

Krm---coeficient ce exprima ponderea fondului de retribuire in cost de productie

Căile de reducere a cheltuielilor administrative

- realizarea proporţiilor optime între personalul productiv şi neproductiv- mecanizarea lucrărilor de calcul, evidenţa statistică şi calcul- reducerea cheltuielilor generate de deficienţe în conducere- raţionalizarea cheltuielilor legate de pază, poştă, telefon.Căile de reducere a costurilor de producţie prin îmbunătăţirea gradului de producţie prin îmbunătăţirea gradului de utilizare a capacităţii de producţie, ceea ce determină reducerea cheltuielilor pe unitate de produs în special a amortizării.

TEMA 8 Politicile de preţ ale întreprinderilor

1. esenţa economică şi funcţiile preţului2. sistemul de preţuri şi metodele de formare a lor3. politici ale preţurilor

1. esenţa economică şi funcţiile preţuluipreţul exprimă cantitatea de monedă care trebuie plătită pt achiziţionarea unor bunuri materiale şi servicii în cadrul tranzacţiilor bilaterale de plătă. Preţul este considerat expresia bănească a valorii mărfurilor şi serviciilor. Preţul reflectă prin mărimea lui atât cgheltuielile materiale şi de muncă efectuate pt obţinerea bunului economic, cât şi utilitatea acestuia, cererea şi oferta, raritatea sau abundenţa bunului dat.Prețul nu reprezintă doar o categorie și are funcții valorice importante. Funcțiile economice:

- Funcția de calcul al cheltuielilor și rezultatelor prin intermediul prețurilor și pot determina indicatori care reflectă activitatea economică atât la nivelu fiecărui agent economic cât și la nivel macroeconomic;

- Funcția de informare – oglindește raritatea sau abundența bunurilor economice produse precum și a factorilor de producție orientând opțiunile și deciziile producătorilor și consumatorilor;

- Funcția de corelare dintre cerere și ofertă;- Funcția de stimulare a producătorilor – el este elementul motivațional puternic al acțiunilor

agenților economici pentru minimizarea costurilor și creșterea rentabilității;

Nivelul și dinamica prețurilor este influențată de o serie de factori:

1. Nivelul costurilor de producție;2. Nivelul și dinamica productivității factorilor de producție;3. Intensitatea nevoii sociale pe care o satisface o marfă;

4. Cererea și oferta;5. Dinamica valorii banilor respectiv a prețurilor de cumpărare. Infrația exercită o influență asupra

puterii de cumpărare a banilor și imprimă prețurilor o tendință de creștere;6. Nivelul prețurilor mondiale.

2. Sistemul de prețuri și metode de formare a lor

Sitemul prețurilor reprezintă totalitatea prețurilor care reglează raporturile economice între participanții a activitatea economică. Sistemul prețurilor incluce:

1. Prețurile cu ridicata – sunt prețurile stabilite de forme care vând în cantități mari altor firme. Ele acoperă cheltuielile de producție a întreprinderii și le asigură un anumit profit, includ TVA, accize prevăzute de legislație;

2. Prețurile cu amănuntul - includ prețul cu ridicata, adaos comercial, TVA. Prețul mărfurilor care se vând cu amănuntul in sistemul de comert

Adaos comercial – diferenșa dintre prețul de vânzare cu amănuntul și prețul de cumpărarea cu ridicata.

În adaosul comercial se includ toate cheltuielile firmei comerciale: arenda, salariile angajaților, cheltuielile de reclamă etc. și asigură firmei un anumit profit care de regulă se stabilește în procente față de prețul de vânzare. Adaosul comercial poate fi o mărime standart (fixă sau lexibilă).

Formarea și structura prețului cu amănuntul

Cheltuilei porfit TVA accizePrețul cu ridicata Cheltuieli profit TVAPrețul firmei intermediare de livrare cheltuilei profit TVAPrețul cu amănuntul

3. Prețurile de export sunt prețurile producției comercializate pe piața mondială. Ele se formează la fel ca prețurile cu ridicata și nu includ TVA

4. Prețurile de import se stabilesc la valoarea lor vamală și includ: - valoarea mărfii procurate;- cheltuielile de transport și de asigurare;- impzitul prevazut de legilație: TVA, accize taxe vamale.

