Embed Size (px)
DESCRIPTION
educatia minorilor
Citation preview
UNIVERSITATEA
FACULTATEA
LUCRARE DE LICENŢĂ
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
ABSOLVENT
IASI
1
CUPRINS
I Delimitari conceptuale a notiunilor de delincventa ju-
venila si devianta
1.Notiunea de delincventa juvenila
2.Notiunea de devianta
II Sistemul de sanctiuni impotriva minorilor delicventi
1.Masuri educative care se aplica infractorilor minori
2.Pedepse care se aplica infractorilor minori
3.Evolutia sistemului de reeducare a minorilor infractori de la
adoptarea Codului penal din 1969 pana in prezent
III Bazele legislative ale sistemului de reeducare a mi-
norului infractor in Noul Cod penal
Sisteml de reeducare prevederile Noului Cod penal
Proiectul legii privind sancțiunile penale pentru minori
Sistemul de reeducare a minorului infractor în documentele in-
terna'ionale (Regulile de la Beijing”, recomandări europene cu privire la minori,)
IV Modalitati de integrare si resocializare a minorilor
delicventi
Resocializarea minorilor delicventi
1 Procesul de resocializare
2 Principiile procesului de resocializare
3 Serviciul de probaţiune şi rolul acestora in reintegrare so-
cială a infractorilor
4 Metode concrete de resocializare a minorilor delicventi
V Concluzii
Bibliografie
2
CAPITOLUL I
DELIMITARI CONCEPTUALE ALE NOTIUNILOR DE DEVIANTA
SI DELINCVENTA JUVENILA
I.1 Notiunea de delincventa juvenila
Notiunea de delincventa juvenila este o notiune destul
de larga si de echivoca pentru a include in continutul ei orice
act care incalca exigentele de conformism impuse de catre
adulti minorilor si tinerilor. Delincventa juvenila cuprinde acele
conduite si actiuni care sunt comise de persoane imature,care
nu au atins inca varsta majoratului si nu au responsabilitatea
sociala..Exceptand violarile legii penale,delincventa juvenila
cuprinde o serie de acte,care,daca ar fi comise de catre
adulti,acestia nu ar fi considerati infractori de catre legea
penala.Printre aceste acte se numara
vagabondajul,cersetoria,fuga de acasa si de la
scoala,nesupunerea fata de autoritatea parintilor si
educatorilor,consumul de alcool,etc.Pentru toate aceste
fapte,alaturi de alte fapte mai grave,cu caracter delictual
propriu-zis,minorii si tinerii nu pot fi judecati si sanctionati
decat in cadrul unui regim juridic special conceput pentru
minori si tineri.
Trasaturi specifice delincventei:
a. Este un fenomen social,obiectiv si material,dar in
acelasi timp,antisocial si deosebit de periculos,atat prin
3
consecintele sale negative si distructive ce privesc ordinea
sociala si normativa,integritatea si siguranta indivizilor si
grupurilor sociale,cat si prin reactia sociala ce o provoaca si
prin sanctiunile represive adoptate.
b.Delincventa include acele acte si fapte care,violand
regulile de drept cu caracter penal impun adoptarea unor
sactiuni organizate,de cele mai multe ori,represive,care sunt
aplicate prin intermediul agentilor specializati ai controlului
social.
c.Delincventa este constituita din ansamblul actelor si
faptelor antisociale care intra sub incidenta normelor penale
savarsite de diferiti indivizi intr-o anumita societate,intr-un
anumit interval de timp.Ea include totalitatea delictelor si
crimelor savarsite,care sunt insa diferite ca natura,intensitate
si gravitate.
Caracteristici ale comportamentului delincvent:
a.are o serie de consecinte sociale negative,prin faptul ca
prjudiciaza interesele intregii societati;
b.face obiectul unor interdictii sau constrangeri
formulate de legea penala;
c.prezinta o intentie antisociala deliberata,urmand un
scop distructiv;
d.cuprinde fuzionarea intentiei cu actiunea culpabila;
e.fapta este probata juridic si sanctionata ca atare.
