r

EmiI si detectiviiErich Xiistner

\

4RTHUR

\

ER.,ICFI KAST}fEN..

EMIL$t DETECflVI

Ilustragii de Walter Trier

Traducere din germani gi note

de Ana Canarache

I

Cuprins

Povesteanuincepeinci... ....... 5

cAPrroLUL r Emil igi ajuti mama 27cAprrolulrr JandarmulrimAnemut. ....... 35

cAPrroLUL rrr Spre Berlin 4L

cAprrolulrv Unvisincaresealeargimult. ....... 49

cAprroLULV Emil coboari la mijlocul drumului. . . . 57

cAprroLULVr Tramvaiull77... ....... 63

cAprroLUL vrr Mare agitafie pe strada Schumann . . . . . 7lcAprroLULVrrr Unde apare puqtiul cu claxonul de

bicicleti 77

cAprroLUL x in care se urmireqte un taxi 97

cAprroLUL xr Un spion se strecoari in hotel . . 107

cAprrolulxrr Liftierul in verde iese din gSoace . . . . . 113

cAprroLULxrrr Domnul Grundeis primegte o gardlde onoare . ... .. . 121

cAprrolulxrv Acele cu glmilie au qi o parte buni . . . . l2gcAprrolulxv EmillaPrefecturi ......L37cAprroLULxvr Judecf,torultrimitecomplimente ..... 151

cAprroLULxvrr Doamna Tischbein este foarte agitati . . . 159

cAprroLUL xvrrr Ce ne invafi aceasti istorie? . . . 169

//

ERICH KASTNER s-a niscut pe 23 februarie 1899la Dresda.A scris poezii, romane, povestiri, dar a devenit celebru in toatilumea mai ales datoriti cSrfilor sale pentru copii.

Scriitorul s-a niscutintr-o familie siraci. Tatil siu era gelar (fhcea

gei pentru cai), iar mama, casnic5. Pentru a suplimenta venitulfamiliei, mama lucra din cdnd in cAnd ca frizerifS. Erich I(istnera avut o relalie foarte apropiati cu mama sa. Dupi plecarea luidin Dresda, ii scria acesteia in fiecare zi. Figura mamei iubitoaregi autoritare se regiseqte, de altfel, in majoritatea scrierilor sale.

DupI studii de istorie, literaturS, filozofie gi teatru pe care leurmeazl la Leipzig, scriitorul pleacl la Berlin, unde lucreazica jurnalist.

in octombri e Lgzg publici romanul Emil Si detectivii, care vadeveni cea mai cunoscuti carte pentru copii a scriitorului,deschizind drumul literaturii poliliste adresate celor mici. Afost tradusd in peste 59 de limbi gi s-a vAndut in milioane deexemplare in intreaga lume. De asemenea, cartea a inspirat maimulte ecraniziri de succes.

Erich I(istner a scris numeroase clrfi pentru copii, printre carej5 Mai Q93z), Emil qi cei trei gemeni $933, continuarea romanuluiEmil Ei detectivii) salu Secretul celor doud Lotte $949).

in 196o, Erich Kiistner a primit Premiul Hans Christian Andersen,cea mai inaltl distincfie din domeniul literaturii pentru copii.

Scriitorul s-a stins din viagi pe z9 iulie 1974,la Miinchen.

WALTER TRIER (25 iunie r89o, Praga, Cehia - 8 iulie r95r,Craigleith, Canada) a fost un ilustrator care a devenit cunoscutmai ales pentru ilustrafiile ce insofesc textele lui Erich Kistnergi pentru copertele realizate pentru revista britanici Lilliput.

Povestea nu incepe inci...*

Voui pot sI vi spun: chestia cu Emil a fost chiar 9i

pentru mine neatteptati. De fapt, eu am wut si scriu

cu totul alti carte. O carte in care tigrilor si le clinfine

coltii ;i curmalilor si le cl5nl5ne nucile de cocos de

frici. $i pe canibelufa in pitrilele albe qi negre care

traversa inot Oceanul Pacific ca s5 aiungi la Drink-

water & Co in Frisco si-;i ia o periuf5 de dingi trebuia

si o cheme P5trunjel. Asta era prenumele, bineinfeles.

Aveam de gind si scriu unadevirat roman de aven-

turi prin Marea Sudului. Pentru cI mi-a povestit mie

odati un nene cu barbi mare ci apa ceva citifi voi cu

mare plicere.

