Uniunea Europeană

Nevoia de integrare – Un climat al schimbării

Țara Numărul victimelor Climatul economic: anul premergător celui de-al doilea război mondial cînd s-a atins

PIB-ul din 1945

Austria 525000 1886

Belgia 82750 1924

Danemarca 4259 1936

Finlanda 79000 1938

Franța 505750 1891

Germania 6363000 1908

Italia 355500 1909

Olanda 250000 1912

Suedia 0 PIB-ul a crescut în timpul celui de-al doilea Război Mondial

Elveția 0 PIB-ul a crescut în timpul celui de-al doilea Război Mondial

Marea Britanie 325000 PIB-ul a crescut în timpul celui de-al doilea Război Mondial

Sursa tabelului: R, Baldwin, C. Wyplosz, The Economics of European Integration,Editura Economică, Bucureşti, 2006, p. 22.

Geneza şi evoluţia integrării economice în Europa postbelică

• În perioada postbelică au apărut planuri de reconstrucţie europeană: – utopice, cum ar fi acela de înlăturare a

hegemonului; – pragmatice, care au condus la crearea unor

structuri instituţionale comune: OCEE (OECD), CAER, AELS, Comunităţile Europene.

Nevoia de integrare a fost dictată de:

• dorinţa de obţinere şi menţinere a stabilităţii militare şi politice prin mijloace economice;

• nevoia de a obține creştere şi dezvoltare economică într-un alt plan decât cel naţional;

• redefinirea sferelor de influenţă.

Redefinirea sferelor de influenţă a însemnat:

• influenţa Uniunii Sovietice asupra statelor baltice şi a celor central și est europene (cu unele încercări de pătrundere în Franţa şi Italia) ;

• influenţa Statelor Unite asupra vestului Europei.

Statele vest europene aveau, în perioada postbelică, așteptări diferite:

• Franţa - considera că o apropiere de Germania ar contrabalansa influenţa Marii Britanii şi a Statelor Unite;

• Marea Britanie și Statele Unite considerau integrarea vest europeană o contrapondere la puterea Uniunii Sovietice;

• Germania vedea în formarea unor structuri integrative posibilitatea de a recâştiga poziţia deţinută înainte de război;

• Italia - dorea să facă uitată perioada Mussolini;• În esenţă, fiecare din statele fondatoare vedeau

integrarea europeană ca un mod de promovare a interesului naţional.

Principalele momente ale construcţiei europene au fost

Planul Marshall (1947)Formarea OCEE (1948)Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (1952)Uniunea Europei de Vest (1955) Comunitatea Economică Europeană (1958)EURATOMUL(1958)Uniunea Europeană (1992)----------------------------------------A.E.L.S.C.A.E.R.

Planul Marshall

• Face parte din ajutorul american acordat continentului european, care a cuprins:– Fonduri acordate sectorului militar (GARIOA);– Fonduri pentru reabilitare economică prin intermediul

Naţiunilor Unite;– Fonduri nerambursabile (22 miliarde USD, reprezentând 15%

din bugetul american).

• Rezultat: Ajutarea țărilor vest-europene în reducerea perioadei de reconstrucție prin:

• Creșterea rapidă a schimburilor comerciale dintre Europa de Vest și Statele Unite;

• Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă;• Creșterea economică a Statelor Unite ale Americii.

Planul Marshall

Ţările care au beneficiat de ajutor în cadrul planului Marshall

OCEE & OECD

• OCEE a fost creată în 1948 pentru administrarea fondurilor din Planul Marshall;

• Obiective primordiale al OCEE: • Reducerea barierelor aferente comerțul intra-comunitar și

îmbunătățirea sistemului de plăți prin crearea Sistemului European de Plăți;

• Echilibrarea balanței de plăți externe;• Coordonarea politicilor economice.

• Liberalizarea comerțului în cadrul OCEE a avut ca efect:

• Creșterea comerțului între state și creșterea veniturilor;• Modificarea comportamentului agenților comerciali.

OCEE & OECD

• In 1961 s-a transformat în OECD.• Fac parte: Italia, Franta, Germania, Belgia,

Olanda, Luxemburg, Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Austria, Spania, Portugalia, Grecia, Polonia, Cehia, Ungaria, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Statele Unite.

Planul Schuman

• La data de 9 Mai 1950, Robert Schuman inspirat de Jean Monnet propune stabilirea Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului.

• Schuman propune gestionarea în comun de către o autoritate supranațională a rezervelor de oțel și cărbune ale Franței și Germaniei.

Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)

• Rezultat al planului de reconciliere franco-germană.• Creată în urma semnării tratatului de la Paris în 1951.• State fondatoare: Italia, Franţa, Germania, Belgia, Olanda ,

Luxemburg.• Responsabilitatea deciziilor privind comerțul cu oțel și cărbune,

producția dar și prețurile aferente acestui sector revenea Înaltei Autorități (predecesoarea Comisiei Europene).

• Scop:– Punerea sub control comun a resurselor necesare reconstrucţiei economiei

europene;– O mai bună exploatare a resuselor rare; – Creşterea producţiei de oţel, dar şi a utilajelor produse cu acesta.

• A fost dizolvată la data de 23 iulie 2002.

Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului(CECO)

Membrii fondatori ai Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului

EURATOM

• Înfiinţat prin Tratatul de la Roma (1957) în urma conferinței de la Messina

• Membri fondatori: Italia, Franţa, Germania, Belgia, Olanda , Luxemburg

• Scop: creșterea surselor de energie destinate dezvoltării economiei europene.

Comunitatea Economică Europeană

• Înfiinţată prin Tratatul de la Roma (1957), intrat în vigoare în 1958

• Membri fondatori: Italia, Franta, Germania, Belgia, Olanda , Luxemburg

• Scop: liberalizarea circulaţiei bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor între statele membre.

Asociația Europeană a Liberului Schimb

• Creată în urma acordului de la Stockholm.• Membrii fondatori: Marea Britanie, Austria,

Danemarca, Norvegia, Suedia Elveţia şi Portugalia.

• Membrii asociați: Finlada şi Islanda.• Scop: formarea unei zone de liber schimb pentru

anumite produse industriale. • În prezent AELS-ul cuprinde 4 state: Elveţia,

Lichtenstein, Norvegia şi Islanda.

Uniunea Europei Occidentale

• Înfiinţată prin Tratatul de la Bruxelles (1948).• A început sa funcţioneze în 1955.• Membrii fondatori: Marea Britanie, Franța,

Olanda, Belgia și Luxemburg. Ulterior li s-au alăturat Germania şi Italia.

• Importanţa diminuată datorită formării NATO (1949).

Uniunea Europei Occidentale

În Preambulul Tratatului de la Bruxelles modificat, statele membre enunţă principalele obiective ale Organizaţiei:

- constituirea, în Europa Occidentală, a unei baze solide în vederea reconstrucției economiei europene;

- ajutorul reciproc pentru a se opune oricărei politici de agresiune;

- promovarea unității și încurajarea integrării progresive a Europei.

Pâna la începutul anilor '80, UEO a contribuit favorizarea concentrării si cooperării în Europa Occidentală.

CAER

• Format în 1949.• Fondatori: Bulgaria,

Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria, URSS

• Ulterior au aderat RDG, Monglia, Cuba si Vietnam

• S-a desfiinţat de jure în 1991.

• A fost înlocuită, într-o oarecare măsură, de CEFTA.

Steagul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc

Uniunea Europeană

• Creată prin Tratatul de la Maastricht (1992).

Pilonii Uniunii Europene

Comunitate Europeană

Justiție și Afaceri Interne

Politica Externă şi de Securitate

Comună

Criteriile de aderare la Uniunea Europeană

Criteriile de la Copenhaga (1993)Criteriul politic: stabilitatea instituțiilor, garantarea

drepturilor omului; respectarea drepturilor și protecția minorităților;

Criteriul economic: existența unei economii de piață funcționale, capacitatea de a face față forțelor concurențiale;

Criteriul privind aquis-ul comunitar: Capacitatea de a-şi îndeplini obligaţiile de membru, inclusiv de a adera la obiectivele politice, economice şi la uniunea monetară .

Valuri de aderare la Uniunea Europeană

Valuri de aderare Țări participante

1. Primul val de aderare (1 ianuarie 1973) Danemarca, Irlanda, Marea Britanie

2. Al doilea val de aderare (1 ianuarie 1981) Grecia

3. Al treilea val de aderare (1 ianuarie 1986) Spania și Portugalia

4. Al patrulea val de aderare (1 ianuarie 1995) Austria, Finlanda, Suedia

5. Al cincilea val de aderare (1 ianuarie 2004) Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Letonia, Lituania, Malta, Cipru,

Estonia, Cehia.

6. Al șaselea val de aderare (1 mai 2007) România și Bulgaria

7. Al șaptelea val de extindere (1 iulie 2013) Croația

Economia Uniunii Europene

• Uniunea Europeană reprezintă un puzzle format din 28 de state membre, organizat pe baza a două principii:

• Interguvernamentalism - puterea de decizie aparţine statelor membre, iar deciziile comune se iau în unanimitate

• Supranaţionalism - se transferă o parte din puterea de decizie de la nivel naţional la nivel comunitar

Economia Uniunii Europene

• Este o economie unificată progresiv;• Este puternic dependentă de schimburi internaţionale;• Economiile statelor membre sunt unite atât pe cale

naturală cât şi instituţional;• Intensa specializare pe alte coordonate decât cele

naţionale;• Fragmentarea puternică a cererii, dată de diversitatea

culturală;• Fragmentarea ofertei, dată de dimensiunea pieţei şi de

specificitatea cererii;

Uniunea Europeană – prezent și perspective

• Țări candidate la statutul de membru al Uniunii Europene: Turcia, Macedonia, Serbia, Muntenegru, Islanda.

