Eficienta Economica Producerii Legumelor

UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

C.Z.U. 631.15:635.1/.8(478)

NICOLAESCU ANA

EFICIENŢA ECONOMICĂ

A PRODUCERII ŞI PRELUCRĂRII LEGUMELOR

(în baza datelor întreprinderilor din Zona de Centru a Republicii Moldova)

08.00.05 - Economie şi management (în agricultură)

Teză de doctor în economie

Conducător ştiinţific:

Dr., conf. univ. TCACI NATALIA

Autorul NICOLAESCU ANA

CHIŞINĂU 2005

2

CUPRINS

Introducere ............................………………………………………………………………… 3

CAPITOLUL I. BAZELE TEORETICO - METODOLOGICE ALE EFICIENŢEI

ECONOMICE A LEGUMICULTURII.................................................................................... 6

1.1. Conţinutul categoriei eficienţa economică a legumiculturii ............................................. 6

1.2. Combinarea şi substituirea factorilor de producţie ..…………......................................... 11

1.3. Premise teoretico-metodologice ale evaluării eficienţei economice a producţiei

legumicole.............................................….......................................................................... 20

CAPITOLUL II. DIAGNOSTICUL ŞI ESTIMAREA POTENŢIALULUI ECONOMIC

AL LEGUMICULTURII ...........................................................…………………………… 34

2.1. Dezvoltarea legumiculturii în condiţiile actuale ........……………………...................... 34

2.2. Evoluţia producţiei şi comercializării produselor finite …............................................... 50

2.3. Analiza eficienţei economice a producerii şi prelucrării legumelor ................................. 62

CAPITOLUL III. DIRECŢIILE PRIORITARE DE CREŞTERE A EFICIENŢEI

LEGUMICULTURII ………………………………................................................................ 76

3.1. Rolul factorilor de producţie în creşterea eficienţei legumiculturii ……………….......... 76

3.2. Asigurarea competitivităţii producţiei legumicole …………………………………....... 89

3.3. Integrarea producerii şi prelucrării producţiei de legume …….....................…………… 96

Sinteza tezei ……………………............................................................................................... 103

Concluzii şi propuneri ………………………………………………………........................... 106

Bibliografie …………………………………………………………………........................... 110

Anexe ……………………………………................................................................................ 116

Adnotare ……………………………………......................................................................... 134

3

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia. Eficienţa economică este o

cerinţă fundamentală pentru economie şi trebuie să ghideze în permanenţă acţiunile

întreprinzătorilor. Aspectele creşterii eficienţei producţiei se află în centrul dezvoltării economice.

Legumicultura are un rol strategic în dezvoltarea agriculturii, iar ideea potrivit căreia

cultivarea legumelor în orice ţară cu economie dezvoltată reprezintă o ramură importantă este şi

pentru republica noastră binevenită.

Reformele agrare s-au reflectat în mod dezastruos asupra nivelului de dezvoltare a

legumiculturii. Producţia globală de legume în ultimii 11 ani a scăzut aproape de 2 ori, iar

randamentul la hectar este de aproximativ de 3 ori mai mic faţă de nivelul ştiinţific argumentat.

Exportul de legume proaspete este mult sub potenţialul economic al ramurii. Pierderea

pieţelor de desfacere şi calitatea ce nu face faţă exigenţelor pieţelor externe sunt factorii ce

contribuie la reducerea exportului de legume.

Industria de conserve înregistrează insuficienţă de materie primă, cauzată cât de scăderea

volumului producţiei globale de legume, atât şi de dezinteresul producătorilor legumicoli. De cele

mai dese ori ultima cauză este favorizată de preţurile joase la care sunt achiziţionate legumele de

către fabricile de conserve, iar neachitarea la timp duce la înrăutăţirea situaţiei în ramură.

Distrugerea sistemelor de irigare, insuficienta mijloacelor tehnice, îngrăşămintelor,

pesticidelor, combustibilului, seminţelor, calitatea joasă a producţiei, suportul ştiinţific

nesatisfăcător în domeniu au dus la scăderea eficienţei economice din ramură.

În legumicultură eficienţa economică îmbracă un caracter complex, deoarece producţia de

legume se caracterizează printr-o varietate de caracteristici, care pot fi puse în valoare prin diferite

combinaţii, rezultatele fiind însă diferite. Este important de a găsi acea combinaţie de resurse care

să conducă la rezultate maxime, cu costuri cât mai reduse.

Acest complex de probleme necesită o analiză multilaterală a factorilor de producţie,

cercetarea posibilităţii de asigurare a competitivităţii producţiei şi a integrării proceselor de

producere şi prelucrare a legumelor în vederea sporirii eficienţei economice a producţiei

legumicole.

În literatura de specialitate problemele eficienţei legumiculturii sunt încă slab studiate, nu s-au

4

evidenţiat direcţiile de revitalizare a ramurii legumicole, investigaţii în condiţiile de producţie în

domeniul dat practic lipsesc. Sub acest raport tema tezei este actuală şi în viziunea noastră prezintă

interes ştiinţific şi practic.

Scopul şi obiectivele tezei. Scopul cercetărilor constă în studierea evoluţiei legumiculturii,

aprecierii eficienţei economice a producerii şi prelucrării producţiei legumicole, în stabilirea

factorilor prioritari de creştere economică a ramurii.

Caracterul multilateral al temei a determinat următoarele obiective:

- studierea conceptului şi criteriilor de eficienţă economică;

- abordarea aspectelor metodologice privind evaluarea eficienţei economice a producţiei

legumicole;

- diagnosticarea producerii şi comercializării producţiei de legume;

- analiza eficienţei economice a producerii şi prelucrării legumelor;

- cuantificarea factorilor care au condiţionat diminuarea eficienţei economice a legumiculturii;

- cercetarea posibilităţilor de asigurare a competitivităţii producţiei şi integrării proceselor de

producere şi prelucrare a legumelor.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute constă în următoarele:

- precizarea sistemului de indicatori pentru estimarea eficienţei economice a legumiculturii

privind producerea şi prelucrarea legumelor în condiţiile actuale;

- stabilirea ponderii factorilor prioritari, care determină creşterea eficienţei economice a

legumiculturii în condiţiile de producţie a Republicii Moldova;

- determinarea şi argumentarea eficienţei, organizării ciclului închis de producţie privind

producerea şi prelucrarea legumelor;

- elaborarea normativelor de recuperare a factorilor de producţie în legumicultură;

- determinarea şi argumentarea nivelului optimal de utilizare a îngrăşămintelor în combinare

cu irigarea în condiţiile de producţie.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Rezultatele investigaţiilor vor

contribui la:

- utilizarea în practică a sistemului de indicatori privind aprecierea eficienţei economice a

producţiei şi prelucrării legumelor;

- folosirea în practică a ecuaţiilor de regresie şi a normativelor de recuperare a factorilor de

producţie pentru elaborarea pronosticului dezvoltării legumiculturii;

5

- utilizarea în procesul didactic a metodei de analiză a eficienţei economice a îngrăşămintelor

în combinare cu irigarea;

- argumentarea implementării mecanismului de integrare a producerii şi prelucrării legumelor;

- folosirea în procesul didactic a metodei de calcul a rezervelor privind creşterea venitului din

vânzări, profitului şi nivelului rentabilităţii.

Aprobarea lucrării. Ideile şi concluziile generale la tema tezei au fost expuse la simpozioane

internaţionale ştiinţifico-practice din Moldova şi România: Universitatea Agrară de Stat din

Moldova (2003, 2005), Academia de Studii Economice din Moldova (2004, 2005) Universitatea din

Timişoara (2003), Universitatea din Craiova (2003).

Rezultatele investigaţiilor ale tezei au fost publicate în 14 lucrări ştiinţifice.

6

CAPITOLUL I. BAZELE TEORETICO - METODOLOGICE ALE EFICIENŢEI

ECONOMICE A LEGUMICULTURII

„Date fiind ritmurile actuale de consum al

resurselor şi creşterea probabilă a acestor

ritmuri, mare majoritate a resurselor actuale

importante care nu se reînnoise vor deveni

extrem de scumpe în următorii 100 de ani”

(Meadows ş.a. citat de N. Dobrotă ) [6].

1.1. Conţinutul categoriei eficienţa economică a legumiculturii

Progresul oricărei societăţi depinde de eficienţa în care sunt folosite resursele umane, naturale

şi financiare de care dispune. Întotdeauna oamenii s-au străduit ca din fiecare unitate de muncă, de

resurse naturale sau bani ce se cheltuiesc să asigure o sporire cât mai mare a volumului şi calităţii

producţiei, deoarece numai astfel se poate asigura o creştere rapidă, care să ducă la dezvoltarea

economiei în general şi a nivelului de trai în special.

În acest sens eficienţa este acel element, care îi permite omului şi colectivităţii umane, în

general, ca din resursele naturale, de muncă sau bani să obţină o cantitate cât mai mare de bunuri

materiale şi servicii.

Abordarea conceptului de eficienţă economică a avut loc cu peste o sută de ani în urmă. Încă

în anul 1890 teoria economică a fost preocupată de identificarea unor principii de creştere a

eficienţei. Astfel, economiştii clasici puneau problema maximizării rezultatelor fără a concretiza

termenul de eficienţă.

Termenul de eficienţă provine de la cuvintele latineşti „efficiere”, „efficax”, ceea ce înseamnă

de a produce efectul sau rezultatul dorit. Reieşind din aceasta, eficienţa în general şi eficienţa

economică în special caracterizează măsura cu care s-a produs efectul scontat, anticipat.

În literatura economică [17, p.79; 29, p.97] se consideră că noţiunea de eficienţă economică a

apărut în sec. XX în urma utilizării matematicii în analiza economică. Eficienţa economică, de

regulă este legată de numele economistului italian Vilfredo Pareto, care prin formalizare

7

matematică defineşte eficienţa ca raport de echilibru între optimul consumului şi optimul producţiei.

Conform acestui "optim paretian", creşterea eficienţei uneia dintre părţi se poate face numai prin

înrăutăţirea situaţiei celeilalte părţi. Începând cu anii '30 ai sec. XX a avut loc o dezvoltare rapidă a

teoriei economice şi a cercetărilor operaţionale, care a dus la investigaţii generale de valoare,

inclusiv în domeniul eficienţei economice. Calculul diferenţial extins asupra problemelor

economice de minim şi de maxim metoda input-output a lui Leontieff, asupra judecăţii proporţiilor

în care eforturile sunt orientate către producerea bunurilor intermediare şi către producţia finală sunt

numai două dintre asemenea direcţii fructuoase.

Problemele teoretice şi practice ale eficienţei economice au preocupat şi continuă să preocupe

tot mai intens gândirea economică, vizând diferenţiat, abordarea conceptului „eficienţă economică”,

a modalităţilor de exprimare şi identificare a căilor de sporire a eficienţei economice în diferite

ramuri şi sectoare.

Într-o abordare sistemică, eficienţa economică constituie doar una din formele generale ale

eficienţei. Eficienţa economică nu este şi nu poate constitui prin nivelul scontat un deziderat în sine.

Ea poate constitui însă o verigă importantă în cadrul formelor generale ale eficienţei, care cuprinde:

eficienţa tehnică, eficienţa economică şi eficienţa socială [107].

Eficienţa tehnică exprimă calitatea factorilor tehnici de a produce efecte utile. Cazul tipic al

reflectării eficienţei tehnice îl constituie randamentul maşinii în procesul folosirii ei.

Eficienţa economică reflectă calitatea proceselor economice de a produce efecte economice şi

desigur financiare favorabile, cu efort minim. Eficienţa economică constituie nu numai o calitate a

proceselor economice, ci o categorie complexă care pune într-un raport cauzal efortul economic

implicat cu efectele corespunzătoare.

Eficienţa socială reflectă calitatea oricărei acţiuni de a asigura satisfacerea unor trebuinţe

social-umane, cu caracter material, cultural, spiritual, educaţional.

În modul general, eficienţa reprezintă maximum de efecte cu minimum de eforturi. Conceptul

de eficienţă economică exprimă raportul dintre efectul util (rezultatul obţinut) şi efortul depus

pentru obţinerea rezultatului. Această accepţiune dată eficienţei economice îi conferă în acelaşi timp

varietate în formă, în exprimare, în funcţie de natura şi parametrii efortului şi efectelor unui proces

economic.

Compararea efectelor (rezultatelor) cu eforturile făcute poate avea următoarele estimări:

1) efectul util se va aprecia material, valoric şi social;

2) consumul celor trei factori de producţie (muncă, resurse naturale, capital) se v-a reflecta ca

un consum de resurse sub forma alocării lor întru-n sector de activitate.

Accepţiunea noţiunii de eficienţă economică poate fi întâlnită în literatură în două aspecte [83,

8

p. 34]:

1) performanţe ale unei activităţi;

2) efecte maxime ale unei activităţi în raport cu resursele alocate.

Primul aspect al definirii eficienţei economice a fost abordat în perioada interbelică. O

activitate era considerată eficientă atunci când se finalizează prin obţinerea de profit şi ineficientă

atunci când generă pierderi [105, p.78]. După N. Popov [110, p.115-183] acest aspect defineşte nu

altceva decât efectul obţinut indiferent de consumurile efectuate.

După părerea multor savanţi economişti [26, p.346; 68, p.5; 103 p.281; 104, p.347] primul

aspect reflectă doar o parte a eficienţei economice – rezultatul, fără a lua în considerare consumul

de resurse. Însă nu întotdeauna un rezultat sporit asigură o eficienţă înaltă. Noi suntem de părere că,

al doilea aspect, adică raportul dintre rezultatul obţinut şi resursele alocate exprimă eficienţa

economică dat fiind faptul, că valoarea efectelor trebuie să acopere eforturile depuse şi să asigure un

surplus. Considerăm, că eficienţa economică trebuie să se impună ca tendinţă dominantă a oricărui

consum de resurse, a realizării oricărei activităţi, întrucât lipsa acesteia stagnează dezvoltarea şi

creşterea economică.

În literatura de specialitate este abordată deosebirea dintre noţiunile de eficienţă economică şi

eficacitate. Astfel, economiştii Tobă A., Malai A., Tobă D. [92, p.102], consideră că prin eficienţa

economică se înţelege raportul dintre efort şi efect, iar prin eficacitate măsura în care efectul realizat

se apropie de cel dorit, scontat, anticipat.

Însă se întâlnesc şi păreri contradictorii considerându-se, că eficienţa este sinonim cu

eficacitatea. Ambele cuvinte provenind din franceză “efficience” care în traducere înseamnă

“eficacitate” sau calitatea de a produce un efect pozitiv [7, p.65; 68, p.528].

Eficienţa în general se manifestă ca o calitate sau însuşire, pe care o poate avea un bun, un

lucru, o activitate, acţiune, un produs, de a satisface cerinţe pentru utilizator. Valenţele economice

ale eficienţei sunt generate de natura economică a acţiunilor, activităţilor, proceselor. O asemenea

reliefare a eficienţei economice este însă constatativă, ea nu are elemente de ordin determinist sau

nu le are în suficientă măsură. Printr-o asemenea explicitare eficienţa economică rămâne tributară

noţiunii de util, utilitate.

Compararea efectelor economice cu eforturile pentru aprecierea eficienţei economice,

constituie nu doar o expresie de calcul, ci o analiză detaliată a acestor două mărimi comensurabile,

care poate duce la obţinerea unor rezultate maxime. Eforturile depuse se pot concretiza în consumul

resurselor materiale, umane, energetice, tehnice, financiare. Indiferent de categoria lor, locul unde

se folosesc, modul de exprimare ele trebuie totalmente să asigure continuitatea procesului de

producţie. [26, p.344; 117, p.5-7].

9

Pentru resursele consumate se pune problema creşterii gradului lor de valorificare, adică

obţinerii unor efecte economice cât mai mari pe unitate de măsură consumată.

Efectele economice au o natură complexă, de aceea în dependenţă de obiectul pus ele pot

îmbrăca o anumită formă: fie globale dacă se referă la efectul brut cum ar fi valoarea producţiei,

exprimată în diferite preţuri, fie nete ce se obţin după scăderea din efectul total al consumurilor

efectuate [26, p.346].

În literatura de specialitate [6, p.83; 21, p.184; 40, p.68; 68, p.5; 60, p.29; 106, p.15] pentru

calcularea eficienţei economice (E) se utilizează următoarea expresie:

fERE = ; (1)

unde: R– rezultatele (efectele) obţinute

Ef – eforturile depuse

Mărimea eficienţei economice poate fi obţinută şi ca raport între indicatorul de efort şi cel de

rezultate. În acest caz eficienţa economică exprimă câte unităţi de efort sunt necesare pentru a

obţine o unitate de efecte (rezultate):

RE

E f= ; (2)

Într-o activitate practică bazată pe principii raţionale, pe măsură ce cresc eforturile - cresc şi

efectele. Dar nu întotdeauna un efort economic sporit poate aduce efecte maxime şi invers (figura

1).

Figura 1. - Evoluţia eficien ţei economice în funcţie de nivelul efortului ş i al efectului economic (după S. Nica, citat de Dona I.) , [26].

Eforturi e1 e2 e e3

Efecte

E2

E

E3

E1

I

II

III

10

Din figura 1 rezultă, că acelaşi nivel al efortului “e” generează efecte diferite E1; E2; E3, de

asemenea şi la un nivel constant al efectului “E” sa pot obţine trei variante de eforturi diferite e1; e2;

e3. În ambele cazuri cea mai eficientă este varianta 1.

Eficienţa economică a activităţii de producţie din agricultură, inclusiv şi legumicultură

reprezintă o categorie economică ce exprimă însuşirea de a produce efecte economice propagate

utile. Acest fapt permite ca eficienţa economică din agricultură să capete expresia simbolică a

raportului dintre efect-efort sau efort-efect, pe care le implică producţia agricolă.

În agricultură, inclusiv şi în legumicultură, eficienţa economică exprimă gradul de utilizare a

fondului funciar, forţei de muncă, mijloacelor de producţie, recuperarea investiţiilor alocate.

Trăsăturile şi particularităţile producţiei agricole determină şi unele elemente caracteristice

conţinutului şi naturii eficienţei activităţii economice din legumicultură. Astfel, datorită faptului că

în agricultură pământul este mijlocul principal de producţie, care îndeplineşte o dublă funcţie, de

mijloc de muncă şi obiect al muncii, acesta reprezintă unul din principalii termeni de raportare a

indicatorilor eficienţei economice.

Eficienţa economică în agricultură, se exprimă la nivel macro şi microeconomic. În acest sens

se impune îmbinarea intereselor economiei naţionale cu cele ale producătorilor, încât activitatea de

producţie din agricultură să fie eficientă.

Activitatea economică din agricultură este apreciată ca eficientă dacă îndeplineşte următoarele

condiţii:

- să se concretizeze în bunuri materiale, care şi satisfacă nevoile sociale;

- valoarea bunurilor obţinute să acopere cheltuielile (eforturile) făcute şi să asigure un surplus;

- activitatea economică să nu deterioreze echilibrul ecologic.

Făcând o totalizare a opiniilor de tratare conceptuală a eficienţei economice

putem conchide, că eficienţa economică este o categorie economică complexă care

exprimă în modul cel mai cuprinză tor rezultatele ce se ob ţin într-o activitate

economică , evaluate prin prisma resurselor consumate pentru desfăşurarea acelei

activităţ i . De eficienţa cu care sunt folosite resursele materiale, umane ş i

financiare disponibile depinde în mare măsură progresul societăţ i i . Eficienţa este

acel element, care îi permite unităţ i i economice ca din resursele funciare, de

muncă , tehnico-materiale să ob ţină o cantitate cât mai mare de bunuri materiale ş i

servicii .

În esenţă eficienţa exprimă calitatea activităţii economice de a utiliza raţional factorii de

producţie.

11

1.2. Combinarea şi substituirea factorilor de producţie

Orice activitate economică presupune atragerea şi combinarea raţională a resurselor în cadrul

producţiei. Resursele se transformă în factori de producţie numai în măsura atragerii, utilizării şi

consumării acestora.

În acest context factorii de producţie reprezintă totalitatea resurselor materiale şi umane atrase

şi utilizate în activitatea economică, ei nu sunt altceva decât resursele economice „activizate” în

circuitul economic [92, p.80]

De obicei, noţiunea de factor de producţie este privită în complexitate cu cea de producţie.

Deoarece anume producţia presupune atragerea şi combinarea resurselor existente, care apoi se

transformă în factori de producţie [19, p.19].

Producerea fiecărui bun presupune atragerea şi alegerea factorilor de producţie. De aceea

apare necesitatea clasificării şi combinării lor în grupe mari.

Teoria marxistă în calitate de factori de producţie evidenţiază: forţa de muncă, obiecte de

muncă şi mijloace de muncă, sistematizându-i în două grupe: factori personali şi materiali [120,

p.44].

Teoria marxistă a fost folosită în studiile şi cercetările savanţilor ex-sovietici, precum şi în

activitatea practică.

În schimb teoria marginalistă divizează factorii de producţie în patru grupe: pământul, munca,

capitalul şi activitatea antreprenorială [120, p.44].

În literatura de specialitate [28, p.59; 92, p.94; 99 p.281-287] factorii de producţie sunt

divizaţi în: pământul, munca, capitalul.

Pământul este apreciat ca factor natural. El nu este rezultatul activităţii umane. La factorii

naturali se mai referă şi resursele naturale. Vorbind despre pământ, în primul rând, se are în vedere

folosirea lui în agricultură. Pentru antreprenorii agricoli pământul este principalul mijloc de

producţie care are un şir de particularităţi specifice, şi anume:

- pământul este caracterizat prin fertilitate. Aceasta poate fi naturală - determinată de

însuşirile mecanice şi chimice ale solului şi artificială - obţinută prin schimbarea conţinutului

solului în rezultatul intervenţiei omului;

- pământul est mijloc de producţie, care nu poate fi reprodus deoarece este un "dar al naturii".

Munca ca factor de producţie este reprezentată prin activitatea fizică şi intelectuală, orientarea

spre obţinerea bunurilor şi serviciilor. Acest factor este caracterizat prin numărul de salariaţi, a căror

durată a muncii este identică sau uneori este dată prin numărul total al orelor de muncă.

Munca a fost şi a rămas factorul de producţie activ şi determinat; ea este aceea care produce

12

factorii derivaţi de producţie, ea antrenează ceilalţi factori, îi combină şi utilizează eficient. În acest

sens, Adam Smith remarcă faptul că „ munca anuală a oricărei naţiuni constituie factorul care, din

totdeauna, o aprovizionează cu toate bunurile necesare şi de înlesnire a traiului”.

Capitalul este acel factor de producţie care constă din ansamblul bunurilor produse pentru

obţinerea altor bunuri materiale şi servicii, destinate vânzării cu avantaj economic.

Capitalul se caracterizează prin ca rezultat al proceselor economice anterioare şi constă din

bunurile intermediare şi ale mijloacelor de producţie.

Capitalul ca factor de producţie are în condiţiile actuale o structură tehnică şi materială foarte

eterogenă. Împărţirea care prezintă interes deosebit, în acest context, este cea care contrapune

mijloacele fixe şi cel mijloace circulante (active curente). Mijloacele fixe se materializează în

clădiri, edificii, utilaje, funcţionează o perioadă mai îndelungată, iar valoarea lui se reflectă treptat

în producţia finită prin uzură.

Cealaltă parte a capitalului, care include materia primă, materialele, resursele energetice, se

consumă total într-un singur ciclu de producţie, valoarea lui în întregime se include în bunul

obţinut. Această parte reprezintă mijloacele circulante (activele curente).

În opinia unor specialişti [116, p.112] al patrulea factor de producţie este managementul sau

activitatea antreprenorială.

Era industrializării impune o altă clasificare a factorilor de producţie, evidenţiind încă doi

factori: informativ şi ecologic, numiţi neofactoriali [13, p.86]. Ambii factori (informativ şi ecologic)

sunt strâns legaţi de realizările ştiinţei, care de la sine apare în calitate de factor, deoarece au o

influenţă decisivă asupra nivelului eficienţei economice.

Plecând de la ideea, că factorii de producţie se împart în 4 grupe (pământ, munca, capitalul şi

managementul), putem spune că fiecare grupă de resurse poate fi utilizată în anumite combinaţii cu

celelalte trei, pentru a obţine o cantitate de produse. Pământul trebuie privit sub aspectul

caracteristicilor solului şi a celor ce definesc integral mediul natural care influenţează capacitatea sa

de producţie. Munca şi managementul se identifică, în cazul întreprinderilor, luarea deciziilor

presupune funcţii speciale care necesită capacităţi manageriale deosebite. Resursele exprimate de

capital sunt cele rezultate din acţiunea muncii omului şi sunt procurate din afara întreprinderii

(tractoare, îngrăşăminte chimice) sau din interiorul acesteia (furaje, seminţe, îngrăşăminte

organice).

Legăturile dintre cele patru categorii de resurse sunt de interdependenţă. De exemplu:

creşterea capacităţii productive a pământului depinde de capital, iar deosebirea dintre muncă şi

management este dificil de cuantificat.

Întreaga gamă de activităţi de care depinde obţinerea producţiei utilizează combinaţii diferite

13

de factori de producţie. Combinarea factorilor de producţie presupune utilizarea lor astfel, ca să fie

asigurată creşterea producerii de bunuri cu scopul de a obţine profit [25, p.86; 18, p.34]. Anume

procesul de combinare a factorilor de producţie în cadrul tehnologiilor stabilite influenţează nivelul

şi calitatea producţiei. Modul de combinare a factorilor de producţie trebuie să-şi demonstreze

raţionalitatea economică, realizând astfel mai multe bunuri cu costuri mai mici.

În opinia N. Dobrotă [25, p.87], combinarea factorilor de producţie trebuie să fie caracterizată

luând în considerare două aspecte: divizibilitatea şi adaptabilitatea.

Divizibilitatea factorilor de producţie constă în proprietatea acestora de a fi împărţiţi în unităţi

simple, fără a fi afectată calitatea acestora.

Adaptabilitatea se defineşte ca acea proprietate a unui anume factor de producţie de a se

asocia cu un număr mai mare sau mai mic de unităţi dintr-un alt factor de producţie.

În baza celor două aspecte a combinării factorilor de producţie s-a impus operaţiunea de

substituire.

Substituirea factorilor de producţie exprimă posibilitatea, respectiv realitatea înlocuirii unei

cantităţi date dintr-un factor de producţie printr-o cantitate determinată dintr-un alt factor, prin

aceasta păstrându-se neschimbată cantitatea realizată.

Substituirea poate fi imperfectă, când mai multe resurse din cele abundente se folosesc pentru

a înlocui resursa deficitară, respectiv, are loc creşterea volumului dintr-o resursă abundentă pentru a

substitui o unitate din resursa rară.

Substituirea perfectă arată că volumul factorilor suplimentari necesari compensării reducerii

cu o unitate a altui factor rămâne neschimbată.

Dacă un factor poate fi înlocuit parţial sau total în cadrul unui proces de producţie cu un alt

factor, factorii respectivi sunt substituibili, iar între ei se stabilesc relaţii de substituire. Reducând

volumul unui factor pentru a menţine nivelul stabilit al producţiei este necesară înlocuirea cu o

cantitate din alt factor substituibil.

Progresul tehnico-ştiinţific duce la găsirea de noi resurse utilizabile, iar funcţionarea

tehnologiilor determină schimbări în combinaţia factorilor pentru a obţine un anumit volum al

producţiei sau un rezultat economic dorit.

Substituirea priveşte toţi factorii de producţie. De exemplu, datorită influenţei progresului

tehnico - ştiinţific şi tehnologic are loc o substituire a forţei de muncă prin capital fix, obţinând un

spor de producţie de un consum mai redus de forţă de muncă. Acest proces de înlocuire a forţei de

muncă cu capitalul diferă de la o ramură la alta, ea fiind mai accentuată în ţările industrializate şi

mai mică în cele mai slab dezvoltate.

Raportul între capitalul folosit şi muncă mai este numit în literatura de specialitate şi

14

intensitatea capitalului [96, p.117].

Când tehnica este mai scumpă sau întreprinzătorul dispune de investiţii insuficiente atunci

producţia poate creşte pe seama angajării de noi lucrători.

Dacă salariile au crescut foarte mult, atunci întreprinderea poate opta pentru o soluţie care

economiseşte munca prin tehnică şi capital.

Substituirea forţei de muncă prin capital poate avea loc sub două forme:

- substituirea absolută - prevede disponibilizarea imediată a forţei de muncă prin introducerea

noilor tehnologii şi tehnici de producţie;

- substituirea relativă - care nu conduce la o disponibilizare imediată, ci la creşterea gradului

de înzestrare tehnică a muncii şi astfel, la creşterea productivităţii muncii.

Substituirea se manifestă şi în cadrul factorului natural, ea constând de exemplu, în înlocuirea

materiilor prime naturale, tot mai restrictive, cu cele sintetice.

Datorită caracterului limitat al resurselor (factori) şi necesităţii de a realiza echilibrul acestora

se impune necesitatea optimizarea folosirii lor. Ca urmare a intervenţiei factorilor naturali şi a

organismelor vii, folosirea factorilor în producţia agricolă are unele particularităţi. Utilizarea lor în

anumite condiţii şi în perioadele cerute de biologia plantelor legumicole este o condiţie a sporirii

producţiei şi a eficienţei economice a acesteia. De exemplu, o anumită cantitate de legume poate fi

obţinută pe o suprafaţă de teren mai mare, dacă se utilizează exclusiv potenţialul natural al terenului

sau pe o suprafaţă mult mai mică dacă se construieşte o seră, se utilizează îngrăşăminte şi pesticide.

Recoltarea legumelor se poate face mecanizat sau manual şi în aceste două situaţii numărul de

muncitori va fi diferit.

Substituirea şi combinarea factorilor de producţie sunt impuse nu doar de specificul producţiei

obţinute dar şi de caracterul limitat al resurselor pe de o parte, şi eficienţa folosirii lor, pe de altă

parte.

Întreprinzătorul va alege acea tehnologie de producţie, care necesită folosirea unor factori de

producţie deficitari sau relativi scumpi într-o proporţie redusă. În aşa mod omenirea a dus la apariţia

clădirilor înalte în condiţiile în care pământul este limitat, înlocuitorilor sintetici, diferite modele de

maşini cu un consum redus de combustibil. În aşa mod, agenţii economici folosesc în practică

diferite modalităţi de combinare a factorilor de producţie, ţinând cont totodată de principiul

reducerii costurilor.

Folosirea eficientă a factorilor de producţie se poate realiza în condiţii multiple. Soluţiile

optime trebuie să ţină seama de restricţiile impuse, de necesitatea realizării echilibrului dinamic în

utilizarea lor. Sporirea producţiei are loc nu numai prin creşterea volumului de factori, ci şi prin

schimbarea structurii acestora. Astfel fenomenul de limitare a producţiei ce apare la un anumit

15

moment în administrarea unor cantităţi sporite de resurse poate fi înlăturat prin unităţi structurale şi

cantitative în factorii folosiţi ţi tehnologiile practicate.

În condiţiile economiei de piaţă obiectivul fundamental al oricărui agent economic - deci şi al

producătorului agricol - este de a folosi cu maximă eficienţă factorii de care dispune pentru

creşterea veniturilor şi respectiv a profitului. Aceasta înseamnă, că între sistemul de producţie

pentru care s-a optat şi factorii disponibili trebuie să se stabilească anumite relaţii care să permită

valorificarea la maxim a fiecărei unităţi de factori. Acest lucru devine posibil în condiţiile în care

fiecare conducător reuşeşte să-şi fundamenteze ştiinţific fiecare decizie privitoare la cantitatea şi

calitatea factorilor alocaţi. Cunoaşterea relaţiilor ce se stabilesc între mărimea factorilor şi cea a

producţiei, între consumurile, volumul şi valoarea producţiei obţinute ajustă la stabilirea căilor de

folosire optimă a lor.

Un anumit volum de producţie se obţine cu o sumă de factori alocaţi în anumite proporţii.

Instrumentul metodologic care ne arată relaţia între factorii utilizaţi şi producţia obţinută este

funcţia de producţie.

Funcţia de producţie este un concept care exprimă raportul tehnologic între două variabile

economice, respectiv între cantitatea de bunuri produse sau care urmează a fi produse, care în

termenii balanţei legăturilor dintre ramuri reprezintă "ieşirile" sau "output-ul", pe de o parte şi

cantitatea factorilor de producţie utilizaţi (combinaţi), care reprezintă "intrările" sau "input-ul" [92,

p.92-93].

Funcţia de producţie indică eficienţa tehnică a convertirii factorilor în produse, exprimată de

cantitatea maximă de producţie ce se poate obţine cu cantităţi diferite de factori [46, p.175].

Cu ajutorul funcţiei de producţie se poate aprecia eficienţa relativă a factorilor de producţie

luaţi în considerare, contribuţia lor la creşterea producţiei şi posibilitatea substituirii lor. Una din

funcţiile de producţie utilizate până în prezent este funcţia Cobb-Douglas.

Economiştii americani Douglas şi Cobb în anii '20 ai sec. XX, în baza cercetărilor statistice a

producţiei de grâu din ultimii 100 ani au determinat aportul factorilor de producţie - munca şi

capitalul, la sporirea producţiei obţinute. Ei au descoperit, că majorarea consumurilor de muncă cu

un procent asigură cu 3/4 creşterea producţiei obţinute, iar sporirea consumului de capital în aceeaşi

proporţie (1%) favorizează cu 1/4 volumul producţiei.

Aceşti indici (3/4 şi 1/4) au fost numiţi agregaţi, iar legătura dintre producţia obţinută şi

factorii de producţie în teoria economică a fost numită funcţia Cobb-Douglas.

După N.Georgescu [28, p.61], în cazul unei întreprinderi, funcţia de producţie de tip Cobb-

Douglas având patru factori, va avea următoarea expresie:

16

Q=3(K1)0,2(K2)1/4(L1)1,2(L2)0,1 (3)

Cu ajutorul funcţiei de producţie se poate aprecia eficienţa relativă a factorilor de producţie

luaţi în considerare, consideraţia lor la creşterea producţiei şi posibilitatea substituirii lor.

După L. Tarasevici [120, p.52], dacă factorii de producţie sunt reprezentaţi prin consumul de

muncă (L), capital (K) şi materiale (M), funcţia de producţie poate fi reprezentată în felul următor:

Q=F (L, K, M); (4)

unde:

Q – volumul maxim de producţie obţinut în condiţiile tehnologiei date.

În procesul de producţie are loc combinarea a doi sau mai mulţi factori, fiecare dintre

asigurând obţinerea aceluiaşi volum de producţie. Modificarea funcţiei de producţie poartă

denumirea de izocuanta producţiei.

Izocuanta producţiei reprezintă diferite combinări posibile între doi factori de producţie pentru

realizarea unei cantităţi determinate de bunuri economice (figura 2).

De asemenea utilizarea funcţiilor de producţie permite:

- analiza continuă a reacţiei producţiei în funcţie de factorii cercetaţi;

- precizarea nivelului de producţie care se poate obţine cu o anumită cantitate de factor;

- precizarea cantităţii de factor necesară pentru a obţine nivelul de producţie dorit;

- stabilirea cantităţilor de factor în funcţie de cantităţile disponibile;

- stabilirea cantităţii de factor care determină producţia maximă;

FK

FT

Q1

Q2

Q3

Figura 2. - Izocuanta producţiei (după Тарасевич Л.С.), [120, p.52]

17

- stabilirea cantităţii de factor care determină cel mai mare profit.

Generalizarea productivă a celor mai eficiente realizări ale ştiinţei şi tehnicii face posibilă

creşterea gradului de compatibilitate a parametrilor de utilizare a factorilor de producţie şi

adaptabilitatea acestora la noi cerinţe de consum, la diversificarea şi creşterea calitativă a bunurilor

şi serviciilor, în condiţii de maximizare a eficienţei şi profitului întreprinderii.

Adaptarea rapidă şi eficientă la condiţiile pieţei datorită abilităţii întreprinzătorului, pentru a

depăşi momentele dificile impuse de concurenţă, se concretizează în modul cel mai sintetic, în

calcule care stau la baza combinării şi substituirii factorilor de producţie. Sistemul de indicatori

privind factorii de producţie se împart în două grupe distincte:

1) Indicatori ce caracterizează nivelul de folosire a factorilor de producţie;

2) Indicatori ce caracterizează eficienţa utilizării factorilor de producţie.

După V. Pană [61, p.43-44] indicatorii ce caracterizează nivelul de folosire a factorilor de

producţie din agricultură depind de tipul de factor. Astfel, indicatorii ce caracterizează nivelul de

folosire a pământului sunt:

1) ponderea terenului agricol în totalul fondului funciar;

2) ponderea suprafeţei arabile în totalul fondului funciar;

3) ponderea terenului agricol irigat în totalul fondului funciar.