5. Tarifele de transport reprezintă costul transportării mărfurilor și pasagerilor. Ele includ cheltuielile firmei de transport, profit, TVA.

6. tarifele de servicii au aceiași structură ca și tarifele de transport.

Între toate tipurile de prețuri există o interdependență, un rol deosebit în formarea sitemului de prețuri îi revine prețurilor la resursele energetice modificarea cărora va determina modificarea prețurilor la majoritatea bunurilor și serviciilor.

În practica economică există prețuri libere și prețuri administrative.

Prețuri libere – sunt acelea care se formează în condițiile concurenței libere fără ca agenții economici sa le influențeze, nivelu lor fiind în funcție de cerere și ofertă.

Prețurile administrative - sun cele stabilite de către firmele care au un anumit control asupra pieței, precum și prețurile aflate în sfera intervenției statului.

Ele sunt predominante într-o economie de piață modernă, deaorece predomină concurența imperfectă pe diferite strucuturi.

Statu intervin în formarea prețurilor atât prin pârghii indirecte: subvenții acordate unor categorii de produse, credite avantajoase în scopul stimulării anumitor produse, achizțiile de stat la prețuri convenabile a unor cantități mari din unele produse (cereale, materii prime, materii stratgice și punerea lor pe piață pentru a micșora sau a anula creșetrea prețurilor acestora atunci cind se manifetă).

Pârghii directe – fixarea nivelul prețuui la anumite categorii de mărfuri, stabilirea limetelor maximale și minimale ale prețurilor la unele categorii de bunuri având ca scop fie protejarea consumatorilor sau a producătorilor (niv. max. pentru consumator; niv. min. pentru producător) și metodele de folosire eficientă a resurselor, macanismul de folosire a pârghiilor pentru creșterea eficienții activității ramurilor economice, modalităților de alocare a resurselor, a metodelor de calcul, măsurare și analiză a rezultatelor.

3. politici ale preţurilorFirmele pot folosi diferite politici de stabilire a preturilor la produsele si serviciile sale. Cea mai raspandita metoda este metoda costurilor.

Metoda costurilor:

P=Cu+Pr.u+TVA

Cu - costul unitar

Pr.u - profitul unitar dorit sau marja de profit

Marja de profit poate fi stabilita ca 1% (ponderea) fata de costul total. In acest caz pretul produsului se determina astfel: P=Cu+αCu +TVA

α - ponderea profitului dorit in costul total al unei unitati de produs.

O alta metoda de stabilire a preturilor se bazeaza pe determinaea profitului critic; pentru care profitul=0

Dupa determinarea pretului critic intreprinderea isi propune obtinerea unui anumit profit pentru volumul respective de productie sip e aceasta baza determina pretul produsului.

Volumul critic al productiei se determina dupa relatia:

q=CF / (p-CMV), pentru care profitul =0 p-pret unitar

P= (CF+q * CMV) / q P-pretul critic

La acest pret pentru a obtine profitul dorit la volumul respective al productiei pretul poate fi determinat astfel:

Pc= (CF+q*CMV+profitul dorit) / q Pc-pret de comercializare

Pretul produsului poate fi determinat dupa aceasta formula pentru un nivel minim si maxim al productiei.

Tema9: Activitatea investiţională a întreprinderii.

1. Noţiunea de investiţie, clasificarea investiţiilor.Etapele activităţii investiţionale.

2. Eficienţa economică a investiţiilor: indicatorii de analiză şi apreciere a variantelor de investiţii.3. Sursele de finanţe a investiţiilor.

1. Noţiunea de investiţie, clasificarea investiţiilor.Etapele activităţii investiţionale.

Investiţiile reprezintă suportul material a dezvoltării economice. Ele stau la baza creşterii calitative a tuturor elementelor procesului de producţie. Este imposibilă asigurarea creşterii randamentului utilajului, sporirea productivităţii muncii, mărirea nr. de locuri de muncă, sporirea şi diversificarea producţiei fără investiţii.

Investiţiile reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate la începutul perioadei de investire precum şi cheltuielile curente ce se efectuează mai tirziu.