• 503 milioane de locuitori. • PIB UE în 2012: 12 945 402 milioane euro.• UE desfășoară aproximativ 20% din totalul

importurilor și exporturilor la nivel global.

Bulgaria

Romania

Letonia

Croatia

Polonia

Ungaria

Lituania

Estonia

Slovacua

Portugalia

Grecia

Cehia

Slovenia

Malta

Cipru

Spania

Italia

Marea Britanie

Franța

Finlanda

Belgia

Germania

Suedia

Danemarca

Irelanda

Olanda

Austria

Luxemburg

0 50 100 150 200 250 300

Pib/cap de locuitor (PPC) Pib/cap de locuitor (PPC)

Malta

Luxemburg

Cyprus

Estonia

Letonia

Slovenia

Lituania

Croația

Ireland a

Slovacia

Finlanda

Denmarca

Bulgaria

Austria

Suedia

Ungaria

Portugalia

Cehia

Grecia

Belgia

Olanda

România

Polonia

Spania

Italia

Marea Britanie

Franța

Germania

0 50000000 100000000

421364

537039

865878

1324814

2023825

2058821

2971905

4262140

4591087

5410836

5426674

5602628

7284552

8451860

9555893

9908798

10487289

10516125

11062508

11161642

16779575

20020074

38533299

46704308

59685227

63896071

65633194

80523746

Populație Populație

Conceptul de integrare

Integrare in sens generalIntegrare economicaIntegrare globalaIntegrare regionala

Integrare in sens general

Prima aparitie : Concise Oxford Dictionary (sec 17)

Etimologie: integratio-integrationis sens: a renova, a restabili, a forma, a

completa structuri de orice tip

Integrare economica

• La microscara-conexiuni intre firme• La macroscara-crearea unor spatii de mari

dimensiuni• Elementele definitorii sunt:

– Diviziunea muncii– Principiul discriminarii si al non discriminarii– Mobilitatea factorilor de productie

Integrarea economica

• Poate fi :• privita ca proces sau ca o stare de fapt• formala si informala• pozitiva sau negativa

Integrare globala = globalizare?

Realizata prin intermediul institutiilor si al organizatiilor internationale:– In plan financiar prin intermediul Institutiilor de la

Bretton Woods – In plan comercial prin GATT/OMCAre la baza principiile liberalismului economicConduce la omogenizarea gusturilor

consumatorilor si implicit la restrangerea (lipsa diversificarii) ofertei

Integrarea regionala

• Simbiotica integrarii globale• Este rezultatul combinatiei dintre

protectionism si liberalism• Imbraca forme beningne (care nu produc

discriminari) si forme maligne

Formele integrarii regionale

• Colaborarea economica• Cooperarea economica• Clubul de comert preferential• Zona de comert liber• Uniunea vamala• Piata comuna• Piata interna• Uniunea economica si monetara• Integrarea economica completa

Formele integrarii economice regionale (2)

• Colaborarea& cooperarea- nu implica forme institutionale

• Pot sau nu sa faca obiectul unor tratate sau acorduri

• Clubul de comert preferential format prin liberul consimtamant al partenerilor, care isi pastreaza relatiile cu tertii si isi acorda reciproc preferinte vamale

• Ex: Commomwealthul, coloniile franceze

Formele integrarii economice regionale (3)

• Zona de comert liber- forma a integrarii comerciale

• Cea mai simpla forma a integrarii economice• Ex. NAFTA, AELS, CEFTA,

Formele integrarii economice regionale (4)

• Uniunea vamala- este o zona de comert liber la care se adauga tariful extern comun

• Ex. Zollverein• Liberalism in interior, protectionism in relatiile

cu tertii• Eliminarea barierelor de natura tarifara si non

tarifara• Apar crearea si deturnarea de comert

Formele integrarii economice regionale (5)

• Piata comuna- este o uniune vamala la care se adauga liberalizarea miscarii factorilor de productie

• Piata interna- forma particulara a pietei comune, careia i se adauga politici comune care le inlocuiesc pe cele nationale

• Uniunea economica si monetara =piata interna+moneda unica

• Integrare totala= integrare economica +politica

Formele integrarii economice regionale (6)

Instituţiile Uniunii

Europene

Uniunea Europeană – caracter profund original

nu reprezintă o federaţie

nu este un stat guvernat de o structură

convenţionalănu constituie o

organizaţie interguvernamentală

este, deci, o creaţie “sui

generis”

alcătuită din state suverane şi independente

transferă anumite competenţe la un nivel

supranaţional

îşi exercită suveranitatea în comun – poziţie

consolidată pe plan internaţional (în raport cu cea individual obţinută)

Sistemul decizional – asociază o serie de instituţii

“triunghiul instituţional”

Consiliul Uniunii

Europene

Comisia europeană

Parlamentul

European

defineşte diversele politici

ale UE

adoptă actele legislative aplicabile

în UE

reprezintă statele membre

reprezintă cetăţenii europeni

apără interesele Uniunii

Instituţii principale: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie a UE, Curtea de Conturi, Banca Centrală EuropeanăOrganisme cu rol consultativ: Comitetul Economic şi Social, Comitetul RegiunilorInstituţii cu rol în finanţarea şi coordonarea politicilor macroeconomice: Banca Europeană de Investiţii, Banca Centrală Europeană

1. Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri, Consiliul)

- reprezintă instituţia ce reuneşte la nivel ministerial fiecare stat membru

- se reuneşte în diverse formaţii (la Bruxelles ori Luxembourg), în funcţie de domeniile vizate (Agricultură, Finanţe, etc.)

- exercită, împreună cu Parlamentul European, funcţiile legislativă şi bugetară

- are competenţe legislative, executive şi bugetare, privind cei trei piloni (Comunităţile europene, Politica externă şi de securitate comună, Cooperarea în materie de justiţie şi afaceri interne)

- Consiliul este format din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru al Uniunii (membrii – miniştri din diferite domenii)

Atribuţii principale:

- adoptarea legislaţiei comunitare (directive, regulamente sau legi)

- în anumite domenii comunitare (primul pilon), Consiliul legiferează în comun cu Parlamentul European (procedura de co-decizie)

- coordonează politicile economice generale ale statelor membre

- dispune şi de putere executivă, însă o deleagă în general Comisiei

- încheie acorduri internaţionale în numele Comunităţii

- ia deciziile necesare definirii şi punerii în practică a PESC, în concordanţă cu orientările generale trasate de Consiliul European

- în domeniul Cooperării în materie de justiţie şi afaceri interne, adoptă măsuri şi asigură coordonarea între acţiunile statelor membre

Modalităţi de luare a deciziilor:

- majoritatea simplă: decizii de procedură, regulament interior, organizarea Secretariatului general- majoritate calificată: decizii privind piaţa internă, coordonarea politicilor economice, a celor monetare, educaţia, sănătatea, mediul, cercetarea, etc.- unanimitate: deciziile privind PESC, Cooperarea în materie de justiţie şi afaceri interne, revizuirea tratatelor, extinderi ale Uniunii, etc.

Servicii/organisme: Secretariatul general, Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER); Organe auxiliare: Comitetul special agricol, Comitetul monetar, Comitetul economic şi social, Comitetul regiunilor, etc.

2. Consiliul European

- reuneşte şefii de stat şi de guverne ai statelor membre, la care se adaugă preşedintele Comisiei Europene (asistenţă: miniştrii de afaceri externe, comisari europeni)

- veritabil centru de decizie politică (Consiliul European dă impulsurile necesare dezvoltării Uniunii şi defineşte orientările politice generale ale acesteia)

- creat în 1974 la iniţiativa preşedintelui francez Valery Giscard d’Estaing şi a cancelarului german Helmut Schmidt

- modificare statut: Forum discuţii – instituţie de sine stătătoare a UE (Tratatul de la Lisabona)

- alegere preşedinte: cu majoritate calificată, pe o perioadă de 2 ani şi jumătate

- prezidat de şeful de stat sau de guvern reprezentând ţara care deţine preşedinţia Consiliului UE

- are doar rol formal în procesul legislativ

- competent în orice chestiune privitoare la cei 3 piloni ai Uniunii, însă deciziile sunt luate la nivelul celorlalte instituţii comunitare

3. Comisia Europeană

- organ independent de statele membre/promovează interesul general al Uniunii

- sediul la Bruxelles – Comisie executivă (colegiul comisarilor), Comisie administrativă (funcţionari publici)

- Comisia executivă – 27 de comisari (un comisar pentru fiecare stat membru)

- Preşedinte – desemnat de Consiliul Uniunii Europene, cu aprobarea Parlamentului

- independenţa comisarilor

Funcţii:

- administrare şi implementare politici UE/propunere de legislaţie Consiliului şi Parlamentului