Fenomenul delincventei include dimensiuni si aspecte
diferite in functie de savarsirea,descoperirea,inregistrarea si
judecarea delictelor si crimelor,dupa cum urmeaza:
a.delincventa reala,denumita in literatura sociologica si
criminologica "cifra neagra"a criminalitatii.Ea este constituita
din totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal
savarsite in realitate,indiferent daca ele au fost descoperite si
inregistrate de organele penale.Criminalitatea reala reprezinta
adevarata dimensiune a ilicitului penal,insa estimarea ei este
4
aproape imposibila,datorita impedimentelor de natura
tehnico-criminalistice,operationale si statistice;
b.delincventa descoperita,care include numai acea parte
a actelor savarsite in realitate si care au fost depistate si
identificate de catre organele specializate de control social.De
regula,cifra delincventei descoperite este inferioara celei
reale,intrucat nu toate delictele sunt descoperite si nu toti
delincventii sunt identificati;de asemenea,unele delicte nu
sunt reclamate,altele nu sunt inregistrate.
c.delincventa judecata,reprezinta acea parte a
delincventei descoperita si inregistrata de organele de politie
care este judecata si sanctionta de instantele penale;volumul
ei este mult diminuat,intrucit nu toate delictele descoperite
ajung sa fie judecate.Astfel unele delicte sunt gratiate si
amnistiate,altele nu mai sunt sanctionate datorita implinirii
termenelor legale de prescriptie,in timp ce unele nu se mai
judeca datorita decesului delincventului sau sustragerii
acestuia de la judecata.
I.2 Notiunea de devianta
In orice societate umana, exista reguli si cerinte, explicite sau
implicite,care solicita indivizilor sa realizeze numai actiuni
socialmente dezirabile,sa manifeste numai comportamente
admise si sa aleaga,in situatii sociale specifice,numai solutii
compatibile cu standardele culturale ale societatii respective.
Esenta imperativa a acestor reguli sau cerinte este
incorporata in normele sau valorile sociale,care fac parte din
cultura oricarei societati si pe care orice individ,membru al
societatii respective,este obligat sa le internalizeze in
structura personalitati sale,in cursul procesului de
socializare.Personalitatea asa cum se stie,nu este doar un
produs al caracteristicilor sau al experientelor individuale,ci, in
primul rand,o constructie socioculturala,rezultanta a
5
interactiunilor permanente intre individ,mediul social si
cultural.De aceea,nici un individ nu reactioneaza in mod
instinctual la situatiile de viata cu care este confruntat,ci
rezolva aceste situatii utilizand numai solutii compatibile cu
standardele de rationalitate,normalitate sau moralitate ale
societatii din care face parte,considerate legitime,adica in
concordanta cu normele si valorile sociale,cu principiile
morale,prescriptiile juridice si definitiile culturale existente.In
conditiile in care utilizeaza solutii incompatibile sau contrare
acestor standarde,individul respectiv risca sa nu fie inteles de
catre ceilalti membrii ai societatii,care-l pot eticheta ca fiind
irational,anormal sau diferit de ceilalti.
Aceasta este,de fapt,esenta notiunii de devianta,care se
refera la orice conduita sociala si orice act social care sunt
diferite de comportamentele si actiunile generale ale
membrilor unei societati si care risca,prin aceasta diferenta,sa
provoace reactii ostile sau sanctiuni din partea colectivitatii.
Devianta in ansamblul ei desemneaza o diversitate eterogena
de conduite,acte sau actiuni,care reprezinta violari sau
transgresiuni ale normelor scrise sau nescrise,implicite sau
explicite , stari care nu sunt conforme asteptarilor , valorilor si
regulilor colectivitatii, forme de
nonconformism,marginalitate,criminalitate,etc.,tot ceea ce
contrazice imaginea publica asupra ceea ce semnifica sau ar
trebui sa semnifice "normalul"si "dezirabilul".
Devianta reprezinta un ansamblu disparat de
transgresiuni,conduite dezaprobate si indivizi
marginali,care,fiind in contradictie cu asteptarile,normele si
valorile grupului, risca sa provoace sanctiuni din partea
acestuia.
Dintre aceste conduite sau actiuni se pot mentiona
urmatoarele:
6
a)infractiuniile si delictele contra proprietatii sau
persoanei,comise individual sau in grup,prin
violenta,inselaciune,abuz sau prin orice fel de mijloace ilicite
sau proscrise;
b)delincventa juvenila;
c)sinuciderea;I
d)toxicomania;
e)transgresiunile sexuale;
f)devianta religioasa;
g)devianta politica;
h)nonconformismul;
i)bolile si deficientele psihice;
j)handicapul fizic;
k)maltratarile;
l)alte forme de violenta,conduite sau acte prohibitive ori
indezirabile.
