Eficienta economica

EFICIENTA ECONOMICA Note de curs Prof. Univ. Dr. Elena DOVAL

1

Universitatea Spiru Haret Facultatea de Management Brasov Specializarea: Contabilitate si Informatica de gestiune An III; an universitar: 2011-2012

Disciplina: EFICIENTA ECONOMICA Titular disciplina: Prof. univ. dr. Elena DOVAL

SINTEZA CURSULUI

Obiectivele principale ale cursului:

• înŃelegerea locului pe care îl ocupă eficienŃa economică în cadrul dezvoltării economice, precum şi a rolului investiŃiilor în dezvoltarea economică şi în creşterea eficienŃei economice;

• realizarea distinctiei dintre investitii si dezinvestitii; deprinderea aplicării metodelor de cresterea economica prin dezinvestitii;

• însuşirea factorilor de creştere a eficienŃei economice în general şi a investiŃiilor în special; • însuşirea tehnicilor si metodelor de crestere a eficientei economice; • înŃelegerea factorului timp în calculul eficienŃei economice a investiŃiilor; • deprinderea aplicării unor tehnici de evaluare a proiectelor de investiŃii şi de decizie optimă; • dezvoltarea abilităŃilor de analiza a riscului în obŃinerea eficienŃei economice în general şi a eficienŃei

economice a investiŃiilor în special. Competente: Analiza eficientei economice a activitatii organizatiei si a proiectelor de investitii

Continutul tematic al cursului: 1. Dezvoltarea economică şi eficienŃa economică: 2 ore

1.1. Conceptul de dezvoltare economică 1.2. Căi de creştere economică 1.3. Rolul investiŃiilor în creşterea economică

2. Eficienta economica: 2 ore 2.1. Definirea conceptului de eficienŃă economică 2.2. Factori de creştere a eficienŃei economice 2.3. Măsurarea eficienŃei economice 3. Criterii de optimalitate a eficientei economice: 4 ore 3.1. EficienŃa Pareto 3.2. EficienŃa Kaldor-Hicks 3.3. ExternalităŃile negative 3.4. ExternalităŃile pozitive 4. Eficienta economica in conditii de risc si incertitudine: 4 ore 4.1 SemnificaŃia noŃiunilor de risc şi incertitudine 4.2. Clasificarea şi definirea riscurilor 4.3. Criterii de analiză economică a riscului 4.3.1. Criteriul Bayes – Laplace 4.3.2. Criteriul maximizării 4.3.3. Criteriul Maximax 4.3.4. Criteriul Hurwicz 4.3.5. Criteriul minimizării sau maximizării regretelor 5. InvestiŃiile şi dezinvestiŃiile in analiza eficientei economice: 2 ore 5.1. Definirea investiŃiilor 5.2. Tipuri de investiŃii 5.3. Investitorii 5.4. DezinvestiŃiile 5.5. Caracteristicile investiŃiilor 6. Măsurarea eficienŃei economice a investiŃiilor: 2 ore 6.1. Indicatorii statici ai eficienŃei economice a obiectivelor de investiŃii 6.2. Indicatori specifici ai eficienŃei economice a investiŃiilor 7. Factorul timp în măsurarea eficienŃei economice a investiŃiilor: 2 ore 7.1. Timpul şi tehnica actualizării 7.2. Componentele factorului de actualizare 7.3. Determinarea ratei de actualizare


2

7.4. Momentele de referinŃă ale actualizării 8 Fundamentarea deciziei de investiŃii: 4 ore 8.1. Angajamentul de capital 8.2. Raportul dintre veniturile totale actualizate si angajamentul de capital actualizat 8.3. Valoarea netă actualizată 8.4. Indicele de profitabilitate sau rentabilitate 8.5. Rata internă de rentabilitate 9. Incertitudinea şi riscul în eficienŃa economică. Pragul de rentabilitate. Analiza de senzitivitate: 4 ore 9.1. Riscul în procesul investiŃional 9.2. Metoda pragului de rentabilitate 9.3. Analiza de senzitivitate 10. Eficienta economica in studiile de fezabilitate: 2 ore 10.1. DocumentaŃia în proiectele de investiŃii 10.2. Studiul de fezabilitate SEMINARII: Probleme şi studii de caz (vezi manual, cap.11) Bibliografie obligatorie: Doval E., Eficienta economica, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2011 Bibliografie facultativa: Doval E., Managementul investitiilor, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008. Zaman Gh., Geamănu M., EficienŃă economică, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

Tema 1. DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ŞI EFICIENłA ECONOMICĂ

1.1. Conceptul de dezvoltare economică

Dezvoltarea economică implică creştere economică şi progres economic, deşi reciproca nu este valabilă. Dezvoltarea economică presupune un ansamblu de transformări cantitative, structurale şi calitative, atât în economie, cât şi în cercetarea ştiinŃifică, în mecanismele şi structurile organizaŃionale, în cultura organizatională (modul de gândire şi comportament al oamenilor). În sensul creşterii economice, dezvoltarea exprimă evoluŃia unor mărimi economice agregate în cadrul unui orizont de timp, la nivel naŃional sau internaŃional şi măsoară efectele pozitive în planul vieŃii economice şi sociale prin intermediul unui indicator, cum ar fi produsul intern brut (PIB) pe locuitor. Dezvoltarea economică presupune, de asemenea, îmbunătăŃirea standardului de viaŃă al oamenilor şi este măsurat de regulă prin venitul pe locuitor. În sensul progresului economic, dezvoltarea exprimă tendinta evolutivă de ameliorare a performanŃelor globale ale funcŃionării economiei naŃionale reflectate asupra calităŃii vieŃii şi a nivelului de civilizaŃie. Progresul economic este posibil numai prin promovarea programelor strategice şi prin progres tehnic. Creşterea economică alternează în timp prin creşteri şi descreşteri sub forma ciclurilor economice pe termen scurt şi pe termen lung. Comportamentul ciclurilor economice depinde de cererea agregată, care este o funcŃie de consum privat, investiŃii realizate de firme, cheltuieli realizate de stat şi de exporturile nete. Dezvoltarea echilibrată a economiei naŃionale presupune şi participarea la schimburile economice internaŃionale pentru a utiliza oportunităŃile de valorificare suplimentară a resurselor materiale şi umane. Dar, participarea la schimburile internaŃionale depinde de gradul de dezvoltare, structura şi funcŃiile interne ale factorului naŃional în corelaŃie cu situaŃia economică mondială la un moment dat. Cererea agregată este compusă din următorii factori : • Cheltuieli pentru consumul individual ( C ) • Cheltuieli ale intreprinderilor pentru investitii (I ) • Cheltuieli publice, guvernamentale ( G ) • Cheltuieli efectuate în strainatate (exportul) (X ) • Cheltuieli efectuate cu importul ( H ) Prin urmare, cererea agregată este: CA = C + I + G + X – H Cererea agregată crescătoare crează cerere de produse pe piaŃă, ceea ce stimulează întreprinderile să sporească producŃia, crescând numarul de locuri de muncă, precum şi capacităŃile de producŃie, cu efect stimulator asupra progresului tehnic, dezvoltarii umane şi dezvoltarii durabile. Logica generală a ciclurilor economice este: creşterea economică conduce la investiŃii şi la crearea de noi locuri de muncă, la bunăstare şi la creşterea cererii pe piaŃa, deci a consumului. Rezultă reducerea şomajului şi în timp limitarea resurselor umane disponibile. Aceasta conduce la apariŃia presiunilor asupra creşterii ratei salariilor şi ca urmare la creşterea inflaŃiei. De regulă, banca centrală (naŃională) răspunde la creşterea inflaŃiei prin creşterea ratei dobânzilor, care produce cheltuieli suplimentare şi ca urmare scăderea încrederii firmelor de a face noi investiŃii. InvestiŃiile scad şi


3

apoi intră în declin, cheltuielile se reduc, creşte rata şomajului şi creşterea economică întră în perioada de depresie sau de recesiune. Cunoaşterea şi înŃelegerea conceptului de cerere agregată, creştere economică şi existenŃa ciclurilor economice sunt importante şi la nivel micro-economic pentru deciziile manageriale de consum şi investiŃii şi pentru realizarea previziunilor strategice. Prin urmare, dezvoltarea economică, în afara ideii de reducere a sărăciei, atenuării inegalităŃii şi şomajului, implică urmatoarele dimensiuni macroeconomice: creştere economică, progres economic, dezvoltare durabilă, programe strategice, progres tehnic şi dezvoltare umană. Răspunsul la modificările mediului şi viitorul unei firme depinde de o serie de factori macro-economici, şi anume de: şomaj, inflaŃie, rata dobânzii, rata de schimb valutar şi politicile guvernamentale, dar şi de strategia sa managerială. • Creştere economică reprezintă sporirea cantitativă a activităŃilor şi rezultatelor acestora şi se măsoară prin

mărimea reală a unui indicator macroeconomic agregat de tipul..... Creşterea economică exprimă modificările ce au loc în timp şi spaŃiu determinat prin sporirea dimensiunilor rezultatelor economice corelat cu alŃi factori determinanŃi (tehnologici, sociali, culturali, de mediu). Creşterea economică se corelează cu finalitatea socială (calitatea vieŃii) şi poate fi.

- creştere economică pozitivă, când rezultatele economice au o tendinŃă de creştere faŃă de numărul locuitorilor; - creştere economică negativă, când rezultatele economice au o tendinŃă de scădere faŃă de numărul locuitorilor; - creştere economică zero, când rezultatele economice cresc în acelaşi ritm cu populaŃie, deci nivelul rezultatelor

pe locuitor rămâne constant. Volumul economiei sau nivelul de dezvoltare se determină prin mărimea producŃiei naŃionale, determinată de dezvoltarea capitalului, eficienŃa economică, rezultatele concrete ale cercetării ştiinŃifice, etc. Principalii indicatori utilizaŃi pentru măsurarea creşterii economice sunt: produsul intern brut şi venitul naŃional pe locuitor într-o perioadă de timp şi întru-un spaŃiu limitat (naŃional). Creşterea economică depinde atât de factorii interni, cât şi de participarea la circuitul economic mondial.

• Progres economic: schimbarea calitativă a conŃinutului factorilor de producŃie şi a relaŃiilor din viaŃa economică pentru a se adapta la cerinŃele progresului social. Desigur că schimbarea este în primul rând o voinŃă politică, aşa cum s-a întîmplat în Ńările foste comuniste, inclusiv România în anii 90. TranziŃia şi trecerea la o societate democratică au adus o serie de mutaŃii în viaŃa economică şi în structura factorilor de producŃie. O influenŃă extrem de mare a avut deschiderea graniŃelor şi libera mişcarea capitalului şi a know-how-ului. Toate acestea au contribuit la apariŃia de noi industrii (telefonia mobilă, internetul), de noi tehnologii (nanotehnologia, biotehnologia), de noi materiale, de noi abilităŃi ale forŃei de muncă, care conduc la progres. De asemenea s-au creat condiŃiile pentru creşterea spiritului antreprenorial. Principalele schimbări care au avut loc în România au vizat: modificarea structurii agenŃilor economici pe forme de proprietate, dezvoltarea şi consolidarea industriei serviciilor (bancare, asigurări, turism), crearea bursei de valori şi a pieŃei de capital, restructurarea dimensională în toate sectoarele economiei (public, mixt, privat şi cooperatist).

• Dezvoltare durabilă: asigurarea echilibrului optim între factorii economici, tehnologici, sociali şi naturali (de mediu) în scopul asigurării dezvoltării prezente şi viitoare. În perspectiva mileniului trei, dezvoltarea economică este asociată dezvoltarii durabile, în cadrul careia criteriul esenŃial devine asigurarea egalităŃii şanselor generaŃiilor care coexistă şi se succed la viaŃa pe planetă, astfel încât să existe compatibilitate între efectele economice, cele socio-umane, cele ecologice, să se îmbine armonios cu justiŃia socială şi democraŃia, atât pe plan naŃional, cât şi mondial. Dezvoltarea poate fi durabilă numai dacă se centrează pe om, pe valorificarea întregului potenŃial al fiinŃei umane şi pe asigurarea unei calităŃi superioare a vieŃii, omul fiind beneficiarul dezvoltării. În raportul „Viitorul nostru comun”, prezentat la Summit-ul ONU de la Rio de Janeiro din 1992, dezvoltarea durabilă (sustenabilă) este concepută în viziunea reconcilierii dintre economie şi mediul înconjurător.

În esenŃă cele patru dimensiuni ale dezvoltării economice ale unei Ńări (economică, socială, tehnologică şi ecologică) trebuie să fie în interacŃiune şi să se asigure compatibilitatea şi simultaneitatea progresului.

• Programe strategice: totalitatea acŃiunilor corelate şi programate pe termen lung care să conducă la schimbare în sens pozitiv. łările dezvoltate au succes datorită modului în care este organizată şi condusă societatea şi datorită modului în care sunt dirijate investiŃiile pe termen lung.

• Progres tehnic: activitatea creatoare, rezultatul procesului de innovare, incluzând cercetarea ştiinŃifică, elaborarea tehnologiilor, crearea produselor noi. Activitatea creatoare cuprinde invenŃiile şi inovaşiile. O invenŃie se defineşte

Dezvoltare economica

Crestere economica

Progres economic

Sporirea resurselor disponibile

Cresterea eficientei utlizarii

resurselor

-Progres tehnic

-Restructurare economica -Privatizare

-Investitii -Management strategic -Dezvoltatea personalului -Dezvoltarea durabila


4

conform legii ca fiind o creaŃie ce trebuie să îndeplinească trei atribute fundamentale: să aibă caracter tehnico-aplicativ, să poată fi realizată şi reprodusă şi să prezinte noutate şi progrs faŃă de cunoştinŃele actuale pe plan mondial. Creativitatea este capacitatea de a identifica conexiuni între elemente aparent fără legătură între ele (obiecte, evenmente, legităŃi). Dezvoltarea acestei caracteristici umane a condus la revoluŃia din domeniul marketingului şi la creşterea competiŃiei între brand-uri. De asemenea, s-au schimbat şi au evoluat canalele de comunicare (mass-media, interpersonale, globale), care facilitează schimbul de informaŃii şi care joacă un rol important în creativitate şi inovaŃie.

• Dezvoltare umană: asigurarea bazei materiale şi spirituale pentru satisfacerea nevoilor crescânde a factorilor umani. În lumea dezvoltată omul este considerat ca fiind activul cel mai de preŃ al oricărei organizaŃii. Omul şi cerinŃele lui de dezvoltare sunt pe primul plan în orice strategie. Dezvoltarea umană cuprinde întreaga infrastructură necesară pentru ca omul să se simtă confortabil, calm, bine instruit şi cu perspective de creştere a bunăstării.

La nivel microeconomic, dezvoltarea economică presupune ansamblul de transformări cantitative, structurale şi calitative la nivelul organizaŃiei sau întreprinderii, cu alte cuvinte presupune schimbare în structura şi cultura organizaŃională, în producŃie şi tehnologie, în marketing şi vânzări, în modul de tratare a oamenilor şi în management. În acest sens, factorii creşterii economice se asociază managementului strategic, care în esenŃă constă în asigurarea resurselor şi capabilităŃilor strategice şi utilizarea eficientă a acestora în vederea creerii avantajului competitiv. 1.2. Căi de creştere economică Creşterea economică este un proces complex şi este posibilă datorită a doi factori generali: sporirea resurselor economice disponibile şi creşterea eficienŃei utilizării resurselor. A. Sporirea resurselor economice disponibile Sporirea resurselor economice disponibile se poate realiza prin următoarele căi: progresul tehnic, restructurarea economică, privatizarea şi investiŃiile.

� Progresul tehnic Progresul tehnic include: inovaŃia tehnică şi tehnologică în general, dezvoltarea industriei telecomunicaŃiilor (IT) în special şi transferul de tehnologie. InovaŃia este specifică lumii de azi. Cercetarea ştiinŃifică a luat amploare în lume şi reprezintă o caracteristică a creării avantajului competitiv pentru marile corporaŃii multinaŃionale. Caracteristicile generale ale industriilor actuale, bazate pe inovaŃie, sunt:

- scurtarea ciclului de viaŃă al produselor - interschimbabilitatea materiilor prime şi a materialelor şi apariŃia altora noi, astfel încât materia primă devine o

variabilă comandabilă (compozite, fibre de carbon, titan, adezivi, etc.) - dispar restricŃii în utilizarea materialelor rare - apariŃia de noi tehnologii de prelucrare - scurtarea fluxurilor tehnologice şi creşterea flexibilităŃii acestora - dezvoltarea nanotehnologiei (în medicină, în optică, în industria vopselelor, în industria electronică) - dezvoltarea biotehnologiilor (în industria farmaceutică, agricultură).

InovaŃia tehnică şi tehnologică a avut de-a lungul anilor surse diferite de inspiraŃie: producŃia în anii 50, marketingul în anii 60, costurile şi calitatea în anii 80, organizaŃia inovatoare în anii 90 şi reŃele de innovare în mileniul 3. Desigur că toate aceste au coexistat şi coexistă, accentul punându-se actualmente pe rapiditatea şi eficienŃa inovării prin implementare. InnovaŃia tehnologică este mai complexă şi necesită un timp mai îndelungat faŃă de innovaŃia în produs, dar prin inovaŃie tehnologică de proces se menŃine un timp mai îndelungat avantajul competitiv şi se crează condiŃii propice unor innovaŃii de produs, scăderea costurilor şi creşterea calităŃii. Transferul de tehnologie face ca decalajele tehnologice dintre Ńări să scadă şi reduce costurile cercetării. De asemenea, transferul de tehnologie se realizează între diferite industrii (fie prin copiere, fie prin adaptare).

� Restructurarea economică Procesul restructurării economice vizează schimbarea structurală şi calitativă a sistemului economico-social. La nivel global, restructurarea poate fi privită pe trei nivele: restructurarea economică globală; restructurarea sectorului public; restructurarea corporaŃiilor. Aceste trei nivele de schimbare se regăsesc şi în România: restructurarea economiei României prin procesul de trecere la economia de piaŃă; restructurarea instituŃiilor publice; restructurarea intreprinderilor. Întregul proces al tranziŃiei spre economia de piaŃă este un proces de restructurare, care implică la nivel naŃional alte structuri, alte principii, alte sarcini. La nivelul organizaŃiei, restructurarea economică presupune schimbarea fundamantală a bazei de organizare şi funcŃionare a organizaŃiei, înseamnă re-engineering. Procesul de reproiectare nu este un proces lent, care urmează paşi de lucru sau etape, ci este un proces profund, dinamic, rapid, grandios şi deosebit de riscant, care face, fie să se vadă rezultate imediate spectaculoase, fie să distrugă întraga organizaŃie. Este necesar să se lucreze în echipă, să se accepte ambiguităŃi şi greşeli şi să se înveŃe din acestea, deoarece la baza reproiectării stă gândirea discontinuă (identificare şi abandon) şi reguli bazate pe presupuneri cu privire la tehnologii, oameni şi scopuri ale organizaŃiei. Construirea organizaŃiei pe noi baze, orientate spre proces, este experimentată în multe organizaŃii internaŃionale, ca de exemplu: Kodak (industria fotografică), IBM Credit (finanŃare pentru computerizare IBM), Ford Motors (motoare Ford), Hallmark (industria cărŃilor de felicitări), Bell Atlantic (servicii de acces la carieră), Taco Bell (din grupul Pepsi Co.), Capital Holding (asigurări), Caterppilar (industria vehiculelor grele). În România de tranziŃie procesul de restructurare a vizat:


5

- restructurarea organizatorică (noi structuri organizatorice şi concedieri) - restructurarea tehnologică (retehnologizare şi modernizarea tehnologiilor, transfer de tehnologie) - restructurarea managerială (contracte de management) - restructurare financiară.

Aplicându-se la întreprinderi controlate de stat, procesul de restructurare a eşuat în cele mai multe cazuri. Cu toate eşecurile înregistrate, restructurarea rămâne unul din obiectivele importante ale procesului de reformă şi o cale de creştere economică.

� Privatizarea şi libera iniŃiativă Privatizarea reprezintă una din pârghiile esenŃiale de restructurare economică la nivel naŃional prin schimbarea formei de proprietate, transferul deciziei şi controlului, dar şi pentru demonopolizare, creându-se oportunitatea atragerii capitalului privat autohton şi străin. Acest proces nu este specific numai Ńărilor în tranziŃie la economia de piaŃă. łările dezvoltate au avut şi mai au sectoare economice controlate de stat, astfel că procesul privatizării este continuu, dar de o anvergură redusă şi uneori vizează participarea largă a publicului prin cotarea unei părŃi din acŃiuni (25-50%) la bursă. De exemplu, în FranŃa în 1986 50% din acŃiunile firmei Saint Gobain au fost scoase la vânzare prin ofertă publică, în Italia s-au vândut 20% din acŃiunile Companiei naŃionale de transport aerian, iar în Anglia privatizarea unor companii, cum sunt: British Telecommunication, British Gas Corporation, Rolls Royce, British Airways au avut loc în ultimele decenii. Procesul privatizării realizat prin combinare cu cel al restructurării a avut ca efect în România:

- schimbarea formei de proprietate - schimbarea structurii firmelor - schimbarea dimensiunilor firmelor (tendinŃa este de reducere a dimensiunilor) - apariŃia unor noi industrii şi dispariŃia altora - dispariŃia unor firme şi apariŃia altora

Privatizarea este o cale de creştere economică prin faptul că transferul proprietăŃii de stat în sectorul privat creşte cointresarea investitorilor de capital şi crează condiŃiile aplicării unui management performant, care să conducă la crearea de plusvaloare. De asemenea, demonopolizarea conduce la creşterea competiŃiei, eficienŃă şi creştere economică.