În opinia aceluiaşi autor nivelul utilizării muncii poate fi apreciat după:

- numărul de lucrători efectivi către numărul de lucrători necesari;

- ponderea numărului mediu de muncitori din agricultură în totalul salariaţilor.

Capitalul folosit în agricultură poate fi apreciat cu ajutorul următorilor indicatori:

1) ponderea capitalului fix folosit în agricultură din totalul capitalului fix;

2) ponderea energiei consumate în agricultură din consumul energiei totale;

3) ponderea consumurilor materiale din agricultură în consumul total de materiale.

Pentru aprecierea eficienţei utilizării factorilor de producţie în practica analitică sunt acceptate

mai multe sisteme de indicatori.

În ansamblu s-a creat o situaţie când eficienţa utilizării factorilor de producţie se determină pe

fiecare grup de factori în parte [120, p.45-47]. Eficienţa utilizării muncii este caracterizată prin

productivitatea muncii, a capitalului prin randamentul mijloacelor fixe şi materiale, iar a pământului

prin randamentul acestora.

După V. Bălănuţă [5, p.19] în condiţiile economiei de piaţă se modifică rolul indicatorilor

care stau la baza determinării eficienţei utilizării factorilor de producţie.

După cum se ştie în economia centralizată sistemul de indicatori generalizatori ai activităţii de

producţie se reflectă în felul următor:

18

FM – FF – RM – VPM – VPR – B,

I II III IV V VI (5)

unde:

FM – forţa de muncă

FF – fondurile fixe de producţie

RM – resursele materiale

VPM – volumul producţiei marfă

VPR – volumul producţiei realizate

B – beneficiul din activitatea de bază

Deci, anterior, factorii de producţie erau pe prim-plan şi , practic, acumularea

lor suplimentară se examina ca potenţial strategic de dezvoltare ulterioară a

întreprinderilor industriale. Acest proces se dirija centralizat şi , conform unor

reguli întocmite, fiecare unitate economică acumula suplimentar factorii de

produc ţie la timp, cu o garanţie sigură . În majoritatea cazurilor, indiferent de

rezultatele financiare obţinute din activitatea de bază , întreprinderile erau

asigurate cu factorii de producţ ie conform necesităţ i lor ş i normelor planificate.

Odată cu trecerea la economia de piaţă acest proces de aprovizionare s-a destrămat

deoarece nu corespundea cerinţelor pie ţei.

Actualmente problema – cheie pentru toţi producătorii constă în interdependenţa

consumurilor şi cheltuielilor efectuate şi a veniturilor obţinute. Mai mult decât atât, unităţile de

producţie trebuie să obţină independent resursele financiare necesare atât pentru propria existenţă,

cât şi pentru dezvoltarea în perspectivă.

În conformitate cu cerinţele pieţei corelaţia indicatorilor generalizatori ce reflectă procesul de

producţie şi rezultatele lui suferă o modificare esenţială. În opinia noastră ea este determinată de

ritmul de creştere a profitului perioadei de gestiune până la impozitare prin următoarea corelaţie a

indicatorilor generalizatori.

Pimp >VV>VPF>RM>MF>FM (6)

unde: > - ritmul de creştere (în %)

Pimp – profitul perioadei de gestiune până la impozitare;

19

VV – venitul din vânzări;

VPF – volumul producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate);

RM – resursele materiale;

MF – mijloace fixe;

FM – forţa de muncă.

Deci, cererea de factori de producţie şi compensarea unui factor prin altul sunt determinate

atât de preţul de piaţă, cât şi de veniturile la care pretind unităţile economice.

Din cele menţionate v-om conchide, că gestionarea şi combinare corectă a tuturor factorilor

de producţie determină rezultatele economico-financiare şi eficienţa activităţii întreprinderii în

condiţiile actuale.

Implementarea productivă a realizărilor ştiinţei şi tehnicii face posibilă creşterea gradului de

utilizare a factorilor de producţie şi adaptabilitate a acestora la noi cerinţe de consum, la

diversificarea şi creşterea calitativă a bunurilor şi serviciilor în condiţiile de maximizare a eficienţei

economice.

Eficienţa economică este cu atât mai mare, cu cât la aceiaşi cantitate de factori de producţie se

obţine o valoare mai mare a producţiei.

În funcţie de producţie, eficienţa factorilor de producţie se exprimă prin randamentul acestora

în baza raportului:

CFQRf = (7)

unde:

Q – valoarea producţiei obţinute în unităţi naturale sau valorice;

CF – consumul de factori.

Acest raport exprimă producţia obţinută la o unitate de factori de producţie utilizaţi.

În cadrul legumiculturii maximizarea acestui raport presupune aplicarea procedeelor

tehnologice prin care se obţine utilizarea la nivel optimal a următorilor factori:

a) irigarea plantaţiilor;

b) lucrarea solului;

c) administrarea îngrăşămintelor şi pesticidelor.

Rolul acestor factori în creşterea eficienţei economice a legumiculturii este analizat în

capitolul 3 al tezei.

20

1.3. Premise teoretico-metodologice ale evaluării eficienţei economice a producţiei

legumicole

Eficienţa economică se cuantifică pe baza unor criterii de apreciere. Criteriul general de

apreciere a eficienţei economice îl reprezintă minimizarea volumului resurselor avansate şi

consumate pentru obţinerea fiecărei unităţi de efect. Criteriile de apreciere a eficienţei economice

pot fi diferite în funcţie de particularităţile fenomenului cercetat şi condiţiile sale concrete de

desfăşurare [110, p.115-133; 118, p.529].

În literatură s-au extins mai multe puncte de vedere în ce priveşte alegerea criteriilor pentru

aprecierea eficienţei economice. Unii savanţi sugerează ideea existenţei unui singur criteriu pentru

estimarea eficienţei economice, fiind considerat optim [104, p.347-354; 118, p.529].

După Sofronova N. [118, p.529] în calitate de criteriu a eficienţei economice trebuie să apară

norma profitului:

KCVp

KPE −

== (8)

unde:

E – norma profitului, %;

Pn – profit net;

K – investiţiile privind utilizarea mijloacelor de producţie;

Vp- valoarea producţiei globale în preţuri curente;

C – costul producţiei.

Autorul consideră, că importanţa acestui criteriu reiese din necesitatea maximizării

rezultatelor obţinute sau minimizarea consumurilor. Considerăm, că aplicarea practică a oricărui

criteriu nu trebuie înţeleasă sub forma minimizării consumurilor totale de resurse sau maximizării

rezultatelor obţinute de pe urma unei activităţi, ci sub aspectul maximizării volumului de efecte

economice în calcul la o unitate de resurse consumate.

Satisfacerea deplină a necesităţilor personale şi sociale în condiţiile folosirii raţionale a

resurselor după Kovalenko N. [104, p.347-354] prezintă criteriul suprem al eficienţei.

Existenţa unui singur criteriu în aprecierea eficienţei economice pune accentul pe

subiectivism şi formarea influenţei decisive, de aceea majoritatea economiştilor consideră că la baza

evaluării economice stau mai multe criterii. Dar şi aici apar discuţii contradictorii legate de alegerea

unor sau altor criterii. Caracterul relativ al criteriilor depinde în mare măsură de nivelul la care se

21

manifestă eficienţa economică.

Complexitatea vieţii economice determină varietatea criteriilor de apreciere a eficienţei

economice, sau altfel spus pentru o apreciere cât mai concludentă şi reală a eficienţei economice

este nevoie de combinarea acestor criterii, pentru a stabili cât mai coerent deciziile de urmat în

vederea creşterii eficienţei economice.

Satisfacerea populaţiei cu produse agroalimentare, gradul de asigurare a industriei

prelucrătoare de către agricultură cu materie primă şi nivelul calităţii produselor agricole, conform

standardelor, - sunt trei criterii de care trebuie să se ţină cont la aprecierea eficienţei economice în

agricultură [10, p.191-192].

În această ordine de idei, V. Boev [107] susţine, că criteriile eficienţei economice sunt

determinate de formele de eficienţă. În opinia savantului aceste forme sunt: eficienţa tehnologică,

eficienţa economică, eficienţa socială. Astfel, criteriul eficienţei tehnologice este obţinerea

producţiei maxime în calcul la 1 hectar şi la un animal. Criteriu al eficienţei economice se

consideră creşterea maximă a profitului faţă de consumuri şi cheltuieli, care să asigure reproducţia

lărgită. Criteriu al eficienţei sociale îl constituie creşterea nivelului de trai.

Criteriul general al eficienţei economice în agricultură îl constituie obţinerea producţiei

maxime în calcul la un hectar de teren agricol şi al profitului maxim care ar asigura reproducţia

lărgită, satisfacerea cerinţelor lucrătorilor şi păstrarea echilibrului ecologic.

Considerăm, că criteriul general care include aspectul tehnologic, economic şi social

reprezintă criteriul de bază a eficienţei oricărei activităţi economice în agricultură impuse de

competitivitatea practică.

O abordare ştiinţifică şi practică a problemei eficienţei economice cere în acelaşi timp şi o

riguroasă definire a conţinutului indicatorilor cu care se măsoară fie parţial fie sintetic rezultatele

obţinute.

Pentru evaluarea eficienţei economice sunt necesari indicatori concreţi care reflectă influenţa

diferitor factori asupra procesului de producţie. Doar sistemul de indicatori permite efectuarea

analizei complexe şi cuantificarea concluziilor necesare îndreptate spre sporirea eficienţei

economice a producţiei [104, p.347-354].

La alegerea indicatorilor utilizaţi în determinarea eficienţei activităţii economice din

agricultură este necesar să se ţină cont de următoarele aspecte:

1) să exprime cât mai exact dependenţa eficienţei de volumul producţiei şi cel a resurselor

folosite;

2) să permită comparaţii atât în spaţiu cât şi în timp;

3) să evidenţieze economia totală realizată pe seama modificărilor intervenite în volumul

22

consumului de muncă, materiale [10, p.192].

În vederea caracterizării eficienţei economice trebuie de pornit de la faptul că în procesul de

producţie factorii se combină în proporţie şi corelaţie diferită. În dependenţă de combinaţia

resurselor are loc formarea costului producţiei [103, p.281].

O sporire semnificativă a eficienţei economice se poate obţine doar în condiţiile în care are

loc creşterea concomitentă a productivităţii muncii, randamentului mijloacelor fixe şi a reducerii

consumului specific de materiale. Însă un asemenea rezultat poate fi atins doar în condiţiile unei

tehnologii moderne care valorifică la maxim materia primă şi energia, asigurând produse de calitate

înaltă la un cost redus.

În lucrările economiştilor agrarieni [104, p.347-354; 119, p.241-248; 120, p.49-51] se

stipulează ideea exprimării eficienţei economice în agricultură prin indicatori naturali şi valorici.

Autorii consideră, că principalii indicatori naturali sunt randamentul unui hectar şi productivitatea

unui animal. Însă indicatorii naturali reflectă doar o parte a rezultatului obţinut, în aşa fel se impune

aplicabilitatea indicatorilor valorici. În calitate de indicatori valorici autorii propun: valoarea

producţiei globale, venit global şi venitul net în raport cu consumurile efectuate.

O problemă în ce priveşte sistemul de indicatori decurge din confuzia care se face între

eficienţa economică a resurselor alocate şi cea a producţiei.

Indicatorii eficienţei a resurselor alocate definesc cauzele care determină anumite rezultate

economice [10, p.191-198]. În calitate de indicatori a eficienţei economice a resurselor alocate,

autorii propun:

1) valoarea mijloacelor de producţie în calcul la 1 ha;

2) gradul de mecanizare pe tipuri de lucrări;

3) cantitatea de îngrăşăminte organice, minerale şi pesticide la o unitate de suprafaţă;

4) raportul energetic calculat ca raportul dintre energia consumată şi cea produsă.

Aceeaşi autori consideră că eficienţa economică a producţiei v-a exprima nivelul rezultatelor

obţinute prin intermediul unui sistem de indicatori care include:

1) randamentul la hectar;

2) producţia marfă;

3) calitatea produselor exprimată prin indicele de calitate;

4) costul unitar;

5) nivelul productivităţii muncii;

6) venit total;

7) venit net;

8) profit pe unitate de produs;

23

9) rata rentabilităţii.

După părerea noastră indicatorii eficienţei economice nu pot fi limitaţi numai la expresia

interacţiunii factorilor de producţie stăpâniţi de întreprinzător, dar trebuie priviţi ca un rezultat al

conjugării tuturor factorilor cantitativi, calitativi şi conjugali atât din mediul intern, cât şi cel extern

al întreprinderii.

În opinia V. Balănuţă [5, p.19; 101, p.29-31]), pentru a determina mai obiectiv eficienţa

utilizării factorilor de producţie este necesar de a calcula de rând cu productivitatea muncii,

randamentul resurselor materiale şi al mijloacelor fixe şi un indicator agregativ de eficienţă după

formula:

321 *** KWKRKRE ltmt ∆+∆+∆= (9)

unde:

Et – indicator agregativ al eficienţei utilizării factorilor de producţie, %

∆Rm - modificarea randamentului resurselor materiale, %

∆Rt - modificarea randamentului mijloacelor fixe productive, %

∆W1 - modificarea productivităţii muncii anuale a unui lucrător, %

K1 , K2 , K3 – respectiv, ponderea consumurilor materiale, uzurii mijloacelor fixe şi

remunerării muncii în costul producţiei fabricate.

După părerea noastră, acest indicator poate fi aplicat în cazul când nu se respectă o legătură

unică în modificarea productivităţii muncii şi randamentului. În cercetările noastre am utilizat acest

indicator şi am constatat unele majorări în dependenţă de creşterea ponderii consumurilor respective

(K1, K2 , K3 ). Suntem convinşi, că specificul ramurii are o amprentă asupra indicatorului dat şi toate

aceste aspecte complică interpretarea indicatorului agregativ.

Problematica construirii unui sistem de indicatori a eficienţei economice impune o anumită

doză de prudenţă în catalogarea unui sau altui indicator. În teoria şi practica economică se folosesc

şi pun în evidenţă diferite combinaţii de indicatori, precum şi elemente de apreciere a eficienţei

economice.

Reieşind din aceasta V. Mogoreanu [49], E. Timofti, N. Tcaci, I. Lîsâi [91], propun următorul

sistem de indicatori pentru evaluarea eficienţei economice a producţiei agricole:

A. Indicatorii cantitativi:

1) producţia globală;

2) producţia comercializată;

24

3) profit în calcul la o unitate de suprafaţă.

B. Indicatorii utilizării factorilor de producţie:

1) randamentul la hectar;

2) randamentul mijloacelor fixe;

3) randamentul materialelor;

4) consumuri directe de muncă la un hectar;

5) consumuri de producţie la un hectar;

6) costul pe unitate de produs.

C. Indicatorii rentabilităţii:

1) rentabilitatea producţiei la nivel de produs (Rp)

%100xCP

R pp = (10)

unde:

Pp - profit obţinut din comercializarea produsului în calcul la o unitate de producţie vândută;

C - costul pe unitate de producţie vândută.

2) rentabilitatea mijloacelor de producţie (Rmp)

%100xAM

PR

cf

impmp +

= (11)

unde:

Pimp – profitul perioadei de gestiune până la impozitare.

Mf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;

Ac - valoarea medie anuală a activelor curente;

4) rentabilitatea consumurilor (Rc)

%100xCV

PR bc = (12)

unde:

Pb – profitul brut;

25

CV – costul vânzărilor.

I. Bostan [8, p.37-42] este de părerea, că prelucrarea producţiei agricole are specificul său,

care constă în faptul că taxa pe valoarea adăugată acumulată din comercializarea producţiei

agroindustriale include şi efectul acumulat de stat. De aceea la evaluarea eficienţei economice a

producţiei agroindustriale trebuie să fie luată în considerare şi acest aspect. Astfel, autorul propune

utilizarea următorilor indicatori pentru determinarea eficienţei economice a producerii şi prelucrării

producţiei agricole:

1. Efectul economic integrat asigurat în urma producerii, prelucrării materiei prime şi

comercializării producţiei agroindustriale, calculat la 1 t de producţie (Et) şi la un hectar de

suprafaţă cultivată (Eh):

Et = Pa+Ppr+Pf+Ps (13)

Eh = B(Pa+Ppr+Pf+Ps) (14)

unde:

Pa - profitul obţinut de întreprinderile agricole de la producerea 1 t de materie primă;

Ppr - profitul obţinut de întreprinderile de prelucrare în urma prelucrării 1 t de materii prime;

Pf - profitul realizat de întreprinderile de prelucrare în urma comercializării producţiei finite

obţinute din 1 t materie primă;

Ps – mărimea efectului transferat în bugetul de stat calculat la 1 t de materie primă;

B – randamentul la hectar al producţiei agricole.

2. Rata rentabilităţii integrale a resurselor consumate (Rrc):

%100xCCC

ERfpra

trc ++

= (15)

unde:

Ca - costul unei tone de materie primă;

Cpr - costul prelucrării 1 t de materie primă;

Cf – costul producţiei finite fabricate din 1 t de materie primă.

3. Rata rentabilităţii integrale a capitalului investit (Rci):

%100xKKK

ERfpra

tci ++

= (16)

26

unde:

Ka – capital fix şi circulant care revine la producerea unei tone de materie primă;

Kpr - capital fix şi circulant care revine la prelucrarea producţiei din 1 t de materie primă;

Kf – capital fix şi circulant care revine la fabricarea producţiei finite din 1 t de materie primă.

Suntem de părerea, că indicatorii propuşi de I. Bostan [8, p.37-42] prezintă interes deosebit

pentru a aprecia eficienţa economică la nivelul economiei naţionale. Referitor la nivel de

întreprindere, aplicarea indicatorului este complicată prin calcularea efectului transferat în bugetului

de stat, la fel şi prin stabilirea profitului obţinut din prelucrarea unei tone de materie primă. Noi am

încercat să determinăm aceşti indicatori în baza totalităţii selectate de întreprinderi şi putem

constata, că în acest caz nu este asigurată transparenţa şi concordanţa indicatorilor.

Măsurarea şi analiza eficienţei economice necesită calcularea unui sistem de indicatori, care

să exprime atât eficienţa folosirii componentelor de bază ale factorilor de producţie (forţa de muncă,

mijloacele fixe, resursele materiale), cât şi eficienţa întregii activităţi de producţie.

În acest context menţionăm, că pentru noi au fost destul de impunătoare şi convingătoare

elaborările autorilor D. Parmacli, V. Balănuţă, V. Mogoreanu, V. Doga, V. Mlădinoi, T. Bajura, P.

Pâslaru, N. Tcaci, care constau în faptul, că pentru măsurarea şi analiza eficienţei economice trebuie

să fie aplicat un sistem de indicatori, ce trebuie să exprime atât eficienţa utilizării factorilor de

producţie, cât şi a activităţii economico – financiare, în ansamblu. Susţinem întocmai aceste idei şi

elaborări şi constatăm, că sistemul de indicatori pentru aprecierea eficienţei economice din

agricultură, inclusiv şi legumicultură trebuie să includă următoarele două grupe:

I grupă – Indicatorii utilizării factorilor de producţie:

1) Indicatorii eficienţei utilizării fondului funciar

2) Indicatorii eficienţei utilizării forţei de muncă

3) Indicatorii eficienţei utilizării mijloacele fixe

4) Indicatorii eficienţei utilizării resursele materiale

5) Indicatorii costului producţiei.

Indicatorii menţionaţi de utilizare a factorilor de producţie, caracterizează volumul

producţiei obţinute la o unitate de factori. Eficienţa utilizării factorilor de producţie exprimă

legătura cantitativă dintre producţia obţinută şi factorii utilizaţi şi se defineşte ca randament

(productivitate). Randamentul este efectul util al unui factor de producţie într-o unitate de timp.

Noţiunea de randament se foloseşte pentru mijloacele fixe, obiectele muncii şi pământului [92].

Pentru a măsura efectul util al forţei de muncă se utilizează noţiunea de productivitate a muncii.

Conţinutul economic şi calculul acestor indicatori este caracterizat în tabelul 1.

27

Tabelul 1. Indicatorii eficienţei utilizării factorilor de producţie

Indicatorii Metoda de calcul Caracteristica

1 2 3

1. Indicatorii utilizării fondului

funciar

1.1. Randamentul la hectar, q

ha Suprafata,q globala, Recolta

Reflectă eficienţa medie a

terenului alocat în cultivarea

produsului dat

1.2. Valoarea producţiei agricole

globale în calcul la 1 hectar teren

agricol, lei agricoleor terenurilSuprafata

ecomparabil preturiin globale productiei Valoarea Caracterizează eficienţa

utilizării terenurilor agricole

2. Indicatorii utilizării forţei de

muncă

2.1. Productivitatea medie anuală a

unui lucrător încadrat în

agricultură (muncitor în industrie) )(muncitori aagriculturin incadrati lucratori de anualmediu Numarul

industrie)în fabricate productiei (volumul globale productiei Valoarea Caracterizează eficienţa

utilizării forţei de muncă

2.2. Productivitatea medie pe oră

)(muncitori lucratori de lucrate ore-om de totalNumarulfabricate) productiei (volumul globale productiei Valoarea

Reflectă mărimea producţiei în

expresie valorică în calcul la o

unitate de timp

2.3. Consumuri directe de muncă

la o unitate de producţie obţinută fabricate productiei Volumulore-om munca, de directe Consumuri

Exprimă consumul direct de

muncă la o unitate de producţie

obţinută

27

28

continuarea tabelului 1 1 2 3

3. Indicatorii utilizării mijloacele

fixe

3.1. Randamentul mijloacelor fixe

productive productive fixer mijloacelo a anuala medie Valoareafabricate) productiei (volumul globale productiei Valoarea

Reflectă valoarea producţiei obţinute în

calcul la 1 leu de mijloace fixe

productive

3.2. Capacitatea mijloacelor fixe de

producţie fabricate) productiei (volumul globale productiei Valoareaproductive fixer mijloacelo a anuala medie Valoarea

Exprimă necesarul de mijloace fixe

pentru obţinerea 1 leu de producţie

4. Indicatorii eficienţei utilizării

resursele materiale

4.1. Randamentul materialelor consumateor materialelValoareafabricate productiei Valoarea

Reflectă volumul producţiei fabricate la

1 leu de materiale consumate

5. Indicatorii costului producţiei

5.1. Costul 1 q de produs concret,

lei (naturale) fizice unitati obtinuta, Productiaproductie de Consumuri

Exprimă mărimea consumurilor directe

şi indirecte de producţie la o unitate de

producţie obţinută

5.2. Costul la 1 leu a venitului din

vânzări, bani 100 x idin vinzarVenitul

r vinzariloCostul

Exprimă câţi bani ai costului vânzărilor

revin la fiecare leu a venitului din

vânzări

28

29

Eficienţa economică a utilizării fondului funciar, forţei de muncă, mijloacelor fixe şi resurselor

materiale (indicatorii 1-4) având la baza calculului relaţia efect/efort sau efort/efect, are un caracter

parţial, adică asigură o caracteristică completă. Aceasta se explică prin faptul, că întregul rezultat al

activităţii economice (valoarea producţiei agricole globale sau volumul producţiei fabricate) obţinut prin

utilizarea combinată a tuturor factorilor de producţie se atribuie numai unui factor în parte.

Indicatorii costului de producţie, având la bază relaţia efort/efect reprezintă totalitatea

consumurilor efectuate legate de utilizarea tuturor factorilor de producţie. Aceasta reiese din conţinutul

economic al costului de producţie, care conform SNC 3 [108] se defineşte ca valoare a tuturor resurselor

consumate în scopul obţinerii venitului.

A II grupă – indicatorii sintetici de eficienţă caracterizează rezultatele activităţii economice şi

financiare, adică capacitatea agentului economic de a obţine profit în calcul la o unitate de consumuri, de

mijloace de producţie sau la o unitate de teren utilizat pentru obţinerea efectului util (tabelul 2).

Tabelul 2. Indicatorii sintetici de eficienţă

Indicatorii Metoda de calcul Caracteristica

1 2 3 1.Indicatorii rezultatelor financiare

1.1.Marja

profitului brut 100 x

idin vinzarVenitulbrutProfit

Caracterizează mărimea

profitului brut la un leu

a venitului din vânzări

1.2.Rata profitul

operaţional idin vinzarVenitullăoperationa aactivitatedin financiar Rezultatul

Exprimă mărimea

rezultatului operaţional

la 1 leu a venitului din

vânzări

1.3.Profitul la

nivel de produs

în calcul

- la 1 ha de

suprafaţă

productivă productiva Suprafata vinduteproductiei costul -

- produsului zareacomercialidin Venitul

Exprimă mărimea

profitului obţinut din

comercializarea

produsului concret la 1

hectar de suprafaţă

productivă

30

continuarea tabelului 2 1 2 3

- la 1 ha de

suprafaţă de pe

care s-a

comercializat

producţia

productiazat comerciali a-s care pe de Suprafata vinduteproductiei costul -


Exprimă mărimea

profitului obţinut din

vânzarea produsului

concret la 1 ha de

suprafaţă de pe care s-a

comercializat producţia

- la 1 q (t) de

producţie

comercializată vinduteproductiei Cantitatea vinduteproductiei costul -


Exprimă mărimea

profitului obţinut la o

unitate de producţie

vândută

2.Indicatorii rentabilităţii producţiei

2.1.Nivelul

rentabilităţii pe

produse

% 100 x produs de unitate pe Costul

produs de unitate pe Profitul Caracterizează profitul

obţinut la fiecare leu de

consumuri efectuate

2.2.Nivelul

recuperabilităţii

consumurilor

% 100 x rvinzariloCostul

brut Profit

Reflectă profitul brut

obţinut la fiecare leu a

costului vânzărilor

2.3.Rentabilitat

ea mijloacelor

de producţie

% 100 x

curente)activelor a anuala medie valoarea fixer mijloacelo a anuala medie (Valoarea

impozitare la pina Profitul

++

Exprimă eficienţa

utilizării mijloacelor de

producţie plasate în

circuitul economic al

întreprinderii

Indicatorii selectaţi în tabelul 1 şi 2 au fost clasificaţi după nivelul şi intensitatea influenţei lor

asupra rezultatelor finale ale activităţii întreprinderii, care corespund cerinţelor raţionalităţii şi

suficienţei. Considerăm, că acest sistem asigură aprecierea obiectivă a eficienţei economice, cât şi

posibilităţile evidenţierii rezervelor.

Bazându-ne pe sistemul de indicatori reflectaţi în tabelele 1, 2 şi luând în considerare, că în

legumicultură, predomină investiţiile de scurtă durată şi producerea necesită un volum mare de

muncă vie, indicatorii eficienţei economice a producţiei legumicole în opinia noastră sunt:

1) Randamentul la hectar;

31

2) Consumuri directe de muncă vie în om-ore pe unitate de produs;

3) Costul pe unitate de produs;

4) Cantitatea comercializată de legume în calcul la un hectar;

5) Profitul din comercializarea legumelor în calcul:

- la un hectar;

- la o unitate de producţie vândută;

6) Nivelul rentabilităţii legumelor.

Considerăm, că sistemul de indicatori ce caracterizează eficienţa prelucrării legumelor trebuie

să includă:

1) Productivitatea medie anuală a unui muncitor;

2) Randamentul mijloacelor fixe productive;

3) Randamentul materialelor;

4) Costul unei tone de producţie vândută;

5) Costul la un leu venit din vânzări;

6) Marja profitului;

7) Nivelului rentabilităţii producţiei.

Ţinem să menţionăm, că în sistemele nominalizate de indicatori ce caracterizează eficienţa

producerii şi prelucrării legumelor cei mai preferabili ar putea fi indicatorii de profit şi rentabilitate.

Aceasta reiese din faptul, că în economia de piaţă profitul constituie viabilitatea întreprinderii sau

ramurii. El se dimensionează în jocul preţurilor ca urmare a raportului cerere-ofertă şi a costurilor,

care reflectă modul de gestionare a resurselor consumate şi de obţinere a rentabilităţii.

Rentabilitatea apare, astfel, ca instrument hotărâtor în mecanismul economiei de piaţă, în

orientarea resurselor, în raport cu cerinţele consumatorilor.

Rentabilitatea presupune obţinerea unor venituri mai mari decât cheltuielile în urma vânzării

şi încasării mijloacelor băneşti pentru producţia comercializată. Rentabilitatea reflectă capacitatea

de a produce profit, oglindind într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a

întreprinderii. Rentabilitatea este o măsură generală care măsoară raportul dintre rezultate şi

mijloace (efort, efect).

Generalizând cele expuse în acest capitol, putem face următoarele concluzii:

1) eficienţa economică este o categorie economică complexă, care exprimă rezultatele

obţinute evaluate prin prisma utilizării raţionale a factorilor de producţie;

2) eficienţa utilizării factorilor de producţie exprimă legătura cantitativă dintre producţia

obţinută şi factorii utilizaţi;

3) în literatura de specialitate există diferite opinii privind criteriul şi sistemul de indicatori

32

pentru aprecierea eficienţei economice;

4) după părerea noastră sistemul de indicatori trebuie să exprime efectul utilizării factorilor de

producţie, cât şi eficienţa activităţii economico – financiare în ansamblu;

5) conştientizăm faptul, că n-au fost luaţi în considerare toţi indicatorii care pot fi utilizaţi în

analiza eficienţei economice, însă am selectat şi reflectat conţinutul acelor indicatori, care în opinia

noastră exprimă particularităţile producerii şi prelucrării legumelor.

33

CAPITOLUL II. DIAGNOSTICUL ŞI ESTIMAREA POTENŢIALULUI ECONOMIC

AL LEGUMICULTURII

2.1. Dezvoltarea legumiculturii în condiţiile actuale

Legumicultura este o ramură a Complexului Agroindustrial care asigură populaţia cu

producţie în stare proaspătă şi industria alimentară cu materie.

Importanţa alimentară, însemnătatea economică, avantajul pe care-l prezintă această ramură

faţă de altele, contribuie la clasarea legumiculturii printre ramurile principale ale economiei

naţionale.

Importanţa legumiculturii se găseşte în primul rând în plan social-economic. În prezent

legumicultura ocupă o suprafaţă de cca. 54,3 mii ha şi asigură un consum de cca. 103 kg/locuitor

(tabelul 3).

Tabelul 3. Dinamica producerii legumelor în stare proaspătă în Republica Moldova în calcul

la un locuitor

Indicatorii 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

1. Producţia de legume în

calcul la un locuitor, kg 89 97 137 134 100 123 103

- în % faţă de anul

precedent x 109,00 141,24 97,81 74,63 123,00 83,74

- în % faţă normă 61.37 66.89 94.48 92.41 68.96 84.83 71.03

Sursa: Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova

Producerea legumelor în calcul la un locuitor în perioada anilor 1996-2002, variază în limitele

89 kg (1996) şi 137 kg (1998). Conform cercetărilor ştiinţifice s-a stabilit că norma consumului de

legume în calcul la o persoană constituie 145-150 kg legume pe an [63, p.8]. Reieşind din datele

prezentate în tabelului 3 putem constata că, producerea legumelor în Republica Moldova în calcul la

34

un locuitor în anul 2002 constituie 71,03 % faţă de norma de consum. În anul 2002 se observă

reducerea producţiei de legume la un locuitor cu 20 kg faţă de anul 2001 şi respectiv cu 34 şi 31 kg

în comparaţie cu anii 1998 şi 1999.

Analizând ritmurile de creştere (tabelul 3) putem afirma, că Republica Moldova este în stare

să producă cantitatea necesară de legume conform normelor stabilite. De exemplu, dacă în anul

2002 s-ar fi menţinut ritmul de creştere atins în anul 2001, atunci producţia de legume pe cap de

locuitor ar fi sporit cu 28,3 kg, constituind astfel 131,3 kg.

Consumul legume în stare proaspătă are un aport substanţial în asigurarea cu vitamine, săruri

minerale şi alte componente esenţiale pentru sănătatea omului.

Efectele favorabile ale legumelor folosite în hrana omului se explică prin conţinutul lor bogat

în apă (75-95%), hidraţi de carbon (zaharoză, glucoză, amidon etc.), proteine şi substanţe azotoase

(aminoacizi şi amide), săruri minerale pe bază de calciu, fier, potasiu, sodiu, fosfor, acizi organici

(oxalic, citric, malic, lactic), uleiuri aromatice, fitoncide, vitamine (A,B,C,PP). Referitor la

conţinutul de vitamine, la legume acesta este foarte ridicat, fapt pentru care se consideră că

legumicultura este industria de vitamine a agriculturii.

Producţia de legume prezintă o însemnătate deosebită, prin faptul că este una din cele mai

intense ramuri a agriculturii. În prezent un hectar cultivat cu legume necesită consumuri de cca. 10-

12 ori mai mult în comparaţie cu un hectar de grâu. Cultivarea legumelor necesită, în special, o

atragere sporită a forţei de muncă (cca. 30-60 % din costul producţiei) [66, p.11-13].

Legumicultura, de asemenea, valorifică superior condiţiile de sol şi climă.

Totodată, investiţiile alocate pot fi recuperate intr-un timp mult mai redus faţă de alte culturi.

Deoarece, în condiţii economice normale un hectar cultivat cu legume trebuie să asigure o producţie

în valoare de 25-30 mii lei. Aceasta ar permite obţinerea unei rentabilităţi peste 100 % [9, p.11].

De menţionat faptul, că producţia de legume poate să asigure venituri băneşti pe parcursul

întregului an, datorită cultivării în perioada rece a anului pe teren protejat.

Ca ramură de sinestătătoare, legumicultura are un şir de particularităţi. Cea mai importantă

este folosirea a două metode de cultivare: în câmp deschis şi pe teren protejat, ceea ce permite

cultivarea legumelor anul împrejur. Altă particularitate constă în aceea că în legumicultură se

studiază un număr mare de specii (peste 70), iar tehnologia de cultivare variază chiar la una şi

aceeaşi specie în funcţie de scop şi termeni de livrare (consum în stare proaspătă pe loc sau pentru

export, prelucrare industrială, producţiei timpurie, de vară sau de toamnă).

Desfăşurarea reformelor agrare a avut un impact negativ asupra dezvoltării legumiculturii. În

ultimii 11 ani producţia globală de legume a înregistrat o diminuare de 363,4 mii tone sau 46,81 %.

35

Tabelul 4. Dinamica suprafeţelor şi a producţiei legumicole în Republica Moldova

Anii Suprafaţa, mii ha Volumul producţiei

globale, mii t

Randamentul mediu la

hectar, q

1993 73,1 776,3 106,2

1994 68,1 598,6 87,9

1995 59,3 485,7 81,9

1996 51,4 318,7 62,0

1997 53,6 354,8 66,2

1998 49,0 499,8 102,0

1999 47,8 498,0 102,3

2000 50,2 364,0 72,5

2001 62,8 447,8 71,3

2002 54,3 396,9 73,1

2003 41,6 350,3 84,2

2004* 55,9 412,9 73,9

Sursa: 1) Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova;

2) * FAOstat

Conform calculelor prezentate în tabelul 4 şi anexa H se constată reducerea în dinamică a

suprafeţei de legume, producţiei globale şi a roadei medii la hectar. Dacă în anul 1993 suprafaţa

cultivată cu legumele constituia de 73,1 mii ha sau cca. 4 % din suprafaţa însemânţată, apoi în anul

1999 numai 47,8 mii ha sau 34,6 % mai puţin faţă de 1993. În anul 2000 se observă o creştere lentă

a suprafeţelor cultivate cu legume, în mare parte datorită implementării Conceptului de dezvoltare a

legumiculturii. Potrivit programului dat [9] până în anul 2005 se prevede o creştere eşalonată a

suprafeţelor cultivate cu legume până la 70 mii ha. În anul 2001 conceptul a început să se realizeze,

legumele cultivându-se pe o suprafaţă de 62,8 mii ha. Însă în anul 2002 se observă iarăşi o

reducere a suprafeţei ocupate cu legume cu 8,5 mii ha sau 13,54 % în comparaţie cu anul 2001.

Producţia globală de legume a scăzut de la 776,3 în anul 1993 până la 412,9 mii tone în anul

2004 sau cu 46,8 %.

Nivelul cel mai scăzut a acestui indicator a fost înregistrat în anul 1996 – 318,7 mii tone, sau

de 2,44 ori mai puţin decât anul 1993.

Datele prezentate în tabelul 4 şi anexa H denotă faptul, că în anul 2004 randamentul mediu de

legume la hectar s-a redus faţă de anul 1993 cu 32,3 q sau cu 30,4 %.