In functie de caracterul voluntar sau involuntar al actului de
devianta se pot distinge urmatoarele categorii de devianti:
-devianti subculturali-acei care pun in discutie legitimitatea
normelor pe care le violeaza,incercand sa promoveze norme si
valori substitutive.Printre ei se numara
teroristii,revolutionarii,membrii sectelor religioase,toti aceia
care isi asuma,in mod deschis,devianta,revendicandu-i
legitimitatea si militand activ pentru recunoasterea ei oficiala
ca forma normala de comportament;
-transgresori-acei indivizi care violeaza,in mod deliberat,o
norma sociala,desi ii cunosc validitatea si legitimitatea.Ei nu
actioneaza din principiu,asa cum o fac deviantii subculturali,ci
din interes,oportunism,pasiune,lacomie,lipsa de
scrupule,etc.Dintre ei fac parte,infractorii ori delincventii,toti
aceia care incalca normele penale;
-indivizi cu tulburari de comportament-cei care nu
sunt,propriu-zis,bolnavi psihici,ci care sufera de sociopatie sau
7
au tulburari caracteriale,unde este extrem de dificil a distinge
intre constrangere si determinare,intre caracterul voluntar sau
dobandit al actului de devianta.De exemplu,toxicomanii in
general,alcoolicii,in special,actioneaza voluntar doar intr-o
prima faza,starea de dependenta ulterioara impiedicandu-i sa
mai fie liberi de as-i decide propria lor conduita.
-handicapatii fizic sau mental-printre care se includ
orbii,surzii,estropiatii,toti acei care se disting prin
"stigmate"vizibile,datorita unor leziuni organice,debilitati
mentale sau altor cauze biologice si psihice.Pentru unii
sociologi aceasta categorie nu intra in aria deviantei,in timp
ce pentru altii ea reprezinta un subiect de interes pentru
cercetarea infractiunilor intre normalitate si devianta.
8
CAPITOLUL II
SISTEMUL DE SANCTIUNI IMPOTRIVA MINORILOR
DELICVENTI
II.1Masuri educative care se aplica infractorilor minori
A. Prima masura educativa este mustrarea si consta in
dojenirea minorului de catre instanta de judecata in
sedinta in care se pronunta hotararea, cu explicarea
pericolului social al faptei savarsite, cu aratarea modului
in care acesta trebuie sa se poarte pe viitor, incat sa
dea dovada de indreptari, si din avertizarea ca in cazul
cand va mai comite o infractiune se va lua fata de el o
masura educativa mai severa sau i se va aplica o
pedeapsa (art. 102 Cod Penal).
De regula, mustrarea se pronunta in cazul faptelor mai usoare comise de minor
reflectand deprinderi si modalitati caracteristice copilariei.
O asemenea masura devine eficienta numai daca instanta ii asigura cadrul
solemn necesar de natura sa ingreuneze pe minor si, totodata, se adreseaza
minorului cu toata seriozitatea urmarind sa influenteze cat mai mult modul de
a privi viata si obligatiile sociale de acestuia.
In practica judiciara 1 [2] s-a decis ca masura educativa a mustrarii nu poate fi
aplicata deoarece nu este apta sa-si realizeze finalitatea atunci cand datele
anchetei sociale sunt defavorabile minorului, iar din dosar rezulta ca minorul a
participat la savarsirea unei infractiuni de o gravitate deosebita, avand o
contributie importanta la comiterea faptei.
1
9
Mustrarea fiind o masura care se ia cu privire la faptele comise de minor au in
vedere varsta minorului la data comiterii faptei si nu varsta minorului la data
pronuntarii hotararii. Sub acest aspect, s-a decis in practica judiciara ca masura
educativa – mustrarea daca se refera la fapte lipsite de gravitate poate fi luata
si cu privire la un minor care la date pronuntarii hotararii.
Potrivit dispozitiei din art. 103 alin. 3 in cadrul termenului de incercare,
instanta poate sa impuna poate sa impuna minorului respectarea uneia sau a
mai multora din urmatoarele obligatii:
a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane;
c) sa presteze o activitate remunerata intr-o institutie de interes public fixata de
instanta, cu o durata intre 50 si 200 ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa progra-
mul de scoala, in zilele nelucratori si vacanta.