� InvestiŃiile InvestiŃiile reprezintă un mijloc de creştere economică ca rezultat al economisirii. Venitul unei perioade (V) se compune din consum (C) şi investiŃii (I), pe de o parte şi din consum şi economii (E), pe de altă parte, astfel că: V=C+ I; V= C+E şi I = E. Pentru ca înclinaŃia spre economii să constituie un factor de progres este necesar ca economiile să se transforme în investiŃii. InvestiŃiile se realizează din excesul de venituri, din economii sau din surse atrase şi împrumutate. Pentru ca investiŃiile să fie eficiente este necesar să se asigure echilibrul între investiŃii şi sursele de investiŃii. Acest echilibru nu poate fi asigurat într-un mediu inflaŃionist, în care rata dobânzii este ridicată. De aceea, decizia de investiŃie se bazează pe raportul dintre valoarea prezentă a venitului obŃinut prin investitii şi costul investiŃiei sau pe raportul dintre venitul net actualizat şi rata reală a dobânzilor (costul de oportunitate). Decizia de a investi este favorabilă dacă valoarea prezentă este mai mare sau egală cu costul investiŃiei sau dacă rata venitului net actualizat este mai mare decât rata reală a dobânzii. InvestiŃiile reale, după Keynes sunt determinate în primul rând de perspectivele de profitabilitate existente la un moment dat în economie şi abia apoi de rata dobânzii. Când perspectivele de profitabilitate se îmbunătăŃesc, creşte nivelul activităŃii investiŃionale şi are loc expansiunea economică. ÎnrăutăŃirea perspectivelor de profitabilitate atrage după sine diminuarea investiŃiilor, iar economia intră în recesiune. Rata dobânzii determină în principal investiŃiile financiare şi în subsidiar pe cele reale. In conceptia lui Keynes este necesară o rată a dobânzii negativă pentru ca investiŃiile să egaleze economiile; dar cum rata dobânzii nu poate deveni negativă singurul mod de a realiza echilibrul este echilibrul somajului. După Wicksell excedentul de investiŃii în raport cu economiile crează inflaŃie şi este asociată diminuării venitului naŃional disponibil. B. Creşterea eficienŃei utilizării resurselor Creşterea eficienŃei utilizării resurselor se realizează prin următoarele căi: management strategic, dezvoltarea personalului şi dezvoltarea durabilă.

� Management strategic Managementul strategic este răspunsul organizaŃiei la presiunile mediului intern şi extern prin: dinamism, flexibilitate, innovare, adaptare şi privire spre viitor. Presiunile mediului extern pot îmbrăca mai multe forme: concurenŃă intensă, saturaŃia pieŃei, intervenŃia statului, cererea consumatorilor, probleme de aprovizionare, schimbări legislative, schimbări ale cursului valutar şi a ratei dobânzilor, iar a mediului intern: management neperformant, nemulŃumiri profunde ale salariaŃilor, nevoia de retehnologizare. Lista nu este restrictivă şi se cuvine a sublinia faptul că mangementul strategic are rolul de a crea resurse şi capabilităŃi strategice care să fie capitalizate sau să producă oportunităŃi de creare a avantajului competitiv şi creştere economică. Strategia, după Johnson şi Scholes (1997) reprezintă direcŃia şi scopul unei organizaŃii pe termen lung care realizează avantaj prin configuraŃia resurselor în mediul schimbător pentru a răspunde nevoilor pieŃei şi a satisface aşteptările stakeholderilor. Desigur că unul din stakeholderi este statul care aşteaptă crearea produsului intern brut suplimentar.

� Dezvoltarea personalului


6

Procesul de dezvoltare a personalului presupune ca organizaŃia să planifice şi să realizeze acŃiuni de: evaluare, dezvoltarea carierei, instruire, consiliere, motivare, testarea eficacităŃii procedurilor utilizate în activitate, aprecierea performanŃei, procesul de comunicare. Procesul de dezvoltare a resurselor umane, prin care se acumulează noi competenŃe şi aptitudini nu este suficient fără a fi însoŃit de autodezvoltare, adică individul este subiectul unui proces despre sine condus de sine prin care acesta îşi sporeşte capacitatea şi disponibilitatea de a deveni mai responsabil, nu numai cu privire la evenimentele din cadrul organizaŃiei, dar şi referitor la propriul său proces de învăŃare. Calitatea şi performanŃa muncii depuse conduce la creştere economică sau o frânează. Practicile managementului resurselor umane au impact semnificativ asupra volumului veniturilor, productictivităŃii muncii şi performanŃelor financiare ale organizaŃiei şi indirect asupra rezultatelor economiei naŃionale.

� Dezvoltarea durabilă Problema dezvoltării durabile, susŃinute este legată nemijlocit de obiectivele fundamentale ale dezvoltării. Asigurarea şi îmbunătăŃire calităŃii vieŃii umane nu mai este singura Ńintă a creşterii economice. Agenda 21 adoptată la Summitul de la Rio de Janiero în 1992 a stabilit noi dimensiuni dezvoltării globale, şi anume: Dimensiunea socială şi economică, care are în vedere:

- accelerarea dezvoltării durabile (susŃinute) a Ńărilor în curs de dezvoltare; - combaterea sărăciei; - schimbarea modeleleor de consum; - dinamica demografică; - sănătatea umană; - dezvoltarea durabilă a localităŃilor; - integrarea mediului şi a dezvoltării în luarea deciziilor.

Dimensiunea managerială, care cuprinde conservarea şi managementul resurselor dezvoltării: - atmosfera; - planificarea integrată şi managementul resurselor pământului; - combaterea defrişărilor de păduri; - dezvoltarea durabilă a munŃilor; - dezvoltarea durabilă rurală şi a agriculturii; - conservarea diversităŃii biologice; - dezvoltarea precaută a biotehnologiei; - oceanele şi resursele lor vii; - resursele de apă; - chimicalele toxice; - gunoaie şi reziduri.

Responsabilitatea pentru realizarea acestor obiective revine, nu numai guvernelor, dar şi grupurilor non-guvernamentale: femei, copii, tineri, sindicate, autorităŃi locale, afaceri şi industrii, ştiinŃă şi tehnologie, fermieri. Fiecare locuitor al planetei este responsabil pentru dezvoltarea durabilă (susŃinută) şi asigurarea acesteia generaŃiilor viitoare. Implementarea acestor obiective are în vedere determinarea clară a următoarelor pârghii:

- resursele şi mecanismele financiare; - transferul de tehnologie; - ştiinŃa dezvoltării durabile (susŃinute); - educaŃia, avertizarea publică şi trainingul; - cooperare pentru construirea capabilităŃii în Ńările în curs de dezvoltare; - aranjamente instituŃionale internaŃionale - mecanisme şi legislaŃie internaŃională - informaŃii pentru luarea deciziilor.

1.3. Rolul investiŃiilor în creşterea economică La baza efortului de creştere economică se află investiŃia economică, ce are ca rezultat mărirea potenŃialului productiv, acumularea de capital material, financiar şi uman. Structurând efectele investiŃiilor în creştere economică, rolul principal al procesului investiŃional se regăseşte în următoarele:

• Crearea infrastructurilor naŃionale: drumuri, autostrăzi, gospodărie comunală - instalaŃii pentru utilităŃi, telecomunicaŃii, porturi, aeroporturi, etc.;

• Crearea bazei tehnice a industriilor (construcŃii industriale, tehnologii, echipamente); • Crearea bazei tehnico-materiale în industria turismului; • Crearea bazei materiale de uz privat şi comunitar (locuinŃe, baze pentru sănătate, învăŃământ, socio-culturale şi

de agrement); • ÎmbunătăŃiri funciare şi crearea bazei tehnice în agricultură; • Implementarea rezultatelor cercetării ştiinŃifice şi a progresului tehnic; • Crearea şi amplificarea numărului de locuri de muncă; • Transformarea forŃei de muncă din mijloace de muncă obişnuite în active valoroase; • Dezvoltarea pieŃei concurenŃiale (publicitate, brand); • Dezvoltarea industriei informaŃiei;


7

• ProtecŃia mediului (a medului natural şi prevenire distrugerilor prin poluare); • Întărirea capacităŃii de apărare a Ńării; • Crearea contextului de participare publică la schimburile comerciale de titluri financiare (bursa de valori,

instituŃii finanaciare); • Înlesnirea participării României la schimburile economice internaŃionale.

În contextul procesului de reformă din România rolul investiŃiilor se amplifică, căpătând dimensiuni noi, astfel: • Constituie pârghia esenŃială în procesul de reformă impusă pentru deconstrucŃia şi reconstrucŃia structural

calitativă a complexului naŃional economic, adaptat mecanismelor de piaŃă; • Devine vehicul de bază în procesul de migrare a capitalurilor dintr-o industrie în alta, în condiŃii de concurenŃă

şi în profil teritorial.

Tema 2 EFICIENłA ECONOMICĂ

2.1. Definirea conceptului de eficienŃă economică EficienŃa economică reprezintă o stare a activităŃii economice determinată de un anumit consum de resurse pentru obŃinerea unui anumit bun economic, într-un timp dat, când o producŃie suplimentară dintr-un anumit bun, în condiŃiile unor resurse limitate, nu se poate obŃine decât dacă se reduce producŃia unui alt bun economic. Prin urmare, este imposibil să se mărească volumul producŃiei unui bun, fără a se micşora cantitatea produsă din alt bun. Această regulă este valabilă pentru toate activităŃile care presupun alocarea şi utilizarea resurselor pentru a produce bunuri economice, ca şi pentru distribuirea lor în timp şi spaŃiu. Caracteristica eficienŃă economică apare atunci când bunurile sunt necesare societăŃii, când sunt cerute pe piaŃă, altfel, consumul resurselor se consideră o risipă. Activitatea de producere a bunurilor utilizând resurse economice este considerată eficientă, dacă bunurile se obŃin la cel mai redus cost de producŃie, iar activitatea de distribuire a bunurilor către consumatori este considerată eficientă, dacă se ating cerinŃele şi exigenŃele de satisfacŃie a consumatorilor la preŃul pieŃei. Prin urmare, dimensiunea eficienŃei economice a unei activităŃi de producŃie este determinată de comportamentul producătorului şi de piaŃă, care aşează preŃul de vânzare în raport cu costurile de producŃie şi vânzare. În funcŃie de factorii de producŃie care contribuie la obŃinerea efectelor eficienŃa economică ia diferite forme de exprimare: productivitatea muncii, productivitatea capitalului, productivitatea pământului, randament economic, etc. În principiu, eficienŃa economică măsoară raportul dintre efectele obŃinute în expresie fizică sau valorică (monetară) la eforturile depuse (resurse utilizate şi consumate) sau invers, raportul dintre eforturi şi efecte. În timp, se urmăreşte maximizarea raportului dintre efectele obŃinute şi resursele consumate, sau minimizarea raportului dintre resursele consumate şi efectele obŃinute.

εEe =max şi Ee ε=min

unde:

e= eficienŃa economică E= efectul economic =ε efortul investiŃional

La nivel microeconomic, eficienŃa economică se apreciază prin rentabilitatea firmei, iar la nivel macroeconomic, prin productivitatea muncii naŃionale, cel mai important factor de creştere economică intensivă. Când bunurile sunt de natura „bunuri de capital” (investiŃii), atunci vorbim despre eficienŃa economică a investiŃiilor. EficienŃa economică în acest caz, este raportul dintre randamentul viitor al bunurilor de capital (investiŃiilor) şi preŃul lor de ofertă şi se numeşte eficienŃa marginală a capitalului.

Randamentul viitor al capitalului (expected rate of return) reprezintă fluxul de venituri sau suma profiturilor scontate a fi obŃinute după realizarea producŃiei pe întreaga perioadă de funcŃionare a bunurilor de capital. PreŃul de ofertă al capitalului (costul capitalului) reprezintă costul de înlocuire a capitalului, respectiv preŃul pe care firma trebuie să îl suporte la sfârşitul perioadei de funcŃionare a bunului de capital înlocuit. NoŃiunea de eficienŃă marginală a capitalului indică mecanismul de analiză a echilibrului macroeconomic şi de creştere economică al modelului keynesian. Când eficienŃa marginală a capitalului creşte şi este superioară ratei dobânzii, investiŃiile sunt stimulate şi invers, când eficienŃa marginală a capitalului are tendinŃa de scădere, investiŃiile sunt în declin. Prin urmare, eforturile se împart în două categorii (activitate) :

- eforturi pentru producŃie: cheltuieli materiale, cheltuieli cu munca vie (manopera), cheltuieli cu logistica, cheltuieli de administraŃie, etc.

- eforturi pentru investiŃii: cheltuieli cu achiziŃia bunurilor de capital, cheltuieli cu importul, cheltuieli cu activităŃile de construcŃii-montaj, etc.

Eforturile se urmăresc în timp, şi se analizează eforturile anuale (investiŃii anuale, consumul anual de resurse) şi eforturile totale (investiŃia totală, importul total, etc). De asemenea, eforturile se analizează după sursele de finanŃare, după gradul de disponibilitate a resurselor, după posibilităşile de regenerare (raportul investiŃii-dezinvestiŃii).


8

Efectele se clasifică în mai multe grupe, astfel: - după locul de apariŃie: efecte directe (la nivelul activităŃii analizate) şi efecte indirecte ( obtinute la

beneficiari); - după momentul la care apar: efecte prezente şi efecte viitoare; - după perioada în care se realizează: efecte anuale şi efecte totale (pe întreaga perioadă de desfăşurare a

activităŃii); - după gradul de cuprindere: efecte globale (brute, cum sunt valoarea producŃiei, încasările totale, etc.) şi efecte

nete ( după scăderea cheltuielilor realizate, profitul, venitul net, aportul valutar, etc.); - după gradul de cunoaştere: efecte programate şi efecte realizate.

În contextul dezvoltării durabile se vorbeşte despre eficienŃa economică globală. EficienŃa economică globală reprezintă o categorie economică prin care se urmăreşte un optim global, multicriterial şi dinamic, care armonizează toate categoriile de interese şi în special raporturile dintre dezvoltarea economică şi mediul înconjurător, pe întraga durată de viaŃă economică a produsului. La baza determinării eficienŃei economice globale se află dezvoltarea durabilă, adică dezvoltarea economică în armonie cu mediul înconjurător, înŃelegând aspectele ecologice de conservare a resurselor naturale, de reutilizare şi reciclare a resurselor, de protejare a mediului împotriva poluării de orice fel. Calculul economic pentru evaluarea eficienŃei economice globale se bazează pe urmatoarele funcŃii:

- selectarea obiectivelor de producŃie în toate domeniile în armonie cu dezvoltarea durabilă şi fixarea priorităŃilor;

- orientarea proceselor tehnologice către soluŃii în armonie cu păstrarea echilibrului ecologic; - stimularea reutilizării şi reciclării resurselor în etapa postutilizării; - adoptarea de măsuri în plan guvernamental care să armonizeze interesele micro cu cele macroeconomice.

2.2. Factori de creştere a eficienŃei economice Întrucât eficienŃa economică este o noŃiune complexă, aceasta este influenŃată de o multitudine de factori, care pot fi grupaŃi după următoarele trei criterii :

� după modul cum acŃionează în asigurarea creşterii eficienŃei economice sunt: • factori cu acŃiune directă (influenŃează direct activitatea analizată):

- creşterea capitalului fix; - creşterea calităŃii;

- creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime (consumurile reduse); - ridicarea nivelului de pregătire profesională a forŃei de muncă; - perfecŃionarea metodelor de management; - promovarea progresului tehnic; - asigurarea disciplinei tehnologice; - structura exporturilor.

• factori cu acŃiune indirectă, sunt acei factori care acŃionează în amonte sau în aval de activitatea analizată:

- modernizarea activităŃilor conexe – infrastructura; - creşterea performanŃelor utilajelor la producători; - creşterea calităŃii materiilor prime aprovizionate; - creşterea calităŃii sistemului de învăŃământ şi training; - modificarea structurii cererii de produse şi servicii pe piaŃă; - schimbări în preferinŃele, exigenŃele şi gradul de civilizaŃie al consumatorilor; � după caracterul lor, factorii creşterii eficienŃei economice sunt: � factori tehnici, includ aspecte care vizează progresul tehnic în scopul creşterii randamentului utilajelor, a

productivităŃii muncii, a gradului de prelucrare a materiilor prime • factori economici, includ pârghiile economice, cum sunt: preŃul, creditul, dobânda. • factori naturali: condiŃii de climă, fertilitatea solului, bogăŃia zăcămintelor, acŃionează de regulă în ramurile

primare ale economiei (agricultură, industrie extractivă, silvicultura) • factori sociali, care contribuie la stimularea creşterii eficienŃei economice (cointeresarea materială, motivarea -

delegarea, crearea condiŃiilor de trai şi de muncă, instruirea) � după sfera de cuprindere, factorii de creştere a eficienŃei economice sunt: • factori generali, aplicaŃi oricărui domeniu de activitate, de ex. progresul tehnic • factori specifici, aplicaŃi numai unui domeniu restrâns, de ex. structura exporturilor şi importurilor.

Factori de creştere a eficienŃei economice pot fi: factori calitativi şi factori cantitativi. De exemplu: Factori cantitativi:

• Capital fix • Capital circulant • Structura exportului şi importului • Volumul producŃiei -cantitativ


9

• Volumul vanzărilor- cantitativ • Volumul aprovizionărilor-cantitativ • Volumul finanŃărilor

Factori calitativi: • Creşterea calităŃii • Scăderea consumurilor (creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime) • Pregătirea, instruirea profesională • Creşterea performanŃelor utilajelor • Creşterea gradului de exigenŃă a consumatorilor • Productivitatea muncii • Randamentul utilajelor

Factorii de creştere a eficienŃei economice sunt la rândul lor influenŃaŃi de macro-mediu şi mai ales de acŃiunile de modernizare şi restructurare a economiei naŃionale.

Prin modernizare şi restructurare se aplică idei noi, acŃiunile având un caracter novator, purtătoare şi generatoare de progres tehnic. Aceste acŃiuni au influenŃă asupra laturilor calitative ale factorilor de creştere a eficienŃei economice. De exemplu: investiŃii în modernizarea capitalului fix asigură îmbunătăŃirea parametrilor tehnico-economici, ridicarea productivităŃii, a nivelului calităŃii forŃei de muncă şi creşterea calităŃii produselor. Prin modernizare şi restructurare se asigură modificarea raportului dintre eforturi şi efecte.

2.3. Măsurarea eficienŃei economice

EficienŃa economică nu se poate măsura printr-un singur indicator, deoarece, atât eforturile, cât şi efectele sunt determinate de complexitatea mediului economic şi reflectă aspectele sale cantitative şi calitative. Pentru a surprinde varietatea de informaŃii referitoare la eforturi, efecte şi a raportului dintre acestea, în scopul măsurării eficienŃei economice se utilizează un sistem de indicatori (Vasilescu I, Românu I, Cicea C, 2000) în care, fiecare indicator reflectă un anumit criteriu de eficienŃă. Indicatorii de eficienŃă se calculează la nivel macro-economic şi la nivel micro-economic. La nivel macro-economic se măsoară:

- eforturile, adică resursele consumate la nivelul întregii economii, ca de exemplu: consumul de materiale, consumul de forŃă de muncă, volumul investiŃiilor, etc.(BLR);

- efectele la nivelul întregii economii, ca de exemplu: produsul naŃional net, produsul intern brut, produsul global brut;

- raportul dintre efecte şi eforturi, adică eficienŃa economică, prin: produsul naŃional net la 1 leu investit, produsul intern brut pe cap de locuitor, etc.

La nivel micro-economic se măsoară: - eforturile pentru realizarea activităŃii, ca de exemplu: cheltuieli de producŃie, volumul investiŃiilor, numărul de

salariaŃi, etc. - efectele rezultate în urma activităŃii, ca de exemplu: capacitatea de producŃie, valoarea producŃiei, încasările

valutare, profitul, volumul vănzărilor, etc. - Raportul dintre efecte şi eforturi, adică eficienŃa economică, prin: rata profitului, productivitatea muncii pe

salariat, producŃia la un milion lei capital fix, volumul vănzărilor la 1 milion lei capital fix, investiŃia specifică, etc.

În literatura de specialitate se prezintă o serie de grupări ale indicatorilor de eficienŃă economică, din care cităm clasificarea profesorilor Vasilescu si Românu:

- indicatori cu caracter general, care sunt comuni oricărei industrii (sfere de activitate), ca de exemplu: vânzări, volumul de investiŃii, profit;

- indicatori de bază, care sunt diferiŃi în funcŃie de obiectul analizei, ca de exemplu: rata rentabilităŃii, productivitatea muncii;

- indicatori specifici, care prezintă particularităŃi în anumite sectoare de activitate (aprovizionare, producŃie, vânzări);

- indicatori suplimentari, care reflectă eforturile suplimentare şi evident, efectele suplimentare, obŃinute prin sporirea consumului de resurse.

Aceiaşi autori grupează indicatorii cu caracter general în:

- indicatori generali ai activităŃii economice; - indicatori ai eficienŃei factorilor de producŃie; - indicatori de structură a resurselor consumate şi a rezultatelor obŃinute. a) indicatori generali ai activităŃii economice

Aceştia caracterizează eficienŃa de ansamblu a activităŃii economice, indiferent de nivelul la care se realizează. Principalii indicatori sunt:

• Rata profitului Acest indicator se calculează în diferite moduri.