36

Conform datelor ştiinţifice de pe un hectar se poate obţine 25-30 tone de legume, în

dependenţă de specie şi soi [63]. În condiţiile de producere a Republicii Moldova, rezultatele

obţinute sunt cu mult mai reduse decât normele ştiinţifice. În mediu pe anii 2000-2004 roada medie

la hectar constituie 74,5 q (tabelul 4), adică 27,6 % din randamentul normativ. În unele perioade

gradul de valorificare a potenţialului normativ este şi mai scăzut. De exemplu, în anul 1996 roada

medie la hectar a constituit 24,8 % din potenţialul ştiinţific argumentat.

Cauzele principale care au generat declinul legumiculturii în ultimii unsprezece ani sunt:

1) Insuficienţa mijloacelor tehnice, îngrăşămintelor, pesticidelor şi carburanţilor care

complică respectarea tehnologiilor de cultivare a legumelor;

2) Distrugerea sistemului de irigare;

3) Lipsa mijloacelor şi abilităţilor de prevenire a pierderilor producţiei legumicole în urma

calamităţilor naturale;

4) Lipsa subvenţiilor de stat şi a politicii de susţinere a producătorului privat;

5) Lipsa marketing-ului şi a sistemului de comunicare.

Reforma agrară în Republica Moldova precum şi consecinţele acesteia s-au manifestat în

primul rând prin apariţia multiplelor forme de proprietate asupra terenurilor agricole. Conform

cercetărilor statistice, producătorii de legume au fost împărţiţi în trei categorii: gospodării agricole

(GA), ţărăneşti (GT) şi ale populaţiei (GP).

Practic în ultimii ani se observă o pondere redusă a producătorilor agricoli în suprafaţa

cultivată cu legume. Cele mai mari suprafeţe de legume (figura 3) sunt cultivate de către

gospodăriile populaţiei atât în anul 2002 - 59,48 % cât şi în anul 2001 - 59,23 %.

anul 2001 hhh

18,952

21,8259,23

GT GA GP

anul 2002 hhh

18,78

21,7359,48

Figura 3. Structura suprafeţei ocupate de legume pe tipuri de gospodării

37

În anul 2002 (figura 4) recolta maximă de pe un hectar cultivat cu legume s-a obţinut în

gospodăriile populaţiei (GP) 77,6 q sau cu 9,29 % mai mult decât în anul 2001. De asemenea, se

constată, că în acest an roada medie este cu 4,5 q mai mare decât media pentru toate tipurile de

gospodării.

Conform figurii 4 se observă o reducere considerabilă a roadei medii în anul 2002 în

gospodăriile agricole. Acestea au înregistrat reducerea roadei la hectar faţă de anul 2001 cu 18 %.

Gospodăriile agricole au obţinut în anul 2002 cu 16,7 q/ha mai puţin faţă de datele medii pe

republică.

Gospodăriile ţărăneşti (GŢ) în anul 2002 au obţinut o roadă medie la hectar mai scăzută cu 5,4

q decât media pe republică, pe când în anul 2001 ea a fost satisfăcătoare atât faţă de nivelul mediu

pe republică, cât şi faţă de celelalte tipuri de gospodării .

Rezultatele obţinute, denotă faptul, că atât gospodăriile ţărăneşti cât şi cele agricole dispun de

rezerve considerabile privind sporirea productivităţii 1 ha şi a producţiei globale de legume. Astfel,

dacă ar fi fost atins nivelul mediu pe republică în anul 2002, rezervele de sporire a producţiei

globale constituie:

- în gospodăriile agricole – 7,9 mii tone;

- în gospodăriile ţărăneşti – 5,5 mii tone.

După cum s-a menţionat mai sus, legumicultura valorifică la maximum condiţiile pedo –

73,171,3

56,468,8 67,7

77 77,671

0102030405060708090

2001 2002 Anii

Pe republica GA GT GP

Figura 4. Roada medie a producţiei legumicole, q/ha

38

climaterice. Aceste condiţii diferă în dependenţă de zonele economico - climaterice a Republicii

Moldova, care au determinat dezvoltarea ramurii (tabelul 5).

Tabelul 5. Evoluţia suprafeţelor şi producţiei legumicole în zonele economico – climaterice

ale Republicii Moldova (datele gospodăriilor agricole)

Zonele Indicatorii

Nord Centru Sud

Pe

republică

2000

Suprafaţa, ha 5670 5688 2523 13881

Roada medie, q/ha 58,8 60,8 33,4 55,0

Producţia globală, mii t 33,3 34,6 8,4 76,3

2001

Suprafaţa, ha 6102 5541 2060 13703

Roada medie, q/ha 61,1 67,2 54,1 62,5


2002

Suprafaţa, ha 5424 4956 1419 11799

Roada medie, q/ha 58,6 57,3 36,7 55,4


2003

Suprafaţa, ha 4508 4186 1180 9874

Roada medie, q/ha 60,5 73,2 52,5 64,9



Conform datelor tabelului 5, în ultimii 4 ani se observă concentrarea suprafeţelor de legume

preponderent în zonele de Nord şi Centru, care în mediu pe anii 2000-2003 ocupă respectiv 44,1 şi

41,4 %. Concentrarea în aceste zone a 85,5 % din suprafaţa totală de legume se explică prin

fertilitatea mai înaltă a solului şi existenţa posibilităţilor de aplicare a irigării legumelor în

comparaţie cu zona de Sud.

Însă un grad mai sporit de dezvoltare a legumiculturii se observă în zona de Centru care se

confirmă prin volumul producţiei globale şi a randamentului la hectar. Astfel, în mediu pe anii

39

2000-2003 roada medie în zonele Nord, Centru, Sud constituie respectiv 61,4; 64,3 şi 45,1 chintale

la hectar.

Conform calculelor efectuate în baza tabelului 5 putem constata, că din volumul total al

producţiei globale de legume în 2000-2003 zonei de Centru îi revine 44,1 %. Producţia globală în

anul 2003 a constituit în zona de Centru 30,7 mii tone sau cu 3,4 şi 24,5 mii tone mai mult decât în

zona de Nord şi Sud.

Analizând rezultatele obţinute (tabelul 5) menţionăm, că în anul 2003 se observă sporirea

randamentului la hectar cu 9,5 q/ha, sau cu 17,1 %.

În zona de Nord producţia globală de legume s-a redus cu 5,1 mii tone sau cu 15,7 %, iar

roada medie a sporit cu 1,9 q/ha sau cu 3,2 %. În zonele de Centru şi Sud se constată o uşoară

creştere atât a producţiei globale de legume cât şi a randamentului. În zona de Sud a republicii

producţia globală şi randamentul la hectar au înregistrat un spor, respectiv de 0,5 mii tone şi 15,8

q/ha. În zona de Centru producţia globale de legume s-a majorat cu 2,3 mii tone. Sporul

randamentului la hectar constituie 15,9 chintale sau 27,7 %.

Analizând evoluţia producţiei de legume în profilul raioanelor zonei de Centru a Republicii

Moldava, observăm (tabelul 6) aceleaşi tendinţe în modificarea suprafeţelor şi randamentului la

hectar care sunt specifice zonelor economico – climaterice.

Tabelul 6. Dinamica suprafeţelor şi producţiei legumicole în zona de Centru a Republicii Moldova

2000 2001 2002 2003

Rai

oane

le*

Supr

afaţ

a, h

a

Roa

da m

edie

, q/h

a

Prod

ucţia

glo

bală

, q

Supr

afaţ

a, h

a

Roa

da m

edie

, q/h

a

Prod

ucţia

glo

bală

, q

Supr

afaţ

a, h

a

Roa

da m

edie

, q/h

a

Prod

ucţia

glo

bală

, q

Supr

afaţ

a, h

a

Roa

da m

edie

, q/h

a

Prod

ucţia

glo

bală

, q

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Anenii

Noi 1056 86,7 91545 1169 70,9 82855 992 46,4 46042 728 83,5 60828

Căinari 40 23,3 933 55 44,2 2430 41 67,5 2767 - - -

Călăraşi 64 61,2 3915 66 56,9 3756 36 34,4 1237 110 34,0 3736

Căuşeni 241 5,8 1392 132 66,8 8812 124 42,8 5301 140 78,6 11004

Criuleni 900 48,3 43431 1011 56,7 57581 826 67,1 55422 686 89,4 61331

40

continuarea tabelului 6 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Dubăsari 508 70,1 35590 499 56,3 28099 701 65,0 45550 679 68,7 46677

Ialoveni 535 73,5 39348 467 95,5 44595 333 66,8 22261 405 66,3 26874

Nisporeni 10 59,2 592 11 64,5 709 21 18,4 387 - - -

Orhei 299 74,2 22184 323 60,7 19621 417 38,8 16178 196 93,9 18408

Rezina 128 27,8 3556 85 18,6 1582 12 16,2 194 26 22,6 587

Străşeni 132 60,0 7919 98 71,5 7006 74 52,5 3882 38 82,6 3140

Şoldăneşti 165 21,2 3498 83 41,5 3446 153 57,7 8823 124 73,3 9085

Ştefan-

Vodă 607 83,8 50883 560 88,7 49696 488 68,3 33345 452 71,9 32497

Teleneşti 285 39,1 11154 214 60,0 12846 215 52,5 11290 151 40,4 6096

Ungheni 718 42,0 30142 768 64,6 49621 523 59,8 31300 451 58,3 26302

Total 5688 60,8 346082 5541 67,2 372355 4956 57,3 283979 4186 73,2 306565

Notă: *Raioanele au fost selectate reieşind din componenţa judeţelor pentru perioada respectivă. Sursa: Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.

Conform rezultatelor calculelor efectuate în tabelul 6 se constată reducerea suprafeţelor

cultivate şi majorarea producţiei globale de legume şi recoltei medii la hectar.

În profil teritorial, se observă că în mediu pe anii 2000-2003 cele mai înalte recolte de legume

la hectar au obţinut raioanele Ştefan-Vodă, Ialoveni, Anenii Noi respectiv 79,0; 76,5 şi 71,3

chintale. Aceşti parametri depăşesc media pe zonă respectiv cu 14,7; 12,2 şi 7,0 chintale.

În ceea ce priveşte modificarea în dinamică a producţiei de legume la hectar se menţionează

lipsa unei legităţi de dezvoltare. Aşa dacă în anul 2000 în raionul Anenii Noi s-a înregistrat cea mai

sporită producţie la hectar 86,7 q/ha sau cu 25,9 q mai mult decât media pe zonă, atunci în următorii

ani aceasta s-a redus la jumătate constituind în anul 2002 - 46,4 q/ha sau cu 10,9 q/ha sub medie.

Cea mai înaltă recoltă la hectar în anii de analiză s-a obţinut în anul 2001 în r. Ialoveni - 95,5

q/ha sau cu 28,3 q/ha peste media pe zonă. Cea mai scăzută recoltă în acest an s-a obţinut în r.

Rezina – 18,6 q/ha sau cu 48,6 q/ha sub media pe zonă.

În anul 2003 cea mai înaltă recoltă s-a obţinut în r. Criuleni – 89,4 q/ha sau cu 16,2 q/ha peste

media pe zonă, iar cea mai mică - în r. Rezina – 22,6 q/ha sau cu 50,6 q/ha sub media pe zonă.

Aceste rezultate ne vorbesc despre dificultăţile în dezvoltarea legumiculturii cu care se

confruntă majoritatea agenţilor economici din teritoriu. Situaţia dificilă în ramură s-a creat în

rezultatul nerespectării tehnologiilor de cultivare a legumelor, cauzată de insuficienţa tehnicii de

41

lucrare a solului şi a seminţelor calitative.

Analizând situaţia asigurării cu seminţe a producătorilor de legume se constată un grad

nesatisfăcător privind asigurarea cu seminţe de ceapă, sfeclă roşie, morcov, mazăre, varză, vinete

(tabelul 7) produse în Moldova.

Tabelul 7. Gradul de asigurare a producătorilor agricoli cu seminţe de legume produse în

Republica Moldova (anul 2002)

Denumirea

culturilor

Suprafaţa

de

cultivare,

mii ha

Norma de

semănat,

kg/ha

Necesitatea

de seminţe, t

Producerea de

seminţe în

anul 2002, t

Gradul de

asigurare, %

Tomate 12,3 1,5 18,5 20,4 110,27

Ceapă seminţe 3,6 11,0 39,6 6,6 16,67

Ceapă arpagic 8,0 600,0 4800,0 1500,0 31,25

Castraveţi 4,8 5,0 2,4 5,2 216,67

Ardei 3,8 1,2 4,6 3,3 71,74

Sfeclă roşie 2,4 13,0 31,2 10,4 33,33

Mazăre de grădină 3,0 250,0 750,0 16,0 2,13

Morcov 3,7 5,5 20,4 4,0 19,61

Dovlecel 1,3 5,0 6,5 1,3 20,00

Varză 7,0 1,2 8,4 0,9 10,71

Vinete 1,5 1,0 1,5 0,2 13,33

Sursa: Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova

Conform calculelor tabelului 7 se constată insuficienţa asigurării legumiculturii (la

majoritatea culturilor) cu material semincer din reproducţie proprie. Însă la astfel de culturi

legumicole ca tomate şi castraveţi se constată un excedent privind asigurarea cu seminţe în

proporţie de 110,67 şi 216,67 % respectiv.

Cel mai mare deficit de seminţe se observă la mazăre, varză şi vinete. Reieşind din suprafaţa

cultivată şi norma de semănat la hectar, insuficienţa de seminţe pentru mazăre 734 tone, varză 7,5

tone şi vinete 1,3 tone, iar gradul de asigurare cu material semincer alcătuieşte respectiv 2,13; 10,71

şi 13,33 %.

Producerea seminţelor de legume în Republica Moldova este organizată de concernul

42

„Seminţe” în componenţa căruia activizează sectoare semincere.

În anul 2002 de pe sectoarele semincere au fost obţinute seminţe la 15 specii de legume

(tabelul 8).

Tabelul 8. Producerea seminţelor de legume în Republica Moldova pe anul 2002

Denumirea culturilor Suprafaţa sectorului

semincer, ha

Roada medie la

hectar, kg

Producţia globală

de seminţe, kg

Tomate 227,70 90,0 20493

Ceapă seminţe 27,60 240,0 6624

Ceapă arpagic 25,00 6000,0 150000

Castraveţi 25,85 200,0 5170

Ardei 23,70 139,5 3306

Sfeclă roşie 20,80 500,0 10400

Mazăre de grădină 20,00 800,0 16000

Morcov 11,50 350,0 4025

Dovlecel 5,40 250,0 1350

Ridiche de lună 7,40 400,0 4440

Mărar 6,20 500,0 2960

Fasole 4,77 700,0 3339

Varză 3,00 300,0 900

Vinete 1,10 140,0 154

Pătrunjel 2,00 400,0 800


Conform datelor din tabelul 8 în anul 2002 în scopul obţinerii seminţelor au fost cultivate

412,02 ha. Mai mult de jumătate din suprafaţa sectorului semincer – 55,3 % a fost ocupată cu

tomate, de pe care s-a obţinut 20493 kg de seminţe.

Seminţele de varză – 900 kg s-au obţinut de pe 3 hectare, ceea ce este foarte puţin luând în

considerare cererea sporită pe piaţa internă.

Producerea seminţelor de legume în republică nu satisface necesităţile reale ale ramurii

(tabelul 7). Astfel, producătorii legumicoli sunt nevoiţi să procure seminţe de import (tabelul 9).

Conform datelor tabelului 9 se constată un import semnificativ de seminţe de mazăre din

Ungaria, ce depăşeşte aproape de 10 ori cantitatea de seminţe obţinută în republică.

43

Cu toate-că, producerea castraveţilor este supraasigurată cu seminţe (216,67 %, tabelul 7), în

anul 2002 suplimentar s-a mai importat încă 1794,09 kg, inclusiv 1273,62 kg din Olanda. Situaţia

similară este şi la tomate, unde gradul de asigurare cu seminţe proprii constituie 110,27 %,

cantitatea de seminţe importate a alcătuit 354,43 kg.

Tabelul 9. Importul seminţelor de legume în Republica Moldova şi calitatea lor

(datele anului 2002)

Ţara

exportatoare

Denumirea

culturilor

Cantitatea

importată, kg

Categoria de

calitate

Facultatea

germinativă, %

Puritatea

fizică, %

Tomate 339,43 I 85 96

Castraveţi 1273,62 I 90 96

Sfeclă roşie 30,00 I 80 97

Sfeclă roşie 172,50 II 60 94

Ridiche 50,00 I 85 96

Ridiche 125,00 II 65 92

Varză 13,00 I 85 95

Morcov 167,50 I 70 90

Ceapă 36,50 I 80 95

Olanda

Dovlecel 26,00 I 95 96

Tomate 15,00 I 85 96


Varză 25,00 I 85 95 Franţa

Ardei 6,00 I 80 95


Ridiche 200,00 I 85 96 Germania

Varză 20,00 I 85 95

Polonia Castraveţi 400,00 I 90 96

Ungaria Mazăre 86404,50 I 90 96


Datele prezentate în tabelul 9 ne arată, că seminţele importate nu sunt de calitate înaltă. La

majoritatea seminţelor importate facultatea germinativă constituie 85 % (tomate, varză, ridiche).

44

Conform datelor prezentate în tabelul 9, putem afirma, că o gamă largă de seminţe de legume

în cele mai mari cantităţi este importată din Olanda. Importurile de seminţe de ridiche şi sfeclă roşie

din Olanda sunt de calitate joasă (categoria II). Facultatea germinativă şi puritatea fizică la

seminţele de sfeclă roşie constituie, respectiv, 60 şi 94 %. La seminţele de ridiche de categoria II

facultatea germinativă constituie 65 %, iar puritatea fizică -92%.

Una din cauzele declinului legumiculturii este pierderea pieţelor tradiţionale de desfacere a

producţiei în stare proaspătă. Acestea fiind ţările C.S.I.: Rusia, Belarusi, Ucraina.

După aprecierea experţilor Băncii Mondiale, la etapa actuală problema cea mai dificilă a

producătorilor din Republica Moldova este desfacerea producţiei. Anume la această etapă

producătorul obţine răsplata pentru efortul depus şi capătă posibilitatea de a începe un alt ciclu de

producere. Practic succesul oricărui producător se află în funcţie de volumul vânzărilor.

În dinamică se observă reducerea volumului vânzărilor de legume proaspete (tabelul 10)

Tabelul 10. Dinamica producţiei de legume comercializate în Republica Moldova

(datele gospodăriilor agricole)

Zonele Indicatorii

Nord Centru Sud

1 2 3 4

2000

Cantitatea vândută, q 269143 292136 70749

Ponderea în producţia globală, % 80,78 84,39 84,52

Venitul din vânzarea producţiei legumicole la 1 ha, lei 3799,5 3678,8 2600,0

Preţul mediu de comercializare a 1 q, lei 80,04 64,03 93,00

2001



Venitul din vânzarea producţiei legumicole la1 ha, lei 3744,3 3940,1 3056,8

Preţul mediu de comercializare a 1 q, lei 85,19 90,39 85,34

2002




Preţul mediu de comercializare a 1q, lei 102,44 107,65 210,05

45

Continuarea tabelului 10 1 2 3 4

2003




Preţul mediu de comercializare a 1q, lei 114,41 110,96 115,41


După cum observăm din tabelul 10 volumul producţiei vândute în dinamică are o modificare

instabilă. Astfel în anul 2003 în mediu pe republică cantitatea vândută constituie - 502521 q sau cu

2,3 % mai mult faţă de nivelul anului 2002 şi cu 13,88 % mai puţin decât în anul 2001.

Veniturile producătorilor agricoli din comercializarea legumelor în calcul la 1 hectar în anul

2003 au constituit în mediu pe republică 73325 mii lei sau cu 42,12 % mai mult decât în anul 2002

şi de două ori decât în anul 2001. Creşterea veniturilor din vânzarea legumelor se datorează

majorării preţului mediu de comercializare.

Rezultatele calculelor (tabelul 10) denotă faptul, că nivelul marfar până în anul 2002 în toate

zonele a avut tendinţă de reducere. În anul 2003 se constată o creştere a nivelului marfar datorită

creşterii randamentului la hectar (tabelul 5).

După cum se observă din datele tabelului 5 în zona de centru producţia globală de legume a

depăşit nivelul obţinut în zonele de nord şi sud. Reieşind din aceasta prezintă interes analiza

comercializării legumelor în profilul raioanelor zonei de Centru (tabelul 11).

Tabelul 11. Comercializarea producţiei legumicole în raioanele Zonei de Centru a Republicii

Moldova în mediu pe anii 2000-2003 (datele gospodăriilor agricole)

Venitul din vânzarea producţiei,

(lei) în calcul: Raioanele*

Cantitatea

vândută, tone Nivelul mărfar, %

la 1 hectar la o tonă de

producţie vândută

1 2 3 4 5

Anenii Noi 4653,3 71,24 6449,28 894,25

Căinari 137,2 89,51 3992,30 885,73

Călăraşi 281,6 89,09 5347,74 1167,33

Căuşeni 661,5 99,81 4781,39 1148,95

46

continuarea tabelului 11 1 2 3 4 5

Criuleni 4258,8 84,65 5081,63 795,50

Dubăsari 3514,3 96,36 5920,23 8999,76

Ialoveni 2782,0 89,49 7030,81 924,97

Nisporeni 39,9 94,55 4129,85 1027,57

Orhei 1585,5 89,20 6035,66 957,57

Rezina 109,3 73,83 2741,49 1048,05

Străşeni 329,6 60,08 8006,35 1247,63

Şoldăneşti 541,1 87,09 5391,15 1138,88

Ştefan-Vodă 2254,3 58,68 7818,63 991,67

Teleneşti 903,1 54,53 4957,09 1045,54

Ungheni 2586,1 82,84 5704,10 1032,33

Total 24634,6 80,76 6014,54 935,39

Notă: *Raioanele au fost selectate reieşind din componenţa judeţelor pentru perioada respectivă. Sursa: Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova

În zona de Centru în anii 2000-2003 au fost comercializate în mediu 24634,6 t legume,

constituind 80,76 % din volumul producţiei obţinute.

În urma comercializării producţiei s-au obţinut venituri în sumă 49778,3 mii lei. Cel mai mare

preţ de comercializare a unei tone de legume s-a înregistrat în r. Străşeni 1247,63 lei sau cu 312,24

lei mai mult decât preţul mediu pe zonă, iar cel mai mic în r. Criuleni -795,50 lei pentru o tonă sau

cu 139,89 lei sub media pe zonă.

Veniturile din valorificarea legumelor pe piaţa externă sunt limitate, datorită sortării deficitare

a produselor, gamei de ambalaje folosite, lipsei unei strategii de export şi a unei coordonări între

producătorii legumicoli.

Un avantaj cert îl reprezintă faptul că, datorită factorilor pedoclimatici şi sistemului de

cultivare, legumele moldoveneşti sunt gustoase - spre deosebire de unele legume similare din alte

ţări, care sunt tratate cu aditivi pentru a li se specifica gustul. Dar din cauza cultivării şi ambalării

legumelor sub standardele internaţionale, acestea şi-au creat imaginea de produse mai ieftine.

Importatorii profită de sortarea uneori deficitară, de modalităţile de ambalare şi nu în ultimul

rând de lipsa unei strategii de export şi a unei coordonări între exportatorii de legume, impunând

preţuri mai scăzute comparativ cu produsele similare provenite din ţările occidentale (tabelul 12).

47

Tabelul 12. Exportul producţiei de legume în stare proaspătă din Republica Moldova

2000 2001 2002 2003

Legumele mii $

ponderea,

% mii $

ponderea,

% mii $

ponderea,

% mii $

ponderea,

%

Morcov 4,0 0,59 16,0 1,75 10,0 1,84 - -

Castraveţi 2,0 0,30 - - 44,0 8,08 12,0 1,73

Ceapă 107,0 15,85 1,0 0,11 1,2 0,22 51,0 6,67

Tomate 538,0 79,70 708,0 77,46 440,0 80,85 693,0 90,71

Vinete 22,0 3,26 36,0 3,94 23,0 4,23 4,0 0,52

Varză 2,0 0,30 153,0 16,74 26,0 4,78 4,0 0,52

Total 675,0 100,00 914,0 100,00 544,2 100,00 764,0 100,00

Sursa: FAOstat

În anul 2003 se observă creşterea veniturilor obţinute din exportul producţiei de legume faţă

de anul faţă de anul 2002 cu 219,8 mii dolari americani, sau cu 40,4 %. În comparaţie cu anul 2001

veniturile s-au redus cu 150 mii dolari americani, sau cu 16,4 %. În special reducerea a vut loc din

contul micşorării exportului de varză şi vinete.

Pe parcursul anilor 2000-2003 ponderea cea mai mare în exportul de legume proaspete o deţin

tomatele care în anul 2003 a atins nivelul de 90,71 % din totalul veniturilor. Pe piaţa externă sunt

apreciate la nivel înalt legumele netradiţionale (conopida, varza de Bruxelles, salata etc.). Însă din

acestea Republica Moldova cu părere de rău n-a exportat.

Tabelul 13. Importul producţiei de legume în stare proaspătă în Republica Moldova

2000 2001 2002 2003

Legumele mii $

ponderea,

% mii $

ponderea,

% mii $

ponderea,

% mii $

ponderea,

%

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Morcov 7,0 2,80 11,0 0,84 31,0 10,22 331,0 33,74

Conopidă 3,0 1,20 6,0 0,45 4,0 1,32 4,0 0,41

Castraveţi 16,0 6,40 216,0 16,40 200,0 65,92 457,0 46,58

Ceapă 39,0 15,60 29,0 2,20 12,0 3,95 1,5 0,15

48

Continuarea tabelului 13 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Tomate 84,0 33,60 957,0 72,67 1,4 0,46 1,6 0,16

Vinete 3,0 1,20 9,0 0,68 5,0 1,65 14,0 1,43

Varză 98,0 39,20 89,0 6,76 50,0 16,48 172,0 17,53

Total 250,0 100,00 1317,0 100,0 303,4 100,0 981,1 100,0

Sursa: FAOstat

Importul de legume în stare proaspătă a crescut în anul 2003 faţă de anul 2002 cu 677,7 mii

dolari americani, sau de 3,2 ori. Această majorare s-a datorat în special creşterii importului de

morcov cu 300 mii dolari americani, castraveţi cu 257 mii dolari americani, varza cu 122 mii dolari

americani.

În anul 2003 importul de legume în stare proaspătă a depăşit exportul cu 217,1 mii $, pe când

în anul 2002 situaţia era inversă. Adică în anul 2003 balanţa comercială a înregistrat un sold

negativ. În continuare vom analiza balanţa comercială a producţiei de legume în ultimii patru ani

(tabelul 14).

Tabelul 14. Balanţa comercială a producţiei de legume în stare proaspătă în Republica

Moldova ( în mediu pe anii 2000-2003)

Export Import

Legumele mii $

ponderea,

% mii $

ponderea,

%

Soldul

balanţei

comerciale

(+,-) mii $

Rata de

acoperire,

%

1 2 3 4 5 6 7

Morcov 7,5 1,03 95,0 13,32 -87,5 7,9

Conopidă - - 4,2 0,59 +4,2 -

Castraveţi 14,5 2,00 222,2 31,18 -207,7 6,5

Ceapă 40,1 5,54 20,4 2,86 +19,7 196,6

Tomate 594,8 82,12 261,0 36,62 +333,8 2,3 ori

Vinete 21,2 2,93 7,7 1,08 +13,5 2,7 ori

Varză 46,2 6,38 102,2 14,34 -56,0 45,2

Total 724,3 100,00 712,9 100,00 +11,4 101,6

Notă: Calculele au fost efectuate în baza datelor FAOstat.

49

Conform tabelului 14, putem constata, că balanţa comercială a producţiei de legume în stare

proaspătă este excedentară. Valoarea exportului în mediu pentru anii 2000-2003 constituie 724,3

mii $, ceea ce depăşeşte importul cu 11,4 mii $. În urma calculelor efectuate s-a stabilit că rata de

acoperire a comerţului extern a producţiei de legume în stare proaspătă s-a majorat cu 1,6 %.

În producţia agricolă din republică cultura legumelor este o ramură cu pondere, având

implicaţii majore în economia naţională şi mai ales în alimentaţia populaţiei. Diversitatea climei,

fertilitatea naturală ridicată a solurilor şi perceperea cultivatorilor au făcut ca Moldova să posede un

potenţial puternic pentru producţia de legume.

2.2. Evoluţia producţiei şi comercializării produselor finite

Dezvoltarea favorabilă a legumiculturii a creat condiţii bune pentru industriei de conserve. La

începutul anilor '90 în Republica Moldova pentru prelucrarea legumelor şi fructelor existau 23

fabrici de conserve mari şi multe întreprinderi locale [9, p.11]. În acea perioadă la baza dezvoltării

industriei era nu atât eficientizarea producţiei sectorului agroindustrial, cât existenţa unei mari şi

permanente pieţe de desfacere, care practic era lipsită de concurenţă. Astfel, problema

comercializării producţiei se soluţiona de la sine, iar pe prim plan era producerea. Organizarea

activităţilor de aprovizionare şi comercializare a producţiei nu soluţionau către managerii

întreprinderilor, ci de organele de resort ale statului. Întreprinderile erau preocupate de

intensificarea fabricării producţiei-standard pentru a asigura piaţa garantată a republicilor ex-

sovietice. În acest scop întreprinderile au fost înzestrate cu capacităţi mari de prelucrare a fructelor

şi legumelor, camere frigorifice de păstrare a semifabricatelor.

În urma reformelor social-economice care s-au petrecut în ultimii 12 ani, aceste structuri

economice nepregătite să confrunte economia de piaţă au început să devină neviabile, numărul lor

reducându-se de la an la an, ca rezultat în prezent (anul 2002) activează doar 10 întreprinderi mari

(fără întreprinderile din stânga Nistrului). Pe lângă acestea există peste 30 de întreprinderi mici noi

formate sau reorganizate în baza punctelor de colectare şi prelucrare a materiei prime.

În circuitul economic producţia de conserve din fructe şi legume are un aport aparte asupra

dezvoltării economiei naţionale (tabelul 15).

Dinamica producţiei conservelor din fructe şi legume are caracter oscilatoriu. Sporul mediu

anual în perioada 1996-2002 constituie 15818 mii lei.

50

Tabelul 15. Dinamica producţiei conservelor din fructe şi legume în componenţa Produsului

Intern Brut (PIB)

Indicatorii 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

PIB în preţuri curente, mil. lei 7798 8917 9122 12322 16020 19019 22044

- în % faţă de anul precedent x 101,6 93,5 96,6 102,1 106,1 115,9

Producţia industriei prelucrătoare în

preţuri curente, mil. lei 3970,6 4458,9 4044,6 4668,9 6485,5 8107,6 9737,6


Producţia industriei alimentare în

preţuri curente, mil. lei 2543,6 2972,9 2650,6 2800,1 3798,2 4968,5 5444,8


Producţia conservelor din fructe şi

legume (în preţuri curente), mil. lei 296,6 402,8 287,7 343,7 404,9 424,9 297,1


Ponderea producţiei conservelor din

fructe şi legume, %

- în PIB 3,80 4,52 3,15 2,79 2,53 2,23 1,35

- în producţia industriei prelucrătoare 7,5 9,0 7,1 7,4 6,2 5,2 3,1

- în producţia industriei alimentare 11,7 13,6 10,9 12,3 10,7 8,6 5,5


Ponderea producţiei conservelor din fructe şi legume în componenţa PIB în dinamică scade.

Dacă în anul 1997 aceasta constituia 4,52 %, apoi în anul 2002 numai 1,35%, reducerea fiind de

3,17 puncte procentuale. De asemenea, se înregistrează reducerea ponderii producţiei conservelor

din fructe şi legume în componenţa producţiei industriei prelucrătoare şi alimentare. Cele mai

considerabile reduceri au avut loc în anul 2002 când ponderea a constituit faţă de anul 2001

respectiv 3,1 şi 5,5 %. Considerăm că, această situaţie este un rezultat de declin al ramurii însoţit de

influenţa fenomenelor negative de tranziţia spre economia de piaţă.

Odată cu destrămarea pârghiilor economiei centralizate, sectorul de prelucrare a fructelor şi

legumelor s-a pomenit într-o situaţie dificilă. Condiţiile economiei de piaţă bazate pe principii,

criterii, cunoştinţe şi responsabilităţi noi au pus în faţa întreprinderilor confuzii şi nedumeriri. Pe

lângă aceasta s-au mai adăugat şi distrugerea sistemului de organizare a producerii şi înrăutăţirea

legăturilor dintre producătorii de materie primă şi fabricile de prelucrare.

Datele prezentate în figura 5 ne demonstrează că industria de conserve din fructe şi legume

51

din republică în ultimii 7 ani a înregistrat o reducere lentă. Indicele producţiei fabricate în preţuri

comparabile în anul 2002 a diminuat faţă de 2000 şi 2001 cu 0,5 sau 50 %. Rezultatele obţinute de

industria de prelucrare a fructelor şi legumelor în ultimii ani sunt influenţate de declinul producţiei

conservelor din legume (figura 5).

150

200

250

300

350

400

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

VPF, mii lei

0,6

0,7

0,8

0,9

1

1,1

1,2

1,3

Indicele VPF, %

VPF in preturi comparabile, mii lei Indicele VPF in preturi comparabile, %


Producţia conservelor din legume în dinamică a înregistrat o reducere considerabilă (figura 6).

Rata medie anuală de reducere a constituit în perioada 1996-2002 – 3,2 mii tone.


5 8 ,6

4 4 ,5

2 7 ,4

1 9 ,6

2 2 ,2

3 5 ,9

2 3 ,8

1 0

1 5

2 0

2 5

3 0

3 5

4 0

4 5

5 0

5 5

6 0

1 9 9 6 1 9 9 7 1 9 9 8 1 9 9 9 2 0 0 0 2 0 0 1 2 0 0 2

Figura 6. Dinamica volumului producţiei conservelor din legume (mii tone)

mii tone

Figura 5. Dinamica volumului producţiei fabricate (VPF) în preţuri comparabile şi a indicelui acesteia a conservelor din fructe şi legume

52

Dacă până în anul 1999 s-a înregistrat un ritm relativ pozitiv de creştere a producţiei finite de

legume, atunci în următorii trei ani situaţia a devenit dezastruoasă. În anul 2002 volumul producţiei

conservelor din legume a constituit doar 19,6 mii tone, sau 66,55 % din nivelul anului 1997 când s-a

înregistrat volumul maxim de producere (58,6 mii tone).

După cum am menţionat, fabricile de conserve au fost şi continuă să fie înzestrate cu

capacităţi mari de producere. În ultimii ani, orientându-se spre standardele internaţionale, unele

fabrici au achiziţionat linii noi de prelucrare a materiei prime şi ambalare a produsului finit, şi-au

perfecţionat tehnologiile de producere modificându-şi astfel capacităţile de producere, readucându-

le la potenţialul real al producătorilor agricoli. Dar la majoritatea întreprinderilor situaţia a rămas

neschimbată, dat fiind faptul că au rămas liniile tehnologice şi utilajul învechit şi uzat. În acelaşi

timp pe acest utilaj se calculează uzura, care artificial măreşte costul producţiei. După părerea

noastră, o parte din acest utilaj ar putea fi modificat şi utilizat pentru prelucrarea altor materii prime,

din motivul că în următorii ani nu se prevăd posibilităţi de sporire a producerii legumelor şi

fructelor. Situaţia creată din ultimii 8 ani a influenţat la reducerea gradului de utilizare a capacităţii

de producţie (figura 7).


Datele reprezentate în figura 7 demonstrează o reducere continuă a gradului de utilizare a

capacităţii de producţie în industria de conserve a fructelor şi legumelor. Dacă în anul 1995

capacitatea de producţiei a fabricilor de prelucrare a fructelor şi legumelor se utiliza la nivelul 38,8

%, apoi în anul 2002 acest nivel s-a redus până la 19,4 %.

% 38,8

28,8 29

24,3

18,8 19 19,8 19,4

10

15

20

25

30

35

40

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Figura 7. Gradul de utilizare a capacităţii de producţie (%)

53

Dificultăţile cu care se confruntă fabricile de prelucrare a fructelor şi legumelor după părerea

noastră au loc în primul rând din cauza insuficienţei de materie primă. Majoritatea producătorilor

agricoli nu sunt cointeresaţi să furnizeze materia primă de fructe şi legume la prelucrare din cauza

preţurilor foarte scăzute, care deseori nu acoperă costul producţiei. Mai mult ca atât fabricile de

prelucrare a fructelor şi legumelor recurg la achitarea în conserve pentru materia primă de la

producătorii agricoli. Aceasta şi mai mult duce la şi înrăutăţirea situaţiei în ramură şi generează

falimentarea producătorilor agricoli. Situaţia creată duce la limitarea sortimentului de legume

prelucrate.