Clasificarea investiţiilor:

a. După forma de alocare:- investiţii reale; - investiţii financiare ( de portofoliu); Investiţiile reale reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare pentru crearea , lărgirea, perfecţionarea mijloacelor fixe.

Ele au cîteva particularităţi:

procesul investiţional necesită un timp relativ mare cuprinzînd durata de proiectare şi de execuţie a lucrării;

între momentul efectuării cheltuielilor şi cel al obţinerii efectelor se impune o anumită perioadă ceea ce face ca timpul să fie un factor important de care depinde eficienţa economică a investiţiilor.

Investiţiile financiare reprezintă cheltuieli pentru procurarea hîrtiilor de valoare.

b. După destinaţia lor:- investiţii productive, care asigură creşterea bazei tehnico-materiale în sfera productivă atît la obiectele

direct productive ( ateliere pentru întreţinere, drumuri de acces)- investiţii neproductive, acele efectuate în domeniul social- cultural ( locuinţe, cantine, şcoli,.....)c. În funcţie de caracterul lucrărilor:- investiţii în obiecte noi; - investiţii pentru modernizări, reutilizări .d. După provenienţa direcţiilor de finanţare:- investiţii aut ohtone; - investiţii străine. e. După sursele de finaţare:- investiţii proprii - constituite în baza acumulării capitalului propriu;- investiţii împrumutate - creditele de la bănci, împrumuturile de la agenţii economici.f. După modul de constituire a capitalului:- investiţii nete - constituit din capitalul acumulat din economiile firmelor;- investiţii brute - include investiţiile nete şi amortizarea destinată înlocuirii mijloacelor fixe.

Etapele activităţii investiţionale

Orice firmă înainte de a iniţia o investiţie va elabora strategia investiţională care este parte componentă a stategiei de dezvoltare a întreprinderii. Această strategie reflectă toate etapele necesare în vederea investiţiilor.

Etapele desfăşurării unei investiţii:

argumentarea necesităţii unei investiţii. La etapa dată întreprinderea studiază minuţios necesitatea invstiţiei, studiază cererea pe piaţă la produsele similare, preţurile de comercializare, cheltuielile de producţie, volumul de investiţie necesară pentru a implemanta procesul respectiv.

adoptarea deciziei de a investi. Înainte de a implementa această etapă, firma va determina eficienţa economică a investiţiilor, care vor fi rezultatele proiectelor investiţionale. În baza calculelor efectuate, a posibilităţilor de finanţare, a surselor utilizate ( proprii şi împrumutate), întreprinderea adoptă decizia de iniţiere a investiţiei, alegînd proiectul investiţional din mai multe variante posibile.

Elaborarea documentaţiei necesare pentru iniţierea investiţiei şi aprobarea ei. Efectuarea investiţiilor, începerea lucrărilor investiţionale de construcţie a obiectului proiectat. Se va

acorda o atenţie deosebită calităţii lucrărilor, întrucît aceasta va permite eliminarea cheltuielilor suplimentare la etapa funcţionării obiectului.

Punerea în funcţiune a obiectului creat. Este important ca perioada punerii în fincţiune să fie cît mai scurtă, capacităţile de producţie să fie utilizate integral, ceea ce va contribui la recuperarea investiţiilor într-un termen mai scurt.

Funcţionarea obiectului creat. Se efectuează activitatea economică în scopul obţinerii efectelor dorite. Durata de funcţionare a obiectului este stabilită în funcţie de gradul de uzură a utilajelor instalate şi de eficienţa economică a activităii.

2.Eficienţa economică a investiţiilor: indicatorii de analiză şi apreciere a variantelor de investiţii.

La baza oricărei activităţi investiţionale trebuie să stea principiul eficienţei economice al obţinerii unui efect cît mai mare la fiecare unitate de efort făcută.

Evaluarea eficienţei economice trebuie să se bazeze pe un sistem de indicatori care sunt grupaţi în:

Indicatori generali: ei crează o imagine de ansamblu asupra obiectului de investiţii: profitul, cifra de afceri, cheltuielile de producţie, capacitateade producţie. Aceşti indicatori sunt nesemnificativi deoarece nu presupun compararea efectului cu eforturile.