10

Vasilescu et al.(2000) propun ca rata profitului să se calculeze ca raport între profitul obŃinut şi cheltuielile efectuate la nivel de întreprindere, centru de profit, produs. Reprezintă profitul la 100 lei cheltuiŃi (exprimare procentuală).

(%)100*CPr = (5.1)

unde: r = rata profitului P = Profitul anual (sau pe produs) C= cheltuieli anuale de producŃie (sau de produs)

Altă modalitate prevăzută în literatură propune:

(%)100*CAPbr = (5.2)

unde: r = rata profitului Pb = profit brut CA = cifra de afaceri

Conform standardelor internaŃionale, acest indicator se referă la eficienŃa capitalului angajat, adică:

CaPeROCE = (5.3)

unde: ROCE = rata profitului pe capitalul angajat (ROCE) Pb = profit din exploatare Ca = capital angajat (permanent) • Cheltuieli la 1000 lei producŃie, care se calculează pe întreaga activitate sau pe produs (Vasilescu et al): 10000

1000*QCCa = (5.4)

Unde: Ca= cheltuieli la 1000 lei producŃie C= Cheltuieli anuale de producŃie Q = valoarea anuală a producŃiei

b) indicatori ai eficienŃei factorilor de producŃie

Principalii factori ai creşterii economice sunt: capitalul fix, materiile prime şi forŃa de muncă, astfel că eficienŃa economică a acestora se apreciază prin următorii indicatori (Vasilescu et al.):

- producŃia la 1000 lei capital fix

CfQQf = (5.5)

Unde: Qf = producŃia la 1000 leicapital fix Q = valoarea producŃiei obŃinute cu capitalul fix Cf = Volumul capitalului fix

- indicele de valorificare a materiilor prime

MQiv= (5.6)

unde: iv = indicele de valorificare a materiilor prime Q = Valoarea producŃiei obŃinute M= Costul materiilor prime consumate pentru realizarea producŃiei

- consumul specific de material

qMpcs = (5.7)

unde: cs = consumul specific de material


11

Mp = materia primă consumată q = producŃia fizică obŃinută

- productivitatea muncii

NQW = (5.8)

unde: W = productivitatea muncii Q= producŃia obŃinută N=numărul de salariaŃi sau

TqW = (5.9)

unde: q= cantitatea de producŃie realizată T= numărul de ore consumate pentru obŃinerea producŃiei q

c) indicatori de structură ai resurselor consumate şi a rezultatelor obŃinute Aceşti indicatori se exprimă sub forma ponderilor unui element al categoriei economice în total categorie. De exemplu:

- ponderea muncitorilor în total salariaŃi; - fondul de timp efectiv lucrat în fondul de timp maxim disponibil; - ponderea materiilor prime din import în volumul total al materiilor prime; - ponderea cheltuielilor materiale în total cheltuieli de exploatare; - ponderea producŃiei dintr-o clasă în total producŃie.

Tema 3.

CRITERII DE OPTIMALITATE A EFICIENTEI ECONOMICE

Sunt cunoscute două criterii de optimalitate din punct de vedere social: criteriul de optimalitate Pareto şi criteriul Hicks-Kaldor1.

Criteriul de optimalitate Pareto presupune acea situaŃie a economiei sau societăŃii în care îmbunătăŃirea situaŃiei economice, fie chiar şi a unui singur individ, nu duce la înrăutăŃirea situaŃiei economice a altor indivizi, fie chiar şi a unuia singur.

Criteriul de optimalitate Hicks-Kaldor presupune ca îmbunătăŃirea situaŃiei economice a unui grup de indivizi să fie mai mare decât înrăutăŃirea situaŃiei altui grup de indivizi dar, per total, în societate să existe un sistem de redistribuire a veniturilor, astfel încât să poată fi compensată situaŃia indivizilor defavorizaŃi. Acest criteriu, în ultimă analiză, este reductibil la criteriul de optim paretian, întrucât în final, toŃi membrii societăŃii îşi îmbunătăŃesc situaŃia.

3.1. EficienŃa Pareto EficienŃa Pareto sau optimul Pareto reprezintă un concept central în teoria jocurilor, cu largă aplicabilitate în

economie, inginerie şi ştiinŃele sociale. O schimbare care produce bunăstarea unei persoane, fără a înrăutăŃi situaŃia altei persoane, se numeşte îmbunătăŃire Pareto: alocarea resurselor este eficienŃă Pareto când nu se mai pot face alte îmbunătăŃiri Pareto.

Un sistem economic nu este eficient Pareto atunci când o anumită persoană poate să-şi îmbunătăŃească situaŃia pe seama înrăutăŃirii situaŃiei altei persoane. Este larg acceptată ideea ca asemenea situaŃii ineficiente să fie evitate. EficienŃa Pareto este un important criteriu pentru evaluarea sistemelor economice şi reglementărilor politice.

Se poate demonstra că, în anumite condiŃii ideale, un sistem de pieŃe libere va conduce la rezultate eficiente Pareto. DemonstraŃia matematică a fost realizată, prima dată, de către economiştii Kenneth Arrow şi Gérard Debreu, deşi ipotezele restrictive, necesare demonstraŃiei, nu reflectă întotdeauna fiabil situaŃia economiilor reale.

Nu orice rezultat eficient Pareto trebuie considerat dezirabil. De exemplu, să considerăm o dictatură condusă în interesul unei singure persoane. În general, aceasta va fi optimă Pareto, pentru că este imposibil să genereze bunăstarea altei persoane, cu excepŃia dictatorului, fără a se reduce bunăstarea dictatorului şi invers. Totuşi, majoritatea persoanelor (poate mai puŃin dictatorul) nu vor considera ca dezirabil sistemul economic.

Pentru o anumită cantitate de resurse, pot exista mai multe variante eficiente Pareto. Literatura de specialitate face distincŃia dintre alocarea puternic optimală Pareto (strongly Pareto optimal allocation – SPOA) şi slab optimală Pareto (weakly Pareto optimal allocation –WPOA). În primul caz (SPOA), situaŃia de alocare optimă este preferată strict de către o singură persoană, toate celelalte variante de alocare nefiind tot atât de bune. În al doilea caz, se preferă strict de către toŃi agenŃii economici o alocare reală optimă a resurselor.

1 Zaman, Gh., Geamănu, M. (2006) EficienŃa economică, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, p. 55-58.


12

3.2. EficienŃa Kaldor-Hicks EficienŃa Kaldor-Hicks (denumită după numele economiştilor Nicholas Kaldor şi John Hicks) este un tip de

eficienŃă economică posibilă doar dacă valoarea economică a resurselor sociale este maximizată. O îmbunătăŃire Kaldor-Hicks este orice alternativă care creşte valoarea economică a resurselor sociale.

Ideea este legată de eficienŃa Pareto. La eficienŃa Pareto, rezultatul este mai eficient dacă o persoană îşi îmbunătăŃeşte situaŃia fără a înrăutăŃi situaŃia altcuiva. În cazul eficienŃei Kaldor-Hicks, un rezultat mai eficient poate înrăutăŃi situaŃia altcuiva, cu condiŃia ca rezultatul mai eficient care îşi îmbunătăŃeşte situaŃia să compenseze practic pe cei cărora li s-a înrăutăŃit situaŃia, ceea ce, în final, conduce tot la un rezultat optim Pareto, după cum s-a menŃionat anterior. DiferenŃa principală între cele două concepte de optimalitate este problema compensaŃiei, de unde rezultă că, la criteriul Kaldor-Hicks, nu toŃi membrii societăŃii îşi îmbunătăŃesc simultan situaŃia, în timp ce, la criteriul Pareto, toŃi şi-o îmbunătăŃesc sau cel puŃin o parte a acestora îşi menŃin nivelul bunăstării neschimbat.

În timp ce toate situaŃiile eficiente Kaldor-Hicks sunt eficiente Pareto, situaŃia inversă nu este valabilă. Deşi orice îmbunătăŃire Pareto este şi o îmbunătăŃire Kaldor-Hicks, majoritatea îmbunătăŃirilor Kaldor-Hicks nu sunt îmbunătăŃiri Pareto.

Metodele Kaldor şi Hicks sunt, mai degrabă, folosite ca teste de eficienŃă Pareto decât ca obiective de eficienŃă per se. Ele ne ajută la a stabili dacă o activitate orientează economia către o eficienŃă Pareto. De obicei, orice schimbare îmbunătăŃeşte situaŃia unora şi înrăutăŃeşte situaŃia altora, astfel că, din punctul de vedere al apropierii de realitate, criteriul Kaldor- Hicks este mai relevant decât optimul paretian, care însă deŃine superioritate etică şi morală.

Aceste teste pun problema referitor la ce se întâmplă atunci când câştigătorii trebuie să-i compenseze pe cei perdanŃi? Folosind criteriul Kaldor, o activitate va contribui la o optimizare Pareto dacă suma maximă pe care câştigătorii o vor plăti este mai mare decât suma minimă pe care perdanŃii o vor accepta.

În cazul criteriului Hicks, o activitate va contribui la optimizarea Pareto dacă suma maximă pe care perdanŃii sunt dispuşi să o ofere câştigătorilor, pentru a preveni schimbarea, este mai mică decât suma minimă pe care câştigătorii o vor accepta ca mită pentru a renunŃa la schimbare.

Testul de compensaŃie Hicks reflectă punctul de vedere al perdanŃilor, iar cel al lui Kaldor, pe cel al câştigătorilor. Dacă ambele condiŃii sunt întrunite, atât câştigătorii cât şi perdanŃii vor accepta că activitatea propusă va direcŃiona economia către optimul Pareto. Criteriul Kaldor-Hicks este aplicat pe larg în economie, în teoriile bunăstării şi cele manageriale, constituind un argument solid care stă la baza analizei cost-beneficiu.

3.3. ExternalităŃile negative O altă abordare în evaluarea eficienŃei economice o reprezintă externalitatea. Termenul de externalitate a fost

dezvoltat de Pigou (1932) pe baza ideilor lansate de A. Marshall. Abordarea de mai jos aparŃine prof. Zaman (2006)2. ExternalităŃile negative reprezintă costuri, prejudicii, efecte nefavorabile, de natură economică şi socială induse

de către agenŃii economici persoanelor fizice şi juridice terŃe sau părŃilor terŃe. De exemplu, costurile sau pierderile pe care le provoacă noxele de la un combinat chimic asupra producŃiilor agricole, animale şi vegetale, asupra pădurilor şi populaŃiei poartă denumirea de externalităŃi negative.

Pentru a înŃelege mecanismul de producere a externalităŃilor negative utilizăm noŃiunile următoare: • costul marginal privat (CMP), care reprezintă costul la care un producător îşi realizează producŃia, fără să-l

intereseze efectele nefavorabile, costurile marginale externe (prejudiciile) pe care le cauzează terŃilor. Costul marginal privat urmăreşte în exclusivitate realizarea profitului privat, individual al persoanei sau agentului economic;

• costul marginal extern (CME) sau externalitatea negativă, reprezentând costul pe care un agent economic poluator îl cauzează terŃilor, fără ca acesta să plătească daunele respective;

• costul marginal social (CMS) reprezintă suma dintre costul marginal privat şi costul marginal extern şi constituie element pentru determinarea nivelului optim al producŃiei din punct de vedere social.

Prin însumarea costurilor marginale private şi externe se obŃine, aşadar, costul marginal social, adică: CMS = CMP + CME • beneficiul marginal privat (BMP) reprezintă beneficiul individual pe care îl realizează un agent economic în

cadrul pieŃei concurenŃiale, fără să-l intereseze posibilele externalităŃi pe care le induce terŃilor. Prin mecanismele de internalizare a externalităŃilor negative, ca urmare a intervenŃiei unei autorităŃi publice, la

costul marginal privat se adaugă costul marginal extern, ceea ce va duce la mărirea preŃului de vânzare şi, pe cale de consecinŃă, la scăderea cererii la producŃia respectivă şi, în continuare, la reducerea producŃiei, a ofertei. Internalizarea externalităŃilor negative se realizează prin taxe şi impozite corective, percepute de la poluator care, la rândul său, le va introduce în costuri, mărind preŃurile şi tarifele.

3.4. ExternalităŃile pozitive În cadrul sistemelor economico-sociale, în afară de externalităŃile negative, unii agenŃi economici pot genera şi

externalităŃi pozitive, care semnifică beneficii marginale externe, avantaje, foloase în favoarea terŃilor sau părŃilor terŃe, pentru care nu plătesc. Ca exemplu de externalitate pozitivă se poate menŃiona efectul favorabil pe care îl au stupii unuin crescător de albine, aşezaŃi lângă o livadă cu pomi fructiferi, în timpul primăverii. Albinele polenizează florile pomilor şi recolta de fructe se măreşte, fără ca proprietarul livezii să plătească o recompensă crescătorului de albine.

2 Zaman, Gh., Geamănu, M. (2006) Op.cit, p. 58-72.


13

ExternalităŃile pozitive mai poartă denumirea şi de beneficii marginale externe care au efect social pozitiv. Aflarea volumului optim al producŃiei de bunuri şi servicii cu efecte benefice asupra terŃilor constituie o preocupare pentru ştiinŃa şi practica economică, îndeosebi pentru fundamentarea deciziilor în domeniul optimizării şi eficientizării economico-sociale.

Cunoaşterea şi promovarea externalităŃilor pozitive pot influenŃa în sens favorabil anumiŃi indicatori ai eficienŃei economice, precum şi politicile de sprijinire a generatorilor de externalităŃi pozitive.

Pentru înŃelegerea conŃinutului şi a modului de calcul al externalităŃilor pozitive, vom utiliza notaŃiile următoare:

• beneficiul marginal privat (BMP) – care reprezintă beneficiul pe care îl realizează un agent economic fără să Ńină seama de beneficiile pe care le induce terŃilor (crescător de albine, cerce-tare ştiinŃifică);

• beneficiul marginal extern (BME) – care reprezintă beneficii la terŃi pentru care aceştia nu plătesc; • beneficiul marginal social (BMS) – care reprezintă suma dintre beneficiul marginal privat şi beneficiul

marginal extern. Rezultă că BMS = BMP + BME.

În categoria externalităŃilor pozitive intră şi efectele benefice de „spillover” pe care le au activităŃile de difuzare a rezultatelor cercetării-dezvoltării, a cunoştinŃelor ştiinŃifice, mai ales în prezent, când societatea bazată pe cunoaştere (knowledge based society) împreună cu dezvoltarea durabilă constituiem obiectivele primordiale ale omenirii.

Prin procesul de internalizare, se ajunge la nivelul optim al producŃiei generatoare de externalităŃi pozitive, care Ńine seama nu numai de beneficiile private, particulare, individuale, dar şi de cele care ajung şi la ceilalŃi membri ai societăŃii, persoane fizice sau juridice.

Tema 4.

EFICIENTA ECONOMICA IN CONDITII DE RISC SI INCERTITUDINE

4.1 SemnificaŃia noŃiunilor de risc şi incertitudine Decizia de investiŃie trebuie să ia in considerare incertitudinea şi riscul implicate de proiect. Riscul este o noŃiune socială, economică, politică sau naturală a cărei origine se află în posibilitatea ca o acŃiune viitoare să genereze pierdere datorită informaŃiilor incomplete în momentul luării deciziei sau inconsistenŃei unor raŃionamente de tip logic. Riscul există atunci când o mulŃime de consecinŃe nefavorabile sunt asociate unor decizii posibile şi se poate cunoaşte sau determina şansa acestor consecinŃe. Când această şansă nu poate fi estimată cu ajutorul probabilităŃilor, analiza se face numai în sfera incertitudinii. Riscul poate fi definit în termeni economici, sociali, culturali şi politici. În termeni economici, procesul de producŃie - într-un sens foarte larg - este decis întotdeauna ex ante: incertitudinea în legătură cu rezultatul acestuia poate şi trebuie redusă cât mai mult posibil. Confruntarea cu cererea va avea loc întotdeauna ulterior, după luarea iniŃiativei de a produce, în condiŃii fireşti de incertitudine. Indiferent de garanŃiile sau de precauŃiile luate, va rămâne întotdeauna o marjă pentru ajustare: cu cât este mai important efortul, cu atât mai mare va fi această marjă de incertitudine sau de imprevizibilitate, dat fiind faptul că este luat în considerare timpul real. În termeni de echitate sau dreptate socială, problema constă în a nu produce sau vinde sau distribui certitudine, care în orice caz este un sistem de autoamăgire, atât în termeni politici (vezi dictaturile din secolul XX) cât şi economici (protecŃia excesivă din partea statului a limitat capacitatea instituŃiilor sociale de a oferi securitate). Sărăcia definitivă este o situaŃie în care nici un risc nu poate fi înfruntat şi nici o opŃiune nu poate fi făcută. În termeni culturali, nici o întreprindere nu este construită doar cu vise şi nici una fără. AcŃiunea pentru a fi un succes, este ghidată în mod necesar de circumstanŃe practice. Scopul oricărei acŃiuni este definit, implicit sau explicit, de natura profundă a fiinŃei umane, de visele sale, de viziunea sa despre viaŃă, de cultura sa. Dinamica vieŃii, sfidările impuse de risc şi incertitudine reclamă azi din partea noastră un nou efort creativ de natură să conducă la reconstruirea şi recucerirea noŃiunii de progres. Incertitudinea se referă la îndoiala pe care o creează apariŃia unui eveniment viitor. Incertitudinea poate fi descrisă ca suma tuturor pericolelor potenŃiale din jurul nostru, percepute sau nu. Fiecare individ poate ignora unele din aceste pericole potenŃiale, poate întreprinde acŃiuni preventive împotriva altora prin protecŃie fizică sau financiară, sau poate fi transpus într-o stare de anxietate care se poate finaliza prin internarea sa în spital. Nivelurile incertitudinii percepute se reduc atunci când riscurile devin „acceptabile” în societate. De asemenea, percepŃia riscului este legată de existenŃa unei soluŃii tehnice adecvate şi de senzaŃia de emoŃie care o acompaniază. Abordarea teoretică a riscului, în general, evidenŃiază principalele domenii în care acesta se poate manifesta cu o frecvenŃă mai mică sau mai mare, perturbaŃiile posibile, întinderea ce o poate avea, precum şi felul în care riscul se poate identifica, dacă este previzibil sau imprevizibil. Majoritatea metodelor de studiere a riscului ridică problema estimării probabilităŃilor de manifestare a diferitelor consecinŃe la care se poate aştepta cel care ia decizia. PercepŃia riscului de către un individ sau de către o organizaŃie este influenŃată de:

� Variabilitatea rezultatelor; � Atitudinea faŃă de risc; � Gradul de discreŃie faŃă de asumarea / neasumarea riscului.

FaŃă de risc există două tipuri de atitudine:


14

• Aversiune faŃă de risc; • ToleranŃă la risc sau dorinŃa de a-şi asuma riscul.

Atitudinea faŃă de risc va fi influenŃată de educaŃie, societate, religie. Această atitudine se poate modifica dacă există o compensaŃie pentru asumarea riscului, numită primă de risc. Prima de risc este câştigul minim suplimentar faŃă de valoarea aşteptată necesar pentru ca un individ cu aversiune faŃă de risc să îşi asume un risc.

4.2. Clasificarea şi definirea riscurilor

Literatura de specialiate defineşte riscul în general în acelaşi mod, dar clasificarea comportă o mulŃime de detalieri, care sunt exprimări ale realităŃii. Principalele riscuri la care o organizaŃie trebuie să răspundă sunt: riscul de Ńară, riscuri la nivelul economiei naŃionale şi riscuri specifice organizaŃiei.

Riscul de Ńară Riscul de Ńară este riscul de materializare a unei pierderi datorate situaŃiei şi evoluŃiilor politice şi macro-economice din Ńara parteneră, în situaŃia investiŃiilor străine directe. Riscul de Ńară este un indicator orientativ care reflectă performanŃele economice şi stabilitatea politică a unei Ńări şi depinde de conjunctura economică şi de politica internaŃională. Aprecierea riscului de Ńară utilizează sisteme de evaluare a riscurilor, bazate pe metode statistice şi analize comparative. Aceleaşi tipuri de sisteme se utilizează şi pentru semnalarea riscului unei banci sau a unei firme. Riscul de Ńară este un concept multidimensional şi reprezintă o noŃiune agregată care oferă o imagine sintetică asupra gradului de risc la care este expusă o afacere sau investiŃie. Principalii factori care influenŃează riscul de Ńară, sunt:

- factori economici interni (factori de stare a economiei naŃionale -PIB, formarea brută a capitalului fix; factori sectoriali-ponderea sectorului primar, secundar şi terŃiar în PIB, deficitul public; factori determinaŃi de dimensiunea pieŃei interne -nivelul cererii, oferta globală, nivelul concurenŃial, indicele preŃurilor de consum; factori ai situaŃiei finanaciare interne -fiscalitatea, viteza de circulaŃie a monedei, rata lichidităŃii monetare, rata medie a dobânzii, rata economisirilor, volumul tranzacŃiilor bursiere, volumul creditelor acordate, accesibilitatea pe piaŃa creditului şi cea de capital, siguranŃa sistemului bancar; factori geografici -resursele naturale, dependenŃa de importul de petrol şi energie, accesibilitatea formelor de relief, densitatea reŃelei de transport şi comunicaŃii şi calitatea infrastructurii în general).