În ultimii trei ani (2000-2002) din toată gama legumelor prelucrate cea mai mare pondere o

constituie tomatele – 51,4 – 74-54 % (tabelul 16).

Tabelul 16. Dinamica volumului şi structurii materiei prime prelucrate de legume în

Republica Moldova

2000 2001 2002

Materia primă tone

ponderea,

% tone

ponderea,

% tone ponderea, %

Mazăre verde 535,0 1,83 5047,0 17,87 3030,0 10,06

Dovlecei 2275,0 7,80 293,0 1,04

Castraveţi 2105,6 7,22 1976,0 7,00 5651,0 18,76

Tomate 21751,0 74,54 16951,0 60,03 15479,0 51,40

Morcov 814,0 2,78 939,0 3,33 32,0 0,11

Vinete 185,0 0,63 363,0 1,29 669,0 2,22

Ardei dulci 371,2 1,26 1195,0 4,23 1132,0 3,76

Ceapă 147,0 0,52 183,0 0,28

Porumb 470,0 1,60 1009,0 3,57 3680,0 12,22

Varză 79,0 0,27 251,0 0,89

Patison 239,0 0,82 50,0 0,18 39,0 0,13

Dovleac 366,0 1,25 19,0 0,07 320,0 1,06

Total 29180,8 100,00 28240,0 100,00 30115,0 100,00


Datele tabelului 16 ne arată, că în mediu pe anii 2000-2002 volumul materiei prime prelucrate

54

a constituit 29178,6 tone de legume. Se înregistrează o tendinţă pozitivă a volumului total de

legume prelucrate şi îndeosebi a porumbului, ardeilor şi a vinetelor. În anul 2002 cantitatea

prelucrată de porumb a crescut faţă de 2000 şi 2001 respectiv cu 3680 şi 3210 tone. Astfel,

ponderea porumbului în volumul producţiei prelucrate a constituit în 2002 12,22 %. Creşterea

cererii la conservele din ardei şi vinete a condiţionat majorarea volumului prelucrării acestor

legume în anul 2002 faţă de 2000 respectiv cu 760,8 şi 484 tone.

După cum reiese din tabelul 16, pe parcursul anilor 2000-2002 în preponderenţă sunt

prelucrate tomatele. Însă în dinamică volumul tomatelor prelucrate, cât şi ponderea acestora în

volumul total înregistrează tendinţe negative. Dacă în anul 2000 tomatele au constituit 74,54 %, din

toată materia primă prelucrată, apoi în anul 2002 doar 51,40 % sau cu 23,14 puncte procentuale mai

puţin. Reducerea ponderii tomatelor prelucrate este cauzată în primul rând de nivelul scăzut al

preţurilor de achiziţie. De exemplu în anul 2002 preţul achiziţionat pentru 1 kg de tomate la suc şi

conserve a constituit respectiv 0,48 şi 0,86 lei.

O altă, cauza este caracterul uşor alterabil al tomatelor. Transportarea tomatelor la o distantă

de 25 km asigură păstrarea lor în proporţie de 80-90 %, iar în cazul transportării lor la 90-100 km se

pierde cca. 50 % din cantitatea de tomate transportate (A. Jamba ş.a.2002).

Tabelul 17. Ponderea producţiei prelucrate de legume în volumul recoltat în Republica

Moldova

Indicatorii 2000 2001 2002

1 2 3 4

Volumul recoltat total, tone 364000 448000 397000

inclusiv:

Tomate 104000 105000 99900

Mazăre verde 1700 5800 4700

Castraveţi 19900 25900 36500

Volumul prelucrat, tone 29180,8 28240,0 30115,0

Inclusiv:

Tomate 21751 16951 15479

Mazăre verde 535 5047 3030

Castraveţi 2105,6 1976,0 5651,0

55


Ponderea producţiei prelucrate, % 8,02 6,30 7,59

Inclusiv:

Tomate 20,91 16,14 15,49

Mazăre verde 31,47 87,02 64,47

Castraveţi 10,58 7,63 15,48


Calculele efectuate în tabelul 17 denotă faptul că în anii 2000-2002 producţia prelucrată ocupă

o pondere de la 6,30 – 8,02 %.

Ponderea producţiei prelucrate în volumul recoltat a constituit în anul 2002 - 7,59 % sau cu

1,29 puncte procentuale mai mult decât în anul 2001 şi cu 0,43 puncte procentuale mai mult decât

în anul 2000. Cauzele menţionate mai sus au condiţionat reducerea producţiei prelucrate de tomate,

care a scăzut în anul 2002 cu 0,65 puncte procentuale faţă de anul precedent şi cu 5,42 puncte

procentuale faţă de nivelul anului 2000.

În dinamică se observă creşterea prelucrării producţiei de mazăre în volumul recoltat. Dacă în anul

2000 aceasta a constituit 31,47 %, apoi în anul 2002 - 64,47 % de 2,1 ori mai mult ceea ce se explică prin

cererea sporită la acest produs pe piaţă. O dinamică pozitivă se observă la producţia de castraveţi.

Odată cu modificarea volumului producţiei prelucrate în ansamblu pe republică s-au

înregistrat schimbări şi în structura produselor finite de legume la fabricile de conserve (tabelul 17).

Datele prezentate în tabelul 18 ne arată o preponderenţă sporită la fabricarea conservelor din

mazăre verde, legume marinate şi conservate, suc de tomate. În anul 2002 cei mai mari producători

au fost fabricile SA „Alfa – Nistru” şi „Anenii - Noi” unde conservele din mazăre verde şi legume

marinate ocupă respectiv 39,25; 19,3 şi 32,44; 19,36 %

Mai mult de jumătate din legumele conservate (50,77 %) în anul 2002 s-au produs la SA "FC

din Coşniţa". Această fabrică deţine o pondere sporită în producţia de pastă de tomate (27,6 %) şi

mazăre verde (16,32 %).

În ultimii ani fabricile de conserve produc tot mai puţin sucuri din legume. În anul 2002 şi

2000 sucurile din legume (fără tomate) s-au produs în cantităţi mai mari respectiv 66,07 şi 37,64 %

la SA "FC din Călăraşi", iar în anul 2001 ponderea maximă o deţine SA "Natur-Vit" - 58,72 %.

Producerea sucului din tomate în ultimii ani este tot mai mică, iar din cauza deşeurilor în

cantităţi sporite, fabricile de conserve renunţă la producerea lui. Dacă în anul 2000 acesta a fost

produs la 9 fabrici de conserve, apoi în anul 2002 doar la 5 fabrici de conserve, ponderea cea mai

mare deţinând-o SA "FC din Călăraşi" - 35,80 %.

56

Tabelul 18. Evoluţia structurii produselor fabricate din legume la fabricile de conserve din Republica Moldova

(în procente)

Pastă de tomate Aperitive din

legume

Legume

conservate Legume marinate

Sucuri din legume

(fără tomate) Suc din tomate Sos de tomate Mazăre verde Denumirea fabricilor

de conserve 2000 2001 2002 2000 2001 2002 2000 2001 2002 2000 2001 2002 2000 2001 2002 2000 2001 2002 2000 2001 2002 2000 2001 2002

SA "Agroconsrvit" 11,51 14,51 5,19 9,03 9,48 35,35 6,40 11,66 32,97 1,55

SA "Orhei-Vit" 13,42 1,20 15,90 8,48 3,45 12,71 13,9 9,95 0,07 9,61 10,37 16,02 4,92 23,08

SA "FC din Călăraşi" 0,46 0,67 9,37 27,68 14,31 1,05 13,59 4,55 12,97 14,78 29,46 37,64 66,07 26,63 35,80 28,30

SA "Rozmiar" 12,96 2,60 5,85 9,05 11,37 0,73 0,58 7,89 5,36 10,09 26,61 11,99

SA "FC din Coşniţa" 34,78 27,60 4,99 21,88 5,01 15,19 50,77 11,21 12,03 6,83 27,01 14,58 5,36 51,09 50,49 13,43 16,32

SA "FC Anenii Noi" 54,34 17,54 38,52 58,79 9,20 12,66 4,12 13,00 18,19 19,36 16,37 30,43 33,27 19,40 26,03 32,44

SA "Nistru-Olăneşti" 23,60 19,78 7,75 1,03 0,23 3,23 8,55 4,58 0,95 26,05

SA "FC Floreşti" 6,98 6,41 3,96 0,82 18,13 8,54 22,28 4,32 17,96 16,11 28,57 1,37 5,23

SA "Natur-Vit" 27,30 59,55 3,16 9,73 16,68 1,15 12,32 19,30 58,72 5,34 36,07 76,92

SA "Alfa-Nistru" 22,92 18,55 8,48 10,33 15,55 4,82

SA "Provit" 1,52 13,20 32,23 26,90 4,29 0,76 47,96 33,93 39,25

SA "Faconis" 2,25 9,93 16,58


56

57

Calculele efectuate în tabelul 18 ne permit să constatăm, că în anii 2000-2002 o gamă largă şi

în preponderenţă majoră se caracterizează producţia fabricilor de conserve din Călăraşi. În structura

fabricării pe republică fabrica menţionată ocupă 29,5 % legume marinate, 66,07 % sucuri din

legume, 35,8 suc de tomate şi 28,3 % sos de tomate.

Dezvoltarea activităţii de producţie este determinată de mărimea venitului din vânzări ce

caracterizează volumul total al afacerilor şi poziţia agentului economic pe piaţă. Elementele

principale în raport cu care se dimensionează veniturile din vânzarea produselor sunt: capacitatea şi

volumul producţiei fabricate.

Oricare dintre elementele menţionate poate constitui o restricţie în formularea şi aprecierea

obiectivelor pentru o anumită perioadă. În situaţia în care există cerere, producătorul pentru a

câştiga mai mult va căuta să-şi valorifice într-o proporţie corespunzătoare potenţialul productiv sau

să-şi sporească capacitatea de producţie.

Capacitatea de producţie reflectă volumul maximal posibil al producţiei fabricate pe care

întreprinderea îl poate obţine, cu condiţia folosirii depline a mijloacelor tehnice.

Tabelul 19. Analiza veniturilor din vânzări în corelaţie cu capacitatea de producţie

Anii Abateri, ±

Indicatorii 2000 2001 2002

faţă de

anul 2000

faţă de

anul 2001

1. Capacitatea medie anuală de

producţie în preţuri curente ale anului

respectiv, mii lei* 1657,6 1377,0 1426,9 -230,7 +49,9

2. Volumul producţiei fabricate în

preţuri curente, mii lei 404,9 424,9 297,1 -107,8 -127,8

3. Venituri din vânzarea produselor,

mii lei 236,5 283,2 231,1 -5,4 -52,1

4. Gradul de utilizare a capacităţii de

producţie, % 24,4 30,9 20,8 -3,6 -10,1

5. Nivelul marfar (de comercializare) a

producţiei fabricate, % 58,4 66,7 77,8 +19,4 +11,1

6. Raportul dintre venitul din vânzări

şi capacitatea de producţie, % 14,3 20,6 16,2 +1,9 -4,4

* Sursa: Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova

58

Conform calculelor efectuate în tabel se observă:

1) reducerea în anul 2002 a volumului producţiei fabricate, respectiv cu 26,6 şi 30,1% faţă de

anii 2000 şi 2001, necătînd la creşterea capacităţii de producţie cu 49,9 mil. lei în comparaţie cu

2001;

2) diminuarea venitului din vânzări în anul 2002 cu respectiv 2,3 şi 18,4 %;

3) scăderea gradului de utilizare a capacităţii de producţie, respectiv cu 3,6 şi 10,1 puncte

procentuale;

4) la fiecare leu a capacităţii de producţie venitul din vânzări în anul 2002 a înregistrat o

reducere cu 4,4 bani sau cu 21,4%.

Reieşind din rezultatele obţinute, putem afirma, că întreprinderile de prelucrare a fructelor şi

legumelor dispun de rezerve interne privind creşterea volumului producţiei fabricate, veniturilor din

vânzări şi rezultatelor financiare.

Reducerea raportului dintre venitul din vânzări şi capacitatea de producţie în anul 2002 faţă de

2001, denotă faptul, că la întreprinderile de prelucrare a fructelor şi legumelor sporeşte mărimea

rezervelor disponibile pentru creşterea veniturilor din vânzări, din contul utilizării mai depline a

mijloacelor tehnice existente, adică fără a investi suplimentar.

Din datele tabelului, se observă, că majorarea rezervelor de sporire a vânzărilor nu este legată

de creşterea gradului de utilizare a capacităţii de producţie, aceasta fiind în diminuare cu 10,1

puncte procentuale. Influenţa negativă a gradului de utilizare a capacităţii a fost parţial compensată

datorită creşterii nivelului mărfar al producţiei fabricate (cu 11,1 puncte procentuale).

Rezultatele obţinute ne demonstrează, că majorarea gradului de utilizare a capacităţii de

producţie până la 30,9% (nivelul anului 2001), va asigura creşterea venitului din vânzări cu 52,1

milioane lei.

În condiţiile actuale multe fabrici de conserve nu reuşesc să-şi valorifice la maxim potenţialul

de producţie prin eforturi proprii. Astfel, au fost impuse să recurgă la acordarea serviciilor

persoanelor terţe pentru a obţine acea mărime de venituri din vânzări care să permită acoperirea

consumurilor şi cheltuielilor. De exemplu, în SA „Rozmiar” (raionul Ungheni) în structura

veniturilor din vânzări venitul din vânzarea produselor ocupă în anul 2002 - 70,2 % (tabelul 20).

59

Tabelul 20. Structura veniturilor din vînzări în SA "Rozmiar" (raionul Ungheni)

Venituri din vânzări, mii lei Ritmul de creştere,

%

Ponderea veniturilor din vânzări,

%

Abaterea ponderii,

(±) p.p. Tipuri de activitate

2000 2001 2002 faţă de

2000

faţă de

2001 2000 2001 2002 2000 2001

1. Vânzarea produselor finite 13907,7 8835,1 9651,7 69,40 109,24 68,74 58,72 70,20 +11,96 +11,48

inclusiv:

conserve din fructe 7262,1 4908,1 4930,1 67,89 100,45 35,63 32,62 35,86 +0,23 +3,24

conserve din legume 6645,6 3927,0 4721,6 71,05 120,23 32,61 26,10 34,34 +1,73 +8,24

- mazăre verde 88,0 493,5 3302,0 37,5 ori 6,7 ori 0,63 5,59 24,02 +33,58 +28,62

- roşii în suc - 166,6 400,2 - 2,4 ori - 1,89 4,15 - +2,26

- pastă de roşii 935,8 51,4 513,9 54,9 10,0 ori 6,73 0,58 5,32 -1,41 +4,74

- ardei dulci 1034,8 22,0 282,6 27,31 12,8 ori 7,44 0,25 2,93 -4,51 +2,68

- suc de roşii 50,5 217,0 43,0 85,15 19,82 0,36 2,46 0,44 +0,08 -2,02

2. Comercializarea mărfurilor 3615,0 571,7 725,3 20,06 126,87 17,74 3,80 5,28 -12,46 +1,48

3. Prestarea serviciilor 2857,0 5639,3 3371,6 118,01 59,78 14,02 37,48 24,52 +11,50 -12,96

Total venituri din vânzări 20379,7 15046,1 13748,6 67,46 91,38 100,00 100,00 100,00 x x

Sursa: Dările de seamă anuale ale SA „Rozmiar”

59

60

Analizând datele tabelului 20, observăm reducerea în dinamică a veniturilor din vânzări în SA

"Rozmiar" cu 8,62 %.

Ponderea cea mai sporită în volumul vânzărilor în anul 2002 o alcătuiesc veniturile din

comercializarea produselor finite -70,22 % cu o sporire de 11,48 puncte procentuale faţă de anul

precedent. Veniturile obţinute din comercializarea legumelor deţin 34,34 % din venitul vânzării

produselor finite. Divizând această cifră după produsele de bază observăm, că mazărea verde ocupă

24,02 %, pe când restul produselor ocupă o pondere neînsemnată. Reieşind din calculele efectuate

în tabel putem afirma că întreprinderea dispune de rezerve de majorare a veniturilor dacă îşi va

ajusta portofoliul de producţie la cererea pieţei.

Valorificarea conservelor din legume pe piaţa internă, întâmpină unele greutăţi din cauza

nivelului scăzut a capacităţii de plată a cumpărătorilor. Pentru a obţine venitul respectiv şi a profita

în condiţiile actuale este necesar de a orienta producţia pentru export. Exportul de conserve este o

sursă de asigurare a fabricilor de conserve cu mijloace financiare necesare atât pentru dezvoltarea

producţiei cât şi pentru acoperirea pierderilor. Conform datelor prezentate în tabelul 21, putem

constata o evoluţie fluctuantă a exportului producţiei finite de legume.

Tabelul 21. Evoluţia exportului producţiei conservelor din legume din Republica Moldova

2000 2001 2002 2003

Tipuri de produsetone

ponde-

rea, % tone

ponde-

rea, % tone

ponde-

rea, % tone

ponde-

rea, %

Legume marinate 30 0,14 14 0,10 19 0,13 - -

Legume

conservate 9429 44,62 5755 39,55 7254 47,51 10135 6,11

Suc de tomate 7718 36,52 5235 35,97 2566 16,81 1772 1,07

Pastă de tomate 3444 16,30 2661 18,28 3941 25,81 153000 92,17

Legume congelate 511 2,42 888 6,10 1456 9,54 1073 0,65

Legume uscate - - - - 31 0,20 3 0,002

Total 21132 100,00 14553 100,00 15267 100,00 165983 100,00

Sursa: FAOstat.

În anul 2003 exportul conservelor din legume s-a redus faţă de media pe anii 2000-2002 cu

149 mii tone.

Ponderea cea mai considerabilă în exportul produselor finite de legume o deţine pasta de

61

tomate – 92,17 % înregistrând o majorare faţă de media pe anii 2000-2002 cu 72,04 puncte

procentuale sau cu 149,65 mii tone. Ţinând cont de faptul că în această perioadă a avut loc creşterea

exportului de legume în stare proaspătă (tabelul 12) cu 7,44 % menţionăm că ţara noastră trebuie să

se orienteze mai mult în direcţia exportului legumelor congelate, care au o cerere mai sporită pe

piaţa externă. Însă la etapa actuală se simte lipsa utilajului pentru congelarea legumelor.

Paralel cu aceasta este resimţită şi neacomodarea întreprinderilor la cerinţele pieţei şi

incompetenţa de funcţionare în permanentă schimbare, care este rezultatul următoarelor dificultăţi

cu care se confruntă producătorii autohtoni:

- tehnologii moral şi fizic învechite, ce nu fac faţă concurenţei.

- pierderea pieţelor de desfacere;

- dificultăţi la repatrierea mijloacelor băneşti;

- invazia produselor concurente din ţările Europei;

- complexitatea problemelor financiare, au umbrit aşa activităţi ca: calitatea producţiei,

cercetarea - dezvoltarea, instruirea personalului, fapt ce nu contribuie la sporirea competitivităţii

producţiei.

2.3. Analiza eficienţei economice a producerii şi prelucrării legumelor

Eficienţa economică este una din noţiunile fundamentale ale economiei de piaţă, care

nemijlocit vizează rezultatul final al producerii. În mod general eficienţa economică reflectă

raportul a două mărimi: rezultatul activităţii şi consumurile de producţie efectuate. Evident, se pune

problema sporirii eficienţei economice, care constă în sporirea rezultatelor economice la fiecare

unitate alocată în procesul de producţie.

Eficienţa exprimă calitatea activităţii economice de a utiliza raţional factorii de producţie. Ea

este o cerinţă fundamentală pentru economie şi trebuie să ghideze în permanenţă acţiunile şi

deciziile economico-financiare.

Eficienţa este acel element, care îi permite omului şi colectivităţii umane, ca din resursele

naturale, unitatea de muncă sau de bani să obţină o cantitate cât mai mare de bunuri materiale şi

servicii.

Reieşind din faptul că Republica Moldova dispune de condiţii favorabile pentru dezvoltarea

complexului agroindustrial (soluri fertile, clima, potenţial uman, tehnologii de cultivare şi

prelucrare a producţiei) vectorul dezvoltării economice trebuie să fie orientat spre majorarea

eficienţei economice din toate ramurile acestui sector inclusiv şi din ramura legumicolă.

În ultimii ani eficienţa economică a legumelor în gospodăriile agricole a înregistrat o scădere

62

sub incidenţa fenomenelor generate de reformele agrare.

Distrugerea sistemelor de irigare, creşterea preţurilor la energie, produse petroliere,

îngrăşăminte minerale şi pesticide, cât şi incapacitatea de plată a gospodăriilor agricole în

procurarea mijloacelor de producţie necesare au condus la reducerea recoltei de legume la hectar.

Pe de altă parte, pierderea pieţelor tradiţionale a agravat comercializarea producţiei legumelor.

Toate acestea au avut drept consecinţă o diminuare bruscă a eficienţei producţiei de legume.

În mediu pe anii 2000-2003 de pe fiecare hectar cultivat cu legume pierderile au constituit 1019,17

lei, iar la fiecare leu de consumuri pierderile au constituit 9,65 bani (tabelul 22).

Tabelul 22. Eficienţa economică a producţiei de legume în gospodăriile agricole din

Republica Moldova, în mediu pe anii 2000-2003

Zonele Indicatorii

Nord Centru Sud

În mediu pe

republică

Roada medie, q/ha 50,56 72,22 32,66 61,30

Consumuri directe de muncă la 1 q, om-ore 15,90 11,40 19,32 15,54

Costul 1 q, lei 111,41 103,09 148,31 109,22

Preţul de comercializare a 1 q legume, lei 91,15 100,80 112,21 98,68

Cantitatea comercializată de legume în

calcul la 1 ha, q 41,08 55,27 27,76 48,94

Profitul (pierderi) în calcul, (lei):

- la 1 ha de pe care s-a comercializat

producţia -1069,09 -426,53 -1213,53 -1019,17

- la 1 q de legume comercializată -17,26 -2,29 -36,10 -10,54

Nivelul rentabilităţii, % -15,92 -2,22 -24,34 -9,65

Notă: Calculele sunt efectuate în baza datelor Departamentului Statistică şi Sociologie al

Republicii Moldova

Calculele efectuate în tabelul 22 ne arată, că eficienţa economică a legumelor diferă de la o

zonă la alta. Nivelul mediu pe republică a recoltei la hectar a fost depăşit de zona de Centru cu

10,92 q/ha, pe când zonele de Nord şi Sud n-au atins nivelul mediu respectiv cu 10,74 şi 28,64 q/ha.

Roada medie la 1 ha a determinat mărimea manoperei şi a costului 1 q legume. Evident, că în zona

de Centru unde roada medie este mai sporită şi costul 1 q este mai redus cu 6,13 lei/q decât nivelul

mediu pe republică. Recolta mică la 1 ha în zona de Sud a majorat costul producţiei, care în mediu

pe anii 2000-2003 a constituit 148,31 lei/q sau cu 39,09 lei/q mai mult decât în mediu pe republică.

63

Aceste rezultate ne constată, că producţia de legume este mai eficientă în zona de Centru unde

înregistrează randamente mai mari cu costuri mai reduse.

Un indicator generalizator, ce caracterizează eficienţa economică este nivelul rentabilităţii,

care determină recuperarea consumurilor de producţie. În mediu pentru anii de analiză acest

indicator a înregistrat rate negative între -24,34 % pentru zona de Sud (sau cu 14,7 puncte

procentuale mai scăzut decât în mediu pe republică) şi -2,22 % pentru zona de Centru (sau cu 7,43

puncte procentuale mai ridicat faţă de media pe republică).

Dezvoltarea legumiculturii în Republica Moldova este caracterizată de evoluţia indicatorilor

eficienţei economice pentru fiecare zonă aparte. Eficienţa economică a producerii legumelor în zona

de Centru este reflectată în datele tabelului 23.

Tabelul 23. Eficienţa economică a producţiei de legume în gospodăriile agricole din zona de

Centru a Republicii Moldova

Abateri (±) faţă de: Indicatorii 2000 2001 2002 2003

2001 2002

Roada medie, q/ha 60,80 67,20 57,30 73,24 +6,04 +15,94

Consumuri directe de muncă

la 1 q, om-ore 10,45 10,24 12,17 12,62 +2,38 +0,45

Costul 1 q, lei 83,03 89,64 106,18 112,96 +23,32 +6,78

Preţul de comercializare a 1 q

legume, lei 80,49 89,54 102,03 110,96 +21,42 +8,93

Cantitatea comercializată de

legume în calcul la 1 ha, q 69,60 71,60 55,80 56,93 -14,67 +1,13

Profitul (pierderi) în calcul,

(lei):

- la 1 ha de pe care s-a

comercializat producţia -124,43 -64,91 -138,57 -707,72 -642,81 -569,15

- la 1 q de legume

comercializată -2,54 -0,10 -4,15 -2,00 -1,90 +2,15

Nivelul rentabilităţii, % -30,6 -0,11 -3,91 -1,77 -1,66 +2,14


Republicii Moldova

64

Rezultatele calculelor efectuate în tabelul 23 denotă faptul, despre o evoluţie parţial favorabilă

privind majoritatea indicatorilor eficienţei economice. În zona de Centru roada medie la 1 ha în anul

2003 s-a majorat cu 8,99 % sau cu 6,04 q/ha faţă de anul 2001 şi cu 27,82 % sau cu 15,94 q/ha faţă

de anul 2002.

Cu toate că, în anul 2003, a avut loc majorarea roadei la hectar, se constată sporirea costului

unui chintal de legume cu 23,32 lei faţă de anul 2001 şi 6,78 lei faţă de anul 2002. Sporirea preţului

de comercializare cu ritmuri mai mari decât a costului producţiei în anul 2003 faţă de anul 2002 a

contribuit la reducerea nivelului pierderilor cu 2,14 puncte procentuale.

Rezultatele calculelor ne-au demonstrat, că principalul indicator care determină eficienţa

economică a producerii este roada medie la 1 ha. După acest indicator am efectuat gruparea

gospodăriilor agricole producătoare de legume din zona de Centru a Republicii Moldova.

Rezultatele obţinute (tabelul 24) ne arată că, în mediu pe întreprinderile cu recolta medie de legume

până la 60,0 q/ha s-a înregistrat rentabilitate negativă, iar în cele cu peste 80,1 q/ha - cultivarea

legumelor este profitabilă, observându-se o corelaţie strânsă între aceşti doi indicatori.

Tabelul 24. Gruparea producătorilor de legume din zona de Centru a Republicii Moldova

după randament, q/ha (în mediu pe anii 2000-2002)

Grupele de întreprinderi după randamentul la

hectar, q

I II III IV V Indicatorii

<20,0 20,1-40,0 40,1-60,0 60,1-80,0 >80,1

În

total/mediu

pe zonă

1 2 3 4 5 6 7

Numărul de întreprinderi 95 109 76 63 120 463

Suprafaţa cultivată cu legume

în mediu la o întreprindere, ha 18,31 19,48 24,97 27,13 28,97 23,64

Randamentul mediu, q/ha 11,82 31,29 51,63 69,80 141,93 72,87


la 1 q, om-ore 29,29 17,51 13,31 14,84 7,75 10,96

Costul 1 q, lei 286,03 138,57 126,53 101,69 64,13 91,98

Preţul de comercializare a 1 q

legume, lei 141,39 93,91 101,71 94,48 85,95 89,33

65

Continuarea tabelului 24 1 2 3 4 5 6 7

Profitul (pierderi) (lei) din

comercializarea legumelor în

calcul:

- la 1 ha de pe care s-a realizat

producţia -4079,54 -1916,18 -2213,35 -550,01 4150,42 -313,13

- la 1 q de legume

comercializate -144,64 -44,66 -24,82 -7,21 21,81 -2,65

Nivelul rentabilităţii, % -50,57 -32,23 -19,61 -7,09 34,02 -2,28


Republicii Moldova

În rezultatul cercetării efectuate s-a constatat, că cca. o pătrime din

gospodării analizate (120) au obţ inut mai mult de 80 q/ha legume, roada medie

pentru această grupă de întreprinderi fiind de 141,93 q/ha. Costul 1 q legume

pentru această grupă a constituit 64,13 lei. Evident, rezultatele obţinute în urma

comercializării legumelor au fost cele mai înalte din totalitatea grupelor luate în

calcul. Roada medie sporită şi costul producţiei scăzut nemijlocit au influenţat

profitul obţinut din comercializarea legumelor. La fiecare q de legume

comercializate s-a obţinut profit în mărime de 21,81 lei sau cu 24,46 lei mai mult

decât în mediu pe zonă . Nivelul de recuperare a consumurilor efectuate a fost în

mărime de 34,02 % sau cu 36,3 puncte procentuale decât media pe zonă .

Calculele efectuate demonstrează , că cu cât roada la hectar este mai mică cu

atât costul producţiei este mai înalt . Astfel, 95 de întreprinderi cu roada medie la 1

ha de 11,82 q au înregistrat consumuri în sumă de 286,03 lei/q. La fiecare hectar s-

au înregistrat pierderi în mărime de 4079,54 lei, iar la fiecare q de producţie

comercializată – 144,64 lei. Aceste cifre denotă faptul, că I grupă cât ş i grupele II

ş i III dispun de rezerve interne de majorare a eficienţei legumelor.

Gruparea în cauză ne-a demonstrat, că pe măsura creşterii roadei medii la 1

ha sporeşte eficienţa economică a producţiei de legume. Aceste aspecte de

modificare a indicatorilor eficienţei economice pot fi urmărite ş i în baza

rezultatelor obţinute de unele întreprinderi specializate în producerea legumelor cu

diferite forme de proprietate (tabelul 25).

66

Tabelul 25. Eficienţa economică a producţiei de legume în gospodării de diferită formă de

proprietate din zona de Centru a Republicii Moldova (în mediu pe anii 2000-2002)

Indicatorii

GŢ

"Săn

dule

scu"

r. D

ubăs

ari

SA "

Nis

tru-

Ola

neşt

i"

r. Şt

efan

Vodă

CA

PC "

Plac

or-A

gro"

r. Ia

love

ni

SRL

"For

tuna

-Lab

is"

r. U

nghe

ni

CA

P "B

asar

abia

"

r. A

neni

i Noi

Roada medie, q/ha 204,40 170,60 113,0 108,0 103,3

Consumuri directe de muncă la 1 q, om-ore 27,55 10,41 11,89 9,80 7,31

Costul 1 q, lei 51,10 58,55 84,07 62,62 67,85

Preţul de comercializare a 1 q legume, lei 57,84 82,43 94,17 96,91 248,18

Profitul în calcul (lei):

- la 1 ha de pe care s-a comercializat

producţia 1377,78 4943,17 1522,84 3776,39 17884,04

- la 1 q de producţie comercializată 6,74 23,88 10,10 34,29 180,33

Nivelul rentabilităţii, % 13,19 40,79 12,01 54,76 265,78


Republicii Moldova

Cea mai mare roadă la 1 ha dintre gospodăriile selectate a fost obţinută în GŢ "Săndulescu".

De asemenea, în gospodăria dată s-a obţinut şi cel mai mic cost de producţie - 51,10 lei/q. Dar din

cauza, că preţul de comercializare este mai mic faţă de celelalte gospodării analizate, nivelul

rentabilităţii a constituit doar 13,19%.

În CAP "Basarabia" roada medie la 1 ha a constituit cca. 50 % faţă de GŢ "Săndulescu"

(103,30 q/ha). Din această cauză costul producţiei este mai sporit cu 16,75 lei/q. Dar, deoarece CAP

”Basarabia” a comercializat producţia de legume la un preţ mai majorat faţă de GŢ „Săndulescu”

(cu 190,34 lei/q), nivelul rentabilităţii e mai sporit de 2,5 ori.

Producţia de legume necesită un consum mare de muncă. Conform cercetărilor efectuate de P.

Patron (2000) în mediu la 1 hectar de legume consumurile directe de muncă constituie 983,7 om-

ore. Însă la tomate, ardei, varză aceste consumuri sunt cu mult mai sporite şi constituie respectiv

2800, 1700 şi 1500 om-ore. Efectuând gruparea gospodăriilor producătoare de legume după

consumurile directe de muncă la 1 ha am stabilit, că creşterea consumurilor de muncă la 1 ha de

67

legume condiţionează creşterea recoltei la hectar (tabelul 26). Astfel în grupa V unde la hectar se

consumă 1593,28 om-ore sau mai mult cu 997,48 om-ore decât în mediu pe grupele I, II, III, IV

roada medie la hectar constituie 128,16 chintale, adică e mai mare cu 72,34 chintale.

Tabelul 26. Influenţa consumurilor directe de muncă la 1 ha la modificarea eficienţei

economice a producţiei de legume (în mediu pe anii 2000-2002), om ore

Grupele de întreprinderi după consumurilor directe

de muncă la 1 ha, om ore


<300,0 300,1-

600,0

600,1-

900,0

900,1-

1200,0 >1200,0

În

total/mediu

pe zonă

Numărul de întreprinderi 81 118 91 61 112 463

Suprafaţa cultivată cu

legume în mediu la o

întreprindere, ha 30,80 20,08 22,59 21,08 24,44 23,64

Roada medie, q/ha 43,6 52,09 65,41 62,19 128,16 72,87


la 1 hectar, om-ore 157,09 429,66 754,53 1041,79 1593,28 791,57

Consumuri directe privind

retribuirea muncii la 1 ha

legume, lei 601,60 1008,02 1607,49 2013,22 3631,85 1802,47

Costul 1 q legume, lei 85,81 99,42 99,31 120,75 75,89 91,98

Venitul din vânzări în calcul

la 1 ha, lei 4157,50 3785,40 5422,50 6304,40 10069,90 6027,20

Profitul (pierderi) (lei) în

calcul:

- la 1 ha legume 100,49 -819,86 -847,50 -1169,13 521,49 -313,13

- la 1 q legume 2,42 -18,53 -14,68 -18,38 4,62 -2,65

Nivelul rentabilităţii, % 2,47 -17,80 -13,52 -15,64 5,46 -2,28


Republicii Moldova

68

Rezultatele calculelor tabelului 26 denotă faptul, că nivelul majorat al consumurilor directe de

muncă a contribuit la creşterea venitului din vânzări în calcul la 1 hectar cu 5152,45 lei. Aceasta a

adus la majorarea profitului şi nivelului rentabilităţii. Dacă în grupele II, III şi IV producţia de

legume nu este rentabilă, apoi în grupa V la fiecare chintal de legume comercializate profitul

constituie 4,62, la fiecare hectar de legume – 521,49 lei, iar la fiecare leu de consumuri constituie

5,46 bani. Cercetările efectuate au arătat că în gospodăriile grupei V 95,6 % din legumele cultivate

constituie tomatele, ardeii graşi şi varza care necesită un consum mai mare de muncă şi în acelaşi

timp sunt cele mai solicitate produse pe piaţă. Însă ţinem să menţionăm că în această grupă de

gospodării au fost efectuate toate operaţiunile de lucrare a solului, administrare a îngrăşămintelor,

irigarea conform cerinţelor tehnologice.

Eficienţa producţiei de legume se caracterizează prin costuri mai reduse. Efectuând gruparea a

gospodăriilor agricole după costul 1 q legume observăm (tabelul 27), că creşterea costului pe unitate

de produs este condiţionat de:

- reducerea randamentului la hectar;

- creşterea manoperei.

Tabelul 27. Influenţa costului unitar la modificarea rentabilităţii legumelor

(în mediu pe anii 2000-2002), lei

Grupele de întreprinderi după costului unitar, lei


<50,0 50,1-

100,0 100,1-150,0 150,1-200,0 >200,1

În total/

mediu

pe zonă

1 2 3 4 5 6 7 Numărul de întreprinderi 38 153 167 58 97 463

Suprafaţa cultivată cu legume în

mediu la o întreprindere, ha 29,08 26,75 17,14 19,90 17,84 23,64

Costul 1 q, lei 45,56 66,43 118,64 178,40 265,85 91,98

Roada medie, q/ha 105,42 105,89 58,98 33,50 23,23 72,87

Consumuri de producţie la 1 ha,

lei 4802,94 7034,69 6997,21 5976,60 6175,74 6509,57

Consumuri directe de muncă la

1 q legume, om-ore 6,05 8,37 14,76 22,50 24,06 10,96

69

continuarea tabelului 27 1 2 3 4 5 6 7

Preţul mediu de comercializare

a 1 q legume, lei 64,02 86,53 111,67 102,41 126,18 89,33

Profitul (pierderi) (lei) din

comercializarea legumelor în

calcul:

- la 1 ha de pe care s-a realizat

producţia 1870,02 1028,21 -579,39 -1915,51 -2604,49 -313,13

- la 1 q de producţie

comercializată 18,46 20,10 -6,97 -75,99 -139,67 -2,65

Nivelul rentabilităţii, % 40,52 30,26 -5,87 -42,59 -53,28 -2,28


Republicii Moldova

Rezultatele calculelor ne permit să constatăm, că gospodăriile din grupele I şi II unde costul

unitar nu depăşeşte 100 lei/q legumicultura este profitabilă. Cu toate că preţul mediu de

comercializare a 1 q de legume este cel mai jos în grupele menţionate, nivelul rentabilităţii

constituie respectiv 40,52şi 30,26 %. În grupele unde costul 1 q depăşeşte mai mult de 100 lei şi

respectiv preţul de comercializare este mai mic decât costul unitar, este evident că cultivarea

legumelor nu este convenabilă din punct de vedere economic. În grupele III, IV şi V, de asemenea

se observă o majorare considerabilă a manoperei dat fiind faptul, că nivelul lucrărilor mecanizate

alcătuieşte 1,8-2,1 % şi ca rezultat productivitatea muncii la producţia de legume s-a redus de 2,05-

3,22 ori.

