Educatia permanenta reprezinta o directie importanta de evolutie a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, care urmareste valorificarea tuturor dimensiunilor si diformelor educatiei proiectate si realizate pe tot parcursul existentei umane si in orice moment aJ existentei umane.
Definirea educatiei permanente, la nivelul unui concept pedagogic fundamental. presupune delimitarea domeniului de referinta si a semnificatiei sale strategice ( Dave, R.H., sub redactie. , .-).
Ca domeniu de referinta, educatia permanenta implica "intreaga durata de viata a unui individ". Ea vizeaza activitatea de formare-dez\>oltare a personalitatii umane, a-bordata " in totalitate ei", coreland resursele, respectiv:
- stadiile educatiei ( varstele prescolare-scolare-postscolar si psihologice: ciclurile vietii: copilaria-preadolescenfa-adolescenta-tinerefea-maturitatea-batranetea);
- continuturile educatiei ( dimensiunile/laturile educatiei: intelectuala-morala-tehnologica-estetica-fizica);
- formele educatiei ( educatia formala-nonforinala-informala):
- factorii educatiei ( rolul: familiei, comunitatii educationale, institutiilor scolare etc).
Aceasta abordare permite integrarea tuturor resurselor educatiei pe verticala sistemului ( continuitatea intre stadiile educatiei, sustinuta pe lot parcursul existentei umane) si pe orizontala sistemului ( complementaritatea resurselor educatiei, aprofundata la nivelul fiecarui stadiu al educatiei, in orice moment al existentei umane).
Ca semnificatie strategica educatia permanenta poate fi definita la nivel functional-structural-operational, nivel care evidentiaza:
- "scopul sau final" ("a mentine si a imbunatati calitatea vietii");
- "caracterul sau universal ("reprezinta democratizarea educatiei") si dinamic" ("permite adaptarea materialelor si a mijloacelor de invatare la noile conditii impuse de dezvoltare");
- sensul sau managerial ("educatia permanenta este un principiu organizator pentru toate tipurile de educatie").
La nivel functional, educatia permanenta angajeaza trei categorii de functii: functia de adaptare; functia de inovare; functia de corectare.
La nivel structural, educatia permanenta angajeaza doua componente principale, aflate in raporturi de interactiune: componenta generala si componenta profesionala.
La nivel operational, educatia permanenta angajeaza resursele de dezvoltare pe-dagogica/educabilitate ale fiecarei personalitati umane, valorificabile in termeni de oportunitate si de motivatie individuala si sociala.
Educatia permanenta reprezinta astfel simultan:
- un concept pedagogic fundamental, de tip integrator, care inglobeaza toate resursele activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane (stadii, continuturi, forme, factori), valorificabile pe verticala si pe orizontala sistemului educational;
- un concept pedagogic operational care extinde aplicatiile sale "asupra tuturor aspectelor educatiei" ( Thomas, Jean, , .-);
- un principiu pedagogic care sustine organizarea globala a unui sistem educational integral, deschis pentru toate tipurile de educatie;
- o orientare la nivel de politica a educatiei, care urmareste perfectionarea activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane pe toata perioada vietii prin valorificarea deplina a resurselor acesteia de autoinstruire si de autoeducatie.
Principiile educatiei permanente "fundamenteaza organizarea globala a sistemului de invatamant" care angajeaza toate ciclurile vietii, de la faza pregatirii - care promoveaza asimilarea valorilor scolare si extrascolare - lafaza activa - care implica profesionalizarea in regim de mobilitate sociala - pana la faza retragerii - care permite personalitatii asumarea de noi roluri prin continuarea invatarii. La nivel de politica a educatiei pot fi evidentiate urmatoarele principii:
- principiul asigurarii continuitatii in activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane;
- principiul adaptarii programelor scolare si postscolare la cerintele unei societati in continua transformare;
- principiul pregatirii personalitatii, la toate nivelurile sistemului de invatamant, in vederea adaptarii optime la conditii de schimbare rapida;
- principiul mobilizarii si a valorificarii tuturor mijloacelor de informare disponibile in limite institutionale si noninstitutionale;
- principiul corelarii functionale intre obiectivele-continutuhle-formele activitatii de educatie/instruire ( Dictionnaire actuel de l'aducation, , .).
Obiectivele generale ale educatiei permanente au fost definite de Paul Lengrand, in , intr-o "carte-manifest" cu valoare programatica ( Lengrand, Paul, , .): a) crearea structurilor si a metodelor favorabile formarii-dezvoltarii personalitatii umane pe tot parcursul existentei sale; b) pregatirea personalitatii umane pentru autoinstruire si autoeducatie.
Realizarea acestor obiective generale, solicita o noua politica a educatiei, capabila sa anticipeze "sistemul de invatamant de maine care va fi mai mult decat juxtapunerea a doua parti astazi separate: institutia scolara, pe de o parte, educatia adultilor, pe de alta parte, constituind un singur proces continuu" (Thomas. Jean. .-). Acest proces, care angajeaza o ampla reforma sociala, sustine (re)proiectarea unui sistem e-ducational global, conceput ca "cetate educativa" ( Faure. Edgar si colab., ).
in cadrul unui sistem educational global, fiecare nivel, treapta, disciplina, dimensiune, forma a educatiei presupune elaborarea unor obiective specifice educatiei permanente, operationalizabile in functie de particularitatile fiecarei comunitati educative nationale, teritoriale, locale.
Obiectivele specifice educatiei permanente sunt prezentate in literatura de specialitate la nivelul unor "obiective conventionale impartite in patru grupe" ( Dave, R.H., sub redactie, , .-):
- grupa I: insusirea deprinderilor sociale fundamentale (lectura, calcul matematic/informatic, notiuni elementare pentru mentinerea sanatatii);
- grupa a Ii-a: dezvoltarea capacitatii de adaptare la o societate bazata pe anumite valori fundamentale: pace, democratie, libertate, fericire, eficienta, umanism, solidaritate;
- grupa a IlI-a: cultivarea unor trasaturi de personalitate care asigura "o noua calitate a vietii": stabilitate intrapsihica, vigoare emotionala, "avant tineresc launtric", capacitate de optiune responsabila, angajare sociaala, capacitate de autodepasire/angaja-re personala, insusirea si reinnoirea cunostintelor;
- grupa a IV-a: obiective instrumentale/ "invatarea de a invata". interinvatarea. invatarea autodirijata.
Continutul si metodologia educatiei permanente implica aparitia unor noi modalitati de organizare a sistemului si a procesului de invatamant care intervin la nivel: a) functional-structural: televiziune scolara; universitate prin televiziune; instruire scolara/universitara prin retele informatizate; integrarea activitatilor nonformale in planul de invatamant; universitati populare in mediul urban si rural; programe de perfectionare profesionala intensive etc; b) operational: obiective specifice si concrete care vizeaza: adaptarea la "intrarea" si la "iesirea" intr-o (dintr-o) treapta scolara; continuitatea intre nivelul scolar-postscolar, universitar-postuniversitar; favorizarea saltului de la instruire la autoinstruire, de la educatie la autoeducatie.
Continutul educatiei permanente include "toate elementele intereducationale si chiar extraeducationale" posibile intr-un camp psihosocial din ce in ce mai extins, cu o variabilitate a fenomenelor care solicita multiple abordari interdisciplinare: istorice, antropologice, economice, ecologice, psihologice, sociologice, filosofice ( Dave. R.H., ).
Proiectarea continutului educatiei permanente angajeaza functia pedagogica de integrare si extindere a cunostintelor la nivelul unor structuri:
- informative, intra, inter, transdisiplinare, cu o baza larga de aplicatie, relevanta pe verticala si orizontala sistemului;
- formative, bazate pe corelatia dintre planul intelectual-afectiv-motivational-ac-tional al cunostintelor dobandite;
- operabile, dincolo de sfera disciplinei sau treptei scolare respective:
- deschise, spre diferite forme de invatare socioculturala;
- stimulative, pentru capacitatea de comunicare si de flexibilizare a rezultatelor invatarii, in plan stiintific, moral, tehnologic, estetic, psihofizic.Metodologia educatiei permanente evidentiaza resursele de actiune ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii valabile pe verticala si pe orizontala sistemului. Aceste resurse valorifica noile mijloace de invatare aparute odata cu dezvoltarea retelelor de instruire prin mass-media si prin calculator, care multiplica posibilitatile de comunicare pedagogica eficienta, diferentiata, individualizata.
Pe verticala sistemului, educatia permanenta asigura deschiderea temporala a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, desfasurata integral pe toata perioada existentei umane.
(Re)dislribuirea echilibrata a continuturilor (intelectuaie-morale-tehnologice-estetice-fizice) si formelor (formala-nonformala-informala) educatiei asigura valorificarea succesiva a resurselor fiecarei varste scolare/postscolare (universitare/postuniversitare) si psihologice dar si prelungirea atitudinii pozitive fata de instruire si autoinstruire, necesara pentru realizarea rolurilor si statutusurilor naturale si sociale indeplinite de personalitatea umana de-a lungul existentei sale.
Literatura de specialitate evidentiaza urmatoarele posibilitati de articulare a resurselor educatiei pe verticala sistemului ( Dave, R.H., sub redactie. . .): a) articulare intre diferite stadii de invatare (prescolar, scolar, postscolar. universitar, postuniversitar, recurent); b) articulare intre diferite trepte si obiecte in cadrul unui stadiu specific; c) articulare intre rolurile asumate de individ ia diferite stadii ale vietii; d) articulare intre diferite aspecte ale dezvoltarii in timp (fizica, morala, intelectuala etc).
Pe orizontala sistemului, educatia permanenta asigura deschiderea spatiala a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, desfasurata integral in orice moment al existentei umane.
(Re)distribuirea echilibrata a continuturilor si a formelor educatiei asigura, in aceasta situatie, valorificarea simultana, intensiva si extensiva, a actiunilor si influentelor posibile la nivel de educatie scolara - educatie extrascolara - familie - comunitate locala - mass-media - loisir etc.
Literatura de specialitate evidentiaza urmatoarele posibilitati de integrare a resurselor educatiei pe orizontala sistemului: a) integrare la nivelul relatiei cu familia, comunitatea locala, societatea in ansamblu, domeniul de activitate, mass-media, factorii de recreere (culturali, sportivi etc); b) integrare la nivelul relatiei intre obiectele de invatamant; c) integrare la nivelul relatiei intre diferite aspecte ale dezvoltarii (fizica, intelectuala, morala etc.) realizabile pe parcursul unui stadiu specific al vietii.
Educatia permanenta, in conditiile societatii contemporane, devine "o tema de meditatie si de actiune" care angajeaza "reflectii teoretice" dar si "sugestii practice", o-perabile la diferite niveluri de reprezentare sociala; educatie pentru toti, educatia parintilor, educatie pentru democratie, educatie pentru perfectionare si recalificare profesionala etc, care stimuleaza chiar proiectarea "unei didactici pentru adulti" ( Urban-czyck, Franciszek, ).
Aceste coordonate confirma stabilitatea unei directii de evolutie a educatiei: "permanenta educatiei permanente". O asemenea directie nu exclude, ci, din contra angajeaza flexibilitatea educatiei permanente, posibila si necesara in termeni de creativitate sociala ( Revista de pedagogie. Educatia permanenta, nr./, .-). - Educatia.