- urmărirea aplicării legislaţiei comunitare (coordonare – Curtea de Justiţie)/gardian al tratatelor

- responsabilităţi financiare/implicare în procesul bugetar

- reprezentant al UE în negocierile internaţionale

- mediator/conciliază în disputele din cadrul Consiliului sau dintre Consiliu şi Parlament

Competenţe:

- putere de iniţiativă legislativă (propuneri înaintate Consiliului şi Parlamentului) – respectarea principiului subsidirităţii

- competenţe executive: organul de execuţie al politicilor şi actelor adoptate de Consiliu (domeniul concurenţei, PAC, execuţia bugetară)

- competenţe de decizie: decide în general pe baza majorităţii simple, în domeniile sale de competenţă/ratificarea deciziilor de către Consiliu şi Parlament

4. Parlamentul European

- reprezintă popoarele statelor membre ale UE

- membrii săi sunt aleşi în mod direct

- grupuri politice (semnificative: centru-dreapta – Grupul Partidului Popular European; centru-stânga: Grupul Socialist)

- comitete (20) – examinarea propunerilor legislative înaintate de către Comisie; instituţii interparlamentare

Competenţe legislative: participă la adoptarea actelor comunitare alături de Consiliul Uniunii Europene; Parlamentul se pronunţă în cadrul diferitelor proceduri: codecizie (împreună cu Consiliul), consultare, cooperare, consimţire, rezolvare a nemulţumirilor

Competenţe bugetare: proiectul de buget, elaborat de către Consiliul Uniunii Europene la propunerea Comisiei, este supus aprobării Parlamentului; are ultimul cuvânt în privinţa cheltuielilor neobligatorii

Competenţe de supervizare: urmărirea activităţii executivului – Consiliul, Consiliul European şi Comisia Europeană; este implicat în numirea şi respectiv revocarea Comisiei (are puterea de a dizolva Comisia – moţiune de cenzură)

5. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

- sediul în Luxembourg

- obiectiv central: „asigurarea corectitudinii interpretării şi punerii în aplicare a Tratatelor”

- legislaţia primară şi cea secundară – surse de Drept Comunitar

- control derulat: în sensul verificării îndeplinirii obligaţiilor legale de către statele membre (aşa cum sunt stipulate în tratate)/operarea de către instituţiile comunitare în limitele conferite de tratate

Principii:

Efectul direct – Legea Comunitară creează drepturi cetăţenilor pe care curţile naţionale de justiţie sunt obligate să le recunoască şi pună în aplicare

Aplicabilitatea directă – regulamentele se aplică direct în statele membre (nu sunt implementate prin legislaţia naţională)

Întâietatea Legii Uniunii asupra legislaţiei naţionale

6. Comitetul economic şi social

- organ consultativ, format din reprezentanţi ai patronatelor, lucrătorilor şi altor grupuri sociale interesate

- scop: implicarea grupurilor ce activează în domeniul socio-economic în dezvoltarea Uniunii/oferirea de informaţii şi consultanţă Comisiei şi Consiliului

- ECOSOC – 6 secţiuni: acoperă UEM, coeziunea economică şi socială, piaţa unică, producţia şi consumul, transportul, energia, infrastructura şi societatea informaţională, ocuparea forţei de muncă, etc.

7. Comitetul regiunilor

- organ consultativ

- obiectiv: ameliorarea reprezentării regiunilor la nivelul Uniunii

- 5 domenii de competenţă: educaţie, cultură, sănătate publică, reţele trans-europene şi coeziune socială

Instituţie Localizare Funcţie

Comisia Europeană

Bruxelles Organ executiv al UE; pregăteşte şi aplică deciziîle Consiliului şi Parlamentului; 27 comisari, mandat 5 ani, ...

Instituţie Compoziţie Explicaţii

Consiliul european

27 state – şefii de stat şi de guverne +

Preşedintele Comisiei

Se reunesc minimum de două ori pe an; misiune

de orientare politică

Uniunea Europeană România

Putere legislativă

Consiliul UE (principal organ legislativ)Parlamentul European (examinare

legislativă; putere sporită prin tratate)Comisia Europeană (competenţe

legislative)

Parlament

Putere executivă

Comisia Europeană (ex: execuţia bugetară)

Consiliul UE (deleagă competenţe Comisiei)

PreşedinteGuvern

Putere judecătorească

Curtea de Justiţie a UE (interpretare, punere în aplicare legislaţie)

Autoritatea judecătorească

Remarcă: competenţe suprapuse în cadrul triunghiului instituţional

Instituţii europene, instituţii naţionale (comparaţie)

Funcţionarea UE – 3 principii democratice

Egalitate democratică Democraţie

reprezentativă

Democraţie participativ

ă

Tratatul de la Lisabona – confirmare a acestora

Modificări la nivelul Instituţiilor – Tratatul de la Lisabona

Modificări operate – rolul crescut atribuit Parlamentului European/implicare accentuată a parlamentelor naţionale/iniţiativa cetăţenească

PE – întărire putere în materie legislativă, bugetară şi privind acordurile internaţionale

Materie legislativă

Materie bugetară

Acorduri internaţiona

le

Extinsă la mai multe domeniiPE – putere legislativă reală, alături de Consiliu (ex: imigraţie, cooperare judiciară şi penală, Europol, PCC, PAC)PE – intervine în cvasi-totalitatea dosarelor legislative

CODECIZIE PROCEDURA LEGISLATIVA ORDINARA

Consacrarea practicii cadrului financiar plurianualNecesitatea aprobării de către ParlamentPE + Consiliu – fixează împreună toate cheltuielile (dispariţia distincţiei cheltuieli obligatorii (ex: ajutoare directe agricole) – cheltuieli neobligatorii)Echilibrarea rolului celor 2 instituţii în aprobarea Bugetului UE

Aviz conform asupra tuturor acordurilor din partea PE

Temă/teme de studiu (Apropierea instituţiilor UE de cetăţean – Cum?; Simulare – procedura de codecizie (alternativă: De la idee la lege europeană))Apropierea Instituţiilor europene de cetăţean – Cum?

- Problematică: îndepărtarea Instituţiilor UE de cetăţeni/deficitul de legitimitate democratică al UE – critici curente adresate construcţiei europene

Identificare demersuri realizate:

- cetăţenia europeană – Maastricht

- dreptul de vot şi eligibilitatea resortisanţilor UE într-un stat membru ce nu este statul lor de origine (alegeri municipale şi europene) – Maastricht

- instituirea mediatorului european – Maastricht (analiza plângerilor cetăţenilor)

- adoptarea Cartei drepturilor fundamentale (decembrie 2000) – mijloc de afirmare şi protecţie a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor

- modificări ale modului de alegere în PE (ex: Franţa – legea din 11 aprilie 2003: 8 circumscripţii interregionale înlocuiesc circumscripţia naţională – reprezentativitate)

Noi propuneri – din partea studenţilor

Simulare – procedura de codecizie- studenţii vor analiza mecanismul procedurii- pe grupuri (fiecare având un anumit rol), vor enunţa şi motiva posibile reacţii ale agenţilor implicaţi (Comisie, Parlament, grupuri de lobby, forţe sociale, parlamente naţionale, etc.)

Propunere a Comisiei

Aviz Parlament (primă lectură)

Consiliul aprobă

amendamentele PE/absenţă

amendamente

Poziţie comună Consiliu

Informarea Comisiei şi Consiliului

Act adoptat de Consiliu

Parlament european (a

doua lectură)

Amendamente

Avizul Comisiei

Consiliu

Aprobă poziţia comună

Nu se pronunţă

Respinge

Aprobă amendamente

le

Nu aprobă

amendamentele

Comitet de conciliere

Nu aprobă proiect comun

Aprobă proiect comun

Act adoptat

de Consiliu

Act neadopta

t

Act adoptat

de Consiliu

Act neadoptat

Act adoptat de Consiliu şi aprobat

de Parlament

Act neadoptat (absenţa aprobării)

Simulare – lege europeană

Consiliul european – fixare orientări politice generale

Respectând aceste orientări, Comisia propune texte legislative

Parlamentul îşi dă avizul/codecide

Consiliul redactează modificările – singur sau cu PE

Consultare – Comitetul economic şi social, Comitetul regiunilor

Consiliul decide adoptarea legii/intrare în vigoare

Comisia veghează la buna sa execuţie

4. Posibile teme de reflecţie – tema instituţiilor UE

Piste pedagogice:

- Rolul Instituţiilor în cadrul Uniunii Europene

- Clasare şi caracterizare după natura lor: Instituţii politice, financiare, judiciare

- Imaginarea unor instituţii actualmente inexistente – rol?/compoziţie?