Rezultatele calculelor (tabelul 27) ne demonstrează că creşterea costului unitar este cauzată de

reducerea roadei la 1 ha necătând la faptul că consumurile de producţie în calcul la 1 ha sunt în

descreştere. Această situaţie se explică prin faptul că gospodăriile respective nu aplică doze

suficiente de îngrăşăminte, pesticide, irigarea nu se efectuează, materialul semincer este de o

calitate mai inferioară.

În rezultatul cercetărilor efectuate s-a constatat, că producţia legumelor în gospodăriile

agricole este nerentabilă (tabelul 22). La cele menţionate mai sus putem adăuga, că reducerea

eficienţei economice a legumelor a fost cauzată şi de schimbul neechilbrat dintre gospodăriile

agricole şi fabricile de conserve. Fabricile de conserve în anul 2002 au achiziţionat de la

gospodăriile agricole tomatele pentru conserve cu 0,86 lei pentru 1 kg şi pentru suc cu 0,48 lei.

70

Aceste preţuri nu acoperă nici 10 % din costul producţiei. Se formează un decalaj între preţul

producţiei legumicole şi preţurile pentru îngrăşăminte, produse petroliere şi alte materiale de origine

industrială folosite în agricultură. În rezultat fabricile de conserve folosesc materia primă ieftină şi

obţin profit.

Rezultatele calculelor (tabelul 28) ne arată, că producţia conservelor de legume este eficientă.

În mediu pe anii 2000-2002 fabricile de conserve au obţinut profit brut în mărime de 94,2 milioane

lei, nivelul rentabilităţii producţiei fiind de 25,24-26,77 %. În acelaşi timp gospodăriile agricole –

producătorii de legume s-au ales cu pierderi în mărime de 27,8 mii lei. Reieşind din aceasta apare

întrebarea: prin ce se explică susţinerea producătorilor de materie primă de către fabricile de

conserve, dacă acestea prin politica de preţuiri promovată faţă de furnizorii producţiei agricole,

stimulează falimentarea gospodăriilor agricole?

După părerea noastră, în soluţionarea acestei probleme ar fi binevenită asocierea

producătorilor agricoli cu prelucrătorii de legume pentru a activa într-o manieră profitabilă.

Rezultatele calculelor efectuate în tabelul 28 ne permit să constatăm că în dinamică nu se

observă o legitate unică în modificarea indicatorilor eficienţei economice a conservelor.

Tabelul 28. Eficienţa economică a producţiei de conserve în Republica Moldova

Abateri (±) anului

2002 faţă de Indicatori 2000 2001 2002

2000 2001

Volumul producţiei fabricate (în preţuri

curente), mil. lei 404,9 424,6 297,1 -107,8 -127,5

Productivitatea medie anuală a unui muncitor,

mii lei 80,51 100,30 56,84 -23,67 -43,46

Randamentul mijloacelor fixe de producţie, lei 0,59 0,61 0,41 -0,18 -0,20

Randamentul resurselor materiale, lei 1,06 1,28 1,00 -0,06 -0,028

Costul 1 tone de producţie prelucrată, lei 5273,57 4913,32 7080,92 +180,35 +2167,6

Costul la un leu de vânzări, bani 79,38 78,87 79,82 +0,44 +0,95

Marja profitului brut, bani 20,60 21,12 20,15 -0,45 -0,97

Rentabilitatea producţiei, % 25,94 26,77 25,24 -0,70 -1,53


Republicii Moldova

71

Volumul producţiei fabricate în industria de conserve a înregistrat o descreştere în anul 2002

faţă de anul 2001 cu 127,5 mil. lei sau cu 30,03 %, iar faţă de anul 2000 cu 107,8 mil. lei sau 26,62

%.

Micşorarea volumului producţiei de conserve a influenţat nefavorabil asupra utilizării

factorilor de producţie. Productivitatea medie anuală a unui muncitor a scăzut în anul 2002 cu 23,67

mii lei faţă de anul 2000 şi cu 43,46 mii lei faţă de anul 2001. Randamentul mijloacelor fixe şi a

resurselor materiale s-a micşorat respectiv cu 32,8 şi 21,9 %.

Conform datelor tabelului 28 se observă o diminuare a ratei profitului brut în perioada

respectivă. Reducerea ratei profitului brut a constituit 0,45 puncte procentuale în anul 2002 faţă de

anul 2001. Nivelul rentabilităţii producţiei în industria de conserve a înregistrat reduceri neesenţiale

- 1,53 puncte procentuale în anul 2002 faţă de nivelul anului 2001.

O întreprindere tipică din ramura industriei conservelor de legume este SA "Rozmiar", raionul

Ungheni, activitatea căreia este profitabilă la fel ca în ansamblu pe toate întreprinderile de

prelucrare. Eficienţa economică a producţiei de conserve în această întreprindere este reflectată în

tabelul 29.

Tabelul 29. Eficienţa economică a producţiei de conserve în SA „Rozmiar”

Abateri (±) anului

2002 faţă de: Indicatori 2000 2001 2002

2000 2001

Volumul producţiei fabricate (în preţuri

curente), mii lei 11118,2 7998,0 7690,0 -3428,2 -308,0

Productivitatea medie anuală a unui muncitor,

lei 39700 37720 42960 +3260 +5240

Randamentul mijloacelor fixe de producţie, lei 0,47 0,33 0,28 -0,19 -0,05

Randamentul resurselor materiale, lei 1,66 3,11 1,99 0,33 -1,12

Costul 1 tone de producţie prelucrată, lei 4849,60 4893,66 5244,41 +36,81 +317,75

Costul la un leu de vânzări, bani 98,91 95,28 94,53 -4,38 -0,75

Marja profitului brut, bani 1,09 4,72 5,46 +4,37 +0,72

Rentabilitatea producţiei, % 1,10 4,95 5,78 +4,68 +0,83

Notă: Calculele sunt efectuate în baza datelor SA „Rozmiar”.

72

În anul 2002 în SA "Rozmiar" s-a constatat o reducere a volumului producţiei fabricate în

mărime de 308 mii lei sau cu 3,85 % faţă de anul 2001. Productivitatea medie anuală a unui

muncitor a sporit cu 13,89 % în aceeaşi perioadă. Cauza principală fiind reducerea numărului de

muncitori cu ritmuri mai mari decât cea a producţiei fabricate.

Diminuarea volumului producţiei fabricate a influenţat negativ randamentul mijloacelor fixe

şi resurselor materiale. În anul 2002 la fiecare leu de mijloace fixe productive s-a obţinut cu 0,05 lei

mai puţină producţie marfă faţă de anul 2201. Randamentul resurselor materiale, în perioada dată, a

înregistrat o scădere în mărime de 1,12 lei.

Majorarea preţului de comercializare a conservelor în anul 2002 şi reducerea costului

producţiei au favorizat sporirea ratei profitului brut cu 0,17 puncte procentuale. Nemijlocit situaţia

dată a stimulat creşterea rentabilităţii producţiei cu 0,83 puncte procentuale.

Creşterea calităţii producţiei reprezintă un obiectiv esenţial al oricărei întreprinderi în vederea

sporirii eficienţei economice şi a competitivităţii producţiei pe piaţa internă şi externă.

În acest scop, evaluarea eficienţei economice a producţiei se efectuează în dependenţă de

categorii de calitate. În cazul nostru - tomate în suc propriu - fabricate la SA "Rozmiar", sunt

divizate în două categorii de calitate: calitatea superioară şi calitatea I (tabelul 30).

Tabelul 30. Eficienţa economică a producerii tomatelor în suc propriu după categorii de

calitate în SA "Rozmiar"

2001 2002

inclusiv inclusiv Indicatorii

total categoria

superioarăcategoria I

total

categoria

superioarăcategoria I

1. Cantitatea comercializată, kg 24951 22528 2423 42201 13 42188

2. Costul 1 kg tomate în suc

propriu vândute, lei 4,00 3,92 4,74 6,82 4,08 6,82

3. Preţul mediu de

comercializare, lei 6,68 6,72 6,32 7,14 7,61 7,14

4. Profitul din comercializarea

tomatelor în suc propriu pe

unitate de produs, lei/kg 2,68 2,80 1,58 0,32 3,53 0,32

5.Nivelul rentabilităţii, % 66,85 71,18 33,57 4,74 86,79 4,72

Notă: Calculele sunt efectuate în baza datelor SA”Rozmiar”.

73

Din calculele efectuate în tabelul 30 rezultă, că producţia tomatele în suc propriu a înregistrat

o creştere de 69,14 % în anul 2002 faţă de anul 2001. Aceasta se datorează exclusiv cererii sporite

pentru acest produs.

Preţul mediu a 1 kg de tomate în suc propriu a crescut în perioada curentă cu 6,89 %, având

drept cauză procesul de inflaţie.

În anul 2002 în cantitatea comercializată partea preponderentă îi aparţine categoriei I, care a

crescut substanţial (cca.17 ori) faţă de anul precedent ocupând 99,97 %. Aceasta se datorează

evident preocupărilor întreprinderii pentru menţinerea unor preţuri de comercializare accesibile

pentru piaţa internă, chiar în condiţiile creşterii costului unitar (cu 2,74 lei mai mare faţă de

categoria superioară) şi a reducerii nivelului rentabilităţii, pentru a nu pierde pieţile de desfacere.

Reieşind din cele menţionate anterior privind decalajul dintre rezultatele activităţii economice

a întreprinderilor agricole şi fabricile de conserve apare necesitatea evaluării eficienţei economice

integrale a producerii şi prelucrării legumelor (tabelul 31).

Tabelul 31. Eficienţa economică integrală a producerii şi prelucrării legumelor în unităţile

economice din raionul Ungheni (în medie pe anii 2000-2002)

Indicatorii Gospodăriile

agricole

Industria de

prelucrare

Bugetul

de stat

În ansamblu

pe economia

naţională

Venituri din vânzări, mii lei 2991,7 4168,0 x x

Costul vânzărilor, mii lei 2866,7 3097,1 x x

Profit brut în calcul la 1 t producţie

legumicolă, lei -260,3 1579,5 x x

Costul 1 t de producţie legumicolă, lei 938,6 4568,0 x x

Nivelul rentabilităţii, % -9,08 34,60 x x

Transfer în bugetul de stat (TVA), lei x x 1431,9 x

Efectul economic integrat în urma

producerii şi prelucrării legumelor în

calcul la 1 t, lei x x x 2751,1

Rata rentabilităţii resurselor consumate, % x x x 49,96


Republicii Moldova

74

În urma calculelor efectuate în tabelul 30 s-a constatat că efectul economic integral în cadrul

economiei naţionale în urma producerii, prelucrării şi comercializării 1 t producţie constituie 2751,1

lei, inclusiv pierderea obţinută în legumicultură - 260,3 lei, profitul fabricii de conserve - 1579,5 lei

şi venitul în bugetul de stat sub formă de TVA - 1431,9 lei.

E uşor de observat, că efectul obţinut în legumicultură este incomparabil cu efectul realizat de

fabricile de conserve. Dacă în gospodăriile agricole ale raionului în mediu pe 2000-2002 nivelul

pierderilor constituie 9,08 %, apoi fabricile de prelucrare activează profitabil obţinând la fiecare leu

investit 34,6 bani profit, asumând astfel o parte din profitul întreprinderilor agricole. O astfel de

situaţie nu poate fi păstrată pentru un termen lung dacă dorim să asigurăm o dezvoltare stabilă a

legumiculturii şi în cel din urmă a întregului complex de producere şi prelucrare a legumelor.

75

CAPITOLUL III. DIRECŢIILE PRIORITARE DE CREŞTERE A EFICIENŢEI

LEGUMICULTURII

3.1. Rolul factorilor de producţie în creşterea eficienţei legumiculturii

Eficienţa economică a legumiculturii este condiţionată de influenţa unui complex de factori, care

acţionează în comun şi între ei există o interdependenţă. În legătură cu aceasta apare necesitatea în

determinarea influenţei factorilor la devierea indicatorilor eficienţei economice. Pentru a estima

coraportul dintre indicatorii rezultativi ai eficienţei economice şi cei factoriali am utilizat metoda analizei

corelativ-regresivă. Această metodă ne permite de a aprecia în ce măsură fiecare din factorii analizaţi

influenţează mărimea indicatorului rezultativ şi care este gradul legăturii între ei.

În baza cercetărilor efectuate s-a constatat, că dependenţa eficienţei economice a producţiei de

legume faţă de factorii selectaţi poate fi exprimată cât după funcţia liniară, atât şi hiperbolă. Însă de cele

mai dese ori legătura a fost evidenţiată destul de exact după forma liniară. După părerea noastră aceasta

se explică prin faptul, că regiunea includerii în totalitatea studiată este îngustă şi în baza de informaţie

practic lipsesc rezultate ale activităţii economice cu un grad optimal de utilizare a factorilor de producţie.

Astfel, în baza datelor a 463 întreprinderi agricole din zona de Centru a Republicii Moldova a

fost elaborate modele corelativ multifactoriale pentru a stabili influenţa factorilor la modificarea

indicatorilor eficienţei economice a producţiei legumicole:

Y1 – randamentului unui hectar de legume;

Y2 – costului unui chintal de legume;

Y3 – profitului în calcul la 1 hectar de suprafaţă de legume;

Y4 – nivelului rentabilităţii legumelor.

În modelele matematice au fost incluşi factorii cei mai reprezentativi, acţiunea cărora este

considerată sistematică. Această necesitate este dictată de faptul, că în majoritatea cazurilor este

imposibil şi iraţional să fie luaţi în consideraţie toţi factorii, deoarece unii dintre ei nu se supun

măsurărilor cantitative sau nu există informaţie, iar alţii au o influenţă foarte slabă asupra

indicatorului rezultativ.

Reieşind din aceasta în primul model matematic au fost incluşi doar factorii măsurabili care

au o influenţă semnificativă asupra randamentului unui hectar de legume:

X1 – ponderea suprafeţelor irigate de legume, %;

X2 – nivelul de lucrare a solului, %;

76

X3 – cantitatea de îngrăşăminte încorporate la 1 ha, kg s.a.;

X4 – consumuri directe de muncă la 1 ha, om-ore.

Prelucrarea informaţiei respective în dinamică pe anii 2000-2002 ne-a permis obţinerea

următoarei ecuaţii de regresie (anexa D ):

Y1= -19,045 + 0,685 X1 + 1,0344 X2 + 0,108 X3 + 0,0215 X4 (17)

Coeficienţii de regresie în această ecuaţie ne arată, că randamentul unui hectar de legume

creşte:

- cu sporirea suprafeţelor irigate cu 1 % roada de legume se măreşte cu 68,5 kg;

- cu creşterea nivelului de lucrare a solului după cerinţele agrotehnice cu 1 % roada sporeşte

cu 103,4 kg;

- cu creşterea cantităţii de îngrăşăminte cu 1 kg s.a. roada sporeşte cu 10,8 kg;

- cu creşterea consumurilor directe de muncă cu 1 om-oră roada sporeşte cu 2,15 kg.

Algoritmul de rezolvare presupune determinarea coeficientului de corelaţie multiplă (R), a

coeficientului de determinaţie (D) cât şi a altor caracteristice statistice (anexa D). Din rezultatele

obţinute observăm, că coeficientul corelaţiei multiple (R) constituie 0,682, cea ce ne vorbeşte

despre o legătură strânsă între randamentul unui hectar şi factorii incluşi în model. Mărimea

coeficientului de determinaţie (D=R2) constituie 0,466, adică arată că variaţia randamentului la

hectar este influenţată de factorii incluşi în model în mărime de 46,6 %.

În baza coeficienţilor de regresie a ecuaţiei (17) a fost divizată influenţa cantitativă a

factorilor şi rolul acestora în formarea randamentului unui hectar de legume (tabelul 32).

Tabelul 32. Cota de participare a factorilor de producţie în formarea randamentului 1 ha de

legume în gospodăriile agricole din zona de Centru a Republicii Moldova

Randamentul mediu la hectar Indicatorii

chintale / ha %

Randamentul mediu la hectar în perioada 2000-2002 72,87 100

inclusiv sub influenţa:

- ponderii suprafeţelor irigate 23,20 31,84

- nivelului de lucrare a solului conform cerinţelor tehnologice 20,55 28,20

- cantităţii de îngrăşăminte încorporate la hectar, kg s.a. 8,75 12,01

- consumurilor directe de muncă la hectar, om-ore 15,02 20,61

- altor factori 5,35 7,34


Republicii Moldova

77

Rezultatele calculelor ne-au permis să determinăm cota factorilor în formarea randamentului

de legume reieşind din nivelul mediu de folosire a factorilor de producţie în gospodăriile agricole

din zona de Centru a Republicii Moldova.

Conform calculelor efectuate în tabelul 32 putem constata, că din toţi factorii de producţie

31,84 % îi aparţine ponderii suprafeţelor irigate. Aceasta se explică prin consumul sporit de apă la 1

hectar de culturi legumicole în perioada de vegetaţie. Conform cercetărilor P. Patron (2000) în

condiţiile Republicii Moldova 50-60 % din consumul total de apă la hectar trebuie să fie compensat

prin irigare. Irigarea sporeşte recolta de tomate, ardei, vinete, castraveţi, varză tardivă de 2-2,5 ori;

de morcov, sfeclă roşie, mazăre şi altele cu 50-80 % [63].

Un alt factor care ocupă o pondere semnificativă în formarea productivităţii unui hectar este

nivelul de lucrare a solului, căruia îi aparţine 28,20 %. La fel ca şi irigarea lucrarea solului în

producerea legumelor este o verigă centrală în obţinerea recoltelor sporite. Lucrările principale care

trebuie efectuate conform cerinţelor tehnologice sunt: aratul de bază, nivelarea terenului, afânarea

solului în perioada de vegetaţie.

Producţia de legume necesită un volum mare de muncă. Conform calculelor efectuate în

mediu pe totalitatea studiată în perioada 2000-2002 consumurile directe de muncă la 1 ha de legume

constituie 791,57 om-ore. Ponderea acestui factor în formarea roadei de legume constituie 20,61 %.

Nivelul sporit al acestui factor se explică prin faptul că mai mult de 80 % din lucrările efectuate la

producerea legumelor se efectuează manual. Mai mult ca atât nivelul de îndeplinire a lucrărilor de

cultivare este cu mult mai redus faţă de cerinţele agrotehnice.

Un factor, care în condiţiile republicii noastre determină productivitatea unui hectar de

legume este folosirea îngrăşămintelor. Conform calculelor efectuate în tabelul 32 observăm, că cota

îngrăşămintelor în formarea roadei constituie 12,01 %. Adică, în totalitatea studiată pe contul

îngrăşămintelor revine 8,75 chintale din recolta medie obţinută în anii 2000-2001. Ponderea redusă

(12,01 %) se explică prin faptul că în mediu la hectar în gospodăriile studiate se administrează

numai 40,35 kg s.a.

Multiplele cercetări efectuate denotă faptul, că datorită folosirii cantităţilor sporite de

îngrăşăminte în anii 1980-1990 s-a izbutit sporirea producţiei legumicole anuale în ţara noastră până

la 1400 mii tone, adică peste 300 kg în calcul pe cap de locuitor, un indice printre cele mai mari în

lume [64].

În baza rezultatelor obţinute putem constata, că pentru a spori roada de legume în condiţiile

Republicii Moldova este necesar:

1) efectuarea irigării;

2) lucrarea solului conform cerinţelor agrotehnice;

78

3) administrarea îngrăşămintelor;

4) efectuarea lucrărilor tehnologice de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.

În condiţiile Republicii Moldova, unde seceta devine tot mai accentuată, factorul principal,

care determină productivitatea 1 hectar de legume în proporţie de 34,58 % este irigarea. Însă în

ultimii 10 ani irigarea s-a efectuat pe suprafeţe destul de reduse, cauza fiind distrugerea sistemelor

de irigare şi lipsa mijloacelor financiare pentru reînnoirea lor. Gospodăriile agricole care au păstrat

sistemele de irigare şi au efectuat acest procedeu agrotehnic au obţinut roade de 1,6 - 2,8 ori mai

înalte decât în cele care n-au aplicat irigarea fără irigare (tabelul 33)

Tabelul 33. Influenţa irigării la creşterea eficienţei economice a legumiculturii în zona de

Centru (în mediu pe anii 2000-2002)

Grupele de gospodării după ponderea

suprafeţelor irigate, %

I II III IV Indicatorii

fără

irigare

până la

50,0

50,01-

75,0

mai

mult de

75,1

În total/

mediu

pe zonă

Numărul de gospodării 323 43 49 48 463

Suprafaţa cultivată cu legume în mediu la o

gospodărie, ha 14,10 35,19 48,28 32,73 23,64

Ponderea suprafeţelor irigate în mediu pe grupă, % 0 20,17 55,10 77,32 36,78

Roada medie, q/ha 48,60 65,39 79,87 135,80 72,87

Consumuri directe de muncă la 1 q legume, om-ore 15,95 8,64 10,15 8,28 10,96

Consumuri de producţie la 1 ha legume, lei 5847,68 6244,62 6304,79 9183,30 6509,57

Costul 1 q legume, lei 120,31 95,50 78,93 67,62 91,98

Profitul (pierderi) (lei) din comercializarea

legumelor în calcul:

- la 1 ha legume -1091,23 -337,02 -171,17 2343,19 -313,13

- la 1 q legume -23,81 -5,38 -2,53 16,68 -2,65

Nivelul rentabilităţii, % -20,32 -5,58 -2,49 25,32 -2,28


Republicii Moldova

79

Calculele efectuate în tabelul 33 demonstrează o dependenţă directă între ponderea

suprafeţelor irigate şi roada medie la 1 ha, consumurile de producţie la 1 ha şi nivelul rentabilităţii.

În aceste gospodării eficienţa economică a legumelor este de 2,8 - 3,0 ori mai mică decât în

gospodăriile unde irigarea se aplică pe o suprafaţă mai mare de 75,1 % din cea cultivată. În

gospodăriile grupei 4 roada medie la 1 ha este mai mare decât în prima grupă cu 87,2 chintale.

Respectiv, consumurile directe de muncă şi costul unui chintal de legume sunt mai reduse cu 48,1 şi

43,8 %.

Analizând profitul şi nivelul rentabilităţii legumelor în grupele 1 şi 4, constatăm următoarele:

1) în gospodăriile care au aplicat irigarea consumurile directe de muncă şi costul unui chintal

sunt mai reduse respectiv cu 48,1 şi 43,8 %;

2) în gospodăriile fără irigare pierderile la 1 ha şi 1 q legume constituie respectiv 1091,23 şi

23,81 lei;

3) în gospodăriile unde irigarea s-a efectuat pe o suprafaţă mai mare de 75,1 % s-a obţinut

profit în calcul la 1 ha 2343,19 lei şi la 1 q - 16,68 lei;

4) în gospodăriile fără irigare la fiecare leu de consumuri pierderile au constituit 20,32 bani,

iar în gospodăriile unde ponderea suprafeţelor irigate constituie 77,32 % la fiecare leu de consumuri

s-a obţinut profit de 25,32 bani.

Calculele efectuate în tabelul 33 ne arată că în gospodăriile din grupele 2 şi 3, care au irigat

respectiv 35,19 şi 48,28 % din suprafeţele legumicole au obţinut creşterea roadei la 1 ha cu 16,8 şi

31,3 q şi reducerea pierderilor respectiv cu 754,21 şi 920,06 lei/ha. La fiecare leu de consumuri de

producţie în gospodăriile din aceste grupe pierderile s-au redus respectiv cu 14,74 şi 17,83 bani.

Un alt factor, care contribuie la creşterea eficienţei producţiei legumicole este aplicarea

îngrăşămintelor conform normelor recomandate.

Acest factor condiţionează sporirea producţiei legumicole de la 30-50 % (P. Patron, 2000).

Scăderea suprafeţelor irigate au atras după sine o altă problemă - utilizarea ineficientă a

îngrăşămintelor minerale. Pe de altă parte, insuficienţa mijloacelor financiare la producătorii de

legume, preţul înalt al îngrăşămintelor favorizează scăderea gradului de aplicare a îngrăşămintelor

minerale. Eficienţa economică a producţiei de legume pe grupe de producători după cantitatea de

îngrăşăminte minerale încorporate la 1 ha legume este reflectată în tabelul 34.

Calculele efectuate în tabelul 33 ne arată, că aplicarea îngrăşămintelor minerale influenţează

direct sporirea roadei medii la 1 ha. Producătorii care au aplicat îngrăşăminte minerale au obţinut

profit la fiecare hectar de legume 32,55 - 388,40 lei. Gospodăriile care n-au aplicat deloc

îngrăşăminte au înregistrat pierderi la fiecare hectar de legume în mărime de 740 lei.

80

Tabelul 34. Influenţa utilizării îngrăşămintelor la modificarea eficienţei economice a

producţiei de legume (în mediu pe anii 2000-2002)

Grupele de gospodării după cantitatea de îngrăşăminte, kg s.a./ha

I II III IV V Indicatorii fără îngrăşă-

minte

până la

20,0 20,1-60,0 60,1-100,0

mai mult de

100,1

Numărul de gospodării 259 77 66 22 39

Suprafaţa cultivată cu legume

în mediu la o gospodărie, ha 17,24 29,77 30,58 43,50 31,13

Cantitatea de îngrăşăminte

minerale încorporate la 1 ha

legume, kg s.a. 0 15 40 80 150

Roada medie, q/ha 55,4 62,4 76,2 93,7 104,5

Sporul roadei în baza

îngrăşămintelor minerale, q/ha 0 1,44 3,37 9,37 35,62

Recuperarea 1 kg s.a.

îngrăşăminte, kg legume 0 9,57 8,42 11,71 19,47

Consumul de îngrăşăminte la 1

ha, lei 0 168,75 450,00 900,00 2059,00

Profitul (pierderi) în calcul la

1 ha legume, lei -740,00 32,55 94,90 227,30 388,40


Republicii Moldova

Organizarea sistemului de producţie în fiecare întreprindere are ca bază iniţială stabilirea unui

echilibru structural cantitativ şi calitativ al factorilor de producţie, în funcţie de tehnologiile

aplicate. Lipsa acestui echilibru duce la ineficienţa procesului de producţie. În acest context

menţionă, că aplicarea îngrăşămintelor este eficientă în combinare cu lucrarea solului şi irigarea.

Conform cercetărilor efectuate de P. Patron se menţionează că în condiţii de irigare îngrăşămintele

aduc un spor de legume în medie de 40-60 %, iar la unele specii roada se dublează.

Gruparea gospodăriilor legumicole în dependenţă de ponderea suprafeţelor irigate în

concordanţă cu cantitatea de îngrăşăminte administrate la 1 ha, a arătat, că eficienţa utilizării

îngrăşămintelor creşte în dependenţă de sporirea suprafeţelor irigate (tabelul 35).

81

Tabelul 35. Influenţa utilizării îngrăşămintelor în combinare cu irigarea la modificarea eficienţei

economice a producţiei legumicole în zona de Centru (în mediu 2000-2002)

Profitul în calcul, lei

Gru

pele

după

pond

erea

su

praf

eţel

or ir

igat

e, %

Subg

rupe

le d

e în

trep

rind

eri d

upă

cant

itate

a de

îngrăşăm

inte

, kg

s.a./h

a

Num

ărul

de

într

epri

nder

i

Can

titat

ea d

e în

grăşăm

inte

în

corp

orat

e la

1 h

a, k

g s.a

.

Roa

da m

edie

, q/h

a

Con

sum

uri d

irec

te d

e m

uncă

la 1

q,

om

-ore

Con

sum

uri d

e în

grăşăm

inte

la 1

ha

, lei

Cos

tul 1

q le

gum

e, le

i

la 1

ha

legu

me

la 1

q le

gum

e

Niv

elul

rent

abili

tăţii

, %

până la 20.0 38 2,4 56,71 7,93 1026,32 94,70 -226,53 -4,06 -4,43

20.1-60.0 14 34,5 72,48 13,39 8142,86 119,89 -446,94 -6,22 -5,40

60.1-100.0 5 64,1 50,80 11,56 16800,00 106,02 -1638,19 -43,40 -29,17

până la

50,0

> 100.1 4 225,5 180,50 5,02 29250,00 69,98 250,06 0,24 0,31

În total/

mediu x 61 28,2 68,93 7,96 8796,52 96,54 -358,86 -5,36 -5,23

până la 20.0 45 9,0 94,07 10,30 5755,56 65,73 -707,12 -9,36 -9,55

20.1-60.0 10 58,3 40,43 9,73 50200,00 120,33 12,77 0,33 0,26

60.1-100.0 5 94,6 84,30 6,70 31200,00 89,67 421,91 4,95 5,91 50.1-75.0

> 100.1 7 288,2 95,37 13,27 37428,57 106,21 1522,98 14,63 13,74

În total/

mediu x 67 48,63 72,56 11,32 15693,26 82,50 399,84 0,22 0,36

până la 20.0 24 12,1 146,76 10,00 3125,00 62,38 2448,59 16,45 27,63

20.1-60.0 5 29,1 150,17 3,44 10800,00 61,52 4263,12 28,52 44,90

60.1-100.0 3 84,1 172,97 10,05 8000,00 78,95 3676,24 21,01 26,05

mai mult

de 75.1

> 100.1 13 186,5 115,41 8,21 43538,46 77,46 1173,83 9,90 12,52

În total/

mediu x 45 69,36 148,59 8,89 6536,23 63,56 2996,46 17,23 23,98


Republicii Moldova

Calculele efectuate în tabelului 35 constată creşterea eficienţei producţiei legumicole în

dependenţă creşterea ponderii suprafeţelor irigate, cât şi a cantităţii de îngrăşăminte.

În prima grupă de gospodării unde suprafeţele irigate constituie până la 50 % din terenurile

82

cultivate cu legume, se observă creşterea indicatorilor eficienţei economice în subgrupa a patra,

unde cantitatea de îngrăşăminte la hectar corespunde normelor recomandate 180 kg s.a.

În această subgrupă s-a obţinut profit în calcul la 1 ha în mărime de 250,06 lei, ceea ce se

explică prin faptul că lucrarea solului s-a efectuat calitativ şi în termeni optimali.

În gospodăriile cu gradul de irigare de la 50,0 - 75,0, cu excepţia primei subgrupe,

legumicultura este o ramură profitabilă, ca rezultat al combinării optimale a irigării şi utilizării

îngrăşămintelor. Nivelul rentabilităţii este mai sporit în subgrupele 3 şi 4, unde nivelul de lucrare a

solului corespunde cerinţelor agrotehnice.

Calculele (tabelul 35) arată, că acei producători de legume care au irigat 75,1 % din terenurile

cultivate, au lucrat solul şi au încorporat îngrăşăminte au obţinut cele mai înalte rezultate economico -

financiare. În această grupă de gospodării roada medie la 1 ha constituie 115,41 - 172,97 q, de pe fiecare

hectar de legume s-a obţinut un profit în profit în mărime de 1173,83 -4273,83 lei.

În procesul analizei eficienţei economice a producţiei de legume au fost studiate şi rezolvate

ecuaţiile de regresie care exprimă dependenţa costului 1 chintal de legume (Y2) faţă de factorii

principali. Studiul efectuat după mai multe modele matematice (liniare şi neliniare) ne-au permis să

alegem următoarea ecuaţie cu un grad de legătură satisfăcător (anexa E ):

Y2=111,172–0,2631 X1+0,0236 X2+0,0036 X3-0,000176 X12-0,00027 X2

2–0,0000006 X32 (18)

unde: X1 – recolta medie la hectar, chintale

X2 – consumuri directe de muncă la hectar, om-ore

X3 – consumuri de îngrăşăminte la hectar, lei

Rezultatele obţinute ne-au dat posibilitatea să facem următoarele concluzii:

- sporirea roadei la hectar cu 1 chintal, contribuie la reducerea costul unitar la legume cu

26,31 bani;

- majorarea consumurilor directe de muncă la hectar, cu 1 om-oră contribuie la creşterea

costului 1 chintal de legume cu 2,36 bani;

- majorarea consumurilor de îngrăşăminte la hectar cu 1 leu, sporeşte costul 1 chintal de

legume cu 0,4 bani.

Faptul, că costul unitar se află în legătură indirectă cu roada medie de legume la hectar este

confirmat şi de coeficientul de regresie pe lângă X1 calculat în baza formei de hiperbolă, conform căruia

deducem, că diminuarea roadei cu 1 chintal contribuie la creşterea costului unitar cu 1762,823 lei.

Aprecierea statistică a acestei ecuaţii s-a efectuat în baza coeficientului corelaţiei multiple (R),

care alcătuieşte R=0,5688 şi a coeficientului de determinaţie D=0,3236, din care rezultă că variaţia

costului unui chintal de legume depinde de variaţia factorilor incluşi în ecuaţie cu 32,4 %, unde:

83

roadei la hectar de legume îi revin 15,9 %, consumurilor directe de muncă la hectar -9,7 % şi

consumurilor de îngrăşăminte la hectar -6,8 %.

Utilizând ecuaţiile multifactoriale de corelaţie şi regresie în analiza costului unitar la

producţia de legume am constatat, că în condiţiile de producţie gradul de influenţă a recoltei la

hectar asupra modificării costului diferă semnificativ de la o grupă la alta. Rezultatele cercetărilor

efectuate ne arată (vezi tabelul 35, anexa A), că cu creşterea roadei de legume la hectar influenţa

acesteia asupra costului unitar scade.

Tabelul 36. Analiza corelaţional-regresivă a costului unitar în dependenţă de modificarea

roadei medii la un hectar de legume

Grupele de gospodării după roada medie la

1 hectar, chintale


până la

20,0

20,1 -

40,0

40,1 -

60,0

60,1 -

80,0

peste

80,1

Numărul de întreprinderi în grupă 88 109 75 62 120

Randamentul mediu de legume la 1 hectar, chintale 13,64 31,29 51,63 69,80 141,93

Costul 1 chintal de legume, lei

- efectiv 286,03 138,57 126,53 101,67 64,13

- teoretic (calculat) 256,19 129,64 121,37 99,74 80,26

Corelaţia între costul efectiv şi teoretic 1,1208 1,0689 1,0425 1,0193 0,799

Coeficientul de regresie pe lângă factorii:

– recolta medie la hectar (X1), chintale -3,876 -1,825 -0,517 -0,396 -0,183

– consumuri directe de muncă la hectar (X2), om-ore +0,669 +0,163 +0,114 +0,0363 +0,031

– consumuri de îngrăşăminte la hectar (X3), lei +0,551 +0,163 +0,088 +0,013 -0,0096

Coeficientul corelaţiei multiple (R) 0,758 0,592 0,633 0,528 0,548

Coeficientul determinaţiei multiple (D) 0,575 0,350 0,401 0,279 0,301


Republicii Moldova

În prima grupă de gospodării unde se înregistrează cel mai redus nivel al randamentului unui

hectar (13,64 chintale) creşterea recoltei cu un chintal la hectar contribuie la diminuarea costului

unitar cu 3,876 lei. În a doua grupă unde randamentul a crescut de 2,29 ori faţă de prima grupă

creşterea recoltei cu un chintal reduce costul unitar cu 1,825 lei, adică diminuarea recuperabilităţii

factorului constituie 2,051 lei sau 52,91 %. În grupele 3, 4 şi 5 diminuarea coeficientului de regresie

84

pe lângă factorul X1 are proporţii şi mai mari, cea ce se explică prin nivelul mult mai majorat al

randamentului faţă de primele două grupe.