EDUCATIA PERMANENTA1. INTRODUCERE1.2. IMPORTANTA SI MOTIVATIA TEMEIEducatia nu trebuie (nu poate) sa se rezume la ceea ce ofera scoala de toate gradele, oricat de elevata ar fi ea. Educatia trebuie sa continuie concomitent cu scoala, exercitata de alti factori educativi (familia, mass media) cat si dupa absolvirea scolii si facultatii, sa continuie tot timpul si toata viata. Aceasta pentru a feri omul de suficienta, de limitele instruirii si dezvoltarii personalitatii sale. Educatia permanenta este un sistem educational deschis, compus din obiective, continuturi, forme si tehnici educationale, care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a potentialului cognitiv, afectiv si actional al personalitatii, al capacitatilor si deprinderilor de autoeducatie, formarea de personalitati independente si creative. Educatia permanenta este nemijlocita legata de diagnoza si prognoza educatiei, de programare si de inovare pe termen lung a educatiei. Educatia permanenta ne fereste de imbatranirea timpurie din punctul de vedere cerebral si psiho-social, ne mentine tineretea spirituala. Savantul japonez Matsuzawa spunea: sa gandesti activ, continuu si intens caci opresti imbatranirea creierului (desigur, pentru o anumita perioada) si obtii performante deosebite, pana la creatii de mare valoare si eficienta. Educatia permanenta, pentru a fi de valoare si eficienta, trebuie sa se bazeze pe educatie, fapt care cere invatamantului sa pregateasca tineretul studios pentru autoeducatie (Ioan BontasEducatia permanenta a devenit o speranta a scolii contemporane, scoala supusa excesiv perspectivei ingust-specializate. Ea se impune, de asemenea, ca o idee calauzitoare a elaborarii formelor de educatie aadultilor. De aceea, analiza cercetarilor actuale in domeniul educatiei permanente este o necesitate obiectiva pentru promovarea gandirii si actiunii pedagogice. In primul rand, pentru ca prin actiunile in spiritul educatiei permanente devine posibila o sinteza a gradelor si profilelor de invatamant, a institutiilor scolare, intemeiata pe logica proceselor educationale si desfasurata potrivit unui sistem format din unitati functionale integrate. Conceptul si sistemul educatiei permanente ofera raspunsuri la numeroasele probleme ale relatiei predare-invatare. Cea mai larga acceptie a educatiei permanente exprima aria sa sociala, ca tendinte si perspective ale vietii educationale contemporane:Educatia permanenta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul vietii lor.Educatia permaneneta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul vietii lor. ~1~

Explicitand, aceasta formulare vizeaza, pe de o parte, un invatamant in numeroase reprize-perioade ale vietii-in miscare verticala, de la tinerete pana la batranete; pe de alta parte, un invatamant in miscare orizontala, care ofera caile de trecere, la scoli de profil diferit si realizeaza o imbinare continua a educatiei institutionalizate cu influentele educationale si cultulale informale, difuze. O asemenea definitie nu precizeaza insa continutul pedagogic si metodele unui proces educativ de lunga durata, complex, si prin natura sa exigent. Or, obiectivele ambitioase, fara prevederea si aplicarea mijloacelor corespunzatoare raman mereu nesaturate(Leon Topa, p12)Educatia ca activitate complexa, incepe din primul an de viata si se continua pe tot parcursul vietii prin cele trei forme: educatia formala, informala si non-formala. De aici rezulta caracterul permanent al educatiei. Necesitatea permanentei educatiei in plan individual si istoric a fost intuita de mult timp. Comenius afirma: Pentru fiecare om, viata sa este o scoala de leagan pana la mormant.Fiind un fenomen social si societatea fiind supusa unei permanente deveniri fiinta umana este si ea supusa aceluiasi proces de educatie pe tot parcursul vietii. Educatia permanenta este dependenta de educatia formala pentru ca omul are nevoie de o pregatire realizata in scoala pentru a invata sa invete. Obiectivele educatiei permanente nu pot fi disociate de cele ale educatiei realizate in general, de cele ale educatiei scolare, in primul rind.principiul educatiei permanente trebuie pus in relatie directa cu produsul individual si social.Educatia permanenta este studiata de stiintele educatiei in mai multe directii de abordare stiintifica Educatia permanenta este principiul fundamental al educatiei conform caruia fiinta umana este supusa influentei educationale inca de la nastere prin mediul social in care se dezvolta si se formeaza in ontogeneza. Educatia permanenta presupune formarea unor comportamente specifice educatiei, prin integrarea individului uman intr-un sistem de invatamant. Abilitatea cu deprindere de munca intelectuala si cu o atitudine pozitiva fata de invatare prin care se asigura pregatiea pentru autoeducatie. In pedagogia sociala educatia permanenta este abordata din perspectiva relatiei societate-educatie. Caracterul permanent al educatiei este definit pe doua coordonate mari: 1. Ca proces cu caracter social-istoric (educatia a aparut odata cu tipul de oranduire sclvagista si a continuat intr-un sistem specific in fiecare tip de oranduire sociala devenind un proces din ce in ce mai complex).2. Ca dimensiune a vietii individului de la nastere pana la varsta retragerii din activitate.1.2. Sistemul de invatamant prin planul de invatamant si programele scolare trebuie sa proiecteze obiectivele educatiomale generale pe care pot fi abilitate tinerele generatii, cu instrumente de munca intelectuala si deprinderi psiho-motoriinecesare unei educatii permanente. 1.3. 1.2. CONSIDERATII GENERALE Educatia permanenta constituie un mod coerent de a da raspuns acestor noi conditii prin conducerea sistemica a proceselor educationale si organizarea acestora potrivit unei strategii.~2~

Conceptul si sistemul educatiei permanente se leaga indisolubil de principiile educatiei integrale, omnilaterale, pe care se intemeiaza elaborarea continutului si metodelor invatamantului.In mod esential, educatia permanenta este conditionata de libertatea tuturor cetatenilor de a participa la viata culturala si, intr-o masura mereu largita, descientizarea muncilor profesionale, de participarea directa si responsabila a maselor la conducerea si organizarea vietii colectivitatilor. Inscrierea dreptului la cultura si educatie a tuturor cetatenilor in constitutia statelor socialiste constituie o mare cucerire a timpurilor noastre, atat pe linia promovarii educatiei generalizate si continue, cat si pe linia desavarsirii culturii intregului popor.Conceptul si sistemul educatiei permanente nu constituie insa numai rezultatul logicii interne a dezvoltarii invatamantului, stiintelor si tehnicilor contemporane. Reciclarile in intreprinderea contemporana nu sunt doar expresia unor nobile dar vagi aspiratii cultural-stiintifice, ci probleme de productie calculate in nevoi reale de profesiuni si numar de specialisti, dupa tipuri de pregatire sau grade si functuni necesare. In aceste procese de perfectionare profesionala nu intra numai executantii, masa de salariati, ci si tehnicienii cu pregatire superioara, cadrele de conducere. Intreprinderile si institutiile moderne actioneaza in consecinta in domeniul perfectionarii profesionale potrivit unor norme care sunt incluse in planul operational de conducere si organizare economica.( Leon Topa p18). 1.4. 1.3. CONCEPTUL DE EDUCATIE PERMANENTA Ultimul deceniu a impus pe plan mondial o noua viziune asupra educatiei-educatia permanenta-concept cu implicatii principale, structurale si practice cu adevarat innoitoare.Acest concept nu este nou. Pentru prima data, 1919, Comitetul pentru educatia adultilor din Anglia lanseaza ideea educatiei permanente, pentru ca in 1929 sa apara chiar o lucrare cu acest titlu.In general, trebuie precizat ca ideea educatiei permanente-indiferent de termenii folositi-a aparut in sistemul educatiei adultilor si nu intamplator.Educatia adultilor a experimentat si generalizat, cel putin sub aspectul formelor si al metodelor, modalitati instructiv-educative de autentica modernitate: studiul care alterneaza cu munca; activitatea in grup; coparticiparea la la elaborarea si desfasurarea programelor educative; autodidaxia etc.Toate acestea au determinat ca, tocmai in sistemul educatiei adultilor si specialistilor lui, sa se contureze cu o sporita limpezime conceptul de educatie permanenta. Daca, in 1948 la Conferinta internationala asupra educatiei adultilor de la Elseneur (Danemarca) aceasta idee a aparut in mod cu totul sporadic la cea de-a doua conferinta de la Montreal, in 1960, conceptul era aproape definit, pentreu ca in 1972, la cea de-a treia Conferinta de la Tokio sa se poata discuta chiar despre educatia adultilor in sistemul educatiei permanente.Nu exista,pana in prezent,o definitie consacrata asupra educatiei permanente si de aceea se opereaza,mai curand ,cu caracteristici conceptuale.Intr-o lucrare ,aparuta in urma cu cativa ani, sub egida Institutului de Educatie Permanenta de pe langa UNESCO (Bazele educatiei

~3~ permanente) se insereaza 30 asemenea caracteristici conceptuale, asa cum apar in diferite materiale de specialitate editate in mai multe tari din lume. Sintetizand aceste caracteristici, se poate aprecia ca educatia permanenta se constituie ca un ansamblu de mijloace puse la dispozitia oamenilor de orice varsta, sex, situatie sociala si profesionala, pentru ca ei sa nu inceteze sa se formeze de-a lungul vietii, cu scopul de a-si asigura deplina dezvoltare a facultatilor si participarea eficienta la progresul societatii. Fata de aceasta apreciere quasi-generala, s-au profilat mai multe puncte de vedere care in fapt, nu se afla in opozitie, ci se completeaza unul pe altul.ReneMaheu opineaza, de pilda, ca educatia permanenta este ...o dimensiune a vietii. E o anumita atitudine de insertie in real si nu pur si simplu o pregatire pentru existenta activa si responsabila Paul Lengrand vede educatia permanenta o actiune in stare sa favorizeze creearea sructurilor si metodelor care sa ajute fiinta umana, in tot cursul existentei sale, in procesul continuu, de pregatire si dezvoltare; sa pregateasca individul pentru ca acesta sa devina cat mai mult propriul subiect si propriul subiect al dezvoltarii sale prin intermediul multiplelor forme de autoinstruire(Paul Lengrand; p.49-50).Bertrand Schwartz defineste educatia permanenta ca o ...integrare a actelor educationale intr-un veritabil continuum in timp si spatium, prin jocul unui ansamblu de mijloace (institutionale, materiale umane) care fac posibila aceasta integreare(Bertrand Schwartz; p.53). Ca atare, dupa opinia lui, educatia nu se limiteaza la un singur sub sistem educativ, de pilda scoala, ci inglobeaza toate activitatile sociale care sunt purtatoare de educatie. In perspectiva, ...ideea de permanenta a educatiei va fi in asa masura in obicei, incat nu se va mai vorbi decat de educatie, notiunea de permanenta fiind inclusa in insasi ideea de educatie(op. cit., p.53-54).Pentru Bogdan Suchodolski, extinderea educatiei permanente va determina ca aceasta sa devina ...un mijloc de dezvoltare a nevoilor si interesului pentru valorile culturale, pentru ca ea corespunde orientarii preferintelor si inclinatiilor umane si pentru ca ea face viata noastra mai colorata si mai valoroasa (Bogdan Suchodolski; p. 312).In consens cu Bogdan Suchodolski, un alt reputat specialist in domeniu, Majid Rahnema considera ca educatia permanenta isi propune sa se adreseze ansamblului fiintei in devenire, in toate domeniile si de-a lungul intregii vieti...ea transcede nu numai barierele artificiale intre educatia scolara si non scolara si distincia clasica intre invatamantul public general si educatia adultilor, dar se bazeaza deasemenea in mod esential pe unitatea dintre procesele educative si viata care formeaza personalitatea umana...ea se refera in acelasi timp la educatia fundamentala, la formatia personala, la dreptul la timpul liber sub aspectul sau activ, cultural si aristic, si la accesul permanent la mijloacele educative in stare sa dezvolte potentialul creator, intelectual si fizic al omului (Ioan Jinga p12-14).