- Factori economici externi: factori generaŃi de situaŃia comerŃului exterior -volumul exporturilor şi al importurilor, ponderea exportului/importului în PIB, intensitatea participării la schimburile internaŃionale; factori generaŃi de gradul de îndatorare externă - datoria externă brută şi netă, ponderea datoriei externe în PIB, deficitul primar, serviciul anual al datoriei externe; factori ai capitalului străin atras -volumul total al investiŃiilor străine, rata investiŃiilor nete, distribuŃia sectorială a investiŃiilor străine, gradul de permeabilitate al economiei faŃă de investiŃiile străine; factori generaŃi de situaŃia balanŃei de plăŃi externe şi a cursului de schimb valutar - accesibilitatea pieŃei valutare, regimul valutar, stabilitatea cursului de schimb valutar, soldul contului curent; - Factori politici: sistemul legal; forma de guvernare sistemul partidelor politice; personalităŃi politice; stabilitatea şi permanenŃa politicilor guvernamentale; statul şi instituŃiile sale; mecanismele de control (sprijinul societăŃii civile, influenŃa opoziŃiei, corupŃia) - Factori sociali: factori ai forŃei de muncă -resursele de muncă disponibile, populaŃia ocupată, rezerva de muncă, costul forŃei de muncă, productivitatea muncii, nivelul educaŃional; factori ai populaŃiei (populaŃia totală, rata de creştere a populaŃiei, densitatea populaŃiei, gradul de urbanizare - Factori culturali (eterogenitatea culturală şi religioasă, naŃionalismul) - Factori ai influenŃei externe asupra mediului social (atitudinea faŃă de capitalul străin, dispute regionale externe).

În majoritatea lor evaluările de risc de Ńară se bazează pe metoda scorurilor numerice sau litere prezentate pe scară graduală şi sunt realizate de instituŃii specializate, reviste sau bănci, ca de exemplu: The Economist, Business Environment Risk Intelligence (BERI), Political risk services (PRS), Euromoney, etc., care stabilesc un număr de indicatori cu un număr de puncte.

Riscul la nivelul economiei naŃionale

O clasificare mai complexă defineşte riscurile la nivelul economiei, astfel: risc politic, risc legislativ, risc concurenŃial, risc monetar, risc valutar, risc comercial, riscul daunelor accidentale şi risc financiar. Riscurile întreprinderii La nivelul organizaŃiei riscurile pot fi grupate în următoarele categorii: riscul economic (de exploatare), riscul financiar (incluzând riscul de faliment), riscul comercial, riscul fabricaŃiei; riscul social; riscul juridic; riscul în investiŃii (incluzând investiŃiile în piaŃa de capital). Desigur că riscurile menŃionate îşi aduc aportul într-o masură mai mare sau mai mică la strategia investiŃională a întreprinderii. Dintre riscurile care au o pondere mare în riscul total la care se expune întreprinderea, în procesul deciziei de investiŃii de capital sunt: riscul economic, riscul financiar şi riscul de faliment.


15

Riscul economic Riscul economic reprezintă incapacitatea firmei de se adapta la timp, cu cel mai mic cost la variaŃiile mediului. După natura activităŃii şi poziŃia sa în mediul economic, rezultatele firmei sunt influenŃate de o serie de evenimente economico-sociale (creşterea preŃului energiei, creşterea salariilor, accentuarea concurenŃei, inovaŃia tehnologică etc.). Gradul de sensibilitate al rezultatului economic face din fiecare firmă o investiŃie mai mult sau mai puŃin riscantă. Riscul nu depinde doar de factori generali (preŃ de vânzare, cost, cifră de afaceri), ci şi de structura costurilor, respectiv de comportamentul lor faŃă de volumul de activitate. În acest context o importanŃă deosebită prezintă clasificarea cheltuielilor în fixe şi variabile, grupare efectuată pe termen scurt, deoarece pe termen lung toate cheltuielile sunt considerate variabile. O modalitate de măsurare a riscului o reprezintă analiza cost-volum-profit, denumită şi analiza pragului de rentabilitate. Pragul de rentabiltate este denumit şi cifră de afaceri critică, sau punct mort operaŃional, fiind considerat punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare, iar rezultatul economic este nul. După acest prag, activitatea firmei devine rentabilă, generând profit. Determinarea pragului de rentabilitate se poate face în unităŃi fizice sau valorice, pentru un singur produs, sau pentru întreaga activitate a firmei.

Riscul financiar Riscul financiar general caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenŃa structurii financiare a firmei. Capitalul unei firme este format din:

- capitalul propriu; - capitalul împrumutat.

O întreprindere care recurge la împrumuturi trebuie să suporte şi cheltuielile fimanciare aferente. Îndatorarea unei firme, prin mărimea şi costul ei, antrenează o variabilitatea a rezultatelor, modificând deci riscul financiar. Având în vedere diferenŃa nivelului de remunerare a celor două componente se poate trage urmatoarea concluzie: remunerarea capitalului împrumutat este inferioară remunerarii capitalurilor proprii, ceea ce poate justifica recurgerea la indatorare ca o posibilă cale de crestere a rentabilitaŃii. Aceasta presupune căutarea unei structuri optimale a capitalurilor intreprinderii, în vederea minimizării costurilor şi creşterii rentabilitaŃii. Însă, unei creşteri a îndatorării îi corespunde o creştere a riscului financiar, ceea ce generează atitudinea acŃionarilor de a cere o rentabilitate a capitalurilor proprii (pentru a acoperi creşterea riscului). Evaluarea riscului financiar se face cu ajutorul: - indicatorului de poziŃie (absolut şi relativ) faŃă de pragul de rentabilitate global; - coeficientul de elasticitate. Se evaluează datele redate în bilanŃul contabil, făcându-se conexiunea bilanŃ contabil şi bilanŃ financiar. Strategia managerială financiară constă, pe de o parte, în a determina afectarea posibilă a rentabilitaŃii, şi pe de alta parte, a elabora o serie de politici, Ńinând cont de risc.

Riscul de faliment

Riscul de faliment interesează, atât investitorul potenŃial, cât şi managerul întreprinderii. Majoritatea organismelor financiare sunt preocupate de elaborarea unei metode de predicŃie a riscului de faliment, pornind de la o grupare de rate strâns corelaŃe cu starea de sănătate sau cu cea de slăbiciune a societăŃilor comerciale. În principiu se determină o funcŃie care estimează probabilitatea ca o întreprindere să înregistreze pierderi şi datorii şi în consecinŃă, să fie în imposibilitatea de a-şi onora clienŃii şi băncile care i-au acordat credite (firma să fie insolvabilă). Riscul de faliment este analizat sub următoarele aspecte esenŃiale pentru procesul decizional: - analiza statistică a riscului de faliment pe baza bilanŃului patrimonial; - analiza sensibilităŃii profitului; - analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor; - analiza funcŃională a riscului de faliment; - analiza strategică a riscului de faliment. 4.3. Criterii economice de analiză a riscului în proiectele de investiŃii Analiza riscului şi incertitudinii în proiectele de investiŃii se bazează pe metode statistico-matematice a datelor privind evoluŃia previzionată a indicatorilor de venituri, costuri, profit, flux de numerar, etc. Când mediul este incert în realizarea previziunilor, de regulă, se utilizează metoda scenariilor. Principalele metode utilizate în analiza riscurilor şi incertitudinii sunt: - Criteriul Bayes- Laplace - Criteriul maximizării - Criteriul Maximax - Criteriul Hurwics - Criteriul minimizării sau maximizării regretelor

a) Criteriul Bayes – Laplace Criteriul se bazează pe presupunerea că probabilitatea de egalizare a nivelului cererii pentru produse sau servicii oferite de diferite proiecte de investiŃii care au diferite capacităŃi implică o cerere diferită.


16

b) Criteriul maximizării Criteriul maximizării, prin care se obŃine un profit maxim cu un risc minim, porneşte de la presupunerea pesimistă prin care un investitor va alege să obŃină un profit minim, dar sigur în locul unui profit maxim, dar nesigur. Bazându-se pe acest raŃionament, investitorul va alege un proiect care să-i aducă un profit maxim cu o capacitate de producŃie minimă.

c) Criteriul Maximax Criteriul maximax, inversul criteriului maximin se bazează pe presupunerea că orice investitor este opimist şi va alege o variantă de proiect de investiŃii care să-i aducă un profit maxim, dar la un risc maxim.

d) Criteriul Hurwicz Criteriul lui Hurvicz sau criteriul minimax se bazează pe presupunerea că un investitor nu este nici optimist, nici pesimist. Acest criteriu utilizează metoda scorurilor alegând între variantele de proiecte de investiŃii favorabile şi nefavorabile. În funcŃie de atitudinea investitorului faŃă de risc se dau variantelor de investiŃii note de importanŃă între 0 şi 1. Dacă investitorul are aversiune faŃă de risc, adică este prudent, va avea în vedere obŃinerea unui profit minim din proiectele de investiŃii şi va acorda un scor mare acestor variante (peste 0,65), iar variantelor care aduc un profit mare, dar nesigur un scor mic (sub 0,35).

e) Criteriul minimizării sau maximizării regretelor Criteriul minimizării sau maximizării regretelor ia în considerare pierderile bazate pe costuri de oportunitate rezultate din decizii eronate. Se presupune că investitorul va regreta alegerea unei variante considerată dezavantajoasă. Regretele sau costurile de oportunitate pentru decizii incorecte se determină prin diferenŃa dintre profitul prezent şi profitul maxim care s-ar obŃine pentru un anumit nivel al cererii de produse sau servicii. Se alcătuieşte matricea regretelor, utilizând următorii paşi de lucru: Pasul 1: Se previzionează profitul maxim pentru fiecare cerere de produs; Pasul 2: Se compară profitul maxim obŃinut într-o variantă de proiect de investiŃii cu profitul maxim obŃinut în toate celelalte variante, pentru aceeaşi cerere de produse, calculându-se diferenŃele; Pasul 3: Se construieşte matricea regretelor; Pasul 4: Se alege regretul maxim pentru fiecare variantă de proiect de investiŃii; Pasul 5: Se decide asupra variantei optime.

Tema 5 INVESTIłIILE ŞI DEZINVESTIłIILE ÎN ANALIZA EFICIENłEI ECONOMICE

5.1. Definirea investiŃiilor În literatura de specialitate există mai multe formulări pentru a defini investiŃiile organizaŃiilor:

a) Definirea contabilă şi juridică Definirea contabilă şi juridică a investiŃiilor pune accent pe natura elementelor achiziŃionate, întrucât investiŃiile sunt considerate cheltuieli care se concretizează în achiziŃii de bunuri de folosinŃă îndelungată. Din punctul de vedere al organizaŃiei, bunurile de folosinŃă îndelungată sunt: imobilizări sau active corporale, financiare şi necorporale (terenuri, construcŃii, echipamente, mijloace de transport, titluri de participare, brevete sau mărci, etc.). Această definiŃie permite suprapunerea viziunii contabile şi juridice asupra investiŃiilor, având clar exprimate elementele patrimoniale referitoare la investiŃii, dar nu ia în calcul elemente de investiŃii care nu se pretează la o evaluare monetară explicită, cum sunt: creşterea valorii prsonalului prin training, creşterea clientelei prin operaŃii de promovare şi publicitate, cheltuielile referitoare la brand şi altele care fac să sporească performanŃele şi valoarea organizaŃiei în timp.

b) Definirea psihologică Definirea psihologică a investiŃiilor pune accentul pe intenŃia organizaŃiei sau a managementului său de a decala în timp consumul şi de a investi. În acest sens mangementul organizaŃiei se află într-o contradicŃie psihologică, în care este constrâns să confrunte resursele imediate cu veniturile viitoare sperate.

c) Definirea financiară (monetară) Definirea monetară consideră investiŃiile ca fiind toate cheltuielile efectuate în vederea obŃinerii de venituri monetare în viitor (cash flow). Această definiŃie însă diluează noŃiunea însăşi de investiŃie, deoarece nu toate cheltuielile care atrag după sine obŃinere de flux monetar sunt investiŃii. InvestiŃia apare, la prima vedere ca o operaŃiune de modificare şi de creştere a patrimoniului iniŃial. La o analiză mai profundă investiŃia este alocarea capitalurilor economisite în activităŃi lucrative cu caracter profitabil care să majoreze valoarea capitalurilor iniŃial acordate. În sens financiar investiŃie înseamnă schimbarea unei sume de bani prezentă, certă, în speranŃa obŃinerii unor venituri viitoare, superioare, probabile. În sens contabil, investiŃia reprezintă alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va genera fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli de exploatare. InvestiŃiile sunt abordate diferit, din punctul de vedere al importanŃei în activitatea prezentă şi viitoare a organizaŃiilor, în Ńările dezvoltate şi în România şi acest fapt este explicabil, datorită decalajului în dezvoltarea economică, în echiparea organizaŃiilor cu tehnologii noi, în nivelul resurselor financiare.

5.2. Tipuri de investiŃii Tipologia investiŃiilor se poate prezenta după mai multe criterii. La modul general, investiŃiile se împart în:


17

a) investiŃii de înlocuire, destinate înlocuirii (reproducŃiei) bunurilor de capital scoase din funcŃiune, ca urmare a uzurii lor fizice, a căror sursă este amortizarea; b) investiŃii pentru dezvoltare, sau nete, destinate sporirii volumului capitalului tehnic real, adică formării nete a capitalului, a căror sursă o formează venitul.

Suma investiŃiilor de înlocuire şi a investiŃiilor nete formează investiŃiile brute de capital ce contribuie la formarea brută a capitalului tehnic. InvestiŃiile brute se compun din investiŃii în bunuri de capital durabile (cu excepŃia cheltuielilor pentru bunurile gospodăriilor populaŃiei, care se includ în consumul privat, şi a bunurilor durabile, care se includ în producŃia intermediară a statului) şi investiŃii în stocuri (în modificarea stocurilor de materii prime, semifabricate şi produse finite din producŃia proprie, destinată vânzării). Există desigur în literatura de specialitate o serie de tipuri de grupări. a) După natura lor investiŃiile sunt:

• investiŃii tehnice: achiziŃia sau construcŃia unor active productive, cum sunt clădiri, echipamente, mijloace de transport;

• investiŃii financiare: cumpărarea titlurilor de participaŃie la alte societăŃi comerciale); • investiŃii sociale: cantină-restaurant, grădiniŃă; • investiŃii umane: calificarea şi specializarea personalului; • investiŃii comerciale: reclamă, promovare.

b) După riscul pe care îl implică pentru viitorul organizaŃiei, investiŃiile sunt: • investiŃiile de înlocuire: destinate înlocuirii bunurilor de capital uzate fizic şi/sau moral, cu risc scăzut; • investiŃii pentru modernizare: destinate aducerii nivelului tehnic a echipamentului existent la un nivel tehnic-

tehnologic actual, cu risc moderat; • investiŃii de dezvoltare: destinate sporirii volumului capitalului tehnic, de extindere – secŃii, fabrici, reŃea de

distribuŃie noi - cu risc mare; • investiŃii strategice: fuzionare cu altă societate comercială, deschiderea unei filiale în străinătate, achiziŃia de

pachete de acŃiuni, cu rism considerabil mare. c) După forma patrimonială investiŃiile strategice sunt clasificate în:

• investiŃii în bunuri corporale (fizice): terenuri, construcŃii, echipamente; • investiŃii în bunuri necorporale: know-how, marci comerciale, proiecte de cercetare-dezvoltare • investiŃii financiare: participaŃii la alte societăŃi comerciale.

d) După politica managerială investiŃiile se grupează în: • investiŃii în interiorul organizaŃiei: achiziŃii de imobilizări necorporale şi corporale, de stocuri suplimentare, cu

scopul consolidării şi /sau extinderii activităŃii; • investiŃii în exteriorul organizaŃiei, cu scopul diversificării activităŃii: plasamente de capital prin participaŃiuni

la alte societăŃi comerciale, valori mobiliare de plasament, portofoliu de investiŃii financiare. e) După modul de realizare investiŃiile sunt:

• investiŃiile directe (în bunuri fizice: clădiri, linii tehnologice şi alte echipamente, brevete şi licente etc.); Acestea la rîndul lor se grupează după modul de execuŃie în: � achiziŃii directe, cumpărate de pe piaŃă ; � în antrepriză, executate de o întreprindere specializată ; � în regie, executate de întreprindere prin activităŃi anexe.

• investiŃii indirecte (investiŃii de portofoliu: un plasament financiar, depozite bancare, obligaŃiuni guvernamentale, acŃiuni ordinare, bonuri de tezaur, aur, opere de artă etc.).

5.3. Investitorii Investitorii pot fi: organizaŃiile, acŃionarii sau proprietarii organizaŃiilor, instituŃiile finanaciare, publicul larg. Aceştia pot fi din Ńara de origine sau din străinătate. InvestiŃiile internaŃionale se referă în special la natura financiară a investiŃiilor şi încorporează elementul de “ straneitate”. Acestea se referă la:

- Cumpărări de acŃiuni de pe o piaŃă străină sau emise de o firmă din altă Ńară; - Cumpărări de obligaŃiuni de pe o piaŃă străină sau emise de o firmă străină; - Construirea (înfiinŃarea) unei societăŃi comerciale noi sau deschiderea unei filiale într-o altă Ńară - Acordarea unui credit financiar unei organizaŃii dintr-o altă Ńară sau uneia străine ce operează pe propia piaŃă; - Preluarea (achiziŃia) unei firme străine sau fuzionarea cu o firmă străină; - Participarea cu capital investiŃional la constituirea unei societăŃi mixte (“joint venture”) - Încheierea de contracte internaŃionale de leasing sau franchizing.

5.4. DezinvestiŃiile La modul general, când în economie suma investiŃiilor brute este mai mică decât investiŃiile de înlocuire, are loc o reducere a capitalului tehnic real, adică o dezinvestiŃie. DezinvestiŃia cuprinde următoarele activităŃi:

- Vânzarea unei părŃi din activele întreprinderii; - Dezafectarea (demolarea, casarea, dezmembrarea) unei părŃi din activele întreprinderii;


18

- Evacuarea utilajelor şi a deşeurilor periculoase; - Organizarea activităŃilor de recuperare şi valorificare a elementelor dezafectate.

DezinvestiŃia nu constituie un eşec în activitatea unei firme, ci, dimpotrivă este efectul unei decizii conştiente şi raŃionale la un moment dat. În esenŃă, dezinvestiŃia constă în renunŃarea la exploatarea în continuare a unui activ în măsura în carea acesta se dovedeşte a fi ineficient. RenunŃarea la utilizarea activului respectiv se realizează prin trei căi:

- scoaterea din exploatare prin demontare, închidere; - pe parcursul derulării unei activităŃi, prin realocarea resurselor spre noi oportunităŃi; - izolarea activităŃilor care privesc realizarea produsului sau serviciului aferent activului (aprovizionare,

producŃie, comercializare). În plan financiar, dezinvestiŃia reprezintă o „destrucŃie creativă”, întrucât oferă ocazia redristribuirii resurselor financiare pentru o utilizare mai eficientă. Factorii care influenŃează dezinvestiŃia sunt:

- supraproducŃia unor produse care nu mai întâlnesc cerere pe piaŃă; - gradul insuficient de utilizare a capacităŃilor; - declinul industriei în general; - dificultăŃi de aprovizionare (materii prime limitate, etc.); - calificarea insuficientă a forŃei de muncă; - conjunctura; - concurenŃa ridicată; - tehnologia învechită; - reorientarea strategică a organizaŃiei; - subcapitalizarea organizaŃiei.

Factorii care se opun dezinvestiŃiei sunt: - pierderea prestigiului; - pierderea cotei de piaŃă; - pierderea unor furnizori; - erori manageriale; - conflicte sociale ca urmare a disponibiŃizărilor de personal adiacente; - diminuarea cifrei de afaceri.

Parametrii financiari ai dezinvestiŃiei sunt: valoarea recuperabilă, durata de viaŃă restantă, fluxul de venituri pierdute, valoarea reziduală viitoare pierdută şi rata de actualizare (vezi manual). DesfiinŃarea activităŃii unei organizaŃii în întregime presupune oprirea treptată a activităŃilor productive, închiderea treptată a sectoarelor de activitate, vânzarea prin „lichidare” a activelor patrimoniale. DezinvestiŃia poate avea un efect negativ, atunci când reducerea capitalului este efectul uzurii şi scoaterii din funcŃiune a bunurilor de capital (echipamente, clădiri, stocuri), şi se asociază inversului dezvoltării sau regresului economic. DezinvestiŃia are şi un efect pozitiv, atunci când se vând active, clădiri, echipamente, tehnologii, know-how şi se crează surse noi pentru investiŃii. In piaŃa de capital dezinvestiŃia constă în vânzarea unor pachete de acŃiuni, în majorarea capitalului prin subscripŃie publică, în emiterea de obligaŃiuni, cu acelaşi efect de constituire a fondurilor pentru finanŃarea investiŃiilor. DezinvestiŃia se situeză în sfera de raŃionalizare a capitalului întreprinderii, de conversie strategică a unor active, de redistribuire a resurselor şi de prevenire a riscurilor. 5.5. Caracteristicile investiŃiilor

Orice investiŃie este definită de patru caracteristici: conŃinutul concret individualizat de resurse, factorul timp, eficienŃa sau efectul viitor al utilizării resurselor în prezent şi riscul investiŃiilor.