- Explicarea legăturii între funcţia instituţiei şi componenţa sa

- Cercetare – modul de selecţie al membrilor instituţiilor europene

- Cercetare – Identificare de legi europene (cu un accent aparte asupra istoricului lor)

- Explicaţie – procesul prin care o lege europeană este aplicată în statele membre

- Prezentare – articularea procesului legislativ european cu procesul legislativ naţional

5. Bibliografie utilă 1. Luţaş, Mihaela, Câlea, Sorin, Economie europeană, Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 20052. Bârsan, Maria, Integrarea economică europeană, Ed. Carpatica, Cluj-Napoca, 19953. Barthe, Marie-Annick, Economie de l’Union européenne, Ed. Economica, Paris, 20064. Dévoluy, Michel, Les politiques économiques européennes – enjeux et défis, Ed. Dunod, Paris, 20045. Dobrescu, Emilian, Integrarea economică, Ed. All Beck, Bucureşti, 20016. Ignat, Ion, Uniunea Europeană de la Piaţa Comună la moneda unică, Ed. Economică, Bucureşti, 20027. Krugman, Paul, Obstfeld, Maurice, International Economics, Theory and Policy, Third Edition, Harper Collins College Publishers, 19948. Miron, Dumitru (coord.), Economia Uniunii Europene, Ed. Luceafărul, Bucureşti, 20009. Yvars, Bernard, Economie de l’Union européenne, Ed. Dunod, Paris, 2001www.econ.ubbcluj.ro/mihaela.lutas www.euractiv.rowww.europa.euwww.ena.luwww.eurunion.orgwww.welcomeurope.com

Politicile Uniunii Europene• Politica comerciala comuna• Politica agricola comuna• Politica sociala si de ocupare a fortei de munca• Politica de dezvoltare regionala• Politica privind concurenta• Politica monetara• Politica fiscala• Politica privind mediul• Justitia si afaceri interne• Politica externa si de securitate comuna• Politica privind extinderea

Principalele caracteristici ale politicilor economice ale Uniunii Europene

dezvoltare inegala tratament diferentiat acordat politicilor

prin tratatediversitatea prioritatilor de politica

economicatipul de implicare a UE

Principalele caracteristici ale politicilor economice ale Uniunii Europene

Luarea deciziilor la nivel supranational si/sau interguvernamental

Stilul de a face politicaImplementarea- o functie nationalaInteresul cetatenilor fata de politicile

economice ale Uniunii Europene

Luarea deciziilor

Luarea deciziilor se face la nivel supranational si/sau interguvernamental

Pentru politicile cuprinse in pilonul 1, deciziile se iau in plan supranational, pentru cele cuprinse in pilonii doi si trei, ele se iau in plan interguvernamental

Dezvoltare inegala

• Politicile economice ale Uniunii Europene reflecta unitatea in diversitate

• Politica agricola comuna sau politica comerciala –bine dezvoltate

• Politica culturala sau politica sociala- foarte slab dezvoltate

Tratament diferentiat acordat politicilor prin tratate

• Unele politici nici macar nu au fost mentionate in Tratate (cum ar fi politica de mediu ) insa s-au dezvoltat progresiv

• Alte politici , cu toate ca au fost stabilite prin tratate, nu s-au dezvoltat

Diversitatea prioritatilor de politica economica

• Marea Britanie, cu o economie dezvoltata, cu o rata constanta de crestere are ca prioritate politica comerciala

• Franta si Italia + Polonia + Romania (dupa 2007) au interese in domeniul PAC

• Germania- datorita reunificarii- e interesata de politica sociala

Tipul de implicare al UE

• Unele dintre politici sunt comune, in sensul ca au inlocuit complet politicile nationale ( Politica agricola comuna sau politica comerciala), altele sunt adiacente celor nationale (politica privind concurenta)

Stilul de a face politica

• Marea Britanie, Olanda, Belgia, etc- au aplicat principiile liberalismului economic

• Germania, Suedia, Franta, au aplicat principiile economiei sociale de piata, cu caracter protectionist

Implementarea si interesul cetatenilor

• Implementarea- cade in sarcina guvernelor nationale

• Interesul cetatenilor este diferit, dar relativ scazut fata de politicile comunitare

Dupa scopul urmarit, politicile pot fi

• De reglementare- prin care se creaza si se pun in aplicare legi si alte tipuri de reglementari juridice

• Redistributive- minimizarea pierderilor datorate alocarii resurselor

• De promovare a coeziunii si convergentei• De stabilizare macroeconomica-politica monetara si politica

fiscala• Externe• Privind drepturile legislative• Privind guvernarea UE

Piata interna

Istorie• Zona de comert liber Tratatele de la Roma(1957)• Uniune Vamala (1967)• “Euroscleroza” de la inceputul anilor 1980

– Lipsa competitivitatii la nivel global– Progres scazut al nivelului de integrare– 1985 -Comisia a elaborat Carta Alba privind “Completarea pietei

interne- pana la sfarsitul anului 1992 • 1987 Actul Unic European

– Recunoasterea reciproca

• 1991 Tratatul de la Maasticht a adoptat Raportul Delors, prin care s-a stabilit programul de implementare a adoptarii monedei unice

Actul Unic European

• A stabilit un program legislativ format din 300 de directive menite a elimina barierele fizice (legate de verificarile la frontiera), tehnice (generatoare de obstacole legislative si de reglementare) si fiscale, generate de taxele indirecte si accize

Piata interna

• Jacques Delors a numit-o unul din motoarele UE, dar spunea despre ea “nu te poti indragosti de Piata interna”

• Constructia pietei interne trebuia sa trasforme Europa intr-o superputere

• Prin eliminarea obstacolelor de natura tarifara, companiile puteau obtine mai usor noi economii la scara

• Cresterea concurentei transfrontaliere determina eliminarea de pe piata a firmelor necompetitive

Beneficiile asteptate ale integrarii economice

• Raportul Cecchini (1988). Efecte de cost si economisire : – ‘Efecte statice de comert’: beneficii generate de

posibilitatea oferita autoritatilor publice de a cumpara de la cei mai ieftini furnizori

– ‘Efecte asupra competitivitatii’: scaderea preturilor ca urmare a cresterii concurentei

– ‘Efecte de restructurare’: reorganizarea sectoarelor industriale si a companiilor individuale

Beneficiile asteptate ale integrarii economice

• Reducerea costurilor genereaza doua tipuri de beneficii:

• Directe- ca urmare a eradicarii frontierelor economice • Indirecte- ca urmare a restructurarii economice, cresterii

schimburilor comerciale si a economiilor la scara

Rezultate:

– Scaderea preturilor de consum– Crearea de noi locuri de munca

Principiile de functionare ale Pietei interne

• Cele patru libertati • Libera circulatie a bunurilor• Libera circulatie a persoanelor• Libera circulatie a serviciilor si libertatea de

stabilire • Libera circulatie a capitalului

Crearea si deturnarea de comert

• Optimul paretian- Vilfredo Pareto• Teoria optimului de gradul doi (second best)-

Jacob Viner• Crearea de comert• Deturnarea de comert

Instrumente de natura tarifara

• Taxele vamale: a) cu caracter fiscalb) cu caracter protectionist

Taxele vamale:c) de importd) de exporte) de tranzit

Taxe vamale• Ad valorem• Specifice• Mixte• Autonome• Conventionale• Autonomo-conventionale• Asimilate• Preferentiale• De retorsiune• Antidumping• Compensatorii

Instrumente netarifare

• Restrictii cantitative• Limitarea importurilor prin mecanismul preturilor• Formalitati vamale si administrative• Participarea statului la activitati comerciale:achizitii

guvernamentale, comertul de stat,monopolul statului asupra comertului exterior

• Standardele tehnice aplicate produselor importate si celor indigene

Argumente in favoarea unei politici comerciale comune

• Cresterea puterii de negociere pe piata internationala (runda Dillon-1961-1962)

• reducerea efectelor de difuziune care pot sa apara din actiunile unilaterale ale statelor membre

• Mentinerea integritatii pietei interne prin instrumente de politica comerciala

Istoric

• Art. 9 din Tratatul de la Roma- formarea unei uniuni vamale

• Sunt excluse produsele agricole, care fac obiectul PAC si al produselor siderurgice, care fac obiectul CECO

• Produsele textile au facut obiectul Acordului Multifibra, acord dizolvat din 2001

Tariful extern comun

• Tratatul de la Roma- art. 18 la 29• TEC- a intrat in vigoare in 1968• A fost stabilit pe baza mediei tarifelor vamale

ale statelor fondatoare• Initial, TEC a fost mai ridicat decat cel practicat

in Japonia si SUA• In prezent, nivelul TEC este de aproximativ 3%

Tarife preferentiale

• Cu AELS-ul• Cu tarile din zona mediteraneana• Cu tarile ACP• Cu tarile in curs de dezvoltare privind

produsele sensibile (acordul Multifibra)• Cu tari din Europa Centrala si de Est

Clauzele de salvgardare

• Se aplica atunci cand importurile aduc prejudicii importante producatorilor autohtoni

• Art. XIX al GATT permite aplicarea clauzei de salvgardare

• Instrumentele utilizate in plan comunitar sunt restrictiile cantitative

Procedurile antidumping

• In viziunea GATT, comert liber = comert corect, ceea ce nu e adevarat

• Aparitia cazurilor de dumping e sanctionata prin art. VI din GATT si prin Codul Antidumping din 1979

Regulile de origine

• Deflectie de comert (trade deflection)• Regulile de orgine stabilesc proportia in care

un bun a fost produs intr-un anumit stat membru

Noul instrument de politica comerciala

• A intrat in vigoare in 1985• Permite retragerea concesiilor vamale

acordate partenerilor in conditiile in care partenerii aplica politici comerciale ilicite