$i chiar erau gata primele capitole' $eful de trib

Rabenaas, ciruia i se mai spunea qi Po;ta RapidS,

igi potrivi imediat briceagul inclrcat cu mere coapte

fierbingi, igi lui inima-n dinfi 9i num;ri, cAt putu de

repede, pAni la trei sute nouizeci gi gapte.'.

t*i)

* Traducere din limba germani de Adriana Ionescu. (N.red.)

$i, deodati, nu am mai gtiut cAte picioare are bale-na! M-am lungit cAt eram de mare pe podea, pentru ciaga pot si gAndesc cel mai bine, gi m-am gAndit. Dar de

data asta nu mi-a fost de prea mare ajutor. Am rlsfoitDicfionarul enciclopedic. Mai intAi la litera B gi apoi laP, insl niciieri nu se spunea nimic despre asta. Dartre-buia si;tiu neapirat cAte picioare are balena ca si potscrie mai departe. Trebuia sI gtiu foarte precis chiar!

Pentru c5, daci in acest moment balena ar fi cil-cat afari din jungli cu piciorul greqit, nu ar fi putut-onimeri geful de trib Rabenaas, numit gi Po;ta Rapidi.

$i daci nu ar fi nimerit balena cu mere coapte,canibilufa in pitri;ele albe si negre numiti Pitrunjelnu ar fi intAlnit-o niciodati in viala ei pe spilStoreasacu diamante, madam Lehmann.

$i daci Pitrunjel nu ar fi intAlnit-o pe madam Leh-mann, nu ar fi primit niciodati cuponul acela valorospe care trebuia sI il arigi la Drinlovater & Co dacivoiaigratis o periu!5 de dinfi nou-noufi. Da, gi dupi aceea...

Romanul meu de aventuri prin Marea Sudului - ;ice mi mai bucurasem! - s-a impotmolit, ca sI zic aEa,

la picioarele balenei. Sper ci mi infelegefi. Mi-a plruttare, tare riu! $i domnigoara Fiedelbogen aproape ci aplAns cAnd i-am spus. Dar nu avea d-p, pentru ci toc-mai atunci trebuia sI ageze masa pentru cini, aqa ci a

6l

amAnat plAnsul pentru mai tArziu. Iar apoi a uitat. A'ga

sunt femeile.

Cartea am wut si se numeascl Pdtrunieltn iungld'Un titlu distins, nu? Aqa ci acum primele trei capi-

tole zac la mine sub birou 9i illin si nu se clatine. Dar

poate ci tocmai asta e treaba cea mai potrMti pe care

o are de fdcut un roman a cirui poveste se desfSgoari

in Marea Sudului.

$eful de salS Nietenfiiha cu care mai vorbesc eu

cAteodati despre lucrlrile mele, miintrebi cAteva zile

mai tArziu daci am fost acolo.

- Unde acolo? il intreb.

- P;i, acolo, pe Marea Sudului gi pe insula Sumatra

gi pe insula Borneo, Pe-acolo.

- Nu, zic eu, de ce?

- Pentru ci poli si scrii tocmai despre acele chestii

pe care le cunoqti gi pe care le-ai vizut, rispunde el'

- Ve rog, stimate domnule Nietenftihr!

- Dar e limpede ca lumina zilei, spune el. Familia

Neugebauer, care mai vine pe la noi, avea o slujitoa-

re care nu vizuse in viafa ei cum se prepari o pasire

la cuptor. $i, de Criciunul trecut, trebuia si giteasci

gAsci la cuptor; doamna Neugebauer ficea intre timp

cumplrituri, venea, pleca;i ce pocinog a ieqit! Fata

a pus in tavi gAsca aga cum a luat-o de la pia15. N-a

l*1t

opirit-o, n-a tiiat-o, n-a desficut-o. $i pot sI vi spunci pu{ea de mama focului!

- Bun, qi?!am rispuns eu. Doar nuwefi si spuneficI e acelagi lucru sI scrii clrfi ;i si faci fripturi degAsci! Nu mi-o luagi in nume de r5u, dragi domnuleNietenfiihr, dar mi faceli si rAd.

A agteptat pAni am terminat de rAs. Nici nu a duratfoarte mult. $i apoi zice:

- Marea Sudului Ei canibalii qi recifele de coraligi tot farmecul, astea sunt ca gAsca. $i romanul e tavain care vreti sI punefi Oceanul Pacific gi tigrii gi pePitrunjel. $i daci nu Stili cum se prepari animaleleastea, o si iasi o putoare de-fi mutl nasul. Exact cuma pigit slujnica de la Neugebauer.