1) ConŃinutul concret individualizat de resurse

Pentru ca investiŃiile să fie eficiente este necesar să se asigure echilibrul între investiŃii şi sursele de investiŃii. InvestiŃiile reprezintă active patrimoniale. Acestea însă au corespondent în resurse. Resursele investiŃiilor sunt constituite din surse interne sau surse externe. Principalele surse ale investiŃiilor sunt : Surse interne(autofinanŃare): Profit reinvestit, Fond de rulment, DezinvestiŃii Surse externe: Împrumuturi, FinanŃări nerambursabile, Aport de capital, PiaŃa financiară Autofinantarea se face din profitul reinvestit, acoperind atât nevoile de înlocuire şi dezvoltare a fondurilor fixe, cât şi creşterea mijloacelor circulante. Acesta constituie modalitatea de remunerare a capitalurilor angajate care să contribuie la mărirea sau menŃinerea competitivităŃii pe piaŃă a organizaŃiei. O organizaŃie (firmă) nu se poate dezvolta dacă consumă întregul profit pe dividende. Chiar dacă situaŃia financiară aparent este favorabilă, în perspectivă firma care nu reivesteşte nu are şanse. Problema cea mai importantă pentru ca firma să aibă profit de reinvestit, dar şi lichidităŃi în vederea efectuării investiŃiilor, este să aibă un management eficace şi eficient al capitalului de lucru. Fondul de rulment (capitalul de lucru sau productiv) este capitalul de care dispune firma pentru desfăşurarea curentă a activităŃii şi se referă la mişcarea zilnică a resurselor din cadrul acesteia.


19

Creşterile de capital reprezintă o finanŃare internă în sensul că acŃionarii proprii aduc fonduri din afară şi este o decizie strategică de creştere economică cu scopul multiplicării rentabilităŃii organizaŃiei. Creşterea capitalului unei firme poate fi rezultatul mai multor operaŃiuni financiare, şi anume:

a) Creşterea capitalului în numerar Aceasta este rezultatul unei emisiuni de noi acŃiuni subscrise în numerar de investitorii existenŃi pentru a se crea lichidităŃi suplimentare destinate satisfacerii nevoilor de asigurare a fondului de rulment sau pentru investiŃii.

b) Creşterea capitalului prin conversia datoriilor Această creştere este rezultatul operaŃiunii de consolidare a datoriei, atunci când o mare societate comercială se află în dificultăŃi financiare şi creanŃele se convertesc în acŃiuni care vor aparŃine creditorilor. Prin această modalitate de creştere a capitalului nu se crează lichidităŃi suplimentare, ci se schimbă structura financiară, adică raportul capital/datorii.

c) Creşterea capitalului prin încorporarea rezervelor constituite Această operaŃiune, de asemenea nu are ca urmare o creştere de lichidităŃi şi are ca scop în general de a se include în capitalul social diferenŃele obŃinute din reevaluare pentru a reflecta corect situaŃia financiară şi capitalul permanent.

d) Creşterea capitalului prin fuziune, absorbŃie. Creşterea capitalului se realizează prin aport în natură adus, de regulă de restructurarea filialelor din cadrul aceleiaşi firme sau a unui grup de firme şi poate determina o creştere a imobilizărilor, a capitalului permanent şi a necesarului de finanŃare pe termen lung. Principalele sursele externe de finanŃare provin din: - InvestiŃii directe InvestiŃiile directe de capital autohton sau străin antrenează, atât fonduri băneşti, cât şi tehnologii noi şi management competitiv, fiind una din căile importante de investiŃii. În practică, investiŃiile directe sau “venture capital” sau “joint venture” sunt investiŃii cu risc ridicat realizate de societăŃile comerciale închise (netranzacŃionate la bursă sau piaŃa OTC/RASDAQ), deoarece nu sunt garantate, numite fondurile cu capital de risc. -Emisiune de actiuni pe piaŃa primară de capital către alŃi investitori sau către publicul larg SubscripŃia de capital acŃionar reprezintă o formă prin care economiile mici ale unor persoane fizice sau juridice sunt transformate în investiŃii. Emisiunea de acŃiuni pe piaŃă este o cale sigură de procurare a lichidităŃilor de către firme, fiind potrivită pentru societăŃile comerciale cotate la bursă. Avantajul firmei rezultă din faptul că investitorul este recompensat prin dividende numai atunci când firma este capabilă de a produce profit şi acest capital nu trebuie returnat decât atunci când firma trebuie lichidată. - Împrumuturi: bancare (pe termen scurt, mediu şi lung de pe piaŃa creditelor; creditul obligatar; credit ipotecar, împrumuturi participative ale bancilor, statului, organismelor internaŃionale; alocaŃii de la bugetul de stat pentru investiŃii Împrumutul pe termen scurt, mediu şi lung reprezintă unul din principalele moduri de mobilizare a resurselor băneşti disponibile temporar. Acesta poate lua diferite forme: împrumut bancar (creditul), Împrumut obligatar, împrumut comercial, Împrumut ipotecar, obligaŃiuni, etc. -Leasing Leasingul este o formă uzuală de mobilizare a capitalului pentru realizarea unui obiectiv de investiŃii. Acesta este o operaŃiune de finanŃare pe baza unui contract specific prin intermediul căruia utilizatorul poate folosi un bun în schimbul promisiunii de a plăti chiria aferentă şi eventual de a achiziŃiona bunul după o perioadă de exploatare. FinanŃări nerambursabile. - Fonduri financiare nerambursabile Dintre fondurile de finanŃare nerambursabile mai cunoscute şi mai utilizate, care au oferit şi sume substanŃiale, sunt: fondurile PHARE, programul RICOP şi programul SAPARD si in prezent fondurile structurale europene. Patrimoniul organizaŃiei se constituie ca un portofoliu de proiecte de investiŃii. Capitalul unei firme este compus din toate resursele sale tangibile şi intangibile, care sunt supuse unui proces de transformare (producŃie, servicii) şi rezultă produsele sau serviciile care se vând în general pentru obŃinerea unui profit cu care se dezvoltă capitalul. Fondurile constituite de organizaŃii şi aflate la dispoziŃia lor sunt clasificate după mai multe criterii: a)În funcŃie de originea surselor de fonduri:

- surse proprii (exploatarea capitalului propriu- autofinanŃare) - surse atrase (credite, împrumuturi, subvenŃii, colaborări cu alŃi parteneri) - programe de finanŃare internaŃională

b)În funcŃie de participarea la modificarea capitalului: - creşterea capitalului - împrumuturi şi credite - autofinanŃări în cadrul aceluiaşi exerciŃiu financiar - subvenŃii şi subscripŃii publice - credite de asociere

c)În funcŃie de temporalitatea lor: - surse de finanŃare pe termen scurt (până la 1 an) - surse de finanŃare pe termen mediu (3-5 ani) - surse de finanŃare pe termen lung (5-10 ani şi peste 10 ani)


20

2) Factorul timp

Procesul de realizare a investitiilor şi de recuperare a fondurilor consumate se desfăşoară în timp, investiŃiile şi efectele lor precum şi nivelul eficienŃei, având un pronunŃat caracter dinamic. Legatura dintre timp şi investiŃii se manifestă pe multiple planuri, cel mai important fiind acela de multiplicare a investiŃiilor Adică, resursele umane şi materiale atrase din circuitul economic curent şi imobilizate în procesul investiŃional işi modifică valoarea pe masură ce timpul de imobilizare creşte. O abordare corectă a proceselor investiŃionale necesită analiza lor dinamică, tinând seama de influenŃa multiplicatoare a factorului timp.

3) EficienŃa, care indică efectul viitor al utilizării resurselor în prezent

In expresia sa cea mai generală, eficienŃa este atributul oricărei activităŃi umane de a produce efectul dorit; este relaŃia dintre cheltuielile de resurse şi rezultatul obŃinut într-o activitate. Abordarea noŃiunii de eficienŃă are în vedere:

• performanŃe; • efecte în raport cu resursele consumate. Din punct de vedere cantitativ, corelaŃia dintre efecte şi eforturi se exprimă prin indicatori de eficienŃă. In analiza economică şi financiară a proiectelor de investiŃii predomină abordarea dinamică a problemelor şi, deci, utilizarea indicatorilor de eficienŃă calculaŃi cu luarea în consideraŃie a acŃiunii factorului timp.

3) Incertitudinea şi riscul Decizia de investiŃie trebuie să ia în considerare incertitudinea şi riscul implicate de un proiect de investiŃii. Incertitudinea se referă la îndoiala pe care o creează apariŃia unui eveniment viitor. Riscul este o noŃiune socială, economică, politică sau naturală a cărei origine se află în posibilitatea ca o acŃiune viitoare să genereze pierderi datorită informaŃiilor incomplete în momentul luării deciziei sau a inconsistenŃei unor raŃionamente de tip logic. Riscul există atunci când o mulŃime de consecinŃe nefavorabile este asociată unor decizii posibile şi se poate cunoaşte sau determina şansa acestor consecinŃe. Când aceasta şansă nu poate fi estimată cu ajutorul probabilităŃilor analiza se face numai în sfera incertitudinii. Pentru a stabili viabilitatea deciziilor în condiŃii de incertitudine sau de variaŃie probabilă a factorilor, parametrilor şi condiŃiilor exogene considerate la pregătirea proiectelor de investiŃii se utilizează analiza de senzitivitate. Aceasta este o procedură iterativă, care ia în considerare diferite modificări posibile ale factorilor exogeni şi impactul lor asupra indicatorilor de eficientă economică si financiară. Evaluarea proiectelor de investiŃii în condiŃii de risc se bazează pe folosirea unor indicatori şi criterii de eficienŃă economică calculaŃi Ńinând seama de caracterul probabilistic al finalităŃii proiectelor de investiŃii.

Majoritatea metodelor de studiere a riscului ridică problema estimării probabilităŃilor de manifestare a diferitelor consecinŃe la care se poate aştepta cel care ia decizia. În analizele de risc se utilizează distribuŃiile de probabilitate subiective referitoare la profiturile nete anuale sau cash flow obŃinute prin aplicarea proiectului de investiŃii. Intrucât profiturile nete sunt determinate de o multitudine de factori, aceştia sunt studiaŃi pentru a se stabili o singura distribuŃie de probabilitate considerată tipică pentru profiturile nete anuale ale investiŃiei de-a lungul întregii sale durate de viată economică.

Tema 6

MĂSURAREA EFICIENłEI ECONOMICE A INVESTIłIILOR

6.1. Indicatorii eficienŃei economice a obiectivelor de investiŃii

Ca şi indicatorii de eficienŃă economică, indicatorii de eficienŃă economică a obiectivelor de investiŃii se tratează după sfera de referinŃă (Vasilescu I, Românu I, Cicea C, 2000) în:

- indicatori care reflectă eforturile investiŃionale, ca de exemplu: investiŃia totală, structura investiŃiei totale, mărimea imobilizărilor, cheltuielile anuale de producŃie, numărul de salariaŃi, etc.

- indicatori catre reflectă efectele investiŃionale, ca de exemplu: capacitatea de producŃie, valoarea producŃiei, încasările valutare, etc.

- raportul dintre efecte şi eforturi investiŃionale, ca de exemplu: coeficientul de eficienŃă economică a investiŃiilor, investiŃia specifică, termenul de recuperare, etc.

Indicatorii de eficienŃă economică a investiŃiilor sunt: • statici, la un anumit moment, de regulă la finele unui an • dinamici, când Ńin cont de factorul timp.

Indicatorii statici oferă informaŃii semnificative asupra investiŃiei şi sunt uşor de calculat, dar au dezavantajul că nu Ńin cont de influenŃa factorului timp asupra proceselor investiŃionale şi de producŃie. Aceşti indicatori se utilizează în


21

special în studiile de oportunitate şi prefezabilitate, iar în studiile de fezabilitate se completează cu indicatorii dinamici. În acest capitol vom discuta de indicatorii statici. La nivel micro-economic, se propune clasificarea indicatorilor de eficienŃă economică a investiŃiilor în patru grupe (Vasilescu I, Românu I, Cicea C, 2000):

- indicatori cu caracter general, se referă la cei care se utilizează în activitatea generală; - indicatori de bază, se referă la eforturile şi efectele investiŃionale şi exprimă eficienŃa economică a investiŃiilor; - indicatori suplimentari, care completează setul de informaŃii din activităŃi adiacente, ca de exemplu: bilanŃul

energetic, randamentul utilajelor, etc. - indicatori specifici, care reflectă particularităŃi ale unor sectoare de activitate.

a) Indicatorii cu caracter general

Aceşti indicatori surprind imaginea generală a eforturilor şi efectelor care caracterizează activitatea întreprinderii. Aici se cuprind:

- Capacitatea de producŃie, care exprimă cantitatea maximă de producŃie care se poate obŃine într-o perioadă de timp, în condiŃii normale de funcŃionare sau utilizare a capitalului fix ca obiectiv de investiŃii şi de utilizare a resurselor umane, conform organizării producŃiei şi muncii.

Capacitatea de producŃie se exprimă în unităŃi fizice (tone, metri liniari, metri pătraŃi, bucăŃi, număr de paturi în spital, număr de locuri în şcoală, etc.) sau valoric, atunci când producŃia este eterogenă. - Numărul de salariaŃi utilizaŃi pentru exploatarea obiectivului de investiŃii, exprimat prin indicatorul numărul

mediu scriptic de salariaŃi, pe total şi în structură. - Cheltuielile de producŃie, cuantifică eforturile realizate (umane, materiale, financiare) pentru obŃinerea

producŃiei ce se realizează cu obiectivul de investiŃii. Unul din indicatorii utilizaŃi este cheltuieli la 1000 lei producŃie.

- Valoarea producŃiei sau a vânzărilor, însumează rezultatele activităŃii economice ale intreprinderii, realizate cu obiectivul de investiŃii.

- Profitul (beneficiul), reflectă efectul net al activităŃii, ilustrând recuperarea capitalului cheltuit şi constituirea de noi capitaluri.

- Productivitatea muncii, reflectă valoarea producŃiei realizate cu obiectivul de investiŃii ce revine pe un salariat.

- Consumurile specifice de materii prime, materiale, utilităŃi (energie, gaze, apă, combustibil), reflectă cantitatea consumată pentru obŃinerea unui bun, produs, etc. Consumurile specifice influenŃează costul producŃiei şi rentabilitatea obiectivului de investiŃii.

b) Indicatori de bază

1) valoarea investiŃiei, reprezintă totalitatea resurselor sau mărimea fondurilor necesare pentru realizarea obiectivului de investiŃii

CsMIIt ++= 0 (4.1)

unde: It= investiŃia totală I = investiŃia în sine (valoarea bunului de capital) M0 =necesarul de mijloace circulante pentru începerea funcŃionării (utilizării) obiectivului de investiŃii Cs= cheltuieli suplimentare (instruire, supraveghere lucrări, etc)

2) Durata de execuŃie şi de funcŃionare a bunului de capital (obiectivului de investiŃii). Când obiectivul de investiŃii este de natura unei construcŃii sau linii tehnologice, de la data luării deciziei de investiŃii şi până la scoaterea din uz a obiectivului de investiŃii intervin patru perioade de timp, care se evidenŃiază distinct, având influenŃă asupra eficienŃei investiŃiei: d = durata de execuŃie, T = termenul de recuperare a investiŃiei, De = durata eficientă de funcŃionare şi Df = durata fizică de funcŃionare. InvestiŃia se utilizează pentru a se realiza producŃia Q, în creştere până când intră în declin, pentru care se consumă mijloace de producŃie (cheltuieli) C. Din producŃia vândută se scad cheltuielile şi rezultă profitul P, compus din profit iniŃial PT, care compensează investiŃia I, adică I = PT în momentul T şi profitul final Pf, adică P = PT + Pf. Până la momentul 0 nu se obŃine profit, se fac numai cheltuieli de investiŃii.


22

Fig. 1

Fig.3 Ciclul investiŃiei I Există însă, situaŃii în care investiŃia se pune parŃial în funcŃiune, înaintea momentului 0, şi astfel se obŃine producŃie şi ca urmare profit, înainte de punerea în funcŃiune a investiŃiei în întregime. În această situaŃie, profitul obŃinut se scade din fondul de investiŃii iniŃial prevăzut.

Ciclul investitiei in cazul punerii in functiune a investitiei partiale 3) InvestiŃia specifică, reflectă efortul investiŃional făcut pentru realizarea unui obiectiv şi rezultatele

obŃinute exprimate prin capacitatea de producŃie.

qIis = (4.2)

unde: is = investiŃia specifică I = investiŃia q = capacitatea anuală de producŃie (în unităŃi fizice) sau

QIis = (4.3)

unde: Q = valoarea producŃiei În unităŃi valorice, is exprimă efortul investiŃional făcut pentru obŃinerea unui leu de producŃie. Indicatorul „investiŃia specifică” are multe utilizări in practică, dintre care: pentru compararea obiectivelor noi de aceeaşi capacitate, dar cu efort investiŃional diferit

• Se compară de exemplu is1 cu is2 aferente obiectivelor de investiŃii O1 şi O2.

• Pentru evidenŃierea efectului modernizării, retehnologizării:

Ciclul investiŃiei Q PT Pf 0 d T C De Df I

Q Q0 PT0 PT C0 C d T I0 I


23

0

Imqq m

is−

= (4.4)

unde: Im = investiŃia pentru modernizare qm= capacitatea de producŃie după modernizare qo= capacitatea de producŃie iniŃială (înainte de modernizare)

• Pentru compararea variantelor

qjqiIjIi

cis−

−= (4.5)

unde: isc =investiŃia specifică pentru comparaŃii Ii= investiŃia în varianta i Ij= investiŃia în varianta j qi =capacitatea de producŃie în varianta i q2 =capacitatea de producŃie în varianta i

4) Termenul de recuperare a investiŃiilor, reprezintă perioada de timp în care investiŃia se recuperează din profit în urma utilizării obiectivului de investiŃii.

Se utilizează mai multe relaŃii de calcul:

a) Pentru obiective noi:

PhiIiTi = (4.6)

unde: Ti = termenul de recuperare a investiŃiei varianta i Ii = investiŃia aferentă variantei i Phi= profitul anual în varianta i În practică profitul nu este constant, deci:

∑=

=T

i

PhtiIt1

(4.7)

unde: It = investiŃia totală T=termenul de recuperare Phi= profitul anual an i

De asemenea, sunt situaŃii cînd pe durata de realizare a obiectivului „d” se dau în folosinŃă parŃială capacităŃi de producŃie, cu care se obŃine un profit parŃial şi care conduce la diminuarea efortului investiŃional, iar termenul de recuperare se calculează raportând efortul investiŃional diminuat la profitul anual înregistrat pe durata Df de funcŃionare a obiectivului.

b) Pentru modernizări, retehnologizări:

0Im

PhPhmiiTi−

= (4.8)

unde: Phi=profitul aferent variantei i modernizate Ph0= profitul inainte de modernizare

c) Pentru compararea variantelor:

PhjPhiIjIiTi

−

−= (4.9)

unde: Phi=profitul aferent variantei i Phj=profitul aferent variantei j

4) Coeficientul de eficienŃă economică a investiŃiilor (este inversul investiŃiei specifice)

Exprimă efectul net anual sau profitul anual ce se obŃine la un leu investit. Se utilizează relaŃiile de calcul:


24

a) Pentru obiective noi:

IiPhiei = (4.10)

unde: Phi = profitul anual aferent variantei i Ii = investiŃia aferentă variantei i

b) Pentru modernizări, retehnologizări

iPhPhmiei Im

0−= (4.11)

unde: Phmi = profitul anual aferent variantei de modernizare i Ph0 = profitul anual iniŃial Imi = investiŃia de modernizare varianta i sau

i

ChCh mei Im0 −= (4.12)

unde: Ch0=cheltuieli anuale de producŃie aferente variantei modernizate i Chi= cheltuieli anuale de producŃie înainte de modernizare Exprimă economiile la costuri în lei la un leu investit.

5) Cheltuieli echivalente sau recalculate La acelaşi volum de efecte economice obŃinute se pot face eforturi mai mari de investiŃii sau eforturi suplimentare în cheltuieli de producŃie. Aceasta înseamnă că un anumit efect economic se poate obŃine fie cu un volum mai mare de cheltuieli de producŃie, dar cu o investiŃie mai mică, fie cu un consum mai mare de resurse investiŃionale şi cu cheltuieli de producŃie mai mici. Efortul financiar total ar fi suma efortului investiŃional şi suma cheltuielilor de producŃie. Dar, investiŃia se realizează o singură dată, în timp ce cheltuielile se înregistrează anual pe toată durata de viaŃă a obiectivului de investiŃii.Pentru a facilita însumarea celor două categorii se utilizează cheltuieli echivalente.

TChiIiChe *+= (4.13)

unde Che = cheltuieli recalculate Ii = investiŃia în varianta i Chi= cheltuieli anuale de producŃie în varianta i T= termenul de recuperare Atunci când capacităŃile de producŃie diferă de la variantă la alta se utilizează relaŃia:

TqiTChiIiChe *

*+= (4.14)

În unele situaŃii, când investiŃia este pe termen lung şi valoarea foarte mare (de exemplu: construcŃii imobiliare), T = termenul de recuperare se înlocuieşte cu De = durata de funcŃionare eficientă.

Se poate calcula şi „Indicatorul cheltuieli specifice recalculate”:

chTischei+

= (4.15)

unde: chei = cheltuieli specifice recalculate isi =investiŃia specifică ch= costurile anuale unitare de producŃie T= durata de recuperare

5) Randamentul economic al investiŃiilor Randamentul investiŃiei asigură comparabilitatea între profitul final obŃinut în urma realizării obiectivului de investiŃii şi efortul investiŃional ( lei profit final, după recuperarea investiŃiei la 1 leu investit).