~4~

2.CUPRINS2.1. 2.1. OBIECTIVELE EDUCATIEI PERMANENTEEducatia permanenta trebuie sa raspunda schimbarilor care se produc in socieate, in stiinta, tehnica, cultura, etica, justitie, economie, profesiuni etc. Ea necesita, astfel, realizarea unui sistem de obiective si cerinte, pritre care mentionam : intelegerea necesitatii educatiei permanente atat la nivelul factorilor de decizie, a unitatilor de invatamant si a altor factori educativi, cat si al individului tanar si adult ; asigurarea improspatarii si imbogatirii sistematice si continue a cunostntelor generale si speciale ; perfectionarea capacitatilor si deprinderilor intelectuale si profesionale, iar pentru educatori si a celor pedagogice-metodice, precum si dezvoltarea aptitudinilor generale si speciale : adaptarea pregatirii profesionale, a calificarii la shimbarile si mutatiile stiintifico-tehnice, profesionale etc.,mergand in unele situatii, pana la schimbarea profesiei (calificarii), fenomen cerut de economia libera de piata, asigurand integrarea individului in activitatea social-utila in continua prefacere ; scientizarea si culturalizarea vietii sociale ; asigurarea progresului social continuu ; diminuarea efectelor uzurii moralea cunostintelor teoretice si practice (a deprinderilor) prin reimprospatarea continua cu noi informatii si noi tehnologii (retehnologizari) ; dobandirea de tehnici si deprinderi de educatie permanenta si altele(Ioan Bontas p278)2.2 CONSIDERATII SOCIAL-PSIHOLOGICE PRIVIND VARSTA ADULTULUI

La unii dintre psihologii din R.F.G., care cerceteaza empiric si sunt orientati sociologic, apare destul de clar critica interpretarii rezultatelor cercetarilor de psihologia invatarii si dezvoltarii, in lumina teoriei biologice a perioadelor la varsta adultului. Pe primul loc pot fi citati Thomae (1956, 1959 a, b, 1960 s.a.) si Bergler (1966)Cercetarea lui Bergler (1966) pleaca de la premise teoretice si de la analize empirice referitoare la psihologia dezvoltarii in perioadele de varsta adulta. Tematica centrala a lucrarii sale se refera la problema: formele atitudinilor umane in timp, in manifestarile lor diverse si in conexiunile lor. In acest context a putut fi verificata...ipoteza unui model multitidimensional de dezvoltare. Inca in unele cercetari premergatoare a fost verificata importanta centrala a variabilelor sociale pentru determinarea tuturor proceselor de orientare si conucere in cursul vietiiBergler (1966) subliniaza ca nu toate fenomenele evolutiei la varsta adultului se lasa subsumate unei curbe a vietii continuu ascendente si apoi descendente, respectiv numai sub aspectul intiparirii, asa cum le interpreteaza...psihologia abisala sau si sub aspectul altor modele imaginatePe baza cercetarilor sale empirice, Thomae (1959a) ajunge la constatarea ca particularitatile psihologice ale invatarii si dezvoltarii adultului nu pot fi intelese, nici prin efectele datorate primei copilarii, nici prin presiunea situatiilor nemijlocite. De aceea i se pare corespunzator scopului sa i-a in considerare problemele psihologiei si dezvoltarii la varsta adultului ca determinate si structurate prin confruntarea macar cu unele, daca nu cu cele mai

~5~ multe dintre urmatoarele situatii fundamentale. 1. Situatia concurentei profesionale si economice. Necesitatea de a se afirma.2. Situatia familiei.3. Interiorizarea imperfeciunii lumii reale.4. Frictiunea cu monotonia propriei vieti cotidiene.5. Interiorizarea caracterului definitiv al propriului destin.6. Confruntarea cu caracterul finit al existentei in lumea reala.Bazat pe aceste concepte, Thomae intreprinde o analiza tematica a varstei adultului. In toate lucrarile sale, Thomae ajunge la o respingere totala a periodizarilor, deoarece cursul vietii umane ar fi structurat pe amprentele trairilor subiective. El aste de parere ca un asemenea sistem de referinta permite sa se rezolve toate contradictiile dintre diferitele rezultate ale cercetarilor, privind varsta adultului. Din aceasta ar rezulta si o cunoastere a unei legitati, care, in mod firesc, nu asculta de impulsurile endogene, ci creste din aciunea unitara a unui trecut asimilat sau neasimilat, dintr-un prezent constructiv sau obstaculat si dintr-un viitor deschis, respectiv opac sau chiar amenintator. Nu putem sa fim cu totul de acord cu el, totusi apreciem ca demna de atentie constatarea sa, potrivit careia particularitatile psihologiei invatarii si dezvoltarii la varsta adultului pot fi intelse pe deplin prin prin studiul concret al rolurilor si sarcinilor, care il maturizeaza pe omul obisnuit, pe calea trecerii de la tinerete la batranete(Hans Lowe).2.3. 2.3. EDUCATIA ADULTILOR SI EDUCATIA PERMANENTA

Delimitarea acestor doua concepte este necesara, deoarece, in ultimul timp, recunoasterea tot mai larga de care se bucura, pe plan mondial, educatia permanenta, cat si diversitatea sau fluiditatea sensurilor sale uzuale creeaza o oarecare incertitudine in ceea ce priveste indreptatirea educatiei adultilor de a exista ca notiune pedagogica si ca activitate efectiva.Educatia adultilor apare, uneori, ca o realitate perimata, suplinita de una noua, mai la moda si cu un numar mai mare de aderenti. Alte ori, educatia permanenta este insa considerata numai ca o expresie menita sa reliefeze caracterul intrinsec si eminamente contempranal procesului educational sau numai ca un deziderat al vremurilor noastre, in timp ce educatia adultilor ar desemna numai unele activitatiaporadice, sau procesele de reciclare profesionala. Ideea de educatie permanenta si-a gasit primii promotori in Franta prin G.Bachelard, Gaston Berger, Paul Lengrand, Jean Le Veugle, Jean Capelle de la Universitatea din Paris, Marcel Hignette de la Centrul National de formare permanenta, Bertrand Schwartz de la Universitatea din Nancy si multi altii. Expresia educatie permanenta circula in Franta, la inceput, cu doua sensuri : un sens uzual care se refera la ansamblul de mijloace prin care individul si dezvolta ceea ce a dobandit in scoala si asimileaza achizitiile ulterioare ale stiintelor si tehnicilor care il intereseaza in profesie ; un sens restrans la perioada scolara si referitor la organizarea educativa care inglobeaza existenta elevului inclusiv timpul sau liber Acestor sensuri,care sunt destul de inguste si nu depasesc sfera educatiei copilului sau a

~6~ adultului, Paul Lengrand si Jean Le Veugle le dau o extindere care conduce la semnificatia actuala a educatiei permanente asa cum a fost ea adoptata in cadrul celor douasprezece teme majore de reflectie si de actiune pe care Conferinta generala a UNESCO in cea de-a cincisprezecea sesiune a sa, le-a propus statelor membre in vederea Anului international al educatiei.Cea mai cuprinzatoare perspecctiva asupra educatiei permanenete o aduce Jean Le Veugle, chiar daca, in formularea sa, pune accentul pe aspectul organizarii materiale a educatiei permanente. Potrivit acestui autor, ea este ansamblul mijloacelor puse la dispozitia oamenilor de orice varsta, sex, situatie sociala si profesionala pentru ca ei sa nu inceteze daca doresc, sa se formeze si sa se informeze cu scopul de a-si asigura deplina dezvoltare a facultatilor si participarea la progresul societatii.Remarcam faptulca notiunea de educatie permanenta se intemeaza pe un mod de concepere a educatiei pe care l-am putea califica drept maximal. Educatia este inteleasa acum-ca sa folosim cuvintele pedagogului A.Kriekemans-ca o truda care trebuie sa absoarba in intregime pe orice persoana si aceasta pe tot timpul vietii sale.Desigur, o asemenea dilatare a semnificatiei educatiei si a functionalitatii sale reclama, din partea pedagogilor, un efort de acomodare a opticii lor si de iesire curajoasa din fagasurile batatorite ale unor indelungate obisnuinte. Dupa cum observa pedagogul canadian J.R.Kidd, cei mai multi educatori...nu sesizeaza pe deplin sensul educatiei permanente.ei concep educatia ca o pregatire pentru viata. Convingerea lor cea mai profunda este ca trebuie sa-i pregatesti pe tineri, sa-i lansezi pe drumul vietii, sa le dai ca provizii de drum cateva adevaruri si deprinderi (J.R.Kidd p. 125) Noul concept sparge tiparele unor conceptii anterioare si disloca structurile prin care se desfasoara procesele educationale, impunand noi orientari si noi organizari.2.4.EDUCATIA PERMANENTA IN VIZIUNEA MAI MULTOR PEDAGOGI2.4.1.EDUCATIA PERMANENTA IN ACCEPTIUNEA LUI BERTRAND SCHWARTZ

Principiul permanentei educatei cere ca, in orice moment al vietii, dupa perioada de obligativitate scolara, orice individ sa poata intreprinde studii de promovare (la un nivel mai inalt), de reconversiune profesionala, studii cu caracter complementar, de reciclare sau dezvoltare generala si culturala. S-a si aratat ca acest principiu este strans legat de acela al egalitatii sanselor.Recurenta formarii nu va fi decat o etapa catre permanenta, fiindca ceea ce trebuie sa urmarim in cele din urma este acea educatie care integreaza toate perspectivele vietii globale a individului (Schvartz). Formarea trebuie sa devina o dimensiune normala a vietii individuale: omul trebuie educat pentru viata, ca o componenta a naturiisale sociale, iar societatea trebuie sa organizezeraspunsul la aceasta trebuinta prezenta pretutindeni in spatiu si in timp, intr-un cuvant, in viata...In aceasta perspectiva, posibilitatea efectiva de generalizare a principiului permanentei depinde in mod clar de aplicarea la fel de generala a principiului de orientare si ghidare care trebuie sa garanteze in fiecare etapa de formare-obligatorie sau adulta-situara fiecaruia la nivelul optim al motivatiei si posibilitatilor proprii. Intr-adevar, majoritatea

~7~ persoanelor s-ar dovedi incapabile de a opera o alegere judicioasa, fara informatii, fara o constientizare a situatiei si fara indrumare, intr-un sistem complex de optiuni oferite in paralel cu insesi activitatile intregii vieti sociale.(Bertrand Schvartz p. 14-15)