Indicatori de bază, care nu trebuie să lipsească la adoptarea deciziei de a investi:a. Volumul investiţiilor – totalitatea cheltuielilor efectuate pentru edificarea obiectului pînă la

punerea lui în funcţiune;b. Durata de execuţie a lucrărilor de investiţie - perioada de timp din momentul începerii pînă în

momentul punerii în funcţiune a obiectului;c. Durata de funcţionare - perioada din momentul punerii în funcţiune a obiectului pînă în

momentul scoaterii lui din funcţiune;d. Investiţia specifică - exprimă valoarea investiţiei ce revine la o unitate de capacitate de producţie

Is =

Val . Invest .CP

e. Termenul de recuperare a investiţiilor

Tr =

Vol . invest .Pr . net

El indica perioada in care investitia se recupereaza din profitul obtintinut in urma punerii in functie a obiectivului constituit.

6.Rentabilitatea investitiilor

Rent.invest=1/Tr=1/ In/Prof.net=Pof.net/In

Exprima profitul uman obtinut la o unitate de investitii

3. Sursele de finanţe a investiţiilor.Sursele de finantare a investitiilor :

--proprii constituite din:

a)profitul obtinut din activitatea economica

b)acumularii amortizarii mijlocelor fixe

--sursele atrase:

a)creditele

b)vinzarea de actiuni,etc.

Cele mai importante sunt cele proprii.

Cea mai raspindta forma de finantare sunt creditele.Acestea au rolul important,ele ofera intreprinderi,posibilitati de asi realiza strategiile investitionale la reducerea termenului de efectuare a investitiei.

In acelasi timp achitarea dobinzii aferente creditelor este o povara costisitoare pt intreprindere determinind reducerea eficientei economice in perioada rambursarii creditului deaceea intreprinderle tb sa compare costul creditelor acordate cu efectele posibile ale exploatarii obiectelor proiectate pe baza acestor credite.

Pentru finantarea investitiilor se acorda credit pe un termen mai mare de 1 poate fi platita annual sau expirarea termenului odata cu rembursarea creditului.Astfel dobinda poate fi simpla si compusa.

Simpla-atunci cind se plateste annual

Compusa-atunci cind dobinda anuala se capitalizeaza si se adauga la sumacreditului acordat

Suma totala a rambursarii creditelor in acest caz:

Sc=ca(1+r) t

ca-(suma credit acordat)

r- (rata dobinzei)

t--termenul pt care este acordat creditul

Totodata firmele tb sa compare rata dobinzii creditului cu rentabilitatea investitiilor planificate.Creditul tb contractat numai atunci cind rentabiloitatea investitiilor planificate este mai mare ca rata dobinzei.

Tema10:Activitatea economica externa a intreprinderilor

1.Tipurile de relatii economice externe ale intreprinderilor

2.Indicatorii activitatii ec-e a intrep.

3.Reglementarea de stat e relatiilor ec-e externe

1.Tipurile de relatii economice externe ale intreprinderilor

Activitatea ec.externa reprezinta activitatea persoanei fizice si juridice ce se desfasoara in colaborare cu pers.fizice si juridice din alte state in toate formele de relatii ec.internationale

Formele de relatii ec.externe a intreprind.:

Importul si exoprtul de marfuri in conformitate cu nomenclatorul si modul stabilit de legislatia R.M.

Importul

Exportul

Reexportul activitatii de cumpararee a marfurilor din unele tari si de a le revinde in alte tari.

Reimportul consta in importul bunurilor economice din R.M. Care mai apoi se importa din nou in tara dupa o anumita transformare a lor(prelucrarea,ambalarea,finisare)creind o noua valoare adaugata sau se intorc ca bunuri rspinse din cauza calitatii joase.

Tranzitul activitatii de transformare a marfurilor straine pe teritoriul tarii precum si de depozitare temporara a acestor marfuri.

Exportul-reprezinta una din caile rapide de a intra pe pietele straine fiind o cale de asigurare a cresterii economice a intreprinderii.Exportul poate fi efectuat in mod direct si indirect.