Rezultatele calculelor (vezi tabelul 36) denotă faptul, că creşterea randamentului la hectar reduce

influenţa negativă a consumurilor de muncă şi de îngrăşăminte asupra costului 1 chintal de legume.

Dacă în prima grupă majorarea consumurilor directe de muncă şi de îngrăşăminte cu o unitate

duce la majorarea costului unitar respectiv cu 66,9 şi 55,1 bani, apoi în grupele II, III, IV şi V

această influenţă negativă se reduce:

- a consumurilor directe de muncă de la 75,63 până la 95,4 %;

- a consumurilor de îngrăşăminte de la 70,41 până la 97,64 %.

Mai mult ca atât în grupa a V de gospodării se înregistrează influenţa pozitivă a creşterii

consumurilor de îngrăşăminte (cu un leu) care contribuie la reducerea costului unitar cu 0,96 bani. După

părerea noastră în grupa a V utilizarea factorilor de producţie la nivelul optimal a permis obţinerea celei

mai înalte recolte la hectar şi ca rezultat utilizarea factorilor de producţie se caracterizează prin efecte mai

sporite. În legătură cu aceasta ţinem să menţionăm, că în structura costului producţiei de legume

ponderea consumurilor privind retribuirea muncii şi a îngrăşămintelor variază în dependenţă de cultură

(tabelul 36). Astfel ponderea consumurilor privind retribuirea muncii variază de la 9,44 (la vinete) până

la 27,04 % (cultivarea castraveţilor).

Tabelul 37. Structura consumurilor de producţie la cultivarea legumelor în mediu pe

republică în anul 2003 (în procente)

Cultura

Articole de consum

tom

ate

ceapă

arde

i gra

s

vine

te

mor

cov

cast

raveţi

1. Consumuri privind retribuirea muncii 15,63 18,37 16,67 9,44 17,26 27,04

2. Seminţe 34,02 15,22 41,15 40,00 12,81 12,05

3. Îngrăşăminte şi pesticide 11,60 21,44 7,05 10,00 14,05 23,43

4. Lucrări privind irigarea 12,26 12,25 12,34 15,40 32,73 14,46

5. Combustibil şi lubrifianţi 18,34 15,91 17,19 16,39 14,88 15,66

6. Alte consumuri 8,16 8,31 5,6 8,77 8,27 7,36

Total consumuri 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00


Republicii Moldova

85

Consumurile privind administrarea îngrăşămintelor şi pesticidelor ocupă în structura costului

7,05 (ardei gras) - 23,43 % (castraveţi). La majoritatea culturilor ponderea irigaţiei constituie 12,25-

15,4 %, cu excepţia morcovului (32,73 %). O pondere semnificativă ocupă consumurile de seminţe,

combustibilul şi lubrifianţii. Reieşind din aceasta considerăm, că factorii principali de reducere a

costului unitar la legume sunt:

1) majorarea recoltei la hectar;

2) reducerea consumurilor de seminţe prin reducerea importului şi producerea lor în ţară.

În cadrul cercetărilor efectuate în baza analizei corelaţional-regresive au fost obţinute ecuaţiile

de regresie, care exprimă legătura dintre profitul în calcul la 1 hectar de legume (Y3) cu factorii

principali (anexa F ):

Y3= - 4418,12 + 69,327 X1 - 0,627 X2 + 41,867 X3 - 0,0792 X12 + 0,0000006 X2

2 –

- 0,0494 X32 (19)

unde: X1 – cantitatea vândută de legume în calcul la 1 hectar, lei

X2 – consumuri de producţie în calcul la 1 hectar, lei

X3 – preţul mediu de comercializare a 1 chintal de legume, lei

Coeficientul corelaţiei multiple (R) şi coeficientul de determinaţie a ecuaţiei (19) constituie

respectiv: R=0,646 şi D=0,417.

Coeficienţii de regresie în ecuaţia dată ne arată că creşterea cantităţii vândute de legume cu un

chintal contribuie la creşterea profitului la hectar cu 69,148 lei (69,327-0,0792). Majorarea

consumurilor de producţie la hectar cu un leu reduce mărimea profitului cu 62,7 bani (0,627-

0,0000006). Majorarea preţului mediu de comercializare a 1 chintal de legume cu 1 leu contribuie la

creşterea profitului cu 41,818 lei (41,867-0,0494).

O pondere semnificativă în variaţia profitului la hectar îi revine cantităţii vândute de legume.

Acest factor depinde de nivelul recoltei obţinute la hectar, după care am efectuat gruparea

întreprinderilor pentru a studia mai profund cauzele modificării profitului. Rezultatele obţinute ne

arată (vezi tabelul 38), că cu creşterea roadei la hectar se observă o creştere a coeficienţilor de

regresie pe lângă X1 (excepţie făcând grupa a III). Astfel creşterea cantităţii vândute cu un chintal

asigură creşterea profitului în grupa a V faţă de primele patru grupe respectiv cu 13,94, 7,85, 35,37

şi 10,5 lei/ha. Această legitate se observă şi referitor la modificarea coeficienţilor de regresie de pe

lângă factorul X3 – preţul mediu de comercializare. Mărimea coeficientului de regresie în grupa a V

depăşeşte de 2,01-22,3 ori valorile efective din grupele I – IV. Privitor la modificarea coeficienţilor

de regresie de pe lângă factorul X2 putem spune, că aceştea nu diferă de creşterea randamentului la

hectar, rămănând aproape la acelaş nivel (cu excepţia I grupe).

86

Tabelul 38 . Analiza corelaţional-regresivă a profitului (pierderilor) din comercializarea

legumelor în calcul la 1 ha în dependenţă de roada medie la 1 ha în medie pe anii

2000-2002

Profitul (pierderi)

din comercializarea

legumelor în calcul

la 1 ha, lei

Coeficienţii de regresie

Grupele după

roada medie la

1 ha, q

Num

ărul

de

gosp

odăr

ii

Roa

da m

edie

pe

grupă,

q

efectiv teoretic

cant

itate

a vâ

ndută

de

legu

me

în c

alcu

l la

1 ha

, q (x

1)

cons

umur

i de

prod

ucţie

în

cal

cul

la 1

ha,

lei

(x2)

Preţ

ul m

ediu

de

com

erci

aliz

are

a 1

q le

gum

e, le

i la

1 ha

(x3)

Coe

ficie

ntul

cor

elaţ

iei m

ultip

le (R

)

Coe

ficie

ntul

det

erm

inaţ

iei m

ultip

le

(D)

I - până la 20,0 95 11,82 -4079,54 -1644,68 42,304 -0,349 4,234 0,659 0,434

II - 20,1 - 40,0 109 31,29 -1916,18 -1409,90 48,386 -0,861 7,112 0,677 0,459

III - 40,1 - 60,0 75 51,63 -2213,35 -1650,22 20,666 -0,845 46,930 0,785 0,616

IV - 60,1 - 80,0 63 69,80 -550,01 700,86 45,736 -0,98 38,113 0,754 0,569

V – peste 80,1 120 141,93 4150,42 5034,94 56,237 -0,805 94,432 0,719 0,517


Republicii Moldova

Caracteristicile statistice ne arată, că în toate grupele de gospodării ecuaţiile obţinute au un

grad strâns de legătură astfel coeficientul corelaţiei multiple se află în limitele 0,659-0,785. Factorii

X1, X2, X3 incluşi în modelul matematic determină variaţia profitului la hectar în mărime de 43,4-

61,6 % (anexa B).

Principalul indicator, ce caracterizează eficienţa producţiei de legume este nivelul

rentabilităţii. Studierea rentabilităţii în baza analizei de corelaţie şi regresie ne-a permis să stabilim

legătura dintre nivelul rentabilităţii şi factorii principali în baza ecuaţiei obţinute (anexa G):

Y4= 10,475 – 0,0645 X1 - 0,1827 X2 - 0,00024 X12 + 0,0835 X2

2 -0,000004 X32 (20)

În baza ecuaţiei (20) constatăm următoarele:

- creşterea consumurilor directe de muncă la 1 chintal de legume (X1) cu o unitate (om-oră)

87

reduce nivelul rentabilităţii legumelor cu 6,47 % (-0,0645-0,00024);

- majorarea consumurilor de producţie la 1 ha de legume (X2) cu 1 leu reduce nivelul

rentabilităţii cu 9,9 % (-0,1827+0,0835);

- creşterea profitului mediu de comercializare (X3) cu 1 leu asigură creşterea nivelului

rentabilităţii cu 39,4 %.

Tabelul 39. Analiza corelaţional-regresivă a nivelului rentabilităţii legumelor în dependenţă de

roada medie la 1 ha în medie pe anii 2000-2002

Nivelului

rentabilităţii, %Coeficienţii de regresie

Grupele după

roada medie la

1 ha, q

Num

ărul

de

gosp

odăr

ii

Roa

da m

edie

pe

grupă,

q

efectiv teoreticm

anop

era,

om

ore

(x1)

cons

umur

i de

prod

ucţie

la 1

ha,

lei (

x 2)

preţ

ul d

e

com

erci

aliz

are,

lei (

x 3)

Coe

ficie

ntul

cor

elaţ

iei m

ultip

le

(R)

Coe

ficie

ntul

det

erm

inaţ

iei

mul

tiple

(D)

I - până la 20,0 83 11,82 -50,57 -42,70 0,0583 0,0530 0,2183 0,628 0,395

II - 20,1 - 40,0 99 31,29 -32,33 -20,01 -0,8955 -0,1683 0,7062 0,736 0,542

III - 40,1 - 60,0 74 51,63 -19,61 -12,41 1,1648 -0,8864 0,8595 0,909 0,827

IV - 60,1 - 80,0 62 69,80 -7,09 34,02 -0,7413 -0,7021 0,9937 0,944 0,891

V – peste 80,1 116 141,93 34,02 87,45 2,3311 -11,3364 0,5297 0,585 0,343


Republicii Moldova

În cadrul totalităţii de gospodării studiate s-a efectuat gruparea după roada medie la hectar,

unde în fiecare grupă s-au rezolvat modelele matematice a rentabilităţii legumelor faţă de factorii

X1, X2. Rezultatele analizei corelaţional-regresive sunt reflectate în tabelul 39 (anexa C). Valorile

efective a coeficienţilor de corelaţie şi determinaţie denotă faptul că există o legătură strânsă între

nivelul rentabilităţii şi factorii incluşi în modelul matematic.

Analizând coeficienţii de regresie de pe lângă X1 putem constata, că creşterea manoperei

asigură majorarea nivelului rentabilităţii în grupele I, III, şi V unde consumurile directe de muncă la

1 chintal sunt mai reduse decât nivelul mediu pe totalitate.

Referitor la modificarea coeficienţilor consumuri de producţie la 1 ha (X2) se observă că în

grupa a V cu cel mai înalt nivel al roadei creşterea consumurilor de producţie la 1 ha cu 1 leu reduce

88

nivelul rentabilităţii cu 11,34 %. În restul grupelor proporţiile de modificare sunt cu mult mai

reduse.

Coeficienţii de regresie de pe lângă X3 ne arată, că creşterea costului de comercializare pe

unitate de produs cu 1 leu asigură creşterea rentabilităţii în grupele de gospodării cu roada medie

până la 80 chintale la hectar. În grupa a V unde roada constituie 141,93 chintale / ha se observă o

reducere a rentabilităţii în raport cu creşterea profitului pe unitate de produs în mărime de 0,46

puncte procentuale.

Aceste date ne permit să concluzionăm, că trebuie să avem în vedere existenţa unor

consumuri limitate depăşirea cărora reduce recuperabilitatea factorilor de producţie şi rolul lor în

creşterea eficienţei producţiei de legume.

Creşterea eficienţei economice a producţiei de legume poate fi asigurată de utilizarea la

nivelul optimal, conform recomandărilor ştiinţifice a următorilor factori:

1) irigaţiei;

2) administrării îngrăşămintelor;

3) lucrării solului;

4) efectuării lucrărilor tehnologice de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.

3.2. Asigurarea competitivităţii producţiei legumicole.

Realităţile pieţei interne şi internaţionale de produse agroalimentare adaugă noţiunii de

calitate o dimensiune suplimentară şi anume - factor de competitivitate în codiţii de concurenţă.

Această nouă viziune trebuie să aibă un caracter integrator, referitor la cunoaşterea de către

producători a strategiei pentru consolidarea poziţiei sale pe piaţă, importanţa produsului în procesul

de producţie şi comercializare, stabilirea condiţiilor de consum al produsului.

Competitivitatea este acel reper pe care se bazează puterea şi forţa economică a

întreprinzătorului. Prin urmare, dezvoltarea competitivităţii, dobândirea şi menţinerea avantajului

competitiv, precum şi folosirea eficientă a factorilor care îl influenţează, devine scopul principal

spre care tind toţi agenţii economici.

Dinamismul competitivităţii în agricultură este conferit de cerinţele şi exigenţele mereu

crescânde ale consumatorilor de produse agricole, precum şi de apariţia unor tehnologii agrare

perfecţionate, dublate de specializarea profesională a lucrătorilor agricoli.

În condiţiile economiei de piaţă şi ale unei concurenţe din ce în ce mai accentuate pe piaţa

produselor legumicole, având în vedere rolul important al acestor produse pentru alimentaţia omului

şi sănătatea acestuia, un factor ce influenţează competitivitatea producţiei o constituie calitatea

89

acesteia.

Calitatea produselor legumicole reprezintă totalitatea proprietăţilor fizice, tehnice, estetice,

organoleptice, nutritive, energizante, de utilizare, de protecţie, grad de toxicitate chimică şi

microbiologică, pe care le posedă produsele în ansamblu lor, pe grupe de produse, pe sortiment şi

individual [36, p.17;37, p.223-230]

Calitatea produselor legumicole devine un element important în diferenţierea pe piaţă a

produselor, un instrument de competiţie între producătorii legumicoli, care ce măsoară prin

compararea diferenţelor unui produs faţă de celelalte similare, existente pe piaţă.

Calitatea legumelor asigură valorificarea lor pentru scopuri alimentare, determină valoarea lor

energetică şi nutritivă, permite conservarea şi posibilitatea păstrării pe o anumită perioadă de timp.

Prin multiplele ei aspecte, calitatea asigură definirea completă a fiecărui produs legumicol, a

materiilor prime agroalimetare, precum şi a serviciilor legate de alimentaţie.

În contextul actual, legumele oferite populaţiei spre consum trebuie să fie atrăgătoare,

nutritive, energizante, să protejeze organismul uman şi să satisfacă cerinţele consumatorului. Cu

alte cuvinte competitivitatea produselor legumicole trebuie să asigure şi securitatea alimentară.

Cunoaşterea calităţii legumelor ca materie primă permite stabilirea corectă a parametrilor

tehnologici optimi ai procesului de prelucrare, astfel încât să se asigure, pe de o parte, eficienţa

maximă a procesului tehnologic, prin reducerea pierderilor şi consumurilor termoenergetice, iar pe

de altă parte, obţinerea unor produse prelucrate de calitate superioară, care să corespundă scopului

şi necesităţii de consum.

În scopul păstrării legumelor trebuie să se asigure anumite condiţii de umiditate, temperatură

şi compoziţie a aerului. Pentru legumele păstrate în depozite cu atmosferă controlată trebuie

asigurate concentraţiile de oxigen şi bioxid de carbon specifice fiecărui tip de produs, garantând

astfel menţinerea calităţii legumelor [38].

Realitatea confirmă faptul că trăim într-o societate a consumatorului, în care cerinţele acestuia

pot fi identificate numai prin studii de piaţă, iar informaţia obţinută trebuie să constituie un feed-

back pentru producător.

Asigurarea competitivităţii producţiei legumicole îl constituie relaţia furnizor - client. Acest

parteneriat se poate constitui prin minimizarea costurilor la producător şi maximizarea satisfacţiei

clientului. Producătorul trebuie să ţină seama de preferinţele clientului, fapt ce se reflectă în

mărimea profitului şi, deci, în nivelul rentabilităţii.

În acest scop, interesul său este de a-şi stimula clienţii prin apariţia de noi produse,

performanţele celor existente, educarea gustului clienţilor pe măsura progresului economico-social.

Pe de altă parte, depăşind schemele tradiţionale, producătorul trebuie să aibă în vedere preţul

90

pe care clientul este dispus să-l plătească pentru produsul respectiv. După S. Certan [11] este

important să se asigure echilibrul intereselor consumatorilor şi producătorilor, adică echilibrul

dintre cerere şi ofertă.

Unul din factorii cheie ai asigurării competitivităţii producţiei legumicole este ambalajul.

Ambalajul are dublu scop de a proteja produsele, facilitând manipularea pe timpul transportului şi

de a le oferi o prezentare atrăgătoare.

În Republica Moldova toată diversitatea de legume este comercializată în vrac. Majoritatea

tipurilor de ambalaje folosite sunt de dimensiuni mari şi voluminoase: lăzi, saci etc. Folosirea

acestor tipuri de ambalaj nu permite consumatorului să fie informat despre caracteristicile

produsului. Comercializarea în stare proaspătă, în cele mai dese cazuri, are loc în condiţii

antisanitare. Condiţiile de păstrare a legumelor pe pieţele agricole nu corespund normelor tehnice.

La acest compartiment considerăm că ar fi binevenită ambalarea legumelor în cantităţi mici, de

exemplu în pungi de 0,5 kg; 1 kg, 2 kg etc. Ambalarea în pungi are avantajul de manipulare rapidă,

igienă estetică, conferă un aspect plăcut ce determină vânzarea rapidă în condiţii avantajoase pentru

producător. Tot odată materialele folosite la ambalare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

să nu emane substanţe toxice, să nu producă modificări organoleptice ale legumelor, să fie ieftine şi

să se adapteze mijlocului de transport.

Consumatorul are dreptul să fie informat în mod complet, corect şi exact asupra

caracteristicilor esenţiale ale produsului, prin elemente de identificare şi caracteristici înscrise pe

eticheta sau ambalajul de vânzare (denumire, preţ, termen de garanţie, conţinut, condiţii de păstrare,

valoarea nutritivă). Considerăm, că ar fi raţională aplicarea etichetelor ce ar conţine următorii

parametri temporari:

- durata maximă de circulaţie comercială a legumelor;

- durata garantării produsului;

- durata maximă de păstrare;

- durata maximă de comestibilitate.

Astfel, ambalarea şi etichetarea ar asigura şi garanta producţia de legume ca marfă.

În elaborarea nomenclatorului parametrilor competitivităţii trebuie luate în consideraţie

standardele internaţionale şi naţionale, legislaţia şi actele normative în vigoare. În vederea

soluţionării acestei probleme a fost elaborată Legea privind protecţia consumatorilor, aprobată prin

hotărârea Parlamentului Republicii Moldova, nr. 1454-XII din 25 mai 1993. În Republica Moldova

funcţionează Organizaţia Obştească pentru Protecţia Consumatorului. Ea are ca atribuţii elaborarea

strategiei pe termen scurt, mediu şi lung în domeniul protecţiei consumatorilor referitor la calitatea

produselor (atât la producător cât şi pe piaţă), efectuarea de analize şi încercări de laborator,

91

pregătirea specialiştilor în domeniu, participarea la omologarea produselor, efectuarea de studii

comparative, rezolvarea sesizărilor populaţiei, efectuarea de studii comparative cu privire la

calitatea produselor, educarea consumatorilor privind alimentaţia şi sănătatea.

În vederea asigurării competitivităţii producţiei legumicole se impune necesitatea respectării

cerinţelor Standardelor Naţionale elaborate de Departamentul Moldova-Standard. În acest scop sunt

elaborate standarde pentru legume proaspete (SM 211:2000 „Legume proaspete. Verdeţuri

condimentare. Condiţii tehnice”; SM 212:2000 „Legume proaspete. Rădăcini de legume

condimentare. Condiţii tehnice”) şi pentru conserve din legume (SM 91:1995 “Conserve. Legume

tăiate cu umpluturi in sos tomat. Condiţii tehnice”; SM 113:1995 „Conserve. Amestec de legume.

Condiţii tehnice”; SM 170:1997 „Conserve. Legume blanşate in sos de tomate. Condiţii tehnice”;

SM 200:1999 „Conserve. Sucuri si băuturi de legume. Condiţii tehnice” ş.a.). din păcate, până în

prezent nu au fost elaborate standarde în ceea ce priveşte producţia de tomate, castraveţi, ardei ş.a.

În acest context menţionăm, că în Republica Moldova majoritatea agenţilor economici nu

acordă atenţia cuvenită sistemului calităţii, cu avantajele pe care acesta le reprezintă şi efectul

acestora asupra creşterii profitabilităţii pe termen lung.

După părerea noastră, aceasta se explică prin nivelul scăzut al capacităţii de cumpărare a

populaţiei. De aceea, de cele mai dese ori la alegerea produsului legumicol se i-a în consideraţie

preţul acestuia şi nu calitatea lui.

Din aceste considerente, produsele ieftine, indiferent de calitatea lor au o cerere mai mare, iar

cele de calitate superioară sunt valorificate la preţuri mult mai majore şi au o cerere mai redusă.

Cel mai mare impediment în creşterea calităţii este lipsa de cunoaştere a avantajelor

economice pe care aceasta le aduce, faptul că se pune accentul pe creşterea economică pe termen

scurt în locul creşterii economice pe termen lung.

Calitatea este privită ca un obiectiv social dezirabil, dar este sistematic neglijată contribuţia

acesteia la creşterea eficienţei economice.

Iată câteva dintre concepţiile greşite asupra calităţii, care conduc la această situaţie [12]:

1) Calitatea superioară costă mai mult. Pornind de la necesităţile pieţei calitatea este mai întâi

proiectată. Proiectul se aplică în practică prin utilizarea mijloacelor de producţie adecvate şi prin

investirea de resurse mai mari în domeniul cercetării şi dezvoltării.

Perfecţionarea tehnologiilor de producţie şi a forţei de muncă utilizate, conduc la reducerea

costurilor şi implicit a preţurilor de vânzare, fapt dovedit cu succes în ţările occidentale dezvoltate.

Deci, o evaluare corectă a mecanismului de fabricare a calităţii, demonstrează că nu

întotdeauna calitatea superioară costă mai mult.

2) Punerea accentului pe calitate conduce la scăderea productivităţii. Se consideră că calitatea

92

se poate obţine numai cu preţul cantităţii. Aceasta se datorează perioadei ex-sovietice, când

controlul calităţii se rezuma numai la o inspecţie fizică a produselor obţinute. În condiţiile relaţiilor

de piaţă privind controlul calităţii, accentul se pune asupra acţiunii de prevenire a rebuturilor încă

din procesul de producţie. Astfel eforturile de menţinere a calităţii devin complementare - ceea ce

permite realizarea producţiei prin cel mai eficient proces tehnologic. Calitatea deci, se răsfrânge în

direct asupra creşterii productivităţii muncii.

Produsele de o calitate superioară sunt absorbite pe piaţă mai repede, având ca efect

economic, în primul rând obţinerea unor preţuri de vânzare mai majorate.

Pentru a determina influenţa calităţii producţiei la devierea preţului de comercializare v-om

utiliza formula:

100

P*]K[KP

n

1ii(ef)i(pos)i(ef)

K∑

=

−=∆ (21)

unde:

KP∆ - devierea preţului mediu de comercializare sub influenţa calităţii produsului concret;

i(ef)K - ponderea cantităţii efective a produsului i după calitatea respectivă în volumul total

al producţiei vândute, %;

i(pos)K - ponderea cantităţii posibile a produsului i după calitatea respectivă în volumul

total al producţiei vândute, %;

i(ef)P - preţul de comercializare efectiv a produsului i după categorii de calitate.

Variaţia calităţii produselor legumicole în timp determină efecte economico-financiare cu

caracter direct. Acestea se măsoară prin intermediul preţului mediu de vânzare, ţinând cont că

producţia se obţine şi se livrează pe categorii de calitate.

Performanţele obţinute în urma comercializării producţiei sunt influenţate în mod direct de

către calitatea acestora. Sporirea vânzărilor producţiei de calitate superioară semnificativ contribuie

la creşterea preţului mediu de comercializare şi respectiv a rezultatelor economico-financiare

obţinute.

În baza datelor SA "Rozmiar" v-om analiza influenţei calităţii asupra modificării preţului

mediu de comercializare şi contribuţia acesteia la creşterea profitului şi nivelului rentabilităţii

(tabelul 40).

93

Tabelul 40. Calculul influenţei calităţii producţiei finite de legume la creşterea profitului şi nivelului rentabilităţii

Volumul

vânzărilor,

tone

Structura vânzărilor, % Rezervele de creştere a:

2002

Produse, categorii

de calitate

Preţul de

comercializ

are efectiv

din 2002,

lei/tonă 2001 2002 2001

posibil efectiv abateri, ±

Devierea

preţului mediu

de

comercializare,

± lei Profitului, lei nivelului

rentabilităţii, p.p.

1. Tomate în suc

propriu 7200,55 24,9 42,20 100,00 100,00 100,00 x -460,83 -19447,03 -6,76

inclusiv:

- categoria

superioară 7715,38 22,53 10,00 90,29 92,00 23,70 -68,30 -5269,60 x x

- categoria I 7040,38 2,42 32,20 9,71 8,00 76,30 +68,30 +4808,77 x x

2. Castraveţi

conservaţi 16,93 26,96 100,00 100,00 100,00 X -249,01 -6713,31 -4,09

inclusiv:

- categoria

superioară 7216,21 16,13 18,42 95,30 96,30 68,33 -27,97 -2018,37 x x

- categoria I 6325,94 0,80 8,54 4,70 3,70 31,67 +27,97 +1769,36 x x

Notă: Calculele sunt efectuate în baza datelor SA „Rozmiar” 93

În SA "Rozmiar" se constată creşterea ponderii producţiei de categoria I în detrimentul celei

de categoria superioară, datorită faptului că tomatele în suc propriu şi castraveţii conservaţi sunt

comercializate în cea mai mare parte pe piaţa internă.

Calculele tabelului 40 denotă faptul, că doar din contul respectării categoriei de calitate S.A. „

Rozmiar” ar putea obţine profit suplimentar atât la producţia de tomate în suc, cât şi a castraveţilor

conservaţi, respectiv 19447.03 şi 6713.31 lei, ceea ce ar contribui la creşterea nivelului rentabilităţii

cu 6,76 şi 4,09 puncte procentuale.

Valorificarea producţiei într-un mod avantajos pentru întreprindere creează mijloace băneşti

necesare continuării activităţii şi permite îmbunătăţirea calităţii produselor obţinute.

Aceasta depinde de adoptarea de către întreprindere a unei strategii moderne de marketing şi

în concordanţă cu cerinţele pieţei interne şi externe:

- existenţa la nivelul întreprinderii a posibilităţilor de informare privind perspectiva producţiei

şi orientarea consumatorilor;

- înfiinţarea unor baze de date care să creeze posibilitatea de informare în legătură cu

dinamica preţurilor de vânzare din zonele de consum;

- respectarea clauzelor din contracte încheiate cu beneficiarii, în privinţa cantităţii, calităţii şi

termenilor de livrare prevăzute;

- practicarea unor preţuri de vânzare diferenţiate pe categorii de calitate şi cu posibilităţile de

cumpărare ale consumatorilor;

- prezentarea pe piaţă a unor produse legumicole cu formă şi aspect îngrijit, respectând

normele de ambalare şi etichetare;

Valorificarea produselor având în vedere elementele menţionate, poate să asigure S.A.

„ Rozmiar” obţinerea venitului din vânzări posibil în sumă de 306,4 mii lei.

Astfel considerăm, că nu trebuie minimalizată poziţia activă pe care

întreprinză torul o exercită asupra pieţei. Piaţa este condiţia existenţei

întreprinderii , iar aceasta trebuie să influenţeze piaţa prin utilitatea, calitatea ş i

volumul produselor plasate, astfel ca elementul definitoriu, preţul de

comercializare, ce se încasează să aibă tendinţe de maximizare.

Competitivitatea unui produs pe piaţă este influenţată şi de dezvoltarea reţelei de distribuţie.

Reţeaua de distribuţie este un factor de tip comercial şi care urmează a fi luat în consideraţie în

evaluarea competitivităţii unui produs.

S.A. „Rozmiar” îşi distribuie producţia conservelor de legume prin reţea proprie, dealeri,

magazine şi la comandă.

95

Tabelul 41. Calculul influenţei pieţei de desfacere a sucului de tomate la creşterea profitului

Volumul vânzărilor, kg Structura vânzărilor, %

Căile de realizare a producţiei

Preţ

ul m

ediu

de

com

erci

aliz

are

din

anul

200

2, le

i/kg

2001 2002 2001 2002

abat

eri,

±

Dev

iere

a pr

eţul

ui

med

iu d

e co

mer

cial

izar

e, ±

le

i/kg

Rezervele de creştere a

profitului, lei

1. Prin reţeaua de

desfacere proprie 8,21 5430 1115 12,73 33,04 +20,31 +1,67 +1862,0

2. Prin dealeri 5,03 19515 976 45,77 28,92 -16,85 -0,85 -829,6

3. La comandă 7,18 7281 721 17,08 21,36 +4,28 +0,31 +223,5

4. Prin magazine 5,96 10415 563 24,42 16,68 -7,74 -0,46 -259,0

Total x 42641 3375 100,00 100,00 x +0,67 +996,9

Notă: Calculele sunt efectuate în baza datelor SA „Rozmiar”

Calculele efectuate în tabelul 41 demonstrează faptul, că sporirea producţiei sucului de tomate

realizat prin reţeaua proprie de desfacere şi la comandă, contribuie favorabil la creşterea preţului

mediu de comercializare respectiv cu 1,67 şi 0,31 lei/kg. Ponderea sucului de tomate comercializat

prin intermediul dealerilor şi magazine a scăzut cu 16,85 puncte procentuale şi respectiv cu 7,74

puncte procentuale cea ce a dus la micşorarea preţului de vânzare cu 0,85 şi 0,46 lei/ kg.

Considerăm, că SA "Rozmiar" dispune de rezerve în vederea alegerii căilor de comercializare,

deoarece vânzarea produselor prin reţea proprie şi la comandă contribuie la majorarea preţului de

vânzare cu 0,67 lei/kg şi a obţinerii profitului suplimentar în mărime de 996,9 lei.

Considerăm, că în condiţiile în care pe piaţa internă şi externă participă un număr mereu

crescând de întreprinderi, fapt ce contribuie la înăsprirea concurenţei, asigurarea competitivităţii

producţiei trebuie să constituie factorul primordial în obţinerea performanţelor activităţii

întreprinderii.

3.3 Integrarea producerii şi prelucrării producţiei de legume

După cum s-a menţionat în paragraful 3.2 al lucrării, cheia succesului în menţinerea

avantajului competitiv este calitatea producţiei. Dar totodată menţionăm, că un alt factor negativ,

care adus la reducerea volumelor de recoltare şi prelucrare a legumelor este criza relaţiilor dintre

96

producătorii de materie primă şi fabricile de conserve. Astfel, gospodăriile agricole furnizează

materia primă de legume la un preţ foarte redus, care nici pe departe nu poate să acopere

consumurile suportate. Situaţia dată se mai agravează şi din cauza neachitării gospodăriilor agricole

pentru materia primă furnizată. Ca rezultat al acestei situaţii la 1 ianuarie 2002 fabricile de conserve

erau datoare gospodăriilor agricole cu 38,7 milioane lei.

Reieşind din cele expuse putem menţiona principalele probleme care au condus la declinul

legumiculturii ca ramură a complexului agroindustrial sunt:

1. Lipsa mijloacelor financiare proprii pentru procurarea seminţelor, chimicalelor, produselor

petroliere, tehnicii de lucrare a solului şi de irigare;

2. Reducerea volumului de materie primă din cauza micşorării suprafeţelor însămânţate şi a

randamentului la hectar;

3. Producerea materiei prime nu este orientată spre piaţă, adică în majoritatea cazurilor se

produc în mari cantităţi tomate, castraveţi, ardei şi un volum redus de mazăre, păstăi, porumb.

Pentru a stopa declinul legumiculturii şi a spori volumul legumelor recoltate şi prelucrate se

propune implementarea practicii mondiale de integrare verticală în sectorul agroalimentar.

Integrarea verticală presupune trei aspecte:

1. Organizarea sub forma lanţurilor agroalimentare, ce cuprind activităţi de marketing-

prelucrare - servicii, bazate pe contracte încheiate între producători, industria de prelucrare şi

comerţ.

2. Organizarea şi desfacerea producţiei prin integrare complexă sau semi-integrare. Acest tip

de integrare presupune crearea holdingurilor, care exercită controlul asupra altor societăţi, dar îşi

păstrează identitatea.

3. Integrarea agroalimentară sau integrarea producătorilor. În acest caz întreprinderile îşi pierd

identitatea şi devin o singură unitate, gestionată doar de un manager.

În practică se pot întâlni asocieri de tip orizontal sau cooperarea agricultorilor. De obicei,

asociaţia, este gestionată de producătorii agricoli-membri. În Republica Moldova aşa tip de

integrare se întâlneşte în Asociaţiile de Gospodării Ţărăneşti (AGŢ).

Garantarea valorificării producţiei, simplificarea circuitului producător-consumator, creşterea

calităţii concomitent cu reducerea costurilor se pot realiza prin asocierea producătorilor legumicoli

cu fabricile de conserve sau derularea în cadrul gospodăriei legumicole a unor activităţi de

prelucrare (instalarea liniilor de prelucrare a legumelor). Aşa tip de asociere, când producătorii de

legume prelucrează materia primă în secţiile proprii, se practică în S.A. ”Nistru-Olăneşti”,

C.A.P.”Basarabia”, SRL ”Vatra Răzăşească”, SRL ”Agrosfera-BM”, SRL ”Zăvoiul Mare”, etc.

Piaţa internă a Republicii Moldova este supraîncărcată cu producţie agricolă, în special în

97

perioada de recoltare. De aceea, gospodăriile respective, au fost impuse de a căuta noi modalităţi de

valorificare a legumelor. Ţinând cont, că producţia finită de legume este mai eficientă în condiţiile

ciclului închis de producţie, unele gospodăriile au instalat linii de prelucrare a legumelor. În aşa

mod poate fi asigurată dezvoltarea ramurii într-o manieră economică viabilă.

Pentru a studia eficienţa economică a producerii şi prelucrării legumelor au fost selectate 10

întreprinderi cu ciclul închis de producţie.

Rezultatele calculelor efectuate, denotă faptul, că în aceste întreprinderi eficienţa economică a

producţiei legumicole este mai majoră faţă de întreprinderile agricole din zona de Centru (tabelul

42).

În astfel de gospodării, în mediu pe anii 2000-2003, roada medie la hectar a legumelor

constituie 107,55 chintale. La fiecare chintal de legume se obţine profit în mărime de 14,62 lei.

Nivelul rentabilităţii oscilează în limitele 16,79 %.

Tabelul 42. Analiza comparativă a eficienţei economice a producţiei legumicole în

întreprinderile cu ciclul închis de producţie (în mediu pe anii 2000-2003)

Indicatorii

Gos

podă

riile

ag

rico

le d

in zo

na d

e C

entr

u

Într

epri

nder

ile c

u ci

clul

înch

is d

e pr

oducţie

Aba

tere

a faţă

de

med

ia p

e zo

nă (+

; -)

Ritm

ul d

e cr

eşte

re,

%

Randamentul la hectar, q 72,22 107,55 +35,33 148,91

Consumuri directe de muncă la 1q, om-ore 11,40 8,42 -2,98 73,85

Costul 1 q, lei 103,09 87,03 -16,06 84,42

Preţul de comercializare a 1 q legume, lei 100,80 101,65 -0,85 100,84

Cantitatea comercializată de legume în

calcul la 1 ha, q 55,27 53,80 -1,47 97,34

Profit în calcul (lei) :

- 1 ha de pe care s-a comercializat producţia -426,53 578,91 +1005,44 X

- la 1 q legume comercializate -2,29 14,62 +16,91 X

Nivelul rentabilităţii, % -2,22 16,79 +19,01 X


Republicii Moldova

Conform calculelor tabelului 42 în întreprinderile cu ciclul închis de producere faţă de media

98

pe zona de Centru randamentul la hectar este mai mare cu 35,33 chintale sau cu 48,91 %.

Întreprinderile cu ciclul închis îşi manevrează mai eficient factorii de producţie, ceea ce se

explică şi prin nivelul mai redus al manoperei cu 2,98 om-ore la un chintal, reuşind astfel să obţină

un cost unitar mai mic cu 15,58 % decât media pe gospodăriile agricole din zona de Centru.

Reieşind din faptul, că întreprinderile cu ciclul închis de producere sunt încadrate atât în

producerea legumelor, cât şi prelucrarea lor, aceasta a condiţionat reducerea cantităţii vândute în

stare proaspătă, ceea ce dus la o diminuare neesenţială faţă de media pe zonă (2,66 %).