Instanta pune in vedere celui caruia i s-a dat incredintat supravegherea
indatorirea de a veghea indeaproape asupra minorului in scopul indreptarii lui.
De asemenea i se pune in vedere ca are obligatia sa instiinteze instanta de
indata daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui
sau are purtari rele, ori a savarsit din o apta prevazuta de legea penala.
Legea prevede obligatia instantei de a atrage atentia minorului asupra
consecintelor comportarii sale, precum si obligatia de a instiinta scoala unde
minorul invata sau unitatea unde este angajat si dupa caz, institutie la care
presteaza activitatea stabilita de instanta.
10
Termenul de un an stabilit de catre instanta pentru libertatea supravegheata
curge de la date punerii in executare a masurii si, daca minorul are o conduita
buna la implinirea termenului cauza sa judiciara este considerata ca fiind
definitiv inchisa, iar masura educativa inceteaza de drept.
Daca inauntrul termenului de un an minorul se sustrage de la supravegherea ce
se exercita asupra lui, sau are purtari rele ori savarseste o fapta prevazuta de
legea penala, instanta revoca libertatea supravegheata si ia fata de minor
masura internarii intr-un centru de reeducare pana ce acesta a depasit cu putin
varsta de 18 ani.
Potrivit art. 487 Codul de procedura penala instanta executa masura mustrarii
de indata ce hotararea a ramas definitiva cand datorita unor imprejurari,
aceasta masura nu poate fi executata de indata dupa pronuntare se fixeaza un
termen pentru aducerea minorului intr-o noua sedinta la care vor fi chemati
parintii, sau daca este cazul tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau
supravegherea careia se afla acesta.
In cazul in care minorul nu da semne de indreptare si comite alte infractiuni,
instanta va aplica acestuia masuri educative mai severe sau chiar o pedeapsa.
B. Libertatea supravegheata
Este o masura educativa care se aplica de catre instanta minorului infractor si
consta in lasarea acestuia in libertate, pe un timp de incercare de un an, sub
supraveghere deosebita. Pentru ca instanta sa aplice o asemenea masura,
trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
minorul sa fi savarsit o infractiune;
minorul infractor sa poata fi supravegheat indeaproape de o persoana
de incredere;
in termenul de incercare de un an, minorul sa aiba o conduita buna.
11
Supravegherea poate fi incredintata, dupa caz, parintilor minorului, celui care
l-a infiat sau tutorelui. Daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii
satisfacatoare, instanta dispune incredintarea supravegherii minorului, pe
acelasi interval de timp, unei persoane de incredere, de preferinta unei rude
apropiate, la cererea acesteia, ori a unei institutii legal insarcinate cu
supravegherea minorilor2[3].
Pentru ca instanta de judecata sa aplice masura internarii unui minor infractor
intr-o centru de reeducare se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii:
in cauza sa fie un minor infractor;
acesta sa fie savarsit o fapta prevazuta de legea penala;
masura mustrarii sau lasarii in libertatea supravegheata sa fie
apreciate ca insuficiente pentru indreptarea minorului;
internarea in centrul de reeducare sa fie eficienta, avant in vedere
reeducarea minorului si completarea pregatirii sale profesionale si
de cultura generala.
Potrivit art. 490 Codul de procedura penala in cazul cand unui minor infractor
i s-a aplicat masura internarii intr-un centru de reeducare, instanta poate
dispune prin aceeasi hotarare punerea in executare a masurii luate. Punerea in
executarea se face prin trimiterea unei copii de pe hotarare organului politie de
la locul unde se afla minorul.
Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului, dupa care centrul de
reeducare va comunica instantei despre punerea in executare a hotararii.
Actiunea de reeducare si pregatire se infaptuieste intr-un regim adecvat de
disciplina, prin care se formeaza la minor un comportament social
2
12
corespunzator si un sentiment de respect fata de ordinea de drept si regulile de
convietuire sociala.