Politica agricola comuna

• “victima a propriului succes”• “ o afacere franco-germana”• participa cu doar 1,8 % la PIB-ul comunitar• acopera 4% din totalul populatiei active

Importanta agriculturii-consideratii generale

• Element de baza al securitatii economice• Structurile agricole sunt legate de structurile sociale• Produsele agricole- materii prime pentru alte

industrii• Oferta volatila se intalneste pe piata cu o cerere

rigida- pretul produselor agricole fluctueaza, la fel si veniturile fermierilor

Argumente in favoarea unei politici agricole comune

• Agricultura a fost intotdeauna sectorul protejat si sustinut in plan national

• Lipsa alimentelor si amintirea foametei din timpul celui de-al doilea razboi mondial

• Contrastele existente la nivelul celor sase state membre fondatoare

• Randamentele scazute obtinute in fermele europene comparativ cu cele din Statele Unite

• Piata unica s-a construit sectorial, ca atare si sectorul agricol trebuia integrat

Obiectivele PAC

• Stabilite prin Tratatul de la Roma (Art 38 si Art. 39) – Cresterea productivitatii agriculturii– Asigurarea unui standard de viata decent populatiei care

lucreaza in agricultura– Stabilizarea pietelor– Garantarea ofertei de hrana la nivel comunitar– Asigurarea unor preturi de consum rezonabile pentru produsele

agricole

Principiile PAC

– Preferinta comunitara– Unitatea pietei– Solidaritatea financiara

Politica Agricola Comuna cuprinde

• Politica de control a pietei• Politica structurala• Principalele directii de dezvoltare:

– Pe termen scurt- subventionarea preturilor– Pe termen lung- reforme structurale

Politica de control a pietei

• Se bazeaza pe principiile PAC; unicitatea preturilor, preferinta comunitara si solidaritatea financiara

• Scheme de control:– Schemele de garantare si pretul de interventie– Formarea libera a preturilor pentru un numar

limitat de produse

Sistemul de sustinere a preturilor este format din

• Pretul de interventie• Pretul tinta • Pretul prag• -------------------------------• Subventii directe• Bariere de import• Subventii la export

Politica structurala

• Planul Mansholt• Masuri administrative cum ar fi sustinerea

investitiilor in agricultura prin subventionarea dobanzilor

• Acordarea de subventii

Problemele PAC

– Surplusul de marfuri – Preturi ridicate– Deteriorarea mediului inconjurator– Inegalitati in sustinerea producatorilor mici si a

celor mari

Costuri

• Este o politica scumpa• Este o politica anacronica• Consumatorii europeni sunt dezavantajati• Este o politica generatoare de inechitate intre

categoriile sociale dar si intre producatorii mari si mici

• Sursa de conflicte cu alte state• Sursa de poluare si distrugere a mediului inconjurator

Beneficii

• Utilizarea preturilor prag – cresterea veniturilor fermierilor

• Scaderea dependentei de importurile de produse agricole

• Modificarea productivitatii factorilor de productie implicati in agricultura

Reformele PAC

• Planul Mansholt• Reforma Mc Sherry -1992 – privind controlul

productiei agricole dar si reducerea preturilor produselor agricole in scopul alinierii lor la preturile mondiale

• Agenda 2000- “decoupling”• Runda Doha

Provocari

• Negocierile comerciale ale OMC din 1999- axate pe comertul cu produse agricole

• Extinderea spre est- fondurile SAPARD• Aplicarea PAC noilor membri• Reducerea bugetului alocat agriculturii prin PAC• Reformarea PAC, fara a refuza acordarea de sustinere

prin PAC a noilor membri

Cheltuieli pentru agricultura

Cheltuieli prevazute pentru cele zece state membre nou intrate in 2004 Milioane euro

2004 2005 2006

Total plati directe

p.m. 1 173 1 418

Chelt de functionare a pietei

516 749 734

Dezvoltare rurala

748 1 187 1 730

Total 1 264 3 109 3 882

Concluzii

• Promovarea agriculturii sustenabile in mediul global

• Renationalizarea PAC (co-finantare)?• Costul PAC in viitor–reducerea cotei PAC in

bugetul comunitar in conditiile cresterii nevoii de bani alocati agriculturii in urma extinderii

Crearea și deturnarea de comerț

• Optimul paretian- Vilfredo Pareto• Teoria optimului de gradul doi (second best)-

Jacob Viner• Crearea de comerț• Deturnarea de comerț

Instrumente de natură tarifară

• Taxele vamale: a) cu caracter fiscal

b) cu caracter protecționist

Taxele vamale:c) de import

d) de export

e) de tranzit

Taxe vamale

• Ad valorem• Specifice• Mixte• Autonome• Convenționale• Autonomo-convenționale• Asimilate• Preferențiale• De retorsiune• Antidumping• Compensatorii

Instrumente netarifare

• Restricții cantitative• Limitarea importurilor prin mecanismul prețurilor• Formalități vamale și administrative• Participarea statului la activități comerciale: achiziții

guvernamentale, comerțul de stat, monopolul statului asupra comerțului exterior

• Standardele tehnice aplicate produselor importate și celor indigene

Argumente în favoarea unei politici comerciale comune

• Creșterea puterii de negociere pe piața internațională (runda Dillon-1961-1962)

• Reducerea efectelor de difuziune care pot să apară din acțiunile unilaterale ale statelor membre

• Menținerea integrității pieței interne prin instrumente de politica comercială

Istoric

• Art. 9 din Tratatul de la Roma - formarea unei uniuni vamale

• Sunt excluse produsele agricole, care fac obiectul PAC și al produselor siderurgice, care fac obiectul CECO

• Produsele textile au făcut obiectul Acordului Multifibră, acord dizolvat din 2001

Tariful extern comun

• Tratatul de la Roma - art. 18 la 29• TEC - a intrat în vigoare în 1968• A fost stabilit pe baza mediei tarifelor vamale

ale statelor fondatoare• Inițial, TEC a fost mai ridicat decât cel

practicat în Japonia și SUA• În prezent, nivelul TEC este de aproximativ

3%

Tarife preferențiale

• Cu AELS-ul• Cu țările din zona mediteraneană• Cu țările ACP• Cu țările în curs de dezvoltare privind

produsele sensibile (acordul Multifibra)• Cu țări din Europa Centrală și de Est

Clauzele de salvgardare

• Se aplica atunci când importurile aduc prejudicii importante producătorilor autohtoni

• Art. XIX al GATT permite aplicarea clauzei de salvgardare

• Instrumentele utilizate în plan comunitar sunt restrictiile cantitative

Procedurile antidumping

• În viziunea GATT, comerȚ liber = comerȚ corect, ceea ce nu e adevărat

• Apariția cazurilor de dumping e sancționată prin art. VI din GATT și prin Codul Antidumping din 1979

Regulile de origine

• Deflecție de comerț (trade deflection)• Regulile de orgine stabilesc proporția în care

un bun a fost produs într-un anumit stat membru

Noul instrument de politică comercială

• A intrat în vigoare în 1985• Permite retragerea concesiilor vamale acordate

partenerilor în condițiile în care partenerii aplică politici comerciale ilicite

Politica de dezvoltare regionala

Regional disparities in Europe in regional GDP per capita (PPS)

Source: Second progress report on economic and social cohesion (30 January 2003)

Istoric

• In Tratatul de la Roma nu existau prevederi exprese legate de o politica de dezvoltare regionala comuna

• In 1974 s-a creat, pentru a sustine Italia si Marea Britanie, Fondul European de Dezvoltare Regionala

• Actul Unic European (1986) – pune problema coeziunii economice si sociale si reprezinta inceputul politicii europene de dezvoltare regionala

• Tratatul de la Maastricht – crearea Comitetului Regiunilor

Istoric

• Reformele din 1988 au introdus cele patru principii de baza:

- Aditionalitatea- Partneriatul- Programarea- Concentrarea

Istoric

• Reformele din 1993• Crearea Fondului de coeziune- care se

concentreaza pe guvernele nationale si nu pe parteneri regionali sau locali

• Re-nationalizarea fondurilor structurale

Alocarea fondurilor structurale pana in 1999 s-a realizat pe 6 obiective

Obiectivul 1 (promovarea dezvoltarii regiunilor ramase in urma)• Obiectivul 2 (promovarea conversiei economice a regiunilor afectate de

declin industrial )• Obiectivul 3 (combaterea somajului pe termen lung si promovarea de

sanse egale )• Obiectivul 4 (facilitarea adaptarii lucratorilor la schimbarile industriale )• Obiectivul 5a (cresterea vitezei de adaptare a strcuturilor agricole si de

pescuit in cadrul PAC)• Obiectivul 5b (promovarea dezvoltarii rurale)• Obiectivul 6 (promovarea dezvoltarii regiunilor cu densitate redusa a

populatiei

• Reforma din 1999- reducerea numarului de obiective la 3 pentru a simplifica fondurile structurale

Cele trei obiective pentru perspectivele financiare 2000-2006

au fost

Obiectivul 1 ( dezvoltarea regiunilor cu un PIB/locuitor mai mic decat 75% din media comunitara)

Obiectivul 2 (asistarea regiunilor afectate de declin industrial si dezvoltarea zonelor rurale)

Obiectivul 3 (asistenta acordata adaptarii si modernizarii sistemelor educationale)