- Dar aga fac cei mai mulqi scriitori! strig eu.

- Pofti buni!AtAt a spus.

Mi frimAnt pufin. $i apoi reincep discufia:

- Domnule Nietenfiihr, il gtigi pe Schiller?

- Schiller? Vi referigi la Schiller ila care e magazi-oner la fabrica de bere Waldschlosschen?

- Nu, dom'le! zic eu. La scriitorul Friedrich Schil-ler, care a scris o grimadi de piese de teatru acum maibine de o suti de ani.

- A" 5la!Ala care are multe statui!

sl

- Exact. El a scris o piesi in care povestea se intAm-

lrli in Elvefia gi se cheamiWilhetm Iel/. inainte toficlevii trebuiau si faci o compunere despre piesa asta.

- $i noi, zice Nietenfiihr, pe Tell il ;tiu. O pieslrnagnifici, intr-adevir! Trebuie sI recunogti asta des-

pre Schiller: ce-i al lui e-al lui! Dar comentariile pen-

tru qcoali erau groaznice. Asta inci imi aduc aminte.

l)usesem titlul comentariului ,,De ce nu a tremurat Tell

cAnd a ochit m5ru1?" Am primit un patru. Comentariile

nu au fost niciodati...

- Bine, acuma lisagi-mi sivi zic, spun eu;vedefi?

Cu toate ci Schiller nu a fost niciodati in Elvefia, piesa

lui se potrivegte intru totul cu realitatea.

- PAi, mai inainte a citit cirfi de bucate, zice Nie-tenfi.ihr.

- Cirgi de bucate?

- Pii, sigur! in alea scrie tot. CAt de inalli suntrnunlii Elvefiei, cAnd se topeste zipada, cum e cAnd

e furtuni pe lacul VierwaldstAtt Fi cum era cAnd s-au

risculat l5ranii impotriva guvernatorului Gef3ler.

- Avefi dreptate totugi, am rispuns eu, asta a ficutSchiller.

- Vedepi? imi explicl Nietenfiihr gi di cu gervetul

dupi o musci, vedefi? Daci facefi aga, daci citili cirgiinainte, putefi si scriegi gi poveqti cu canguri din Aus-

tralia, bineinfeles.

t,

- Dar nu am chef de a$a ceva. Daci aq avea bani,

a$ merge acolo pi m-ag uita cu atenfie. Acolo, Ia faga

locului. Dar si citesc c5r;i, of!...

- Vreau si vI dau un sfat extraordinar, zice el'

Cel mai bine ar fi si scrieli despre lucruri pe care le

cunoa;tefi. Despre metrou, hoteluri 9i chestii d-astea'

$i despre copii, cum vi trec in fiecare zi pe sub nas;ir,curn

eram noi cAnd eram mici.'

-'Du, mie mi-a explicat foarte clar unul cu barbi

mare, care cunoa;te copiii,ca pe propriul buzunar, ciasta nu le place coPiilor.

- Prostii! mormiie domnul Nietenfiihr. Ascul-

tafi-mi ce vi spun! Doar am ;i eu copii. Doi biiegi 9i

o fat5. $i cAnd le povestesc, in ziua mea liberi, ce se

intAmpli pe aici, pe la restaurant... Cum nu wea unul

si achite nota de plati sau cum avrut un client abgiguit

si-i lipeasci o palmi bliatului cu figiri, dar a nimerit-o

pe o cucoani care tocmai trecea pe acolo.-., copiii miasculti, vi spun, cu gura ciscati.

- Bine, domnule Nietenftihr, daci zicefi dumnea-

voastri, spun eu ezitAnd.

- Clar. Putefi paria pe orice ci aEa-i, domnule

Kistner, strigl el gi dispare pentru cI un client bate

tare cu cutitul intr-un pahar, fiindciwea si pliteascS.

,oii

Aqa ci am scris o poveste despre lucruri pe care noi,

voi gi eu, le cunoagtem de mult, pentru ci, de fapt, aqa

.r vrut geful de sali, domnul Nietenffihr.

M-am intors acasi, m-arn tolSnit putin pe pervazul

lbrestrei, m-am uitat de-a lungul strizii Praga;i m-am

gindit ci poate o si-mi vini in minte povestea pe care

o ciutam. $i daci mi-ar fi trecut prin faga ochilor, i-aE

f i ficut cu mAna gi i-ag fi spus: Ia vino aici! Vreau site scriu.

Dar povestea nu venea. $i incepea si mi se faci frig.