3.4.2. 2.4.2. EDUCATIA PERMANENTA IN CONCEPTIA LUI PAUL LENGRANDViata inseamna pentru oameni-spune Paul Lengrant-o succesiune de sfidari: imbatranirea, boala, pierderea unor fiinte iubite, alegerea tovarasului de viata, razboaiele, enigmele universului, sensul vietii, profesia, nevoia de bani, rivalitatile, angajamentele politice si altele. La acestea, putem adauga si alte sfidari adresate omului de epoca in care traim: accelerarea schimbarilor care parcurg existenta unei generatii, in contrast cu epocile anterioare cand mai multe generatii parcurgeau o etapa fara schimbari fundamentale; expresiunea demografica; evolutia rapida a cunostintelor stiintifice si a tehnologiei.In afara de aceasta, permanenta cducatiei este obiectiv necesara, intrucat progresele stiintifice si ale tehnicii descompleteaza sau chiar perimeaza rapid orice formatie, indiferent de domeniu. Un regim educational incapabil sa asigure adaptarile necesare ar deveni o frana an activitatii economice. Fara indoiala ca, cheltuielile unei autentice permanente a educatiei, cu toate implicatiile sale, atat umane cat si financiare, vor fi considerabile. Ele vor trebi insa asigurate, deoarece educatia devine prin ea insai unul din factorii cei mai intensivi de progres al productiei.Intr-o perspectiva nedemocratica a sistemului educational, tratarea adaptiva a oamenilor ar risca sa se transforme in cea mai vatamatoare dintre servituti si dintre alienari, omul devenind un simplu purtator de calificari tehnice si un simplu obiect deformare reinnoita strict pentru nevoile intreprinderii... Intemeiata pe un sistem care sa nu fie la discretia unei intreprinderi ahtiate de profit, ci controlat in chip democratic de muncitori, la toate nivelurile, si conceput pentru a-i initia in toate dimensiunile meseriei lor, in asociere cu o pregatire de ordin general si cultural, educatia permanenta devine, dimpotriva, factor de eliberare si de implinire a omului. Repetam,totul depinde de contextPrin urmare, educatia permanenta trebuie in mod absolut necesar sa aiba un continut-vital-de formare generala si culturala. Ea trebuie sa se realizeze prin autoformare si pe baza unei cogestiuni a cadrelor didactice si a beneficiarilor acesteia.In afara de unele imprejurari exceptionale, nici o autoritate exterioara nu intervine pentru a-l sili sa studieze, sa se perfectioneze, sa devina un cetatean mai bun, un tata de familie mai bine pregatit si mai intelegator. Atat timp cat adultul nu sesizeaza interesul deosebit pe care il prezinta pentru el un anumit gen de efortin domeniul profesional, obstesc sau cultural, se abtine de a-l face. Si chiar atunci cand s-a angajat intr-o actiune, poate sa se retraga oricand.In aceste conditii, educatia adultilor si, in general, orice forma de educatie care nu are un caracter obligatoriu, inclusiv educatia extrascolara a tinerilor, este propice innoirilor. Intr-adevar, in cadrul unor astfel de programe au luat nastere forme de educatie a caror importanta universala este recunoscuta azi, in special munca in grup, discutiile organizate, participarea la activitati productive, seminariile si stadiile de studiu, metodele neimpuse, folosirea intensa a mijloacelor audio-vizuale etc. Viitorul educatiei, considera in ansamblul sau, si capacitatile

~8~ sale de reinnoire depind deci de educatia adultilor.Educatia permaneta intervine , de asemenea, ca un element de solutie in unele situatii ale societatii noastre, acelea care rezulta din relatiile dintre diferite generatii. Dupa cum reiese din diferite exemple, comunicarea si schimbul intre tineri si cei mai in varsta se fac uneori greu, astfel ca in multe cazuri dialogul dintre tata si fiu, intre profesor si eleveste in mod practic intrerupt. Insa acest schimb este pretios si necsar, atat pentru imbogatirea reciproca a indivizilor , cat si pernru echilibrul societatilor.(Paul Lengrand p. 54)2.4.3 EDUCATIA PERMANENTA IN CONCEPTIA LUI TOPA LEONEducastia permanenta nu se identifica cu nici o institutie scolara sau prescolara,cu activitatile organizate sau informale cultural-profesionale pentru adulti, colective sau individuale,intemeiate pe o metodologie clasica sau libera.Ea trebuie inteleasa ca un sistem de obiective, metode si tehnici educationale clasice si moderne, validate si in plina revolutionare, capabile s dezvolte insasi educabilitatea, o mobila si continua deschidere educationala potrivit conditiilor de munca si de viata ale generatiilor de oameni si ale fiecarui indivi in parte.Potrivit conceptiei lui Topa Leon educatia permanenta este termenul cel mai adecvat sa exprime o dezvoltare metodica, prin actiunea educativa multilaterala a omului si a colectivitatilor sociale, sa includa actiuni cu obiective largi, de lunga durata si sa dezvolta libertatea de optiune a celui educat, ca si a educatorului.In acest context, in studiul nostru, nu numai ca nu inlocuim pe educator cu instructorul, fasonator implacabil, ci referindu-ne la actiunile cultural-educative, preferam sa facem loc animatoruluicultural.Se identifica educatia permanenta cu educatia adultilor, uneori cu autoeducatia si autoinstruirea.in ambele cazuri sunt vizate arii si cai ale educatiei permanente, ca proces postscolarsi ca o metodologie educationala a tineretului in plina maturizare sau a adultilor.Paul Lengrand a scos in evidenta faza actuala aeducatiei permanente :In mod esential, (ea) desemneazainca o terminologie, o serie de concepte si de principii, o ordine de preocuparisi de cercetare.Dar aceasta, dupa parerea lui Topa Leon impune o treptata depasire afazei incipiente.Expresia educatie permanenta, are o legatura directa cu expresia scoala permanentafolosita prima oara in 1938 de catre filosoful G. Bachelard si cu expresia peda- gogie permanentaa aceluiasi filosof.Planul de invatamant elaboratin 1947 de Langevin-Vallon prevedea mijloace ale educatiei permanente, iar planul Billiers(1956)a reluat aceasta prevedere.(Topa Leon p. 14-16)

2.4.4. EDUCATIA PERMANENTA IN CONCEPTIA LUI RENE MAHEU Dupa Rene Maheu, educatia permanenta este menita s rezume si sa inspire eforturile de innoire in educatia moderna: Nici o reconversiune nu cere de fapt studii atat de atente pentru o prospectiva atat de vasta si atat de complexa. Nu este vorba, in fond, decat de a ingloba invatamantul scolar si universitar intr-o sinteza totalizanta, in care educatia extrascolara si asa-numita educatie a adultilor, considerate in mod general azi inca drept marginale, sunt destinate sa apara ca centrul si esenta disciplinei spiritului,~10~Pana acum UNESCO a organizat unele conferinte aceasta tema. Tot mai multi oameni, printr-o scolarizare tot mai indelungata, folosind mijloace tot mai ingenioase si mai variate isi insusesc un cuantum tot mai mae de cunostinte si priceperi a caror uzura evine tot mai rapida.

2.4.5. EDUCATIA PERMANENTA IN CONCEPTIA LUI JEAN PIAGETPana la J.J.Rousseau, intre copil si adult nu se concepeau deosebiri esentiale. A urmat o perioada in gandirea psihopedagogica in care copilul era considerat o fiinta autonoma, originala, cu totul deosebita de omul adult (Ellen Key). In vremea noastra se releva deosebirile calitative intre copil si adult, si similitudinile, corespondentele, liniile dezvoltarii continue. Una din aceste linii continue ale dezvoltarii psihice, deosebit de importanta pentru problematica educatiei permanente o aduce constatarea ca si adultul este nedesavarsit. Conceptia veche pleca de la ideea ca adultul atinge o stare plenara, o suficienta si mai ales o autoritate social-statutara, pe care copilul trebuie abia sa o cucereasca. Dupa Jean Piaget pe parcursul vietii omului se inregistreaza functiuni constante, intru cat actiunea presupune totdeauna un interes care sa o declanseze si o inteligenta care sa o inteleaga si sa raspunda nivelelor dezvoltarii. Totodata, dezvoltarea in timp a personalitatii inregistreaza structuri variabile: intresele se schima si explicatiile evolueaza intre individ si mediul sau se stabilesc circuite l distante tot mai mari si, prin continutul lor, tot mai complexe. Notiunea de maturitate nu exprima un moment unitar, o stare de imobilitate, si nu semnifica o fixare, dupa cum se afirma in vechea psihologie adultul are tot atat de largi si de multiple probleme noi de rezolvat si de inteles ca si copilul. Aceasta varsta isi are perioadele ei de tranzitie crizele ei. Pe o perioada a dezvoltarii aproape de acelasi rang ca si copilaria si adolescenta. (Topa Leon p. 34-35)