Exportul direct-presupune iesirea directa a intreprinderii cu produsele sale pe piata externa .In acest scop intreprinderea poate sasi deschida intr-o tara straina o reprezentanta cu functii de comercializare a produselor sau prin intermediul unor firme specializate care organiziaza co,mercializarea produselor pe pietele externe fara participarea producatorilor.

Exportul indirect-se efectueaza prin intermediari specializati care isi asuma responsabilitatea organizarii si comercializarii produselor pe pietele externe.

Cooperarea internationala in productie poate fi destul de vasta incepind cu cooperarea in elaborarea tehnologiilor avansate, construirea comuna a unor unitati de productie se terminind cu organizarea intreprinderilor mixte.

-operatiuni de arenda,inclusive de leasing;

-operatiuni internationale;

-operatiuni bancare

-operatiuni de asigurare;

2.Indicatorii activitatii ec-e a intrep.

Indicatorii ce evidentiaza aportul activitatii economice externa in activitatea economica de ansamblu a intreprinderii sint:

-volumul fizik al fiecarui produs exportat. Vic=qieqi

unde qie este volumul produsului exportat si qi volumul

total al produsului fabricat de firma intr-o anumita perioada.

Acest indicator poate fi calculate in expresie valorica si naturala

-Gradul de dependent a intreprinderii de aprovizionare cu materii prime de import exprima ponderea volumului fiecarei materii prime importate in consumul total de materie prima.

Gap=Mpr . i

Cons .total

-Pentru a determina eficienta economica activit. De export se poate calcula cursul de revenire la exportcare exprima efortul intreprinderii pentru a obtine o unitate valutara.

Cre=Pi (lei )

Pe (valuta ) unde Pi este pretul intern complet si Pe pretul extern

Pretul intern complet include toate cheltuielile de producer , ambalare, expediere a marfii

PE este pretul unei unitati de valuta exportat exprimat in valuta convertibila

Atunci cind CRE este mai mic sau egal ca Cs(curs de schimb) operatiunea este eficienta

- Cursul de revenire la import

Cri =Pi + Ti / Pe

Pi= pretul produsului pe piata interna (lei)

Ti=taxele la import (lei)

Pe = pretul in valuta a acelei marfi (valuta)

Atunci cind Cri este mai mare sau egal ca Cs operatiunea respective este eficienta

3.Reglementarea de stat e relatiilor ec-e externe

Reglementarea de stat a activit. Econ.externe se face cu scopul asigurarii interesului statului si crearii conditiilor necesare pentru includerea economiei RM, in sistemul diviziunii international a muncii.

Mecanismul reglementarii de stat a activit.ec. externe include urmat.elemente:

1.eliberarea licentelor si fixarea cotelor pentru operatiunile economice externe;

Licenta in comertul exterior este un permis special obtinut din partea organelor de stat la importul, exportul sau tranzitul unei anumite cantitati de marfuri interzise de a fi scoase si tranzitate liber.

Cota de export(import) (restrictive cantitativa)-reprezinta plafonul cantit. In expresie nationala sau valorika stabilita de stat la exportul si importul unor marfuri.

2. regimul vamal- marfurile si alta avere introdusa sau scoasa de pe terit. tarii trebuie deklarata obligatoriu organelor vamale prin completarea declaratiei vamale de marfuri care prevede prezentarea marfurilor pentru controlul vamal precum si achitarea taxelor prevazute de legislatie.

Taxele vamale unul dintre cele mai vechi instrumente de reglementare a activitatii economice externe care indeplineste 3 functii:

1.fiscala-de completare a veniturilor la bugetul de stat;

2.de protective-protejeaza economia nationala de concurenta externa;

3.de reglare-influenteaza formarea structurii de productie stimulind dezvoltarea unor ramuri.

3.reglarea operative a activitatii economice externe in skopul dezvoltarii echilibrate a activit.econ. externe se pot aplica unele masuri operative cum ar fi:

a)suspendarea operatiunilor economice externe in caz de incalcarea legislatiei RM,

-neexecutarea conditiilor de b……..

-recurgerea la concurenta neloiala

-adoptarea unor masuri de raspuns la actiunile descriminatorii ale unor tari