25

111 −∑

=∑

= ==

−

Iti

Phi

Iti

ItiPhiD

h

D

hRi (4.16)

Dacă profitul este constant în timp, relaŃia se simplifică:

1−= IiPtiRi (4.17)

sau

IiPfiRi = (4.18)

unde: Ri= randamentul economic al variantei i Pti =profitul total obŃinut în varianta i Pfi = profitul final obŃinut în varianta i Ii= investiŃia aferentă variantei i

6.2. Indicatori specifici ai eficienŃei economice a investiŃiilor

În funcŃie de industrie, sau ramura de activitate, pe lângă indicatorii cu caracter general şi indicatorii de bază se calculează indicatori specifici. Principalii indicatori pe tipuri de industrii utilizaŃi în evaluarea eficienŃei proiectelor de investiŃii sunt :

a) industria petrolului Specific: debitul mediu anual al sondei, rezerva naturală pentru sonde noi - investiŃia specifică a zăcământului - investiŃia specifică a extracŃiei petrolului - costul unitar real a unei tone de ŃiŃei extras

b) industria energiei electrice şi termice łine cont de specific: nu se stochează, transport ieftin - cheltuieli anuale recalculate - cheltuieli specifice recalculate - siguranŃa în funcŃionare - coeficientul de avarie - coeficientul relativ de indisponibilitate din cauze accidentale

c) construcŃii Specific: capital fix activ (echipamente) şi capital fix pasiv (construcŃii) - suprafaŃa ocupată de obiectiv - suprafaŃa construită desfăşurat - suprafaŃa clădită - suprafaŃa utilă - suprafaŃa de producŃie - gradul de ocupare al terenului şi alŃii

d) comerŃ interior - adaos comercial - profit comercial - rentabilitatea în comerŃ - productivitate în comerŃ - timpul de circulaŃie - densitatea populaŃiei pe o suprafaŃă comercială - gradul de utilizare a capacităŃii reŃelei comerciale

e) comerŃ exterior

Specific: exporturi, importuri, obiective cu capital străin - producŃia anuală destinată exportului - ponderea producŃiei de export în total - importul anual pentru producŃie - importul specific pentru producŃie - aportul valutar specific


26

- profitul în valută - profitul valutar unitar - cursul de revenire brut (valoarea producŃiei exportate în lei/ valoarea producŃiei exportate în valută) - producŃia exportată la 1000 lei investiŃii - aportul valutar anual al investiŃiilor (aportul valutar al producŃiei exportate/investiŃie) - termenul de recuperare a efortului valutar (importul pentru investiŃii/ aportul valutar al producŃiei) f) agricultură - venitul net la ha - pierderea de venit net la ha g) activităŃi publice ( locuinŃe, învăŃământ, cultură, etc). - indicele de locuibilitate - numărul studenŃilor la 100.000 locuitori.

Tema 7.

FACTORUL TIMP ÎN MĂSURAREA EFICIENłEI ECONOMICE A INVESTIłIILOR

7.1. Timpul – caracteristică a investiŃiilor

Tehnica actualizării Procesele economice, inclusiv cele investiŃionale sunt dinamice, fiind supuse schimbărilor din mediul intern şi extern al organizaŃiei. Prin urmare, acestea sunt variabile de timp, investiŃiile şi efectele lor, precum şi nivelul eficienŃei având un prononŃat caracter dinamic. Atât veniturile, cât şi cheltuielile unei organizaŃii se realizează în timp. Procesul investiŃional, aşa cum am arătat în capitolele anterioare, sunt nemijlocit incluse în activitatea generală, astfel că este influenŃat de timp. InvestiŃia se realizează într-o anumită perioadă de timp, deci cheltuielile se fac în general, eşalonat, apoi veniturile ce se obŃin în urma exploatării obiectivului de investiŃii, se obŃin într-o perioadă de timp. Aceeaşi sumă de bani cheltuită sau obŃinută în perioade diferite de timp are o altă valoare economică, prin urmare este necesară asigurarea comparabilităŃii între noŃiunile economice la un anumit moment în timp. După punerea în funcŃiune a unui obiectiv de investiŃii se aşteaptă rezultatele, concretizate în venituri sau profit. Deoarece orice decizie managerială se raportează la eficienŃa economică, adică la raportul dintre efort sau cheltuielile pentru realizarea obiectivului de investiŃii şi efect sau veniturile, respectiv profitul obŃinut din exploatarea obiectivului de investiŃii, este necesar să se compare cele două concepte economice prin aceeaşi unitate de măsură temporală. În scopul asigurării comparabilităŃii la un anumit moment de timp se foloseşte tehnica actualizării. Tehnica actualizării se utilizează în fundamentarea deciziilor manageriale în întreaga activitate economică, prin urmare şi în procesul investiŃional. Actualizarea poate fi privită din două sensuri: spre viitor şi dinspre viitor. Legatura dintre timp şi investiŃii se manifestă pe multiple planuri, cel mai important fiind acela de multiplicare a investiŃiilor. Adică, resursele umane şi materialele atrase din circuitul economic curent şi imobilizate în procesul investiŃional iŃi modifică valoarea pe masură ce timpul de imobilizare creşte. O abordare corectă a proceselor investiŃionale necesită analiza lor dinamică, Ńinând seama de influenŃa multiplicatoare a factorului timp. Capitalul “x” investit cu eficienŃa (profit ) “e” devine în timp, dupa “h” ani de rotaŃie a capitalului un capitat “y” (capitalul capitalizat), conform relatiei :

Y= x (1+e) h

unde: (1+e) h = z’ se numeşte factor de fructificare, de multiplicare, de compunere pentru o unitate monetară capitalizată şi exprimă efectul asupra sumei iniŃiale când creşterea se face cu un ritm mediu anual “e”. În teoria şi practica economică coeficientul de eficienŃă economică se înlocuieşte cu un coeficient de actualizare “a” ,

care este o funcŃie de rata inflaŃiei (r i ), rata dobânzii (r d ), rata de risc (r r ) şi eficienŃa medie a ramurii (industriei) (r m ).

Coeficientul a este costul capitalului. Pentru evaluarea la un moment viitor a unor sume din prezent se utilizează:

Y= x (1+a) h Pentru evaluarea în prezent a unor sume ce se vor obŃine în viitor se utilizează:

Y= x (ha)1(

1

+)

Unde:

(1+a) h se numeşte factor de capitalizare

(ha)1(

1

+) se numeşte factor de discontare sau factor de actualizare.


27

Prin urmare axa timpului poate fi reprezentată grafic (fig.1) S1 S2 … Sh … SD a b D Fig.1 – Graficul timpului în procesele manageriale decizionale Unde: a = momentul present b = momentul viitor Sh = suma anuală, considerată la sfârşitul anului D = perioada de timp analizată h = anul Tehnica de actualizare pentru pregătirea proiectelor de investiŃii poate fi folosită prin utilizarea următorilor factori:

a. Factorii de fructificare sau de compunere pentru 1: (1 + a) h arată ce devine o sumă initială când creşterea se

face cu un ritm mediu anual egal cu e (eficienŃa). Deci o sumă Sh devine:

S = ∑=

−+D

h

hDh aS

1

)1(

Unde : D= perioada (numărul de ani luaŃi în calcul) De exemplu, vânzările în anul curent ale unei firme sunt de 500 mii RON şi cresc anual cu 10% în perioada de 6 ani viitoare. În anul 6 vânzările actualizate (Va) vor fi:

Va = ∑ +6

1

6)101(500 = 500*1,7715 = 886 mii RON

b. Factorul de fructificare sau compunere pentru 1 pe an: aa h 1)1( −+

S = aa

D

hh

h

S 1)1(

1

−+

=

∑

RelaŃia de calcul (6.6) permite calcularea valorii la care va creşte pană la sfârşitul unui an h stability stabilit o sumă constantă depozitată la sfarşitul fiecărui an cu rata de dobândă stabilită. De exemplu : În vederea achiziŃionării unui echipament tehnologic performant, acŃionarii au decis reinvestirea unei sume de 100 mii RON din profitul realizat şi depunerea sumelor câştigate anual la bancă, timp de 5 ani, cu o dobândă de 10% pe an. După expirarea perioadei suma va fi de :

S = 1,0)1,01(

5

1

5

100 +∑ = 100*6,1051 = 610,5 mii RON

c. Factorul fondului de reducere: 1)1( −+ haa

S = ∑=

−+

D

ha

ah hS

11)1(

Suma obŃinută din relaŃia (5.7) exprimă depozitul uniform necesar în fiecare an pentru a ajunge la 1 la un an dat şi permite stabilirea plăŃii anuale uniforme, care trebuie depusă în fiecare an, pentru a fi investită cu scopul de a avea o suma prestabilită la un moment dat. Acesta se foloseşte pentru a determina cât trebuie economisit anual în condiŃiile folosirii cu o anumită eficienŃă pentru a recupera suma investită la sfârşitul duratei de folosire, sau ce sumă trebuie depusă anual cu dobână compusă pentru a avea la un moment dat o sumă predeterminată De exemplu:


28

Un întreprinzător intenŃionează să modernizeze casa şi şura de la sat pentru a o utiliza în agroturism, cu o eficienŃă de 15% pe an. Pentru aceasta el are nevoie de 200.000 RON şi trebuie să economisească timp de 4 ani o sumă anuală de :

S = 4)15,01(

15,04

1

200000+∑ = 200.000*0,2002 = 40.040 RON

d. Factorul de actualizare sau de discontare: ha)1(1+

ha

D

hhSS

)1(1

1+

=

∑=

Suma cât valoreaza astazi un leu luat, la o data viitoare h şi permite determinarea valorii de astazi a unei sume cheltuite sau obŃinute în viitor. De exemplu: Cheltuielile totale ale unei firme sunt previzionate a fi peste 5 ani de 800 mii RON, având un ritm de creştere anual de 5%. Suma previzionată reprezintă astăzi :

S = ∑ +

5

1)05,11(

15800 = 800 *0,7835 = 626,8 mii RON

e. Valoarea prezentă a unui factor de anuitate (factorul de discontare cumulat): h

h

aa

a

)1(

1)1(

+

−+

∑=

+

−+=N

haa

ah

h

S1

)1(

1)1(

Suma exprimă ce valoare are astăzi o sumă egală cu 1 cheltuită sau obtinută anual într-o oarecare perioada de timp. Valoarea prezentă a unui factor de anuitate, pentru un anumit număr de ani, este suma tuturor factorilor de discontare pentru anii luaŃi în calcul. De exemplu: O firmă realizează un studiu de fezabilitate pentru obŃinerea unui credit care să finanŃeze achiziŃia unui utilaj modern care va avea durata de viaŃă de 10 ani. Utilajul va produce un profit anual constant estimat la 80 mii RON, cu o rată de actualizare de 15%. Suma totală ce va fi obŃinută reprezintă în prezent :

∑ +

−+=

10

1)15,01(15,0

1)15,01(10

10

80S = 80*5,0187= 401,5 mii RON

f. Factorul de recuperare a capitalului: 1)1(

)1(

−+

+h

h

a

aa

1)1(

)1(

1−+

+

=

∑= h

h

a

aaN

hhSS

Suma exprimă cât trebuie plătit anual pentru a asigura achitarea unui împrumut de o unitate monetară în h ani, cu dobanda compusă pe soldul neplătit. Cu relaŃia (6.10) se pot calcula ce plăŃi constante anuale vor fi necesare pentru a achita un împrumut într-o perioadă de timp, în condiŃiile unei anumite rate a dobânzii (rata şi dobânda). De exemplu: O firmă solicită un împrumut bancar de 400 mii RON pentru achiziŃia unui echipament tehnologic. Banca este dispusă să ofere împrumutul în condiŃiile: termen de 4 ani, cu dobânda anuală de 20%. Suma anuală de plată (rata şi dobândă) va fi:

1)2,01(

)2,01(2,04

14

4

400−+

+∑=S = 400*0,3862 = 154,48 mii RON

Actualizarea tuturor fondurilor băneşti se poate face în orice moment, la orice dată, în orice zi calendaristică. În procesul investiŃional, actualizarea datelor se poate face fie înainte de adoptarea deciziei de investiŃii, astfel încat aceasta să fie optimă, fie după această dată, pentru a vedea dacă recuperarea fondurilor investite se desfasoară sau nu conform


29

prevederilor programului. Indiferent de momentul actualizării, indicatorii propriu-zişi de eficienŃă economică (randamentul economic al investiŃiilor sau termenul de recuperare a investiŃiilor), dacă se actualizează, au aceeaşi mărime; ceea ce diferă însă este valoarea elementelor componente – eforturile şi efectele, la diferite momente, adică, investiŃiile actualizate şi profitul actualizat . 7.2. Componentele factorului de actualizare a) InflaŃia În condiŃiile unei economii stabile, cu o cotă nesemnificativă a inflaŃiei, compararea în timp a veniturilor şi cheltuielilor efectuate reflectă situaŃia reală. Într-o economie inflaŃionistă, nivelul ridicat al inflaŃiei este corelat cu incertitudinea şi riscul în economie. Calculele de eficienŃă şi rentabilitate ale activităŃii economice şi ale investiŃiilor întâmpină greutăŃi în previzionare şi întreaga activitate managerială în adoptarea deciziilor este influenŃată negativ. În aceste condiŃii, veniturile şi cheltuielile trebuie să fie actualizate ca efect al inflaŃiei, deoarece în timp, nivelul acestor indicatori cresc ca urmare a creşterii preŃurilor, dar volumul real de activitate nu creşte. Analiza în dinamică a indicatorilor valorici impune recalcularea lor faŃă de un nivel de referinŃă ales, considerat bază de comparaŃie. Actualizarea la inflaŃie a indicatorilor valorici (venituri şi cheltuieli) realizate în perioade trecute şi care se vor realiza într-o perioadă viitoare, cu ajutorul indicilor. În calculele de eficienŃă economică a investiŃiilor pot fi urmate două căi:

- proiecŃia veniturilor, cheltuielilor şi a fluxului de numerar în preŃuri curente, când rata de actualizare trebuie să Ńină cont de rata inflaŃiei şi se utilizează o rată de actualizare nedeflatată;

- proiecŃia veniturilor, cheltuielilor şi a fluxului de numerar în preŃuri constante (în termeni reali), când rata de actualizare nu mai Ńine cont de rata inflaŃiei şi se utilizează o rată de actualizare deflatată.

Trecerea de la o rată de actualizare nedeflatată la o rată de actualizare deflatată se poate realiza cu relaŃia: a defl = a nedefl – i unde: a defl = rata de actualizare deflatată a nedefl = rata de actualizare nedeflatată i = rata inflaŃiei RelaŃia se utilizează când rata anuală a inflaŃiei este sub 10%. Când rata inflaŃiei depăşeşte 10% se poate utiliza relaŃia:

inedefldefl iaa+

−= 11)(

unde:

i+11

= indicele puterii de cumpărare a banilor

La nivel naŃional deflatorul se poate calcula ca raport între PIB nominal şi PIB real. b) Dobânda Rata dobânzii reflectă raportul dintre cererea şi oferta de bani pe piaŃă, dar şi nivelul de risc pe care şi-l asumă vânzătorul sau cumpărătorul de bani. Întodeauna o afacere nouă este mult mai riscantă şi rata dobânzii este mai mare, decât o investiŃie sigură imobiliară, la care rata dobânzii este mai scăzută. Factorii determinanŃi în calculul ratei dobânzii sunt lichiditatea şi elasticitatea cererii. Dacă lichiditatatea depinde de activitatea organizaŃiei, în general elasticitatea cererii este o pârghie a statului, care intervine în economie pentru diferite reglaje macro-economice. În situaŃia unui împrumut bancar suma se compune din anuitate şi dobândă. AnuităŃile sunt sume plătibile la intervale de timp constante, destinate pentru rambursarea unui împrumut sau pentru constituirea unui capital. De regulă, banii se varsă la începutul perioadei pentru plasamente şi la sfârşitul perioadei pentru rambursări. Dobânda este preŃul capitalului împrumutat şi se calculează fie dobânda simplă, fie dobânda compusă la suma împrumutată sau constituită în capital. Dobânda compusă se utilizează atunci când dobânda câştigată la o sumă depusă se fructifică. c) Riscul Riscul este privit ca un fenomen care provine din circumstanŃe pentru care decidentul este în măsură să identifice evoluŃii sau evenimente posibile şi chiar probabilitatea producerii acestora, fără a fi în măsură să precizeze cu exactitate care dintre evenimente se va produce efectiv. O organizaŃie se confruntă cu o serie de riscuri: riscul afacerii, riscul industriei, riscul de Ńară.


30

7.3. Determinarea ratei de actualizare

EcuaŃia lui Fisher În condiŃiile în care se neglijează premium-ul de risc care reflectă faptul că unele finanŃări sunt mai riscante decât altele se poate utiliza ecuaŃia lui Fisher.

)1)(1()1( airdnd rrr ++=+

)1()1()1(

ai

nd

rr

rdr+

+=+

unde:

rnd = rata nominală a dobânzii

rrd = rata reală a dobânzii

rai = rata aşteptată a inflaŃiei

De exemplu: Rata dobânzii pentru un credit pe termen scurt este de 18 %, iar rata inflaŃiei este 7%. Rata reală a dobânzii este: 1,18 /1,07 = 1,10 sau 10 % (deflatată). Costul mediu ponderat al capitalului Capitalul, indiferent de provenienŃă, este un factor de producŃie, şi aşa cum utilizarea unui factor de producŃie se face în schimbul unui preŃ plătit proprietarului sau furnizorului, tilizarea capitalului generează un cost pentru organizaŃie, care trebuie plătit deŃinătorului (bănci, acŃionari, cumpărători de obligaŃiuni emise, etc.). Din punctul de vedere al deŃinătorilor de capitaluri acest cost este remunerearea sau preŃul renunŃării la cheltuirea unei părŃi din venit pentru consumul curent şi econmisirea acesteia în speranŃa unui consum viitor mai substanŃial. În calculul eficienŃei economice se utilizează costul mediu ponderat al capitalului, în care intervin o serie de factori:

- raportul dintre capitalurile proprii şi cele împrumutate (datorii pe termen mediu şi lung); - impozitul pe venitul împrumutat; - costul datoriei; - costul capitalului;

Costul mediu ponderat al capitalului - CMPC (vine din termenul englez Weighted average cost of capital – WACC), semnifică faptul că investitirii aşteaptă ca fondurile investite să producă în medie cel puŃin costul mediu ponderat al capitalului investit în scopul obŃinerii unei valori adăugate (profit, bogăŃie). Expresia generală a costului mediu ponderat al capitalului este:

ed RED

ETR

ED

DWACC ∗

++−∗

+=

)()1(

)(

unde: D = Datorii totale E = Capitalul investit (E = engl.Equity) T = impozit pe venit (profit)

R d = costul datoriei

R e = costul capitalului

Costul datoriei este: Rd = (Rf + Rm) (1-T) Unde : Rf = rata fără risc Rm = prima de risc de piaŃă a datoriei Costul capitalului este: Re = Rf + ß(Rm - Rf) Unde:

ß = ßa EED )( +

Rf = rata fără risc a capitalului

Rm = riscul de piaŃă al capitalului

ßa = riscul mediu al industriei


31

Calculul nu poate fi realizat corect încă în România, deoarece nu sunt disponibile informaŃii referitoare la toate elementele de calcul, în special privind riscul industriei, riscul de piaŃă al capitalului, etc. Pentru societăŃi comerciale necotate la bursa de valori, se va utiliza metoda build-up, sintetizată de următoarea formulă:

Cp = Rf + Prc + Prs + Prd + Pc

în care: Rf - rata de actualizare în condiŃiile unei investiŃii fără risc Prc - prima de risc legată de capital (echivalentă cu prima de risc Rm - Rf ) Prs - prima de risc legată de sectorul de activitate Prd - prima de risc legată de dimensiunile întreprinderii Pc - prima legată de deŃinerea pachetului de control/discount pentru acŃionarii minoritari Primele de risc Prs, Prd, Pc sunt calculate prin metode statistice de către entităŃi specializate: societăŃi de investiŃii, firme de rating, burse de valori, fiind accesibile de regulă contra cost. În situaŃia când sursele enumerate generic anterior nu sunt disponibile pentru culegerea de informaŃii privind Prs, Prd, Pc, în cazul firmelor necotate se recomandă aproximarea costului capitalului propriu cu media aritmetică a ratelor de rentabilitate financiară previzionate în primii 5 ani de exploatare a investiŃiei.

7.4. Momentele de referinŃă ale actualizării

În procesul investiŃional de bunuri fixe timpul poate fi analizat din punctul de vedere a momentelor importante decizionale, care sunt: -durata necesară pentru proiectarea şi elaborarea documentaŃiei tehnico-economice -durata de execuŃie a lucrărilor de investiŃii -durata atingerii parametrilor proiectaŃi -durata de recuperare a fondurilor financiare cheltuite -durata achitarii fondurilor financiare împrumutate -durata de funcŃionare a obiectivului de investiŃii. Data la care se face actualizarea se numeşte moment de referinŃă. Principalele momente de referinŃă din viaŃa economică a unui obiectiv sunt (fig.2): m = momentul adoptării deciziei n= momentul începerii lucrărilor p= momentul punerii în funcŃiune a obiectului de investiŃii u= momentul începerii restituirii împrumuturilor v= momentul scoaterii din funcŃiune a obiectului de investiŃii g d D f m n p u v timp Fig.7.1 Momentele în procesul investiŃiona lîn capital fix Din fig.2 rezultă 5 momente şi 4 perioade de timp. Perioadele sunt: g - durata necesară pentru proiectarea şi elaborarea documentaŃiei tehnico-economice d- durata de execuŃie a lucrărilor de investiŃii f- perioada de graŃie scursă între momentul punerii în funmcŃiune şi începerea restituirii fundurilor împrumutate D- durata de funcŃionare eficientă a obiectivului de investiŃii. Actualizarea indicatorilor de eficienŃă economică a investiŃiilor în capital fix Pentru determinarea în dinamică a indicatorilor de eficienŃă economică a investiŃiilor la diferite momente se parcurg următorii paşi, propuşi de prof. Românu (2000): Pas 1: se calculează indicatorul în formă statică Pas 2: se stabileşte momentul de referinŃă la care se face actualizarea pe axa timpului şi se marchează momentul de referinŃă cu zero şi se notează momentele principale: n, p,v. Pas 3: se înscrie indicatorul pe axă şi se trasează triunghiurile actualizării: pentru investiŃie şi pentru profit. Prin aceste triunghiuri se stabileşte formula de calcul utilizând factorul de actualizare sau de fructificare (fig.7.2 manual). Pas 4: se compară datele actualizate cu cele iniŃiale.