Potrivit art. 108 alin. 1 Cod Penal masura internarii intr-un centru de reeducare
se aplica pe timp nedeterminat dar, de regula, nu poate dura decat pana la
implinirea varstei de 18 ani. Instanta poate totusi, cand minorul devine major
sa dispuna prelungirea acestei internari pe o durata de cel mult doi ani, daca
aceasta este necesara pentru realizarea scopului internarii -reeducarea. Daca
fapta prevazuta de legea penala constituie o infractiune, instanta ia masura
internarii sau aplica o pedeapsa.
In cazul in care inauntrul termenului de incercare al libertatii supravegheate
minorul savarseste o infractiune, aceasta infractiune si aceea pentru care se
luase masura libertatii supravegheate se afla in concurs real. Pentru amandoua
aceste infractiuni urmeaza fie a se lua masura internarii intr-un centru de
reeducare, fie a se aplica o pedeapsa, care se stabileste in limitele speciale
prevazute de lege pentru ultima infractiune. Pedeapsa astfel stabilita constituie
o sanctiune legala pentru intreaga activitate infractionala a minorului, adica
pentru amandoua infractiunile.
De asemenea, in practica judiciara s-a decis ca masura educativa a libertatii
supravegheate nu poate fi luata fata de infractorul minor care a depasit varsta
de 17 ani, deoarece in acest caz nu se poate finaliza masura educativa
mentionata, care presupune ca minorul sa fie pus sub supraveghere deosebita
timp de un an.
Revocarea si inlocuirea masurii libertatii supravegheate pot fi dispuse si dupa
expirarea termenului de incercare, pentru fapte savarsite de minor inauntrul
acestui termen.
C. Internarea intr-un centru de reeducare
Masura educativa a internarii minorului intr-un centru de reeducare, prevazuta
in art.104 Cod Penal, este o masura mai severa decat cele analizate anterior,
intrucat aceasta este privativa de libertate3[4]. De altfel, in art.104 alin.2 se
3
13
prevede ca “masura internarii se ia fata de minorul in privinta caruia celelalte
masuri educative sunt neindestulatoare”.
Masura internarii in centrul de reeducare a unui minor inceteaza de drept cand
acesta implineste varsta de 18 ani sau la implinirea termenului de prelungire
stabilit de instanta.
Exista insa si posibilitatea legala (art.107 Cod Penal) ca masura internarii sa
inceteze provizoriu si inainte ca minorul sa devina major. Libertatea
conditionata a minorului se acorda de catre instanta atunci cand a trecut cel
putin un an de la data internarii sale in centrul de reeducare, timp in care
minorul a dat dovezi temeinice de indreptare, sarguinta la invatatura si
pregatire profesionala.
Daca in timpul liberarii conditionate, minorul are o comportare
corespunzatoare, aceasta libertate devine definitiva la implinirea varstei de 18
ani si masura internarii inceteaza de drept.
Daca in perioada liberarii conditionate, minorul are comportari rele sau
savarseste din nou o infractiune, instanta poate sa revoce aceasta masura si va
dispune fie mentinerea masurii internarii in centrul de reeducare, fie aplicarea
unei pedepse (situatie in care instanta va revoca si masura internarii,
coexistenta celor doua sanctiuni nefiind posibila).
In art.110 se prevede ca in caz de suspendare conditionata a executarii
pedepsei aplicate minorului, termenul de incercare se compune din durata
pedepsei inchisorii la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani,
fixat de instanta. Daca pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare
este de 6 luni.
Potrivit art.491 Cod de procedura penala, liberarea minorului dintr-un centru
de reeducare inainte de a deveni major, revocarea liberarii inainte de a deveni
major, precum si ridicarea sau prelungirea masurii internarii intr-un centru de
14
reeducare se dispune din oficiu sau la sesizarea de catre Judecatoria sau
Tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor.
D. Internarea intr-un institut medical-educativ
Masura educativa cu internari intr-un institut medical-educativ se aplica de
catre instanta asupra minorului care raspunde penal pentru fapta savarsita de
el, dar care din cauza starii sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament
sau de ingrijiri medicale si implicit de un regim de educatie si instruire adecvat
starii sale .
Masura internarii intr-un institut medical-educativ va putea fi aplicata de catre
instanta doar fata de minorii care prezinta anomalii fizice, infirmitati (surzi,
muti, orbi etc.) sau sunt atinsi de anumite maladii grave.