Pentru perspectivele financiare 2007- 2013 obiectivele sunt

• Obiectivul de convergenta• Obiectivul de competitivitate si ocupare• Obiectivul de cooperare teritoriala europeana

Obiectivul de convergenta

• state membre care intră sub incidența Obiectivului de Convergență (nivelul NUTS II- sub 75% din VNB-ul comunitar ) pentru asistenta transnationala sunt:– în întregime Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania,

Malta, Polonia, Romania, Slovenia– regiuni din Cehia, Germania, Grecia, Spania,

Franța, Ungaria, Italia, Portugalia, Slovacia şi Marea Britani

Competitivitate regionala si ocupare

• Cuprinde regiuni dependente de statele membre care nu intra sub obiectivul NUTS I si NUTS II

• Éire-Ireland: Border, Midland and Western• Greece: Sterea Ellada, Notio Aigaio• Spain: Canarias, Castilla y León, Comunidad Valenciana• Italy: Sardegna• Cyprus: tout le territoire• Hungary: Közép-Magyarország• Portugal: Região Autónoma da Madeira• Finland: Itä-Suomi• United Kingdom: Merseyside, South Yorkshire

Obiectivul de cooperare europeana teritoriala

• Cooperare transfrontaliera• Cooperare transnationala• Cooperare interregionala

Fonduri pentru perioada 2007-2013

• 81.54% pentru obiectivul de convergenta• 15.95% pentru obiectivul cooperare regionala

si ocupare• 2.52% pentru obiectivul cooperare teritoriala

europeana

http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/fonds/2007-2013-by-objective_large_en.gif

Fondurile structurale europene

Acorda suport :• Dezvoltarii IMM-urilor• Dezvoltarii infrastructurii• Pregatirii profesionale si crearii de noi

locuri de munca• Dezvoltarii rurale• Dezvoltarii pescuitului

Fondul european de dezvoltare regionala

Sustine dezvoltarea economica prin crearea si mentinerea unui grad de ocupare ridicat la nivel regional.

Se concentreaza asupra :

• Schemelor de sustinere ale IMM-urilor

• Infrastructura

Fondul social european

Sustine calificarea somerilor si a populatiei ocupate

Se concentreaza asupra:

• Somajului pe termen lung

• Tinerilor in cautarea unui loc de munca

• Grupurilor excluse social

• FEOGA • Instrumentul Financiar privind pescuitul

Fondul de coeziune

Misiune: intarirea coeziunii economice si sociale a statelor mai putin prospere (cu un PIB/cap de locuitor sub 90% din media comunitara)

Domenii de interventie: - proiecte de mediu- retele trans europene de transport

• Acopera toate regiunile din urmatoarele state membre: Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Cypru, Letonia, Lithuania, Ungaria, Malta, Polonia, Portugalia, Romania, Slovenia si Slovacia

Fondul de coeziune

• Se adreseaza statelor membre cu un PIB/locuitor mai mic decat 90% din media comunitara

• Acopera toate regiunile din urmatoarele state membre: Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Cypru, Letonia, Lithuania, Ungaria, Malta, Polonia, Portugalia, Romania, Slovenia si Slovacia

Initiative comunitare• Interreg III : cooperare transfrontaliera

• Urban II : sustinerea dezvoltarii oraselor si a zonelor urbane in declin

• Leader + : dezvoltare rurala

• Equal : combaterea discriminarii

Reducerea obiectivelor

1994-1999 2000-2006

Obiective 7 3

Initiative comunitare

13 4

% din populatia EU15 acoperita prin obiective regionale

50% 41%

Acoperirea populatiei pentru obiectivele 1 si 2 pentru : 1994-99 si 2000-2006

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

BE DK DE GR ES FR IRE IT LU NL AT PT FI SVE UK EUR-15

1994-1999

2000-2006

%

Politica de dezvoltare regionala trebuie sa raspunda unor provocari

• Concurenta

• Societatea informationala

• Extinderea

Definire

• Uniunea economică şi monetară reprezintă o etapă superioară a integrării multinaționale, care presupune:– o politică monetară comună– o strânsă coordonare a politicilor economice ale statelor

membre– o monedă unică – liberalizarea fluxurilor de capital– un sistem instituțional care să coordoneze şi administreze

politica monetară

Principalele momente ale formarii UEM

• Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea Europeană de Plăți (1950) format nu doar din state europene ci, prin intermediul lirei sterline şi a zonei francului, şi din țările africane aflate în spațiul colonial.

• Crearea Comunității Economice Europene care a condus la liberalizarea fluxurilor de bunuri şi servicii şi a Pieței Comune pentru liberalizarea mişcării factorilor de producție.

Principalele momente ale formarii UEM

• Crearea Sistemului Monetar European (1979)– Sistemul Monetar European, adoptat de către membrii

Comunității Europene, care au devenit membri de facto ai acestuia are ca şi componente:

• o unitate de cont europeană (ECU) utilizată în decontările financiare;

• un fond de cooperare monetară, instituit în 1973;• mecanismul ratei de schimb;• Institutul Monetar European.

ECU/Euro• Ecu (European Currency Unit) a fost introdus în anul 1975 ca

unitate oficială de cont a Comunității Europene înlocuind Unitatea Europeană de Cont. Din punct de vedere al structurii, ecu a reprezentat o monedă nominală, de fapt un coş monetar constituit în funcție de puterea economică a statelor membre participante la constituirea acestuia.

• Spre deosebire de mecanismul ratei de schimb, ECU a inclus toate statele comunitare care erau membre ale Sistemului Monetar European.

Fondul European de Cooperare Monetară,

• creat în aprilie 1973, reprezintă un fond comun creat din depunerile în aur şi dolari (fiecare în proporție de 20%) din rezervele țărilor ale căror monede erau cuprinse în ECU, chiar dacă nu făceau parte din mecanismul ratei de schimb.

Institutul Monetar European

• înființat în 1994, cu sediul la Frankfurt, în Germania. Prin instrumente şi proceduri financiare specifice, Institutul Monetar European avea rolul de a întări cooperarea între Băncile Centrale Naționale ale țărilor comunitare, de a superviza funcționarea Sistemului Monetar European şi de a întări coordonarea politicilor monetare ale statelor membre în scopul asigurării stabilității prețurilor.

Mecanismul ratei de schimb (1&2)

• Mecanismul ratei de schimb, introdus în 1979 pentru a reduce fluctuațiile în valoarea nominală a monedelor statelor membre, pe baza susținerii reciproce şi a acțiunilor colective ale băncilor centrale din statele membre.

• Inițial, monedelor li s-a permis o fluctuație de +/-2,25% în jurul parității centrale, cu excepția Italiei căreia i s-a permis o rată de fluctuare de 6% datorită unei rate ridicate a inflației şi dificultăților politice interne.

Mecanismul ratei de schimb (1&2)

• In 1999, când s-a adoptat moneda unică, a fost lansat un al doilea mecanism al ratei de schimb (numit MRS 2) în cadrul căruia sistemul multilateral a fost înlocuit cu unul bilateral, prin care fiecare monedă participantă are definită o paritate centrală comparativ cu euro.

• Acest mecanism permite intervenția de către Banca Centrală Europeană şi de către băncile centrale ale statelor membre, atunci când cursul de schimb depăşeşte marja de +/- 15% faţă de cursul central.

• Din MRS 2 fac parte statele membre din zona euro şi Danemarca (aceasta din urmă optând pentru un culoar de fluctuație de +/- 2,25%.) precum si un numar de sase state membre nou intrate in spatiul comunitar in 2004.

Avantajele care au decurs din funcţionarea mecanismului ratei de schimb sunt:

• creşterea stabilității mediului financiar prin utilizarea unui sistem de cursuri semi fixe care au permis reducerea riscurilor investiționale şi de afaceri;

• acțiuni colective care le-au permis statelor membre să se bazeze nu doar pe eforturile proprii de menținere a valorii monedelor lor

• impunerea disciplinei financiare în lupta împotriva inflației prin stabilirea unei marje permise de depreciere a unei monede.

• o mai bună alocare a resurselor, ca efect al eliminării incertitudinilor legate de fixarea cursului de schimb şi, prin aceasta, a utilizării mecanismului prețurilor ca instrument de alocare a resurselor;

Avantajele care au decurs din funcţionarea mecanismului ratei de schimb sunt:

• stimularea sectoarelor manufacturiere prin stabilitatea cursului de schimb; în absența acestei stabilități, resursele se orientau spre sectoarele economice care nu aveau legătura cu exportul.

• stimularea firmelor mici şi mijlocii mai puțin expuse riscului legat de cursul de schimb;

• creşterea schimburilor comerciale la nivel intra-unional

Dezavantajele care au făcut ca acest mecanism să nu poată evita o criză de proporții cum a fost

cea din 1992, au fost:

• faptul că s-a pornit de la presupunerea că valoarea monedelor ar fi putut fi menţinută prin intervenţie guvernamentală, ceea ce înseamnă capacitatea limitată a guvernelor de a acoperi piaţa; – a încurajat speculanţii care au găsit un cumpărător

garantat pentru monedele slabe din sistem în persoana băncilor centrale ale statelor membre;

– pierderea, de către guvernele statelor membre, a suveranităţii monetare asupra economiilor naţionale cu toate implicaţiile care derivă din acest aspect.