2.5. SCOALA SI EDUCATIA PERMANENTAScoala, invatamantul reprezinta o etapa indispensabila in dezvoltarea personalitatii umane. Educatia scolara este menita sa deschida caile unei instruiri continue,sa determine un proces de autoinstruire si autoeducatie. Ea asigura formarea deprinderilor de munca intelectuala prin care sa dobandeasca posibilitatea de a invata pe tot parcursul vietii si dezvoltarea sistemului de operatii intelectuale indispensabile unei activitati creatoare.foarte importanta este intelegerea de catre elevi a necesitatii invatarii pe ttot parcursul vietii,prin dezvoltarea motivelor de tip superior.instruirea si educarea elevilor in vederea crearii posibilitatii de autoinstruire si autoeducare presupun raporturi noi intre proesor si elev. Considerarea elevului ca element activ, participant direct si permanent la propria sa formare, ca subiect al educatiei, modifica pozitia profesorului care va avea astfel un rol mai complex. Educatia scolara ca forma organizata in mod stiintific, planificata dupa planul de invatamant si progra mele scolare se raporteaza la obiective generale cu caracter formativ-informativ specifice tuturor componentelor educatiei:educatia intelectuala, educatia moral-civica, educatia estetica, educatia fizica si educatia profesionala.In perspectiva educatiei permanente, prioritate capata obiectivele formative ale acestor componente exprimate prin a invata sa inveti-deprindere de munca intelectuala, prin ~11~motivatie pentru invatare care se reflecta in atitudinea fata de invatare.Educatia morala vizeaza formarea comportamentelor si atitudinilor morale fundamentale pentru viata sociala ,cultivarea trairii sentimentului religios.Educatia estetica vizeaza sensibilizarea gustului estetic si cultivarea sentimentului estetic si a creativitatii valorilor estetice.Educatia profesionala formeaza atitudinea fata de profesie si munca, ajuta la cultivarea unei gandiri specifice mobilitatii profesionale si a unei motivatii a individului in raport cu mobilitatea profesionala.Educatia scolara trebuie sa pregatesca un tineret sanatos cu rezistenta la efort fizic, vointa, posibilitatea de adaptare la conditii mai dure de viata.Educatia permanenta implica procese de invatare fundamentate stiintific si nu poate fi confundata cu expresia educatie de-a lungul vietiicare vizeaza mai mult procesele invatarii spontane.Educatia permanenta inseamna invatare continua ,creativa, novatoare si este posibila in toate formele scolare si postscolare.Educatia permanenta promoveaza o pregatire si perfectionare profesionala care permite fiecarui individ sa-si insuseasca cunostintele sideprinderile necesare autoeducatiei.Ea este o inventie sociala, caracteristica societatii contemporane in care mobilitatea profesionala este foarte rapida.Educatia permanenta cotribuie la dezvoltarea procesului de instruire si cultivare ;faciliteaza posibilitatea fiecarui om de a-si completa studiile, de a se perfectiona in munca, de a-si insusi o cultura superioara.3. CONCLUZIIEducatia peranenta nu este deci o simpla continuare a educatiei traditionale. Ea reprezinta o serie de noi abordari ale unor elemente esentiale pentru existenta fiecauia, incepand prin insusi sensul acestei exsitente.Ea permite sa se descopere o multitudine de situatii fundamentale, in care indivizii apar intr-o noua ipostaza, si aduce solutii inedite unor probbleme cruciale ale destinului indivizilor si societatilor.Educatia constituie partea constienta, voluntara si competenta a acestui continuu mers inainte, care este legea tuturor fiintelor umane. Desigur, nu trbuie supraestimat locul si rolul educatiei in realizarea destinelor individuale si colective. Cu cat insistam mai mult asupra necesitatii acestui efort cu atat trebuie sa ne reamintim ca exista structuri favorabile si structuri defavorabile infloririi personalitatii. Mizeria fizica provoaca si intretine mizeria morala si intelectuala. Oamenii care traiesc la limita subzistentei se afla in acelasi timp la limita conditiei umane. (Paul Lengrand)Relatia intre dezvoltarea sociala si educatie este prima si cea mai importanta coordonata social-integrativa pentru modelarea si conducerea educatiei permanente.O educatie rupta de contextul vietii sociale, lipsita de valente integrative si creative in viata sociala nu poate primi atributul de educatie permanenta. Ea contribuie la dezvoltarea societatii, a relatiilor sociale superioare, a vietii cultural-artistice si spirituale. Coordonatele soial-integrative si de creativitate imprima educatiei si invatamantului un caracter deschis mobil si prospectiv.Indrumarea si orientarea scolara si profesionala a elevilor, studentilor, adultilor, tinand ~12~seama de mobilitatea profesionala, preferinte, aptitudini aspiratii actuale si de perspectiva constituie filonul social-integrativ ale educatiei permanente. Educatia permanenta a aparut si s-a impus ca un raspuns la solicitarile vietii contemporane, ca singura solitie pentru adaptarea omului la epoca noastra. Revolutia tehnico-stiintifica este insotita de numeroase explozii-informationala, tehnica -,de sfidari aruncate in fata omului-cum numeste Paul Lengrand exigentele la care contemporaneitatea constrange fiinta umana. Gaston Berger rezuma tabloul epocii actuale la cateva trasaturi care sunt tot atatea probleme pentru educatia omului aflat in acest tablou:interdependenta crescanda din lume;mobilitatea indivizilor, maselor si situatiilor; accelerarea istoriei, care actioneaza ca factor de diferentiere si de selectie.(Tiberiu Popescu p. 29).