Ca si in cazul internarii intr-un centru de reeducare, internarea intr-un institut
medical-educativ se aplica pentru o perioada nedeterminata, dar, de regula, nu
dureaza decat pana la implinirea varstei de 18 ani.
Avand in vedere caracterul complex al cauzei care a determinat masura
internarii intr-un institut medical-educativ a minorului infractor, ridicarea
masurii se poate realiza si inainte de implinirea varstei de 18 ani, daca starea
fizica sau psihica a minorului a fost remediata iar educatia acestuia a fost
realizata.
Daca dispare numai cauza referitoare la starea fizica sau psihica a minorului
infractor, instanta va inlocui aceasta masura cu cea a internarii minorului intr-
un centru de reeducare.
In cazurile cand cele doua cauze care au determinat masura internarii nu
dispar, instanta poate prelungi internarea intr-un institut medical-educativ pe o
perioada de cel mult 2 ani si numai dupa aceea intervine in cererea masurii.
Daca in timpul internarii in institut, minorul savarseste din nou o infractiune,
instanta poate revoca masura si i se va aplica pedeapsa inchisorii (art.108 Cod
15
Penal). Daca se va aprecia ca nu este necesara o pedeapsa, atunci se va
mentine internarea intr-un institut medical-educativ.
II.2.Pedepse care se aplica infractorilor minori
A.) Inchisoarea este singura pedeapsa privativa de libertate care se poate
aplica minorului infractor. Limitele pedepsei sunt cele prevazute de lege
pentru infractiunea savarsita.
Aceste limite, conform art.109 alin.1 Cod Penal, se reduc la jumatate, insa in
urma reducerii, in nici un caz minimul pedepsei nu va depasi 5 ani. Reducerea
limitelor pedepsei are in vedere nu numai pedeapsa prevazuta pentru
infractiunea in configuratia ei tipica, dar si limitele de pedeapsa prevazute
pentru variantele agravate sau atenuate ale infractiunii respective.
Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata,
aceasta se inlocuieste cu inchisoarea de la 5 la 25 de ani. De regula, pedeapsa
detentiunii pe viata care a inlocuit pedeapsa cu moartea este prevazuta ca
pedeapsa alternativa la pedeapsa inchisorii4[5].
In aceste situatii, instanta va trebui mai intai sa aleaga intre pedepsele
alternative, pe baza criteriilor generale de individualizare si a prevederilor
art.72 alin.2 Cod Penal acea pedeapsa pe care considera ca o merita faptele
savarsite de minor5[6]. Daca instanta apreciaza ca minorului ar trebui sa i se
aplice pedeapsa detentiunii pe viata, va inlocui aceasta pedeapsa, in baza
art.109 alin.2 Cod Penal cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 de ani. Daca,
dimpotriva, considera aplicabila pedeapsa alternativa a inchisorii, atunci
4
5[6]CodulPnalRoman;art.99.
16
instanta ,facand (aplicabila) aplicarea art. 109 alin.1. Cod Penal va dispune ca
minorul se execute inchisoarea, insa in limitele reduse la jumatate si fara ca
minimul special sa depaseasca 5 ani . In cadrul aceste limite legale instanta va
stabili pedeapsa concreta, tinand seama de criteriile generale de
individualizare a pedepsei prevazute in art.72 alin.1 Cod Penal, inclusiv in
cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei care ar aparea in speta
respectiva.
Potrivit art.9 alin.3 Cod Penal, minorului nu i se pot aplica pedepse
complimentare, iar potrivit art.109 alin.4 Cod Penal, condamnarile pronuntate
pentru fapte savarsite in timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi.
Daca pedepsele complimentare nu sunt aplicabile minorului, in schimb
condamnatul minor care executa pedeapsa inchisorii pentru o fapta savarsita in
timpul minoritatii va fi supus pedepselor accesorii potrivit art.71 Cod Penal de
la data cand a devenit major, iar daca hotararea a ramas definitiva dupa ce a
devenit major, de la data definitivarii hotararii.
Condamnarea minorului la pedeapsa inchisorii nu poate constitui prin termen
al recidivei astfel ca, atunci cand minorul va savarsi o noua infractiune, el nu
va deveni recidivist si ni i se va putea agrava sanctiunea ca urmare a starii de
recidiva. Condamnarea anterioara reprezinta un antecedent penal de care
instanta va trebui sa tina seama la individualizarea pedepsei pentru noua
infractiune savarsita de minor.