Arn inchis enervat fereastra gi m-am invArtit de cinci-

zcci qi trei de ori in jurul mesei. Nici asta nu m-a ajutat.

Aga ci m-am intins, in sfArgit, exact ca mai ina-

inte, pe podea gi mi-am omorAt timpul gAndindu-mi

profund.

CAnd stai aga intins pe jos, cAt eqti de lung, lumea

incepe si arate cu totul altfel. Vezi picioarele scaunelor,

papucii, florile de pe covor, scrum de figari, v5lituci de

praf picioarele mesei, ;i gise;ti sub canapea chiar 9i

rninuga stAngi, pe care ai ciutat-o acum trei zile prin

tot dulapul. Aqadaa stdteam eu intins pe jos in camera

rnea gi mi uitam curios la ce era in jur, de jos in sus, inloc de sus in jos, aga, pentru variafie, cAnd am obser-

vat, spre marea mea mirare, cI picioarele scaunelor

c'rV€au coapse. Coapse adevirate, netede gi intunecate,

t,,

ca acelea ale unor negri dintr-un trib sau ale unor elevi

cu ciorapi de culoare maro.

$i, pe cAnd mi pregiteam si numlr picioarele scau-

nelor gi ale mesei, ca si gtiu cAli negri sau cAgi elevi

stiteau, de fapt, pe covorul meu, mi-a venit in mintepovestea cu Emil! Poate pentru ci tocmai mi gAndeam

la elevi cu ciorapi maro? Sau poate pentru ci numele

siu de familie era Tischbein.?

in orice caz, mi-a venit in acel moment in mintechestia cu Emil. Am rimas nemiqcat, deoarece cu gAn-

durile gi amintirile care se apropie de noi e ca gi cu acei

cAini temitori. DacI te migti prea brusc sau le zici ceva,

sau dacivrei si ii mAngAi, au gi fugit! $i-apoi pofi si fiiuns ;i cu unturi ci nu mai vin la tine.

Stiteam, agadar, firi si mi migc gi ii zAmbeam

prietenos ideii care tocmai imi venise. Voiam s5-i dau

cural. S-a linigtit, aproape ci a cipitat incredere, s-a mai

apropiat un pas gi inci un pas... $i atunci am prins-ode ceafi!A mea era!

Ceafa, adic5. $i camastaa fostpentru moment. Pen-

tru cI este o mare diferenfi intre a apuca un cAine de

ceafi gi a-l flne bine gi a apuca o poveste de care doar

ifi aminteqti. Daci ai apucat cAinele de ceaf5, ai apucat

,, I

* Tischbein - in germani, Picior-de-mas5.

in,

;i restul: ai, de bine, de riu, qi labele, gi botul, ;i coada,

;i toate celelalte pirqi in via15.

Amintirile se prind altfel. Amintirile seprind in eta-

1rc. Mai intAi le pfinzi,poate, de ciuf. Apoi zboari spre

t ine piciorul stAng din fa15, apoi dreptul, apoi fundul,

apoi o pulpl din spate qi tot aga, bucati cu bucati. $it'ind crezi ci ai povestea intreagi, mai vine un lob de

tureche pi se pune gi el mo1. $i, in sfArgit, daci ai noroc,

ai o poveste intreagi.Am vizut odati intr-un film ceva ce imi aminteqte

tlc ceea ce vI povestesc acum: era un om intr-o came-

r'tr, care nu avea nirnic pe el decAt un maiou. Deodati

s-.r deschis uga ;i au zburat iniuntru pantalonii. I-a

l)us pe el. Apoi avijAit pe lAngi el cizma stAngi. Apoi

bastonul. Apoi cravata. Apoi gulerul. Apoi vesta, un

ciorap, cealalti cizm5, piliria, jacheta, celilalt ciorap,

ochelarii. Minunat! $i, intr-un final, omul era complet

inrbricat. Totul se a$ezase la locul lui.Exact aga gi cu povestea mea, pe cAnd stiteam lun-

git pe podea la mine in cameri, numiram picioarele

rrresei ;i mi gAndeam la Emil. $i voui trebuie si vi se

f i intAmplat asta. Stiteam acolo gi am prins amintirile

c.rre imi treceau prin cap din toate pirfile, ata cum

sc cuvine si faci toate ideile. in sfArqit, am pus ceva

fi'umos cap la cap gi povestea era gata! Nu mai aveam

altceva de ficut decAt si mi agez qi sI o scriu pe hArtie.