Educaia permanent reprezint un un principiu organizatoric i filosofic care presupune c educaia se suprapune pe dimensiunea ntregii existene a omului. Educaia permanent este destinat s permit fiecrui individ s-i dezvolte personalitatea cu ajutorul unui sistem complex de mijloace care trebuie s rspund nevoilor i aspiraiilor de ordin educaional i cultural ale acestuia.Printre condiiile care au impus acest principiu n practica educaional actual sunt: a) evoluia tiinific i tehnologic din a doua jumtate a secolului XX, care a dus la "explozia" cunoaterii, concomitent cu fenomenul de perisabilitate rapid a cunotinelor.Volumul de cunotine cptat de individ n coala nu-i poate sluji eficient toat viaa, el fiind obligat ca la la scurt timp dup terminarea studiilor prin obligaiile profesionale, sociale i culturale s deprind priceperi i nvturi noi , n acord cu noile date ale tiinei i tehnicii; b) noile mutaii din viaa economico-social, politica i cultural , care au dus la schimbarea n mare msur a statului economic i social al oamenilor prin trecerea n sectorul secundar, teriar (servicii) i apoi n cel cuaternar (cercetare).Aceste mutaii, coroborate cu schimbrile survenite n structura i funciile familiei, necesit din partea tuturor eforturi susinute i permanente de adaptare la condiiile mereu schimbtoare; c) schimbrile n structura demografic indic o cretere a populaiei vrstnice. Prin educaia primit, ei pot fi influenai, ca i dup prsirea cmpului muncii, s rmn activi, productivi i creatori; d) creterea timpului liber poate fi o surs de progres i bunstare, dar i o cauz de regres.Educaia permanent poate garanta o utilizare ct mai eficient a timpului liber; Principalele caracteristici ale educaiei permanente: - Educaia nu se termin la sfritul instruciei colare, ci acoper ntreaga existen a unui individ; - Educaia permanent nu este dedicat exclusiv adulilor,ea cuprinde i unific toate etapele educaiei: precolar, primar, liceala, universitar, postuniversitar ; - Educaia permanent include n acelai timp modalitile formale i nonformale.Ea ncorporeaz att nvarea planificat, ct i pe cea accidental; - Comunitatea, grupurile sociale, ntregul mediu deine un rol foarte important n educarea individului; - Educaia permanent mbrac un caracter universal i democratic. Ea reprezint democratizarea educaiei. - Educaia permanent are dou laturi componente: general i profesional.Aceste componente nu sunt diferite una de cealalt, ci sunt ntr-o relaie de interdependen i interactivitate; - Educarea permanent exercita o funcie coercitiv, remedieaz dificultile educaiei actuale; - Principalele funcii ale educaiei permanente sunt: integrarea, inovarea i adaptarea reciproc a individului i a societii; - Sunt trei condiii eseniale pentru a realiza educaia permanent :ocazia, motivaia i educabilitatea; - Scopul final al educaiei permanente este s amelioreze i s ridice calitatea vieii.Procesul rapid al schimbrilor din societatea contemporan impune abordarea educaiei i autoeducaiei i din perspectiva exigenelor viitorului. Teoreticienii educaiei insist asupra tezei, conform creia coala trebuie s-i modifice perspectiva despre propria ei activitate educativ i s se adapteze cerinelor viitorului, astfel nct s-l pregteasc pe elev spre a avea o concepie adecvat fa de autoeducaie i autonvaare.Deasemenea, elevul trebuie s nvee cum s nvee i s devin, ntr-o lume care se afl n continu devenire. Este necesar adaptarea educaiei la cerinele pieei muncii prin deschiderea educaiei tradiionale (predominant formale) la diversele influene educative din afara acestui cadru i, totodat, transferarea spiritului acestei educaii n alte arii educaionale.n concluzie, n epoca noastr exist dou principii fundamentale care sprijin eforturile factorilor care urmresc sporirea coerenei i eficienei procesului instructiv-educativ: principiul educaiei permanente i principiul orientrii prospective a educaiei. Ele pot contribui cu succes la sporirea eficienei activitii didactice corelate cu celelalte tipuri de nvare, sporind astfel aciunile i influenele exercitate asupra elevilor.Bibliografie:a) Bogdan Blan, Stefan Boncu, Andrei Cosmovici, Teodor Cozma, Constantin Cuco, Carmen Creu, Ion Dafinoiu, Luminia Iacob, Constantin Moise, Mariana Momanu, Adrian Neculau, Tiberiu Rudica - Psihopedagogie- ed.Polirom, Bucureti, 2005;b) tefan Costea, Ioan Serdean, Loredana Bnic, Roxana Chivu, Nadia Florea, Cristian-Mihai Pohomaci, Mihaela Taranu, Dumitru Danciu, Laura Goran Sinteze- ed.Fundaiei Romnia de Mine,2003Educatia permanenta instituie o noua viziune asupra educatiei, conturata mai ales pe parcursul celei de a doua jumatati a veacului al XX-lea, care desemneaza procesul de formare si dezvoltare a personalitatii pe durata intregii vieti a individului.
Conceptul de educatie permanenta ne atrage atentia, de asemenea, asupra faptului ca influentele educationale trebuie sa vizeze integralitatea persoanei umane. Se vorbeste, de aceea, de "educatie permanenta integrata", termenul "integrata" desemnand , pe de o parte, integrarea tuturor instantelor si formelor de educatie la diferite nivele (educatie prescolara, educatie scolara, educatia adultilor), si, pe de alta parte, integrarea intr-un sistem unitar a tuturor formelor sociale de educatie (formala, non formala si informala).Educatia permanenta inseamna deci un proces integrator al tuturor influentelor educationale, intr-un sistem coerent si convergent, exercitate asupra individului - in modalitati variate si specifice - pe toata durata vietii sale. Educatia permanenta trebuie deci inteleasa, mai degraba, ca un principiu de organizare a educatiei. Ea are, in ultima instanta, un caracter paradigmatic pentru organizarea educatiei contemporane.
Ideea permanentei educatiei este redata prin doua concepte distincte:
1. permanenta educatiei (sens filogenetic), care exprima nevoia de educatie pe care omul a resimtit-o in toate timpurile, dovedita prin intreaga cultura materiala si spirituala si prin imbogatirea neintrerupta a experientei social-istorice a umanitatii;
2. educatia permanenta (sens ontogenetic), cu referire la nevoia de educatie pe care individul o resimte pe toata durata intregii sale vieti.
Educatia este proiectiva, dar si corectiva, profilactica si terapeutica. A pleda pentru permanenta educatiei permanente inseamna a accepta educatia in viata societatii si a persoanei cu aceeasi prezenta in fapte si in aspiratii ca si hrana, imbracamintea, adapostul. Poate ca aceasta este singura sau principala permanenta care asigura si ordoneaza prezenta umana in regnul uman si in "regnul" spiritului.
In acceptiunea actuala, ca demers continuu de formare si dezvoltare a personalitatii pe toata durata vietii, conceptia educatiei permanente s-a constituit pe traseul dezvoltarii invatamantului pentru adulti si al reflectiilor pe care acesta le-a generat.
Educatia permanenta se constituie ca un ansamblu de mijloace puse la dispozitia oamenilor de orice sex, varsta, situatie sociala si profesionala, pentru ca ei sa nu inceteze sa se formeze de-a lungul vietii, cu scopul de a-si asigura deplina dezvoltare a facultatilor si participarea eficienta la progresul societatii.
Strategiile educative, dezvoltand mecanisme de influentare, care pun in evidenta dimensiunile si semnificatiile sociale ale mediului cultural-educativ, ne apar ca niste procese interactive, marcate social de indicatori ca: ideologia si sistemele de valori de referinta, obiective si norme, modele de comportament asteptate, organizarea si functionarea institutiilor educative. In contact cu aceste realitati sociale, indivizii invata roluri, isi formeaza reprezentari despre mediul lor, dobandesc stiluri actionale in interiorul sistemului.
Contextul socio-cultural, conditiile economice, situatiile institutionale sunt referenti care contribuie la formarea capitalului cultural al grupurilor si indivizilor. Alimentandu-se din informatiile, ideile, optiunile etc. vehiculate de familie, scoala, alte institutii, individul isi formeaza treptat un instrument de perceptie si interpretare a mediului, o modalitate de a gandi practic lumea, de a cunoaste si stapani contextul social, de a elabora mental realitatea, transformand obiectele sociale (persoane, contexte, situatii) in categorii simbolice (valori, credinte, ideologii).
In concluzie, educatia permanenta presupune corelarea, atat pe verticala, cat si pe orizontala, a diferitelor componente ale sistemului educational. Contrar structurilor traditionale ale invatamantului, concepte prin suprapunerea sau alipirea, ca niste cusete, a diferite grade si tipuri de institutii si activitati educative relativ eterogene, educatia permanenta implica un sistem educational integrat orizontal si vertical, ale carui elemente se completeaza si comunica intre ele, se bazeaza pe toate resursele pedagogice ale societatii; in esenta, educatia permanenta se exprima in toata gama genurilor de educatie: generala, profesionala, sociala si culturala, morala si afectiva, formala si non formala, institutionala si non institutionala, in scoala, in familie si pentru adulti.
Factori care genereaza educatia permanenta
Ideea educatiei permanente nu este o idee noua, ci o gasim prezenta inca din antichitate, la greci si la romani, iar mai tarziu arabii au inscris-o in Coran ca obligatie religioasa. Intreaga viata este o scoala, afirma J.A. Comenius, iar Nicolae Iorga sustinea ca "invatat este omul care se invata necontenit pe sine si invata necontenit pe altii".
Viziunea educatiei permanente s-a constituit sub impactul unor fenomene sociale globale, legate de accelerarea dezvoltarii societatii.
Pentru secolul nostru, invatarea continua a devenit o cerinta fundamentala a societatii, determinata de cresterea exponentiala a informatiilor si de uzura accelerata a acestora, de mobilitatea profesiunilor, de progresele extraordinare ale stiintei, tehnicii tehnologiei si mijloacelor de informatie, de dinamismul vietii economice si sociale, de democratizarea invatamantului, de cresterea nivelului de aspiratii spre cultura si educatie, de folosirea cat mai utila si cat mai placuta a timpului liber.
A invata sa inveti si a dori sa te perfectionezi continuu sunt cerinte ale educatiei permanente, prin care omul contemporan invata sa fie el insusi, receptiv la schimbari, capabil sa le anticipeze si sa se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la progresul social prin autonomia sa intelectuala si moral - civica.
Educatia permanenta se caracterizeaza prin aceea ca este continua si globala, integrand toate nivelurile si tipurile de educatie, asigurand astfel formarea echilibrata a personalitatii, cu un grad inalt de autonomie a invatarii, pe baza careia omul stie sa identifice si sa foloseasca sursele de informatie, sa participe la dezvoltarea societatii si la educarea celorlalti membri ai colectivitatii din care face parte.
Educatia este o forma de comunicare interumana prin care se transmit, de la o generatie la alta, valorile culturii, experienta de productie si comportamentul social. Definita ca actiune sociala si proces, educatia consta intr-un ansamblu de influente exercitate in mod planificat, in cadrul institutiilor scolare pe baza unui sistem de obiective, principii, forme si metode de organizare, folosite in scopul formarii omului ca personalitate, capabil sa se integreze activ in dinamismul vietii sociale.
Educatia este, deci, un proces complex, de socializare si individualizare a fiintei umane in drumul sau spre umanitate (I. G. Stanciu).
Influente educative, exercitate asupra unei persoane, sunt de tip formal, non formal si informal, din care rezulta cele trei dimensiuni ale educatiei (Thomas J., La Belle).
Sistemele educationale cunoscute pana in prezent s-au bazat pe monopolul institutional al scolii. Un astfel de model a putut functiona optim atata vreme cat alternativele educationale din afara scolii erau putin dezvoltate si nu puteau deveni concurente. Deceniile din urma insa au pus in evidenta o dezvoltare a noi medii educationale in afara scolii, capabile sa devina o alternativa (fie complementara, fie concurentiala) pentru educatia formala de tip scolar.
Extensia educatiei non formale si informale a evidentiat si anumite carente ale educatiei scolare, conducand la anumite contestari si critici (uneori foarte vehemente, ca in teoria "descolarizarii societatii"). S-a conturat, din ce in ce mai mult, ideea ca scoala trebuie considerata in ansamblul modalitatilor sociale de educatie, care constituie sistemul social de educatie. Multe din noile modalitati de educatie satisfac nevoia de educatie permanenta a individului.