Daca minorul savarseste un concurs de infractiuni vor fi aplicate prevederile
art.34 Cod Penal. Daca pentru una din infractiunile concurente s-a luat o
masura educativa, iar pentru o alta infractiune concurenta s-a dispus aplicarea
unei pedepse, masura educativa va fi revocata deoarece cele doua sanctiuni
sunt incompatibile, minorul neputand sa execute, concomitent pedeapsa si
masura educativa.
Daca minorul savarseste o tentativa la infractiune, are prioritate regimul
special de sanctionare a minorului si numai dupa efectuarea reducerilor
17
prevazute de lege pentru pedepsele aplicabile minorilor se va stabili pedeapsa
pentru tentativa la infractiunea respectiva.
In practica s-au pronuntat solutii contrare, considerandu-se ca au prioritate
limitele legale prevazute de tentativa, urmand ca acestea sa fie reduse potrivit
dispozitiilor mentionate cand inculpatul este minor.
Toate regulile privitoare la cazurile de agravare sau de atenuare a pedepsei
opereaza in cazul infractorilor minori asupra limitelor speciale ale pedepselor
ce pot fi aplicate minorilor, iar nu asupra limitelor ordinare privind pedepsele
prevazute de lege pentru faptele savarsite de infractorii adulti. Executarea
pedepsei inchisorii in cazul minorilor se face separat de condamnatii majori
sau in locuri de detinere speciale.
Potrivit art.59 alin.3 Cod Penal, minorilor li se asigura posibilitatea de a
continua in inchisoare invatamantul general obligatoriu si de a dobandi o
pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor.
Condamnatii minori, potrivit art.60 alin.2 Cod Penal, beneficiaza de un regim
special si in ce priveste liberarea conditionata. Persoanele condamnate in
timpul minoritatii, cand ajung la majorat, pot fi liberate conditionat dupa
executarea unei treimi din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste
10 ani, sau a unei jumatati, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, daca
indeplinesc celelalte conditii prevazute de lege.
Daca minorul executa o pedeapsa pentru o infractiune din culpa, fractiunile
mentionate sunt si mai reduse – o patrime in cazul inchisorii care nu depaseste
10 ani si o treime in cazul inchisorii mai mari de 10 ani.
B.) Amenda
Aceasta sanctiune este a doua pedeapsa principala care poate fi aplicata
minorului. Ea se pronunta in limitele prevazute de lege pentru infractiunea
savarsita, limite care se reduc la jumatate (art.109 alin.1 Cod Penal).
18
Amenda se aplica mai ales in cazul minorului care a savarsit fapte nu prea
grave, dar aflandu-se la o varsta aproape de majorat nu este posibila luarea
unei masuri educative. Este posibil ca faptuitorul, care la data comiterii
infractiunii a fost minor, la data judecarii sa fi depasit varsta minoritatii. Daca
faptele comise nu sunt prea grave, instanta va dispune condamnarea sa la o
pedeapsa cu amenda. In raport cu un asemenea inculpat masurile educative nu
ar mai putea fi luate, insa aplicarea unei amenzi poate sa devina eficienta.
Amenda aplicata minorului nu trebuie sa se rasfranga obligatoriu asupra
parintilor sau a persoanelor care il intretin, deoarece exista si minori care au
bunuri proprii iar, pe de alta parte, orice minor dupa implinirea varstei de 14
ani poate ocupa un loc de munca. Trebuie sa se aiba in vedere si imprejurarea
ca, asa cum pentru infractorii adulti neputinta de a plati amenda nu-I exclude
pe acestia de la aplicarea amenzii, acelasi tratament din motive de echitate
trebuie admis si pentru infractorii minori.
II.3.Evolutia sistemului de reeducare a minorilor infractori de la adoptarea Co-
dului penal din 1969 pana in present
La 1 ianuarie 1969 a intrat in vigoare un nou Cod Penal, al treilea in legislatia
penala moderna romaneasca.
Din materialul normativ al codului rezulta ca minoritatea nu mai este
considerata ca o circumstanta personala, ci ca o stare tranzitorie, de devenire
faptuitorului cu o problematica specifica, ce reclama o reglementare
superioara si un tratament deosebit. Sunt prevazute trei categorii de varste cu
dispozitii specifice pentru fiecare dintre ele.