32

Tema 8

FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE INVESTIłII

Proiectele de investiŃii nu pot fi privite izolat, ci în contextul de ansamblu, acestea fiind parte a strategiei firmei. Decizia de investiŃii, ca parte a procesului managerial strategic, se bazează pe evaluarea proiectelor de investiŃii. Fiecare proiect de investiŃii este evaluat în termenii fluxului de numerar viitor ce poate fi generat de investiŃia cuprinsă în proiect. Evaluarea implică, atât veniturile ce pot fi obŃinute în timp, costurile, cât şi costul capitalului ca rată de actualizare sau discontare. Metodele sau tehnicile de evaluare a proiectelor de investiŃii sunt: -valoarea prezentă netă sau valoarea actualizată netă, pe scurt VAN; -rata internă de rentabilitate, pe scurt RIR; -termenul de recuperare, pe scurt T; -indicele sau rata de profitabilitate, pe scurt IP. De cele mai multe ori, în evaluarea proiectelor de investiŃii se utilizează toate aceste tehnici, care se completează reciproc, utilizând şi indicatori economico-financiari, cum sunt: angajamentul de capital, veniturile şi cheltuielile actualizate în valoare absolută şi raportul dintre acestea, cursul de revenire, formând un sistem de tehnici de evaluare. Acest sistem de evaluare a fost adoptat de aproape toate marile bănci finanŃatoare de investiŃii existente în lume şi de băncile româneşti.

Angajamentul de capital

Exprimă costurile totale iniŃiale de investiŃii, pentru construirea capacităŃilor de producŃie proiectate şi a costurilor ulterioare punerii în funcŃiune, pentru exploatarea acestora, exclusiv amortizarea, exprimate în valoare actuală, la un moment de referinŃă, de regulă momentul începerii lucrărilor de investiŃii. In general, se urmăreşte minimizarea angajamentului de capital la un nivel dat al capacităŃii de producŃie, de venituri totale şi avantaje economice totale. Angajamentul de capital se recomandă a fi folosit ca şi criteriu de alegere a variantelor la proiectele de investiŃii realizate în domeniile de interes public, finanŃate de la buget. Orizontul de timp pentru calculul capitalului angajat este alcătuit din : durata de proiectare (g), durata de execuŃie a lucrărilor de investiŃii (d) şi durata eficientă de funcŃionare (De). Angajamentul de capital se determină cu ajutorul relaŃiei:

( )hh

Ddg

hh

nta

nta

nta

aCICIK

++=+= ∑

++

= 1

1)(

1

în care:

tanK = angajamentul total de capital (totalul capitalului angajat), actualizat la momentul n;

tanI = investitiile totale actualizate la momentul n; tanC = costurile totale actualizate la momentul n;

hI = investitiile anuale;

hC = costurile anuale;

a = coeficientul de actualizare; g = durata de proiectare d = durata de executie a lucrarilor de investitii; D = De = durata eficienta de funcŃionare a obiectivului. Investitorii şi managerii sunt interesaŃi în cunoasterea angajamentului de capital pentru a soluŃiona unele întrebari, cum ar fi:

1) Valoarea totala a cash flow-ului este mai mare sau mai mica decât angajamentul de capital ? Un proiect are un cost eficient şi este acceptabil dacă: CFta > K ta, în care: CFta = cash flow-ul total actualizat

2) În cazul în care s-a investit mai mult în tehnică şi tehnologii de performanŃă, comparativ cu alte variante, s-au realizat corespunzator economii la costurile anuale de exploatare şi pe ansamblu? S-a ajuns sau nu la un angajament de capital acceptabil ?


33

În general, se urmareşte minimizarea angajamentului de capital la un nivel dat al capacitatii de productie, de venituri totale şi avantaje economice totale.

3) Care este dimensiunea fondurilor de investiŃii necesare? Se poate finanŃa proiectul? Cum se pot asigura fondurile necesare ?

Angajamentul de capital se recomandă a fi folosit ca şi criteriu de alegere a variantelor la proiectele de investiŃii realizate în domeniile de interes public, finanŃate de la buget, urmărind minimalizarea Kta. Acest indicator poartă şi denumirea de costuri totale actualizate (Cta).

O alternativa a angajamentului de capital o reprezintă indicatorul costul global ( gC ), care exprimă valoarea totală a

costurilor iniŃiale de investiŃii şi a costurilor ulterioare de exploatare a clădirilor, în general a construcŃiilor şi de mentenanŃă, pe perioadă de viaŃă economică a proiectului de investiŃii sau pe o durată convenită de timp, de circa 20-25 ani. Variantele de proiect care se compară trebuie să asigure performanŃele calitative, de utilitate, confort, siguranŃă în exploatare, protecŃie a mediului etc., egale. Nivelul absolut, exprimat în unităŃi de masură valorice, al indicatorilor Kta, Cta, Cg, servesc la stabilirea faptului dacă un proiect este sau nu acceptabil, la dimensionarea fondurilor de investiŃii, la alegerea unei variante de proiect, respectiv la stabilirea priorităŃilor, când bugetul agentului economic este limitat. Un test al acceptabilităŃii unui proiect de investiŃii este raportul supraunitar dintre economiile realizate şi costurile de exploatare, comparativ cu sporul de investiŃii de la o variantă la alta, astfel:

10

0

1 >=−

∆+−

tatai

taita

IIRCCβ

respectiv,

10

2 >=∆

−

tai

maima

ICCβ

în care: Ctao, Ctai = costurile totale de exploatare actualizate, pe variante; Itao, Itai = costurile totale de investiŃii, actualizate; Cmao, Cmai = costurile de mentenanŃă totale, actualizate; ∆R = economiile totale la cheltuielile de reparaŃii, valori actualizate. ∆ Itai = economiile totate la investiŃii Indicatorii β1 si β2 se bazează pe comensurarea avantajului economic net comparativ, calculat pe perechi de variante de proiect, cu sporul de costuri de investiŃii care pot genera aceste efecte.

Raportul dintre veniturile totale actualizate si angajamentul de capital actualizat Analiza venituri-costuri reprezintă concepŃia fundamentală a evaluării economice şi financiare a proiectelor de investiŃii. Încă de la începutul pregătirii deciziei, se acordă o mare atenŃie calculului şi analizei raportului venituri/costuri pe variante de proiecte şi alternative. Diferitele modele de comparare a veniturilor cu costurile au ca scop stabilirea legăturii dintre aceşti doi parametri ai proiectului, lucru foarte important pentru măsurarea eficienŃei, dar şi din punctul de vedere al posibilităŃilor de a asigura fondurile necesare finanŃării, al costurilor mari ale acesteia sau ale altor resurse deficitare. La o capacitate de producŃie de mărimea q creată prin proiectele de investiŃii, avem: - modelul investiŃiilor necesare pentru a crea capacitatea respectivă:

tI = 1f (q)

- modelul capitalului angajat necesar pentru construirea şi exploatarea capacităŃii:

K = 2f (q)

- modelul veniturilor ce se obŃin prin exploatarea capacităŃii

V = 3f (q)

Modelarea eficienŃei este şi mai sugestivă pentru adoptarea deciziei de investiŃii în modelul: V = f n (k) care arată ce venituri se pot obŃine în funcŃie de un nivel dat al angajamentului de capital, al costurilor totale de investiŃii şi de exploatare.


34

Aceasta analiză a veniturilor şi a costurilor permite identificarea variantelor şi alternativelor avantajoase din punct de vedere al asigurării veniturilor dorite şi dă răspunsuri al altor întrebări pe care le ridică adoptarea deciziei. Ca regulă generală, analiza venituri-costuri se bazează pe evaluarea raportului şi a diferenŃei absolute dintre veniturile totale actualizate (Vta) şi costurile totale actualizate reprezentate prin capitalul angajat actualizat (Kta), pentru n = 0 (momentul luării deciziei).

( )

( )∑

∑

=

=

+

+=

e

e

D

hh

h

D

hh

h

a

a

K

a

V

1

1

1

1δ ,

unde : De = durata de funcŃionare eficientă; Vh = venituri anuale; Kh = capitalul angajat anual; a = rata de actualizare; δa >1 = condiŃia de rentabilitate; Pentru o rata de actualizare a = 0, avantajul net al proiectului (ANta) este: ANta = Vta – Kta Pentru luarea deciziei sunt trei situaŃii: 1) Dacă Vt = Kt, respectiv Vta = Kta, atunci:

δa = 1=ta

ta

K

V unde:

δa = raportul venituri-costuri, indică faptul că proiectul de investiŃii nu produce nici avantaje, nici pierderi, deci investitorul nu câstigă nimic. 2) Când Vt < Kt, Vta < Kta, raportul venituri-costuri este subunitar:

δa = 1<ta

ta

K

V

În acest caz, proiectul produce pierderi deoarece costurile nu se recuperează. Proiectul fiind neeficient trebuie respins. 3) Dacă Vt > Kt; Vta > Kta, raportul venituri-costuri este supraunitar:

δa = 1>ta

ta

K

V ceea ce exprimă că proiectul este eficient

şi se poate continua analiza dinamică, cu ajutorul altor indicatori ai eficienŃei investiŃiilor. Raportul Vta/Kta fiind sensibil la mărimea ratelor de actualizare, este foarte importantă alegerea corectă a ratei de actualizare pentru a evita acceptarea de proiecte neeficiente sau respingerea unor proiecte rentabile. Cu cât mărimea ratei de actualizare este mai mică (a→0), cu atât creşte valoarea raportului venituri-costuri şi a avantajului net (Vta – Kta). Pentru a = 0, Vta = Vt = ∑Vh, Kta = It + ∑Ch, iar Vta/Kta şi Vta – Kta iau valori maxime. Pe masură ce creşte mărimea ratei de actualizare, raportul Vta/Kta şi mărimea absolută a avantajului economic net scad, raportul Vta/Kta poate deveni chiar subunitar, iar (Vta – Kta) ia valori negative. Aceste concluzii privind sensibilitatea raportului venituri-costuri şi a avantajului economic net dat de diferenŃa dintre venituri şi costuri la mărimea ratei de actualizare au o valoare deosebită pentru fundamentarea deciziilor de investiŃii, pentru alegerea proiectelor sau a variantelor acestora. Folosirea unei rate de actualizare prea mici sau prea mari, necorelată cu rentabilitatea activităŃii, cu rata dobânzii la fondurile împrumutate pentru finanŃarea investiŃiilor, poate duce la adoptarea de decizii nejustificate sau eronate. Raportul venituri-costuri este utilizat de multe ori în calitate de criteriu de decizie în investiŃii. Costurile luate în considerare se pot referi fie numai la investiŃii, fie la costurile totale, de investiŃii şi de exploatare (exclusiv amortizarea). Proiectul sau varianta cea mai eficientă este cea care asigură o valoare maximă a indicatorului raportul dintre venituri totale şi costuri totale actualizate:

KtaVtaa =δ → max

Fiecare proiect de investiŃii se caracterizează printr-un indicator de eficienŃă economică cu două componente sau elemente care se compară: Vta – ca efect sau avantaj economic integral pe orizontul (g + d + D), exprimat în valoarea actuală; Kta – ca efort integral, de investiŃii şi de exploatare, în valoarea actuală, calculată pe acelaşi orizont de timp ca şi Vta. Acest indicator (δ) va modela prioritatea decidentului pornind de la dorinŃa sa de a obŃine un venit cât mai mare pe unitatea de costuri totale, punând în evidenŃă alternativa cea mai eficientă din mulŃimea de variante admisibile de proiect care se utilizează.


35

Metoda de analiză venituri-costuri poate conduce la ideea de a folosi drept criteriu de optimizare pentru formularea opŃiunilor avantajul economic net maxim:

max taAN = max (Vta – Kta)

Valoarea netă actualizată (VNA) sau venitul net actualizat ( taVN )

Valoarea netă actualizată (VNA) sau venitul net actualizat ( taVN ) constituie un indicator fundamental pentru evaluarea

economică şi financiară a unui proiect de investiŃii, caracterizând, în valoare absolută, aportul de avantaj economic al unui proiect dat de investiŃii, câştigul, răsplata sau recompensa investitorului pentru capitalul investit în proiectul respectiv, exprimate sub formă de cash flow sau flux de numerar în valoare actuală sau ca valoare netă actualizată. Indicatorul se mai numeste şi valoarea neta actualizată (VNA) totală sau cumulată. Acest indicator pune în evidenŃă surplusul total de cash flow în raport cu costul de investiŃii necesar, toate exprimate în valori actuale. În calculul VNA se întîlnesc două situaŃii: 1) Dacă durata (d) de realizare a proiectului este scurtă (sub un an), iar exploatarea instalaŃiilor, utilajelor, a capacităŃilor de productie şi/sau servicii începe imediat (în acelaşi an), atunci se utilizează relaŃia de calcul:

h

D

hhtta

aCFIVN

)1(

1

1 ++−= ∑

=

2) Dacă durata de execuŃie este mai mare de un an (d > 1):

h

D

hhh

d

hhta

aCF

aIVN

)1(

1

)1(

1

11 ++

+−= ∑∑

==

Definit prin intermediul valorii nete, taVN exprimă suma algebrică a valorii nete actuale pe orizontul de timp (d + D).

Valoarea netă actuală pentru fiecare an h, pentru h ∈ (d + D), este diferenŃa dintre volumul anual al veniturilor generate şi previzionate la un proiect de investiŃii Vh şi volumul costurilor anuale totale (de investitii şi de exploatare), mai puŃin amortizarea, din anul h (Ih + Ch = Kh):

hhhhhh KVCIVVN −=+−= )(

Deci:

h

Dd

hhta

aVNVN

)1(

1

1 += ∑

+

=

hahh

Dd

hh CIVVNA

)1(1

1

)]([+

+

=

+−= ∑

SemnificaŃia taVN este de a determina valoarea economică a unui proiect de investiŃii, urmărindu-se creşterea acestei

valori prin optimizarea deciziei de investiŃii după criteriul maximizării taVN . Deci, se preferă proiectele care se

caracterizează prin taVN maxim.

In plan economic şi financiar, un proiect de investiŃii cu taVN > 0 semnifică faptul că acel proiect are capacitatea de a

rambursa pe perioada duratei de viaŃă economică D capitalul investit, respectiv că el are o rentabilitate globală a capitalului iniŃial cel putin egală cu rata de actualizare (a) folosită în calcule şi de a produce un cash flow în exces, de a asigura obŃinerea unui anumit volum de valoare netă.

Cu cât taVN este mai mare, cu atât şi rentabilitatea sa este mai mare.

Dacă taVN are valoare nulă sau negativă, proiectul este inacceptabil, rentabilitatea sa fiind inferioară ratei de actualizare

(e < a).

Cel mai eficient şi oportun proiect de investiŃii este acela care asigură un excedent maxim între CFta si Ita. taVN

îndeplineşte funcŃia de criteriu de decizie de investiŃie.


36

În calculul fluxului de numerar, considerând pentru simplificare faptul că veniturile sunt egale cu intrările de numerar şi cheltuielile sunt egale cu ieşirile de numerar, se adaugă amortizarea la profit, deoarece amortizarea constituie o cheltuială, dar nu şi o ieşire de numerar. Se actualizează fluxul de numerar şi investiŃia.

Indicele de profitabilitate sau rentabilitate

Indicele de profitabilitatea sau de rentabilitate Ip caracterizează nivelul raportului dintre CFta şi fondurile de investiŃii Ita

care stau la baza proiectului şi generează acel volum de taVN .

ta

ta

ICFIp = sau

ta

ta

IVNIp +=1

Indicele de profitabilitate permite selectarea variantelor eficiente de proiect la care Ip > 1 şi ordonarea acestora după valoarea descrescătoare a indicelul Ip. Cu cât indicele este mai mare, cu atât proiectul este mai eficient.

Rata internă de rentabilitate

Rata internă de rentabilitate (RIR) reprezintă acea rată a dobânzii compuse care, atunci când se foloseşte ca rată de actualizare (a) pentru calculul valorii actuale a fluxurilor de cash flow şi de investiŃii ale proiectelor, face ca suma valorii actuale a cash flow-ului să fie egală cu suma valorii actuale a costurilor de investiŃii şi deci, valoarea netă actuală totală să fie nulă.

RIR = a, pentru care taVN (a) = 0

Pentru a > RIR, proiectul de investiŃii nu mai este eficient, deoarece Ita devine mai mare ca volumul CFta şi taVN va

avea o valoare negativă. Dacă a < RIR, VNta este pozitiv, deci proiectul de investiŃii devine acceptabil.

++

+

−⋅−+=

xaa

a

PP

PaaaRIR

maxmin

min)( minmaxmin unde:

−mina rata de actualizare pentru care venitul net actualizat este pozitiv;

−maxa rata de actualizare pentru care venitul net actualizat este negativ;

−+

minaP ( taVN ) venitul net actualizat corespunzator lui amin;

−+

maxaP ( taVN ) venitul net actualizat corespunzator lui amax.

mina şi maxa = rata mai mică, respectiv rata mai mare de actualizare folosite pentru calculul taVN ; diferenŃa admisă

între ele trebuie să fie de maxim 5 puncte procentuale.

In raport cu costul capitalului împrumutat, RIR trebuie considerat ca rată maximă a dobânzii la care este posibil împrumutul de capital necesar pentru a finanŃa investiŃiile.

Dacă rata dobânzii este inferioară RIR (i < RIR), proiectul va avea taVN calculat pentru a = i, pozitivă şi investiŃia va fi

eficientă.

Daca i > RIR, proiectul este inacceptabil, deoarece va produce pierderi ( taVN negativ) şi micşorează valoarea

economică a firmei. Pentru i = RIR, capitalul împrumutat nu aduce nici un câştig. De aceea, se acceptă numai proiectele caracterizate prin RIR > costul capitalului. De asemenea, pentru a accepta un proiect, este necesar ca RIR > costul oportun al capitalului.

Un proiect de investiŃii poate să aibă două rate interne de rentabilitate, atunci când taVN (a) este întotdeauna pozitivă

sau negativă pentru toate valorile ratelor de actualizare folosite.


37

Cu toate că RIR poate conduce la rezultate incoerente în analiza proiectelor, acest indicator rămâne un criteriu semnificativ de selectare a proiectelor.