În aceste întreprinderi preţul de comercializare a depăşit costul unitar cu 16,79 %, ceea ce a

favorizat creşterea profitului şi respectiv a rentabilităţii. Dacă în mediu pe zonă în perioada

analizată la fiecare hectar de legume pierderile constituie 426,53 lei, apoi întreprinderile cu ciclul

închis au generat 578,91 lei profit. Fiecare chintal de producţie comercializată generează profit în

mărime de 14,62 lei.

Calculele efectuate (tabelul 42), denotă faptul, că în gospodăriile cu ciclul închis producerea

legumelor este rentabilă. Astfel fiecare leu de consumuri la producţia legumicolă asigură obţinerea a

16,8 bani de profit.

Prin implementarea procesului de integrare întreprinderile fiind în calitate atât de producători,

cât şi prelucrători de materie primă sunt cointeresate în creşterea eficienţei producţiei finite de

legume, obiectiv care poate fi atins prin:

- utilizarea eficientă a terenului agricol, materiei prime, forţei de muncă;

- minimizarea consumurilor;

- ajustarea cantitativă şi calitativă a ofertei la cererea de piaţă, astfel reducând riscul de piaţă;

- implementarea tehnologiilor avansate, ce va ameliora performanţele întreprinderii.

Efectuând analiza eficienţei economice a prelucrării legumelor în diferite forme de

întreprinderi (cooperative agricole, societăţi pe acţiuni şi societăţi cu răspundere limitată) (tabelul

43) putem constata, că prelucrarea legumelor este eficientă în toate întreprinderile.

Tabelul 43. Eficienţa economică comparativă a prelucrării legumelor

În mediu pe anii 2000-2002 Indicatorii

CAP SA SRL

1 2 3 4

Cantitatea vândută, t 1277,67 528,33 621,33

Venitul din vânzări, mii lei 6887 2935 3598

Costul la 1 leu de vânzări, bani 78,14 84,51 91,33

99


Profit brut în total, mii lei 1505,33 454,67 286

Profitul în calcul la o tonă de

producţie vândută, lei 1178,19 860,57 460,30

Nivelul rentabilităţii producţiei, % 27,97 18,33 9,49


Republicii Moldova

În mediu pe anii 2000-2002 se constată următoarele:

1. Costul la un leu a venitului din vânzări este mai redus în cooperativele

agricole ş i societăţi le pe ac ţiuni faţă de societăţile cu răspundere limitată ,

respectiv cu 14,44 şi 7,47 %.

2. Profitul în calcul la o tonă de producţie vândută în cooperative agricole şi

societăţi pe ac ţiuni e mai mare decât în societăţi le cu răspundere limitată respectiv

cu 717,89 ş i 400,27 lei sau cu 155,96 şi 86,96 %.

3. Nivelul rentabilităţii produc ţiei vândute în cooperative agricole şi societăţi

pe ac ţiuni e mai înalt decât în societăţile cu răspundere limitată respectiv cu 18,48

ş i 8,84 puncte procentuale.

Investigaţiile efectuate ne permit să constatăm că atât producerea, cât şi

prelucrarea legumelor este eficientă în întreprinderile cu ciclul închis de

produc ţie, indiferent de forma de proprietate.

În concluzie, putem spune, că integrarea celor două ramuri, legumicultura şi

industria de conserve, contribuie la utilizarea mai eficientă a factorilor de

produc ţie, sporeşte competitivitatea producţiei ş i în final se ob ţin rezultate mai

bune.

Însă pentru a asigura dezvoltarea unei economii competitive în ţara noastră

întreprinderile mari nu pot fi înlocuite cu cele de dimensiuni mici, fiindcă acestea

pot afecta în mod grav eficienţa activităţi i de producţ ie. Situaţia existentă în ţările

cu economie modernă pe pia ţă eviden ţiază că în activitatea fiecărei ramuri

predomină nu firmele mici, ci cele mijlocii ş i mari, care sunt competitive pe piaţa

internă ş i externă . O astfel de întreprindere competitivă de proporţ i i mari este ş i

SA „Nistru-Olăneş ti”, în activitatea căreia predomină exportul conservelor din

legume şi a seminţelor.

100

Tabelul 44. Dinamica vânzărilor producţiei finite de legume exportate în SA „Nistru-

Olăneşti”

2000 2001 2002

Producţia şi ţara cantitatea vândută,

mii borcane conv.

venitul din vânzări, mii

USD

cantitatea vândută,

mii borcane conv.


USD

cantitatea vândută,

mii borcane conv.


USD

Germania

Total conserve 347,44 132,71 436,20 240,46 803,00 502,92

inclusiv:

Tomate conservate 168,56 76,56 261,72 162,26 340,15 205,60

Castraveţi conservaţi 110,40 34,21 107,36 38,42 290,70 100,22

Vinete 68,48 21,94 67,38 39,78 172,15 197,10

Rusia

Total conserve 22,56 7,89 31,80 12,26 223,20 102,58

inclusiv:

Tomate conservate 22,56 7,89 31,80 12,26 223,20 102,58

Notă: Calculele sunt efectuate în baza datelor SA „Nistru-Olăneşti”

Conform calculelor tabelului 44 se constată creşterea exportului producţiei de conserve în SA

„Nistru-Olăneşti”. Producţia de conserve exportată în Germania a crescut în anul 2002 faţă de anul

2001 cu 366,8 mii borcane convenţionale. Ponderea cea mai mare o deţin tomatele conservate –

42,36 %. O majorare importantă a cantităţii comercializate se observă la producţia de vinete – 2,5

ori. Deasemenea, se constată o creştere a producţiei comercializate în Rusia. În anul 2002 faţă de

anul 2001 cantitatea vândută s-a majorat de 7,0 ori, iar veniturile din vânzări au sporit de 8,4 ori.

Tabelul 45. Eficienţa economică a exportului producţiei de seminţe de legume în SA

„Nistru-Olăneşti”

Anii Anul 2002 faţă de anii: Indicatorii

2000 2001 2002 2000 2001 Venitul din vânzări, mii USD 142,78 238,62 87,14 -55,64 -151,48

Costul producţiei comercializate, mii USD 90,75 155,10 51,66 -39,03 -103,44

Profit brut, mii USD 52,03 83,52 35,48 -16,55 -48,04

- profit în calcul la 1 ha kg de seminţe, USD 4,30 4,20 4,88 +0,58 +0,68

Nivelul rentabilităţii, % 57,33 53,85 68,68 +11,35 +14,83

Notă: Calculele sunt efectuate în baza datelor SA „Nistru-Olăneşti”

101

Calculele tabelului 45, denotă faptul, că comerţul producţiei de seminţe în SA „Nistru

Olăneşti” este profitabil.

În anul 2002 veniturile din vânzări s-au redus cu 151,48 mii USD faţă de anul 2001,

constituind 87,14 mii USD. Deasemenea, se constată reducerea costului producţiei comercializate

cu 103,44 mii USD. Dar din cauză că ritmul de reducere a venitului din vânzări este mai mare decât

a costului producţiei vândute (+ 46,44 %), se constată reducerea profitului brut cu 48,04 mii USD.

Profitul brut în calcul la 1 kg de seminţe în anul 2002 a crescut cu 0,58 USD faţă de anul 2000

şi cu 0,68 USD faţă de anul 2001. Acest rezultat a influenţat pozitiv asupra creşterii nivelului

rentabilităţii, care s-a majorat respectiv cu 11,35 şi 14,83 puncte procentuale.

Considerăm, că mecanismul integrării producerii şi prelucrării legumelor poate asigura

ameliorarea situaţiei catastrofale create în ramura legumiculturii şi dezvoltarea eficientă a acestui

sector al economiei naţionale a Republicii Moldova.

102

SINTEZA TEZEI

Abordarea noţiunii de eficienţă economică constituie o necesitate atât pe plan teoretic cât şi

practic. În acest caz se impune identificarea sferei de referinţă, evaluarea corectă a efortului şi

efectelor, determinarea indicatorilor de eficienţă economică. Eeficienţa economică este o categorie

economică complexă, care exprimă rezultatele obţinute evaluate prin prisma utilizării raţionale a

factorilor de producţie. Eficienţa utilizării factorilor de producţie exprimă legătura cantitativă dintre

producţia obţinută şi factorii utilizaţi. În literatura de specialitate există diferite opinii privind

criteriul şi sistemul de indicatori pentru aprecierea eficienţei economice. După părerea noastră

sistemul de indicatori trebuie să exprime efectul utilizării factorilor de producţie, cât şi eficienţa

activităţii economico – financiare în ansamblu. Conştientizăm faptul, că n-au fost luaţi în

considerare toţi indicatorii care pot fi utilizaţi în analiza eficienţei economice, însă am selectat şi

reflectat conţinutul acelor indicatori, care în opinia noastră exprimă particularităţile producerii şi

prelucrării legumelor.

Nivelul dezvoltării legumiculturii în ultimii 11 ani se află în decădere. Producţia de legume pe

cap de locuitor constituie doar 71,3 % faţă de norma de consum. Ponderea producţiei conservelor de

legume în componenţa PIB în dinamică scade. În anul 2002 faţă de anul 1997 reducerea constituie

3,17 puncte procentuale. Această situaţie este un rezultat de declin al ramurii însoţit de influenţa

fenomenelor negative a reformelor agrare.

Suprafaţa cultivată cu legume în ultimii unsprezece ani s-a redus de două ori constituind 55,9

mii ha în anul 2004. Randamentul la hectar alcătuieşte doar 27,6 % din potenţialul ştiinţific

argumentat. Producţia globală de legume a diminuat în 2004 faţă de anul 1993 cu 412,9 mii tone

sau cu 46,8 %.

Cauzele principale care au generat declinul legumiculturii în ultimii unsprezece ani sunt:

1) Insuficienţa mijloacelor tehnice, îngrăşămintelor, pesticidelor şi carburanţilor care

complică respectarea tehnologiilor de cultivare a legumelor;

2) Distrugerea sistemului de irigare;

3) Lipsa mijloacelor şi abilităţilor de prevenire a pierderilor producţiei legumicole în urma

calamităţilor naturale;

4) Lipsa subvenţiilor de stat şi a politicii de susţinere a producătorului privat;

5) Lipsa marketing-ului şi a sistemului de comunicare.

Una din problemele cele mai strigente ale producătorilor legumicoli este comercializarea

103

producţiei. Un avantaj în acest caz ar fi comercializarea legumelor pe pieţele externe. Însă în anul

2003 se constată reducerea veniturilor obţinute din exportul producţiei legumicole faţă de anul 2001

cu 150 mii dolari americani sau cu 16,4 %.

Declinul legumiculturii s-a răsfrânt în mod direct şi asupra nivelului de dezvoltare a industriei

de prelucrare a legumelor. Pe parcursul ultimilor cinci ani volumul producţiei conservelor din

legume s-a micşorat simţitor şi în anul 2002 a constituit 19,6 mii tone sau cu 28,47 % mai puţin faţă

de anul 2001. Ca rezultat s-a redus şi coeficientul de utilizare a capacităţilor de producţie cu 19,4 %.

Dificultăţile cu care se confruntă fabricile de conserve, după părerea noastră, au loc în primul

rând din cauza insuficienţei de materie primă. Analiza rezultatelor activităţii întreprinderilor de

prelucrare din Zona de Centru a Republicii Moldova, în mediu pe anii 2000-2002, atestă gradul

scăzut de contractare a materie prime, limitarea sortimentului de legume prelucrate.

Industria de prelucrare se confruntă cu mari dificultăţi la comercializarea produselor finite,

atât pe teritoriul Republicii Moldova, cât şi peste hotarele ei. Aceste dificultăţi sunt cauzate de

preţurile înalte, necompetitivitatea produselor autohtone comparativ cu producţia similară de

import.

Realizarea acestor deziderate este posibilă doar prin sporirea eficienţei economice a

producţiei.

În urma analizei eficienţei economice a producţiei legumicole s-a constatat o diminuare

bruscă a eficienţei producţiei de legume. În mediu pe anii 2000-2003 de pe fiecare hectar cultivat cu

legume pierderile au constituit 1019,17 lei, iar la fiecare leu de consumuri – 9,65 bani.

În această ordine de idei o situaţie mai favorabilă se menţine Zona de Centru a Republicii

Moldova. Rezultatele calculelor efectuate, denotă o evoluţie pozitivă privind majoritatea

indicatorilor eficienţei economice. În anul 2003 roada medie la hectar a sporit faţă de anul 2002 cu

15,94 chintale. Acest fapt a condiţionat reducerea pierderilor la fiecare chintal de producţie

comercializată cu 2,15 lei şi la fiecare leu de consumuri cu 2,14 bani.

Reducerea eficienţei economice a producţiei de legume a fost cauzată şi de schimbul

neechilibrat dintre producătorii legumicoli şi fabricile de conserve. Acestea din urmă, în timp ce

folosesc materia primă ieftină blocând dinamizarea activităţii gospodăriilor agricole, activează

profitabil. Totodată rezultatele calculelor demonstrează reducerea eficienţei utilizării factorilor de

producţie, a marjei profitului şi a nivelului rentabilităţii producţiei.

Eficienţa economică a legumiculturii este influenţată de un complex de factori, care

acţionează în comun şi intre ei există o interdependenţă. După părerea noastră, principalii factori

care influenţează modificarea indicatorilor eficienţei economice a producţiei legumicole sunt:

efectuarea irigării, administrarea îngrăşămintelor, lucrarea solului, combaterea bolilor şi buruienilor.

104

Rezultatele calculelor ne-au permis să determinăm cota factorilor de producţie în formarea

randamentului unui hectar de legume, reieşind din nivelul mediu de folosire a acestora, în

gospodăriile agricole din Zona de Centru a Republicii Moldova. În baza rezultatelor obţinute putem

constata, că pentru sporirea randamentului unui hectar în condiţiile Republicii Moldova ponderea

efectuării irigării, lucrării solului conform cerinţelor agrotehnice, administrării îngrăşămintelor,

efectuării lucrărilor tehnologice de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor constituie

respectiv: 31,84; 28,20; 12,01 şi 21,61 %.

Asigurarea competitivităţii producţiei legumicole constituie factorul primordial în obţinerea

performanţelor activităţii întreprinderii. Produsele de o calitate superioară sunt absorbite pe piaţă

mai repede, având ca efect economic obţinerea unor preţuri de vânzare mai majorate.

Calculele efectuate denotă faptul, că majorarea calităţii producţiei poate asigura obţinerea

profitului suplimentar atât la producţia de tomate în suc, cât şi a castraveţilor conservaţi, respectiv

19447,03 şi 6713,31 lei, ceea ce ar contribui la creşterea nivelului rentabilităţii cu 6,76 şi 4,09

puncte procentuale.

Situaţia economico-financiară nesatisfăcătoare a impus gospodăriile agricole să caute noi

modalităţi de organizare a procesului de producţie.

Investigaţiile efectuate, ne permit să constatăm, că producerea şi prelucrarea legumelor este

mai eficientă în întreprinderile cu ciclul închis de producţie. Integrarea celor două ramuri,

legumicultura şi industria de prelucrare, contribuie la utilizarea mai eficientă a factorilor de

producţie ceea ce se exprimă prin sporirea randamentului la hectar cu 35,3 chintale, reducerea

manoperei cu 2,98 om-ore şi obţinerea profitului la un hectar în valoare de 578,9 lei. Considerăm,

că mecanismul integrării producerii şi prelucrării legumelor poate asigura dezvoltarea eficientă a

acestui sector al economiei naţionale a Republicii Moldova.

105

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Rezultatele cercetărilor efectuate ne-au permis să formulăm următoarele concluzii:

1. În determinarea creşterii economice a legumiculturii locul de bază îl ocupă studierea şi

aprecierea eficienţei economice, care exprimă rezultatele obţinute evaluate prin prisma utilizării

raţionale a factorilor de producţie. Eficienţa utilizării factorilor de producţie exprimă legătura

cantitativă dintre producţia obţinută şi factorii utilizaţi. A fost precizat sistemul de indicatori pentru

estimarea eficienţei economice în legumicultură, care exprimă particularităţile producerii şi

prelucrării legumelor în condiţiile relaţiilor de piaţă. Criteriul eficienţei economice, în opinia

noastră, trebuie să-l constituie obţinerea profitului maxim în calcul la hectar şi la o unitate de

producţie. Aceasta reiese din faptul, că în economia de piaţă profitul constituie viabilitatea

întreprinderii sau ramurii. El se dimensionează în jocul preţurilor ca urmare a raportului cerere-

ofertă şi a costurilor, care reflectă modul de gestionare a resurselor consumate şi de obţinere a

rentabilităţii.

2. A fost stabilit nivelul de dezvoltare a legumiculturii privind producerea şi comercializarea

producţiei în stare proaspătă, cât şi a conservelor din legume. În anul 2004 în mediu pe republică se

constată reducerea randamentului la hectar faţă de anul 1993 cu 32,3 chintale. În mediu pe anii

2000-2004 randamentul unui hectar de legume constituie doar 27,6 % din potenţialul ştiinţific

argumentat. Producţia globală de legume în anul 2004 a diminuat faţă de anul 1993 cu 363,4 mii

tone sau cu 46,8 %, ca rezultat al reducerii suprafeţelor cultivate cu 34,6 % şi a randamentului unui

hectar cu 30,42 %. În anul 2003 se constată reducerea veniturilor obţinute din exportul producţiei de

legume faţă de anul 2001 cu 150 mii dolari americani sau 16,4 %. O pondere stabilă în exportul de

legume proaspete o deţin tomatele, care în anul 2003 au atins nivelul de 90,71 % din totalul

veniturilor. În acelaşi timp importul de legume în stare proaspătă a depăşit exportul cu 217,1 mii

dolari americani. Considerăm, că cauzele principale care au generat declinul ramurii sunt:

distrugerea sistemului de irigare, lipsa mijloacelor băneşti pentru procurarea îngrăşămintelor

minerale, dezechilibrarea relaţiilor dintre producătorii agricoli şi fabricile de conserve.

3. Insuficienţa de materie primă a condiţionat reducerea producţiei conservelor din legume cu

22,3 %. Rata medie anuală de reducere a constituit în 1996-2002 – 3,2 mii tone. În anul 2002

volumul producţiei conservelor din legume a constituit 66,5 % din nivelul anului 1997. Reducerea

gradului de utilizare a capacităţii de producţie a condiţionat diminuarea venitului din vânzarea

106

producţiei de legume cu 21,4 %. În anul 2003 exportul conservelor din legume s-a redus faţă de

media pe anii 2000-2002 cu 149 mii tone. În opinia noastră, situaţia dificilă în care se află

întreprinderile de prelucrare este un rezultat al următoarelor dificultăţi cu care se confruntă

producătorii autohtoni: tehnologii moral şi fizic învechite; pierderea pieţelor de desfacere, invazia

produselor concurente din ţările Europei.

4. Conform investigaţiilor noastre s-a constatat, că producţia de legume în gospodăriile

agricole nu este rentabilă. În mediu pe republică în anii 2000-2003 pierderile în calcul la un hectar

au constituit 1019,17 lei. Nivelul rentabilităţii producţiei a înregistrat rate negative: în mediu pe

republică 9,65 %, în zonele de Nord, Centru şi Sud respectiv 15,92; 2,22; 24,34 %. Diminuarea

bruscă a eficienţei economice a fost generată de incidenţa negativă a programelor de privatizare

care au dus la agravarea problemelor de ordin financiar, organizatoric, de comunicare, cât şi la

pierderea pieţelor de desfacere a producţiei. Gruparea gospodăriilor agricole după randamentul

mediu la hectare ne-a demonstrat că pe măsura creşterii roadei la hectar sporeşte eficienţa

economică a producţiei de legume. Astfel în 120 gospodării analizate unde roada medie la hectar

constituie 141,9 q nivelul rentabilităţii depăşeşte media pe zona de Centru cu 31,3 puncte

procentuale. Aceste aspecte de modificare a eficienţei economice au fost constatate şi în

gospodăriile cu diferită formă de proprietate.

Producţia de legume necesită un consum sporit de muncă vie. În rezultatul cercetărilor am

stabilit că creşterea consumurilor de muncă cu 97,48 om-ore a contribuit la creşterea randamentului

1 ha cu 72,34 q şi a profitului cu 521,49 lei.

5. În rezultatul cercetărilor efectuate s-a determinat cota factorilor în formarea randamentului

unui hectar de legume în condiţiile de producţie a Republicii Moldova. Calculele efectuate denotă

faptul, că factorii principali ce contribuie la creşterea randamentului 1 ha, sunt: irigarea cu o

pondere de 31,84 %, lucrarea solului conform cerinţelor tehnologice – 28,20 %, administrarea

îngrăşămintelor minerale – 12,01 % (tabelul 32).

6. Cercetările efectuate ne-au permis să constatăm, că producţia de legume este eficientă în

condiţiile ciclului închis de producţie unde aceeaşi unitate economică produce materia primă de

legume şi o prelucrează în fabrica proprie. Astfel de integrare a producerii şi prelucrării legumelor

se practică în SA „Nistru-Olăneşti”, CAP „Basarabia”, SRL „Vatra Răzeşească”. Rezultatele

calculelor efectuate, denotă faptul, că în aceste întreprinderi eficienţa economică a producţiei

legumicole este mai majoră faţă de întreprinderile agricole din zona de Centru. Conform calculelor

tabelului 42 în întreprinderile cu ciclul închis de producere faţă de media pe zona de Centru

randamentul la hectar este mai mare cu 35,33 chintale.

Întreprinderile cu ciclul închis îşi manevrează mai eficient factorii de producţie, ceea ce se

107

explică şi prin nivelul mai redus al manoperei cu 2,98 om-ore la un chintal, reuşind astfel să obţină

un cost unitar mai mic cu 15,58 % decât media pe gospodăriile agricole din zona de Centru.

Reieşind din faptul, că întreprinderile cu ciclul închis de producere sunt încadrate atât în

producerea legumelor, cât şi prelucrarea lor, aceasta a condiţionat reducerea cantităţii vândute în

stare proaspătă, ceea ce dus la o diminuare neesenţială faţă de media pe zonă (2,66 %).

În aceste întreprinderi preţul de comercializare a depăşit costul unitar cu 16,79 %, ceea ce a

favorizat creşterea profitului şi respectiv a rentabilităţii. Dacă în mediu pe zonă în perioada

analizată la fiecare hectar de legume pierderile constituie 426,53 lei, apoi întreprinderile cu ciclul

închis au generat 578,91 lei profit (tabelul 42). Implementarea procesului de integrare contribuie la

creşterea eficienţei producţiei finite de legume, obiectiv care poate fi atins prin: utilizarea eficientă a

terenului agricol, materiei prime, forţei de muncă; minimizarea consumurilor; ajustarea cantitativă

şi calitativă a ofertei la cererea de piaţă, astfel reducând riscul de piaţă; implementarea tehnologiilor

avansate, ce va ameliora performanţele întreprinderii.

Creşterea eficienţei economice a legumiculturii în condiţiile economiei de piaţă poate fi

asigurată prin realizarea unor acţiuni complexe, printre care recomandăm:

1. În vederea sporirii randamentului unui hectar de legume în condiţiile Republicii Moldova

este necesară efectuarea irigării în combinare cu administrarea îngrăşămintelor şi lucrarea solului,

care v-a asigura creşterea roadei în mediu la hectar cu 77,3 chintale (tabelul 32,35).

2. În baza investigaţiilor noastre s-a stabilit cota factorilor de producţie (tabelul 32) şi au fost

elaborate normativele de recuperare a factorilor de producţie (tabelele 36, 38, 39), care pot fi

utilizate în pronosticul dezvoltării legumiculturii în contextul unui proiect strategic de nivel

ramural.

3. Una din măsuri care asigură creşterea eficienţei legumiculturii este respectarea echilibrului

cantitativ şi calitativ al factorilor de producţie. În baza cercetărilor noastre s-a stabilit, că nivelul

optimal de administrare a îngrăşămintelor minerale în condiţiile de producţie când sunt irigate mai

mult de 75 % din suprafaţa cultivată cu legume constituie 20-60 kg s.a. la hectar. Respectarea

acestui nivel optimal de îngrăşăminte în combinare cu irigarea asigură obţinerea profitului în calcul

la hectar şi la o unitate de producţie respectiv 426,12 şi 28,52 lei şi a nivelului rentabilităţii în

mărime de 44,9 % (tabelul 35).

4. Îmbunătăţirea structurii sortimentale şi calitative a producţiei finite de legume contribuie la

creşterea profitului cu 25,7 % şi a nivelului rentabilităţii cu 5,42 puncte procentuale (tabelul 40).

5. Creşterea venitului din vânzări şi a profitabilităţii poate fi asigurată de reţeaua de

distribuţie. Comercializarea producţiei prin reţeaua proprie (fără intermediari) contribuie la

108

creşterea profitului sucului de tomate cu 996,9 lei (tabelul 41).

6. Pentru a asigura dezvoltarea unei economii competitive în legumicultură este necesară

crearea unităţilor cu ciclul închis de producţie bazate pe integrarea producerii şi prelucrării

legumelor, fără a fărâmiţa obiectul proprietăţii, deoarece experienţa ţărilor dezvoltate evidenţiază,

că în activitatea fiecărei ramuri precumpănesc nu firmele mici ci cele mari şi mijlocii, care sunt

competitive pe piaţa internă şi externă. Implementarea procesului de integrare v-a contribui la

creşterea randamentului la hectar cu 48,9 %, profitului în calcul la 1 ha cu 1005,44 lei şi a nivelului

rentabilităţii cu 19,01 puncte procentuale (tabelul 42).

109

BIBLIOGRAFIE

1 Acte normative cu privire la reforma contabilităţii. - vol. 3.- Chişinău: Moldpresa.-1999.-246 p.

2 Activitatea agricolă a gospodăriilor personale auxiliare ale cetăţenilor şi a gospodăriilor

ţărăneşti de fermieri în Republica Moldova în 2002.- Chişinău: Departamentul Statistică şi

Sociologie al Republicii Moldova. - 2003.-75 p.

3 Anghelache C. Măsurarea şi compararea dezvoltării economice. - Bucureşti: Ed. Economică. -

1997.- 352 p.

4 Anuarul statistic al Republicii Moldova. Chişinău: Departamentul Statistică şi Sociologie al

Republicii Moldova. - 2000-2002.

5 Bălănuţă V. Diagnosticul şi aprecierea utilizării eficienţei factorilor de producţie în contextul

restructurării întreprinderii. // Contabilitate şi audit, nr. 10., 1995. - p. 19.

6 Barbu C., Pană D., Pânzaru R.L. Economie agrară. Craiova.-1993.- p. 83-127.

7 Bîji E. ş.a. Eficienţa economică în agricultură şi analiza ei statistică. – Bucureşti: Ceres,- 1985.

8 Bostan I. Viticultura şi vinificaţia Republicii Moldova: direcţiile ieşirii din criza actuală. –

Chişinău. – 1998.- 152 p.

9 Botnari V. Conceptul dezvoltării legumiculturii. // Agricultura Moldovei.-2000,- nr.2,- p. 11-13

10 Caia A. ş.a. Economia agrară. - Iaşi, 1998.- p. 190-198.

11 Certan S. Politici agricole comune ale CE. - Chişinău.- 2001.- 144 p.

12 Chira A. Calitatea produselor agroalimentare de origine horticolă. Bucureşti. - 1998.

13 Chirca S. Mecanismul de funcţionare a economiei (volumul I).- Chişinău: ASEM.-1997.-240 p.

14 Chirca S. Mecanismul de funcţionare a economiei (volumul II). - Chişinău: ASEM. -1997. -

307 p.

15 Chiran A., Gându E. Ştefan G., Lokar A., Doga V. Agromarketing.- Chişinău: Evrica.- 1999.-

416 p.

16 Ciornâi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane. - Chişinău: Ed. „Prut Internaţional”. -

2003,- 311 p.

17 Cocviş V, Işan V. Economia afacerilor.vol.2., Iaşi, Ed.: Grafic. - 1995.

18 Cojocaru C. Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice. - Bucureşti: Ed.

Economică.- 1997.

110

19 Cojocaru Delia. Factorii de performanţă a întreprinderii. // Tribuna economică, nr.6., 1997.- p.

12-13.

20 Cojocaru P. Republica Moldova: Dimensiunile reformelor. Chişinău: Ed. "Pontos". -2002. -

344 p.

21 Combemale P. La productivite. Analyse de la rentabilite. – Nathan.- 1993.

22 Criveanu I ş.a. Economie comercială. - Craiova: Ed.”Geneza”.- 2000,- 231 p.

23 Dezvoltarea marketingului agroalimentar. - Chişinău.- 1999.- p. 145-146.

24 Dobrotă N. Reproducţia capitalistă contemporană. Bucureşti: Ed. politică, 1981.- 971 p.

25 Dobrotă N. Economia politică. - Bucureşti. - 1997.

26 Dona I. Economie rurală. Bucureşti: Ed. economică, 2000.- 496 p.

27 Fuior E. Problemele evaluării eficienţei funcţionării firmei. // Realizări şi tendinţe în

implementarea mecanismelor economice concurenţiale (volumul I).- Chişinău. - 2000.- p. 126.

28 Georgescu N. Microeconomie (volumul I).- Bucureşti: Ed. Univ. Bucureşti. - 1995,- 227 p.

29 Gherasim T., Zaiţ D. Eficienţa sistemelor de producţie. Iasi., Ed.Univ. "A.I.Cuza". - 1991.

30 Grădinariu M. Instrumente de analiză economico-financiară a ÎA. – Iaşi 1994.- 124 p.

31 Guţu V. Metodologia restructurării întreprinderilor. Chişinău: FEP "Tipografia centrală". -

2002.- 76 p.

32 Hârnău S. ş.a. Marketing. Chişinău. - 2003

33 Hrişcev E. Managementul firmei. Chişinău: ASEM.- 1998.- 398 p.

34 Ioniţă I. ş.a. Eficienţa investiţiilor în agricultură. - Bucureşti: Ceres. - 1999,-240 p.

35 Iosif Gh.N. Analiza economico-financiară a firmei în domeniul agroalimentar. - Bucureşti:

Tribuna economică, - 2000.

36 Isai V. Analiza economico-financiară. Calitatea producţiei agricole. - Galaţi: Fundaţia

academică.-2000.- 220p.

37 Istudor N. Modele de organizare a pieţelor agroalimentare - pe modelul fructelor şi legumelor. -

Bucureşti: Ed. Economică. - 2000.- 304 p.

38 Jamba A., Carabulea. Tehnologia păstrării şi prelucrării producţiei agricole. Chişinău.-2002.

39 Klenk J ş.a. Privatizarea în ţările în tranziţie şi în curs de dezvoltare. - Bucureşti: Ed.

Economică. - 1997. - 192 p.

40 Lazăr C ş.a. Teoria economică generală. - Bucureşti: Ed. Economică. - 1993,- 244 p.

41 Lâsâi I., Chişlaru A. Aspectul calitativ al criteriului eficienţei economice în agricultură. //

Direcţiile de sporire a eficienţei economice a sectorului agrar. - Chişinău: UASM,- 2002,- p.

59.

111

42 Legea Republicii Moldova privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei.

Nr. 906-XII din 29 februarie 1992

43 Legea Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor. nr. 1453-XII din 25 mai 1993.

44 Legea Republicii Moldova cu privire la restructurarea întreprinderilor, din 18 iulie 1996,

45 Lipsey R. Principiile economiei. – Bucureşti: Ed.”Economica”. - 2002,- 824 p.

46 Lup A., Apetroaie C. Economia şi gestiunea exploataţiei agricole. Constanţa: Ed. Europolis.-

1997.- 360p.

47 Malinvaud E. Equilibre general dans les economics de marche: L’apport de recherches

recentes. – Paris: Ed. Economica.- 1993,- 294 p.

48 Marketing: premise şi provocări ale economiei înalt competitive. - Bucureşti: Expert. - 2002,-

549 p.

49 Mogoreanu V.I. Eficienţa investiţiilor în mijloacele de mecanizare a producţiei agricole în

perioada de tranziţie la economia de piaţă. // Simpozion ştiinţifico - practic. - Chişinău.- 1995.

50 Moldova: Politica agrară actuală. Evoluţie, probleme, sugestii. – Chişinău. - 1998,- 41 p.

51 Moldova XXI. Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă. Chişinău: PNUD. – 2000.- 127 p.

52 Moldovanu A. Estimarea competitivităţii firmelor în condiţiile economiei de piaţă (teză de

doctor).- Chişinău. - 1997,- 108 p.

53 Moldovanu D. Doctrinele economice. - Chişinău: Arc.- 2003.- 259 p.

54 Morton S. et.at., L’entreprise competitive au futur., - Paris: Les Editions d’organisation, - 1995.

55 Movileanu P. Estimarea economică a utilizării resurselor umane în sectorul agroalimentar.-

Chişinău: UASM.- 1999.- 328 p.

56 Mureşan M., Mureşan D. Istoria economiei. - Bucureşti: Ed. Economica. - 1998,- 383 p.

57 Nicolescu O.ş.a. Management şi eficienţă.- Bucureşti 1994.- 253 p.

58 Olaru Marieta. Managementul calităţii. (ediţia II)., - Bucureşti: Editura Economică. - 1999.

59 Olaru M ş.a. Tehnici şi instrumente utilizate în managementul calităţii., - Bucureşti: Editura

Economică. - 2000.

60 Oprei I. Economia firmei. - Braşov: Ed. Lux Libris. - 1994,- 136 p.

61 Pană V. Economie şi politică rurală. - Craiova. - 1995,- 302 p.

62 Patron P. Legumicultură. - Chişinău: Universitas.-1992.- 476 p.

63 Patron P. Cultura legumelor. – Chişinău: Tipografia UASM. - 2000.- 400 p.

64 Patron P. Tehnologii moderne în legumicultură, calitatea producţiei şi protecţia mediului. //

Agricultura Moldovei. - 2004, nr. 1.- p. 10-14.

65 Pâslaru P. Noi forme de gospodărire în complexul agroindustrial. - Chişinău.- 1993.

112

66 Producerea legumelor. – Institutul de cercetări legumicole Vidra. Bucureşti: Artprint.-1998.

67 Ricardo D. Opere alese. - Chişinău: Universitas. - 1992,- 126 p.

68 Roman I. ş. a. Eficienţa economică a investiţiilor capitale fixe.- Bucureşti. - 1993.- 303 p.

69 Roşca P. Economie generală. - Chişinău.- 1997.- 263 p.

70 Samuelson P. Economie politică. - Chişinău: Ed. USM. - 2001,- 994 p.

71 Sandulache G. Industria alimentară – verigă importantă a complexului agroindustrial. //

Agricultura Moldovei. 2003, nr. 10.- p.1.

72 Sandulache G. Industria prelucrătoare a păşit cu dreptul. // Agricultura Moldovei. 2002, nr. 5.-

p.19

73 Sârbu I., Georgescu N. Managementul întreprinderii. - Sibiu.- 2003.- 203 p.

74 SM 91:1995 Conserve din legume tăiate cu umpluturi din sos tomat. Condiţii tehnice.

75 SM 113:1995 Conserve. Amestec de legume. Condiţii tehnice.

76 SM 163:1997 Conserve. Legume conservate asorti. Condiţii tehnice.

77 SM 170:1997 Conserve. Legume blanşate în sos de tomate. Condiţii tehnice.

78 SM 188:1999 Conserve. Sosuri de tomate. Condiţii tehnice.

79 SM 200:1999 Conserve. Sucuri şi băuturi din legume. Condiţii tehnice.

80 SM 211:2000 Legume proaspete. Verdeţuri condimentare. Condiţii tehnice.

81 SM 212:2000 Legume proaspete. Rădăcini de legume condimentare. Condiţii tehnice.

82 Smith A. Avuţia naţiunilor: cercetare asupra naturii şi cauzelor ei. Chişinau, Ed.:Universitas. –

1992.- 306 p.

83 Staicu F. ş.a. Eficienţa economică a investiţiilor. – Bucureşti: Ed. Didactică şi pedagogică.-

1995.- 353 p.

84 Strategia de dezvoltare economică a Republicii Moldova pe termen mediu (până în anul 2005).-

Chişinău, noiembrie, 2000.

85 Tcaci N., Sârbu O. Analiza eficienţei economice a producţiei pomicole în condiţiile actuale. -


86 Tcaci N., Sârbu O. Diagnosticul şi aprecierea potenţialului de producţie în pomicultură.-


87 Tcaci N., Sârbu O., Zaharco S., Nicolaescu A. Analiza activităţii economico-financiare în

unităţile agricole. Îndrumări metodice privind îndeplinirea tezelor de curs (partea I), Chişinău:

Centru editorial UASM, 2004.