Impactul educatiei permanente asupra educatiei scolare
Educatia formala (scolara) se desfasoara in mod organizat si planificat, avand la dispozitie planuri de invatamant, programe si manuale scolare, necesare realizarii obiectivelor educationale.
Conceptul de educatie permanenta are o pregnanta valoare euristica, el determinand ample si profunde reconsiderari si regandiri atat in sfera conceptuala (teoretica), cat si in cea actionala (practica) a educatiei contemporane. El a permis o mai corecta intelegere si definire a scopurilor si obiectivelor educatiei, reconsiderarea si organizarea pe alte baze a continuturilor invatamantului, introducerea unor noi modalitati si forme de instruire si educare, asigurarea coerentei si unitatii sistemului educational.
In reformele actuale privind sistemele educationale din toate tarile se observa preocupari de articulare a diferitelor niveluri si tipuri ale educatiei, urmarindu-se continuitatea acestora in timp si spatiu, incercand sa transforme punctele terminale ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si universitar in descrieri spre invatarea continua, spre autoeducatie ( G. Vaideanu).
Scoala este o etapa initiala a educatiei permanente, care trebuie sa pregateasca elevii in acest scop si, ca urmare, din aceasta perspectiva trebuiesc regandite obiectivele educationale, continutul si metodele de predare invatare - evaluare. In acest scop se va pune accent pe folosirea pe scara larga a metodelor activ-participative, pe tehnicile de invatare eficienta, pe folosirea unui stil didactic integrat, pe cresterea efortului de invatare al elevilor si pe formarea capacitatii de autoevaluare.
Educatia non formala este tot o actiune organizata, dar in afara scolii, fie in mediul socio-profesional, sub forma de perfectionare si formare profesionala, sau in mediul socio-cultural, prin teatre, muzee, biblioteci publice, manifestari cultural artistice, excursii, cluburi sportive, concursuri, precum si cu ajutorul mass-media (cinematografe, televiziune,radio presa), discoteci publice etc. Actioneaza neorganizat, in cadrul mediului socio-cultural, prin influente exercitate de familie, civilizatia urbana sau rurala, grupuri sociale, activitati culturale, experiente de viata traite etc. Schimbarile rapide din societatea contemporana si mai ales mediile de comunicare au largit sfera educatiei scolare prin completarea ei cu educatia informala si non formala, care isi aduc contributia la largirea orizontului de cunoastere al elevilor si la educatia lor permanenta.
Deci, educatia nonformala ofera un set de experiente sociale necesare, utile pentru fiecare copil, tanar sau adult, complementarizand celelalte forme de educatie prin:
- valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educational;
- oportunitati pentru valorificarea experientelor de viata ale elevilor, prin cadrul mai flexibil si mai deschis si prin diversificarea mediilor de invatare cotidiene;
- participare voluntara, individuala sau colectiva;
- modalitati flexibile de a raspunde intereselor elevilor - gama larga de activitati pe care le propune si posibilitatea fiecarui elev de a decide la ce activitati sa participe;
- dezvoltarea competentelor pentru viata si pregatirea tinerilor pentru a deveni cetateni activi; pe langa informatiile si competentele specifice anumitor domenii de activitate in care se incadreaza proiectele sau activitatile nonformale, elevii isi dezvolta si capacitati organizatorice, capacitati de autogospodarire, de management al timpului, de gandire critica, de adoptare a unor decizii sau rezolvare de probleme;
- un cadru de exersare si de cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini si capacitati, de manifestare a talentelor in arta, cultura, muzica, sport, pictura, IT etc.
Un rol important in formarea in acest sens al elevilor, il ocupa cadrul didactic. Este factorul determinant in formarea profesionala a elevilor, conducatorul activitatii didactice ce se desfasoara in vederea realizarii obiectivelor instructiv educative.
Informatiile ce urmeaza a fi transmise elevilor, capata valente educative numai in urma preluarii si prelucrarii acestora de cadrul didactic. Acesta are datoria de a ridica standardul valorilor culturale si morale ale elevilor, si implicit a societatii.
Dascalul nu este numai o sursa de informatie, ci este cel care stabileste o relatie umana cu clasa de elevi.
Cultura profesionala, capacitatea de a se raporta continuu la elevi, umanismul, obiectivitatea, dreptatea, principialitatea, curajul, corectitudinea, constiinta responsabilitatii acestea sunt cateva din calitatile morale pe care un dascal trebuie sa le aiba pentru a putea stabili o relatie socioafectiva cu elevii. Pe baza acestei relatii apar si se dezvolta la viitorii dascali , acele sentimente superioare care au valoare in societate si care pun bazele eticii profesionale. Sentimentele dirijeaza in mare masura conduita, fiind principalul factor motivational. Ele organizeaza impulsurile, dorintele, influenteaza mereu atitudinile si interesele noastre, in functie de situatie.
Ca forme de perfectionare permanenta a cadrelor didactice, in proiectul noului statut sunt prevazute: studiul individual, sesiuni metodico-stiintifice, schimburi de experienta, cursuri periodice de informare, cercuri si seminarii pedagogice, strategii de perfectionare, consultatii, cursuri fara frecventa, cursuri de vara, postuniversitare si doctorat. Strategiile de perfectionare urmeaza sa se incheie cu elaborarea unei lucrari metodico-stiintifice.
In concluzie putem afirma ca, traditional, educatia oferita de scoala a fost considerata educatie formala, activitatile educative organizate de alte institutii, cum ar fi muzeele, bibliotecile, cluburile elevilor etc., drept educatie nonformala, iar influentele spontane sau neorganizate din mediu, familie, grup de prieteni, mass-media etc., educatie informala.
Delimitarea intre aceste trei forme ale educatiei este una teoretica, in practica ele functionand ca un complex ale carui granite sunt dificil de trasat. Mai mult, in ultima perioada asistam la o dezvoltare si la o "formalizare" a educatiei nonformale, care se apropie din ce in ce mai mult de spatiul scolar. Si scoala - ca institutie - a raspuns provocarilor sociale prin largirea sferei de activitate si initierea unor parteneriate cu societatea civila, comunitatea locala sau cu diferite institutii culturale. Aceasta deoarece invatarea nu este legata numai de scoala sau de alte contexte organizate. Conceptia despre invatare are la baza ideea si observatia ca un numar mare al experientelor noastre de invatare s-au desfasurat in afara sistemului de educatie formala: la locul de munca, in familie, in diferite organizatii si biblioteci.
Autoeducatia
Formarea personalitatii umane este rezultatul unui proces complex in care actiunile si influentele societatii, ale institutiilor ( scoala, alte institutii cu vocatie etica, culturale), grupurilor culturale (familie, grupul de munca) carora le apartine individual se impletesc cu eforturile proprii de autoformare ale fiecarei persoane intreprinse in tot parcursul vietii. Cunostintele acumulate, abilitatile si competentele insusite, trasaturile de personalitate formate, departe de a reprezenta un dar al naturii, sunt produsul actiunilor si influentelor exercitate de mediul social de existenta asupra individului, conjugate, intr-o masura variabila, cu eforturile de autoformare ale acestuia.
Desi fenomenul de autoeducatie (autoformare) a existat din totdeauna fiind propriu fiintei umane, totusi investigarea lui teoretica, pentru a-i deslusi mecanismele interferentiale cu procesul de educatie, in afara unor reflectii sporadice, s-a produs relativ tarziu. Se poate considera ca preocuparile in aceasta directie sunt corelate cu constituirea si dezvoltarea viziunii educatiei permanente si a consideratiilor la care aceasta a dat loc, privind, mai ales, faptul ca, la varsta adulta, devenirea individului se realizeaza, in masura insemnata, ca proces de autoformare. Aceasta este ratiunea pentru care autoeducatia este abordata in stransa legatura cu problematica educatiei permanente.
Autoeducatia, adica educatia de sine insusi, este o activitate constienta, orientata spre formarea propriei persoane, in conformitate cu nazuintele, aspiratiile, idealurile si conceptia despre rolul omului in societate. Autoeducatia devine posibila la varsta adolescentei, datorita celor trei functii ale constiintei de sine : functia anticipativa, de proiectare in viitor a propriei persoane, facilitand formarea idealului in viata, functia normativa, concretizata in modul propriu de apreciere a valorilor pe baza unor criterii sociale si capacitatea omului de a se reflecta pe sine insusi, dandu-si seama de ceea ce este si de ceea ce vrea sa devina.
Autoeducatia devine posibila pe baza educatiei, cand adolescentul, reflectand asupra celor invatate si dispunand de un mod propriu de apreciere a valorilor socio-culturale le interiorizeaza, participand astfel la propria sa formare si dezvoltare. In acelasi timp, autoeducatia favorizeaza asimilarea influentelor provenite din afara prin educatie, iar pe de alta parte se integreaza in educatia permanenta, sporindu-i eficienta. Ca urmare, in scoala va trebui sa se transmita elevilor bazele si metodele autoformarii, pregatindu-i pentru educatia permanenta.
Autoeducatia reprezinta produsul unor cicluri de educatie permanenta proiectate la niveluri de realizare superioara, intr-o perioada de timp semnificativa psihosocial pentru valorificarea la maximum a potentialului de autoformare autodezvoltare al personalitatii umane. In aceasta perspectiva, "a educa in perspectiva educatiei permanente inseamna, in esenta, a determina un autentic proces de autoeducatie" (Toma, Steliana).
Ca tendinta de evolutie a educatiei, autoeducatia evidentiaza posibilitatea transformarii obiectului educatiei in subiect al propriei sale formari. Aceasta presupune stimularea capacitatii obiectului educatiei de: interiorizare a actiunii educationale; reali-zarea a unor circuite de conexiune inversa interna; autoevaluare; autoproiectare pedagogica (Structura actiunii educationale).
Valorificarea resurselor de autoeducatie ale personalitatii umane permite realizarea unui nou echilibru intre factorii externi si factorii interni ai activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii. Astfel educatia, aflata initial alaturi de mediu in ipostaza unui factor extern, devine treptat - prin educatie permanenta si autoeducatie un factor intern stabil, care reflecta la nivel functional si structural capacitatea intrinseca a personalitatii umane de (auto)perfectionare continua a activitatii sale individuale si sociale.Daca consideram ca educatia ca activitate sociala se exercita asupra fiintelor umane de la nastere, pe parcursul varstelor scolare, al celor mature/adulte, in forme diferite, cu tipuri de influente diverse (informale, nonformale, formale), atunci este evident ca nu putem vorbi decat despre o permanenta a educatiei, despre un continuum educativ, existent si preexistent in intregul nostru mediu de viata. Din acest punct de vedere vorbim despre caracterul permanent al educatiei.
In prezent, permanenta educatiei este privita ca un principiu de organizare a intregii activitati de transformare a personalitatii si implica "un sistem complet, coerent si integrat, oferind mijloace proprii de a raspunde aspiratiilor de natura educativa si culturala ale fiecarui individ, potrivit disponibilitatilor sale: ea este destinata sa permita fiecaruia sa-si dezvolte personalitatea pe durata intregii vieti prin munca si activitatile pe care le desfasoara". (Dave, R.H., 1991)
Necesitatea educatiei permanente a fost intuita cu mult timp in urma, inainte de a se constitui intr-un principiu fundamental de abordare si considerare a educatiei contemporane. Comenius apreciaza ca "pentru fiecare om, viata sa este o scoala, de la leagan pana la mormant", considerand ca "tot ceea ce facem, ce gandim, vorbim, auzim, dobandim si posedam nu este altceva decat o anumita scara pe care ne urcam din ce in ce mai mult, spre a ajunge cat mai sus, fara sa putem atinge vreodata suprema treapta". (J.A. Comenius, 1970, p. 20). Permanenta educatiei poate fi analizata in doua planuri: social - istoric, pe de o parte, individual, pe de alta parte.