Alte momente ale integrarii monetare europene

• Summitul de la Haga din 1969 în care s-a pus problema creării unei uniuni economice şi monetare;

• Planul Werner din 1970, care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin fixarea irevocabilă a parităţilor dintre monedele statelor membre şi liberalizarea totală a fluxurilor de capital;

• Crearea, în 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii Economice şi Monetare, sub conducerea preşedintelui Comisiei Europene din acea perioada. Jaques Delors, care a propus, prin raportul care îi poartă numele, o nouă bază pentru unificarea monetară în Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, în mai multe etape, a uniunii monetare.

• Tratatul de la Maastricht (1992) privind constituirea Uniunii Europene, care în plan monetar, a consfinţit constituirea unei Bănci Centrale la nivelul Uniunii şi a stabilit criteriile pe care statele membre trebuie să le îndeplinească pentru a deveni membru al spaţiului monetar european.

• Crearea Sistemului European al Băncilor Centrale, a cărui funcţionare se bazează pe mai multe principii generale dintre care amintim independenţa instituţională şi financiară, transparenţa, subsidiaritatea şi responsabilitatea în atingerea obiectivelor propuse prin Tratatul de la Maastricht.

• Introducerea monedei Euro, începând cu ianuarie 1999.

ARGUMENTE PRO SI CONTRA FORMARII UNIUNII ECONOMICE SI MONETARE IN SPATIUL EUROPEAN

• Statutul de zonă monetară optimă presupune:– un grad ridicat de deschidere a economiilor pentru

comerțul intracomunitar– un grad ridicat de mobilitate transfrontalieră a capitalului

şi forței de muncă,– o flexibilitate înaltă a prețurilor şi salariilor, – transferuri fiscale în condițiile în care veniturile din

impozite sunt redistribuite spre zone aflate în recesiune.• UE nu reprezinta o zona monetara optima

Argumentele în favoarea unei uniuni economice şi monetare în spațiul Uniunii

Europene au fost:• completarea pieței unice (o piață unică are nevoie de o monedă unică); • creşterea vitezei de transfer a fluxurilor monetare şi eliminarea costurilor

de conversie; • reducerea riscurilor legate de schimburi comerciale şi investiții prin

eliminarea fluctuațiilor ratei de schimb;• transparența prețurilor;• disciplina monetară, în sensul că guvernele nu vor mai putea utiliza

valutele ca instrumente de politică economică;• scăderea inflației, datorită disciplinei impuse economiilor care formază

zona Euro;• fuziunea piețelor financiare, care poate conduce la economii la scară;• creşterea eficienței şi obținerea unor ritmuri de creştere economică înalte;• întărirea poziției Uniunii Europene în cadrul sistemului monetar

internațional;• facilitează atingerea țelului creării uniunii politice;

Argumente împotriva formării unei uniuni monetare în spațiul Uniunii Europene au fost:

• pierderea controlului şi a puterii de decizie cu privire la problemele monetare

• pierderea de flexibilitate, în sensul că guvernele naționale nu vor putea să ia decizii de politică monetară care să permită protejarea economiilor lor de şocurile externe, în detrimentul altor țări.

• diferențe relativ mari în ciclurile de afaceri şi standarde de viață între statele membre

• pericolul de a diviza Uniunea Europeană în state din interiorul şi din afara Uniunii monetare

• costurile materiale pe care le incumbă înlocuirea monedelor naționale cu moneda unică, crearea instituțională şi modificările de natură legislativă cerute de acest demers.

COMPONENTELE UNIUNII ECONOMICE SI MONETARE

• Politica monetară comună • Politica economică comună

Politica monetară comună

• Tratatul de la Roma nu face referire în mod explicit la introducerea unei monede unice şi nici la un sistem de coordonare a politicilor monetare între statele membre, ci doar prin art. 107, la cursul de schimb considerat a fi „o problemă de interes comun”

Etapele formarii UEM• Prima etapă, (1 iulie 1990 şi 31 decembrie 1993) ale cărei elemente centrale au

fost stabilite înainte de Maastricht a reprezentat etapa consolidării pieței si a marcat începutul perioadei de creare a structurilor economico-instituționale proprii uniunii economice si monetare.

• Obiectivul central al acestei etape l-a constituit creşterea convergenței politicilor economice şi a cooperării între băncile centrale în scopul încorporării practicilor monetare ale statelor membre în cadrul Sistemului Monetar European.

• În cadrul ei s-au realizat o serie de progrese legate de abolirea restricțiilor legate de mişcările de capital, consolidarea mecanismului ratei de schimb şi o întărire a cooperării între băncile centrale ale statelor membre. În cadrul acestei etape, în procesul de consolidare a pieței Consiliul a stabilit un cadru de convergență al performanțelor economice din statele membre şi de monitorizare a progresului realizat, pe baza unor rapoarte periodice.

• Cea de-a doua etapă a început la 1 ianuarie 1994 şi s-a încheiat la 31 decembrie 1998. În timpul acestei etape, pornind de la prevederile Tratatului Uniunii Europene statele membre au fost constrânse la a evita deficitele bugetare excesive, şi de a iniția paşi spre independența băncii centrale . În procesul de creştere a independenței băncilor centrale, Tratatul le interzice acestora acordarea de facilități de creditare guvernamentale sau de achiziții de instrumente privind datoria publică direct de la acestea.

• Etapa a treia, a început la 1 ianuarie 1999 cu stabilirea ratelor de schimb irevocabile între monedele statelor participante şi în raport cu euro. Ecu a fost înlocuit de către euro, şi acesta a devenit moneda oficială a statelor membre care participă în totalitate la politica monetară comună.

• Din acel moment, politicile monetare şi politica cursului de schimb sunt conduse in euro, iar utilizarea monedei euro pe piața internațională şi emisiunile de titluri de stat sunt făcute în mod obligatoriu în euro, Statele membre participante au o singură monedă (euro) şi o singură politică monetară.

Criteriile de la Maastricht • CRITERII DE CONVERGENTA NOMINALA• o rată scăzută a inflației, care să nu depăşească cu mai mult de 1,5 % cele

mai bune performanțe ale statelor membre participante în anul dinaintea examinării;

• dobânzi scăzute pentru creditele pe termen lung, care să nu depăşească cu mai mult de 2% dobânzile din cele mai performante state membre participante în anul dinaintea examinării;

• un deficit bugetar care să nu depăşească 3% din PIB • o datorie publică cumulată care să nu depăşească 60% din PIB;• stabilitatea cursului de schimb, în sensul menținerii cursului național în

limitele marjelor normale de fluctuație ale MRS2 pentru cel puțin doi ani înaintea intrării în zona euro (art. 121 din TEC) .

Criteriile de convergență reală privesc:

• gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a schimburilor comerciale externe în PIB,

• ponderea comerțului bilateral că țările membre ale Uniunii Europene în totalul comerțului exterior,

• structura economiei pe cele trei ramuri principale (industrie, agricultură şi servicii),

• PIB-ul pe cap de locuitor, calculat fie în funcție de paritatea puterii de cumpărare, fie la cursul nominal

Structura instituțională a Uniunii Economice şi Monetare

• este dată în principal de către Banca Centrală Europeană şi băncile centrale ale statelor membrecare, împreună formează Sistemul European al Băncilor Centrale.

• Din acest sistem mai fac parte şi băncile centrale ale statelor membre care nu fac parte din zona Euro, şi care nu participă la luarea deciziilor cu privire la politica monetară unică pentru zona Euro.

Obiectivul declarat al SEBC îl constituie:• menținerea stabilității prețurilor• definirea şi implementarea politicii monetare unice, • crearea şi deținerea de rezerve valutare ale statelor participante• asigurarea stabilității sistemului financiar.

Politica economică comună • Statele membre semnatare ale Tratatului de la Roma nu au fost pregătite, la acel moment, să

accepte abandonarea controlului asupra problemelor economice şi monetare în favoarea Comunității.

• Ca atare, au fost definite obiectivele care urmau să fie atinse prin politicile naționale, inclusiv cele legate de gradul de ocupare a forței de muncă, de stabilitatea prețurilor sau de echilibrul balanței de plăți, politici a căror elaborare şi implementare a rămas în exclusivitate în sarcina şi sub jurisdicția statelor membre.

• Momentul în care s-a putut vorbi de o politică economică comună este legat de decizia luată de statele membre de trecere spre uniunea economică şi monetară, în 1971, ca urmare a unei rezoluți a Consiliului şi a reprezentanților guvernelor statelor membre.

• Condiția realizării etapelor cerute de către uniunea economică şi monetară a fost convergența economiilor statelor membre, o sarcină deosebit de dificil de îndeplinit date fiind disparitățile structurale majore dintre economiile care urmau să participe la acest proces înainte de completarea pieței interne.

• In ciuda eşecului înregistrat, lecțiile primite în acea perioadă au constituit un important stimulent pentru elaborarea şi formularea unei politici economice eficiente.

Bugetul Uniunii Europene

Principiile bugetare• Principiul unităţii prevăzut în art. 268 al Tratatului de la

Roma, care stipulează că toate veniturile şi cheltuielile Comunităţii trebuie să fie inscrise intr-un singur document.