88 Tcaci N., Sârbu O., Zaharco S., Nicolaescu A. Analiza activităţii economico-financiare în

unităţile agricole. Îndrumări metodice privind îndeplinirea tezelor de curs (partea II), Chişinău:

113

Centru editorial UASM, 2004.

89 Teits M. Changes in economy development theory and practice. // International Regional

Science Review.- 1994, nr. 16.- pp. 101-106.

90 Timofti E., Chişlaru A. Importanţa şi principiile construirii sistemului de indicatori ai eficienţei

economice a producţiei agricole. // Direcţiile de sporire a eficienţei economice a sectorului

agrar. - Chişinău: UASM,- 2002,- p. 56.

91 Timofti E., Lîsîi I., Tcaci N. Indicaţii metodice referitoare la compartimentul „Caracteristica

naturală şi dezvoltarea economică a întreprinderii” a tezei de licenţă pentru studenţii facultăţii

de Economie, Chişinău: Centru editorial UASM, 2002.

92 Tobă A., Malai A., Tobă D. Teorie economică generală. - Chişinău.- 2001,- 228 p.

93 Toma S., Chirilorv A. ş.a. Agricultura durabilă – alternativă a agriculturii convenţionale. //

Agricultura Moldovei. 2001, nr.1-2.- p.3

94 Ţole M. Analiza economico-financiară a firmelor.-Bucureşti.-2000.-275 p.

95 Ţurcanu P., Planificarea şi prognozarea producţiei în întreprinderile agricole., Chişinău:

UASM., - 2002.- 269 p.

96 Văleanu – Ivanciu N. Tratat de doctrine economice, - Bucureşti: Regia autonomă „Monitorul

oficial”.- 1996.- 448 p.

97 Voicu R. Valorificarea producţiei agricole. - Bucureşti.- 1986,- 366 p.

98 Zahiu L. Studiu de fezabilitate privind restructurarea – privatizarea unei societăţi

agroalimentare. Bucureşti. – 1998

99 Zahiu L. ş.a. Economia întreprinderii.- Bucureşti: ASE.- 1997,- 445 p.

100 Zaman Gh., Bratu I. Restructurarea societăţilor comerciale. Bucureşti: Ed. Tribuna Economică.

-1996. -335 p.

101 Балануцэ В. Диагностика и оценка текущих затрат и расходов предприятия в контексте

управленческого анализа.// Contabilitate şi audit. 2001, nr.6.- p. 29-31.

102 Белых Л. П., Федотова М. А. Реструктуризация предприятия. – Москва: ЮНИТИ. – 2001.

– 400 стр.

103 Борисов Е.Ф. Основы экономики.- Москва: Юристь.- 2000,- 332 стр.

104 Коваленко Н.Я. Экономика сельского хозяйства. – Москва: Тандем.- 1998.- 448 стр.

105 Лыч Г.М. Экономическая эффективность сельскохозяйственного производства. –

Минск.- 1988.- 111 c.

106 Малинин С.Н. Экономическая эффективность общественного производства. – Минск. –

1974.- 200 c.

114

107 Методика экономических исследований в агропромышленном производстве (под ред.

Боева В.Р.).-Москва,-1995.

108 Национальные стандарты бухгалтерского учета: Министерство финансов РМ.-

Криулень: SA „Crio”. - 217 c.

109 Попов Н.А. Экономика сельского хозяйства. Москва. – 2001.- 368 стр.

110 Попов Н.А. Экономика сельскохозяйственного производства. Москва. – 1999.- 351 стр.

111 Прыкин Б и др. Микроэкономика в таблицах и графиках.- Москва: Финансы, ЮНИТИ.-

1998.- 503 с.

112 Савицкая Г. Анализ хозяйственной деятельности предприятии АПК.- Минск:

Экоперспектива.-1999.

113 Самуелсон П. Экономика (том I).- Москва: НПО «Алгон».- 1993,-335 стр.

114 Самуелсон П. Экономика (том II).- Москва: НПО «Алгон».- 1993,- 416 стр.

115 Сырбу И. Основы предпринимательской деятельности. Кишинэу.- 2002.- 526 с.

116 Тарасенко Г.С. Эффективность сельскохозяйственного производства в условиях

хозрасчета. - Киев. - 1991.- 176 c.

117 Шофранов А. Условия и факторы повышения эффективности производства. // Аграрная

наука (Rusia). 2000, nr. 8

118 Экономика предприятия (под ред. Софронова Н. А.).- Москва.-2000. -581 стр.

119 Экономика сельского хозяйства (под ред. В. А. Добрынина). - Москва: Колос. - 1990. -

543 стр.

120 Экономическая теория (под ред. А. И. Добрынина, Л. С. Тарасевича). – Санкт Петербург:

Питер.-2000.- 542 стр.

121 Яковлев В.Б. Корнеев Г.Н. Анализ эффективности сельхоз. производства. - Москва:

Росагропромиздат.-1990.-272 стр.

115

ANEXE

ANEXA A

Ecuaţia de regresie a costului unui chintal de legume după gruparea randamentului la 1 ha

Tabelul A.1. - Ecuaţia de regresie a costului unui chintal de legume (grupa până la 20,0 q/ha)

ВЫВОД ИТОГОВ Регрессионная статистика

Множественный R

0,758236

R-квадрат 0,574921 Нормированный R-квадрат

0,543434

Стандартная ошибка

265,845

Наблюдения 88 Y220=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*X1^2+a5*X2^2+a6*X3^2

Дисперсионный анализ

df SS MS F Значимость F Регрессия 6 7742497 1290416 18,25882 2,71E-13 Остаток 81 5724559 70673,57 Итого 87 13467055

Коэффициенты Стандартная

ошибка t-

статистикаP-

ЗначениеНижние

95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%

Y-пересечение -41,147 137,2784 -0,29973 0,765148 -314,288 231,9941 -314,288 231,9941X1 -3,87629 7,487875 -0,51768 0,606095 -18,7748 11,02224 -18,7748 11,02224X2 0,669357 0,317916 2,105452 0,03835 0,036803 1,30191 0,036803 1,30191X3 0,551055 0,258448 2,132174 0,036022 0,036825 1,065285 0,036825 1,065285X1^2 0.000178 7,545408 5,87E-11 1311,211 2250,387 1311,211 2250,387X2^2 -0,00045 0,000244 -1,83342 0,070413 -0,00093 3,81E-05 -0,00093 3,81E-05X3^2 -0,00036 0,000194 -1,84703 0,068394 -0,00074 2,76E-05 -0,00074 2,76E-05

Tabelul A.2. - Ecuaţia de regresie a costului unui chintal de legume (grupa 20,1-40,0 q/ha)

ВЫВОД ИТОГОВ

Регрессионная статистика Множественный R

0,592439


0,347937


65,55086

Наблюдения 109 Y240=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*X1^2 +a5*X2^2+a3*X3^2


df SS MS F Значимость F Регрессия 6 140306,1 23384,35 5,442124 6,45E-05 Остаток 102 438285,4 4296,916 Итого 108 578591,5

116

continuarea anexei A tabelul A.2

Коэффициенты Стандартная ошибка

t-статистика

P-Значение

Нижние 95%

Верхние 95%

Нижние 95,0%

Верхние 95,0%

Y-пересечение 12,57092 355,326 0,035379 0,971847 -692,216 717,358 -692,216 717,358X1 -1.82533 6,083474 -0,08504 0,932397 -12,5839 11,54921 -12,5839 11,54921X2 0,162633 0,050138 3,24373 0,001595 0,063185 0,26208 0,063185 0,26208X3 0,163604 0,062132 2,63317 0,009775 0,040366 0,286842 0,040366 0,286842X1^2 0.00022 5039,654 0,343599 0,731855 -8264,51 11727,74 -8264,51 11727,74X2^2 -5,8E-05 2,66E-05 -2,17231 0,032149 -0,00011 -5E-06 -0,00011 -5E-06X3^2 -9,8E-05 6,53E-05 -1,50404 0,135662 -0,00023 3,13E-05 -0,00023 3,13E-05




0,633678

R-квадрат 0.401548 Нормированный R-квадрат

0.3982356


86,336



df SS MS F Значимость F Регрессия 6 5148897 858149,4 1,151339 0,342707 Остаток 68 50683737 745349,1 Итого 74 55832634


ошибка t-



95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%

Y-пересечение -27655,4 15565,98 -1,77666 0,080098 -58716,8 3406,035 -58716,8 3406,035X1 -0,517358 156,5415 1,892378 0,062698 -16,1379 608,609 -16,1379 608,609X2 0,114089 0,860296 -0,61711 0,539226 -2,24759 1,1858 -2,24759 1,1858X3 0,088012 0,561786 -0,71347 0,477998 -1,52184 0,72021 -1,52184 0,72021X1^2 0.00024 382275,5 1,727935 0,088539 -102271 1423365 -102271 1423365X2^2 0,000144 0,000482 0,299172 0,765721 -0,00082 0,001105 -0,00082 0,001105X3^2 9,81E-05 0,000237 0,413887 0,68026 -0,00037 0,000571 -0,00037 0,000571




0,528354


0,20052


42,84885


117

continuarea anexei A tabelul A.4

Дисперсионный анализ df SS MS F Значимость F

Регрессия 6 39106,63 6517,772 3,549938 0,004831 Остаток 55 100981,3 1836,024 Итого 61 140088


ошибка t-



95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%

Y-пересечение 248,8451 114,196 2,179106 0,033625 19,99129 477,6988 19,99129 477,6988X1 -0,39602 0,998692 -1,82741 0,073065 -3,82645 0,1764 -3,82645 0,1764X2 0,036317 0,012123 2,995636 0,004101 0,012021 0,060613 0,012021 0,060613X3 0,012976 0,012617 1,028393 0,308266 -0,01231 0,038261 -0,01231 0,038261X1^2 0,00002 4928,935 -0,86874 0,388764 -14159,8 5595,837 -14159,8 5595,837X2^2 6,94E-06 5,22E-06 1,32988 0,189047 -3,5E-06 1,74E-05 -3,5E-06 1,74E-05X3^2 1,21E-05 8,42E-06 1,435681 0,156756 -4,8E-06 2,89E-05 -4,8E-06 2,89E-05

Tabelul A.5. - Ecuaţia de regresie a costului unui chintal de legume (grupa mai mult de 80,1 q/ha)



0,548338


0,263542


26,1463

Наблюдения 120 Y2>80=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*X1^2+a5*X2^2+a6*X3^2


df SS MS F Значимость F Регрессия 6 33213,56 5535,594 8,097366 2,76E-07 Остаток 113 77250,07 683,6289 Итого 119 110463,6


ошибка t-



95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%

Y-пересечение 76,86474 36,60959 2,099579 0,037992 4,334557 149,3949 4,334557 149,3949X1 -0,18311 0,113715 -1,61026 0,110131 -0,4084 0,042179 -0,4084 0,042179X2 0,030955 0,008463 3,657855 0,000388 0,014189 0,047721 0,014189 0,047721X3 -0,00965 0,009281 -1,03924 0,30091 -0,02803 0,008743 -0,02803 0,008743X1^2 -0,00041 2555,227 -0,03913 0,968856 -5162,35 4962,38 -5162,35 4962,38X2^2 -4,1E-06 2,38E-06 -1,70986 0,090036 -8,8E-06 6,46E-07 -8,8E-06 6,46E-07X3^2 5,88E-06 2,93E-06 2,005821 0,047265 7,22E-08 1,17E-05 7,22E-08 1,17E-05

118

ANEXA B Ecuaţia de regresie a profitului în calcul la 1 ha de suprafaţă de legume după gruparea

randamentului la 1 ha

Tabelul B.1. - Ecuaţia de regresie a profitului în calcul la 1 ha de suprafaţă de legume (grupa până la 20,0 q/ha)



0,659453


0,409761


1559,61

Наблюдения 95 Y320=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*X2^2


df SS MS F Значимость F Регрессия 4 1,68E+08 42115228 17,31439 1,44E-10 Остаток 90 2,19E+08 2432383 Итого 94 3,87E+08


ошибка t-



95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%

Y-пересечение -1096,42 630,4104 -1,73922 0,085416 -2348,84 155,999 -2348,84 155,999X1 42,30459 24,85771 1,70187 0,092232 -7,07955 91,68873 -7,07955 91,68873X2 -0,34887 0,281283 -1,24028 0,218096 -0,90769 0,209947 -0,90769 0,209947X3 4,233964 2,004768 2,111947 0,037462 0,251145 8,216782 0,251145 8,216782X2^2 -4,1E-05 3,36E-05 -1,21863 0,226169 -0,00011 2,58E-05 -0,00011 2,58E-05

Tabelul B.2. - Ecuaţia de regresie a profitului în calcul la 1 ha de suprafaţă de legume (grupa 20,1-

40,0 q/ha)



0,677235


0,437827


1415,443




119

continuarea anexei B tabelul B.2

Коэффициенты Стандартная ошибка


P-Значение

Нижние 95%

Верхние 95%

Нижние 95,0%


Y-пересечение -276,284 926,5774 -0,29818 0,766163 -2113,72 1561,151 -2113,72 1561,151X1 48,3862 24,15052 2,003526 0,047722 0,494871 96,27752 0,494871 96,27752X2 -0,86149 0,221847 -3,88328 0,000181 -1,30142 -0,42156 -1,30142 -0,42156X3 7,111864 2,179928 3,262431 0,001495 2,788991 11,43474 2,788991 11,43474X2^2 3,16E-05 2E-05 1,576138 0,118031 -8,1E-06 7,13E-05 -8,1E-06 7,13E-05


60,0 q/ha)



0,784953


0,594217


2035,143

Наблюдения 75 Y360=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4X2^2


df SS MS F Значимость F Регрессия 4 4,65E+08 1,16E+08 28,09087 6,3E-14 Остаток 70 2,9E+08 4141809 Итого 74 7,55E+08


ошибка t-



95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%

Y-пересечение -2196,44 1713,533 -1,28182 0,204135 -5613,97 1221,087 -5613,97 1221,087X1 20,66579 32,78384 0,630365 0,530508 -44,7195 86,05105 -44,7195 86,05105X2 -0,84484 0,243229 -3,47346 0,000885 -1,32995 -0,35974 -1,32995 -0,35974X3 46,92989 6,122386 7,665293 7,55E-11 34,71918 59,14059 34,71918 59,14059X2^2 1,29E-05 1,32E-05 0,976308 0,332274 -1,3E-05 3,92E-05 -1,3E-05 3,92E-05


80,0 q/ha)



0,754139


0,53846


1963,969


120

continuarea anexei B tabelul B.4 Дисперсионный анализ



ошибка t-



95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%

Y-пересечение -1539,55 3186,753 -0,48311 0,630868 -7920,92 4841,815 -7920,92 4841,815X1 45,73588 43,24885 1,057505 0,294742 -40,8685 132,3403 -40,8685 132,3403X2 -0,98481 0,121734 -8,08991 4,87E-11 -1,22858 -0,74105 -1,22858 -0,74105X3 38,11346 7,969968 4,782135 1,26E-05 22,15387 54,07306 22,15387 54,07306X2^2 1,88E-05 2,49E-06 7,539557 4,01E-10 1,38E-05 2,38E-05 1,38E-05 2,38E-05

Tabelul B.5. - Ecuaţia de regresie a profitului în calcul la 1 ha de suprafaţă de legume (grupa mai

mult de 80,1 q/ha)


Множественный R 0,719331 R-квадрат 0,517436 Нормированный R-квадрат

0,500652

Стандартная ошибка 3500,698 Наблюдения 120 Y3>80=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*X2^2


df SS MS F Значимость F Регрессия 4 1,51E+09 3,78E+08 30,82764 1,96E-17 Остаток 115 1,41E+09 12254888 Итого 119 2,92E+09


ошибка t-



95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%

Y-пересечение

-8079,16 1403,494 -5,75647 7,26E-08 -10859,2 -5299,11 -10859,2 -5299,11

X1 56,23698 7,097209 7,923816 1,63E-12 42,17878 70,29518 42,17878 70,29518X2 -0,80457 0,100474 -8,00776 1,05E-12 -1,00359 -0,60555 -1,00359 -0,60555X3 94,43241 10,73712 8,794948 1,65E-14 73,16425 115,7006 73,16425 115,7006X2^2 7,62E-06 1,06E-06 7,164207 8E-11 5,51E-06 9,72E-06 5,51E-06 9,72E-06

121

ANEXA C Ecuaţia de regresie a nivelului rentabilităţii legumelor după gruparea randamentului la 1 ha

Tabelul C.1. - Ecuaţia de regresie a nivelului rentabilităţii legumelor (grupa până la 20,0 q/ha)


Регрессионная статистика Множественный R 0,628199 R-квадрат 0,394635 Нормированный R-квадрат

0,355325


38,73139

Наблюдения 83 Y420=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*X1^2+a5*X2^2


Регрессия 5 75299,9 15059,98 10,03918 2,01E-07 Остаток 77 115509,3 1500,12 Итого 82 190809,2


ошибка t-

статистика

P-Значение

Нижние 95%

Верхние 95%

Нижние 95,0%



-27,8497 10,23054 -2,72221 0,008017 -48,2213 -7,47802 -48,2213 -7,47802

X1 0,058339 0,159796 0,365082 0,716051 -0,25986 0,376533 -0,25986 0,376533X2 0,052998 0,049976 1,060483 0,29224 -0,04652 0,152513 -0,04652 0,152513X3 0,218368 0,048221 4,528489 2,13E-05 0,122347 0,314388 0,122347 0,314388X1^2 -0,00043 0,000441 -0,973 0,3336 -0,00131 0,000449 -0,00131 0,000449X2^2 5,75E-05 1,14E-05 5,061831 2,76E-06 3,49E-05 8,02E-05 3,49E-05 8,02E-05

Tabelul C.2. - Ecuaţia de regresie a nivelului rentabilităţii legumelor (grupa 20,1-40,0 q/ha)



0,736194


0,517356


48,65824




122

continuarea anexei C tabelul C.2 Коэффициенты Стандартная

ошибка t-



95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%


39,02809 17,37822 2,245804 0,027085 4,518417 73,53776 4,518417 73,53776

X1 -0,89553 1,26123 -0,71005 0,479451 -3,40008 1,609017 -3,40008 1,609017X2 -0,16831 0,14321 -1,17525 0,242893 -0,4527 0,116079 -0,4527 0,116079X3 0,706159 0,101833 6,934483 5,31E-10 0,503939 0,908379 0,503939 0,908379X1^2 0,01341 0,018952 0,707606 0,480959 -0,02422 0,051045 -0,02422 0,051045X2^2 0,000381 8,67E-05 4,398284 2,9E-05 0,000209 0,000553 0,000209 0,000553




0,909274


0,814042


22,09272

Наблюдения 74

Y460=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*X1^2+a6*X2^2



Коэффициен

ты Стандартная

ошибка t-



95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%

Y-пересечение 49,62402 15,13293 3,279208 0,001643 19,42675 79,82129 19,42675 79,82129X1 1,164868 1,210449 0,962344 0,339287 -1,25054 3,580279 -1,25054 3,580279X2 -0,88639 0,198075 -4,47504 2,99E-05 -1,28164 -0,49114 -1,28164 -0,49114X3 0,85949 0,064381 13,35002 1,13E-20 0,731019 0,987961 0,731019 0,987961X1^2 -0,03563 0,03584 -0,99411 0,323692 -0,10715 0,035889 -0,10715 0,035889X2^2 0,00371 0,000679 5,466824 7,07E-07 0,002356 0,005064 0,002356 0,005064




0,881085


15,45977


123

continuarea anexei C tabelul C.4 Дисперсионный анализ

df SS MS F Значимость F Регрессия 5 109218,8 21843,75 91,39469 1,17E-25 Остаток 56 13384,26 239,0046 Итого 61 122603

Коэффициен

ты Стандартная

ошибка t-



95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%

Y-пересечение 52,72301 13,49464 3,906958 0,000254 25,69001 79,75601 25,69001 79,75601X1 -0,74126 0,866213 -0,85574 0,395787 -2,47649 0,993976 -2,47649 0,993976X2 -0,70205 0,143892 -4,87904 9,22E-06 -0,9903 -0,4138 -0,9903 -0,4138X3 0,993682 0,069443 14,30934 2,35E-20 0,854571 1,132793 0,854571 1,132793X1^2 0,025686 0,024923 1,030581 0,307168 -0,02424 0,075613 -0,02424 0,075613X2^2 0,002829 0,000417 6,7902 7,68E-09 0,001995 0,003664 0,001995 0,003664

Tabelul C.5. - Ecuaţia de regresie a nivelului rentabilităţii legumelor (grupa mai mult de 80,1 q/ha)



0,585732


0,313222


143,0064

Наблюдения 116 Y4>80=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*X1^2+a5*X2^2


Регрессия 5 1174869 234973,9 11,48969 6,16E-09 Остаток 110 2249592 20450,84 Итого 115 3424461


ошибка t-



95% Верхние

95% Нижние

95,0% Верхние 95,0%

Y-пересечение 557,695 83,00583 6,718745 8,43E-10 393,1968 722,1932 393,1968 722,1932X1 2,331139 5,525825 0,421863 0,673949 -8,61975 13,28203 -8,61975 13,28203X2 -11,3364 1,845705 -6,14205 1,33E-08 -14,9942 -7,67866 -14,9942 -7,67866X3 0,529717 0,201843 2,624404 0,009914 0,129712 0,929722 0,129712 0,929722X1^2 -0,02974 0,157012 -0,18941 0,850117 -0,3409 0,281422 -0,3409 0,281422X2^2 0,050318 0,009083 5,539934 2,09E-07 0,032318 0,068319 0,032318 0,068319

124

ANEXA D Ecuaţia de regresie a randamentului 1 ha de legume

ВЫВОД ИТОГОВ Регрессионная статистика Множественный R 0,682496 R-квадрат 0,465801 Нормированный R-квадрат

0,442174


12,0186

Наблюдения 463 Y1=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*X4

Дисперсионный анализ df SS MS F Значимос

ть F


Коэффиц

иенты Стандартная ошибка


P-Значение

Нижние 95%

Y-пересечение -19,0449 14,4661 -1,31652 0,190232 -47,6543 X1 0,684659 0,191658 3,572306 0,000491 0,30562 X2 1,034443 0,20488 5,049023 1,41E-06 0,629254 X3 0,107777 0,041831 1,587588 0,114719 -0,01632 X4 0,021492 0,00652 3,296466 0,001251 0,008598 ВЫВОД ИТОГОВ

Регрессионная статистика


0,660453


0,401767


11,19128

Наблюдения 463 Y1=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*X1^2+a5*X2^2+a6*X3^2+a7*X4^2


df SS MS F Значимость F


125

continuarea anexei D

Коэффициенты


t-статистик

а

P-Значение

Нижние 95%

Верхние 95%

Нижние 95,0%



-2,48142 32,75754 -0,07575 0,939733 -67,2836 62,32077 -67,2836 62,32077

X1 -0,0644 0,874024 -0,07368 0,941376 -1,79343 1,664628 -1,79343 1,664628X2 0,802882 0,999121 0,803589 0,42309 -1,17362 2,77938 -1,17362 2,77938X3 -0,11554 0,105428 -1,09591 0,27513 -0,3241 0,093022 -0,3241 0,093022X4 0,045382 0,014595 3,109504 0,0023 0,01651 0,074254 0,01651 0,074254X1^2 0,005742 0,006726 0,853743 0,394806 -0,00756 0,019048 -0,00756 0,019048X2^2 0,002084 0,009618 0,216687 0,82879 -0,01694 0,02111 -0,01694 0,02111X3^2 0,000379 0,000197 1,928626 0,05594 -9,8E-06 0,000769 -9,8E-06 0,000769X4^2 -7E-06 4,3E-06 -1,62965 0,105578 -1,6E-05 1,5E-06 -1,6E-05 1,5E-06

126

ANEXA E Ecuaţia de regresie a costului unui chintal de legume


0,103503


401,1188

Наблюдения 454 Y2=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3


ть F

Регрессия 3 1872086 624028,7 3,878453 0,009307 Остаток 450 72403344 160896,3 Итого 453 74275430

Коэффиц



P-Значение

Нижние 95%

Y-пересечение 256,8579 34,27249 7,494578 3,56E-13 189,5038 X1 -1,11691 0,406709 -2,7462 0,006271 -1,91619 X2 -0,01084 0,036573 -0,29648 0,767 -0,08272 X3 -0,00019 0,040488 -0,00475 0,996213 -0,07976 ВЫВОД ИТОГОВ Регрессионная статистика


0,302443

Стандартная ошибка 298,895 Наблюдения 454 Y2=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*X1^2+a5*X2^2+a6*X3^2


df SS MS F Значимость F

Регрессия 6 10103475 1683912 11,72956 3,18E-12 Остаток 447 64171955 143561,4 Итого 453 74275430

127

continuarea anexei E




P-Значение

Нижние 95%

Верхние 95%

Нижние 95,0%



111,1716 53,10776 2,093321 0,036883 6,799661 215,5436 6,799661 215,5436

X1 -0,26312 1,002614 -0,26243 0,79311 -2,23354 1,707307 -2,23354 1,707307X2 0,023602 0,0766 0,308126 0,75813 -0,12694 0,174142 -0,12694 0,174142X3 0,003604 0,038651 0,093247 0,925749 -0,07236 0,079564 -0,07236 0,079564X1^2 -0,000176 244,4607 7,211069 2,39E-12 1282,388 2243,258 1282,388 2243,258X2^2 -0,00027 0,003621 -0,07411 0,940955 -0,00738 0,006848 -0,00738 0,006848X3^2 -6,4E-06 2,63E-05 -0,2418 0,809046 -5,8E-05 4,53E-05 -5,8E-05 4,53E-05

128

ANEXA F Ecuaţia de regresie a profitului în calcul la 1 ha de suprafaţă de legume


0,198157


3072,257

Наблюдения 461 Y3=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3


ть F

Регрессия 3 1,1E+09 3,67E+08 38,89281 2,12E-22 Остаток 457 4,31E+09 9438760 Итого 460 5,41E+09

Коэффиц



P-Значение

Нижние 95%

Верхние 95%

Нижние 95,0%


Y-пересечение -3179,35 368,6147 -8,62513 1,06E-16 -3903,74 -2454,96 -3903,74 -2454,96X1 30,66935 3,091676 9,919977 3,9E-21 24,59369 36,74501 24,59369 36,74501X2 -0,138 0,025709 -5,36775 1,27E-07 -0,18852 -0,08748 -0,18852 -0,08748X3 15,3591 2,605634 5,894573 7,3E-09 10,23859 20,4796 10,23859 20,4796 ВЫВОД ИТОГОВ Регрессионная статистика Множественный R 0,645743 R-квадрат 0,416984 Нормированный R-квадрат

0,409279


2636,963



ть F


Коэффиц



P-Значение

Нижние 95%

Верхние 95%

Нижние 95,0%


Y-пересечение -4418,12 488,5597 -9,04315 4,45E-18 -5378,24 -3458 -5378,24 -3458X1 69,32687 6,460653 10,73063 4,29E-24 56,63036 82,02337 56,63036 82,02337X2 -0,62723 0,045546 -13,7713 2,66E-36 -0,71674 -0,53773 -0,71674 -0,53773X3 41,86705 4,845236 8,640871 9,6E-17 32,34518 51,38893 32,34518 51,38893

129

X1^2 -0,07921 0,023136 -3,42352 0,000674 -0,12467 -0,03374 -0,12467 -0,03374X2^2 6,7E-06 5,65E-07 11,8717 1,7E-28 5,59E-06 7,81E-06 5,59E-06 7,81E-06X3^2 -0,04941 0,008298 -5,9549 5,22E-09 -0,06572 -0,03311 -0,06572 -0,03311 ВЫВОД ИТОГОВ Регрессионная статистика Множественный R 0,596863 R-квадрат 0,356245 Нормированный R-квадрат

0,350598


2764,837



ть F


Коэффиц



P-Значение

Нижние 95%

Верхние 95%

Нижние 95,0%


Y-пересечение -1976,1 351,3065 -5,625 3,24E-08 -2666,48 -1285,72 -2666,48 -1285,72X1 46,97461 3,193221 14,71073 2,29E-40 40,69935 53,24987 40,69935 53,24987X2 -0,55512 0,046284 -11,9938 5,36E-29 -0,64607 -0,46416 -0,64607 -0,46416X3 15,74735 2,345203 6,714705 5,62E-11 11,1386 20,3561 11,1386 20,3561X2^2 6,05E-06 5,82E-07 10,4056 6,77E-23 4,91E-06 7,19E-06 4,91E-06 7,19E-06

130

ANEXA G Ecuaţia de regresie a nivelului rentabilităţii legumelor


0,24211


95,69284



ть F

Регрессия 6 760153 126692,2 13,83537 2,17E-14 Остаток 427 3910090 9157,119 Итого 433 4670243

Коэффиц



P-Значение

Нижние 95%

Верхние 95%

Нижние 95,0%


Y-пересечение 10,47487 10,32175 1,014834 0,31076 -9,81292 30,76265 -9,81292 30,76265X1 -0,06447 0,316203 -0,20388 0,838546 -0,68598 0,557042 -0,68598 0,557042X2 -0,18278 0,089729 -0,04325 0,965525 -0,18025 0,172485 -0,18025 0,172485X3 0,393886 0,073471 0,193143 1,36E-07 0,249477 0,538295 0,249477 0,538295X3^2 -0,00024 0,001003 -0,23619 0,813402 -0,00221 0,001734 -0,00221 0,001734X3^2 0,000176 0,000105 1,6728 0,095099 -3,1E-05 0,000382 -3,1E-05 0,000382X3^2 -4,4E-05 0,0001 -0,44258 0,658291 -0,00024 0,000152 -0,00024 0,000152 ВЫВОД ИТОГОВ Регрессионная статистика Множественный R 0,496289 R-квадрат 0,246303 Нормированный R-квадрат

0,238412


96,04319



ть F

Регрессия 5 732086,2 146417,2 15,873 2,4E-14 Остаток 426 3929549 9224,295 Итого 431 4661636

131

continuarea anexei G




P-Значение

Нижние 95%

Верхние 95%

Нижние 95,0%


Y-пересечение 4,753288 9,760385 0,486998 0,62651 -14,4312 23,93781 -14,4312 23,93781X1 -0,17854 0,310374 -0,57525 0,565424 -0,7886 0,431513 -0,7886 0,431513X2 0,078058 0,073801 1,057687 0,290798 -0,067 0,223117 -0,067 0,223117X3 0,407041 0,073704 5,52266 5,82E-08 0,262172 0,551909 0,262172 0,551909X1^2 0,000148 0,000978 0,150897 0,880128 -0,00177 0,00207 -0,00177 0,00207X2^2 0,000121 2,37E-05 5,083223 5,57E-07 7,4E-05 0,000167 7,4E-05 0,000167 ВЫВОД ИТОГОВ Регрессионная статистика Множественный R 0,89573 R-квадрат 0,802332 Нормированный R-квадрат

0,800012


46,50848

Наблюдения 432 Y4=a0+a1*X1+a2*X2+a3*X3+a4*1/X1+a5*/X2


ть F

Регрессия 5 3740181 748036,1977 345,8265 1,8E-147 Остаток 426 921454,7 2163,039123 Итого 431 4661636

Коэффиц


t-статистика P-Значение

Нижние 95%

Верхние 95%

Нижние 95,0%



-172,806 5,956078 -29,01342595 6,2E-103 -184,513 -161,099 -184,513 -161,099

X1 0,030654 0,110459 0,277517601 0,781517 -0,18646 0,247766 -0,18646 0,247766X2 0,425806 0,035043 12,15081413 2,25E-29 0,356927 0,494686 0,356927 0,494686X3 0,398478 0,034901 11,41729827 1,6E-26 0,329878 0,467078 0,329878 0,4670781/X1 -31,9148 12,68076 -2,516793319 0,012209 -56,8395 -6,99018 -56,8395 -6,990181/X2 12488,16 318,141 39,25352741 1,4E-143 11862,84 13113,48 11862,84 13113,48

132

Anexa H Dinamica producţiei legumicole in Republica Moldova

250

350

450

550

650

750

850

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 20040

20

40

60

80

100

120

Volumul producţiei globale, mii t Roada medie la 1 ha, q

mii tone

132

133

ADNOTARE la teza de doctor a Dnei Ana Nicolaescu „Eficienţa economică a producerii şi prelucrării

legumelor” (în baza datelor întreprinderilor din Zona de Centru a Republicii Moldova)

Prezenta lucrare abordează starea actuală de dezvoltare a legumiculturii, problemele cu care

se confruntă producătorii de legume şi direcţiile prioritare de sporire a eficienţei economice a

producţiei legumicole.

Unul din criteriile principale de obţinere a producţiei eficiente şi competitive, îl constituie

utilizarea optimă a factorilor de producţie. În acest scop, în baza rezultatelor obţinute de

gospodăriile legumicole din zona de Centru a Republicii Moldova, s-a stabilit, că din punct de

vedere economic cantitatea optimă de îngrăşăminte administrată constituie 29,1 kg s.a. în calcul la 1

ha, în condiţii de irigare a cel puţin 75,1 % din suprafaţa cultivată cu legume. Combinarea optimă a

acestor doi factori, îngrăşămintele şi irigarea, asigură formarea roadei la hectar în proporţie e 43,85

%.

Direcţia principală a dezvoltării şi funcţionării eficiente a sectorului de producere şi prelucrare

a legumelor este integrarea celor două ramuri, legumicultura şi industria de conserve. Cu acest scop

se propune organizarea producerii legumelor cu ciclul închis. Mecanismul integrării producerii şi

prelucrării legumelor contribuie la utilizarea mai eficientă a factorilor de producţie, sporirea

competitivităţii producţiei şi obţinerea rezultatelor financiare scontate.

Cuvinte cheie: producţie legumicolă, eficienţă economică, producţie competitivă, factori de

producţie, creştere economică, integrare, costul producţiei, profit, nivelul rentabilităţii,

134

АННОТАЦИЯ

К диссертации Николаеску А.И. «Экономическая эффективность производства и

переработки овощей» (на основе данных предприятий Центральной Зоны Республики

Молдова)

Данная диссертация рассматривает состояние овощеводства на данном этапе, проблемы

с которыми сталкиваются производители овощей и пути повышения экономической

эффективности овощной продукции.

Один из основных критериев получения эффективной продукции является оптимальное

использование производственных факторов. С этой целью, на основе полученных

результатов сельскохозяйственных предприятий из Центральной зоны Республики Молдова,

было установлено, что с экономической точки зрения оптимальная доза внесенных

удобрений составляет 29,1 кг д.в./га, с условием орошения не менее 75,1 % из общей

площади возделываемой овощами. Оптимальная комбинация этих двух факторов, удобрения

и орошения, обеспечивает получение урожая на 43,85 %.

Одна из основных направлений развития и эффективной деятельности сектора

производства и переработки овощей – является интеграция этих двух отраслей,

овощеводства и консервной промышленности. С этой целью предлагается организовать

производство овощей в закрытом цикле производства. Механизм интеграции производства и

переработки овощей позволяет использовать более эффективно производственные факторы,

повышение качества продукции и получение ожидаемых финансовых результатов.

Ключевые слова: производство овощной продукции, экономическая эффективность,

качество продукции, производственные факторы, интеграция, себестоимость продукции,

прибыль, уровень рентабельности.

135

ANNOTATION

On dissertation of Mrs. Nicolaescu Ana “An economic efficiency of production and

processing of vegetables” (on the basis of the enterprises of the Central Zone of Republic of

Moldova)

This dissertation examines the vegetables production at the present moment, the problems

with which collide the manufacturers of vegetables and way of increase of an economic efficiency

of vegetable production.

One of the basic criteria of reception of effective production is optimum use of production

factors. With this purpose, on the basis of the received results of the agricultural enterprises from

the Central zone of Republic Moldova was established, that from the economic point of view the

optimum doze of the brought in fertilizers makes 29,1 kg a.s./ha, with irrigation not less than 75,1

% of the general area cultivated by vegetables. The optimum combination of these two factors,

fertilizer and irrigation, provides reception of a crop on 43,85 %.

One of the basic directions of development and effective activity of sector of manufacture and

processing of vegetables - is integration of these two branches, the vegetable’s grow and canning

industry. With this purpose it is offered to organize manufacture of vegetables in the closed cycle of

manufacture. The mechanism of integration of manufacture and processing of vegetables allows to

use more effectively production factors, increase of quality of production and reception of expected

financial results.

Key words: vegetable production, economic efficiency, qualitative production, production

factors, integration, cost of production, profit, level of profitability.

Documents

Eficienta Economica Producerii Legumelor