Tema 9

INCERTITUDINEA ŞI RISCUL ÎN EFICIENłA ECONOMICĂ A INVESTIłIILOR

9.1. Riscul în procesul investiŃional Riscul în procesul investiŃional este o măsură a tuturor efectelor unei investiŃii şi în general se exprimă cantitativ (de exemplu riscul de a pierde banii în investiŃia “x” este de 20%). Riscul investiŃional este influenŃat de alte tipuri de risc, fiind situat “într-un spaŃiu de risc”. Principalele tipuri de risc care influenŃează riscul investiŃional pot fi: riscul economic şi financiar, riscul tehnologic, riscul organizaŃional, riscul de piaŃă şi riscul de mediu. După ce “riscurile asociate” riscului investiŃional au fost identificate şi măsurate şi s-au stabilit posibile forme de expunere la risc este necesar a se realiza balansul între nivelul riscului şi nivelul profitului aşteptat. În orice situaŃie de investiŃii riscul se analizează din următoarele puncte de vedere: Expunerea la risc, având în vedere că pe termen lung riscurile sunt evitabile. Analiza în procesul investiŃional evidenŃiază cum riscurile certe pot fi evitate sau minimizate; Mărimea expunerii la risc, se măsoară prin determinarea ponderii riscului de investiŃii în riscul total; orice influenŃă catastrofică a unui element de risc trebuie semnalată, de aceea în procesul investiŃional se procedează la analiza de fezabilitate a investiŃiei, incluzând proiecŃii ale acŃiunilor în viitor; Costul riscului, este determinat de costul evitării riscului sau a minimizării acestuia; CorelaŃia riscurilor. Cu cât sunt mai multe tipuri de risc cu atât mai importantă este realizarea şi cunoaşterea legăturilor între elementele de risc. Riscurile sunt diferite din punctul de vedere al importanŃei investiŃiei şi depind de categoriile de investiŃii în care intervin: a) Aspecte economice generale : resursele naturale care se utilizează în procesul tehnologic (de exemplu, pădurea de unde se obŃin buştenii utilizaŃi în producŃia de cherestea); existenŃa unei agriculturi care serveşte ca resurse în industria agro-alimentară ; cererea viitoare de bunuri de consum susceptibile de creştere datorită creşterii previzionate a populaŃiei sau creşterii puterii de cumpărare; importurile, cu identificarea domeniilor sau a produselor de substituŃie; sectorul de producŃie exploatat cu succes în Ńări cu un nivel tehnologic asemănător şi comparabil din punct de vedere al resurselor de capital, de muncă, resurse naturale şi context economic; legături posibile cu alte industrii, naŃionale sau internaŃionale; posibilitatea ca producŃia existentă să intre în mijlocul unei interogări amonte sau în aval (de exemplu industria petrochimică alimentată de o rafinărie); posibilitatea de diversificare (de exemplu, o fabrică de produse farmaceutice pe lîngă un complex petrochimic); posibilitatea de dezvoltare a unei capacităŃi de producŃie existentă cu scopul realizării de economii importante; costurile factorilor de producŃie; posibilitatea de exploatare; climatul general de investiŃii. b) InvestiŃiile de înlocuire Riscurile în această categorie de investiŃii sunt în general mici. De exemplu, înlocuirea unui utilaj uzat cu unul qvasi identic nu modifică esenŃial procesul de producŃie, cantitatea consumată de materii prime, materiale, forŃă de muncă, etc şi nici cantitatea de produse realizate. c) InvestiŃiile de modernizare În acest caz, riscurile sunt în general limitate. De exemplu, utilizarea unui utilaj mai performant, nu poate, apriori, decât să îmbunătăŃească productivitatea. Dar, este posibil şi în acelaşi timp probabil, ca cererea să descrească, deci nivelul stocurilor să fie prea ridicat. d) InvestiŃii de dezvoltare (expansiune) În acest caz există un risc de importanŃă medie. De exemplu, achiziŃia unei linii de fabricaŃie care permite creşterea volumului producŃiei pune problema acurateŃei previziunii vânzărilor care stau la baza deciziei de investiŃii. Riscurile sunt determinate de doi factori importanŃi: cererea şi preŃul produselor. e) InvestiŃii strategice Riscurile în aceste investiŃii sunt foarte importante. De exemplu, înfiinŃarea unei societăŃi comerciale mixte, construcŃia unei fabrici în străinătate, restructurarea sau automatizarea proceselor de producŃie, lansarea unei game de produse, etc., sunt acŃiuni pe termen lung care presupun realizarea unui număr de studii de marketing prealabile. ConstrucŃia unei noi fabrici în străinătate implică, de exemplu următoarele riscuri:


38

riscul politic (instabilitatea politică şi economică); riscul tehnic (obŃinerea performanŃelor proiectului după un timp mai îndelungat, defecŃiuni grave ale echipamentelor); riscul economic (oscilaŃiile preŃurilor sau al cererii, criza energetică sau a materiilor prime); riscul ecologic (degradarea mediului, apariŃia noxelor, infestarea terenului şi a apei); riscul finanaciar (devalorizarea monedei locale, imposibilitatea transformării monedei locale în valută convertibilă). Restructurarea tehnologică sau automatizarea procesului de producŃie poate întâmpina următoarele riscuri: constituirea unui volum mare de stocuri de produse datorită supra-ofertei din partea competitorilor care pot fi competitivi în aceeaşi măsură; întîrzieri din cauza dificultăŃilor de a organiza activităŃi de mentenaŃă a echipamentelor. Lansarea unei game de produse pe piaŃă poate întâmpina următoarele riscuri:

• respingerea produselor de către piaŃă; • apariŃia unor produse mai competitive.

În piaŃa de capital investiŃiile, concretizate în titluri financiare (acŃiuni, obligaŃiuni, derivate), se caracterizează prin: • Câştig sau profit sau dobândă (Engl. return); • Risc sau volatilitate, măsurată prin deviaŃia standard sau dispersia câştigurilor; • Rata profitului investiŃiilor de capital sau costul capitalului.

In investiŃiile financiare principalele surse ale riscului sunt fluctuaŃia ratei dobânzii, riscul financiar al afacerii şi inflaŃia. De aceea riscul total are două componente: riscul sistematic şi riscul nesistematic. Riscul nesistematic poate fi diminuat prin diversificarea portofoliului, dar cel sistematic nu poate fi controlat. De aceea câştigul este dat de relaŃia: (9.1) unde:

=ir rata aşteptată a câştigului (de revenire a capitalului)

=frrrata de revenire fără risc

=prrata de revenire aşteptată a pieŃei

=iβ rata activului (capitalului) Principalele riscuri în piaŃa financiară se pot grupa în riscuri generale şi riscuri particulare. Riscurile generale pot fi:

• riscul pieŃei: incertitudinea evoluŃiei viitoare a preŃurilor titlurilor financiare; • riscul momentului: posibilitatea pierderilor sau reducerii câştigurilor prin plasarea într-un moment nepotrivit; • riscul schimbării cadrului legislativ, în special în economiile în tranziŃie; • riscul inflaŃiei: constă în reducerea puterii de cumpărare a banilor şi a profiturilor în cazul investiŃiilor cu

venituri fixe. Riscuri particulare pot fi:

• riscul afacerii, generat de incertitudinea privind cererea şi oferta de piaŃă a produselor şi serviciilor oferite; • riscul opŃional, determinat de incertitudinea asupra formei titlului de valoare; • riscul vandabilităŃii, se referă la viteza de tranzacŃionare a titlului pe piaŃă; • riscul solvabilităŃii, se referă la capacitatea de a converti în bani lichizi titlurile emise; • riscul creditului este determinat de posibilitatea ca la scadenŃă emitentul să nu poată plăti valoarea titlului sau

dobânda. Aceste riscuri sunt percepute diferit de emitent şi de investitor. Riscul emitentului este ca emisiunea să nu fie absorbită integral de piaŃă, nereuşind să dispună de sumele necesare şi deci să nu poată realiza obiectivele de dezvoltare preconizate. Riscul investitorului este cel al încrederii acordat emitentului de titluri financiare

Rata de piaŃă a profitului aşteptat din investiŃia de capital (Engl. expected market rate of return on equity) cuprinde o parte a profitului “fără risc” şi un risc de piaŃă aşteptat al capitalului ( Engl. expected equity risk premium). Câştigul obŃinut din obligaŃiuni guvernamentale, care poate fi considerat ca fiind rata fără risc, variază de la Ńară la Ńară în funcŃie de inflaŃie. Cu cât este inflaŃia mai mare cu atât câştigul nominal este mai mare şi atunci rata profitabilităŃii aşteptată este mai mare.

În analizele de risc se utilizează distribuŃiile de probabilitate subiective referitoare la profiturile nete anuale sau fluxurile de numerar (cash flows) obŃinute prin aplicarea proiectului de investiŃii. Întrucât profiturile nete sunt determinate de o multitudine de factori, aceştia sunt studiaŃi pentru a se stabili o singură distribuŃie de probabilitate considerată tipică pentru profiturile nete anuale ale investiŃiei de-a lungul întregii sale durate de viaŃă economică.

Evaluarea proiectelor de investiŃii în condiŃii de risc se bazează pe folosirea unor indicatori şi criterii de eficienŃă economică calculaŃi tinând seama de caracterul probabilistic al finalităŃii proiectelor de investiŃii.

)( frpifri rrrr −+= β


39

9.2. Metoda pragului de rentabilitate În studiile de fezabilitate întocmite pentru obŃinerea unui credit bancar care să finanŃeze obiectivul de investiŃii pentru evaluarea riscului se utilizează metoda pragului de rentabilitate, combinată cu analiza de senzitivitate (tratată în cap. 9). Calculul şi analiza pragului de rentabilitate constă în: - estimarea proporŃiilor de cheltuieli variabile, respectiv cheltuieli fixe, pentru fiecare dintre următoarele elemente de cheltuieli care se referă la exploatarea obiectivului de investiŃii:

costul mărfurilor vândute; materii prime şi materiale, materiale consumabile; energie, apa; alte cheltuieli materiale; servicii executate de terŃi; impozite, taxe şi vărsăminte asimilate; cheltuieli cu personalul; cheltuieli cu diferenŃe de curs valutar.

De regulă, cheltuielile cu amortizarea, cheltuielile cu dobânzile şi celelalte categorii de cheltuieli cuprinse în proiecŃia contului de rezultate şi care nu sunt menŃionate mai sus, se consideră convenŃional constante (fixe) în proporŃie de 100%. - calculul cheltuielilor variabile totale şi a cheltuielilor fixe totale şi determinarea pragului de rentabilitate contabil

pentru fiecare perioadă cuprinsă în previziune, utilizând următoarea formulă:

100*Pr CvVCfc −= unde:

Prc - pragul de rentabilitate (%) Cf - totalul cheltuielilor fixe V - totalul veniturilor Cv - totalul cheltuielilor variabile

Pentru a se determina pragul de rentabilitate fizic: Nr.produse la pragul de rentabilitate este raportul dintre cheltuielile fixe şi contribuŃia pe produs. Marja contribuŃiei se determină ca raport între contribuŃia pe unitate de produs şi preŃul unitar de vânzare. Interpretarea rezultatului obŃinut este: - Dacă pragul de rentabilitate (punctul critic) anual este mai mic decât 100% activitatea asigură realizarea de profit (sau, după caz, fluxuri de lichidităŃi nete pozitive) în cazul realizării veniturilor şi cheltuielilor (sau, după caz, a intrărilor şi ieşirilor de lichidităŃi) proiectate. - Dacă pragul de rentabilitate (punctul critic) anual este mai mare decât 100% activitatea nu asigură realizarea de profit (sau, după caz, fluxuri nete de lichidităŃi pozitive) în cazul realizării veniturilor şi cheltuielilor (sau, după caz, a intrărilor şi ieşirilor de lichidităŃi) proiectate. - În cazurile în care, pragul de rentabilitate (sau, după caz, punct critic al intrărilor de numerar) anual al unor perioade anuale cuprinse în perioada de creditare, este mai mare de 90%, acele perioade se vor considera riscante, sau deosebit de riscante, în privinŃa capacităŃii de rambursare a ratelor şi dobânzilor, fiind necesar ca proiecŃia fluxurilor de lichidităŃi nete aferente să se realizeze lunar, sau trimestrial. - Dacă în cadrul unei proiecŃii lunare sau trimestriale se obŃin valori supraunitare ale punctului critic al intrărilor de lichidităŃi, în alternanŃă cu valori subunitare, riscul se va aprecia Ńinându-se cont şi de specificul activităŃii, semnul fluxurilor de lichidităŃi cumulate la sfârşitul perioadelor subanuale din cadrul proiecŃiei, valoarea punctului critic obŃinută la nivelul întregului an, gradul de acoperire a serviciului datoriei lunar şi anual.

9.3. Analiza de senzitivitate

Analiza de senzitivitate înseamnă stabilirea gradului de sensibilitate a proiectului de investiŃii la modificările ce apar în activitatea de utilizare a obiectivului de investiŃii pe parcursul duratei de viaŃă sau de utilizare. Dintre modificările ce pot apare în viitor, exemplificăm: schimbarea pieŃei de aprovizionare, a resurselor de materii prime, a preŃurilor acestora; uzura morală care determină scăderea preŃurilor la echipamentele de mâna a doua; creşterea salariilor; creşterea preŃurilor energiei şi gazului, schimbări în piaŃa de vânzare, modificarea cantităŃilor cerute pe piaŃă, deci modificarea nivelului producŃiei, prelungirea sau scurtarea duratei de realizare a obiectivului de investiŃii sau a perioadei de atingere a parametrilor proiectaŃi, depăşirea sau diminuarea volumului de investiŃii prevăzut iniŃial, etc. Aceste modificări ce pot apare constituie riscul şi incertitudinea în procesul investiŃional. Deci investiŃia reprezintă o cheltuială certă pentru un viitor incert. ConsecinŃa modificărilor este modificarea ratei interne de rentabilitate a proiectului de investiŃii, ceea ce impune recalcularea.


40

Analiza de senzitivitate presupune deci imaginarea tuturor modificărilor posibile şi previzionarea valorii nete actualizate cu o rată internă de rentabilitate adecvată prin metoda scenariilor în care, pe baza previziunilor iniŃiale se modifică unele variabile şi se recalculează eficienŃa economică a proiectului, pentru a se lua decizii. Analiza sensitivităŃii unui proiect de investiŃii trebuie să stabilească efectele asupra eficienŃei viitoare a obiectivului de investiŃii datorate modificărilor care pot apare în timpul duratei sale de viaŃă. Cele mai probabile modificări pot fi:

� epuizarea resurselor iniŃiale; � modificări în structura pieŃei aprovizionării; � variaŃia preŃurilor pe piaŃa materiilor părime sau utilităŃilor; � creşterea salariilor personalului; � apariŃia uzurii morale a echipamentelor; � creşterea sau reducerea volumului de producŃie, datorat mişcărilor pieŃei, etc.

Toate modificările care apar modifică la rândul lor rata internă de rentabilitate. Analiza de senzitivitate se realizează şi după luarea deciziei de investiŃii, până la punerea în funcŃiune, sau în primii ani de la punerea în funcŃiune, dacă variabilele se modifică.

Tema 10 EFICIENłA ECONOMICĂ ÎN STUDIILE DE FEZABILITATE

8.1. DocumentaŃia în proiectele de investiŃii

DocumentaŃia în proiectele de investiŃii se întocmeşte înainte de realizarea investiŃiilor. Aceasta diferă în funcŃie de natura investiŃiei şi de cerinŃele finanŃatorului. De regulă, documentaŃia se întocmeşte în trei faze: studiul de oportunitate, studiul de prefezabilitate şi studiul de fezabilitate. În orice situaŃie pentru început se întocmeşte un studiu de oportunitate care identifică necesităŃile de investiŃii corelat cu posibilităŃile de a investi. Dacă se constată oportunitatea investiŃiei se întocmeşte studiul de prefezabilitate care are rolul de a servi la selecŃia preliminară şi/ sau calificare în cazul unei licitaŃii. Urmează întocmirea studiului de fezabilitate, care este un plan detaliat de abordare a investiŃiei. În situaŃia finanŃării investiŃiei prin atragerea fondurilor dinafara firmei sau prin împrumuturi şi/sau granturi se întocmeşte şi planul de afaceri, care susŃine cererea de finanŃare prin proiecŃia în viitor a indicatorilor economico-financiari şi ai activităŃii firmei legată de obiectivul de investiŃii pentru a se dovedi capacitatea de rambursare a surselor financiare. Un alt document necesar în investiŃii în situaŃia achiziŃiilor publice este caietul de sarcini, care este elaborat de beneficiarul investiŃiei şi este utilizat pentru organizarea licitaŃiilor sau selecŃiei de proiecte de investiŃii. Caietele de sarcini sunt, de asemenea, utilizate de constructori şi sunt elaborate de proiectant.

Studiul de oportunitate se axează în special pe resurse: materiale, umane, financiare. Aceste resurse se prezintă cantitativ, în structură şi calitativ. Viabilitatea propunerilor cuprinse în studiul de oportunitate se apreciază prin: - volumul şi calitatea resurselor; - structura de viitor a cererii de produse; - creşterea productivităŃii; - gradul de integrare; - posibilităŃi de extindere a activităŃii în viitor; - numărul de locuri de muncă create; - posibilităŃi de diversificare sortimentală a produselor, etc. În studiile de oportunitate eroarea acceptată se estimează a fi de ± 30%. Studiul de prefezabilitate reprezintă documentaŃia care cuprinde datele tehnice şi economice prin care se fundamentează necesitatea şi oportunitatea realizării investiŃiei.

Studiul de prefezabilitate privind un obiectiv de investiŃii în construcŃii-montaj cuprinde cel puŃin două capitole: A. PărŃile scrise :

1. date generale: denumirea investiŃiei, finanŃator, contractant, amplasament, tema cu fundamentarea necesităŃii şi oportunităŃii

2. evaluări pentru proiectarea studiului de prefezabilitate: valoarea totală estimată a investiŃiei, cheltuieli pentru proiectarea studiului, cheltuieli pentru obŃinerea avizelor legale, cheltuieli pentru pregătirea documentelor

3. date tehnice ale lucrării : suprafaŃa şi situaŃia juridică a terenului, caracteristici geofizice, caracteristici principale ale construcŃiilor (aria construită, aria desfăşurată, număr niveluri), reŃele (lungimi şi diametre), principalele utilaje de dotare, utilităŃi

4. finanŃarea investiŃiei : valoarea totală, din care din surse proprii, credite bancare, buget de stat sau local, credite externe, granturi, etc.

B. PărŃi desenate: plan de amplasare în zonă, plan general În studiile de pre-fezabilitate eroarea acceptată se estimează la ± 20%.


41

Caietul de sarcini este un document sau o broşură şi cuprinde lucrări de realizat. Caietul de sarcini pentru o licitaŃie, face parte integrantă din documentaŃia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei şi constituie ansamblul cerinŃelor pe baza cărora se elaborează propunerea de investiŃii. Caietul de sarcini conŃine: caracteristici referitoare la nivelul calitativ, tehnic şi de performanŃă, siguranŃă în exploatare, dimensiuni, sisteme de asigurarea calităŃii, terminologie, simboluri, teste şi metode de testare, ambalare, etichetare, condiŃiile pentru certificarea conformităŃii cu standardfele, etc. De asemenea, se prevăd cerinŃe minime obligatorii pe care ofertele alternative trebuie să le îndeplinească, atunci când criteriul de evaluare este oferta cea mai avantajoasă tehnico-economic. Caietul de sarcini pentru execuŃia construcŃiilor cuprinde: lucrările detaliate, furnizori, materiale, echipamente de lucru, responsabilităŃi, note explicative.

Planul de afaceri este un plan strategic care precizează intenŃiile proprietarilor unei intreprinderi, care se va crea sau care există, precum şi căile şi metodele prin care managerii doresc să le aducă la îndeplinire şi calculează rezultatele anticipate pe o perioadă de timp. Planul de afaceri apare ca o hartă a viitorului afacerii, care indică, pe de o parte, o cale de urmat în management pentru a înfrunta o piaŃă competitivă, caracterizată printr-o continuă schimbare, incertitudine şi risc, iar, pe de altă parte, evoluŃii şi rezultate, mai mult sau mai puŃin previzibile şi reŃete pentru adaptare la schimbare în scopul obŃinerii succesului în afaceri. Planul de afaceri este un instrument util pentru manageri, deoarece îi ajută să:

- analizeze poziŃia firmei pe piaŃă şi să înŃeleagă concurenŃa; - stabilească obiective realiste pentru afaceri; - aloce puŃine resurse pentru a obŃine avantaje maxime; - îmbunătăŃescă continuu cunoştinŃele şi experienŃa; - supravegheze continuu performanŃele firmei şi să decidă măsuri corective pentru realizarea obiectivelor atunci

când mediul impune adaptare; - obŃină fonduri financiare; - anticipeze riscurile şi să se pregătească pentru a le înfrunta cu succes. Scopul planului de afaceri este şi de a furniza informaŃii pentru unii stakeholderi, dintre care: - finanŃatorii, pe baza căruia apreciază capacitatea managementului firmei de a diagnostica situaŃia prezentă şi de a

stabili obiective stategice cu anticiparea riscurilor posibile; - proprietarii, pe baza căruia iau cunoştinŃă de evoluŃia firmei, de performanŃele acesteia şi a managementului, de

perspectiva în viitor a firmei. Planul de afaceri se proiectează în multe versiuni, dintre care: - versiunea confidenŃială, pentru: consilul de administraŃie şi proprietar, sau acŃionarul majoritar şi pentru un

potenŃial cumpărător al afacerii; - versiunea simplificată, pentru finanŃatori şi investitori, cu accent pe structura capitalului şi fluxul de lichidităŃi; - versiunea fără informaŃii confidenŃiale, pentru analişti şi adunarea generală a acŃionarilor; - versiuni parŃiale, pentru manageri regionali. 10.2. Studiul de fezabilitate

Studiul de fezabilitate reprezintă documentaŃia care cuprinde principalele caracteristici şi indicatorii tehnico-economici ai investiŃiei, prin care se asigură utilizarea raŃională şi eficientă a cheltuielilor de capital şi a cheltuielilor materiale, pentru satisfacerea cerinŃelor economice şi sociale în domeniul respectiv. Un studiu de fezabilitate cuprinde:

1) Date despre societatea comercială - Date de identificare a societăŃii comerciale; - Analiza diagnostic a stării actuale a societăŃii comerciale: diagnostic comercial şi de marketing; diagnostic tehnic, tehnologic şi de producŃie; diagnosticul resurselor umane şi a managementului; diagnostic economico- financiar; investiŃii şi surse de finanŃare a investiŃiilor;

2) Date generale despre proiectul de investiŃii: iniŃiatorul proiectului; cerinŃe conform Caietului de sarcini; 3) Descrierea proiectului:

- Prezentarea obiectivului de investiŃii - Scopul şi oportunitatea investiŃiei - Descrierea tehnică a obiectivului cu anexă Proiectul tehnic - Graficul de realizare a investiŃiei - Costul şi finanŃarea proiectului de investiŃii - Managementul realizării proiectului

4) Prognoza privind proiectul de investiŃii: - PiaŃa, concurenŃa, produse - Materii prime, materiale, produse aprovizionate, utilităŃi - Resurse umane, instruire şi management - Tehnologii şi factori de producŃie


42

- Previziunea veniturilor şi cheltuielilor - Previziunea cash flow - Previziunea NFR - Estimarea costului capitalului

5) Evaluarea proiectului de investiŃii: angajamentul de capital, venitul net actualizat, indicele de profitabilitate, rata internă de rentabilitate, pragul de rentabilitate

6) Analiza eficienŃei economice a investiŃiei: termenul de recuperare a investiŃiei, coeficientul de eficienŃa economică a investiŃiei, randamentul economic al investiŃiei, impactul investiŃiei asupra activităŃii societăŃii

7) Analiza riscului şi a senzitivităŃii proiectului 8) Concluzii finale

Studiul de fezabilitate este o lucrare complexă, care necesită cunoştinŃe superioare de management, inclusiv abilităŃi

şi competenŃe în domeniul statisticii, previziunilor economice, analizei strategice a mediului concurenŃial, marketing, resurse umane, management financiar etc.

Documents

Eficienta economica