CAPITOLUL 14 EDUCATIA PERMANENTA nale lui Hadit, subliniau ideea cesittii unei ed urge din progresultiinteii al vieti er, n care el poate s desfsoare activitti destinate perfectionrii 14.1 EVOLUTIA CONCEPTULUI Timp de milenii, cei care au meditat asupra educaiei au considerat c fiina uman se educ de-a lungulntregii sale viei.16. Aceasta este una dintre cele mai vechi semnificaii care a fost atribuit, de-a lungul timpului, educaiei permanente. In antichitate,Platon, n Legile, aprecia c este necesar o educaie pe care fiecare om trebuie s si-o fac n tot cursul vietii sale, dup posibilitile personale.Aristotel considera c exist uneletiinte care nu pot fi nvate si practicate, dect la vrsta adult, cum ar fi stiinta politicii. Comentariile laCora ne ucatii din leagn, pn la moarte. Jan Amos Comenius, n secolul al XVII-lea, scria c Tota vita schola est ( ntrega viat este o scoal). In secolul al XVIII-lea,Condorcet-i mpreun cu el toi reprezentanii enciclopedismului- erau de prere c individul uman este perfectibil de-a lungul ntregii sale viei. Perfectibilitatea fiintei umane dec tehnicii, care o oblig s si mbogteasc permanent propriile cunosinte asupra lumii si i. In plus, dezvoltarea tehnic l elibereaz pe om, n sensul c i creeaz mai mult timp lib posibilittilor de cunoasterei de actiune. lterior aceast idee a fost pus sub semnul ndoielii Una dintre cele mai disputate probleme n gogie se refer ladu ra ta educatiei. Ct dureaz educatia? Ren Hubert- n Tratatul de pedagogie ral- apreciaz c o existent a ajuns la maturitate atunci cnd posed toate aptitudinile sare pentru a-si ndeplini functiile in viat[...] dincolo de aceasta nu mai avem de-a face cu atia propriu-zis 16U peda gene nece educ , fiind vorba de chestiuni de autoritate sau de sfat, ori de propagand.Acest matu punct de vedere sugereaz c educatia se limiteaz la perioadele de viatpremergtoaredobndirii rittii de ctre o fiint uman. com ade scolar mparte beneficiile educaiei n mod nejust si inegal, trebuie def pre manent rep con tens anu ri, s ia msurile corespunztoare de educatiei perm rspun nv mem priv pre ct acestia s-si ntretin necontenit capacitatea de aut iaa social con 14.2 FACTORI SOCIAL-ISTORICI AI EDUCATIEI PERMANENTE CONTEMPORANE ontemporan s se educe permanent sunt mu exp i poran face ca n toate domeniile cunoasterii si In secolul al XIX-lea, ideea educatiei permanente a fost asociat cu necesitatea pensrii deficientelor educatiei din perioada copilriei si adolescentei. Deoarece seori sistemul organizat o educaie a adultilor creia revine sarcina de a compensa aceste iciente si nedreptti. Secolul XX confer educatiei permanente semnificaia unei modalitti de gtire a omului de natur s-l ajute s se adapteze condiiilor per schimbtoare ale vietii sociale . Este o educaie pentru schimbare. Pedagogul romn George Videanu apreciaz c educatia permanent rezint actual un mod de viat al omului contemporan. Este modul n care omul temporan si depseste perioadele de criz, surprizele profesionale neplcute, iunile. Prin educatie el nvat s se autoevalueze, s-si aprecieze obiectiv situatia ntr-o mit conjunctur si, pe baza acestor evalu autotransformare. Acelasi autor este de prere c poate fi considerat format n spiritul anente acel omcare este pregtit s-si asume rspunderi ( inclusiv derea propriei perfectionri) cel care ajunge la un mare grad de autonomie n procesul trii (...) acea persoan care stie s nvete, dar s si participe la educatia celorlalti bri ai societtii (VIDEANU, G., 1988, pg.140) In concluzie, educatia permanent se prezint actual ca oconceptie ind educatia, unprincipiu si un sistem de obiective educative care se refer la gtirea oamenilor astfel n oinstruiresi de autoeducatie n vederea adaptarii optime la v temporan caracterizat prin schimbri rapide. Factorii sociali istorici care impun omului c ltipli: loz a informational contem activittii umane s se multiplice cunostintele necesare intelegerii proceselor de viat si de munc moderne. Omul contemporan trebuie s fie pregtit n mod special pentru a cuta, selectiona si utiliza informatiile de care are nevoie, precum si de a pune n acord ceea ce stie, cu ceea ce se descoper n domeniile care l intereseaz; dinamica profesiilor, la acest sfrsit de secol, reprezint un alt factor care oblig la educatia permanent. Oamenii, n cursul carierei lor sunt adeseori pusi n situatia de a-si schimba de mai multe ori locul de munc si chiar profesia, ceea ce i oblig s nvete permanent, s cunoasc noi institutii si s-si formeze noi deprinderi profesionale; revolutionarea tehnologiilor tranform radical procesele productive n interiorul aceleas r adapteze d proceselor tehnologice caracteristice domeniului profesi l vtare; democr z participare la conducerea unor variate sectoare ale vietii sociale si de a-si asuma diverse s roluri (politic, de conduc nevoia de e forma n legtur cu domeniul social n perioada de pensionare; acesti oameni, deg anente contemporane au fost clasificate n trei mari cate r a) b) traditionale se refer la nsusire u conceput priceperi s tice elementare, capacitti de mentinere a snttii si a igienei personale. Unele dintre obiectivele traditionale ale educatiei permenente au dobndit, n societatea modern, o accentuare rennoit: cultivarea n sufletele i p ofesii; pentru a-si pstra locul de munc oamenii sunt obligati s se in mers la schimbrile ona n care activeaz; aceast adaptare se realizeaz prin n ati area vietii sociale creaz unui mare numr de oameni oportunitti de re ponsabilitti. Pentru a si ndeplini cu succes noile ere a unei activitti obstesti etc.), individul ajuns n noua situatie simte a se informa si de a s conducerea cruia s-a implicat ; prelungirea duratei medii de viat are drept consecint, printre altele, cresterea numrului persoanelor care au intrat n revati de sarcinile profesionale, dispun de mai mult timp liber, pe care adeseori doresc s-l foloseasc pentru a se mbogti spiritual, pentru a-si mplini nzuinte pe care n perioada vietii active nu au avut suficient timp s se ocupe. Implinirea acestor aspiratii presupune, de cele mai multe ori, instruire, lectur, experiente sistematice, autoeducatie. 14.3 OBIECTIVELE EDUCATIEI PERMANENTE CONTEMPORANE Obiectivele educatiei perm go ii (DAVE, R. H. 1990)
obiective conventionale ( traditionale);
obiective de important central;c) obiective instrumentale: Obiectivele conventionale (traditionale) se refer la finalittile educative ale educatiei permanente, dintre care cele mai importante a nor priceperi si deprinderi sociale fundamentale, fr de care nu poate fi capacitatea unui om de a se autoeduca permanent: citirea, calculul, i deprinderi prac oameni eficientei libertate , tia perman t si profesional; numita no Calitatea societti, c n care si educatiei p te, legate de capacitatea oamenilor de a tri superior sunt conside te izilor la emotional, caracteristic oamenilor robusti din punct de vedere av tr-o stare de derut la orice lor a unoridealuri care ntretin nevoia educatiei permenente, cum ar fiidealul n ceea ce se ntreprinde ( fr reprimarea spiritului uman), idealul de idealul pcii si democratiei.In concluzie, in mod traditional, educa en urmreste: formarea unei atitudini pozitive fat de educatie si de progresul personal permanent; initierea individului n tehnica de a nvta toat viata; initierea n logica si limbajele specifice ale diferitelor domenii ale cunoasterii; dezvoltarea capacittilor personale de comunicare; mbogtirea si mprosptarea sistematic a cunostintelor de cultur general nsusirea unor metode moderne de organizare si de conducere a proceselor de munc;schimbarea calificrii, n cazul n care se impune, si perfectionarea aptitudinilor, conform cerintelor la zi. Obiectivele de important central sunt considerate a fi strns legate de asa- ua calitate a vietii n societatea contemporan si cea a viitorului. vietii nu se refer numai la ndestularea material a membrilor unei i, n primul rnd, la modul n care ei resimt viata pe care o triesc si modul concep si si desfsoar existenta. Cele mai importante obiective ale ermanen ra a fi urmtoarele: obtinerea stabilittii intrapsihice, concretizat n rezistenta indiv posibilelell socuri provocate de schimbrile tot mai frecvente n societtile contemporane, pstrarea snttii mintale; vigoarea afectiv, capabili sa reziste emotiilor puternice provocate de starea de risc si de incertitudine n care trieste adeseori omul contemporan; ntul tineresc luntric, manifestat prin curiozitate, vioiciune n fata a ceea ce este nou, n loc de a se intra n contact cu noul; capacitatea de optiune responsabil, al crei principal semn l reprezint capacitatea de a se construi pe sine, de a se conduce singur, n loc de a aste a tendint propriilor realizri, dorinta de a se r t, folosind drept criteriu de comparatie al pro s s real multi dintre semenii care l nconjoar (realizrile acestor n starea de mediocritate); ang pune n corelatie propriile capacitti cu pro m ale vietii sociale si profesionale cu care se confrunt cele finalitti ale educatiei permanente care sunt m nite s terior prezentate: nvtar f i de nvta, trebuie s-i ofere inte, precum si cu structura cunoasterii diferitelor domenii ale reflexiei este capabil s nvete e e procese de nvtare, n functie de obiectivele instructiv-educative ofita de pe urma cturi lucru.7. UCATIEI PERMANENTE aptul c reuneste toate formele tia non- rm nstitu ii de cultur, mass-media etc.), educaia pt indicatiile altora, conducerea de ctre alte persoane; a de autodepsire permanent a pe fectiona permannen gre ului propriile realizri anterioare, si nu numai ceea ce sunt capabili izeze cei mai a pot fi uneori foarte modeste, la care se poate aduga o complacere ajarea social, capacitatea de a ble ele cotidiene societatea. Obiectivele instrumentale sunt a e contribuie la realizarea finalittilor mai largi, an ea de a nvta, internvtarea, nvtarea autodirijat, sporirea educabilittii. nvtarea de a nvta se refer la a sti cum s nveti folosind cele mai adecvate metode si tehnici, de natur s fac eficient e ortul nvtrii;. scoala, pe lng initierea in diverse tehnic individului posibilitti de a se familiariza cu logica si limbajele diferitelor sti umane. internvtarea se refer la usurinta cu care un individ de la altii si mpreun cu altii, n familie, la scoal n grupuri etc.; nvtarea autodirijat presupune capacitatea de a-si planifica si conduc propriil de atins; sporirea educabilittii vizeaz capacitatea de a pr diferitelor experiente trite, capacitatea de asi modifica propriile stru deja existente, atunci cnd viata impune acest 14.4FORME ALE ED Educatia permanent contemporan, prin f educatiei- educatia formal (realizat prin institutii de nvtmnt), educa fo al (realizat n afara scolii, prin i informal ( realizat n mod spontan, n diverse grupuri sociale)- include o mare politice reprezint osintez a toeducatie. . ente se n folosi n mod rational timpul; discernmntul n util elor de e, fise, sinteze, scheme etc); a caietelor de iei adulilor i revin trei categorii de sarcini majore: cultivarea personalittii adultului; varietate de forme: educatia n scoli ( inclusiv nvtmntul post-universitar si diverse forme de reciclri profesionale); educatia n familie; actiunile educative din cluburi, case de cultur, organizatii de copii si tineret etc. educatia n cadrul unor institutii ( biserica, armata, institutii s.a.) educatia prin mass-media; autoeducatia. In esent ns se poate aprecia c educatia permanent educatiei scolarecu educatia adultilor. 14.5 Sarcinile scolii n vederea educatiei permanenete Principala sarcin a scolii n vedrea educatiei permanente- n afara realizrii obiectivelor anterior precizate- este pregtirea elevilor pentruau Scoala trebuie s le formeze copiilor anumitedeprinderi siinstrum intelectuale, indispensabile pentru orice autoeducatie: deprindrea de autocontrol de autoevaluare obiectiv a propriilor progre nvtare; posibilitatea de a comunica cele nvtate ( sub diverse forme: oral, scris- readactarea unor rezumate, a unor referate, comunicri etc.); deprinderea de a-si organiza si izarea, de exemplu, a mass-media, a perioadelor de relaxare, dar si a c studiu intens; nsusirea unor tehnici si metode de studiu eficient ( tehnici de memorare, de prelucrare a informatiei ( conspect nsusirea unor tehnici de documentare ( utilizarea manualului,
notite, utilizarea cataloagelor bibliografice, a mijloacelor informatice de
docummentare s.a.).14.6 Educatia adultilor- sarcini si forme de realizare In general, educa mbogirea cunostinelor; completarea culturii scolare. Misiunea educatiei este aceea de a-l ajuta pe om s se cultive, adic s se (KR orn felurile, din toate domeniile. O persoan unca cotidian); lui, a cunoscut patru modele mai importante: ridice la nivelul propriilor sale posibilitti si la nivelul propriului su destin IEKEMANS, A.) Omul cultivatnu este acela care a achizitionat, ca niste amente, cunostinte si capacittii de toate poate fi considera t cutivat n msura n care:
a reusit s se realizeze maximal pe el nsusi, astfel nct este capabil s se
exprime si s se afirme ca o persoan unic; a devenit capabil s judece personal si s aprecieze cu realism lucrurile;
a dobndit puterea de a dispune de el nsusi;
a devenit capabil s-si conduc n mod responsabil viata.Toate acestea nseamn, n esent, capacitatea de a-i cuceri si de a-i pstra libertatea. Att muncitorul simplu, ct si intelectualul pot fi considerati oameni cultivati, n msura n care au dobndit aceste posibilitti. Din toate aceste motive, cultivarea omului nu se poate opri la perioada anilor de scoal. Educatia adultilor poate urmri uneori- n afar de pregtirea pentru a tri viata cotidian n libertate- , ca o a doua sarcin, mbogtirea cunostintelor pe care, la un moment dat, individul le poate resimti ca necesare si chiar-a treia-completarea culturii scolare. Cea mai important este, desigur, prima, cci presupune dobndirea liberttii, realizarea plenar de sine, capacitatea de a alege constient, receptivitatea si capacitatea de a ntelege tot ceea ce l nvat viata, astfel nct nici o bucurie si nici o suferint s nu fi fost trit inutil. SCHWARTZ, B. (1976) distinge treiforme ale educatiei adultilor, corespunztoare acestor trei sarcini: educatia n mediul socio-cultural (educatia popular, pregtirea pentru timpul liber, formarea cetteanului s.a.); educatia n mediul socio-profesional (prin m
educatia post-secundar (reciclri, perfectionri de obicei asumate de ctre
diverse institutii de nvtmant).Educatia adultilor n mediul socio-cultural, de-a lungul timpu modelul anglo-saxon- se bazeaz pe nvtmntul universitar; universittile realizeaz, fie n interiorul lor, fie n afar, diverse activitti de rspndire a cuostintelor stiintifice, de formare a cetteanului etc.; modelul francez- presupune utilizarea unui sistem institutional de cluburi, universitti populare, biblioteci la care adultii particip liber si care si adaug un sistem de activitti post-scolare diverse; modelul scandinav- se bazeaz pe universitti po pulare, scoli comunale, scoli area unor programe de radio, televiziune, In g priveste nssi: econom de la problemele reale, asa cum se pun ele n atapr ocupa sau nu de problemele care li se propun. Est o este pe priveste adultilo icipantilor, comentat cu intentia de a se gs n De obic cazul s impresi problem 14.7 CA Pen perman trnesti, licee serale, unde se pune accentul pe educatia civic, istoria national, folclorul national etc.; modelul mass-media const n utiliz cinematograf documentar, destinate educatiei adultilor (OPA, L., 1973) eneral, formele de educatie a adultilor n cadrul socio-profesional, n ceea ce continutul lor, pornesc de la problemele pe care i le ridic adultului viata profesia, politica, educatia copiilor, dragostea, cstoria, problema social si ic. Se porneste ntotdeauna vi actic a persoanelor adulte n chestiune. Spre deosebire de situatia n care se lucreaz cu copii si adolescenti, cndeducatorul este acela care hotrste ceea ce ei vor trebui s nvete, atunci cnd este vorba de educatia adultilor, cei care constituie obiectul educatiei decid dac se vor e v rba despre o formare care nu mai poate fi impus, cci n general , ea nu mai rceput ca un mijloc pentru mai trziu, ci chiar ca un scop n sine. In ceea ce metodele folosite, n conditiile n care continutul acestor forme de educatie a r l reprezint viata personal a part i se surile ei, desigur c sunt prea putin potrivite exposeurile savante si dogmatice. ei activittile se desfsoar sub forma unorconversatii n care fiecare expune u, comunic punctul su de vedere, n asa fel nct, treptat, s se nasc a c se descoper n comun drumul care conduce la adevr si la solutionarea elor ( A. KRIEKEMANS, pag.438). RACTERISTICILE EDUCATIEI PERMANENTE CONTEMPORANE tru a putea fi realizate obiectivele anterior mentionate se apreciaz c