Din prima categorie fac parte minorii sub 14 ani, care fiind considerati a nu
avea capacitatea psiho-fizica necesara intelegerii consecintelor faptelor lor, nu
raspund penal. Aceasta incapacitate constituie o prezumtie absoluta si ca atare
ea nu poate fi inlaturata prin proba contrara oricat de dezvoltati fizic si psihic
s-ar dovedi unii dintre faptuitorii care nu au implinit varsta 14 ani.
19
A doua categorie priveste minorii in varsta de la 14 la 16 ani a caror
responsabilitate penala, fiind conditionata de discernamant beneficiaza de
prezumtia legala de incapacitate penala, prezumtie care poate fi inlaturata prin
proba contrara – demonstrandu-se existenta discernamantului in momentul
comiterii faptei. deci, subiectul activ al infractiunii poate fi numai minorul cu
discernamant.
A treia categorie include pe minorii in varsta de la 16 la 18 ani considerati a
avea in mod absolut capacitate penala. Caracterul absolut se limiteaza insa
numai la efectele prezumtiei legale (nu se poate face proba contrarie) pe baza
careia minorul care a implinit 16 ani este socotit ca avand raspundere
penala6[1].
2.1. Consideratii generale
Sistemul sanctionator special prevazut pentru minori in Codul Penal din 1969
(Titlul V, art. 99 – 100 inclusiv) este un sistem mixt, format din masuri
educative (mustrare, libertate supravegheata, internarea intr-un instituit
medical educativ, care sunt revocabile sau inlocuibile cu alte masuri in functie
de evolutia comportamentului minorului, si pedepse.
Printr-o dispozitie explicita (art. 100 alin. 2) s-a acordat prioritate masurilor
educative, pedeapsa inchisorii aplicandu-se numai daca se apreciaza ca luarea
celor dintai masuri nu este suficienta pentru indreptarea minorului.
Superioritatea sistemului sanctionator actual pentru minori mai rezulta si din
faptul ca in timp ce in Codul Penal anterior mustrarea era inclusa in randul
pedepselor, iar libertatea supravegheaza determina amanarea solutionarii
laturii penale a cauzei, noul Cod Penal situeaza mustrarea in randul masurilor
educative acordandu-i astfel adevaratul ei caracter de masura menita sa
contribuie la reeducarea minorului si sa previna savarsirea unor fapte
antisociale de catre acesta.
De asemenea, libertatea supravegheata nu mai are ca efect amanarea judecarii
cauzei, deoarece pronuntarii, ci constituie insasi solutia data acesteia.
6
20
Sunt notabile si perfectionarile aduse reglementarilor de drept procesual penal
privitoare la urmarirea si judecarea minorilor delincventi, prin Codul Penal de
procedura penala adaptat la 12 decembrie 1968.
Dispozitiile din acest cod privind procedura in cauzele cu minori asigura in
ansamblu garantii procesuale suplimentare, in vederea realizarii unei cercetari
temeinice si complete a cauzelor cu minori si a unui climat educativ necesar
pe intreg parcursul desfasurarii procesului penal. Este de remarcat si dispozitia
care prevede ca actiunea civila se exercita din oficiu in cazul in care cel
vatamat este minor (art. 17 alin. fin. Codul de procedura penala).
Experienta a demonstrat ca, in procesul complex al recuperarii sociale si
morale a minorului delincvent faza de judecata reprezinta un moment care, in
fapt, influenteaza in cea mai mare masura etapa care urmeaza executarii
hotararii instantei.
O sanctiune poate fi la fel de nepotrivita atunci cand este prea severa in raport
cu multitudine de factori care definesc personalitatea minorului delincvent, cu
gravitatea faptei comise; ca si atunci cand aceasta sanctiune este prea blanda in
raport cu aceleasi elemente, solutie care poate duce la subapreciere de catre
minor a gravitatii faptelor comise de el. Si, in final, la sanse mai mici de
reeducare si de preventie speciala.
Putem spune ca opera de individualizare a sanctiunilor de drept penal pentru
minori de catre instanta de judecata constituie un factor important in
ansamblul masurilor statului in vederea recuperarii morale si sociale a
minorului delincvent.
21
22