• Principiul universalităţii care se bazează pe doua reguli: regula nerepartizării (non-asignement) care prevede că veniturile bugetare nu pot fi alocate dinainte numai unor anumite categorii de cheltuieli şi principiul bugetului în ansamblu (gross budget principle) care stabileşte că toate veniturile şi cheltuielile trebuie să fie prevăzute integral în buget fără nici o modificare.

• Principiul anualităţii care prevede că operaţiile bugetare sunt stabilite pe un singur an.

Principiile bugetare• Principiul echilibrului care stabileşte că veniturile şi

cheltuielile unui an financiar trebuie sa fie egale, deficitul bugetar fiind exclus prin art. 199 al Tratatului de la Roma.

• Specificarea cheltuielilor care înseamnă că fiecarui fond trebuie sa i se asigure un scop şi o destinaţie specifică, mai ales pentru a preveni orice confuzie în alocarea fondurilor.

• Finantarea prin resursele proprii ale Comunităţii care se face incepând cu anul 1975 potrivit unor proceduri definite în întregime la nivel comunitar, fără nici o imixtiune directă a statelor membre.

Bugetul Uniunii Europene• NU reprezinta suma bugetelor statelor membre, ci un

instrument de sine statator • Incepand cu anul 1988, bugetul UE este planificat

multianual, iar componenta de cheltuieli se regaseste detaliata in cadrul “perspectivelor financiare”

• ultima perspectiva financiara - 2007-2013 pentru o Uniune Europeana cu 13 noi state membre

• Provocarile legate de Agenda Lisabona• Constrangerile date de Pactul de Crestere si

Stabilitate

Componenta bugetului

• Venituri:1. taxe vamale2. prelevările variabile aplicate importurilor de

produse agricole dinspre non-membri, care reprezintă 20-30% din veniturile bugetare

3. TVA4. un procent din suma PNB-ului statelor membre

(ulterior transformat in Venit National Brut- GNI) calculat la pretul pietei

Componenta bugetului

• Cheltuieli:1. Cheltuieli obligatorii: cele prevazute in tratate

(subventionarea preturilor produselor agricole, ajutor acordat statelor slab dezvoltate, etc)

2. Cheltuieli ne-obligatorii –legate de functionarea institutiilor sau de actiunile structurale- aprobate de Parlament

Evolutia bugetului comunitar- % din PIB

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010

agricultura fonduri structuralepolitici interne politica externaadministratie

Bugetul UE- ca procent din PIB- 2007-2013

UE

State membre

Bugetul UE/persoana: €255 pe an

Venituri bugetare- 2004

1%

10%

14%1%

74% taxe vamale dinagric.taxe vamale

TVA

altele

contributiiWELFAR

Cheltuieli bugetare 2004

43%

4%

4%

36%

5%

8%

CAP

politici externe

cercetaredezvoltarefonduristructuraleadministratie

altele

Total buget €115 billion = 1,1% din PIB

Plati bugetare totale - miliarde Euro - 2005

0

5

10

15

20

Ge

r

Fra Ita

UK

Sp

a

Ne

t

Be

l

Sw

e

Au

s

De

n

Gre

Fin

Po

r

Po

l

Ire

Hu

n

CR

Lu

x

Slo

ve

Slo

va

Lit

Cyp

La

t

Est

Ma

l

Plati bugetare totale - per Capita Euro - 2003

0

100

200

300

400

500

600

Lu

x

De

n

Ne

t

Be

l

Ire

Sw

e

Fra

Fin

Au

s

Ge

r

Ita

UK

Sp

a

Gre

Po

r

Average

Bugetul UE

• Reprezenta, in 2002, doar 1,06% din PIB-ul statelor membre

• Importanta perspectivelor financiare • Pactul de Crestrere si Stabilitate- generator de

constrangeri bugetare

Perspectivele financiare 2007-2013

• Din punct de vedere politic:1. Mecanismul numit UE functioneaza pe baza bugetului2. UE are o serie de angajamente asumate care trebuie sa aiba

acoperire financiara;

• Din punct de vedere bugetar:1. Fara buget, perspectivele financiare si planificarea multianuala

este imposibila;2. Cele mai multe din programele curente expira in 2006;

Cheltuieli bugetare care pot/nu pot fi implementate

agricultura37%

actiuni externe(ex.ajutor alimentar)

3%actiuni externe(ex. Democratie & drepturile omului)

1%

dezvoltare rurala6%

fonduri structurale37%

alteler3%

Politici interne(ex. vamile)

1,5%Politici interne(ex

cercetare, Erasmus)

6%

pot fi implementate dificl de implementat

e

administratie 5,5,%

p

Propuneri pentru perspectivele financiare 2007-2013

TITLURILE BUGETARE PENTRU

2007-2013 (in MILIOANE DE EUR, LA PRETURILE DIN 2004 )

Propunerea comisiei

Rezolutia Parlament

ului European

Luxembourg Negotiating

Box

Change LU/

COM

1a. Competitivitate pentru crestere economica si ocuparea fortei de munca

121.687 110.600 72.010 - 40,8%

1b. Coeziune pentru pentru crestere economica si ocuparea fortei de munca

336.308 336.330 309.594 - 7,9%

2.Prezervarea si managementul resurselor naturale

400.294 392.306 377.800 - 5,6%

3. Cetatenie, libertati, securitate si justitie (excl. EUSF)

14.724 16.053 11.000 - 25,3%

3a. Libertati, securitate si justitie 9.210 9.321 6.630 - 28,0%

3b. cetatenie 5.514 6.732 4.370 - 20,7%

4. The EU as a global partner (excl. EDF)

62.770 63.983 50.010 - 20,3%

5. Total cheltuieli administrative 57.670 54.765 50.300 - 12,8%

6. Compensatiii BG/RO 800 800 800 0,0%

Total angajamente 994.253 974.837 871.514 - 12,3%

In % EU-27 din GNI 1,21% 1,18% 1.06%

Discutii legate de

• Sistemul de resurse proprii,nivelul contributiilor;

• Reforma bugetara, inclusiv PAC;

• Batalia unui grup de state membre de a mentine acelasi nivel al ajutoarelor structurale

tendinta comuna: dorinta de a contribui cu mai putin si a primi mai mult

Extinderea:

Daca situatia curenta ramane

neschimbata

pre-extindere 2004 2007-20130

50%

100%

150%

200%

+15%

+64%

€ 4.7 miliarde

€ 5.4 miliarde

€ 7.7 miliarde

Modificari ale contributiilor nationale pentru 2006-2013

UK-4%-10%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

EU-12+52%

EU-14+11%

Contributii

0

300 000

600 000

900 000

1 200 000

1 500 000

1 800 000

2 100 000

2 400 000

DE UK FR IT ES NL BE SE AT DK PL EL FI PT IE CZ HU SK SI LU LT CY LV EE MT

0

2 500

5 000

7 500

10 000

12 500

15 000

17 500

20 000

GNI National contribution

GNI vs. National contribution to the EU budget - 2004(EUR million)GNI

Nationalcontribution

PIATA MUNCII

• Politica sociala a Uniunii Europene• Politica privind ocuparea fortei de munca

Principalele momente ale formarii politicii de ocupare si a politicii sociale comune

– Tratatul de la Maastricht (1991) • U.K. a optat pentru nesemnarea componentei sociale

– Tratatul de la Amsterdam (1997)• U.K. semneaza Tratatul cu toate componentele sale,

inclusiv componenta sociala• Prioritar cresterea gradul de ocupare a fortei de munca

Principalele momente ale formarii politicii de ocupare si a politicii sociale comune

• Carta Sociala Europeana- semnata de catre toate statele membre, mai putin Marea Britanie- 1989

• Acordul de politica sociala-anexa la Tratatul de la Maastricht- nesemnat de Marea Britanie

• Politica comuna privind ocuparea: in Tratatul de la Amsterdam: art. 2 – care a incorporat Acordul de Politica sociala

Principalele momente ale formarii politicii de ocupare si a politicii sociale comune

• Strategia europeana de ocupare a fortei de munca (1997): “Luxemburg Process”-coordonarea a actiunilor de ocupare a fortei de munca- are ca principii:– Subsidiaritatea– Convergenta– Managementul pe baza de obiective– Monitorizarea de tara (country surveillance)– Abordarea integrata

Principalele momente ale formarii politicii de ocupare si a politicii sociale comune

Strategia de la Lisabona privind gradul de ocupare pana in 2010

Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca la 70% (in prezent 61%);

Cresterea gradului de ocupare a femeilor la peste 60% (in prezent 52%);

Cresterea gradului de ocupare a persoanelor cu varste cuprinse intre 55 si 64 de ani la 50% (in prezent 40%).

Principalele momente ale formarii politicii de ocupare si a politicii sociale comune

• Noua agenda sociala- februarie 2005- rezultatul unui document cu privire la implementarea Strategiei de la Lisabona, dupa modificarile din 2003 (raportul Wim Cok)

• Cresterea rolului cunoasterii si a inovarii

Provocari

• Strategia europeana de ocupare a fortei de munca , principala componenta a Strategiei Lisabona

• Extinderea a redus gradul de ocupare de la 64.3% EU15 in 2002 la 62.4% pentru EU25) – cu 7.5% sub tinta de la Lisabona